Setea de adevăr te conduce spre Sfântul

Potir

" Setea de putere vede cucerirea celorlalţi, în timp ce setea de

cunoaştere vede propria noastră creştere. Setea de bogăţie vede exploatarea
celorlalţi, iar setea de altruism vede redistribuirea bogăţiei. Setea de comunicare
vede unirea noastră cu ceilalţi, în timp ce aviditatea de hrană adevărată ne vede
adesea lipsiţi de cele necesare. Setea de înţelepciune ne vede căutând adânc în
străfundul propriei noastre fiinţe - iar apoi, viaţa ne pune la încercare pentru a o
aplica. Setea de adevăr ne conduce la descoperirea faptului că Sfântul Potir se
găseşte în fiinţa noastră, cu tot cu elixirul său numit Spirit."

Jasmuheen
https://youtu.be/6Ut_h20liFk

Ca să sorbi elixirul din Potirul Sfânt al fiinţei tale este necesar să treci de anumite
etape în vederea transcenderii personalităţii - egoului, pentru a ajunge la Sinele
superior. Dacă fiinţele decid să asculte de Sinele superior pot să
atingă împlinirea,deoarece Sinele inferior - personalitatea, acel aspect al Sinelui
nostru care este impregnat şi modelat de anumite tipare culturale şi condiţionarea
noastră, nu are capacitatea să ne dea ce ne trebuie. Sinele nostru inferior- egoul este,
de obicei, prea ocupat cu efortul de a îndeplini aşteptările pe care le are toată lumea
de la noi. Ajungem să pierdem complet legătura cu adevărata noastră natură.
Ignorarea continuă a Eului autentic ne conduce la o stare de anorexie emoţională,
mentală şi spirituală şi de atrofiere a planurilor sănătăţii şi fericirii din viaţa noastră.

Constat cu tristeţe că cea mai mare suferinţă a fiinţelor este IGNORANŢA.

Ignoranța ( avijjā sau Moha ) una dintre cele 3 otrăvuri este absența informațiilor sau
a cunoștințelor despre ceva care provoacă o înșelăciune a acesteia sau o lipsă
de conștientizare a acesteia. Potrivit lui Buddha , ignoranța este una dintre cele
două cauze ale suferinței , cealaltă fiind dorinţa pur şi simplu, dar şi dorinţa însoţită
de pofte , patimi.

https://youtu.be/JbfP5aMQLzc

1
Această ignoranţă este o stare de contracţie a conştiinţei fiinţei umane care trăieşte cu
convingerea că acelea sunt toate posibilităţile pe care le are la dispoziţie alegând de
cele mai multe ori căi de autodistrugere orebecăind în lumea fenomenală limitată în
timp şi spaţiu.Însă dacă şi-ar lasă ragazul de a lua legătura cu esenţa fiinţei sale
lăuntrice poate să conştientizeze o infinitate de posibilităţi deoarece în acest mod
conştiinaţa fiinţei se expansionează tot mai mult devenind una cu infinitul.

Pierderea unor fiinţe datorată unor cauze şi contexte acceptate de noi sau nu,
aproape că ne obligă să evoluăm fie că vrem sau nu. Ne împinge să evoluăm
prin "suferinţă". Suferinţa resimţită datorită durerii profunde, a golului imens lăsat
în sufletul nostru. Acest gol lăsat de fapt, te invită să-l contempli şi să-ţi dai seama că
în realitate, nu este un gol ci pura existenţă, pura conştiinţa, pură beatitudine.
Plecarea fiinţelor dragi din planul fizic, ne face să medităm la lecţiile pe care le avem
de învăţat. Neavând cum să ne opunem voinţei divine, nu ne rămâne decât să
mulţumim universului pentru clipele trăite alături de aceste fiinţe dragi. "Dându-le
drumul" din îchisoarea minţii noastre, le eliberăm, lăsându-le să-şi continue
călătoria spre ascensiunea spirituală întru ELIBEARE TOTALĂ ŞI UNIFICARE CU
ABSOLUTUL DIVIN.

https://youtu.be/PIkXgWoAdRs

Aşadar, prima lecţie pe care o avem de învăţat este accepatrea situaţiei de fapt şi să
conştientizăm faptul că, noi nu putem controla totul, mai ales voinţa divină. Însă, unii
se cred dumnezei atentând şi chiar curmând viaţa altor fiinţe cu bună ştiinţa.

A doua lecţie este detaşarea. Detaşarea emoţională poate fi un comportament pozitiv

care îi permite fiinţei să reacţioneze cu calm în această circustanţă ,dar şi la indivizi
foarte emoţionali evitând să te implici în conexiuni emoţionale toxice. Aceasta
permiţând fiinţei să menţină limitele, integritatea psihică în vederea evitării
impactului nedorit .

Să nu confundăm detaşarea cu lipsa de empatie care duce la acte de cruzime

extreme cum ar fi tortura, abuzul, ostracizarea, alienarea şi eliminarea familiei- a
părinţilor din viaţa unei fiinţe numai pentru simplul fapt de a-şi urmări interesele
meschine şi criminale prin orice mijloace, minţind, ducând în eroare anumite fiinţe cu
privire la anumite aspecte foarte evidente legate de viaţa în sine pentru a-ţi
apăra pielea tăbăcită de nesimţirea şi grosolănia comportamentului abject, pozând în
mare erudit.

