Drept Financiar

Test 6
I Finanțele publice
1. Identificați organele de activitate financiară a statului
Organele de activitate financiară a statului sunt
- Parlamentul, ca putere legislative care adoptă legile și actele cu privire la finanțele publice
ale statului.
- Guvernul ca organ care exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul
gestionării finanţelor publice
- Ministerul Finanțelor- autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice
- autoritățile publice centrale
- autoritățile administrației publice locale
- instituțiile bugetare care elaborează şi prezintă propuneri de buget, repartizează limitele de
alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare etc.
- Curtea de Conturi
- BNM
2. Demonstrați corelația dintre formele juridice și nejuridice ale activității financiare a
statului
Formele juridice constau ăn adoptarea actelor financiare juridice pe când cele nejuridice
constau în instruirea activității financiare, a ăntreprinderilor, instituțiilor, explicarea legislației
financiare populației, petrecerea seminarelor și meselor rotunde, pregătirea materialelor
pentru planificarea, prognozarea și darea de seamă în domeniul financiar.
Corelația dintre aceste 2 forme este una evidentă, or prin forma juridică apare normal,
care urmează a fi implimentată și folosită în societate pe când forma nejuridică ajută la
implimentarea acesteia, pregătește persoanele pentru folosirea și aplicarea normelor legale,
3. Dezvoltați elementele sistemului financiar al RM la etapa actuală
Sistemul financiar al RM, la etapa actuală, este compus din următoarele elemente:
1. sistemul bugetar- art. 3 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale
Sistemul bugetar este un sistem de bugete reglementate prin lege, format din bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), fondurile asigurărilor obligatorii
de asistență medicală și bugetele unităților administrativ-teritoriale (UTA).
2. Fondurile de urgență- fonduri de rezervă și fonduri de intervenții
3. Următorul element structural sunt finanțele sau fondurile întreprinderilor sau
instituțiilor publice. Art. 130 din Constituția RM ne spune că formarea, administrarea,
utilizarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale UTA și ale instituțiilor
publice sunt reglementate prin lege.
4. Următorul element este asigurarea de stat obligatorie. Tangențial, și acea asigurare din
domeniul privat poate fi inclusă în capitolul respectiv.
5. Un alt element este creditul (atît împrumutul de stat (intern și extern), cît și creditul
bancar).
II Veniturile publice
1. Relatați despre particularitățile taxelor comparativ cu impozitele
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni
determinate și concrete, de către organul împuternicit sau persoana cu funcție de răspundere a
acestuia, pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Trăsăturile caracteristice ale taxelor:
1. subiectul plătitor este precis determinat doar din momentul cînd acesta solicită
îndeplinirea unui act, prestarea unui serviciu sau efectuarea unei lucrări;
2. taxa reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate;
3. taxa reprezintă o contribuție de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate
de aceste persoane;
4. taxa este una anticipativă. Ea este datorată și trebuie achitată în momentul solicitării
actului, serviciului sau a unei lucrări ce urmează a fi îndeplinită ulterior de către instituțiile
publice;
5. taxa este unică- pentru unul și același act este obligatoriu să fie achitată o singură taxă;
6. sancțiunea întocmirii sau eliberării actelor care nu au fost legal taxate este nulitate;
7. răspunderea pentru neîndeplinirea obligației de plată revine primordial persoanei
încadrate în instituțiile publice, care avea obligația să pretindă și să încaseze această plată.
2. Determinați drepturile și obligațiile contribuabililor
Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi
despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală
şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin
intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat
anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la
impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de CF
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată în
modul şi în condiţiile prevăzute de CF
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele
de constituire (înregistrare), să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările
ulterioare) cu privire la sediul său, sediul subdiviziunilor, denumirea şi sediul instituţiilor
financiare în care sînt deschise conturi, precum şi cu privire la sistarea temporară a activităţii
subdiviziunilor
c)să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să
prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de
evidență în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin
intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar,
respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror
specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi
de control
c1) să utilizeze sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă şi control,
certificate la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern
c2) în cazul agentului economic care livrează sisteme informaţionale computerizate, softuri
pentru maşini de casă şi control, să certifice aceste sisteme informaţionale computerizate,
softuri pentru maşini de casă şi control la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în
modul stabilit de Guvern
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de
întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele
calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă
fiscale prezentate
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu
funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de
evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii
de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea
facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic
de contabilitate;
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de
Stat, la prima cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare
privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de
producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia
încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării
autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale,
din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget
3. Precizați stingerea oligațiilor bugetare prin prescripție
Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a
determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit
de Guvern. Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei
fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a
conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală
respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale – în baza
deciziei adoptate de către consiliul local.
Obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau alte
organe cu atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită
pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului, taxei,
majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de
seamă fiscale;
b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima
dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată
sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de
seamă fiscale;
c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data
săvîrşirii încălcării fiscale.
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită, ea poate fi
stinsă prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul titlu
sau de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de
Stat sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea
obligaţiei fiscale.
Termenul de prescripție pentru compensarea sau restituirea sumelor care sunt în plus- 6 ani.
Test 7
I Circulația monetară
1. Relatați despre funcțiile monedei
Funcțiile monedei:
 funcția de evaluare a valorilor economice- cu moneda se măsoară valori materiale, se
exprimă prețurile, puterea de cumpărare, creditul;
 funcția de mijlocire a schimbului de bunuri și servicii- prin schimb, produsele devin
mărfuri a căror circulație este înlesnită de monedă.
 funcția de mijlocire a plăților- ea dobîndește calitatea de monedă legală, întrucît
creditorul este obligat să primească moneda aflată în circulație la data lichidării unei datorii;
 funcția de mijlocire a creditului- creditul reprezintă transmiterea temporară a unei
puteri de cumpărare. El este un împrumut de monedă. Montesquieu spunea că banul este un
semn al valorii, și cui îi lipsește, trebuie să-l împrumute;
 funcția de mijlocire a economiilor- disponibilitățile temporare ale populației se pot
valorifica cu ajutorul monedei. Tot ceea ce deținem (bunuri mobile sau imobile), în anumite
momente facem referință la cît costă;
 funcția de tezaurizare- cu ajutorul monedei se pot păstra și transfera valorile care se
cer menținute în timp pe o perioadă îndelungată, (vezi! Dan Grosu-Șaguna) în condițiile
circulației banilor cu circulație..... ???(exprimați în aur). În literatura de specialitate se mai
menționează că și Banca Națională a statelor realizează această funcție;
 funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și serviciilor- produsul social
se distribuie, cu ajutorul monedei, celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui;
 funcția de bani mondiali (bani universali)- acești bani mondiali servesc drept:
a.mijloc internațional de plată- se realizează pentru achitarea datoriilor externe;
b.mijloc internațional de cumpărare a mărfurilor din străinătate- forma de plată în numerar-
cash
c.întruchiparea generală a avuției publice și mijloc de transfer al acesteia dintr-o țară în alta.
( ex., tezaurul României care se află la Moscova. )
2. Stabiliți avantajle și dezavantajele plăților în numerar
Avantajele (și dezavantajele) plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. numerarul disponibil al persoanei fizice și juridice ar reprezenta un capital în stare
latentă
(păstrați banii în seifuri, la ciorap, case bani etc.). Același capital, depus la o instituție bancară,
ar putea fi investit în acțiuni economice, iar depunătorului îi revine un profit sub formă de
dobîndă;
2. dobînda oferită pentru depozit;
3. riscurile legate de păstrarea sau manipularea numerarului (pierdere, furt, deteriorare,
timp irosit cu numărătoarea ș.a.) sunt înlăturate în cazul plăților fără numerar;
4. plățile cu numerar presupun o deplasare a părților. Această situație incomodă și
riscantă se
poate evita prin plățile fără numerar, care se execută rapid, în termene scurte și la distanțe
foarte mari;
5. plățile cu numerar pot fi revăzute, verificate, probate și controlate după documentele
de evidență bancară, chiar și după trecerea unui nr. de ani de la efectuarea lor (5 ani);
6. depunătorul are posibilitatea de a se elibera de preocupările pentru unele plăți
periodice,
cum ar fi serviciile comunale, impozite, taxe, contribuții, chirie, abonamente etc., printr-un
ordin dat instituției bancare la care își are deschis contul;
7. economisirea unor importante sume de bani, necesare sau legate de mînuirea
numerarului,
cum ar fi cheltuielile de producere, de circulație, de retragere, de distrugere etc.; ș.a.
Dezavantajele plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. comisioanele mari;
2. neîncrederea și riscul de falimentare a instituțiilor bancare;
3. riscul de piraterie a banilor fără numerar;
4. blocarea sistemului;
5. durata în timp
3. Estimați modul de realizare a plăților în numerar de către persoanele juridice
conform legislație RM
HOTĂRÎRE de Guvern Nr. 764 din 25.11.1992 privind aprobarea Normelor pentru
efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, prevede că
Toate întreprinderile de stat, cooperatiste, pe acţiuni, de arendă colective, mixte, obşteşti etc.,
asociaţiile, organizaţiile şi instituţiile (în continuare - întreprinderi), indiferent de statutul lor
juridic, sînt obligate să consemneze mijloacele lor băneşti în instituţiile financiare. Numerarul
primit de întreprinderi de la instituţiile financiare este utilizat în scopurile pentru care a fost
eliberat.
Întreprinderile, de regulă, primescde la instituţiile financiare ale republicii bani în numerar
pentru retribuirea muncii, plata pensiilor şi indemnizaţiilor, achiziţionarea producţiei agricole,
procurarea ambalajului şi obiectelor de la populaţie, acoperirea cheltuielilor de deplasare şi
pentru alte scopuri prevăzute.
-Hot Guv nr. 474 din 1998 cp la aplicarea mașinilor de casă și de control cu memorie fiscală
Conform pct. 1 :Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea
ţinerii contabilităţii să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă
şi de control cu memorie fiscală.
Conform Anexei 5 a Hotărîrii nr. 474 : La efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru
operaţiunile economice cu plătitorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze MCC, eliberînd
plătitorilor bonurile de casă emise de acestea.
-Legea RM nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenotriat și întreprinderi (art. 10 (5))
Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare
juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de
lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin
virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari,
indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat, aplică sancţiuni pecuniare în
proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
-Hot BNM nr. 200 din 2006 prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la operațiunile în
numerar în băncile din RM
Operaţiunile cu numerar în Bănci
În funcţie de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept să efectueze încasări şi eliberări
de numerar.
Încasările de numerar includ:
a) depuneri în conturile entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;
c) retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi Bănci sau de la oricare altă Bancă sau filialele
acesteia;
d) retrageri de numerar de la BNM.
Eliberările de numerar includ:
a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice altă Bancă sau
filialele acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.
1. Definiți noțiunea de taxe și impozite(legală și doctrinară)
Conform Codului fiscal impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit care nu ține d
eefectuarea unor acțiuni determinate sau concrete de către organul împuternicit sau de o
persoană cu funcție de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a
achitat această plată.
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată
conform Legii bugetului de stat de către persoanele fizice și persoanele juridice pentru
veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă (dreptul de proprietate).
Impozitul este acea prelevare în formă pecuniară datorată în mod definitiv, obligatoriu și
fără o contraprestație imediată și directă de o persoană fizică sau juridică ce are calitatea de
contribuabil destinate unuia dintre bugetele publice existente în sistemul bugetar al statului.
Conform Codului Fiscal taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Doctrina definește taxa ca fiind acea sumă datorată de către persoanele fizice și/sau
juridice pentru anumite acte și servicii îndeplinite/prestate la cererea și în folosul acestora de
către anumite organe de stat, instituții publice sau alte persoane asimilate acestora.
2. Determinați particulartățile ce individualează obligația bugetară
Obligația bugetară este o obligație juridică, deoarece ea definește conținutul unui raport
juridic ce ia naștere între stat și persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al
cărui izvor este legea, iar, în caz de necesitate, executarea lui este asigurată prin forța de
constrîngere a statului.
Particularitățile raportului juridic de drept bugetar:
1. izvorul obligației bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de
lege;
2. beneficiar al obligației bugetare este întreaga societate, deși calitatea de creditor o are
statul;
3. obiectul obligației bugetare constă întotdeauna într-o sumă de bani, fiind unica formă
în prezent prin care se realizează respectiva plată;
4. obligația bugetară este constatată în formă scrisă prin titlu de creanță bugetară în raport
cu veniturile obținute sau bunurile deținute;
5. condițiile de stabilire și executare a obligației bugetare sunt relementate în mod
diferitpentru fiecare categorie de venituri bugetare, datorită particularităților pe care le
prezintă aceste venituri;
6. modificarea obligației bugetare este determinată în cazurile prevăzute de lege, cum ar
fi, de ex., modificările elementelor în raport, modificarea termenelor de plată, modificarea
situației juridice a contribuabilului etc. Vezi! Art. 180 Cod fiscal;
stingerea obligației bugetare se realizează prin modalități comune cu cele ale obligației civile
clasice, cum ar fi plata, executarea silită sau prescripția, dar sînt reglementate și modalități
specifice ale acestor obligații, cum ar fi compensarea, scăderea sau anularea obligației
bugetare.
3. Precizați temeiurile stingerii obligației bugetare prin scădere
În Codul Fiscal art. 174 este prevăzut expres această modalitate de stingere a obligației
bugetare. Astfel, stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care
contribuabilul persoană fizică:
a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
În cazurile sus enumerate stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii
fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din
obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în
urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare,
precum şi în cazul în care stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod
este imposibilă.
Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii
