Victor Papilian ANATOMIA OMULUI Volum APARATUL LOCOMOTOR dia a VIIL-a, uité de Prof. lon ALBU Cg Editura ALL Bucuresti, 1993ANATOMIA OMULUI Volumul I: Aparatul Locomotor Volumul I: Splanhnologia Volumul III: Angiologia. Sistemul Nervos. Organele de simt Autorii volumului I: - Prof. Dr. Ion ALBU - Prof. Dr. NICOLAE BARELIUC - Prof. Dr. RADU GEORGIA - Prof. Dr. ALEXANDRU VAIDA © 1993 - Editura ALL ANATOMIA OMULUI Vol. I~ APARATUL LOCOMOTOR prof. Ion Albu ISBN 973-9156-05-3 (vol. I ISBN 973-06-1) Toate drepturile rezervate Editurii ALL. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata fr permistunea scrisé a Edituril ALL. Distribuitorl autorizat! in strainatate: BILC, ALL srl - Bucuresti - Calea Victoriet 120, ‘F 312.4140, 650,44.20 Fax: 312.34.07. AMCO-PRESS srl - Bucuresti - Nicolae Grigorescu 29 A, CP 57-88 F 643.93.90 Fax: 312.45.69 Editura ALL Bucuresti Calea Vietoriel 120 F 312.4140, 650.44.20 Fax: 312.34.07 Coperta: Nicolae Dumitrescu ‘Tehnoredactare computerizata: Mircea Moldoveanu BIC - ALL sri PRINTED IN ROMANIA.VICTOR PAPILIAN (1888-1956) Vietor Papilian s-a nascut la Gelafi, tn anul 1888, ca fim al vitorului medie-general Constantin Papilian; a murit la Cluj in anul 1956. A urmat cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti intre anii 1907 i 1914. S-a dovedit un student exceptional, find apreciat de marile persona: Litafi ale lumii medicale roménesti din acel timp. Face campania din 1916-1918 ca medic militar. In 1919, odaté cu infiintarea Universitafii romanesti a Daciei Superioare, este chemat si conducé Institutul de Anatomie al Facultaii de Medicina al noii Universitati. In accasti calitate va depune o ontuziasta, intensa gi susfinutd activitate didactied, stiintifick si organizatorica. Bste creatorul $colii de Anatomie si Antropologie din Capitala Ardealului, edreia i-a dat o deosebita gi unanim recunoscuta stralucire. Pleaci de la Catedra in 1947. Papilian a fost un distins medic gi profesor, ale edrui prelegeri au rimas nosterse in amintirea a zeci de generafii de studenti, Edifia 1 a primului volum al "Tratatului clementar de Anatomia Omului", cuprinzind Osteologia, Artrologia si Miologia, a apdrut in 1923. Pind {n 1946, Papilian a seos inca trei edifii succesive. Impreund cu eelelalte dou’ yolume ale Tratatului stu, au constituit o sursé valoroast de studiu pentru ‘multe generafii de studenfi din tara noastra, chiar si dup’ moartea Maestrului Papilian a fost, in afaré de omul de stiin{a si profesorul creator de scoala, un om de vasta cultura, un muzieian distins gi un literat talentat. Nu se poate vorbi de viata culturala a Clujului ~ gi chiar a Ardealului interbelic, fr a face referiri gi la Papilian,VALIGAS GOTO (921-3881) : ieirsociay ie ilk wo SB, bas ait BLOOD OE saa ioe ec T wh BREE Lae at iuPD ef dtxuer 6 omilge's ttre 28% 4c PMs. ia ental Rigen all in Reba oh faa i queen fn sos: Beit dsgoiiqeste ws ARUL2EEL ath ateogeare 90% gine bos ites isinedl « ipandmoy iethiens il sonagaifta! 9 Bin BERT oh weiin: oibean oo i: iifestoon’ bs euaar a2 ob dotnttead taubo se seers : (sein # envteh y otatilea Bresson ab stim se sorotesinaae | Batya Retasbib sto! tie i eietie dbdetanh ch nindeynd nub sigslogon, i siaetsins 96 Hoe tumor LOL nt Sibaie Dal nh Renal sunnwia: Btopeansnct aicimeus ix BticeseonE 0 38s Leia: re inoyaiong serio atu. sosciow ig sibon! Reliakh estan andiiga” Sgeainse 9b djemay : ckaatend cob vebioarls intubated Js arts wil 250) of tense, = SyotoRNe ig algotoetae, eiyotoasa) F Anois -coboine orp Bakean on! ovkesonen ifthe was Sool 2one s cxilige’l SEL at Ted, ous ab knvnoles ewe @ Aiea wu oko hace 188 Jasiurteos! vite que wicks tyson aang wb Heabe! ob tenon aftKen ob eigen firsioeg 44 utd, 36 imo ab Aik a tack © cuifige’! GM smpusiet dows es: 9 eater’ nalstewes ae sritbvt Abe sk oma tas Roo sllodseans (ei oabas’ > swiss iy ~ alo 9 lant ab rato sing © Tg cst bn a alas renter,Prefata la editia a V-a De la aparitia primei edifii a manualului de anatomie al profesorului Papilian au trecut 50 de ani. Editiile succesive, ett gi interesul cu care este cdutat gi astazi de studenfi, stnt 0 dovada evidentt a valorii sale, atit din punct de vedere didactic ctt gi al continutului gtiintific. Cu toi cei 50 de ani care s-au scurs de atunci, Anatomia profesorului Papilian tsi pastreazd si azi tinereafea spiritual a autorului stu. Textul scris de profesorul Popilian este precis, simplu, clar gi curgator - farts tnflorituri inutile, totusi bogat si complet. Aceste calittiti ingéduie cititorului st infeleaga cu ugurinfti nofiunile, uneori dificil ale stiinfei noastre. Sarcina unei revizii a acestui manual nu a fost deloc ugoard. Am pdgit la realizarea ei constient de greutatea rispunderilor, dar pétruns de sentimente de adine devotament, de ‘Pioasd recunostin(a pentru maestrul meu gi de dragoste pentru studentii ce agteaptd cu mult interes si nerdibdare aceastet carte. Actuala edifie cautd si pastreze elt mai mult caracterul luerdrii originale, edi IV-a, Textul a fost revidzut in intregime gi cu multe atentie. Datoritd dezvoltdrii actuale a larg la disciplina respective. Am pastrat doa unele date esentiale, necesare infelegerii problemelor de antomie macroscopicd. Am. Tenunfat, de asemenea, la capitolele de aplicatii ‘medico-chirurgicale. Chiar daca aceste nofiuni au constituit 0 atractie pentru student, eredem c& astdzi ele ti gdsesc mai bine locul tn cadrul disciplinelor clinice. Am citutat, de asemenea, st reducem - pe cft ni s-a ptirut posibil - din amdnuntele lipsite de valoarea practied, aplicatives. Contributia esentialé const tn introducerea nomenclaturii anatomice (P.N.A.). Medicii, chirurgii, diferitii nostri. specialigti consults din ce in ce mai mult literatura ‘medical internationald, care a adoptat cu hottirtre limbajul P.N.A.-ului. Credem ed, prin aceasta, cartea va fi util nu numai studentilor, ci gi medicilor. Vom fi receptivi la sugestiile cititorilor ‘94 agtepttim cu mult interes pérerile D-lor. Tinem si mulfumim conducerié Institutului de medicine gi farmacie din Cluj- Napoca pentru ajutorul pe care ni I-a acordat Ja realizarea prezentei editii a manualului. Am speranja ct aceasti editie a vechiului, dar mereu tintrului “Papilian’, va stiinfelor medicale, am considerat necesar st fi primitd cu interes gi bundivoints. aducem unele modifictri fat’ de editia precedenta. Am renuntat astfel la capitolele de histologie, urmind ca acestea si se parcurge pe Cluj, 1974 Pror. Ion ALBU Prefata la editia a VII-a si a VIII-a recedenta a acestui Manual s-a epuizat intr-un timp relativ scurt. Editia actual cautd sti réspund solicitarii studentilor gi medicilor pentru cartea medical roméneascd, atti de necesardi pregttirii examenelor gi concursurilor. Si in aceasta editie, ca gi in precedenta, am adus o serie de tmbunditatiri - attt textului cit 4 iconografiei. Terminologia a fost actualizata in acord eu Editia a Vi-a a Nomenclaturii Anatomice Internationale din 1989. Independent