You are on page 1of 5

Biserica Romano-Catolică

Biserica Romano-Catolică este Biserica Catolică de rit latin. Conducătorul Bisericii Romano-
Catolice este episcopul Romei, papa, care este urmașul Sfântului Petru, căruia Mântuitorul i-a spus:
"Pasce agnos meos", "pasce oves meas" ("Paște mielușeii mei"; "paște oile mele." Ioan 21:15,
21:17) și "Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo Ecclesiam Meam" (Tu ești Petru și pe
această piatră voi zidi Biserica Mea." Matei 16:18). Biserica Romano-Catolică este nu numai
denominația creștină, ci și confesiunea cu cei mai mulți aderenți din lume. Este cea mai timpurie
Biserică Creștină alături de Biserica Ortodoxă și se consideră urmașa de drept a Bisericii Apostolice,
formată din apostolii lui Isus Cristos.

Etimologie
Termenul „biserică” provine din latinul „basilica” și, ca nume propriu, desemnează societatea
religioasă fondată pe baza învățăturilor lui Isus Cristos.Termenul „catolic” provine din grecescul
„καθολικός”, care înseamnă „universal”.Ignațiu de Antiohia, discipol al Apostolului Ioan, dă în anul
110 cea mai veche mărturisire în care apare acest nume. În primele trei secole ale Bisericii, creștinii
spuneau: „creștin este numele meu, catolic este prenumele meu”. Ulterior, s-a folosit termenul
„catolic”, pentru a face diferența față de unele grupuri creștine ale căror doctrine diferă de dogmatica
creștină .

Caracteristici
Isus Hristos dându-i Sfântului Petru cheile raiului, conform tradiției catolice acesta fiind momentul
când Petru devine primul papă al Romei .Biserica se consideră și se proclamă ca fiind însărcinată de
Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul creștin să parcurgă drumul spiritual către Dumnezeu, cu
ajutorul tainelor (sacramentelor): botezul, mirungerea, euharistia, spovada, maslul, preoția și
cununia, prin intermediul cărora credinciosul se întâlnește cu Isus Cristos. Biserica Catolică
consideră că are misiunea de a elabora și propaga învățătura creștină, precum și aceea de a veghea
asupra unității credincioșilor. Biserica Catolică este formată într-o o structură piramidală, destinată
să mențină unitatea tuturor creștinilor și respectarea învățăturilor creștine.
Doctrina esențială

Asunción de la Virgen, Tițian, Santa Maria gloriosa dei Frari (Veneția) .Papa se bucură în Biserica
catolică de un statut ierarhic suprem, posedând primatul și plenitudinea, de care poate dispune în
mod universal, imediat și suprem asupra tuturor preoților și credincioșilor catolici. Autoritatea
obligatorie a papei de la Roma este recunoscută numai de catolici.

Frângerea Pâinii
Atitudinea celorlalte ramuri ale creștinismului față de instituția papalității diferă în mod substanțial
de la o ramură la alta. În decursul primului mileniu al erei creștine, unele biserici ortodoxe orientale
au recunoscut papalitatea sub diverse forme și în diverse contexte politice. Anglicanismul și
protestantismul resping supremația papalității.

