CAPITOLUL V

Antrenamentul și programarea antrenamentului în volei

5.1 Antrenamentul sportiv

După Roman G. și Batali F. (2007), pag.118 antrenamentul este noțiune

utilizată în mai multe domenii ce presupune un nivel de excelență într-o anumită
ramură fie ea sportivă, agricolă, tehnică sau militară.
Roman G. și Batali F. după Carl, după Weineck (1997, 15), antrenamentul
sportiv este ”o acțiune complexă care exercită unu efect sistematic și specific
asupra nivelului de performanței sportive și a capacității optime de performanță
în condiții de pregătire și competiții”
O altă definiție citată de Roman G. și Batali F.-C. (2007), pag. 118 după
Dragnea și colaboratorii este: ”proces complex desfășurat sistematic și continuu
gradat a adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense,
implicate la participarea in concursuri”.
După Săvescu I.,(2009), pag. 20, antrenamentul este un proces instructiv
educativ bilateral de perfecționare a dezvoltării fizice și aptitudinilor de mișcare
ale omului. Antrenamentul urmărește pregătirea pentru competițiile sportive, și
are la dispoziție pentru fiecare ramură sau probă sportivă un număr mai mic de
exerciții comparativ cu educația fizică Săvescu I., (2009), pag. 20.
Roman G. si Batali F.C., (2007), pag. 49 după Dragnea 1996 citează
următoare definiție a antrenamentului sportiv ”proces pedagogic desfășurat
sistematic cu scopul obținerii adaptării organismului la eforturi psihofizice
intense implicate la participarea la concursuri„

5.2 Obiectivele antrenamentului

Obiectiv este un substantiv neutru care în sens figurativ indică scopul sau
ținta, astfel, obiectivele antrenamentului sportiv indică scopul sau țintele ce
trebuie atinse în cadrul programul de pregătire Roman G., și Batali F.C., (2007),
pag. 120.
După Roman G., și Batali F.C., (2007), pag. 120 obiectivele
antrenamentului se pot identifica în trei grupe majore, și anume: psihomotrice care
se referă la diverși factori de condiționare ai performanței, la calitățile
coordonative, ce au un rol important în învățarea tehnicilor pe ramuri de sport.
Un alt obiectiv prezentat de Roman G., și Batali F.C., (2007), pag. 120 este
cel cognitiv, care se referă la cunoașterea tehnicii și tacticii sportului antrenat și
la mijloacele optime de antrenare ale acestora. Ultimul obiectiv prezentat de
Roman G., și Batali F., (2007), pag. 121 este cel psihologic, care se referă la voința
sportivului, la determinarea psihică în limitele de antrenament și concurs.
Obiectivele pregătirii psihice ale sportivului urmăresc educarea, dezvoltarea
ameliorarea fiecărei calități care intră în sfera de influențe psihopedagogică
Roman G., și Batali F., (2007), pag. 120 după Epuran M. și colab. (2001), pag.
228.
Alte obiective prezentate de către Roman G. și Batali F.C., (2007), pag. 49
sunt:
o pregătirea sportivilor pentru a participa cu succes la concursuri;
o dezvoltarea la nivel maxim a capacității de performanță;
o dezvoltarea personalității sportivului.

5.3 Principiile antrenamentului

Principiile care stau la baza conducerii antrenamentului sunt: principiul

organizării, principiul planificării, principiul deciziei, principiul reglări și
principiul evaluării Roman G. și Batali F., (2007), pag. 122
O altă clasificare a principiilor antrenamentului se poate realiza în funcție
de componentele antrenamentului, astfel din componenta pedagogică provin
principiile didactice utilizate, principiile răspunzătoare de dezvoltarea funcțională
și adaptarea organismului rezultă din componenta biologică Roman G. și Batali
F.C., (2007), pag. 122.
Principiile generale sunt comune atât educație fizice, dar și antrenamentului
sportiv, cele specifice fiind caracteristice antrenamentului sportiv. In literatura de
specialitate principiile antrenamentului sunt clasificate în principii generale,
principi privind obiectivele conținutului , principii metodico strategice.
Autori care au elaborat principii sunt: Mateveev L.P și Novicov A.D,
elaborează principii generale: principiul dezvoltării armonioase, principiul
dezvoltării multilaterale ale sportivului, legării educație fizice de muncă și întăririi
sănătății și principii metodice: principiul participării conștiente, principiul
intuiției, principiul accesibilității și individualizării, principiul sistematizări,
principiul creșterii treptate a exigentelor Roman G. și Batali F.C., (2007), pag.
124.
Principii generale elaborează și autorul Renato Manno și anume: principiul
motivației, principiul realității, principiul accesibilității. Același autor elaborează
și principii de dirijare a efortului: principiul continuității antrenamentului,
principiul progresivității, principiul individualizării și principiul dezvoltării
multilaterale a calității motrice și indicilor morfo-functionali Roman G. și Batali
F., (2007), pag. 125.
5.3.1 Clasificarea principiilor fundamentale ale antrenamentului sportiv