de voinfa noastré, tmprejurdrile ne-au impiedicat 8 adueem toate tmbunditafirile pe care le-am fi dorit, dar pe care ndiddijduim sé le putem realiza intr-o editie viitoare. Cluj, august 1992, Prov. Ion ALBUGal. N. lymph, Nn. I. NA communis, -e distalis, -¢ dorsalis, -e externum, -a, -um inferior, inferius internus, -a, -um lateralis, -e Ligamentum Ligamenta medialis, -e Musculus Profundus, -a, -um Ramus Rami superior, superius superficialis, -¢ transversalis, -¢ Vena Venae ventralis, -¢ Ganglion Nodus limphaticus Nodi liphatici Nomina Anatomica anterior artera artere dorsal, -& extern, -& inferior, -oard intern, -& lateral, -& ligament ligamente medial, -A smugehi sing. mugchi pl. nervy nervi proces profund, - ram, ramuri ramuri superior, -oard superficial, -A ‘transversal, -& vena vene ventral, -& ganglion nod limfatic noduri limfatice Nomenclatura Anato- mick (lista termenilor anatomici stabiliti de Comisia International a Federatiilor Societa- tilor de AnatomieCUPRINS 1 GENERALITAT! ..... APARATUL LOCOMOTOR OSTEOLOGIA GENERALITATI Conformatia exterioard a oaselor Conformatia interioaré a oaselor Arhitectura internii a oaselor . Periostal .... Miduva oaselor Vascularizatia gi inervatia oaselor Structura microscopicé a osulul ... Dezvoltarea oaselor. Osteogeneza Proprictifile fizice ale oaselor . ... Compozifia chimici a oaselor ... STUDIUL OASELOR, 1. COLOANA VERTEBRALA Vertebrele adeviirate . .. Caracterele generale ale vertebrelor adevirate .. Caracterele regionale ale vertebrelor ...... Caracterele speciale ale unor vertebre . ‘Vertebrele false Coloana vertebral in intregime Importanfa functional a coloanei vertebrale . 20 BBB 28 2. TORACELE OSOS Sternul . Coastele . Toracele in intregime | 8, OASELE CAPULUI Scheletal capului fn intregime . Neurocraniul sau cranial . Suprafafa exterioars a neurocraniului .. Suprafata interioari a nourocraniulal Caracterele scheletului capului la diferite virste .... : - Cavitafile neuro- gi viscerocraniulul 59 Orbitele ......... Cavitijile nazale . Fosa infratemporalé . Fosa pterigopalatins .. Achitectura scheletului capului 4. OASELE MEMBRELOR, Centura membrului superior .. Clavicula, Scapula .... Schelotul membrului superior liber Scheletal brafului: humerusulOnsele degetelor . Scheletul piciorului in totalitate . ARTROLOGIA (SYNDESMOLOGIA) GENERALITAT! SI CLASIFICARE .. + 95 Articulafiile fibroase eau sinartrozele ... 95 Articulafiile cartilaginoase . Articulafiile sinoviale .. 1. ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE Articulatiile vertebrelor adeviirate .... 103 Articulafiile vertebrelor false ......... 106 2, ARTICULATIILE CAPULUI CU COLOANA VERTEBRALA Articulagia superioard a capului sau atianto-oceipitala . Articulafille atlantoaxoidiene | 8, ARTICULATILE CAPULUL ....... Articulatia temporomandibularé 112 2 4, ARTICULATIILE TORACELUI Articulafiile grupului posterior . Articulafiile grupului anterior us 5 5. ARTICULATIILE MEMBRULUI SUPERIOR Articulafiile centurii membrului ‘superior Articulafia umérului Geeapalhumerals) Articulatia cotului ... Articulatiile radiolunare . . - 121 124 128 cesses ISL booeoocnee ft 6. ARTICULATIILE MEMBRULUI INFERIOR. Articolaile centuri membruta 142 M6 151 162 164 artoulapa soldului (coxofemurala) Articulafia genunchiului . Articulatiile tibiofibulare Articulafiile piciorului ‘MIOLOGIA GENERALITATI Mugchiul gi tendonul ..... Anexele mugchilor . ‘Mugchiul gi tendonul ca organe - ‘Mugchiul in repaus gi ca activitate 116 - 178 - 179 ~ 183, 1. MUSCHII CAPULUI Mugchii pielogi .. ‘Mugchii masticatori 2, MUSCHIT GPTULUT ‘Mugchii regiunii laterale a gitului .... Muschi regiunii mediane a gitului ‘Mugchii prevertebrali ; Fasciile gitului 3, MUSCHI TRUNCHTULUI ‘Mugchii regiunii posterioare atrunchiului : Muschi planului T Mugchii planului 1 . ‘Mugchii planului HT... ‘Mogehii planutui IV. ‘Mugehii planutui V . Mugehii toracetui . Faselile mugehilor regiunit anterolaterale a toracelui . Mugehii ebdomenului ....... ‘Mugehii regiunii anterolaterale ‘aabdomenului ... ie Aponevrozele abdomenului .. ‘Muychii regiunti posterioare aabdomenului . ‘Mugchiul regiunii superioare a.abdomenului (disfragma) . 4, MUSCHII MEMBRULUI SUPERIOR, ‘Mugehii umaralui . : Anexele mugchilor membrului superior 5. MUSCHI MEMBRULUI INFERIOR Mugchii bezinului . Mugchii coapoei ...... ‘Muschi regiunii anterioare . ‘Mugchii regiunti mediale ‘Mupchii tregiunii posterioare . Mugehii gambei : ‘Mugehii regiunii anterioare . Mugchii regiunii Interale ..... Muschii regiunii posterioare ... Muschi piciorului Anexele mugehilor membrului inferior 194 + 205 au 215 218 218 20 23 = 226 228 = 229 - 231 = 236 2 238: - 238 zal 251 254 258 258 - 258 263 . 267 + 268 272 - 276 vos 288 = 289 293 - 298 + 300 302 = 805 - 307 313 saiGENERALITATI DEFINITIE - DIVIZIUNI Termenul "Anatomic" vine de la grecescul anatemnein, care inseamné a tia, a diseca. Anatomia omului este stiinfa care studiazt forma gi structura organismului uman - al organelor gi al sistemelor sale - gi cerceteaz legile care regleazi dezvoltarea acestuia, in strinst corelatie cu functiunile sale gi eu mediul ambiant. tn acest sens, organismul uman se considera nu cao aliturare mecanict de organe gi sisteme, ci ca un tot unitar gi armonios, in strinsi relatie cu mediul situ biologico-social. Anatomia este o disciplind important’ in cadrul invafamintului medical, al stiintelor fundamentale. este cea mai veche dintre gtiinjele medicale; a fneeput cu observarea structurii corpului animalelelor si a omului din cele mai vechi timpuri. Confinutul ei a evoluat in decursul vremii, din timpurile strivechi pind in zilele noastre. Vechea Anatomie se limita la "descrierea" organelor, féicea inventarul, cerceta, observa forma, structura, fara relafia sa cu functiunile, firk s& descifreze legile evolufici. Anatomia moderna, dup acumularea faptelor, a datelor trece la generaliziri, la sistematizri, la descrierea legilor care le guverneaza organizarea si functionarea. La prima, scopul fiind descrierea, Ja ultima aceasta este doar o metod&, un aspect; ea tinde nu numai s& prezinte structurile, dar s& Mimureascd la ce servese acele structuri, si le dea 0 interpretare functional (Anatomia Funefionala). Organismul uman nu este o simpld suma mecanic& de organe. El este un complex unitar, ‘omogen, atit in interiorul siu, eft gi fn relafiile cu ‘mediul ambiant (principiul integrativ, ecologic). in natura totul se schimba, se dezvolta, totul se aflX tntr-o continu evolutie (principiul evolutiv). Ontogeneza are ca scop studiul dezvoltarii individului din momentul fecundatiei (fertilizafiei) pind la moartea naturala la virsta senescenfei. Filogeneza are ca scop etudiul evolutiei specici, careia fi apartine individul. Anatomia este o stiinfa biologicd. Ea studiazi aspectele morfologice ale fiintelor vii, pe cind Fiziologia si mai departe Biochimia se ocup’ eu studierea desfigurarii diferitelor fenomene, al ‘mecanismelor acestor fenomene, care