AMBALAJE FOLOSITE PENTRU AMBALAREA PRODUSELOR

AGROALIMENTARE
MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONFECŢIONAREA AMBALAJELOR.
TIPURI DE AMBALAJE
Alegerea materialului pentru confecţionarea ambalajelor şi a metodei de ambalare implică o
profundă cunoaştere a acestora şi a proceselor care au loc in produsele conservate, pe perioada
păstrării.
De asemenea, materialul folosit Ia confecţionarea ambalajelor nu trebuie să transmită
alimentelor conţinute mirosuri şi gusturi străine, ori substanţe poluante.
Modul de ambalare are o importanţă deosebita pentru produsele horticole, fructe şi legume,
precum şi pentru produsele prelucrate, cane se depreciază mai uşor când vin în contact cu ambalajele
necorespunzătoare. Acestea pot intra în diferite reacţii chimice cu substanţe din ambalaj, sau se pot
impregna cu diferite substanţe toxice sau care au mirosuri neplăcute. În consecinţă, pentru a se
păstra o perioadă de timp mai lungă decât perioadele de timp în care se pot păstra în starea lor
naturală după recoltare, produsele trebuie introduse în ambalaje, ambalaje care se pot confecţiona
din diferite materiale. Dacă sunt ambalate corespunzător, produsele prelucrate se pot păstra pe o
perioadă de la câteva luni până la câţiva ani. Important este să se folosească materialul
corespunzător pentru confecţionarea ambalajelor respective.
Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor destinate să cuprindã sau sã învelească un
produs sau un ansamblu de produse, în vederea asigurãrii menţinerii calitãţii şi integrităţii
acestuia, pe durata manipulării, transportärii depozitàrii şi desfacerii, până când ajung la
consumator sau până Ia expirarea termenului de valabilitate a produsului.
Conform normativelor în vigoare, ambalajul trebuie să asigure şi informaţii despre produs şi
despre producător.
Prin procedeul, metoda de ambalare, sau prin materialele folosite la confecţionarea
ambalajelor, se asigură protectia temporară a produselor în perioada manipulării şi desfacerii către
consumator,
În practică, se foloseşte şi preambalarea, care este o operaţiune de ambalare în unităţi de
desfacere mai mici şi bine determinate ca marime, de obicei, atãt cât sã asigure consumul pentru o
masă.
 CLASIFICAREA AMBALAJELOR
a. După modul în care vin în contact cu produsele conţinute, ambalajele sunt de mai
multe feluri:
 Ambalaje primare sunt ambalajele care se găsesc în contact direct cu produsul
conţinut, asigurându-i protecţia în mod nemijlocit.
Exemple: cutiile metalice de conserve, buteliile din sticlă sau din material plastic, pungi din
hartie sau din material plastic etc.
 Ambalaje secundare sunt ambalajele care conţin mai multe ambalaje primare în
care sunt produse reprezentând mijlocul fizic de transportare şi de distribuire a produselor aflate în
ambalajele primare.
Exemple: cutiile de carton, navetele de material plastic sau din lemn, foliile din polietilenã
pentru ambalat cutii cu produse, sau pontru ambalat borcane ori butelii cu produse. În această
categorie sunt şi diferite cutii din carton, în care se introduc pungi, pachete, butelii de sticla etc, care
conţin produse.
 Ambalajele terţiare sunt ambalajele care grupează mai multe ambalaje secundare
cu produse.
Exemple: paleta din lemn, confecţionată în mai multe variante, pe care se stivuiesc mai multe
ambalaje secundare (saci cu produse, cutii din carton sau diferite lăzi cu produse).
 Ambalaje cuaternare sunt ambalajele care grupează mai multe ambalaje terţiare,
Sunt folosite mai mult în comerţul internaţional şi sunt reprezontate de containere metalice, pentru
transportarea cu trenul, vaporul sau mijloacele rutiere. Uneori, aceste containere trebuie să permită
dirijarea temperaturii, a umiditaţii şi a compoziţiei atmosferei din interior, condiţii esenţiale pentru
menţinerea unor produse în stare bună pentru consum.
b. Dupã felul produselor ambalate, ambalaje le pot fi:
 Ambalaje de uz general, care se folosesc la ambalarea mai multor tipuri de produse:
pungi, butelii, cutii etc;
 Ambalaje de uz special, care se folosesc pentru ambalarea anumitor produse sau
pentru ambalarea în condiţii speciale de transportare sau de păstrare (mediu umed, mediu salin,
mediu tropical etc).
c. Dupã modul în care işi menţin forma când conţin produse, ambalajele se pot clasifica
astfel:
 Ambalaje rigide sunt ambalajele care nu îşi schimbă forma când sunt umplute cu
produse;
  Ambalaje flexibile sunt ambalajele care işi schimbă forma
d. Dupã modul cum comunicá cu exteriorul după umplere, ambalajele sunt:
 Ambalaje deschise sunt ambalajele care nu sunt prevăzute cu capac, pot comunica
cu exteriorul
 Ambalaje etanşe sunt ambalajele care se închid după introducerea produselor
pentru păstrare, nu mai permit contactul produsului cu mediul exterior, asigurând o bună izolare a
acestora.
e. Dupä numărul de cicluri de folosire, ambalajele sunt:
 Ambalaje refolosibile sunt ambalajele care se preteaza Ia utilizări repetate, cu
condiţia asigurării igienei şi integrităţii acestora
 AmbaIaje nerefolosibile (de unică folosinţă sunt ambalajele care se folosesc o
singură dată, după care devin deşeu).
 Ambalaje de inventar sunt ambalajele care se folosesc mai mulţi ani, ele aparţinând
unei unitaţi economice, fac parte din patrimoniul acesteia, deci sunt înscrise în inventarul acesteia şi
trebuie restituite după preluarea mărfii sau se transferă vatoarea sa de inventar către noul proprietar.
f. După natura materiaIuIui folosit Ia confecţionarea lor : ambalaje din lemn, ambalaje
din hârtie sau carton, ambalaje din stilcă, ambalaje din metal, ambalaje din materiale plastice,
ambalaje din fibre textile.
g. După destinatia ambalajelor : ambalaje pentru uz intern, ambalaje pentru export,
ambalaje pentru industrializare.
h. După funcţionalitatea ambalajelor : ambalaje propriu-zise (lăzi saci, cutii, pungi),
ambalaje-utilaje (palete), ambalaje de transport (remorci tehnologice, bene, cisterne, containere).
 FUNCŢIILE AMBALAJELOR
Una din cele mai impontante cerinţe actuale pentru circulaţia mărfurilor, aceea de a asigura
inocuitatea acestora, impune ca majoritatea produselor alimentare să fie comercializate în stare
ambalatà. În acest fel, ambalajul are o mare infiuenţă în acceptarea sau neacceptarea produsului.
Prin aceasta, ambalarea devine o componentă a noţiunii complexe de calitate a produsului. Ca
urmare, ambatajul devine un mijIoc important de comerciatizare a produselor alimentare, datorită
funcţiilor sale. Funcţiile ambalajelor sunt următoarele:
a. Funcţia de a conţine produsul
Produsele alimentare, lichide sau solide trebuie introduse intr-un recipient (ambalaj), pentru
a se menţine o formă şi pentru a fi posibilă schirnbarea locului, în procesul de circulaţie a mărfii,
fără a se pierde din produs. Ambalajul cuprinde o anumită cantitate de produse pe o perioadă de
timp până ajunge Ia consumator. În toată această perioadă, ambalajul nu trebuie să modifice
însuşirile senzoriale şi chimice ale produselor , în mod nefavorabil , care să ducă la pierderea valorii
lui de întrebuinţare
b. Funcţia de protectie şi conservare a produsului
Prin această funcţie, ambalajul asigură protecţia produsului conţinut în el împotriva acţiunii
dăunatoare a mediului înconjurător. Totodata, ambalajul trebuie să izoleze complet produsul de
mediul exterior, să nu permita schimburi de gaze cu mediul, deci trebuie să fie etanş. În aceast fel, el
asigură conservarea produselor, prin metoda de ambalare, Aceasta funcţie are mai multe
componente:
 Protecţia mecanicâ a produsului, împotriva unor şocuri mecanice, care pot să apară în
timpul circulaţiei şi desfacerii produsului ca marfă. În majoritatea cazurilor pentru a asigura o bună
protecţie mecanică a produsului ambalat, trebuie ales un material potrivit pentru cofecţionarea
ambalajelor: lemn, metale, materiale pastice, hârtie sau carton.
 Protecţia chimică a produsului, prin care ambalajul trebuie să izoleze produsele de
factorii cu acţiune chimică din mediul exterior, care pot produce diverse reacţii chimice Ia suprafaţa
de contact a produsului cu mediul: oxigenul, vaporii de apă, ozon, substanţe poluante, substanţe
abrazive (praf sau nisip), De asemenea, ambalajul nu trebuie să permită interacţiuni chimice cu
produsul conţinut. Pentru aceasta, ambalajul trebuie să fie confecţionat din materiate care să fie
inerte, din punct de vedere chimic, faţă de produsul conţinut.
 Protecţia împotriva microorganismelor , care se asigura prin folosirea unor ambalaje
libere de microorganisme şi care să nu permită contaminarea produselor cu microorganisme , prin
etanşarea completă a ambalajului.
  Protecţia biologică împotriva dăunătoilor-insecte acarieni de depozit , rozătoare,
păsări, etc. În acest scop ambalajul trebuie să asigure izolarea acestor produse faţă de dăunători, să
nu permită accesul acestora la produsul conţinut. Astfel de ambalaje sunt cele din sticlă, materiale,
plastice dure, lemn, etc.
 Protecţia faţă de lumina şi radiaţiile ultraviolete. Aceşti factori fizici ar putea schimba
însuşirile senzoriale şi nutriţionale ale multor produse ambalate. Din acest punct de vedere,