organului cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă. În
cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către
consiliul local.
Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale
privind suma obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială.
În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de
pseudoactivitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat obligaţia fiscală
prin scădere contribuabililor persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de
întreprinzător, în condiţiile Codului Fiscal.
Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174 în
cazul în care stabileşte în cumul că:
a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul unităţii administrativ-teritoriale
şi/sau la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;
c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă
fiscale prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;
d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei
fiscale prevăzute de lege;
e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei
fiscale.
Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere
se prezintă entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Serviciul Fiscal de Stat
pentru a iniţia din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat.
Test 8
I Circulația monetară
1. Definiți și identificați elementele emisiunii monetare
Prin emisiune monetară (bănească) se înțelege un ansamblu de acte și operațiuni,
realizate de Banca Centrală a statului, concretizate în baterea semnelor monetare, stocarea,
emiterea, punerea și scoaterea din circulație a bancnotelor și monedelor metalice, precum și
formarea de bani scriptuali (cecul, cambia, ordinul de plată, alte rechizite) în conturi curente
ale persoanelor fizice și juridice.
2. Determinați factorii care influențează suma de bani și viteza de circulație a banilor
Suma de bani necesară circulației monetare este formată din totalul valoric al semnelor
bănești (masa monetară), care dă posibilitatea efectuării normale a schimbului de mărfuri,
prestării serviciilor, achitării debitelor/datoriilor.
Suma de bani necesară circulației este influențată de următorii factori:
- factori de influență directă:
-modificarea volumului de mărfuri/de producție și nivelul prețurilor mărfurilor;
-.factori de influență indirectă:
-majorarea nr. de operații în credit- cu cît mai multă marfă se vinde în credit, cu atît e
nevoie mai puțin de bani și viceversa;
-dezvoltarea plăților fără numerar.
- .viteza de circulația a banilor.
Viteza de circulație a banilor (VCB) reprezintă nr. de tranzacții la care servește o unitate
monetară într-o anumită perioadă de timp.
Accelerarea vitezei de circulație a banilor duce la micșorarea masei monetare necesară
circulației și invers.
anumită perioadă de timp.
VCB este influențată de mai mulți factori:
1.masa banilor necesari circulației;
2.proporția unității monetare ținută în rezervă sau tezaurizare (banii activi în economie și
banii aflați în rezerva BNM);
3.stabilitatea social-politică și conjunctura economică;
4.depinde de volumul veniturilor bănești ale populației, frecvența și ritmicitatea încasării de
către populație a veniturilor sale bănești;
5.gradul de coincidență între încasările și plățile bănești ale populației; corelația dintre fondul
de cumpărare și fondul de mărfuri;
6.factorul psihologic al încrederii populației în puterea de cumpărare a monedei naționale
3. Formulați excepțiile prevăzute de lege privind mijloacele legale de plată pe teritoriul
RM
Din analiza legislației mai multor state, pentru stingerea obligațiilor distingem următoarele
forme:
 plățile cu numerar, în care se întrebuințează semnul monetar metalic sau de hîrtie;
 plățile prin compensație sau clearing, care constau în compensarea de drepturi și
obligații reciproce (vezi! Art. 4-8 Legea cp la BNM);
 plățile fără numerar, care se realizează prin faptul că moneda ce ar trebui să facă
obiectul plății, în loc să fie înmînată beneficiarului sub formă de monedă manuală, este
substituită cu o dispoziție prin care din disponibilul existent în contul debitorului se trece în
contul beneficiarului suma convenită ca plată.
Pentru realizarea unui sistem de plăți fără numerar, sunt necesare o serie de instituții
specializate, legate între ele prin mijloace tehnice și juridice, și anume:
-Banca centrală a statului
-Băncile comerciale
-Băncile corespondente (de ex., Groupe Societe Generale)
-alte instituții financiare (de ex., Poșta Moldovei).
Existența și perfecționarea acestor instituții este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cel
puțin 2 condiții:
1. încrederea populației în bănci și în cei care administrează aceste bănci (Unibank,
Banca Socială, BEM ș.a.);
2. încrederea reciprocă între bănci, pe de o parte, și între cei ce administează aceste
bănci, pe de altă parte.
Conform Legii cu privire la BNM: Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul
moldovenesc. Un leu se divizează în 100 de bani.
Leul moldovenesc este mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
Bancnotele şi monedele metalice, emise de Banca Naţională ca mijloc de plată şi care nu
sînt retrase din circulaţie, trebuie să fie acceptate la valoarea lor nominală pentru plata
tuturor datoriilor publice sau private pe teritoriul Republicii Moldova.
1. Relatați despre funcțiile impozitelor și taxelor
Impozitele și taxele la care sunt obligate subiectele plătitoare îndeplinesc, în principal,
următoarele funcții:
- contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății;
- redistribuirea unor venituri primare sau derivate;
- reglarea unor fenomene economice sau sociale
2. Clasificați impozitele
După trăsăturile de fond și de formă avem:
- Impozite directe- se percep direct de la persoanele fizice și juridice. Sunt impozite
directe
reale (țin de anumite obiecte materiale- de ex., impozitul funciar) și personale (impozitul pe
venit, pe profit, impozit pe averi (pe averea propriu-zisă, pe circulația averii (de ex., valorile
mobiliare de stat), impozitul pe sporul de averi)).
- Impozite indirecte- nu se percep direct și normativ asupra constibuabilului, ci se
stabilesc
în legătură cu vînzări de bunuri și prestări ale anumitor servicii din această categorie fac parte
accizele (taxele de consumație), TVA, veniturile de la monopolurile fiscale (de ex., vînzaera
produselor de tutun), taxele vamale, taxele de timbru sau înregistrare.
După obiect avem:
- Impozit pe venit
- Impozit pe avere
- Impozit pe cheltuieli
După scopul urmărit avem:
- Impozite financiare- se stabilesc în scopul realizării de venituri de către stat prin
intermediul bugetului de stat
 Impozite de ordin - se stabilesc pentru limitarea unor acțiuni sau atingerea unui scop
fără
caracter fiscal. De ex., impozitele verzi (pentru nepoluarea mediului de către automobile),
taxele mai ridicate asupra vînzării băuturilor alcoolice, produselor din tutun, taxele pentru
introducerea automobilelor cu un termen de exploatare mai mare de 7 ani.
După frecvența cu care se realizează avem:
- Impozite permanente- impozitul pe venit
- Impozite incidente- se achită o data pe an
După formele în care se pricep avem:
- Impozite in natură
- Impozite în bani
După locul sau nivelul la care se strâng avem:
- Impozite centrale
- Impozite locale
3. Evaluați înlesnirile acordate contribuabililor
Facilităţile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului
impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia,
sub formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.
Scutirile personale, acordate soţiei (soţului) ,pentru persoanele întreţinute şi cota zero la
aplicarea TVA nu se consideră facilităţi (înlesniri) fiscale.
Test 9
I Creditul
1. Identificați trăsăturile caracteristice ale creditului public
Trăsăturile care diferențiază creditul de oricare alt element al dreptului financiar sunt
elementele acestuia. Iar acestea sunt:
-schimbul în timp (termenul);
-intervin 2 subiecte (creditorul și debitorul);
-termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lui;
-ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat;
-scadența- momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditelor;
-garantarea creditului sau gajul- este format din anumite bunuri ce se constituie la dispoziția
creditorului sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a unor obligațiuni de
o valoare în general mai redusă;
-dobînda- prețul plătit de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un
termen determinat.
2. Stabiliți avantajele(dezavantajele) creditului extern
Dezvantaje:
- O datorie externa importanta atrage dupa sine alocarea pentru plata serviciului
acesteia, a unei importante parti, a intrarilor in valuta convertibila cu vederi asupra scaderii
nivelului de investitii
- Acumularea unui insemnat debit al datoriei externe este in sine un proces dureros
pentru tarile cu export necompetitive si reprezinta o ipoteca asupra generatiilor viitoare
Avantaje:
 au fost create noi locuri de muncă;
 realizarea procedurii de export a produselor autohtone pe piața internațională.
- Permit realizarea unor importante modernizari ale economiei nationale, care duce la
cresterea competivitatii produselor pe piata externa
 Efectuarea unor investitii in obiective economice
- Asigurarea efectuarii reformelor in conformitate cu procesele ce se afirma pe plan
extern
3. Dezvoltați aspectul legal referitor la instrumentele generatoare de împrumut intern
Conform prevederilor art. 13 al legii cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi
recreditarea de stat, Ministerul Finanțelior utilizează în calitate de instrumente generatoare de
datorie publică instrumente financiare reglementate de legislația RM, inclusiv valorile
mobiliare de stat și împrumuturile de stat interne.
Valorile mobiliare de stat (VMS) se emit:
1. în formă de înscriere în cont sau în formă materializată (vezi! Art. 14)
2. pe termen scurt și lung
Valori mobiliare de stat pe termen scurt sunt bonurile de trezorierie, emise cu scont și
răscumpărate la scadență la valoarea lor nominală.
Valori mobiliare de stat pe termen lung sunt obligațiunile de stat emise cu o rată
flotantă sau fixă a dobînzii.
Dobînda la obligațiunile de stat se achită periodic. Obligațiunile de stat pot fi vîndute cu scont
la prețul lor nominal sau cu primă și răscumpărate la scadență la valoarea lor nominală.
Emiterea/vînzarea cu scont- atunci cînd are loc tranzacția, prețul e mai mic decît valoarea
nominală.
Prima- este cu valoarea dobînzii.
Împrumutul de stat prezintă atît avantaje, cît și dezavantaje.
AVANTAJE:
 consolidează patrimoniul statului, ca urmare a întrebuințării în interes public a sumelor
de bani împrumutate și utilizate;
 sunt mijloace de încurajare a economiilor bănești și de activitate a unor capitaluri
particulare;
 statul nu acoperă deficitul bugetar printr-o nouă emisiune monetară;
 etc.- de adus alte exemple!!!!!!
DEZAVANTAJE:
 în urma acestor împrumuturi se angajează generațiile viitoare să suporte cheltuielile de
rambursare;
 reduc capitalul particular circulant din economia națională;
 cresc cheltuielile neproductive ale statului, deoarece aceste împrumuturi trebuie
rambursate cu plata unor dobînzi;
II Cheltuielile publice
1. Definiți noțiunea cheltuielilor publice
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il reprezintă exprimarea in
formă bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi persoane
fizice şi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in
scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor acestuia.
Conform legii nr.181 privind finanțele publice și garanțiile bugetar-financiare cheltuieli
bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor
aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului;
2. Clasificați cheltuielile publice
În literatura de specialitate cheltuielile se grupează în dependență de diferite criterii.
Primul criteriu este după structura organelor care stau la bază:
- Organiză- atunci când grupează cheltuielili după instituțiile la care se referă
- Funcțională- când grupează cheltuielile după profitul activității intrituțiilor publice.
După rolul lon în procesul reproducției sociale:
- Cheltuieli publice reale – constituievenit national: cheltuieli militare, de întreținere a
aparatulu iadministrativ- polițienesc etc.
- Cheltuieli publice economice- constituie o avansare de venit national și contribuie la
creșterea avuției naționale
- Cheltuieli publice neutru- acele chletuieli care nu au nici o influență asupra venitului
național
Un alt criteriu :
- Cheltuieli de funcționare- cele necesare bunului mers al activității instituțiilor publice (
ex. Salariile plătite funcționarilor publice)
- Cheltuieli de transfer- sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fixice
sau juridice cu titlu dfinitiv și nerambursabil ( ex: ajutoarele de șomaj, pensile veteranilor de
război)
- Cheltuieli de investiții- cele care se materializează în bunuri publice cu character
durabil.
Un alt criteriu
- Cheltuieli care se autolichidează- cheltuielile ale căror costuri se recuperează de la
beneficiarii acestora( ex: cheltuieli pentru electrificarea rurală)
- Cheltuieli reproductive- care duc la sporirea venitului national ( ex:pentru învățământ
public, pentru sănătate publică)
- Cheltuielile care creea comodități curente vieții ( ex: recreație publică, parcuri publice)
- Cheltuieli neproductive ( ex: cheltuielile militare excesiv de ridicate)
- Cheltuieli care se efectuează în present pentru a economisi cheltuieli publice mult mai
mari în viitor( ex: subvențiile pentru copii minori, prin care se evită cheltuielile pentru
delicvenți)
După character avem:
-cheltuieli publice ordinare
- cheltuieli publice extraordinare
- cheltuieli publice excepționale.
După caracterul juridic:
- Cheltuieli cu titlu definitive
- Cheltuieli cu titlu temporar
3. Formulați structura și tendința cheltuielilor publice în RM
Recent a fost votat în lectură finală Bugetul de stat pentru anul 2018. Unde cheltuielile se
estimează la peste 41 de miliarde de lei, cu o creștere de 9,4 %. Guvernul și-a propus să
gestioneze cheltuielile precum urmează:
- Susținerea reformelor structurale în sectoare cheie precum educația și sănătatea, pentru
a
asigura o prestare mai eficientă a serviciilor, în concordanță cu resursele bugetare disponibile.
- Prioritizarea cheltuielilor operaționale și de întreținere ale autorităților administrației
publice centrale, pentru a asigura o mai bună alocare a resurselor pentru serviciile publice
- În domeniul salarizării angajaţilor sectorului bugetar se prevede implementarea în
continuare a măsurilor prevăzute, la fel ca şi majorarea salariului minim pe ţară în vederea
creşterii protecţiei sociale a angajaţilor
- Implementarea în continuare a majorării salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie
2017 cu 11,3%, ca raport dintre salariul mediu lunar al cadrelor didactice atins în tr. IV 2016
(5032 lei) şi salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2017 (5600
lei);
- Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2018 cu 9,8%, ca raport
dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2017 (5600 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2018 (6150 lei);
- Majorarea salariilor funcţionarilor publici şi persoanelor de demnitate publică cu 10%
de la 1 ianuarie 2018
- Se estimează o valoare aproximativă de 1.8% din PIB a subsidiilor acordate sectorului
economic, pentru perioada 2018-2020. Cele mai importante programe de subsidii sunt
direcționate producătorilor agricoli, gospodăriei drumurilor, transportului auto, gospodăriei de
locuințe și serviciilor comunale.
- Prestațiile sociale reprezintă cel mai mare grup unic de cheltuieli economice, care
include
trei capitole de prestații sociale: prestații de asigurări sociale, care sînt finanțate din veniturile
proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat, prestații de asistență socială, achitate din
mijloacele bugetului de stat și prestații sociale ale angajatorilor, achitate la locul de muncă.
Prestațiile de asigurări sociale reprezintă 68,8% din totalul de prestații sociale, iar prestațiile
de asistență socială 28,7% și prestațiile ale angajatorilor 2,5%. Bugetul de stat acoperă, de
asemenea, orice deficit al contribuțiilor de asigurări sociale, necesare pentru a acoperi plățile
pentru prestații de asigurări.
- Se estimează că totalul cheltuielilor capitale va reveni la 4,5% din PIB în 2018 și va
rămâne
la niveluri similare până la 4,8% din PIB în 2020.
Test 16
Subiectul I: Finanțele publice
1.1 Definiți noțiunea de finanțe publice(3 noțiuni)
Finanţe publice – ansamblu al relaţiilor economice aferente formării şi administrării
resurselor bugetelor componente ale bugetului public naţional, a datoriei de stat, datoriei
unităților administrativ-teritoriale şi a altor active publice (Legea Finanțelor publice și
responsabilității bugetar fiscale)
Duvergere mențiomează că finanțele publice este știința care studiază activitatea statului în
calitatea sa de utilizator ale unor tehnici financiare specifice, și anume: cheltuieli, impozite,
taxe, împrumuturi, procedee monetare, buget etc.
Pierre Lalumiere, urmărind extinderea ariei finanțelor publice, arată că finanțele publice se
ocupă cu studiul mijloacelor prin care statul încearcă să acopere cheltuielile publice pe seama
resurselor publice, să realizeze și intervenții pe plan social și economic.
Finanțele publice sunt formate din totalitatea relațiilor sociale de natură economică ce apar
în procesul realizării și repartizării , în formă bănească, a resurselor necesare statului pentru
îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. Aceste relații s-au consituit , în toate timpurile, sub
formă valorică bănească. (Dan Dros Șaguna)
1.2 Comparați trăsăturile caracteristice ale conceptelor finanțelor publice