caracteri- zeaza procesele vitale. In gindirea studentului, a medicului, aceste douX aspecte - formele gi funcfiunile - trebuie s& fi fie legate tn mod permanent in minte!. Anatomia omului trebuie infeleas ca un studix al omului viu. Toate structurile, organele, elementele anatomice studiate in silile de luer&ri, trebuie integrate in organismul uman viu. In acest scop "anatomia pe viu" - inspectia, palparea, proiectiile diferitelor organe - ocupa un loc importat in instruirea viitorilor medici. In acest sens Anatomia este o stiinfa vie, pentru omul viu, sau cum spunea prof, Rainer “Anatomia este gtiinta formei vi Anatomia omului include mai multe diviziuni. Anatomia sistematica, denumita gi descriptiva, are ca principiu studiul analitic, pe sisteme, al corpului omenese. Anatomia topograficad are ca principiu de studiu criteriul sintetic, pe regiuni stratigrafic, al organismului. De aceea este denumité gi anatomie regionala, sau pentru cA este strins legat de practica chirurgicala i se mai spune principiul2 © GENERALITATT anatomie chirurgicalé sau aplicativi. fn studiul Anatomiei umane pentru studenfii Facultstilor de Medicina trebuio 8 fie luate in considerafiune fn mod permanent ambele aspecte, Anatomia trebuie s& fie in acelasi timp sistematicd, ctt gi topografics. Anatomia radiologic are ca obiect studiul corpului omenese cu ajutorul razelor X. Este una dintre metodele curente de explorare fn practica medical&. In ultimii ani s-a dezvoltat tomografia computerizat’, tomografia prin rezonanfA magnetica nuclear gi ecografia (sonografia). Anatomia virstelor studiaz’ particularitatile de virsta survenite tn decursul vietii omului. Ca etalon se ia anatomia copilului si anatomia virstnicilor (gerontologia). Anatomia comparativé cuprinde studiul comparatiy al structurii gi organizarii organismelor umane gi a color animale, scofind tn evidenfa asemAnirile gi deosebirile lor. Anatomia artisticd sau Anatomia plasticd studiazé configurafia exterioari a corpului omenese, relieful exterior al acestuia, jocul muschilor, studiul dimensiunilor gi al proporfiilor omului, diferitele atitudini si migcari. fn studiul Anatomiei omului se iau tn considerafiune inc : problema ritmurilor biolo- ice, principiile ciberneticii (mai ales pentru siste- maul nervos), datele medicinii cosmice. O disciplina legata organic de Anatomie este Histologia. Anatomia macroscopici studing structura organelor pind la limita vizibilitatii eu ochiul liber (eau eventual cu lupa). Histologia -ca nofiune in sens larg -cuprinde studiul eelulei (citologia), al jesuturilor (histologia in sens restrins) si studiul organelor (anatomia microscopicd), totul efectuat cu ajutorul microscopului optic gi a celui electronic, Anatomia patologica studiazi marile procese patologice gi modificarile macro - gi microscopice care survin in decursul diferitelor boli. Jn final - putem spune c& scopul invatamtntu- Tui anatomic este si ofere studentului cunostinte asupra formei gi structurii corpului omenese gi a irfilor sale componente, a modificarilor si a adaptirii sale tn decursul evolutici pre - gi postnatale, Prezentarea tn lumina interpretirii fancfionale, integrative gi aplicative a acestor date, constituie o temelie trainicA pentru injelegerea fenomenelor normale gi a celor patologice care se petrec in organismul uman. Nomenclatura Anatomicet folosita de noi este © roménizare, o adaptare la particularitatile limbii romane, a Nominei Anatomice editia VI-a, 1989. Termenii corespunzitori (in latina), sint ugi in parantezt, PRINCIPH GENERALE DE ORGANIZARE A CORPULUI OMENESC Omul este un vertebrat - cici poseda o eoloand vertebralé. El este un mamifer - e&ci are glande mamare. Este un primat - posed miini, la care Policele este opozabil. Face Parte din familia hominide - are statiune verticala (de aici bipedia $1 ortoskelia), iar picioarele nu sint prehensibile, Aleétuirea corpului omenese este determinaté prin planul de organizare a vertebratelor, ca gi rin caracterele specifice ale mamiferelor, {in decuroul flogenezei, s-au cristalizat ctteva Principii generale de organizare, comune ‘omului gi vertebratelor. Acestea sint urmitoarele: Legea polarizarii - consti in aparitia unei extremitati cefalice gi a alteia caudale. La nivelul extremitatii cefalice s-au dezvoltat suecesiv encefalul, organele de simt, partea initial a aparatului gastro-pulmonar, Legea simetriei bilaterale - este bine ilustrata. ‘in perioadele inifiale ale dezvoltarii. Sectiunea modio-sagitala a corpului embrionar fl imparte in doud jumatati identice, numite antimere, Ulterior, aceasta simetrie este modificati in interiorul visceral intr-un mod evident. Chiar si Parfile somatice nu mai sfnt perfect simetrice. Legea metameriei, organizarea segmentari, se ‘manifesta Ja nivelul trunchiului gi este evident la om tn perioada embrionard. Elementele esenfiale ale metameriei sint la om somitele, Consecinfe ale metameriei sint vertebrele, coastele, mugchii intercostali, vasele si nervit intercostali. La unele vertebrate (ex. pest) ‘metameria persist tn tot cursul vietii,Dimensiunile corpului omenese gi ale diferitelor sale segmente, ca gi greutatea corporal constituie probleme care privese atit medicina practicd, eft mai ales antropologia. Datele necesare sint cuprinse fn tabele gi pot fi consultate la nevoie. Menfionm c& in aceasta privinfd exist importante deosebiri dup indivizi, virsté, sex, rase, regiuni geografice. Inca de la jumatatea secolului al XIKlea sa observat 0 activare progresiva a fenomenelor de crestere - denumita acceleratie. Aceasta prives- te o groutate gi talie mai mari la nagtere, 0 crestere a ritmului dezvoltarii, instalarea mai timpurie a pubertifii gi dimensiuni crescute la adulfi. Se admite cA fenomenul se datoreazi unei alimentafii calitativ superioare, mai bogate in proteine; apoi intervine urbanizarea cu intreg cortegiul de influente pe care-l atrage, precum gi factorii genetici Proportiile gi modificarile lor in decursul viefii individului. Dimensiunile gi proportiile corpului omenese se modifies in decursul evolufiei (ontogenezei) postnatale; este dezvoltarea individual postnatal, care se desfagoard ‘sntr-un tempo diferit pentru diferitele perioade (cregtere heterocron’). Modifictrile proporfiilor i diferentele proporfiilor rezultate din aceasta sint denumite alometrii. Cresterea capului se face mai repede - find corelatd cu coa a encefalului - fat de cea a trunchiului. Cresterea extremita- filor (a membrelor) se face ceva mai tirziu gi dureazA mai indelung. De ex: indlfimea capului Ja nou-nascut reprezintd aproximativ W/4 din inalfimea total a corpului, la copilul de 6 ani ‘V6, iar la adult 1/8. Mijlocul corpului se giseste Ja nou-néiscut la nivelul ombilicului, la copilul de 6 ani 1a mijlocul distantei dintre ombilic si simfiza pubian&, iar la adult la nivelul simfizei pubiene, Dismorfismul sexual Caracteristicile (caracterele) primare sint date de c&tre organele de reproducere, fn