2
Dar de fapt, prin comprtamentul pe care-l manifestă, demonstrează că este un
marePROST paranoid, un monstru cu faţa umană care se strecoară foarte abil,
urmărindu-şi interesele meschine, mai apoi, te scoate din schema lui dacă devii
incomod, oferindu-ţi o masă -festin în care îţi strecoară otrava ancestrală într-o "cupă
cu venin".

“Prostia are talentul de-a fi insistentă”, spunea Albert Camus. A renunţa la insistenţa
anumitor fiinţe toxice şi la anumite relaţii sociale împovărătoare ce te cocoşează ori la
statul transformat într-o entitate comercială ce te tratează exact ca pe un produs, nu
ca pe o FIINŢĂ VIE ci sclavul lui, îndatorându-te până la gât... Atunci când eşti
întrebat “De ce ai făcut asta?“ şi ajungi la explicaţia cauzală indiscutabilă: “De prost”,
atunci probabil că ai inceput să mijeşti ochii. Până atunci rămâi doar ce eşti, un prost
absolut, dar … « fericiţi cei săraci cu duhul … » !

Cine ştie şi ştie că ştie, e inţelept. Ascultă-l!

3
Cine ştie şi nu ştie că ştie, e adormit. Trezeşte-l!

Cine nu ştie şi ştie că nu ştie, e neinstruit. Instruieşte-l!

Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie, e PROST. Ocoleşte-l!

Si nu uitaţi că: “Inţelepciunea strigă pe străzi dar … raspunde numai cine vrea.”,

Solomon.

Apare această întrebare: Să răspunzi ...Să nu răspunzi?

Detaşarea implică o anumită maturitate emoţională şi spirituală. Cele șase niveluri ale
maturizării sunt responsabilitatea emoțională, onestitatea emoțională, deschiderea
emoțională, asertivitatea emoțională, înțelegerea emoțională și detașarea emoțională.

Nivelul 1 al maturității emoționale: responsabilitatea emoțională

Atunci când o fiinţă atinge un nivel de maturitate emoțională, ea își dă seama că ea

nu mai poate vedea stările sale emoționale ca fiind responsabilitatea forțelor externe,
cum ar fi oamenii, locurile, lucrurile, forțele, soarta și spiritele. Ea învață să renunțe la
expresii din discursul său, care demonstrează faptul că are sentimente și o atitudine
neajutorată sau victima față de sentimentele sale.

Expresii, cum ar fi: "M-au făcut să simt ...", "M-a făcut să simt ...", "I-am făcut să
simtă ...", și oricare alții care denotă responsabilitatea emoțională externă sunt mai
întâi transformați în declarații Eu, spre deosebire de "Tu ..." blamând declarațiile. De
exemplu, expresiile comune se schimbă de la "Mă faci așa de supărat atunci când faci
asta, pentru, "mă simt supărat când faci asta pentru că ...".

4
Oamenii de la acest nivel de maturitate emoțională folosesc regulat următoarele două
expresii:

"Când ați făcut asta, am simțit ..., pentru că am crezut că înseamnă ...".

"Când s-a întâmplat asta, am simțit ..., pentru că am interpretat-o căînseamnă ...".

Pe măsură ce avansează timpul și maturitatea, fiinţa începe să folosească și declarații

mai exacte care inhibă jocul de-a vina, cum ar fi:

"Am ales să simt ... când tu şi cu mine am făcut asta, pentru că am crezut că
înseamnă ...".

"Am ales să simt ... ori de câte ori se întâmplă asta, pentru că am ales să cred că
înseamnă ...".

"Am ales să simt ... când el/ ea, sau am făcut asta, pentru că am ales să cred că
înseamnă ...".

"Sunt obișnuit să aleg să simt ... ori de câte ori mie sau tatăl tău, sora, fratele,
etc. îmi spune ceva, pentru că cred că înseamnă ...".

Nu mai fi victima propriei tale minţi! Este alegerea ta de a lua insultele în serios şi de a
te gândi foarte mult la aceasta.Cele două fac ca insulta să fie dureroasă şi nu
insultarea însăşi.Însă dacă nu este o simplă insultă ci un ADEVĂR EVIDENT desigură
că ADEVĂRUL DOARE ŞI SPERIE PRODUCÂND PANICĂ doarece îi sunt demascate
acţiunile ipocrite de manipulare şi inducere în eroare a unor fiinţe credule şi imature
emoţional.

Nivelul 2 de maturitate emoțională: onestitatea emoțională

Cinstea emotionala se refera la dorinta unei persoane de a-şi cunoaste propriile

sentimente. Acesta este un pas necesar pentru autoacceptare și autoânțelegere.
Problema rezistenței la auto-descoperire este abordată la acest nivel. Problemele de
rezistență provin din teama conștientă și inconștientă a persoanei de a se ocupa direct
de vocile critice pe care le aude în mintea sa , de gândurile ce-i inundă conştiinţa.