Concepțiile specialiștilor care au tratat și tratează evoluția finanțelor publice sunt următoarele:
-finanțele publice clasice- este caracteristică perioada sec. XVIII- începutul sec. XX;
-finanțele publice moderne- primele decenii ale sec. XX- pînă în jurul anilor '80 ai sec. XX;
-finanțele publice postmoderne- anii '80 ai sec. XX pînă în prezent.
Finanțele publice clasice Finanțele publice Finanțele publice postmoderne
moderne
Concepția clasică privind După Primul Război Se împarte în:
finanțele publice reflectă Mondial se afirmă tot mai -neoliberalism și neokeynesism
doctrina liberală în mult doctrina de intervenție Termenul neoliberalism a fost caracterizat
dezvoltarea economică a a statului în sfera drept un concept pentru o politică
societății. economică, ceea ce a dus la economică pe termen lung, care a fost
Statul liberal era neutru în creșterea rolului înteleasă ca o cale de mijloc între
ceea ce privește aspectul autorităților publice în viața capitalismul pur și socialism.
economic, rolul său fiind economică, prevenirea Conform acestui concept, intervențiile
limitat la îndeplinirea crizelor economice, iar în statului în economie sunt doar atunci
atribuțiilor de bază cazul de producere a acestor justificate și necesare când, de exemplu,
caracteristice acelei crize- luarea de măsuri distorsiunile pieței sunt împiedicate prin
perioade (sex. XVIII- pentru lichidarea acestora. monopoluri și carteluri.
începutul sec. XX)- ordinea Toate acestea au dus la Elemente ale politicii neoliberale:
publică, apărarea națională, înființarea unor 1. Individualismul normativ: o sursă
diplomația și justiția. întreprinderi publice, pentru deciziile politico-economice, este
La baza concepțiilor clasice întreprinderi cu capital mixt preferința individuală a subiecților
au stat un șir de principii, (de ex., trust-urile). economici.
unul fiind caracteristic sec. Obiectivele economice ale 2. Proprietatea privată/Privatizarea: în
XX: Guvernul cel mai bun Guvernului, în acea concepția neoliberală statul nu are datoria
este acel care guvernează perioadă, au fost să de a fi întreprinzător activ.
cel mai puțin. promoveze eficiența, 3. Politica stabilizatoare: politica masei
Alte principii sunt: stabilitatea și echitatea. monetare trebuie să garanteze prețuri
-Reducerea la minim a Astfel, promovarea stabile, printr-o monedă stabilă (stabilitate
cheltuielilor publice; stabilității economice macroeconomică) și printr-
-Veniturile publice se urmărește înregistrarea unei un buget echilibrat.
4. Piața ca instrument de conducere: în
convingerea neoliberală trebuie ca piața,
deci cererea și oferta să hotărască asupra
creșteri economice și de tipului, prețului și cantității realizărilor
durată, ocuparea deplină a materiale și asupra serviciilor, deoarece
mînei de lucru, stabilitatea astfel ar avea loc o alocare optimă a
prețului. În scopul resurselor.
promovării echității, 5. Concurența: statul se îngrijește de
constituie pe baza
Guvernul urmărește piețele funcționale și intervine în cazul
contribuției generale;
eliminarea inegalităților de piețelor evident imperfecte
-Impozitele, împrumuturile,
venit prin următoarele 6. Politica taxelor: de regulă se cere ca
taxele, trebuiau în așa mod
elemente: procentele taxelor să fie reduse, de exemplu
stabilite încît să aibă un
1.impozitarea progresivă; sub forma tarifelor proporționale sau a
caracter neutru, astfel să nu
2. transferuri din bugetul de tarifelor în trepte și un sistem de taxe
modifice relațiile social-
stat; simplu în locul unui sistem de dispoziții
economice deja existente;
3. subvenționarea variate. Taxele indirecte sunt preferate celor
-Asigurarea și menținerea
categoriilor defavorizate. directe.
echilibrului între veniturile
și cheltuielile statului.
Unul dintre primii care a În sinteză, neokeynesismul înseamnă:
încercat să demonstreze - trecerea de la metoda statică de analiză la
Statul-activitate
necesitatea intervenției metoda dinamică;
economică=0
statului a fost britanicul - îmbinarea microanalizei cu macroanaliza,
Keynes. cu accent pe ultima formă de economie;
Economisirea- scoaterea - armonizarea intereselor şi intervenţiei
banilor din circuitul statului cu cele ale sectorului privat, cu ale
economic. marilor firme particulare.
Planificarea macroeconomică incitativă →
stimularea Cererii Agregate + optimizarea
structurii economiei naţionale +
redistribuirea socială a Venitului Naţional.
1.3 Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