După Roman G. și Batali F. C. principiile antrenamentului se clasifică în :

principii pedagogice ce au în componența lor principiul evaluării, principiul
conștientizării, principiul accesibilității și rezolvabilității și principiul
sistematizării.
O altă categorie de principii fundamentale sunt principiile privind
conținutul antrenamentului sportiv și au în componență următoarele subcategorii:
principiul specializării aprofundate pentru înalta performanță, pregătirea se va
realiza stric specializat în mod unilateral la toate componentele antrenamentului;
principiul pregătirii multilaterale pentru înalta performanță, ajuta la orientarea
pregătirii generale spre cea specifică; principiul ciclicității antrenamentului;
principiul continuității antrenamentului Roman G. și Batali F.C., (2007), pag. 131.
Principiile orientării și dirijării efortului are următoarele subcomponente:
principiul adaptării progresive a organismului la tipul de solicitare programat;
principiul utilizării eforturilor cu tendința spre cele intense și maxime; principiul
individualizării și principiul motivației Roman G. și Batali F. C., (2007), pag. 133.

5.4 Planificarea antrenamentului sportiv

Roman G. și Batali F.C. după Manno, 1996, Bompa, 2001, Dragnea și

colab., 2002) descrie antrenamentul un proces adaptiv de lunga durata, ce este
realizat pe baza pe bazele prevederii științifice a ansamblurilor de obiective,
decizii și mijloace.
Prevederea științifică este rezolvată prin procesul de planificare.
Planificarea nu este o noutate, ea exista din achitate in forme simple Roman G. și
Batali F.C. (2007), pag. 304.
După Roman G. și Batali F.C. (2007) în pregătire se planifică reacția
fiziologică la planul de antrenament propus, un program bine planificat elimină
lipsa obiectivelor intermediare și finale din cadrul pregătirii.
Phipps, F. J., după (Collier 1980), planificarea este esențială pentru a
pregăti un sezon cu succes
Procesul de planificare trebuie privit ca o cale de manipulare a sportivului
prin procesul de antrenament cu scopul de a putea atinge cele mai înalte
performanțe. Roman G. și Batali F.C (2007), pag.304. Trebuie să fie simplu,
flexibil, ca să poată fi modificat în funcție de progresele sau regresele înregistrate.

5.4.1 Ciclurile de pregătire

Sunt determinate de calendarul și sistemul competițional și include două

operațiuni de mare importanță: verificarea și sau controlul obiectivelor propuse și
întocmirea documentelor de evidență a activității desfășurate Roman G. și Batali
F.C., (2007), pag.305
Astfel ciclurile cu care se operează în practică sunt următoarele: ciclul
foarte lung de antrenament implică 2-3 cicluri olimpice; ciclul lung de
antrenament, durează 2-3-4 ani; macrociclu, cuprinde trei perioade diferite: de
pregătire, competițională și de tranziție; mezociclu, cuprinde 3-6 săptămâni și
poate avea orientări metodice diferite: de acomodare, de bază, pregătitoare și
control, precompetițional, competițional și de refacere; microciclul, se împarte în
lungi 5-9 lecții și scurte 3-4 lecții de antrenament; lecția de antrenament,
antrenamentul individual și autoantrenamentul Roman G. și Batali F.C., (2007),
pag.317.

5.4.1.1 Macrociclul
Sunt perioade relativ mari în care capacitatea de performanță trebuie
ridicată la un nivel cat mai ridicat pentru perioada competițională. După cum am
amintit mai sus macrociclul cuprinde trei perioade distincte de pregătire: perioada
pregătitoare, competițională și tranziție.
Perioada pregătitoare este cea mai importantă componentă din cadrul
macrociclului, Roman G. și Batali F.C. după Dragnea A. și colab, (2002) și se
împarte în două etape: etapa de pregătire generală și etapa de pregătire specifică.
Obiectivele acestei perioade sunt: ”creșterea capacității funcționale a
organismului; educarea încrederii în posibilitățile de afirmare; învățarea sau
perfecționare unor procedee tehnice; dezvoltarea calităților motrice specifice și
pregătirea tactică” Roman G. și Batali F.C. (2007), pag. 306.
Perioada competițională obiectivul fundamental este obținerea formei
sportive. În cadrul aceste perioade se va urmării: perfecționare calităților,
priceperilor motrice și deprinderilor motrice; continuarea perfecționării
capacității de adaptare a organismului la eforturile împunse din concursuri;
perfecționarea pregătirii integrale de concurs; stimularea capacității creatoare a
sportivului Roman G. și Batali F.C. (2007), pag. 307.
Perioada de tranziție asigură legătura între două macrocicluri, are ca și
obiectiv principal asigurarea odihnei active și ieșirea treptată din forma sportivă
Roman G. și Batali F.C. (2007), pag. 308.
Caracteristicele principale ale acestei perioade sunt: menținerea unui
anumit grad de antrenament fără a întrerupe eforturile; utilizarea exercițiilor și
mijloacelor din alte ramuri sportive; aplicarea pe perioade diferite de pregătire,
programarea perioadei de tranziție sub forma unui microciclu de refacere Roman
G. și Batali F.C. (2007), pag.309.