Când oamenii nu învață abilități emoționale de a face față, în general, aceștia pierd cele
mai multe interacțiuni cu adversarul lor intern, cu criticul intern, cu autocunoașterea
negativă sau cu conștiința hiperactivă. Prin urmare, teama oamenilor de onestitate
emoțională se bazează pe durerea ego-ului din trecut în a fi considerată internă ca
fiind şi mai rău sau mai puţin rău sau inferior altora. Oamenii de la acest nivel al
onestității emoționale știu cum să aleagă să se simtă, astfel încât să nu poată fi

5
răniți. De asemenea, ei știu să aleagă să nu interacționeze cu acuzatorii lor interni prin
folosirea tehnicilor de ignorare, distragere sau redirecționare.

Realizarea vechii maxime, "Pentru tine sinele să fie adevărat", este obiectivul primar
la acest nivel de maturitate. În acest context, sensul maximei este că sunteți
întotdeauna adevărat în ceea ce simțiți. La acest nivel de maturitate emoțională, nu
ascundeți, nu suprimați sau reprimați ceea ce simțiți, dar simțiți sincer ceea ce
simțiți. Sunteți cel puțin sincer cu voi înșivă despre cum vă simțiți cu adevărat în ciuda
a ceea ce trebuie să simțiți.

Ca un scop secundar la acest nivel, oamenii învață să-i localizeze pe ceilalţi cu care să
poată împărtăși în siguranță sentimentele lor reale, sinele lor real, într-un mod
acceptabil și de sprijin. La acest nivel, începe conştientizarea şi acţiunea în a nu mai
accepta niciodată din nou sinele ca şi comportamente sau experiențe. Daca te
comporti ca un caine pentru totdeauna, nu vei mai deveni niciodata un caine. În mod
similar, nu vei deveni niciodată prost să fii prost.Exemplele pot continua în sensul că
dacă tu te comporţi întotdeauna înţelept nu poţi deveni înţelept deoarece tu deja eşti
înţelept. Dar ai putea dori să te concentrezi asupra schimbării gândirii tale proaste
pentru o gândire mai realistă și mai eficientă.

Nu te conduce după principiul machiavelic "Dezbină şi stăpâneşte!" pentru că

oglinzile se întorc întotdeauna spre tine pentru a te reflecta aşa cum eşti! Otrăvurile
tale interioare - nu le transforma în adversităţi şi câmpul de luptă cu celelalte fiinţe
care crezi tu în mintea ta bolnavă că-ţi stau în cale ( nevastă , adversari politici, rude,
colegi etc).

Nivelul 3 al maturității emoționale: deschiderea emoțională

Acest nivel vizează disponibilitatea unei persoane şi abilitatea de

a împărtăși sentimentele într-o manieră adecvată și la momente oportune.Persoanele
de la acest nivel experimentează și învață valoarea sentimentelor de ventilație pentru a
lăsa sentimentele să meargă și, de asemenea, pericolele implicate
în ascundereasentimentelor de la sine și faţă alții. Autodezvăluirea este importantă la
acest nivel de maturitate emoțională. Cu toate acestea, dezvăluirea de sine nu va fi
niciodată la fel de importantă ca dorința persoanei de a fi deschisă să se confrunte cu
toate sentimentele sale pe măsură ce acestea apar fără vocile critice pe care le aude în
interiorul ei încercând să schimbe, să controleze sau să condamne aceste
sentimente. Pericolele de a suprima sentimentele și valoarea inerentă de a explora
toate sentimentele și de a le permite exprimarea lor internă sunt investigate în
continuare în timp la acest nivel.
Ce este Sinele? Pe de-o parte, sinele este doar o idee inventată care a apărut în urma
interacţiunii dintre creier şi mediul înconjurător, dar, pe de altă parte, fiecare are

6
propriul sine, care nu poate fi identificat şi analizat de către fizică, fiind un element
spiritual, care trece dincolo de lumea fizică şi care, în urma decesului, poate
supravieţui.
Filosoful britanic Colin McGinn a afirmat: "Motivul pentru care credem că avem acest
sine, elementul transcendent care supravieţuieşte şi după moarte, este acela că noi nu
cunoaştem, de fapt, ce este sinele." Pe de altă parte, filosoful John Searle de la
Universitatea din California susţine că: "sinele nu există, pentru că nu există nicio
experimentare a acestuia. Dar, înainte de a analiza raţional comportamentul
conştient, trebuie să ne gândim de unde provine acesta.

S-a emis teoria conform căreia există o relaţie de interdependenţă între sine şi natură,
iar cauza conştiinţei este o conştiinţă de ordin superior, iar în ceea ce priveşte
explicarea sinelui, au ieşit la iveală mai multe idei, după cum urmează:

1. Sinele este doar o iluzie, este un construct artificial al neuronilor care caută
competitori pentru a da un sens multitudinii de fluxuri informaţionale interioare.
2. Sinele este real, dacă o persoană se confruntă cu experienţe care compun un
ansamblu coerent, dar rămâne, totuşi, un produs al neuropsihologiei creierului mai
mult decât ne-am fi imaginat.
3. Sinele reprezintă o multitudine de proprietăţi şi relaţii care pot fi exprimate prin
diferite maniere, ceea ce înseamnă că poate fi privit şi din perspectiva unui substrat
nonbiologic.
4. Sinele este un rezultat al interacţiunilor mecanice ale creierului, ceea ce relevă că
activitatea creierului poate explica existenţa sinelui.
5. Sinele este produsul activităţii cerebrale, dar indiferent de cât de mult va avansa
neurologia, acest lucru nu va putea fi confirmat.
6. Sinele este un ansamblu existenţial unificat în care părţile sale sunt

incapabile de existenţă separată.