Odată cu apariția statului Republica Moldova în calitate de subiect unitar și independent al
dreptului internațional a avut loc și schimbări esențiale ale sistemului și proceselor
economice. Astfel, a avut loc trecerea la o economie de piață cu toate efectele ei pozitive și
negative. Lipsa unor politici și practici economice și reforme constructive a condus la
prelungirea excesivă a procesului de tranziţie la economia de piață, ceea ce a avut consecințe
grave la starea economică și socială a populației din R.Moldova. Statul nu a reușit, pe
parcursul a 20 de ani, să cultive o cultură de întreprinzător și să creeze condiții pentru
prosperarea afacerilor în diverse domenii.
Specificul reformelor social-economice din R.Moldova este însoţit de lipsa strategiei unice, pe
tot parcursul perioadei de tranziţie, ce ar fi avut ca scop stabilizarea macroeconomică şi
dezvoltare durabilă. O strategie integră de dezvoltare pe termen lung ar fi contribuit la
dezvoltarea economică, la o creștere a investițiilor şi facilitarea procesului de integrare
economică Europeană.
La elaborarea noului sistem de dezvoltare economică în condiţiile crizei mondiale și regionale
trebuie să se ţină cont de situaţia reală din societate şi de sarcinile prioritare ale fiecărui actor,
inclusiv statul și societatea civilă, precum şi reieșind din faptul că în toți acești ani a fost
limitată activitatea businessului mic și mijlociu prin intermediul specificului politicii
monetare şi fiscale aplicate, suprareglementarea funcţionării întreprinderilor.
Construcția unui nou sistem de dezvoltare social-economic echilibrat, conform standardelor
europene, în baza investigaţiilor efectuate va fi dificilă și de lungă durată, fiindcă aceasta
presupune înlăturarea dezechilibrului economic şi a deformaţiilor relaţiilor economice,
juridice şi sociale dintre indivizi, stimuarea inițiativelor de afaceri în diverse domenii,
școlarizarea funcţionarilor și nu în ultimul rînd adaptarea la condiţiile tehnice, tehnologice şi
de concurenţă din comunitatea europeană.
La moment se reflectă o acutizare a disproporţiilor economice, inclusiv a migraţiei forţei de
muncă active din ţară, a înrăutăţirii situaţiei balanţei de plăţi, a descreşterii industriilor de
producere și prelucrare, a creşterii seminificative a preţurilor la import. Toate acestea sunt
condiţionate, în mare măsură, de politica promovată, de sistemul regulatoriu ineficient, de
lipsa unui sistem legislativ adecvat, inclusiv stimulator, al relaţiilor economiei de piaţă şi de
lipsa protecţiei proprietăţii şi afacerilor economice din partea instituțiilor statului.
Depășirea acestor bariere în dezvoltarea economiei naţionale poate fi realizată prin elaborarea
şi implementarea noilor instrumente de dezvoltare social-economică, ce vor facilita și stimula
activitatea businessului mic şi mijlociu.
Subiectul II: Controlul Financiar
1.1 Relatați despre controlul financiar cameral
Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuţii
de administrare fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea
corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil,
care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor
documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare
fiscală.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu
funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor
de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor
prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta
contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.
În cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal
cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie
de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală pot întocmi actul de control
fiscal, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar
şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu
referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele
normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se
încălcările fiscale depistate în ea.
Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său,
este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe
la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de
dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice,
argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.
1.2 Clasificați formele controlului financiar