5.4.1.2 Mezociclul
Este o structură intermediară a antrenamentului compusă din mai multe
microcicluri cu rol în dirijarea antrenamentelor și pot avea orientări metodice
diferite: de acomodare, de bază, pregătitoare și control, precompetiționale,
competiționale și de refacere Roman G. și Batali F.C. (2007), pag. 313.

5.2.1.3 Microciclul
Este un sistem de lecții de antrenament și refacere care constituie unitatea
structurală a unui mezociclu. Factori care determina microciclul sunt:
interactivitatea intre procesele de oboseala și refacere; alternarea lecțiilor cu
orientări diferite din punct de vedere al calităților motrice și cuplarea acestora cu
celelalte componente; alternarea microciclurilor de soc cu cele de descărcare și
odihnă; calcularea cu precizie a numărului de lecții pentru antrenament în funcție
de obiectivele propuse, adaptarea microciclurilor în funcție de cernitele de
adaptarea a organismului la concurs; sarcinile și conținutul microciclului să fie
stabilite în funcție de obiectivele mezociclului și a perioadei sale Roman G. și
Batali F.C. (2007), pag. 314.

5.2.1.4 Lecția de antrenament

Este o unitate didactică de sine stătătoare cu obiective și sarcini
operaționale bine definite ca unitate ciclică.
Fiecare parte a lecției de antrenament are obiective specifice prin care se
urmăresc răspunsuri anatomice caracteristice fiecăreia, precum și mijloace
specifice pentru îndeplinirea obiectivelor propuse (http://prodea.ro/wp-
content/uploads/2015/04/planificarea-in-antrenamentul-sportiv.pdf). Efectele
lecției de antrenament sunt: imediate; ulterioare; întârziate; cumulate. Lecția de
antrenament este alcătuită din: partea introductivă; partea fundamentală și de
încheiere Roman G. și Batali F.C. (2007), pag. 316.
Partea pregătitoarea are ca obiectiv pregătirea fiziologică şi psihologică
pentru sarcinile antrenamentului Prodea C. după Bompa, 2002; Sbenghe, 2005.
„Scopul încălzirii îl reprezintă eficientizarea funcțiilor sportivului” Prodea
C. după Ozolin, 1971, citat de Bompa,2002.
Pregătirea organismului pentru efort este structurată în pregătire generală
şi pregătire specifică. Pregătirea generală este programată în prima parte a
încălzirii şi va fi urmată de pregătirea specifică (http://prodea.ro/wp-
content/uploads/2015/04/planificarea-in-antrenamentul-sportiv.pdf)
Partea principală a ședinței de antrenament este cea în care se vor realiza
obiectivele programului de antrenament, conținutul acestei părți fiind influențat
de etapa în care se găsește practicantul în pregătirea anuală.
Partea de încheiere are ca obiectiv reducerea curbei efortului și
pregătirea organismului pentru relaxare și odihnă (http://prodea.ro/wp-
content/uploads/2015/04/planificarea-in-antrenamentul-sportiv.pdf)

5.2.1.5 Antrenamentul individual

Se desfășoară de regulă în absența antrenorului care transmite sportivului o
serie de sarcini pe care acesta trebuie să le îndeplinească și primește o importanță
 deosebită în fazele pregătirii de performanță și mare performanță. Nu trebuie să
fie confundat cu antrenamentul individualizat, in care sportivii rezolvă sarcini
personalizate sub îndrumarea antrenorului Roman G. și Batali F.C. (2007), pag.
317.

5.2.1.6 Autoantrenamentul
Este o activitate care presupune autodepășirea propriilor capacitați de
performanță Roman G. și Batali F.C. (2007), pag. 317.

5.5 Elaborarea programelor de pregătire

În practică, sunt antrenori care susțin că ,,practicarea de timpuriu a

exercițiilor sportive specifice” constituie cea mai bună cale de dezvoltare a unui
program optim de pregătire.
Cei care susțin această abordare îngustă a programelor de antrenament
orientate numai către obținerea imediată a performanțelor, indiferent de viitorul
sportivului, se bazează pe faptul că o pregătire specifică duce la o adaptare mai
rapidă, dar asta nu înseamnă că ea trebuie aplicată din momentul inițierii și până
la atingerea maturizării fizice.

Tabel 1
INITIERE FIXARE CONSOLIDARE PERFECTIONARE VALORIFICARE
INVATARE SI AUTOMATIZARE
Schemă stadii de instruire Stroie S. și colab, (1989), pag.165

Conform metodologiei prezentate în tabelul de mai sus, pași ce trebuie

urmați în vederea elaborării programelor de pregătire sunt următoarele:
O1 învățarea elanului cu desprindere de pe un picior;
O2 repetarea acțiunii cu accent pe constanță și eficacitate;
O3 exersarea în condițiile automatizării aspectelor importante din execuție;
O4 repetarea în condițiile unei acțiuni simple de joc;
O5 repetarea în condițiile unei faze simple de joc;
O6 repetarea în condiții apropiate de joc și în condiții de joc ușurate;
Operațiunile enumerate mai sus vor fi detaliate și explicate în ultimul
capitol al lucrării legat de partea experimentală și studiul pilot.