7. Sinele reprezintă o organizare particulară a unei noi forţe sau structuri din natură
care generează conştiinţa.
8. Sinele este independent de latura fizică şi invocă o caracteristică nonfizică.9. Sinele
este ceea ce creatorul a dorit să fie esenţa umană, iar acest spirit poate fi o
componentă a conştiinţei.
10. Sinele este independent faţă de lumea fizică şi derivă din conştiinţă, cea care stă la
baza existenţei fizice.
Aşadar,este important să rețineți că ventilația sentimentelor trebuie făcută
corect. Dacă nu intenționați să renunțați la un sentiment când ventilați acel sentiment,
atunci veți hrăni și întăriți acel sentiment. Ventilarea sentimentelor poate fi distructivă
și contraproductivă, sau sentimentele de ventilare pot fi eliberate și vă pot deschide
propria opțiune spre opțiuni mai bune. Exprimați-vă să treceți. Ventilațipentru a vă
detașa. Distribuiți pentru a renunța. Opriți coaserea și începeți să înotați.

7
La acest nivel al maturității emoționale, o persoană are deschiderea și libertatea de a
experimenta orice emoție fără a fi nevoie sau obligată să o suprime sau să o
reprime. Suprimarea și reprimarea emoțiilor este aceea de a proteja eul de rău și de a-și
proteja sinele de durerea ego-ului care vine atunci când eul este rănit.

Otrava furiei tale interioare ale impotenţei şi imbecilităţii crase nu o orienta către
ceilalţi ! Învaţă sublimarea şi controlul furiei. Setea de putere orbeşte şi prosteşte.

Nivelul 4 al maturității emoționale: Asertivitatea emoțională

O persoană de la acest nivel intră într-o nouă etapă de auto-exprimare

pozitivă. Scopul principal aici este acela de a putea cere și de a primi îngrijirea de care
are nevoie și vrea - mai întâi de la sine și apoi de la alții. Ea afirmă nevoile sale
emoționale în toate relațiile sale, dacă este în siguranță să facă acest lucru. Ca un scop
secundar, ea, de asemenea, învață cum să-și exprime orice sentiment în mod
corespunzător în orice situație. (De exemplu, cum să exprimi un sentiment fără
agresivitate sau de manipulare a celorlalte fiinţe .)

O fiinţă la acest nivel de maturitate emoțională îşi face timp pentru sentimentele sale -
ea premiază și respectă aceste sentimente. Astfel de oameni înțeleg conexiunile dintre
sentimentele suprimate, stresul negativ și boala.

Unele acțiuni care pot fi caracterizate ca asertivitate emoțională includ:

Să soliciţi singur timp pentru a contempla, a medita și a te ruga.

Să ceri să fii încurajat pentru a îndeplini o sarcină sau pentru a atinge un

obiectiv.

Să ceri ajutor atunci când eşti trist pentru o pierdere.

Să soliciţi timp și spațiu pentru a procesa sentimentele şi emoţiile tale

Să soliciţi înțelegere și compasiune pentru unele sentimente neplăcute.

Să soliciţi să fii ascultat fără a ţi se da sfaturi sau să fii judecat.

Să fii capabil să accepţi complimente cu un simplu, "Mulțumesc".

Să exprimi ceea ce simți în timp ce îi dați altei persoane permisiunea de a vă simți

diferit.

Să exprimi ceea ce simți fără a cere altora să înțeleagă sau să aprecieze

sentimentele tale.

Să îi informaţi pe ceilalţi că vă simțiți vulnerabili și că puteți reacționa prost atunci

când sunteţi sub efectul stresului sau într-o confruntare.

8
 Să permiteţi cuiva să ştie ce vă place .

Să-i felicitaţi pe ceilalţi pentru realizările lor .

Să recompensaţi comportamentele sociale pozitive cu aprobare și sprijin.

Să spuneţi când credeţi că cineva a făcut ceva bine, că a fost oportun sau
important.

Învaţă să spui : "Te rog frumos!", "Îmi pare rău!", "Iartă-mă!", " Mulţumesc!", "Te
iert!"

