DIFERENȚE între TERAPEUT şi PRIETEN:

-ca terapeut, vin la întâlnire pregătită să întâlnesc clientul, cu tot ce acesta este şi aduce cu el,
fără să am nevoia ca şi el, la rândul lui, să mă întâlnească pe mine cu tot ce sunt (fireşte, vin
deschisă să mă las "atinsă" de client şi povestea sa, astfel, cu cât întâlnirea este mai autentică, cu
atât rata de succes a terapiei e mai reală, doar că eu una mă oblig să conţin procesul şi emoţiile
care apar); ca prieten, vin la întâlnire având aşteptarea să fiu şi eu văzută şi întâlnită, reglată şi
conţinută emoțional.

- ca terapeut, sunt deja într-un proces terapeutic continuu, şi stau deja pe scaunul clientului de
multă vreme (în cazul meu de un an jumătate, plus aproape trei de formare), lucru care-mi
permite să am curăţate filtrele, neproiectând pe client scheleţii mei nescoși din cufăr sau, pe
jungiană, partea mea de Umbră; ca prieten, îmi dau voie să-mi dau cu părerea şi să proiectez
toate trăsnăile care-mi trec prin cap, plus că mă aştept să-mi răspunzi la telefon la trei noaptea,
când mă păleşte pe mine nevoia ca tu, prietenul meu, să fii acolo pentru mine, bine? Măcar
telefonic :)

- ca terapeut, îţi stau la dispoziţie în timpul tău (plătit, da), pentru care m-am angajat să-ţi fiu
tovarăş de drum, martor sacru şi călăuză prin prăpăstii; ca prieten, îţi cer să-mi fi şi tu mie astea,
plus să mă ţii în brațe când urlu, să fii în echipa mea când mă supăr, să-i scuipi între ochi pe cei
care mă înfurie şi să freci podelele cu mine, că şi eu fac curățenia de primăvară cu tine.

- ca terapeut, vin să mănânc parizer cu tine în şanţul tău, pentru ca, de acolo, să ai resurse să
găsești drumul spre unde vrei să mergi; ca prieten, te chem în şanţul meu să mâncăm parizer.

Ce alegi?