primul rind de catre glandele sexuale (testiculul, respectiv ovarul), care sint determinante pentru definirea sexului. Caracterele secundare sint mai numeroase gi se refer la talie, proportiile diferitelor p&rfi ale corpului, scheletul, musculatura, paniculul adipos subcutanat, glandele mamare, §.a. Constitutia In privinfa definitioi acestei nofiuni, ct gi a GENERALITATI© confinutului siu, au existat numeroase - gi adeseori diferite - opinii! Se infelege prin "constitutie" complexul de particularitafi individuale morfologice si fiziologice, cérora li se adaugi gi anumite tristturi de caracter, de personalitate, de comportament, care caracterizeaz individul respectiv. Substratul morfologic, particularitatile anatomice, sint in primul rind cele care fncadreazi pe un individ intr-un anumit "tip constitutional". Mentionim printre acestea: dezvoltarea sistemului osteo-articular gi muscular, distribufia fesutului grasos subcutanat, dimensiunile gi proportiile individului; acestora li se adaugé participarea sistemului nervos gi a celui endocrin. Constitutia in trasaturile ei esenfiale este ereditara, hotérit’ din momentul fecundatiei - fiecare individ este o unitate biologic’ gi biochimics. Ea este influentaté de factorii de mediu, paratipici, care intervin dup aceea. 1n privinta tipurilor constitutionale trebuie spus c& exist o foarte mare variabilitate de la un individ la altul. Nu se poate vorbi de tipuri pure; in realitate este vorba de un amestec de particularitéfi in care predomini unele sau altele dintre ele, cova ce duce la incadrarea persoanei respective intr-um anumit grup - tip constitutional. Pentru medic este important si cunoasci problema "constitufiei", deoarece ea explic printre altele gi predispozitia la anumite boli. Cea mai folosita clasificare este ca a lui Kretschemer. El distinge: Tipul leptosom (leptos - greceste - delicat, subfire) - individ tnalt, subfire, cu membre lungi, fat ingusta, gitul lung, corpul subfire, ingust transversal, fird tendinja la ingragare, greutate relativ redusi. Structura este achizotima. O formi mai accentuaté a acestui tip este astenicul. Tipul atletic - esto de talie mijlocie. Aparatul locomotor e bine dezvoltat, gitul puternic, capul ‘nalt, torace larg, puternic, pielea groast, fesutul grisos putin dezvoltat. Tipul picnic (pyknos - grecegte - solid, puternic) are trunchiul bine dezvoltat, inclinat spre depuneri de grisime, Capul este lat, agezat pe un gft scurt, puternic. Membrele sint scurte, mediu dezvoltate. Structura psihied e ciclotimd.4 e GENERALITATI NORMAL - VARIABILITATE - MALFORMATIE Normal. Considerim ca obiect al Anatomici normale prezentarea corpului omenese sindtos, Ca norma se considers conformatia tipicé si structura tipici - dick particularitatile morfologice fntilnite mai frecvent - norma statistic’, in peste 50% din cazuri. Se refera la organism sav la organele acestuia. Variantele, (variafii) sint abateri (Indep&rtari) de la "norma" sau "normal!" - care nu impiedict, nu deranjeaz activitatea, functionalitatea organismului sau adaptarea lui la mediu. fn natura viabilitatea este intflnita curent. Anomalia - 0 abatere de la norm’, manifestata in grade diferite; este o abatere evident, permanent, de la forma gi structura organelor.APARATUL LOCOMOTOR ‘La vertebratele superioare, inclusiv la om, ¢-au diferentiat in decursul evolufiei, grupuri de organe puse in slujba indeplinirii unor mari funcfiuni ale intregului organism. Un astfel de "complex functional" este gi aparatul locomotor, Aparatul locomotor este aleatuit din osoase cu legiturile lor - articulatiile - gi din muschi. Totalitatea structurilor osoase formeaz scheletul. Aceasta constituie un fel de "schela" care di forma general gi proporfiile corpului omenese. Elementele scheletului mentin postura organismului, opunindu-se impovararii date de greutatea corpului, care se afl sub actiunes gravitatiei terestre. Oasele sunt legate intre ele prin structuri conjunctive de diferite feluri care le asigura mobilitatea, adic posibilitatea doplastrii unele in raport cu altele. Aceste structuri sunt articulatiile. Oasele gi articulatiile formeazdi partea pasiva a aparatului locomotor. Pe onse se fixeazi mugchii striafi echeletali. Acestia acfioneaza asupra oaselor ca asupra unor pirghii, constituind partea activa a aparatului locomotor, adic elementele lui dinamice. fn afar de imprimarea unor migcéiri segmentelor osoase, mugchii mai intervin gi in imobilizarea acestor segmente in anumite atitudini. in acest fel organele aparatului locomotor formeazs o arhitectur de baz, care invelité de fesutul celulo-adipos si de tegumente, defineste morfologia exterioard a corpului gi delimiteazs cavitatile interioare precum si spatiile conjunctivale ale acestuia, care adapostesc aparatele viefii vegetative, aparatul neuro- senzorial si magistralele neuro-vasculare. Aparatul locomotor are ca funcfie principala locomotia, adics deplasarea individului in spafiu, Precum si mobilizarea diverselor segmente ale organismului unele tn raport cu altele. Se asiguré astfel desftisurarea variatelor activitai ale omului, active sau pasive, in cadrul mediului ‘nconjuraitor. Activitatea organelor locomotorii nu este autonomd, independents. Componentele sale formeazi un tot, ale céirui parti se dezvolta gi funcfioneazi tn strinsi logitura unole cu altele, precum gi cu celelalte componente ale corpului omenese. Aceasta coordonare este realizaté de sistemul nervos. Orice atitudine sau posturai este menfinuta gi orice migcare este efectuata gratie activitafii continue gi atente a sistemului neuro- senzorial, fird a cérui presenti aparatul locomotor ar fi o mast inert, sau un ansamblu neomogen si anarhic. Trebuie, in fine, menfionat & activitatea organelor locomotorii in cadruleconomiei generale a organismului, include o activitate metabolica dintre cele mai intense. Organele aparatului locomotor constituie 0 mare parte din masa total a corpului. Acestor organe le corespunde aproximativ 52% din greutatea totala a unui adult, din care cirea 38% revin musculaturii, iar 14% scheletului. Studiul aparatului locomotor cuprinde trei subdiviziuni: ~ Osteologia (greceste asteon = os gi logos = stiinta), este partea Anatomiei care are ca obieet studiul oaselor, - Artrologia (greceste arthron = incheieturd, legatura), constituie partes care are ca obiect studiul legiturilor dintre oase, al articulatiilor, + Miologia (greceste myos = mugchi, carne) cuprinde studiul mugchilor scheletici. Muschi netezi, din structura peretilor vaselor sangvine gi a organelor interne precum i mugchiul cardiac, vor fi studiati odata cu aceste organe. Studiul succesiv al fiectreia dintre aceste subdiviziuni este dictat de necesitiiti didactice, metodologice, care ne obligi si procedim analitic in studiul corpului uman. Nu trebuie {nsii si pierdem din vedere, aga cum am aritat mai sus, ci aceste trei componente ale aparatului locomotor formeazi un ansamb inseparabil.OSTEOLOGIE