Nivelul 5 al maturității emoționale: Înțelegerea emoțională

Persoanele care au acest nivel de maturitate emoțională înțeleg procesele reale cauzele
și efectele responsabilității emoționale și ale iresponsabilității emoționale. Conceptul de
sine este alcătuit din schemele individuale despre sine și interacționează cu stima de
sine, cunoașterea de sine și cu sinele social pentru a forma sinele ca întreg. Ea include
trecutul, prezentul și viitorul sine, în care viitoarele sine (sau posibilele sine) reprezintă
ideile indivizilor despre ceea ce ar putea deveni, ceea ce ar dori să devină sau ceea ce
le este frică să devină. Posibilele sine pot funcționa ca stimulente pentru anumite
comportamente. Aşadar prin conceptele despre sine se înțelege a fi "problema" care
interferează cu responsabilitatea emoțională. O astfel de persoană își dă seama că nu
este posibil să existe un așa-numit concept de sine bun fără un concept complementar
rău. Din cauza naturii cunoașterii și a formării conceptelor de sine, acești oameni
trăiesc la prima vedere, că toate conceptele de sine conțin contrariile lor. Cunoscând
că o jumătate din dualitatea conceptului de sine este încă activă în ea, chiar dacă ea
ascunde în întuneric (inconștient), ea începe să curgă în mod coerent dincolo de
capcanele conceptelor de sine, ale imaginilor de sine și auto-constructelor. Această
cunoaștere a unității opuselor (a conceptelor de sine și a cunoașterii) se aplică zilnic
unor situații noi.

Prin însăși natura lor, conceptele de sine sunt întotdeauna menționate în mod extern
și, prin urmare, ele sunt țintele pentru totdeauna perfecte și cârligele pentru jocul de a
blama. Cunoscând că conceptele de sine sunt singurele cârlige care pot fi folosite în
jocul viciilor. Oamenii de la acest nivel de responsabilitate emoțională își amintesc să
lucreze pentru a-și vedea propriile concepte de sine și pentru a găsi eliberarea de
acestea. . Cunoașterea de sine este folosită pentru a elibera sinele de conceptele de
sine, mai degrabă decât pentru a forma mai multe concepte de auto-întemnițare
pentru a se întemnița în sine.

9
Scopul principal a fiinţei în această etapă este acela de a urmări trecerea totală în a
se identifica cu orice concepte de sine la identificarea numai cu sinele adevărat sau
natural ca gazdă.

Nivelul 6 al maturității emoționale: Detașarea emoțională

La acest nivel, persoana trăiește fără povara și prăbușirea conceptelor de sine, a

imaginilor de sine, a construcţiilor despre sine, a conceptelor de grup și a conceptelor
de lucru. O astfel de persoană este doar conștientă de sine ca proces, ca o ființă
sensibilă, ca o ființă care trăiește, ca un vas viu, ca fiind necunoscut și nemaipomenit -
pentru că Ea este vie și nu statică sau fixă. Pur şi simplu este o fiinţă vie ce trăieşte
realitatea Sinelui superior eliberat de toate constructele sociale şi schemele mentale.
În această etapă fiinţa nu mai aşteaptă validare din exterior ci se orientează în
interiorul fiinţei sale pentru validare. La polul opus întâlnim fiinţele cu predispoziţie
spre nevrotism care au concepte despre sine care nu se potrivesc cu experienţele lor
fiindu-le frică să-şi accepte propriile experienţe ca fiind valide aşa că le distorsionează
fie pentru a se proteja, fie pentru a obţine aprobarea celorlalţi.

O astfel de persoană a murit față de viața Sinelui inferior - ego ca şi concepte de

sine. Manifestă o detașare adevărată față de toate conceptele despre sine. Astfel,
manifestă și o detașare autentică, adevărată față de ceilalţi, ceea ce înseamnă că a fost
atinsă responsabilitatea emoțională absolută.

Nu are concepte despre sine pentru a se apăra sau pentru a se promova, această
persoană nu poate fi afectată de "jocul de-a vina". Fără a avea concepte de sine pentru
a se apăra sau pentru a se promova, această persoană poate experimenta
iubirea necondiționată chiar şi pentru dușmanii ei deoarece şi-a dizolvat şi
transcens ego-ul.

A treia lecţie este împăcarea.

Împăcarea cu sine vine odată cu moartea ego-ului. Odată cu plecarea fiinţei dragi din
această lume, empatizand cu ea putem conştientiza:

Că poţi pleca din această lume , dar să rămâi ataşat, legat de lume.

Să rămâi în lume, dar să nu te ataşezi de ea, să rămâi în transcendenţă în lumea

divină, manifestându-te ca un releu perfect de manifestare a voinţei divine. Ferm
focalizat în Sinele superior, poţi face legătura între Cer şi Pământ.

Retragerea minţii este ca şi cum ţi-ai retrage diplomaţia de la diferite consulate,

aducerea ei din peregrinări la reşedinţa ţării de origine ,în Ţara Sufletului tău pentru a
realiza scufundări şi plonjari tot mai adânc în străfundul Sinelui Divin.

10
 Împăcarea vine odată cu acumularea unor experienţe spirituale de vârf ,
învăţăturile spirituale profunde, dar şi din lecţiile învăţate din cărţile cele mai
profunde.

Se spune că înţelepţii vorbesc aceaşi limbă şi că, cu fiecare deces în familie,Dumnezeu

ne invită să aprofundăm legătura cu fiinţa noastră profundă. Am asistat până acum la
moartea unui frate şi a unei surori şi am însoţit şi susţinut pe patul de moarte alţi doi
membri: pe tatăl meu acum 16 ani şi mai curând a surorii mele. Coincideţă sau
destin? Tatăl meu a fost înmormântat pe 25 noiembrie, iar sora mea a părăsit planul
fizic pe 25 noiembrie. Nicicând nu am trăit atât de profund experienţa morţii ca
acum... Sursa învăţăturilor despre bardo este mintea iluminată, mintea complet trează
a unui buddha, aşa cum a fost experimentată, explicată şi transmisă de o lungă linie
de maeştri ce se extinde în urmă până la Buddha Primordial.