Conducerea și ierarhia bisericii


În plan ierarhic clerul este clar definit de popor și se divizează conform nivelelor de sanctitate:
Episcop;
Preot;
Diacon.
Ierarhia clerului presupune și un număr mare de gradații și posturi bisericești, ca exemplu:
Cardinal;
Arhiepiscop;
Mitropolit;
Prelat;
Abate;
Catedrala romano-catolică Providenţa Divină
or.Chisinau
Istorie
Istoricul acestei biserici datează de la 11 iunie 1834 , atunci când comunitatea romano-catolică din
Chişinău a început negocierile cu autorităţile locale şi cele guberniale pentru construcţia unui
edificiu. Pentru început comunitatea acumulase suma de 2000 ruble ruseşti, dar după elaborarea
proiectului de construcţie a bisericii cheltuielile au fost estimate la 33.064 ruble.Conform legilor
Imperiului Ţarist, înainte de a începe construcţia unei biserici documentele erau examinate de către
organele abilitate din Rusia. Abia în 1839 comunitatea romano-catolică din Chişinău a obţinut acest
acord. La 31 martie 1839 documenrele au fost prezentate ţarului Nicolae I, care “a binevoit să
aprobe acest proiect”. Totodată ţarul le-a pus la dispoziţie enoriaşilor romano-catolici suma de
20.000 ruble, dintre care 10.000 fără întoarcere, iar alte 10.000 ca împrumut. Pentru supravegherea
lucrărilor în noiembrie 1839 a fost format un comitet în frunte cu preotul I. Selvestrovici. Lucrările
de construcţie a bisericii au demarat la 6 februarie 1840 şi au durat până în 1843. In acelaşi an, la 6
mai, biserica a fost sfinţită. Primele slujbe au fost oficiate de către preotul Ignaţiu
Silvestrovici.Construcţia bisericii a fost realizată de Ilia Novicov, sub supravegherea arhitectului
principal al oraşului, L. Zauşkevici. Biserica are formă dreptunghiulară cu o absidă semicirculară şi
cu faţadă flancată de două turnuri-clopotniţe. Pereţii sunt străbătuţi de ferestre înalte în formă de arc,
iar în interior sunt încadraţi într-o galerie de icoane. Interiorul corespunde stilului ionic, fiind
împodobit cu două şiruri de coloane şi statui lucrate în ghips vopsit, iar altarul este confecţionat din
marmoră albă. Deasupra uşii de la intrare, înrămată între două tabernacole, se află corul şi orga.De la
inaugurare şi până la 1848 parohia a fost sub jurisdicţia Dieceziei de la Kameneţ-Podolsk, de la
1848 până în 1918 — Dieceza de Tiraspol şi mai apoi — Diecezei de Iaşi.În anul 1901, la iniţiativa
consiliului bisericesc, în imediata apropiere a bisericii a fost construită o şcoală parohială, care a fost
deschisă la 26 septembrie 1901. In scurt timp această şcoală a devenit foarte populară. Aici,
împreună cu copiii enoriaşilor îşi făceau studiile şi foarte mulţi copii din familiile sărace. în anul
1902 numărul elevilor era de 96, iar în anii următori a ajuns la 120. O dată cu creşterea numărului de
elevi au mai fost construite două clase (la început erau 3 clase), o bibliotecă şi o sală de lectură care
au fost date în exploatare în anul 1904. Fondurile bibliotecii au fost adunate din donaţii şi în anul
1935 biblioteca avea la activ peste 3000 de volume. Totodată, biserica şi şcoala au devenit un centru
adevătat spiritual al culturii poloneze. Astfel, la iniţiativa comunităţii romano-catolice a vizitat acest
centru şi cunoscutul scriitor polonez Henri Sen ke viei.În anul 1939 curtea bisericii adăpostea
şcoala, grădina, terenul de sport etc. întreg edificiul era amplasat pe un teren de 120 ari. In anul 1963
autorităţile sovietice au interzis activitatea religioasă pe teritoriul fostei RSSM. Pe lângă multele
biserici ortodoxe care au fost pângărite şi ruinate a avut de suferit şi biserica romano-catolică din
Chişinău: au fost distruse casa parohială şi alte construcţii parohiale, iar biserica a fost transmisă în
folosinţă Ministerului Culturii al fostei RSSM. Mai întâi în acest local a fost instalată conducerea
cineaştilor din republică, apoi studioul “Moldova-film”. La sfârşitul anilor 80 comunitatea romano-
catolică din Chişinău, constituită din peste 1200 de credincioşi, a izbutit, în urma unor mari eforturi,
să-şi recapete edificiul, unde şi în prezent se desfăşoară o prodigioasă activitate confesională.
Arhitectura
Arhitectura catedralei romano-catolică a fost realizată în spiritul neoclasicismului tardiv, influenţat
de arhitectura Renaşterii italiene. Clădirea are un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărţite
între ele de două şiruri din câte şase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă
decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri dublouri, care se sprijină pe
arhitravele şirurilor despărţitoare de coloane. Biserica are o singură absidă a altarului, semicirculară
în plan, care corespunde după lărgime deschiderii navei centrale. Bolta cilindrică trece la vest în
bolta de formă semisferică a apsidei altarului. Navele laterale sunt acoperite cu tavane plate,
înviorate de casetele rezultate de la grinzile de acoperire. Lipseşte obişnuita decoraţie plastică
sculpturală a interiorului, fiind utilizate doar cea arhitectonică. Din mulurile clasice sunt prezente
utilizate doar frumoasele capiteluri corintice ale coloanelor şi modilioanele, aşezate la încheierea
elementelor constructive – la casetele tavanului şi la linia de naştere a bolţii navei centrale.
Sobrietatea interiorului bisericii a fost înalt apreciată de opinia publică de atunci Structura bisericii
reprezintă o prelucrare în spirit eclectic a structurii biserica-sală, clădirea fiind acoperită cu o
învelitoare în două pante. Intrarea în biserică era iniţial precedată de o loggie în arc. Turnurile,
ridicate deasupra corpului bisericii, sunt în două caturi, – jos un piedestal prismatic pe care au fost
ridicate foişoare elegante – camere ale clopotelor. Pereţii foişoarelor sunt străpunşi de câte un gol în
arc în fiecare perete, împodobiţi la colţuri cu coloanele în trei sferturi ale ordinului ionic. Turnurile
sunt acoperite cu câte o cupolă semisferică, susţinută de câte o cornişă impunătoare cu denticule.
Pereţii sunt trataţi în spiritul ordinului, finisaţi de un antablament cu o friză alcătuită din triglife,
amplasate într-un ritm mai dens. Golurile în arc ale ferestrelor şi golul loggiei, sunt conturate cu
arhivolte. În baza Hotărârei Consiliului de Miniştri nr. 124, din 15 februarie 1946 clădirea bisericii
catolice a fost naţionalizată, parohia romano-catolică a fost desfiinţată în 1963. Aspectul actual al
bisericii romano-catolice, ridicată la rang de catedrală, se deosebeşte de cel iniţial prin folosirea unor
materiale de construcţie mai luxoase decât în trecut, cum ar fi marmura neagră la treptele de la
intrare şi în interior.

