PLOILE ACIDE SI IMPACTUL LOR ASUPRA MEDIULUI

În rezultatul arderii combustibililor fosili, cum sunt cărbunele, benzina, motorina, in atmosferă se emit
oxizi de sulf, carbon si azot. Acesti oxizi se combină cu umezeala din aer si formează acid sulfuric, acid
carbonic si acid azotic. Atunci când plouă sau ninge, acesti acizi ajung pe pământ sub formă de ploaie acidă.
In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acida au ajuns sa fie recunoscute ca o amenintare gravă în
adresa calitatiii mediului. Cea mai mare parte a acestei acidităţi este produsă in ţările înalt industrializate.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viată, inclusiv pentru oameni. Aceste
efecte sunt insa mai vizibile in lacuri, rauri si la nivelul vegetatiei. Aciditatea apei distruge practic orice
formă de viaţă.
La inceputul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja afectate puternic de ploile acide. Cele mai grave
probleme au existat in Norvegia, Suedia si Canada. Ameninţarea reprezentată de ploaia acidă nu e limitată de
hotare administrative, deoarece vânturile transportă substantele poluante pe tot globul.
Cercetarile efectuate au confirmat faptul că poluarea provenită de la centralele electrice care
funcţionau pe bază de carbuni in centrul si vestul SUA era cauza principală a marilor probleme legate de
ploile acide in estul Canadei si nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii acide nu se limitează la mediul
natural. Construcţiile şi monumentele din piatră, metal sau beton au fost si ele afectate sau chiar distruse.
Acizii din ploaia acidă reactionează chimic cu orice obiect cu care intră în contact. Aciditatea unei
substante provine din abundenţa de atomi de hidrogen liberi în momentul în care substanta este dizolvata în
apa. Aciditatea se masoară pe scara pH cu valori de la 0 la 14. Substantele acidice au valori pH de la 1 la 6 -
cu cât este mai mică valoarea cu atât substanţa acidă este mai puternica si mai corozivă.
La pH mai mic de 6,0 capacitatea de reproducere a peştilor începe să scadă. Icrele şi peştişorii sunt
foarte sensibili la acidifierea apei.
Ploile acide conduc la creşterea acidităţii totale a solului şi provoacă un şir de urmări negative atît
pentru starea solului cît şi pentru plante. Efecte vizibil negative asupra creşterii plantelor se obţin cînd
vegetaţia este expusă la ploi cu pH sub 4,0. Printre altele, sfecla de zahăr este una din cele mai sensibile
plante la ploile acide.
Prin îndepărtarea substantelor nutritive din sol, ploaia acidă încetineste cresterea plantelor, dar mai
ales a arborilor. De asemenea, atacă arborii prin producerea unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor,
rezultând pete moarte. Daca se formeaza mai multe astfel de pete, arborele îsi pierde abilitatea de a produce
hrana prin fotosinteză. Arsurile frunzelor de la precipitaţiile acide depinde de durata expunerii, frecvenţa,
intervalul dintre ploi, intensitatea ploii şi mărimea picăturilor.
De asemenea, organismele pot infecta arborii prin frunzele vătămate. Odata slabiţi, arborii sunt mai
vulnerabili la alţi factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scazute sau secetă.
Ploaia acidă cade, de asemenea, în râuri, lacuri si mlastini, reducând drastic populatia de peşti.
Ploaia acidă deteriorează si toate obiectele aflate sub cerul liber, inclusiv monumentele istorice.
Paguba corozivă poate fi foarte mare, iar în orasele cu cladiri istorice - tragica. Atât Parthenon-ul din Atena,
cît şi piramidele din Egipt se deteriorează intensiv datorită ploilor acide.
În Republica Moldova ploile acide sunt condiţionate atât de emisiile locale de dioxid de sulf şi de
dioxid de azot, de la centralele termoelectrice, întreprinderile industriale mari, mijloacele de transport,
precum şi în rezultatul efectelor transfrontaliere ale poluării.
Ţările Europei Centrale şi de Est au contribuţii importante la fluxurile internaţionale de poluanţi către
ţările mai slab dezvoltate economic şi industrial, la care se atribuie şi Republica Moldova.
Cota importului transfrontalier pentru Republica Moldova constituie 84 % pentru depunerile de sulf,
96 % pentru depunerile de azot oxidant şi 45% pentru cele de azot reducător.
Cea mai mare parte din depunerile de sulf provin din România (32 %) şi Ucraina (18%), iar depunerile
de azot oxidant – în special din Ucraina (15%) şi Polonia (12%).
Strategiile pentru soluţionarea problemelor cauzate de poluarea transfrontalieră a aerului, trebuie să ia
în consideraţie fluxurile dintre ţări şi eforturile comune ale ţărilor europene de a reduce emisiile şi
consecinţele lor transfrontaliere. Acesta a fost unul din motivele adoptării Convenţiei asupra poluării
atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi (Geneva, 1979) şi a protocoalelor aferente.
Republica Moldova a aderat la această Convenţie la 9 iunie 1995 în baza hotărârii Parlamentului din
16 martie 1995.