Citind cartea lui Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață și moarte, bazată pe
Bardo Thodol sau Cartea Tibetană a morților, regăsesc în ea foarte multe
conştientizări pe care le-am avut şi eu de-a lungul existenţei. Conştientizarea "în
fiecare zi, ca şi cum ne-am născut din nou și în fiecare seară ca şi cum vom muri din
nou", ne face să renunțăm mai uşor la trecut și să începem procesul de evoluție.
Cartea tibetană despre viață și moarte nu este singura carte inspirată din Cartea
morților, o altă carte bine cunoscută este Experiența psihedelică: Un manual bazat pe
cartea tibetană a morților de Timothy Leary. Bardo -ul inițiaților,cât și pentru cei care
caută calea spirituală de eliberare prin concentrare și alte practici spirituale profunde ,
este în măsură să aducă din subconștient în tărâmul conștiinței discriminative și, prin
aceasta, să conştientizeze toate sedimentările depozitate şi înregistrate în memoria
subconştientului nu numai din viaţa noastră din trecut, dar şi înregistrările din
trecut ale rasei noastre, trecutul omenirii şi toate formele de viaţă.

Ceea ce face ca Bardo Thodol să fie deosebită, este că se concentrează asupra Artei de
a muri și, în acest sens, ne învață că există viaţă după moarte şi că putem trăim o
viață mai împlinită şi plină de sens. Se poate obţine succesul numai când mintea se
goleşte de toate impregnările şi când se renunţă la ego, expansionându-se din ce în ce
mai mult câmpul de conştiinţă. Fiinţa poate trăi stări de extaz mistic, disipându-se
rând pe rând, în toatalitate, vălul iluziei. Aceste etape nu sunt tocmai
confortabile,uneori sunt foarte dureroase pentru minte şi ego desigur...

"Când suntem în cele din urmă eliberați de trupul care ne-a definit și dominat
înțelegerea noastră de mult timp, viziunea karmică a unei vieți este complet
epuizată, dar orice karma care ar putea fi creată în viitor nu a început încă să
cristalizeze. Deci, ce se întâmplă în moarte este că există un "spațiu" sau un
spațiu care este fertil cu o posibilitate vastă; este un moment de putere
extraordinară, unde singurul lucru care contează sau poate contează este cât de
exactă este mintea noastră. Îndepărtată de un corp fizic, mintea rămâne

11
dezbrăcată, dezvăluită surprinzător pentru ceea ce a fost întotdeauna: arhitectul
realității noastre. "~ Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață și moarte

În timp ce în această realitate este imperativ să avem grijă atât de fizic cât și de
mental, moartea conform filozofiei budiste ne eliberează de povara existenței materiale
. Deci, în timp ce suntem prinși în rutina noastră de zi cu zi, câți dintre noi, de fapt, ne
îmbracăm mintea? Toți credem că avem timp și considerăm că, pe măsură ce
îmbătrânim, vom avea timp să ne schimbăm și să evoluăm. Dar adevărul este că
nimeni nu știe la ce oră va înceta să respire.

"Planificarea pentru viitor este ca și cum ați merge la pescuit într-o albie seacă;
nimic nu funcționează așa cum ați vrut, deci renunțați la toate planurile și
ambițiile. Dacă trebuie să te gândești la ceva, fă-o în incertitudinea ceasului
morții tale. "<Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață și moarte>

Tot ceea ce poţi să plănuieşti este ceea ce se întâmplă acum în momentul prezent,
pentru că modul cum lucrezi cu momentul prezent este singurul lucru care poate
schimba cursul vieţii.

Acest lucru nu înseamnă că nu vă stabiliți un obiectiv sau că nu aveți idei. Stabiliți

obiective, puteţi avea idei, dar concentrați-vă pe acum, cum pot să lucrez acum la
acest obiectiv. Ar trebui să vă consume? Ar trebui ca ceva din viață să consume esența
a ceea ce ești cu adevărat? Acestea sunt întrebările pe care trebuie şi ar trebui să ni le
punem, nu să oferim răspunsuri altcuiva ci nouă... Cheia pe care ar trebui să o
păstrezi în minte este că... moartea se va întâmpla și împreună cu ea ...

"Ceea ce se naşte va muri, ceea ce a fost adunat va fi dispersat, ceea ce a fost

acumulat va fi epuizat, ceea ce a fost construit se va prăbuși și ceea ce a fost
ridicat va fi coborât" - Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană a vieții și morţii

Uităm de impermanența noastră zilnică ne ancorăm în această viaţă colectând,

perfecționând lucruri care nu merg cu tine după ce vei părăsi această lume. Cine ești
când renunți la tot ce nu ai venit în această lume? Te-ai întâlnit cu adevăratul tău
Eu?