1.după locul desfășurării controlului:
A)control financiar (fiscal) la oficiul organului- art. 215 Cod Fiscal- constă în verificarea
documente de care dispune organul fiscal;
B)control financiar (fiscal) la fața locului- art. 216 Cod Fiscal- are drept scop verificarea
respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se
efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de
răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală.
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a
conducerii organului care exercită controlul. În cursul unui an calendaristic se admite
efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi
taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală.
2.după momentul în care se efectuează controlul:
A)control financiar (fiscal) preventiv- este un control specializat prin care se verifica
legalitatea, oportunitatea si conformitatea actelor financiare controlate cu regulile prestabilite
pentru acele acte. Verificare ce se face inainte de aprobare a actelor respective, in mod
obligatoriu sunt supuse acestui control urmatoarele operatiuni «deschiderea si repartizarea de
credite bugetare» «modificarea si repartizarea lunarii a cheltuielilor bugetare» «vanzarea,
gajarea sau inchirierea de bunuri». Controlul financiar preventiv poate fi exercitat atat de
conducerea institutiilor publice, unitatilor cat si de organele de control ale Ministerului
Finantelor. Controlul financiar preventiv se exercita prin acordarea sau nu a vizei, prin
semnatura si sigiliul personal al acelui care a infaptuit controlul.
B) control financiar concomitent- este acea forma de control ce se desfasoara relativ in
acelasi timp cu emiterea si aprobarea actelor supuse controlului. Obiectivul principal al
acestui control consta in verificarea, respectarii normei juridice privitoare la: «existenta,
integritatea si pastrarea bunurilor si valorilor materiale» «efectuarea in numerar sau prin cont
bancar al incasarilor si platilor, inclusiv a salariilor si retinerilor din acestea» «respectarea
legii a reglementarilor si deciziilor conducerii institutiei respective»
C) control financiar ulterior- se desfasoara dupa ce actele supuse controlului au fost emise si
au produs efecte juridice, acesta este controlul cel mai eficient, intrucat se efectueaza cu
amanuntime fara a stingeni activitatile curente ale unitatilor controlate. El are un aspect si rol
preventiv intru-cat permite tragerea unor concluzii care pot fi utile pentru activitatile viitoare.
3.după domeniul de acțiune
A) control financiar (fiscal) intern/propriu- (Legea cp la controlul financiar public intern)-
sistem organizat de managerul entităţii publice şi personalul acesteia, incluzînd auditul intern,
în scopul asigurării bunei guvernări, care cuprinde totalitatea politicilor, procedurilor,
regulilor interne, proceselor şi activităţilor realizate în cadrul entităţii publice pentru a
gestiona riscurile şi a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor şi rezultatelor
planificate;
Pentru promovarea unei bune guvernări a entităţilor publice, se implementează controlul
financiar public intern, care include:
a) managementul financiar şi controlul;
b) auditul intern;
c) coordonarea şi armonizarea centralizată.
A,b- se asigură de managerul entității publice, c- de către Ministerul Finanțelor
B) control financiar (fiscal) extern- se efectuează de inpecția financiară, curtea de conturi,
Inspectoratul Fiscal;
4.după termenul în care se efectuează controlul:
A) control financiar permanent- activitatea de control se efectuează pe toată durata
desfășurării activității;
B) control financiar periodic- activitatea de control se desfășoară la anumite intervale de timp.
1.3 Evaluați esența procedurii inspecției financiare

(1) Inspectarea financiară se efectuează de către Inspecţia financiară din subordinea
Ministerului Finanţelor în baza regulamentului aprobat de către Guvern.
(2) În cadrul inspectărilor financiare este verificată activitatea economico-financiară,
inclusiv prin investigări operative şi analize documentare efectuate în baza informaţiilor
privind eventuale încălcări ale legislaţiei sau fraude în gestionarea şi utilizarea resurselor
bugetare, în administrarea patrimoniului public, raportarea datoriei sectorului public,
disciplina preţurilor şi tarifelor reglementate de stat, în calcularea profitului net al
întreprinderilor de stat/municipale şi al societăţilor comerciale cu cota de participare a
statului, precum şi a dividendelor şi a defalcărilor la buget a unei părţi a profitului net al
acestora.
(3) Inspectarea financiară se iniţiază:
a) la solicitarea Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, a Parlamentului, a
Guvernului, a Curţii de Conturi, a organelor de drept;
b) în baza solicitărilor, petiţiilor şi informaţiilor parvenite, inclusiv de la autorităţile publice
centrale şi locale, precum şi în baza analizei riscurilor şi cost-eficienţei;
c) de către Ministerul Finanţelor, care prin intermediul Inspecţiei financiare programează
inspectări financiare în funcţie de riscurile evaluate aferente activităţilor procesului bugetar şi
subiectelor menţionate la alin. (2).
(4) Inspectării financiare pot fi supuse:
a) autorităţile/instituţiile bugetare;
b) întreprinderile de stat/municipale, societăţile comerciale în al căror capital social statul
deţine o cotă-parte nu mai mică de 25 la sută, precum şi persoanele afiliate acestora;
c) alte persoane fizice şi juridice care gestionează/beneficiază de resurse financiare şi/sau
patrimoniu de la entităţile specificate la lit. a) şi b).
(5) Autorităţile/instituţiile publice la autogestiune şi autorităţile bugetare independente pot
fi supuse inspectării financiare doar la solicitarea organelor de drept sau a Parlamentului.
Testul 17
Subiectul I Finanțele publice
1. Identificați trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice
Sunt relaţii cu caracter economic, întrucât ele apar în procesul formării, repartizării şi utilizării
produsului social.
Apar în formă bănească, deoarece în cadrul producţiei de mărfuri şi al acţiunii legii valorii,
produsul de producţie, reproducţie şi de circulaţie a mărfurilor, repartiţia produsului social,
relaţiile de schimb, retribuirea muncii, precum şi relaţiile dintre agenţii economici sau dintre
aceştia şi persoanele fizice, se exprimă prin intermediul banilor, în cadrul unor relaţii băneşti.
Noţiunea de finanţe publice sau relaţii financiare nu poate fi confundată cu cea de bani sau
relaţii băneşti. Banii reprezintă o marfă, iar finanţele sunt relaţii de constituire, repartizare şi
utilizare a mijloacelor băneşti.
Sunt relaţii fără echivalent, adică nu presupun în mod necesar o contraprestaţie directă din
partea subiectului beneficiar al mijloacelor băneşti.
Mijloacele băneşti repartizate şi utilizate de subiectele beneficiare nu se rambursează.
2. Determinați deosebirile dintre finanțele publice și private