Generalitati Osteologia este partea enatomiei care are ca obiect studiut oaselor. Oasele sint organe dure, rezistente, de cu- loare albi-gélbuie. Ansamblul lor constituie scheletul. La om, oasele sfnt situate fn interio- Tul parlilor moi, cdrora le servese de sprijin; uuneori ele formeazi cavitiji pentru adéposti- Tea unor organe delicate; ele servesc la inser- {ii musculare, devenind astfel pirghli actionate ae diverse grupe musculare, Nu toate animalele au schelet. Aparitia unet schele osoase in structura organismelor este un moment important tn biologie. Amintim ci Pe acest fapt se bazeazd implirfirea lumii ant- male fn dowd mari grupe: vertebrate si never tebrate, Exista {linge lipsite de schelet, corpul celor ‘mai multe insa este prevazut cu formatiuni res vtistente care Ii servesc la sustinerea partilor ‘mol, Originea lor embriologica, raportul lor fat de parfile moi, ca si materialul din care sint Constituite clementele scheletulul, sint foarte diferite, Totalitatea oaselor constitufe deci scheletul unui animal. Distingem schelete naturale, in care diferitele oase sint legate prin legiturile Jor naturale (articulati, ligamente) si schelete artificiale, in care unirea se face prin elemente de inlocuire (sirma, tabla, piele ete), Funefiunile oaselor. Am vizut ci oasele for- ‘eazi axul central, schela generald a corpu lui omenesc, Fle indeplinese urmitcarele func. fiuni: 1, Sttermind forma, dimenstunile si propor- File corpului $i ale difertelor sale segmente; = servese ca sprijin pentru tntregul corp si pentru parfile moi; — alcétuiese cavitati ce protejeazi anumite organe delicate (creier); — servese ca element de insertie pentru muschi, devenind astfel plrghii pentru functiu- nea de locomotie; — constituie rezerva caleic a organismului. CONFORMATIA EXTERIOARA A OASELOR Ouselor li se alribuie, in general, forma unor corpuri geometrice si li se deseritt trei dimen- sluni: Jungimea, lijimea si grosimea. Tot ca i corpurilor geometrice, oaselor li se descriu fefe, margini, unghiuri. Oasele se clasificd, dup raporturile si dimen- siunile lor, in: lungi, plane si scurte. Forma unor oase este insi foarte neregulata. De aceea Se utilizenzad si alte criterii de clasificare, adéu- Bindu-se celor trei categorii de oase amintite alte trei tipuri: oase pneumatice, oase sesa- moide si oase suturale. La aceste tipuri de oase nu se fine seama de forma lor, ci de caractere arhitecturale (oasele pneumatice), respectiv de situafia lor in organism (oasele sesamoide sf suturale). 1. Oasele lungi (os longum). La aceste case, lungimea depiseste létimea si grosimea, Un os lung este format dintr-un corp sau dia Tied (diaphysis) si dou’ extremitati sau epifize (epiphysis). Oasele lungi se gisese mai ales la nivelul membrelor; ele indeplinese rolul de pir- ghii de vitezi in diferitele migedri. 2, Oasele plane (os planum), La aceste case, lungimea si lifimea sint aproape egale Intre cle, dar depasesc grosimea; sint turtite si Prezinti de studiat dou fefe si un numar va- riabil de margini si unghiuri; ele indeplinese8 ¢ OSTEOLOGIE Pig. 1. Scbeletal uman vizut anterlor. dou’ funcfiuni: a) servesc la edificarea cavi- tailor de protectie (de exemplu, craniul); b) dau insertie unui mare numér de muschi (de exemplu, scapula). 3. Oasele scurte (os breve). Sint acele ase care au cele trei dimensiuni aproape egale; forma lor se apropie de cea cubicd. Oasele scurte se gisesc In acele regiuni (coloana ver- tebrali, carp, tars) unde este necesari o mare soliditate si unde exist migeiri foarte variate, Ins cu amplitudine mics. 4, Oasele pneumatice (os pneumati- cum). Sint oase neregulate care contin in inte~ riorul lor cavititi pline cu aer (de exemplu, maxila). 5.Oasele sesamoide (osea sesamo- idea). Sint oase, de obicei lentiforme, mici, ce se dezvolta in vecinatatea uno articulatii (se- samoide periarticulare) sau chiar in tendoanele unor mugchi (sesamoide intratendinoase). 6. Oasele suturale (ossa suturarum). Se numese si oase wormiene, Sint oase mici, plane gi inconstante. Se pot dezvolta din puncte de osificare speciale, fie la nivelul suturilor craniului, in special in sutura lambdoida, fle la nivelul fontanelelor. S-au mai descris un geup de oase wormiene, numite insulare, care se dez- volt& fn centrul oaselor boltet craniene (in spe- cial in parietal si frontal). Elementele descriptive sle oaselor. Oasele, desi atit de rezistente, sufer& influenta orge- nelor favecinate: tractiunea muschilor, presiu- nea unor organe, pulsatiile arterelor si actiunea fortei de gravitafie. De aceea, suprafata lor ex- terioard poate fi descompusi intr-un numar de elemente morfologice, care se numese: fete, margini si unghiuri, care cuprind, la rindul lor, detalii importante din punct de vedere mor- fologic. 1 aplicativ. Detaliile morfologice de pe oase se grupeazA In: proeminente, cavititi, suri si canale. PROEMINENTELE sint de doud feluri: arti- culare si nearticulare: 1. Proeminenfele articulare sint modelate in raport cu suprafata articularé opus’ lor si aco- perite de un strat de cartilaj care le inlesneste alunecarea in timpul migcarilor. 2. Proeminenfele nearticulare sint determ!- naje in majoritatea cazurilor de tractiunea exer- citati de mugchi. Dezvoltarea acestor proemi-Fig: 2 Bolte craniant vizuth postesior 1,24 8, Ouse mts, nenje este In raport cu forta muschilor ce se inser& pe os, find astfel mai pronunfate la barbai si la indivizit robusti. Numirile proe- minenfelor sfnt foarte variate; unele, bine con- turate si puternice, detagate de pe suprafata osului se numese procese sau apofize (proces- us). Alte proeminente, puternice si neregulate, dar nedetasate de suprafata osului se numese tuberozitéti (tuberositas). Dac& suprafata aces- tor proeminenfe nedetasate este mai neteda, ele se numesc eminente (eminentiae), iar dack sint neregulate, dar mai mici, se numesc tu- berculi (tuber). Spina (spina) este un alt tip de proeminenté, mai ascufiti, iar creasta (crista), 0 proeminenf& liniard, de obicel t&- fos’. CAVITATILE stnt determinate de forfe de presiune; se divid, ca si proeminentele, in arti- culare si nearticulare: 1, Cavitdjile articulare sau parte la formarea articulafillor si réspund unor proeminente in- vers conformate ca, de exemplu, acetabulul co- xalulul in care p&trunde capul proeminent al femurulul. Cavititile articulare se pot prezenta {in unele cazuri ca suprafefe plane ca, de exem- lu, fefele auriculare ale sacrului gi ale osului iliac, care formeaz impreund articulatia sacro- iliac’, 2. Cavitdfile nearticulare sint variate ca form, dimensiuni si rol; pot servi tle pentru inserfii tendinoase sau ligamentare, fle pentru GENERALITATI © 9 adapostirea si protejarea unor elemente ana- tomice, Alteori se prezint& sub forma unor san- juri pe unde alunecé tendoane, nervi sau vase sanguine, GAURILE SI CANALELE sint de dou’ fe- de trecere si de nutrifie. Gaurile gi canalele de trecere sint strabi tute de diferite elemente anatomice (vase