"Această lume poate părea minunat de convingătoare până când moartea va

prăbuși iluzia și ne va evacua din ascunzătoarea noastră." < Sogyal Rinpoche,
Cartea tibetană a vieții și a morții >

Este timpul să vă opriți să vă ascundeți și să vă aduceți pe voi cei reali la lumina

reflectoarelor. "Uită-te la mintea ta câteva minute. Veți vedea că este ca un
purice, care continuă să sară încolo şi încoace. Veți vedea că gândurile apar fără
niciun motiv, fără nicio legătură. Produsă de haosul fiecărui moment, suntem
victime ale minții noastre. " <Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană a vieții și a morții>

12
Agitaţia vieţii de zi cu zi ne face să pierdem legătura cu adevărata noastră
natură.

"Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Dar într-o lume dedicată distragerii,
tăcerea și liniștea ne îngrozesc; ne protejam de ele cu zgomot si agitaţie.
Privind natură minții noastre este ultimul lucru pe care am putea îndrăzni să
o facem. Uneori cred că nu vrem. "< Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață
și moarte>

Cum ne putem pregăti pentru moarte cu o iubire arzătoare?

"Recunoașteți întotdeauna calitățile de vis ale vieții și reduceți atașamentul și

aversiunea. Practicați cu bunătate toate ființele. Fiți iubitori și plini de
compasiune, indiferent de ce vă fac alții. Ceea ce vor face nu va conta atât de
mult când îl veți vedea ca un vis. Trucul este de a avea o intenție pozitivă în
timpul visului. Acesta este punctul esențial. Aceasta este adevărata
spiritualitate. " <Chagdud Tulku Rinpoche, Cartea tibetană despre viață și moarte>

Uşor, uşor ne alunecă barca încet în fluxul vieții, nu este doar un vis. Lumea este o
iluzie, conform filosofiei vedice Maya. În termeni simpli, aceasta este doar o fază de
transformare, un loc în care acțiunile tale determină viitorul sufletului tău. Deci,
alegeți să iubiți și să fiți iubiți, alegeți să fiți amabili și să primiți bunătate, alegi să trăiți
o viață bună și să răspândiți binele. Pentru a vă asigura că sunteți pe calea cea bună,
nu uitați niciodată să vă pregătiți un timp pentru a realiza introspecţia zilnică și a vă
uita înapoi la modul în care a fost ziua respectivă și unde puteți face schimbări pentru
a duce o existență mai împlinită.

"Există atât de multe moduri de a realiza şi face meditația cât mai plină de
bucurie. Puteți găsi muzica care te înalță și o folosești pentru a-ți deschide inima
și mintea. Poți să colectezi poezii sau citate de linii de învățături care te-au
înălţat şi mişcat sufletul de-a lungul anilor și să le ții mereu la îndemână pentru
a-ți ridica spiritul. "<Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață și moarte>

Meditaţia nu se rezumă la posturi corporale ... şi să dormi cu ochii închişi un număr

de ore. Să-ţi spui mai apoi, de la ora de... la ora de ... am meditat, să
ţiidiscursuri interminabile în mintea ta în timpul dedicat meditaţiei, sau chiar
activităţilor pe care le realizezi în fiecare zi. Focalizarea pe momentul prezent, aici şi
acum, te poate ajuta să te mântuieşti.

"Adevărul spiritual nu este ceva elaborat și esoteric, este, de fapt, bunul simț
profund. Când îți dai seama de natura minții, straturile de confuzie se
îndepărtează. În realitate nu "devii" un buddha, pur și simplu încetezi, încet, să
fii iluzionat. A fi un buddha nu este un superman spiritual omnipotent, ci devine
în sfârșit o ființă umană adevărată. " < Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață
și moarte>

13
Am fost împinși să credem că sfinții, misticii și zeii sunt superoameni. Dar adevărul
este că toți avem potențialul de a ajunge la nivelurile lor de a fi oameni buni. Doar că
această cale este atât de greu de parcurs, încât devine mai ușor să simți că slujba ta se
face prin a merge la o biserică sau la un templu. Dar când a fost ultima dată când
tatăl tău sau tatăl său sau alte generați au întâlnit o persoană care coboară din cer
într-un car de foc? Este timpul să priviți în interior și să găsiți Dumnezeul ascuns în
interior.

"De asemenea, am constatat, din experiența mea, că este esențial să nu luați

nimic prea personal. Când vă așteptați cel mai puțin, oamenii morți vă pot face
țintă pentru toată furia și vina lor. După cum spune Elisabeth Kübler-Ross, furia
și vina pot fi strămutate în toate direcțiile și proiectate în mediul înconjurător
uneori aproape la întâmplare". Nu vă imaginați că această furie este cu adevărat
îndreptată spre tine;Uneori, realizând ce frică și suferință izvorăsc, vă va
împiedica să reacționați la ea în moduri care ar putea dăuna relației
voastre." <Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană despre viață și moarte>

Conform înţelepciunii lui Buddha, ne putem folosi cu adevărat viaţa ca să ne pregătim

pentru moarte. Nu trebuie să aşteptăm ca moartea dureroasă a cuiva apropiat sau
şocul unei boli fatale să ne oblige să ne examinăm viaţa. Nici nu suntem condamnaţi
să părăsim viaţa cu mâinile goale pentru a întâlni necunoscutul. Putem începe, aici şi
acum, să găsim o semnificaţie vieţii noastre. Putem face din fiecare moment o
oportunitate de a ne schimba şi a ne pregăti - din toată inima, riguros şi cu o minte
împăcată - pentru moarte şi eternitate.