materialele din care se confecţionează ambalajele trebuie să fie impermeabile pentru aceste radiaţii:
ambalaje din hârtie colorată, din sticlă colorată, din unele metale etc.
 Protecţia şi conservarea energiei înglobate în produs în timpul procesării. Prin
folosirea ambalajelor, care conţin o cantitate mică de energie se evită pierderea unei cantităţi de
produse, pentru care s-a consumat o cantitate mai mare de energie, în procesul de producere şi
prelucrare. Pe total se face o mare economie de energie. Orice producător, comerciant sau
consumator este preocupat să reducă pierderile de alimente, pentru a fi profitabil.
 Protecţia mediului înconjurător împotriva agresiunii unor produse alimentare, care
pot produce efecte dăunătoare mediului: produse cu caracter acid, produse cu conţinut mare de
grăsimi, produse conservate cu diferite cantităţi de sare etc. Aceasta funcţie se realizează prin
folosirea unor ambalaje corespunzătoare, rezistente, etanşe, care să nu permită pierderi de produse
alimentare în mediul înconjurător.
c. Funcţia de confort
 Funcţia de confort a ambalajelor se realizează prin folosirea unor ambalaje
corespunzătoare, care să conţină atâtea produse, încât să uşureze operaţiile de manipulare,
transportare, depozitare şi de distribuire a produselor. În societăţile moderne, în care apare
necesitatea de a se distribui produsele în cantităţi mici, dar care să fie totuşi ambalate cantităţi care
să asigure cosumul unei persoane pentru o singura masă, se impune porţionarea şi ambalarea
produselor în aşa fel ca să satisfacă aceste cerinţe. În al doilea rând, prin funcţia de confort,
ambalajul secundar sau terţiar trebuie să conţină cantităţi de produse care să fie uşor de manipulat de
o singură persoană sau de două, fără a fi nevoie de un efort prea mare. În acest scop, ambalajele
secundare sau terţiare trebuie sa fie de formă stabilă şi de dimensiuni stabilite prin normative, pentru
a permite aşezarea lor pe palete, cu folosirea interâgrală a suprafeţei paleteiÎn societatea modernă, cu
volum foarte mare de produse comercializate, dar în care se pune în mod acut problema protecţiei
omului (evitarea suprasolicitării la efort fizic), folosirea paletizării, ca tehnologie de manipulare a
produselor ambalate, între care şi cea de asigurare a confortului.
 d. Funcţia de comunicare
 Funcţia de comunicare a ambalajului se referă la cerinţa ca toţi consumatorii să fie
bine informaţi asupra produslui din ambalaj. Acesta funcţie are o mare contribuţie la promovarea
produsului. Informarea asupra produsuluise face prin înscrierea unor informaţii pe etichetă sau direct
pe ambalaj : date despre producător, denumirea şi preţul produsului, cantitatea conţinută în ambalaj,
valoarea energetică şi compoziţia chimică a produsului, data de fabricaţie şi termenul de valabilitate,
modul de folosire a produsului sau modul de preparare.
 Uniunea Europeana, încă din 1977, a emis Directiva 79/112/CEE, actualizată ulterior,
pentru reglementarea acţiunii de etichetare, prezentare şi reclamă a produselor alimentare pentru
vânzare către consumator. Etichetarea alimentelor ambalate este obligatorie în RM, obligaţie
prevăzută în LEGE Nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare, HG Nr. 01_04 din
31.05.2004 cu privire la aprobarea şi implementarea Normelor sanitare privind etichetarea
nutriţională,
etichetarea produselor alimentare cu destinaţie dietetică specială, etichetarea produselor
genetic modificate sau provenite din organisme genetic modificate, HG Nr. 996
din 20.08.2003 despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare
şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj, Regulamentul (UE) nr.
1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare
 Promovarea produsului cu ajutorul ambalajului se poate realiza prin forma, culoarea,
grafica etc. ambalajului. Aceste componente, în mod deosebit, culoarea, pot avea un efect psihologic
important consumatorului sau a cumpărătorului prin declanşarea unor reacţii care să îl stimuleze în a
consuma un anumit produs. Prin grafica folosită, se ilustrează produsul, provenienţa şi utilizarea sa,
se stimulează la maxim imaginaţia cumpărătorului.
 Pe lângă rolul de informare a consumatorului şi de promovare a produsului, funcţia
de comunicare contribuie la educarea consumatorului. Aceasta se realizează prin înscrierea pe
ambalaj sau pe etichetă a valorii energetice a produsului, a conţinutului în proteine, glucide, lipide,
vitamine etc.
 AMBALAJE CLASICE ŞI MODERNE FOLOSITE PENTRU PRODUSELE
AGROALIMENTARE