san- guine, nervi etc); din cauza formei lor au dife- rite denumiri mentinute prin traditie: hiat— orificiu neregulat, tn care se deschid mai multe canale; foramen = gaura, orificiu; sulcus = sanjj ductus = canal; fossa = groapa; fossula = gropité; incisura = scobi- turd, stirbiturd a unei marginl; apertura= deschizatura etc, Géurile si canalele nutritive servesc in ma- rea lor majoritate pentru trecerea vaselor san- guine. Dupd dimensiunile lor, se impart in pa- tru grupe sau ordine: hu 8) glurile de ordinut I, cele mai mari si mai importante, sint situate pe diafiza oaselor lung si pe fefele unor oase late; de la ele pleaci conductele de ordinul Intti; prin ele trec arte- rele nutritive ale oaselor; b) gdurile de ordinul 11, mai mici, dar mult maj numeroase decit precedentele, au o situa- ie variabila: pe epifizele oaselor lungi, circum- ferinfele oaselor late, fefele nearticulate ale oaselor scurte; de la ele pornesc conducte de ordinul doi, prin care ies vene; ©) glurile de ordénul IIT (40—50/mm*) se g&- sesc pe toate suprafetele oaselor acoperite de periost; de la ele pleac& un sistem de canale (canalele Havers) prin care tree capilarele san- guine; apartin histologiei, ca si 4) giurile de ordinul IV, care reprezinta orl- ficiile de deschidere a canaliculelor osteoplas- telor; se giisesc in numar de citeva sute pe mm*. CONFORMATIA INTERIOARA A OASELOR Sectionind diferite oase si examinindu-le pe sectiune observiim c& substanta osoasi propriu- zis (albicioas’, de consistent durd-lemnoass) se prezintd sub doug aspecte: compact gi spon- gioasa, a)Substanta compacts (substantia compacta), numiti incorect §1 fesut osos com- Pact, este omogeni, dur, formati din lame10 © OSTEOLOGIE, Ssesate Sah pa ‘bee celngene yl steps et pemne Tr, osoase, aldturate, alipite, fara a delimita cavi- tai intermediare, b) Substanta spongioasa (substantia spongiosa), incorect denumitd fesut osos spon- ios, are aspectul unui burete. Este format tot din lame sau trabecule osoase, insi acestea sint orientate in sensuri diferite, intretaindu-se fn anumite puncte si delimitind prin aceasta 9 serie de cavitati, unde se aflé maduva osoasi. Aceste cavitaji pot avea dimensiuni variabile: de la un bob de fasole la 0 gimilie de ac. Cind acesiea sint de marimea unui bob, substanta esoasi se mal numeste areolar’, Fermatul ca- vitajilor poate fi tubular-cilindric, ovalar, sfe- ric. Diametrele areolelor variazl, de asemenea: cele apropiate de suprafata osului sin mai mici, iar cele profunde devin din ce in oe mai mari, Pe masura apropierii lor de cavitatea medulari a osului. Atft In cazul substanfet osoase compacte eft si a celel ‘spongioase, structura lor histologicd © aceeasi. Ele se deosebese doar prin dispozitia feluriti a lamelor osoase ce le compun. rca fuveion mart se ahr tome emcee tesepol, (eta Fig. 4. Sectiune printeam os hung. 1, Byles, — 2, Tatas datlaoe 25. Somat uae vid Ps Sapa Ih structura celor trei categorii de oase cu- noscute deja de noi (lungi, late si scurte), re- artitia celor dou& feluri de substanta osoasa se face intr-un mod caracteristic pentru fie care categorie. Conformatia interioari a unui os lung ne apare clar pe 0 sectiune longitudinal’, 1. Corpul osulué este format dintr-un ci dru de fesut osos compact, strabatut ins& tn tot lungul stu de un canal central, larg, numit cavitate medular (cavum medulare). Tubul 0508 € inai gros in partea mijlocie a diafizel Cavitatea medularé patrunde In epifize. unde se ingusteaz’, datorita unor sisteme lamelare ogivale. In cavitatea medulard se afli maduva osoasi. 2. Extremitifile sau epifizele osului lung stnit formate dintr-o paturé subjire de substanta osoasé compact la periferie, care imbract 0 mas de substantd spongioas’. Cavitatile aces- teia comunici printr-un grup de areole cu ca- vitatea medularé. La bitrini, substanta spon- gioasd a extremititilor se resoarbe partial, farcavitatea medularé a diatizei se extinde pink Ja. acest nivel. Conformafia interioaré a oaselor plane. Ele sint formate din doa lame de substan{A osoasa compacté, care cuprind Intre ele un strat mai gros sau mai subtire de substanté osoasd spon- gioas’. La nivelul marginilor osulul, lamele de substan{i osoast compacta fuzioneazi astfel in- cit invelese din toate partile substanfa spongt asi, In cazul oaselor plane ale boltei craniene, lamele de fesut compact se numese table (una extern sau exocraniand, cealalté intern sau endocranian’), iar substanja osoas’ spongioa dintre ele se numeste diploe. Conformajia interioars a oaselor scurte se aseamind cu cea a epifizelor oaselor lungi: la exterior se afl o lami, 0 coaji de substan compact, care inveleste la interior o masi de substan{& spongioasi. In cavititile acesteia se afl m&duv osoast. Fig. §. Secflane parfialt printr-o eplfiet (femur). 1. Sponlon. ~ 2, Compacts dtr. ~ 3, Cavitate medard GENERALITATI © 11 Pig. 6 Secfiune prlnte-un o8 plan, 1. Tak compact, = 2, Dips, Fig. 7. Secffune printran os acurt (talus) 1, Carn artis, aeoptnd compara bie, — 2. Ret scope Sospata bine" 5 Bpeagiase ae wera ARHITECTURA INTERNA A OASELOR Dispozitia substanjei osoase — atit a celei compacte cit si a celei spongicase — nu este in- timplatoare. Intre modul de agezare a fesutului osos gi intre functiunile pe care osul le Inde- plineste existé o strins& interdependenti. ‘S& examinim mai fntfi diafiza oaselor lungi. ‘Prezenfa canalului medular Je face mai usoare si mai rezistente. Un tub gol, cu pereti rigizi, este mai rezistent decit 0 vergea plind confec- fionat& din aceeasi cantitate de material. Cu alte cuvinte, daci din aceeasi cantitate de ma- terial construim coloane de lungime egald, una goal, dar cu diametrul mai mare, alta pliné, decl cu diametrul mai mic, prima va ti mai vezistenta (si mai elasticd) decit a doua. In felul acestia diafiza rezist’ usor fortelor ce actioneazi asupra ef (tracfiune, presiune). In cazul substanjei osoase spongloase, faptele sint la fel de concludente. Astfel de substanti ‘osoasé gisim in locurile unde, pe lingé rezis- tent la presiune, elementele osoase trebuie si aib& si un volum mai mare: oasele scurte si mai ales epifizele oaselor lungi care prin aceasta12 © OSTEOLOGIE Fig. & Repeezenterea achemetics fascleulelor trabectlare gepiizs ouperionrs a femurulul, fs tell bec le capt CRISES mesa Glee eave de oul (unre Ge pee). aia dobindese suprafete articulare mai tntinse, Des- plrfiturile osoase — lame gi travee — din sub- stanfa spongioasd sint dispuse, fn general, in planul forfelor de presiune sau de tracjiune ce se exercita asupra osului; ele urmeaz’, in ge- neral, aceeagi directie ca si fortele pe care le suport (fig. 8). In felul acesta, ele ofera cu un minimum de material un maximum de rezis- tenta. ‘Trabeculele si lamele osoase ale spongioasei se materializeaz8, se identifica cu linille 120- statice dupii care se transmit forfele in interio- rul oaselor. Pentru a infelege importante orien- tril Jamelor osoase In raport cu forfele ce ac- fionesz