Exerciţii PR

1. Precizaţi termenii regenţi ai predicativelor din următoarele fraze:

a) „ – Păi foarte bine, spuse Cici, asta înseamnă că prezentul, cel puţin în cazul meu,
nu era un obiect de utilitate strictă.” (N. Breban, Don Juan)
b) „ – Înger palid... repetă clericul, părând că se gândeşte.” (I. Agârbiceanu,
Arhanghelii)
c) „Totuşi, Ismail reuşeşte să scape de acolo câte trei luni pe an, în timpul iernii,
când cea mai mare plăcere a lui este să se îmbrace cu o rochie de gală, făcută din
stofă de macat de pat cu flori cărămizii şi apoi să se agaţe de grinzi pe la diferite
binale, în ziua când se serbează tencuitul...” (Urmuz, Pagini bizare)
d) „Astfel, Lazăr ajunsese să ştie foarte multe lucruri despre ea, să-şi facă o imagine
a sensibilităţii ei, care întreţinea tensiuni adesea aberante din cauze pe care el
încerca să le catalogheze.” (Mirela-Ioana Borchin, Punctul interior)
e) „Dar se stăpânea, vroia parcă şi ea cu orice preţ să rămână cum era, fără să facă
niciun fel de mişcare...” (M. Preda, Intrusul)
f) „Ea râde bucuroasă că s-a găsit aşa repede un răspuns pâlpâirii de nelinişte care
pare că încearcă să se zămislească în sine-i.” (Gib I. Mihăescu, Rusoaica)
g) „Sâmbătă de cu seară locul se deşartă şi Ghiţă, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana
şi cu bătrâna să numere banii...” (I. Slavici, Moara cu noroc)
h) „După aceea, nemaifiind nimic, nu mai e nevoie nici de demnitate. Singurul lucru
important rămâne, aşadar, s-o laşi în urma ta nepătată şi dreaptă.” (Radu Ciobanu,
Heralzii)
i) „... când fug de un surâs poate însemna că îl doresc...” (Camil Petrescu, Patul lui
Procust)
j) „Dacă propria existenţă te pune ulterior în situaţii asemănătoare, ajungi să ai senzaţia că
ai mai trecut prin ele”. (Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, Celesta)
k) „Dacă cineva nu te iubeşte înseamnă că nu l-ai iubit tu mai întâi”. (Mirela-Ioana
Borchin, Apa)
l) „Dar, în această privinţă, singurul lucru pe care pot să-l fac e să sper într-o moarte
frumoasă”. (Radu Ciobanu, Heralzii)

2. Indicaţi părţile de vorbire care introduc predicative în următoarele fraze:

a) „De când eram o copilă de şaisprezece ani l-am iubit şi întotdeauna am închis
ochii când mă mângâia; iar acuma am ajuns să aud de la Domnia Sa asemenea
vorbe.” (M. Sadoveanu, Fraţii Jderi)
b) „Ceea ce ştiu, în schimb, foarte sigur este că în cei doi ani trebuia pregătită, în primul
rând, oştirea.” (Radu Ciobanu, Heralzii)
c) „El nu vedea oameni, ci probleme care trebuiau rezolvate. De pildă, acum problema lui
era dacă rămâne cu ei sau trebuie să se mute iar, cu tot calabalâcul, în locuinţa închiriată
în urmă cu jumătate de an.” (Mirela-Ioana Borchin, Punctul interior)
d) „Să mă afund acolo, în amănuntele acelea, singura şansă e ca detaliile să fie cât
mai... cât mai amănunţite, cât mai insignifiante!” (N. Breban, Îngerul de gips)