AMBALAJE DIN STICLĂ

Aceste ambalaje se confecţionează din sticlă de diferite calităţi, în difente forme: borcane,
baloane, butelii, damigene, tuburi rigide etc.
1. Borcanele folosite pentru ambalarea produselor agroalimentare se confecţionează din
sticlă calco-sodică, cu capacităţi cuprinse între 120 ml şi 15000 ml şi de forme diverse: borcane
triunghiulare, borcane înalte, borcane obişnuite (Fig. 1)

Fig. 1. Tipuri de borcane

a. Borcane înalte
b. Borcane obișnuite
c. Borcane
triunghiulare

Borcanele înalte se închid după sistemul OMNlA, iar borcanele obişnuite şi cele
triunghiulare se inchid după sistemul OMNIA sau sistemul TWIST-off.
Borcanele cu inchidere după sistemul OMNIA au profilul gurii cu marginea proeminentă pentru
fixarea capacului prin presare, ceea ce asigură etanşeitatea. În interiorul borcanului se creeaza
depresiune prin introducerea de abur sau fierbere în apă, pentru încălzirea aerului aflat intre capac şi
produs. Se folosesc capace din aluminiu, de diferite dimensiuni, corespunzătoare dimensiunii gurii
borcanului, (Fig.2a)
 Fig. 2. Sisteme de închidere a borcanelor cu capac
a. Închidere Omnia; b. Închidere Twist-off, cu patru începuturi; c. Închidere Keller.