asupra lor, reproducem exemplul folo- sit de Braus. Presupunem c& avem o scindurd de o anumité grosime, tAiat4 dintr-un copac si avind o Wtime egal cu diametrul trunchiului acestuis. Dac& 0 fort va actiona perpendicular pe suprafata stnduril, ea va opune o rezisten{a proportional cu grosimea sa, Dac insi forja va actiona asupra unei margini, deci in planul selndurii, atunci rezistenfa pe care o opune aceasta va fi cu mult mai mare: este egalé cu cea a trunchiului copacului din care a fost con- fectionaté, In oase, cele mai importante lame osoase sint dispuse tn aga mod incit suprafata lor s& se gseasc in planul fortelor si nu per- pendicular pe ele, astfel ca fiecare dintre ele si opund un maximum de rezistenfé cu un mi- nimum de material. Aceast’ dispozitie se asea- min cu cea din constructia macaralelor, a po- durilor seu a turnurllor de fier care sint con~ struite din bare metalice intret&iate In refea; ele sint mai rezistente si mai elastice decit con~ structiile similare din material plin, Grupele de travee osoase dintr-un os pot si se continue cu cele ale unor case tnvecinate, formind astfel sisteme comune. Lamele ososse din arhitectura osului.nu sint formatiuni neschimbate. Ele se remaniazX me- reu, in raport cu condiiile mereu noi in care se giseste osul. Dispozifia lamelor osoase este independent de orice finalitate. Elementele osoase sufer’ stimuliri mai puternice, orientate in directiile in care se manifesta fortele de tractiune si de presiune, iar aceste stimulari au ca rezultat orientarea lor, a lamelor osoase, in mod cores~ punzitor, Ea este deci rezultatul adaptirii ma- teriei vii la actiunile biomecanice ce se des- ‘fégoara fn organism. Arhitectura interfoard a oaselor nu este nu- mai rezultatul evolutiei unul singur individ. Dispozitia lamelor osoase nu se dezvoltS in decursul unei existente individuale, ci ele s-au organizat in decursul evolutie! intregti specii. Nou-néscutul prezinta in linii generale 0 orin- duire analog a principalelor traiectorii arhitec- tonice ca la adult. ‘Modelarea biologic’ a osului. Privit biologic, osul este un organ plastic, care se afl intr-o continud miscare interioara, rezultat al .conti- nuei sale adaptari la conditiile diferite in care se giiseste. Piesele scheletului au, in general, o anumita formé dobindit’ prin ereditate. Aceasta este ins& supusd unor modificéri atft ale reliefului exterior cit si ale arhitecturii interioare, In ra- port cu conditiile generale de activitate ale or- ganismului din care fac parte, Ele sint ele- mente plastice, influentate de formatiunile in- conjuritoare, in special de muschi. Actiunile musculare determina diferite proeminente 1a suprafata oaselor care ating dezvoltiri variate fn raport cu intensitatea actiunilor musculare. ‘Un mugchi mai puternic se va insera pe o emi- nenfi mai masiv decit unul mai slab. Fapte experimentele — extirpiri de mugehi, mutareainser{iilor lor — au confirmat aceste lucruri. Dar trebuie si retinem c& si caracteristicile seg- mentelor osoase exercité o influen{i modela- toare asupra muschilor ce se inseré pe ele (Marey @ rezecat calcaneul iepurelui, prin aceasta amplitudinea migcarii executate de muschiul triceps sural scade, i o parte din cor- ul lui muscular se transformé in tendon). © alts proprietate important de adaptare a osului este capacitatea de vindecare a fractu- rilor. La locul fracturii apare o formafiune ‘osoasi nou’, numité calus (os desmal), prin in- termediul céreia se face sudarea segmentelor osoase, In acest proces contribuie $i periostul care poate, in anumite condi, maj ales la 1i- nerl, si regenereze osul (Heine extirp& omo- Platul 1a un cline tinar, pastrind periostul; dup un timp oarecare acesta a generat un omoplat nou, asemanator celui obisnuit). Dispozitia interioari a traveelor osoase se modifick tn mod corespunzitor fn raport cu m-difictrile forme! $i reliefului exterior — am- bele fiind in strins& legaturd cu intreaga acti- vitate a organismului, Aspectul radiologic al oaselor — imagine a structurii lor — se modi- ficd fn raport cu condifiile de lucru ale acestora: sollcitari functionale mirite produc 0 densifi- care a osului, invers (In camuri de imobilizdri pentru fracturi, paralizii musculare) se produce © rarefiere cu stergerea treptat a arhitecturii Interne @ oaselor respective. De exemplu, la Greptaci se produce o Ingrosare a. compactei metacarplenilor mfinli drepte, raportata la ml- na sting& la stingaci lucrurile sint inverse. Un rol hotatitor 11 au si condififle de mediu, mai ales In perioada de crestere, Deoarece osul posed o plasticitate atit de Femarcabili, au o importan{ii exceptional rea Uabrile igienei scolare, profesionale, precum $1 cele din domeniul culturit fizice, Datorili aces- tor miisurl, scheletul se dezvolt& armonios in toate segmentele sale si in acest fel influenteazit in mod favorabil unele organe importante (ini- mi, plimini). PERIOSTUL @ 13 PERIOSTUL (periosteum) Perfostul este o membrana fibroasi care inve~ este osul pe toati suprataja sa exterioari, cu exceptia suprafelelor acoperite de cartilaj ar- ticular si a unor inser{ii musculare. La nivelul articulatiilor, periostul se continu’ cu capsula articulard, astfel intregul schelet este tnvelit in- ‘r-o teacd fibroasti conjunctiva. Grosimea ini va~ riaui dupa natura oaselor, Pe cele mici el e sub- fire, pe cele lungi, atinge grosimi considerabile (pind la 3 mm), Prin fafa sa profunda periostul aderii de os. Acest fapt se datoreste vaselor care ‘rec din el in osul subjacent, prin canalele Volk- mann, dar mai ales unor fibre conjuactive, nu- mite Ubrele Sharpey, care pleack din periost si pltrund in substanja osoasi compact. A- ceastd aderenji — de importanfA practic deo- sebiti — este mai mare la suprafaja oaselor seurte gi la epifizele oaselor lungi. Ea este mai redusi la nivelul diafizelor oaselor lungi $i la fefele oasclor late. Aderenta periostului variazi si cu vireta: ea este, in general, mai mare Ja bateini Periostal este foarte bogat in vase sanguine 31 nervi. Importanta periostului e foarte mare, prin rolul pe care fl joack in viata osulul. In Perioada osteogenezei el participa la formarea de fesut osos; 1a adult are rol in nutritia osului, De asemenea, are rol important ia formarea calusului in caz de fracturi, precum gi la repa- rarea unor pierderi limitate de substan{é osoasd. Ca structurd microscopied, perlostul © format din Sout straturi, Stratul superficial, perfostul fbros, este format din fibre conjunctive ql elastice, bogst fn fi- Drotite si vase ce pitrund fn os. Din pitura profunda 8 acestul strat pleacé fibrele Sharp ey. Stratul pro- fund, periostul osteogen, e format din 2—9 plturi de celule mezenchimale ew potenfiale funetionale osteo ‘gene i care vor da nastere Ja osteoblagti, in anu rnlte cazuri, La copll, stratul osteogen are un mare rol fn ela- borarea de fesut osos nou; el este fertil.14 © OSTEOLOGIE MADUVA OASELOR (medulla ossium) Cavitatile substantet osoase