1
 e) „De fapt, nu vreau să mor deloc. Nu acum. Printre străini. Şi nu pentru că o iubesc
pe Maomba. Şi nu pentru că a o iubi pe Maomba înseamnă să te înrudeşti, aşa, de
departe, indirect, dar, totuşi, să te înrudeşti cu Dali. Să fii mai aproape de pictor.”
(Simona Constantinovici, Nepoata lui Dali)
f) „Dar mai ştia ea ceva: că urgia aceea nu mai putea dura, că în lume ceva se
schimbase, că lucrurile nu mai puteau rămâne cum stătuseră veacuri la rând.”
(Radu Ciobanu, Heralzii)
g) „Până azi, singură Biserica creştină, adică Legea noastră creştinească, este ceea ce
ne-a potolit zbuciumul pentru dezlegarea acestei taine, chinuitoare pentru sufletul
nostru, spunându-ne: suntem cu toţii, noi, oamenii, fii ai unui Părinte, cu adâncuri
de bogăţii – ai lui Dumnezeu”. (Vasile Lazarescu, Pastorale şi predici)
h) „Şi totuşi, odată, într-un moment de sinceritate afectivă, după ce venise vorba
despre o fată care în tinereţea mea mă iubea, dar de care mă ţineam la distanţă, mi-
a zis că poate era mai bine să mă fi căsătorit cu fata aia, că poate era exact ce mi
se cuvenea, ce dacă era mai urâţică?” (Iulian Chivu, Angoasă şi penitenţă)
i) „Când, în sfârşit, ajunseseră la concluzia că e totuşi bine să rămânem câţi suntem,
instructorul m-a chemat în faţa lor şi, pe un ton neutru, sec, mi-a mai amintit ce
sarcină importantă am.” (A. Buzura, Vocile nopţii)
j) „Telefonul, mai ales în aceste momente, e pentru mine ceea ce e pentru atâţia
antinevralgicul.” (N. Breban, Îngerul de gips)
k) „Aşadar, iată, gândii, cum se produce o despărţire! În câteva clipe!, în care nu se
rosteşte niciun cuvânt. Da, nu poţi niciodată să-ţi imaginezi un astfel de
eveniment: nu e cum crezi şi nu vine când ţi se pare inevitabil!” (M. Preda, Cel
mai iubit dintre pământeni)
l) „Atâta cer în ceruri şi totuşi nu-mi ajunge!
Chiar de-ar fi înc-o dată cât e şi n-ar fi cât
Mi-e-n stare-nchipuirea să vrea, când îl străpunge.” (Radu Stanca)
m) „Ceea ce-l făcea pe Iosif Rodean să meargă în fiecare zi la Arhanghelii era că
piatra cea nouă nu ţinea nicio săptămână tot aşa de bună cum se arătase la
început.” (I. Agârbiceanu, Arhanghelii)

3. Analizaţi topica şi punctuaţia PR în următoaarele fraze:

a) „... nu eşti ce crezi, un suflet de om cu aspiraţii spre ceea ce e sublim, ci un
infam care zadarnic vrea să scape de ceea ce e sublim, ci un infam care
zadarnic vrea să scape de ceea ce e etern infam şi scârbos.” (M. Preda, Cel mai
iubit dintre pământeni)
b) „ – Vrei să ştii cum mă văd acum? Mincinoasă, duplicitară, nu-mi vine să mă
uit în oglindă. Sunt exact cum n-aş fi vrut niciodată să fiu…” (Mirela-Ioana
Borchin, Punctul interior)
c) „Iar acum când eu nu mai sunt cum am fost, ochii mei, prin care văd lumea,
sunt mai mult ca oricând, cum n-au fost niciodată, numai ai mei, şi înapoia lor
sunt eu, numai eu.” (Camil Petrescu, Patul lui Procust)
d) „Eu evoluez ca să rămân ceea ce sunt, ca să supravieţuiesc, să rămân fix!” (N.
Breban, Îngerul de gips)

2
e) „Toţi mistificăm realitatea. Pedeapsa cea mare e că nu mai crede nimeni nici
în el, în nimeni şi în nimic!... Când dumneata te-ai hotărât să scrii, de fapt te-ai
hotărât să te sinucizi lent”. (Cezar Petrescu, Calea Victoriei)
f) #Ce eşti tu am fost şi eu,
Ce sunt eu vei fi şi tu.#