Noţiunile de finanţe publice şi private sunt adecvate situaţiei din ţările cu economie de piaţă,
în care cea mai mare parte a mijloacelor de producţie se află în proprietate privată, fapt care
face posibilă realizarea unei delimitări nete între sectorul public şi cel privat.
Finanţele publice sunt asociate întotdeauna cu statul, unităţile administrativ-teritoriale,
cheltuielile, împrumuturile şi datoria acestora.
Finanţele private sunt asociate întotdeauna cu activităţile financiare ale întreprinderilor
economice, ale băncilor şi societăţilor de asigurări private, în legatură cu resursele şi
necesităţile acestora, împrumuturile primite sau acordate, creanţele de încasat şi obligaţiile de
plată, asigurările şi reasigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă.
Între finanţele publice şi cele private există o serie de deosebiri după cum urmează:
Resursele necesare statului pentru realizarea funcţiilor şi sarcinilor acestuia se procură pe
calea impozitelor şi taxelor, prin măsuri de constrângere în principal, în timp ce resursele
întreprinderilor private şi ale persoanelor fizice se procură de pe piaţă, pe baze contractuale.
Statul poate lua orice masură în legatură cu moneda naţională, în timp ce întreprinderile
private nu pot decât să o folosească.
Finanţele publice sunt folosite în principal în scopul satisfacerii nevoilor generale ale
societăţii, în timp ce finanţele private sunt folosite în slujba realizării de profit de către
întreprinzătorii particulari.
Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a
întreprinderilor private urmează regulile dreptului civil şi comercial.
3. Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

Odată cu apariția statului Republica Moldova în calitate de subiect unitar și independent al
dreptului internațional a avut loc și schimbări esențiale ale sistemului și proceselor
economice. Astfel, a avut loc trecerea la o economie de piață cu toate efectele ei pozitive și
negative. Lipsa unor politici și practici economice și reforme constructive a condus la
prelungirea excesivă a procesului de tranziţie la economia de piață, ceea ce a avut consecințe
grave la starea economică și socială a populației din R.Moldova. Statul nu a reușit, pe
parcursul a 20 de ani, să cultive o cultură de întreprinzător și să creeze condiții pentru
prosperarea afacerilor în diverse domenii.
Specificul reformelor social-economice din R.Moldova este însoţit de lipsa strategiei unice, pe
tot parcursul perioadei de tranziţie, ce ar fi avut ca scop stabilizarea macroeconomică şi
dezvoltare durabilă. O strategie integră de dezvoltare pe termen lung ar fi contribuit la
dezvoltarea economică, la o creștere a investițiilor şi facilitarea procesului de integrare
economică Europeană.
La elaborarea noului sistem de dezvoltare economică în condiţiile crizei mondiale și regionale
trebuie să se ţină cont de situaţia reală din societate şi de sarcinile prioritare ale fiecărui actor,
inclusiv statul și societatea civilă, precum şi reieșind din faptul că în toți acești ani a fost
limitată activitatea businessului mic și mijlociu prin intermediul specificului politicii
monetare şi fiscale aplicate, suprareglementarea funcţionării întreprinderilor.
Construcția unui nou sistem de dezvoltare social-economic echilibrat, conform standardelor
europene, în baza investigaţiilor efectuate va fi dificilă și de lungă durată, fiindcă aceasta
presupune înlăturarea dezechilibrului economic şi a deformaţiilor relaţiilor economice,
juridice şi sociale dintre indivizi, stimuarea inițiativelor de afaceri în diverse domenii,
școlarizarea funcţionarilor și nu în ultimul rînd adaptarea la condiţiile tehnice, tehnologice şi
de concurenţă din comunitatea europeană.
La moment se reflectă o acutizare a disproporţiilor economice, inclusiv a migraţiei forţei de
muncă active din ţară, a înrăutăţirii situaţiei balanţei de plăţi, a descreşterii industriilor de
producere și prelucrare, a creşterii seminificative a preţurilor la import. Toate acestea sunt
condiţionate, în mare măsură, de politica promovată, de sistemul regulatoriu ineficient, de
lipsa unui sistem legislativ adecvat, inclusiv stimulator, al relaţiilor economiei de piaţă şi de
lipsa protecţiei proprietăţii şi afacerilor economice din partea instituțiilor statului.
Depășirea acestor bariere în dezvoltarea economiei naţionale poate fi realizată prin elaborarea
şi implementarea noilor instrumente de dezvoltare social-economică, ce vor facilita și stimula
activitatea businessului mic şi mijlociu.
II Controlul financiar
1. Relatați despre funcțiile controlului financiar
Datorita modului sau de organizare si exercitare si tinand cont de rolul si obiectivele pe care le
urmareste, controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:
a.Functia de evaluare - consta in acte si operatiuni de estimare a situatiei existente la un
moment dat, a modului de desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si
eficienta
b.Functia preventiva - care consta intr-o serie de masuri luate de organele de control in
vederea evitarii si eliminarii unor fraude inainte ca efectele negative ale acestora sa se
produca prin identificarea si anularea cauzelor care le favorizeaza
c. Functia de documentare - prin care se asigura cunoasterea cantitativa si calitativa a
problemelor ce fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, relevarea fraudelor si depistarea
cauzelor acestora
d.Functia recuperatorie sau sanctionator reparatorie - care consta in actiunea de descoperire
si recuperare a pagubelelor luarea de masuri fata de cei vinovati prin stabilirea potrivit legii a
raspunderii juridice
e.Functia pedagogica (educativa) - prin aceasta functie controlul contribuie la ridicarea
cadrelor din economie a nivelului de pregatire si solutionarea in conditii satisfacatoare a
sarcinilor care le revin in acest caz este necesar si ca organul de control sa aiba o pregatire
solida profesionala si sa se bucure de credibilitate
2. Clasificați formele controlului financiar
1.după locul desfășurării controlului:
A)control financiar (fiscal) la oficiul organului- art. 215 Cod Fiscal- constă în verificarea
documente de care dispune organul fiscal;
B)control financiar (fiscal) la fața locului- art. 216 Cod Fiscal- are drept scop verificarea
respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se
efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de
răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală.
conducerii organului care exercită controlul. În cursul unui an calendaristic se admite
efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi
taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală.
2.după momentul în care se efectuează controlul:
3.după domeniul de acțiune
A) control financiar (fiscal) intern/propriu- (Legea cp la controlul financiar public intern)-
sistem organizat de managerul entităţii publice şi personalul acesteia, incluzînd auditul intern,
în scopul asigurării bunei guvernări, care cuprinde totalitatea politicilor, procedurilor,
regulilor interne, proceselor şi activităţilor realizate în cadrul entităţii publice pentru a
gestiona riscurile şi a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor şi rezultatelor
planificate;
Pentru promovarea unei bune guvernări a entităţilor publice, se implementează controlul
financiar public intern, care include:
a) managementul financiar şi controlul;
b) auditul intern;
c) coordonarea şi armonizarea centralizată.
A,b- se asigură de managerul entității publice, c- de către Ministerul Finanțelor
B) control financiar (fiscal) extern- se efectuează de inpecția financiară, curtea de conturi,
Inspectoratul Fiscal;
4.după termenul în care se efectuează controlul:
A) control financiar permanent- activitatea de control se efectuează pe toată durata
desfășurării activității;
B) control financiar periodic- activitatea de control se desfășoară la anumite intervale de timp.
3. Dezvoltați aspectele procesuale privind exercitarea auditului public intern