- Borcanele cu închiderea după sistemul TWIST-off au profilul gurii cu nişte nervuri,

pentru înfiletarea capacului (Fig 5 b), cu patru începutun sau cu şase începuturi. Borcanele sunt
contecţionate din tablă cositorită cu garnitură de etanşare şi au pe margine cele patru sau şase profile
pentru înfiletarea capacului Acest tip de borcane se recomandă pentru ambalarea produselor care nu
se consumă integral Ia o deschidere a capacului : gem, miere, dulceaţă etc.
- Borcanele cu închidere de tip KELLER au Ia nivelul gurii profile pentru două
începuturi de filet. Capacele sunt din tablă de aluminiu şi sunt prevăzute cu garnitură de etanşare.

2. Buteliile din sticlă sunt recipiente cu sectiune transversală cilindrică, în cele mai multe
cazuri, mult mai mică decât înălţimea. Au capacităţi de Ia 25 ml până Ia 10000 ml. Pentru produsele
alimentare se foIosesc butelii din sticlă calco-sodică, cu capacitate de 100-2000 ml. Dupa destinaţia
lor, buteliile pot fi:

Fig.3. Tipurile de butelii din

sticlă
a.Butelii de uz general ;
b.Butelii tip Rhein ;
c.Butelii tip Bordeaux ;
e.Butelie Caramel ;
f.Butelie NRW
 - Butelii de uz general (butelii obişnuite sau butelii de tip Naville, cu capacitate de
1000 ml (Fig. 6a). Se închid cu coroană prin presare sau cu dop de plută ori material plastic.
- Butelii pentru vin (cu capacitate de 700 sau 780 ml Fig, 6), de tip RHEIN sau de tip
Bordeaux). Se confecţionează din sticlă calco-sodică, de culoare verde pentru vinurile roşii, sau sunt
incolore pentru vinurile albe. Închiderea se face cu capsulă coroană sau cu dop de plută ori de
material plastic.
- Butelii pentru bere – tip EURO, de 500 ml şi culoare verde sau brună, butelii de tip
NRW = Nord Rhein Wesfalia de 500 ml şi culoare brună (Fig. 6 d,e,f). Sunt confecţionate din sticlă
calco-sodică şi se închid cu capsulă coroană.
- Buteliile speciale – pentru berea Stella Artois, de 330 ml, 500 ml şi culoare verde
închis , pentru berea Tuborg, de 330ml, de 500ml şi de culoare ambră. Buteliile pentru bere au
închidere cu capsulă coroană.
- Alte tipuri de butelii care se mai folosesc au forme şi mărimi diferite, în funcţie de
destinaţie şi de design-ul folosit : butelii pentru şampanie, pentru coniac, pentru lichior, pentru
wisky, pentru sucuri de fructe sau legume etc. La cele mai multe dintre aceste butelii, închiderea se
face cu capace filetate. Excepţie fac buteliile pentru şampanie, la care închiderea se face cu dop de
material plastic şi se asigura cu o armatură de sârmă.