Este important să înțelegem că la um moment dat toți vom pleca din această
lume,însă depinde cum vom pleca. Dacă majoritatea timpului îl vom irosi alergând
stresaţi în această cursă a nebuniei zilnice ne vom trezi că suntem luaţi prin
surpridere şi că ne vom ruga pentru încă o CLIPĂ DE IUBIRE, așa că, atunci când
Sogyal vorbește despre oameni pe moarte, ar putea însemna că noi toți ne putem
răspândi.

„Cei care-şi închipuie că au timp din belşug încep să se pregătească numai la

apropierea morţii. Atunci ei sunt răvăşiţi de păreri de rău. Dar nu este oare mult
prea târziu?"

Padmasambhava

Deși nu este ușor, trebuie să încercăm să ne punem în pantofii altor persoane care au
trecut prin această experienţă a morţii sau cel puțin să încercăm să obținem o
perspectivă de ansamblu asupra situației. Menținerea calmului cu ajutorul controlului
respirației poate ajuta în acest sens. Majoritatea oamenilor simt că nu sunt legați de
această realitate,şi că suntem cu toții conectați, dar astăzi în acest moment sunteți
separați. Sogyal o numește o iluzie optică, chiar dacă este o halucinație, nu se poate

14
reduce experiența.Astfel, în timp ce trăiți acest domeniu al existenței, este bine să vă
extindeți granițele, deoarece dispuneţi de foarte multă iubire și compasiune.

"O ființă umană face parte dintr-un întreg, numit de noi" Universul ", o parte
limitată în timp și spațiu. Se simte el însuși, gândurile și sentimentele sale, ca
ceva separat de restul - un fel de iluzie optică a conștiinței sale. Această
înșelăciune este un fel de închisoare pentru noi, limitându-ne la dorințele noastre
personale și la afecțiunea pentru câteva persoane apropiate de noi. Sarcina
noastră trebuie să fie să ne eliberăm de această închisoare prin lărgirea
cercurilor noastre de compasiune pentru a îmbrățișa toate creaturile vii și
întreaga natură "< Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană a vieții și a morții >

Această existenţă a noastră e la fel de trecătoare ca norii de toamnă.

A privi naşterea şi moartea fiinţelor este ca şi cum ai privi mişcările unui dans.

Răgazul unei vieţi este ca un fulger pe cer,

Grăbit ca un torent pe coasta abruptă a unui munte

Buddha

Simplifică-ţi viaţa prietene, retragete şi contemplă în linişte şi pace ce ai mai

preţios - Sinele Divin- natura ta interioră, deoarce este sursa inepuizabilă ce-ţi oferă
puterea şi hrana autentică! Acordându-ţi timp şi spaţiu îţi dai şansa să te refaci după
încercările vieţii, să reflectezi la ceea ce urmează, să te întăreşti şi să te pregăteşti
pentru următoarea etapă din viaţa ta. Numai astfel, poţi fi conştient de darurile cu
care eşti înzestrat. Sinele Divin este biletul de trecere din această lume. Vine acel
moment inevitabil în viaţa ta şi vei fi întrebat: "Ce ai făcut cu viaţa ta?"

Sus în cer este..... Patria mea

Patria mea este sus, sus în cer

Unde veşnic plutesc îngerii;
Doar acolo e pururi fericirea,
Căci aşa a lăsat Domnul Sfânt.

Refren:
Sus în cer, sus în cer, sus în cer,

15
Este ţara mea;
Acolo e fericirea,
Căci aşa a lăsat Domnul Sfânt.

Pe pământ sunt străin şi pribeag,

Nici averi, nici plăceri nu m-atrag;
Toate sunt ca un fum, toate pier.
Eu suspin ne-ncetat după cer.

Pe pământ nu gândesc să-mi alin

Dorul meu şi-nfocatul suspin;
Numa-n cer voi afla şi gusta
Ce-n sfârşit dorul va alina.

Ce-a avut mai curat şi mai sfânt,

Bietul om, pe acest trist pământ;
S-a-nălţat sus la cer şi s-a dus,
Maica şi Fiul ei preasupus.

Cât mai am de trăit pe pământ,

Vreau cu drag să-I slujesc Celui Sfânt.
Şi de-o fi timp urât şi ploios,
Vreau să fiu tot senin şi voios.

Calea mea voi sfârşi-o-ncurând.

Eu privesc cerul sfânt şi sperând,
Sus în cer, că voi fi îmbrăcat
Cu veşmânt şi cununi de-mpărat.

Pe pământ, tot ce rabd mi-e uşor,

Când gândesc, că-n curând am să mor;
Iar ce-a fost neplăcut voi uita,
Când în cer pe Dumnezeu voi vedea.

6 Decembrie 2017

Autor: Tatiana Susanu Solomon

16
17