spongioase, ca si cavitatea medulard a oaselor Iungi, sint umplute cu o substan{ii moale, semifluida, buretoas’, bo- gata in elemente sanguine, numits m&duvé osoast. Se deosebesc trei varietiti de m&duvi osoast: rosie, galbend si gelatinoasi. ‘Miduva rosie se giseste mai ales la oasele de fat 5 copil far la adult fn vertebre, coaste gi stern, Contine numeroase capilare sanguine si elemente figurate ale singelui, Are un impor- tant rol hematopoietic. Méduva galben’ se gaseste in cea mal mare parte a oaselor adultului; are culoare galbend datoritd rezervelor de grisime pe care le con- fine, Maduva gelatinoasé se giseste 1a bitrini;: confine multe elemente conjunctive. Dintre funcfiunile m&duvei osoase amintim: 1) participa la edificarea tesutului osos fn pe~ rioada osteogenezei; 2) participa la procesele de reparare osoasa la adult; 3) are rol hematopole- tic; 4) reprezintd una din rezervele de grisime ale organismului VASCULARIZATIA $I INERVATIA OASELOR Pentru a putea réspunde numeroaselor func- ‘luni, osul dispune de o bogat& vascularizatie gi inervatie, Asterele. Oasele lungi primese artere nu- tritive (diafizare) 91 artere periostale. Primele pitrund prin gdurile de ordinul I si apoi prin canalele nutritive si ajung in cavitatea medula~ r4, Ele dau unele ramuri pentru maduva, altele p&trund fn canalele Havers, iar terminatiile lor ajung la nivelul epifizelor. Arterele periostale provin din arterele care irigi organele inveci- nate, Ele pétrund fn perfost, unde se ramiticd, iar din aceasta refea pornesc numeroase ramuri care patrund in osul subjacent, in canalele He- vers. In interiorul osulut vasele celor dowd sisteme — nutritiv si perlostal — se anastomozeaz’. a me 4. = SA Se, CS IA LEN ee ey aK CK pp (ey Se Pa Zs & po ok sain in codliaten medutar lee SEINE GRR. ane Oasele plane au, de asemenea, doua sisteme arteriale : nutritiv si periostal. Oasele scurte posed’ numai artere periostale. ‘Venele urmeazi in general un traiect inde- pendent de cel al arterelor. La oasele lungi ar- terele nutritive sint insofite de dou’ venule. Limfaticele reprezint& 0 problema incomplet elucidata. S-au descris spatil limfatice perivas- culare, care ar avea valoarea unor cdi limfatice. Nervi, In toate oasele s-au gisit elemente nervoase. Nervii pitrund in giurile nutritive impreund cu arterele respective, sau provin din perlost, Nervii care merg cu arterele nutritive ajung In cavitatea medulard; aici formeaz& un plex nervos, Din acest plex se desprind fibre care insofesc vasele din canalele Havers. Nervii periostali formeazi un plex bogat in receptor! (proprioreceptori).STRUCTURA MICROSCOPICA A OSULUI ‘Tesutut osos este un teeut de naturd conjunetivi. EL se compune dintr-o substan interstisiald protidi- cc&, Impregnata cu séruri de calciu st din celule o- soose, Dispoattia mloroscopied a celulelor, a fibrelor si @ substan{el fundamentale fn interiorul osului ne per- mite sf deserlem doud feluri de fesut osos: 1, Osul fibros-plexiform. Celulele si fibrilele sint agezate 18rd nici o ordine, Indreptindu-se in diferite alrec{ii, Intreg scheletul fatului gl al copilulut ping Ja un an sint formate din acest gen de 0s. 2, Osul lamelar — in care substanfa fundamentals dispusé in lamele, tar fbrilele au o directie anumité Jn interiorul acestora, Scheletul adultulul e format in oase din aceasté categorie, SK examinim pe rind dispozitia elementeer osulul lamelar, Substanja interstifiald cuprinde: substan{4 funda ‘mental sau oseina, impregnata cu sSruri minerale, st substanl& colagend, formata din sisteme fibrilare. In osul compact substanfa fundamentaléi calcificata formeaza sisteme de tuburl concentrice, telescopate, axate pe un canal central, numit canalul Havers (fig. 2), Lamelele au grosimea de $—10 micronl, Jar canalele Havers, un diametru de 10—300 micronl, In interiorul, canalului Havers se gdsese. vase, nervi si uneort si 0 ied eantitate de mduvé osoasé, Sistemul acestor eana- le se anastomozeazA Intre ele, formind 0 refea ce $2 deschide, pe de o parte, tn cavititile spongioasel sl in cavitates medulard, iar pe de alta parte, la supr fafa osulul, sub periost, prin orifieile de ordinul It (fig. 10). In interiorul lamelelor osoase eoncenttiee, Fig. 10. Sectiume longitudinalé pein compacta unul os lang, 1. Canal Haver. ~ 2, Cal soso, OSTEOGENEZA 0 15 {ibrilele colagene urmeazi un tralect splrold, Orlenta- rea, directla lor, este invers& in doud lemele veeine, Incrucisindu-se in unghi drept. Prin aceast& structurd fn refea, osul dobindeste o foarte mare rezistenté In interiorul lamelelor osoase sau in spafille dintre ele se gisesc édpate o mulfime de eavititi, de forma ‘unor p8isnjeni. Ble au o formé lenticular& (20—30 mi- croni lungime, 19 microni 1argime si 7 microni gro- sime) gi se numese osteoplaste. De 1a ele pleacd 0 se- rie de canalicule ce se ramificd bogat in substanta fundamentala, In interiorul osteoplastelor sint ad&- postite celulele osoase, osteocitele. Ele emit o serie de prelungiri care pitrund fn canaliculele osoase si se anastomozeazA intre ele. Sistemul de lamele osoase centrate fn jurul unui canal Havers, impreuna cu ce- lulele osoase ce se hrénese din vasul respectiv, con- stituie o unitate numita sistem haversian, coloend ha- versiand sau ostecn, In diatiza oaselor Jungi fntiinim urmatoarea dispo- ifie: 1a periferie, sub periost, se glsese un numir de lamele concentrice, inconjurind toata grosimea osulul Ble sint perforate de flbrele Sharpey $1 se numese la- mele fundamentale externe, In jurul canalulul medu- lar gisim o alt serle simileré de lamele osoase, ‘numite lamele fundamentale interne. Intre aceste doul sisteme fundamentale sint dispuse sistemele Havers, recumn si sistemele intermediare, In eazul oaselor spongioase cavitatile medulare sint largi 91 neregulate, limitate fllnd de travee osoase subjiri, constituite numai din efleva lamele osoase, Jamele’ fundamental. Incluse ia ele se alla osteni= tele. DEZVOLTAREA OASELOR. OSTEOGENEZA. Osteogeneza este procesul prin care se nase 51 se formeaza oasele, adicd dobindese in mod progresiv forma i dimensiunile ce le caracteri- zeazi. In perioada intrauterind, unele piese scheletice sint formate din membrane conjunctive, Marea. majori- tate insi a aparatulul de susfinere e alestuité din cartilaj hialin, Primele procese osteogenetice apar in stptiminile 6é—1, in clavieulé. In decursul vietii tn- trauterine si apoi dupé nastere, dezvoltarea schele- fului se continué pind in jurul virstel de 2325 ant. ‘ebutul 0:08 provine ca origine embrionard din me- zenchim. Oasele nu iau nagtere {nsi direct dintr-o formatiune mezenchimatoas Indiferenta, ci aceasta fa fn prealabil infitigarea unui model membranos sau cartilaginos. Vor avea deci dowd modalitati de os- teogenezd: conjunctiva si cartilaginoasé. Zonele unde incepe si de unde se intinde osteogeneza, atft in mem- branele conjunctive eft gi in piesele cartilaginoase, se umese puncte de osificare. Aparifia lor in decursul