AMBALAJE METALICE
Se folosesc ca ambalaje metalice : foliile metalice, cutiile metalice, tuburile si bidoanele
metalice, butoaie metalice etc.
1. Foliile metalice se obţin prin laminarea unor metale: plumb staniu, aluminlu,
• Foliile de plumb, mult folosite Ia începutul sec al XX-lea pentru calităţile sale:
maleabilitate, ductibilitate, impermeabilitate etc. S-a renunţat Ia ele pentru că sunt toxice dacă vin în
contact nemijlocit cu alimentele Se mai folosesc pentru învelirea Ia exterior a unor pachete, care au
nevoie de o bună impermeabilitate pentru lumina etc.
• Foliile de staniu (staniolul) so folosesc, simple sau acoperite cu hârtie, Ia ambalarea
brânzeturilor, pateului de ficat, a ciocolatei etc, pentru că nu sunt toxice
• Foliile de aluminiu cu grosimi de 5—200 microni, au proprietăţi foarte bune ca ambalaj:
impermeabiitate Ia gaze şi arome, opacitate Ia razele ultraviolete. Se folosesc frecvent prin lăcuire
sau prin laminare cu hârtie kraft, hârtie parafinată sau hârtie muselina. Are numeroase domenii de
utilizare : ambalarea untului ciocolatei, nuga, drajeurilor, bomboanelor fine, a biscuiţilor, a
ţigaretelor. Se folosesc Ia confecţionarea de etichete, Ia aplicarea unei folii do aluminiu peste
capsula-coroană la unele butelii dn sticlă. Din materialele complexe cu folii de aluminiu se
confecţionează pungi, pachete, pliculeţe, capace prin presare sau înfiletare, pentru borcane, pentru
diferite tipuri de cutii, sau cartoane aseptice etc.

2. Tuburile metalice, deformabile sau nedeformabile, sunt larg folosite mai ales în ultima
perioadă. Tuburile deformabile şi tuburile rigide se confecţionează în principal din aluminiu şi
asigură o protecţie foarte bună produselor conţinute. Ele se pot Iăcui Ia interior şi se pot imprima
diferite desene şi texte. Se închid cu buşon, prin înfiletare.
Se folosesc la ambalarea laptelui concentrat, a unor produse cu vâscozitate mare (paste,
maioneză, diferite creme etc.)
3. Cutille metalice se confectienează din tablă de oţel moale, cositorită sau din tablă de
aluminiu, prin falţuire şi lipire, cu corpul lipit prin suprapunere, sau cu corpul ambutisat. Au formă
de paralelipiped sau forma ovoidă, iar capacul trebuie detaşat pentru a folosi conţinutul. Interiorul
cutiei poate fi lăcuit. Cutiile nelăcuite sau parţial lăcuite se folosesc pentru fructe, gem şi dulceaţă
puţin acide (de caise, pere, mere, cireşe albe, piersici etc), pentru tomate, ciuperci, fasole verde,
struguri albi.
Cutiile lăcuite total se folosesc pentru produse sensibile la acţiunea staniului: fructe cu
pigmenţi antocianici (cireşe, căpşune, coacăze), sfeclă roşie, varză, produse care eliberează
hidrogen sulfurat mazăre verde, varză, fasole albă, carne în suc propriu, pateuri).
Pentru bere, bătuturi răcoritoare, sucuri, unele băuturi,alcoolice etc, se folosesc cutii metalice
din oţel inoxidabil sau tablă din aluminiu, obţinute prin ambutisare şi lăcuite, în interior. Pentru
aceste produse se confecţionează cutii cu capacitatea de 300 ml şi 500 ml. Deschiderea se face cu o
limbă de rupere pe o porţiune din capac, care este mai subţire şi de care este prinsă limba de rupere.,
4 Bidoanele metalice se confecţionează din aluminiu şi se folosesc în principal pentru
transport lapte, smântână etc. Pe interior se protejează împotriva coroziunii, prin decapare. Se
confecţionează bidoane cu capacitatea de 5 l, 10 l, 25 I, cu capac din acelaşi material, fixat cu o
toartă rabatabilă, care se prinde în două bolţuri aflate pe corpul bidonului.
5. Butoaiele metalice se confectionează din aluminiu, oţel inoxidabil sau tablă decapată. Pot
fi cilindrice sau bombate, situaţie în care sunt prevăzute cu două inele din cauciuc, pentru a uşura
rostogolirea. Se folosesc pentru bere sau pentru vin. Au capacităţi de 50 l, 100 l (cele din aluminiu),
de 30 I, de 50 I (cele din oţel inoxidabil) sau de 220 I (cele din tabIă decapată).