Plan de seminar

Mircea Horia Simionescu

Dicţionar onomastic. Bibliografia generală

 Proza anilor ’70. Şcoala de la Târgovişte. Context, membri, receptare

 Dicţionarul... parodie, livresc, critica locurilor comune
 Bibliografia... banal şi senzaţional; parodia, pastişa
 Structura cărţilor; refuzul naraţiunii clasice, al personajelor
 Comedia existeţei, comedia literaturii. De la cartea de telefon la Borges
 Ludicul; de la parodie la reflecţie morală
 Tehnici: calamburul, portretul direct, descrierea (sugestia),ironia, sarcasmul,
fantasticul graţios şi decorativ, referinţe inventate; tonul urmuzian
 Şcoala de la Târgovişte şi Generaţia ’80. Anticipări ale postmoder-nismului.

BIBLIOGRAFIE:

SIMIONESCU, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, Bucureşti, Editura Allfa,

2000, pp. VIII-XI, 2-35
Bibliografia generală, Editura LiterNet 2004, pp. 6-22, 38-40, 72-74

CĂRTĂRESCU, Mircea, Postmodernismul românesc, Bucureşti, Editura Humanitas,

1999, pp. 340-363
DRAGOLEA, Mihai, În exerciţiul ficţiunii, Piteşti, Editura Paralela 45, 2006, pp. 5-31
GHEORGHIŞOR, Gabriela, Mircea Horia Simionescu: dezvrăjirea şi fetişizarea literaturii,
Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2011
LEFTER, Ion Bogdan, Primii postmoderni: „Şcoala de la Târgovişte”, Editura Paralela 45,
2003, pp. 36-41, 135-140
MANOLESCU, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura Gramar,
1998, pp. 714-719
NEGRICI, Eugen, Figura spiritului creator (1978) – capitolul „Expansiunea clişeului”.
UNGUREANU, Cornel, Proză şi reflexivitate, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977, pp. 196-201

„Parodia, pastisa, gestul deconstructiv constituie doar planul de suprafata, comedia

literaturii disimuleaza o comedie a umanului. Caci ludicul Mircea Horia Simionescu este in
acelasi timp un moralist sceptic, un caracterolog, un umanist – care schimba masca dupa
masca si oglinda dupa oglinda. S-a spus ca opera sa reflecta – intr-un joc de oglinzi si de
lentile cu grosimi si compozitii variate – o lume de ordin secund, o labirintica lume-
biblioteca. E adevarat, dar acest mirobolant imperiu de hirtie nu reprezinta, cred, tinta ultima a
autorului, ci „numai“ o vasta, derutanta anticamera ale carei usi se deschid pur si simplu catre
Lumea „adevarata“, „reala“, catre „viata vietuita“. Mircea Horia Simionescu ne vorbeste intii
de toate despre Om, despre omul tridimensional, istoric „atestat“, si numai o iluzie perceptiva,
abil intretinuta de scriitor, ne-a putut face sa credem ca Personajul Ingeniosului bine temperat,
al Nesfirsitelor primejdii si al celorlalte carti MHS-iste este un fantezist, artificial Om de
hirtie. Literatura MHS-ista propune o ontologie sui generis a umanului (si nu stiu daca
neaparat o ontologie „slaba“...). Mai precis, o ontologie a umanului amenintat, in
(post)modernitate, de reificare. E in joc o nuanta: s-ar zice ca opera acestui autor pune in
scena o butaforie; de fapt, mai potrivit ar fi sa spunem ca ea „descrie“ o lume in deriva ce
risca, in „era simulacrelor“, sa se desubstantializeze, sa se converteasca in butaforie.”
(Bianca Burţa Cernat, în Observator cultural, Nr. 150 / 31 ianuarie - 6 februarie 2008)