Scopul auditului intern este acordarea consultanţei şi asigurarea obiectivă privind eficacitatea
sistemului de management financiar şi control, oferind recomandări pentru perfecţionarea
acestuia şi contribuind la îmbunătăţirea activităţii entităţii publice.
Obiectul auditului intern cuprinde toate activităţile şi procesele operaţionale ale entităţii
publice.
Activitatea de audit intern se bazează pe următoarele principii:
a) independenţă;
b) integritate;
c) obiectivitate;
d) competenţă profesională;
e) confidenţialitate;
f) respectarea standardelor profesionale.
Organizarea auditului intern:

Managerul entităţii publice organizează funcţia de audit intern instituind o unitate de audit
intern în structura organizaţională a entităţii publice, dacă aceasta este organ central de
specialitate al administraţiei publice sau autoritate a administraţiei publice locale de nivelul
doi.
Entităţile publice care nu au fost menționate supra au dreptul să-şi creeze unitate de audit
intern.
Entităţile publice subordonate autorităţii administraţiei publice centrale sau locale au dreptul
să-şi creeze unitate de audit intern cu acordul organului ierarhic superior.
Tipurile de audit intern
În cadrul activităţii de audit intern se desfăşoară următoarele tipuri de audit:
a) auditul de sistem, care examinează sistemul de management financiar şi control pentru a
evalua eficienţa funcţionării acestuia;
b) auditul de conformitate, care verifică respectarea cadrului normativ, a politicilor şi a
procedurilor aplicate şi, după caz, necesitatea îmbunătăţirii procedurilor de control intern
utilizate pentru a asigura respectarea legislaţiei;
c) auditul financiar, care evaluează funcţionarea adecvată şi eficientă a procedurilor de
control intern aferente sistemelor financiare;
d) auditul performanţei, care examinează utilizarea resurselor în cadrul unui program,
funcţii, operaţiuni sau sistem de management pentru a determina dacă resursele sînt utilizate
în cel mai economic, eficient şi eficace mod pentru îndeplinirea obiectivelor entităţii publice;
e) auditul tehnologiilor informaţionale, care examinează eficacitatea managementului
financiar şi controlului sistemelor informaţionale.
Etapele activităţii de audit intern
Organizarea activităţii de audit intern include următoarele etape:
a) planificarea strategică şi anuală;
b) realizarea misiunii de audit intern;
c) raportarea;
d) supravegherea implementării recomandărilor.
Unitatea de audit intern prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte cu privire la activitatea de
audit intern în forma şi termenele stabilite de minister.
Testul 18
I Dreptul Financiar
1. Iden
2.
3.
1. Definiți noțiunea și funcțiile controlului financiar
Controlul financiar a fost definit ca o componenta a controlului economic, reprezentand acea
activitate de verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de formare, administrare
si intrebuintare a banului public ce apartine statului cat si unitatilor administrativ-teritoriale in
scopul realizarii unei eficientizari a vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept
incalcate.
eficienta
cauzelor acestora
solida profesionala si sa se bucure de credibilitate.
2. Determinați controlul financiar după criteriul momentului în care se efectuează

controlul
După momentul în care se efectuează controlul:
3. Evaluați auditul public extern exercitat de Curtea de Conturi

Audit public extern – activitate de audit independentă efectuată de Curtea de Conturi în
sectorul public în conformitate cu standardele proprii de audit, adoptate pe baza standardelor
internaţionale de audit.
Auditul public extern se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu
actele interne, cu standardele proprii de audit, adoptate pe baza standardelor internaţionale de
audit .
Auditul public extern se exercită în trei etape:
a) etapa de planificare, care prevede organizarea acţiunilor de audit într-un domeniu bine
determinat şi în modul cît mai raţional şi oportun, în conformitate cu actele interne;
b) etapa aplicării procedurilor de audit, care reprezintă activitatea nemijlocită de efectuare a
auditului prin evaluarea rezultatelor procedurilor de audit aplicate şi cumularea probelor de
audit necesare exprimării opiniei de audit sau întocmirii raportului de audit;
c) etapa de raportare – etapa finală a efectuării auditului public, care are ca scop formularea în
scris a unor concluzii asupra situaţiilor financiare ale entităţii auditate. În funcţie de tip,
auditul public se finalizează cu întocmirea unui raport de audit, în conformitate cu standardele
de audit.
Testul 19
I Dreptul financiar
1. Definiți financiar
2.
3.
II Procedura bugetară
1. Identificați activitățile și termenele limită ale calendarului bugetar
Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
Calendarul bugetar
La nivel central, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
1. Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii
privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, proiectul legii pentru
modificarea unor acte legislative – pînă la 1 iunie;
2. Parlamentul adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz,
modificări şi completări la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală pe anul următor –
pînă la 15 iulie;
3. Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public
naţional şi a componentelor acestuia pe anul bugetar în curs – pînă la 15 august;
4. Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor –
pînă la 15 octombrie;
5. Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor – pînă la 1 decembrie;
6. Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de
Asigurări în Medicină întocmesc şi prezintă spre auditare Curţii de Conturi rapoartele anuale
privind executarea bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală – pînă la 15 aprilie a anului următor anului
bugetar încheiat;
7. Curtea de Conturi efectuează auditul rapoartelor anuale privind executarea bugetului de
stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală pentru anul bugetar încheiat şi prezintă raportul de audit Guvernului și
Parlamentului – pînă la 1 iunie;
8. Guvernul aprobă și prezintă Parlamentului rapoartele anuale privind executarea bugetului
de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală pentru anul bugetar încheiat – pînă la 1 iunie;
9. Parlamentul aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru
anul bugetar încheiat – pînă la 15 iulie.
La nivel local, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
1. autoritatea executivă locală elaborează şi prezintă consiliului local proiectul bugetului local
pe anul următor – pînă la 20 noiembrie;
2. consiliul local adoptă bugetul local pe anul următor – pînă la 10 decembrie;
3. autoritatea executivă locală prezintă consiliului local raportul anual privind executarea
bugetului local pentru anul bugetar încheiat – pînă la 15 martie;
4. consiliul local aprobă raportul anual privind executarea bugetului local pentru anul bugetar
încheiat – pînă la 1 aprilie.
2. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetului de stat

Parlamentul examinează și adoptă legea bugetului de stat pe anul respectiv în termenul
prevăzut de calendarul bugetar. Acest termen este data de 1 decembrie.
Responsabilă de examinarea proiectului legii bugetare în Parlament este Comisia permanentă
a Parlamentului în domeniul bugetului și a finanțelor.
Legile bugetare anuale se examinează și se adoptă în 2 lecturi.
În prima lectură se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează și se aprobă
indicatorii generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile și soldul bugetului).
În lectura a doua, proiectul legii se examinează și se votează pe articole sau, după caz, în
ansamblu.
Un ultim aspect îl rezervăm situației în care organul legislativ nu reușește să dezbată și să
voteze legea bugetară în termeni legali.
În teoria și practica finanțelor publice s-au conturat 2 metode: cea a aprobării a unor
douăsprezecimi bugetare provizorii și cea a încredințării Guvernului să conducă execuția
bugetară conform cifrei de venituri și cheltuieli din anul precedent.
Douăsprezecimi (1/12) bugetare provizorii sunt bugete ale căror venituri și cheltuieli
reprezintă a 12-a parte din cele prevăzute și propuse prin legea bugetară ce nu a putut fi votată
în termen legal. Sunt bugete ce se examinează în comisiile bugetare, se aprobă de Parlament și
pun în executare potrivit necesității de continuitate a executării bugetului de stat
(Regulamentul financiar al Comunității Europene).
În RM se aplică metoda încredințării Guvernului să conducă execuția bugetară conform cifrei
de venituri și cheltuieli din anul precedent- art. 131 (3) Constituția RM și art. 57 din Legea
181.
Constituţie: ART.113 (3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au
fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică
în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la
adoptarea noilor bugete.
Articolul 57. Bugetul provizoriu
(1) Dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puţin trei zile înainte de
expirarea anului bugetar, administratorul de buget emite dispoziţia privind aplicarea bugetului
provizoriu.
(2) Bugetul provizoriu se formează şi se execută în corespundere cu prevederile
legii/deciziei bugetare din anul precedent, luînd în considerare modificările operate pe
parcursul anului şi ţinînd cont de următoarele particularităţi:
a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau care
urmează a fi finalizate în anul bugetar curent;
b) stabilirea soldului bugetului la un nivel ce nu va depăşi valoarea acestuia aprobată în
buget pe anul precedent.
(3) În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru
acţiuni sau măsuri noi comparativ cu anul precedent.
(4) Finanţarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor
generale privind executarea bugetului. Excepţie fac cheltuielile legate de serviciul datoriei de
stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale, care se efectuează în conformitate cu
angajamentele asumate.
(5) Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a
legilor/deciziilor bugetare anuale.
(6) Toate operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul
bugetului adoptat pe anul curent.
3. Formulați corelația dintre puterea legislativă și executivă în procedura bugetară
Corelația dintre puterea legislativă și executivă în procedura bugetară o deducem datorită