Restituirea și ridicarea la rang de catedrala


În baza hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 124 din 15 februarie 1946 clădirea bisericii a fost
naționalizată. Parohia romano-catolică a fost desființată în 1963. Lăcașul a fost restituit Bisericii
Catolice în anul 1989, iar paroh al bisericii a fost numit preotul român Anton Coșa.După
reglementarea situației Bisericii Catolice din Republica Moldova, la liturghia din 8 decembrie 2001,
nunțiul apostolic Karl-Josef Rauber a dat citire decretului de înființare a Diecezei de Chișinău și l-a
instalat pe Anton Coșa în funcția de episcop diecezan.
Episcopul de Chișinău
În ziua de 30 octombrie 1999, Mons. Anton Coșa, administrator apostolic „ad nutum Sanctae Sedis"
pentru Administratura Apostolică de Moldova din 28 octombrie 1993, a fost numit episcop titular de
Pesto. La data alegerii sale ca episcop, în anul 1999, Administratura Apostolică a Bisericii Romano-
Catolice din Republica Moldova avea în componența ei 10 parohii și șase filiale, iar în alte 10
localități unde locuiesc mici grupuri de familii de catolici se desfășoară o activitate pastorală mai
redusă. În total existau aproximativ 20.000 de credincioși pentru care activau 13 preoți (3
moldoveni, 2 români, 1 german și 7 polonezi) și 21 de surori.Liturghia de consacrare a sa ca
episcop, alături de alți 11 noi episcopi, a avut loc pe 6 ianuarie 2000 la Roma, în Basilica San Pietro,
fiind celebrată de către Papa Ioan Paul al II-lea, asistat de către arhiepiscopul Giovanni Battista Re
din cadrul Curiei Romane și de arhiepiscopul Marcello Zago, secretar al Congregației pentru
Evanghelizarea Popoarelor din cadrul Curiei Romane. Liturghia inaugurală ca episcop a
Monseniorului Anton Coșa s-a ținut la Chișinău pe 15 ianuarie 2000.La data de 27 octombrie 2001,
Administratura Apostolică de Moldova a fost ridicată de către Sf. Scaun la rangul și demnitatea de
Dieceză, prin constituția apostolică “Sollicitus de spirituali bono” („Preocupat de binele spiritual”),
iar administratorul apostolic Anton Coșa a fost numit episcop de Chișinău. Oficial acest eveniment a
fost proclamat în mod solemn în ziua de 8 decembrie 2001 în cadrul Sfintei Liturghii pontificale
prezidate de episcopul Karl-Josef Rauber, pe atunci nunțiu apostolic în Republica Moldova.La 20
august 2002 Guvernul Republicii Moldova printr-un ordin a aprobat modificările și completările
operate în Statutul Administraturii Apostolice din Republica Moldova și a recunoscut oficial
Episcopia Romano-Catolică de Chișinău.
Crearea Episcopiei de Chișinău reprezintă pentru Biserica Catolică din Moldova o nouă etapă în
dezvoltarea ei. În prezent Episcopia de Chișinău cuprinde 17 parohii (din care una este greco-
catolică), 8 filiale, 20.000 de credincioși. Activitatea pastorală în parohii este asigurată de către cei
31 preoți, din care 13 sunt călugări. În parohiile din cadrul diecezei activează 35 de călugărițe, care
se ocupă de catehizare, educația copiilor și tinerilor, activități sociale.

You might also like