raporturilor acestora pe parcursul adoptării bugetului de stat.
1. Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi îl prezintă spre informare
Parlamentului.
2. În cazul în care politica bugetar-fiscală cuprinsă în cadrul bugetar pe termen mediu
implică modificarea şi/sau completarea legislaţiei, Guvernul prezintă Parlamentului
proiectul de lege pentru modificarea şi/sau completarea unor acte legislative.
3. Proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, proiectul
legii privind modificarea şi/sau completarea unor acte legislative se examinează şi se
adoptă de Parlament în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
4. Guvernul examinează şi aprobă proiectele legilor bugetare anuale şi le prezintă
Parlamentului în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
Deci, conform prevederilor Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale
observăm, o interdependență în acțiunile puterii legislative și celei executive privind întregul
proces bugetar.
Test nr.20
I Finanțele publice
1.1 Identificați principiile activității financiare ale statului
- Pr.reducerii la minia a cheltuielilor publice
- Pr.veniturilor publice se constituie pe baza contribuției generale
- Pr.impozitele publice , taxele, trebuiau în așa mod stabilite încât să aibă un character
neutru, astfel să nu modifice relațiile social-economice deja existente
- Pr.asigurării și menținerii echilibrului între veniturile și cheltuielile statului
1.2 Clasificați organele de activitate financiară ale statului
Conform legii nr.181 privind finanțele publice și regulamentul bugetar-fiscal, organelle de
activitate financiară a statului sunt Parlamentul, Guvernul, Ministerul Financțelor, Autoritățile
publice locale, auoritățile publice centrale, autoritățile administrației publice locale și
instituțiile bugetare.
Rolul Parlamentului este în a adopta acte legislative în domeniul finanţelor publice, adoptă
legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi
completările la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală, adoptă legile bugetare anuale
şi legile privind modificarea bugetelor, examinează raportul semianual privind executarea
bugetului public naţional şi a componentelor acestuia, aprobă rapoartele anuale privind
executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală.
Guvernul exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării
finanţelor publice, în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de lege, sigură
durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din punct de vedere
bugetar-fiscal, asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului
public, aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii
privind limitele macrobugetare pe termen mediu, aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele
legilor bugetare anuale, precum şi proiectele de legi privind modificarea bugetelor, asigură
gestionarea eficientă şi transparentă a fondului de rezervă şi a fondului de intervenţie ale
Guvernului și altele.
Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are
următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: stabileşte activităţile intermediare ale
calendarului bugetar şi monitorizează implementarea acestuia, precum şi asigură coordonarea
generală a procesului bugetar, elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în
conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege, xaminează
propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă Guvernului
proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiectele de legi
privind modificarea acestuia și altele.
În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază: organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi
raportare a bugetului în cadrul autorităţii publice respective şi, după caz, în cadrul instituţiilor
bugetare din subordine, elaborează, aprobă, asigură implementarea şi raportează strategiile
sectoriale de cheltuieli, stabileşte priorităţile de politică sectorială şi asigură conformitatea
strategiilor sectoriale de cheltuieli cu documentele de planificare strategică şi cu limitele de
cheltuieli prognozate/aprobate în buget, sigură publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi
a bugetelor anuale pe domeniile de competenţă, precum şi a rapoartelor privind
implementarea acestora etc.
3. Dezvoltați elementele sistemului financiar al RM la etapa actuală

Sistemul financiar al RM, la etapa actuală, este compus din următoarele elemente:
1. sistemul bugetar- art. 3 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale
Sistemul bugetar este un sistem de bugete reglementate prin lege, format din bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), fondurile asigurărilor obligatorii
de asistență medicală și bugetele unităților administrativ-teritoriale (UTA).
2. Fondurile de urgență- fonduri de rezervă și fonduri de intervenții
3. Următorul element structural sunt finanțele sau fondurile întreprinderilor sau
instituțiilor publice. Art. 130 din Constituția RM ne spune că formarea, administrarea,
utilizarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale UTA și ale instituțiilor
publice sunt reglementate prin lege.
4. Următorul element este asigurarea de stat obligatorie. Tangențial, și acea asigurare din
domeniul privat poate fi inclusă în capitolul respectiv.
5. Un alt element este creditul (atît împrumutul de stat (intern și extern), cît și creditul
bancar).
1.Relatați despre funcțiile impozitelor și taxelor

Impozitele și taxele la care sunt obligate subiectele plătitoare îndeplinesc, în principal,
următoarele funcții:
- contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății;
- redistribuirea unor venituri primare sau derivate;
- reglarea unor fenomene economice sau sociale
2. Determinați drepturile și obligațiile contribuabililor
Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi
despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală
şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin
intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat
anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la
impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de CF
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată în
modul şi în condiţiile prevăzute de CF
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele
de constituire (înregistrare), să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările
ulterioare) cu privire la sediul său, sediul subdiviziunilor, denumirea şi sediul instituţiilor
financiare în care sînt deschise conturi, precum şi cu privire la sistarea temporară a activităţii
subdiviziunilor
c)să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să
prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de
evidență în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin
intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar,
respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror
specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi
de control
c1) să utilizeze sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă şi control,
certificate la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern
c2) în cazul agentului economic care livrează sisteme informaţionale computerizate, softuri
pentru maşini de casă şi control, să certifice aceste sisteme informaţionale computerizate,
softuri pentru maşini de casă şi control la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în
modul stabilit de Guvern
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de
întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele
calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă
fiscale prezentate
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu
funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de
evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii
de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea
facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic
de contabilitate;
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de
Stat, la prima cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare
privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de
producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia
încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării
autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale,
din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele
privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către Serviciul Fiscal de Stat a sumei
impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente
justificative
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte
organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate,
respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscal.
3. Evaluați înlesnirile acordate contribuabililor.
Codul fiscal, pe lângă drepturile și obligațiile contribuabililor prevede și anumite scutiri
sub formă de înlesniri către contribabili. Astfel, fiecare contribuabil (persoană fizică
rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 10620 lei pe an. Această sumă va fi
mărit în caz dcă persoana s-a îmbolnăvit sau survenit alte evenimente care au făcut mai greu
procesul de muncă. Aceasta se face pentru a susține persoanele și de a nu le crea o situație de
criză financiară. Consider că această înlesnire este una foar umanitară și bine venită pentru o
societate ca în RM, unde venitul nu este o sumă stabilă.
Anumite categorii de potențiali contribuabili sunt în genere scutiți de plata impozitelor.
Aici vorbim despre întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale societăţilor
orbilor, surzilor şi invalizilor, asociaţiile de economii şi împrumut, organizațiile sindicale și
patronale și altele. Consider că această înlesnire este una proprie însă în măsura în care poate
fi controlată, or anumite persoane juridice pot abuza de aceste prevederi în vederea obținerii
unui folos material.
Test nr.21
1.Finanțele publice
1.1 Identificați organele de activitate financiară a statului.
Organele de activitate financiară a statului sunt
- Parlamentul, ca putere legislative care adoptă legile și actele cu privire la finanțele publice
ale statului.
- Guvernul ca organ care exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul
gestionării finanţelor publice
- Ministerul Finanțelor- autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice
- autoritățile publice centrale
- autoritățile administrației publice locale
- instituțiile bugetare care elaborează şi prezintă propuneri de buget, repartizează limitele de
alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare etc.
- Curtea de Conturi
- BNM
1.2.Demonstrați corelația dintre formele juridice și nejuridice a activității financiare ale
statului
Formele juridice constau ăn adoptarea actelor financiare juridice pe când cele nejuridice
constau în instruirea activității financiare, a ăntreprinderilor, instituțiilor, explicarea legislației
financiare populației, petrecerea seminarelor și meselor rotunde, pregătirea materialelor
pentru planificarea, prognozarea și darea de seamă în domeniul financiar.
Corelația dintre aceste 2 forme este una evidentă, or prin forma juridică apare normal,
care urmează a fi implimentată și folosită în societate pe când forma nejuridică ajută la
implimentarea acesteia, pregătește persoanele pentru folosirea și aplicarea normelor legale,
1.3. Formulați judecăți privind conceptele aplicabile finanțelor publice spefice RM
Conceptele privind finanțele publice au evoluat concomitent cu istoria. Or în diferite
etape a dezvoltării social- economice aplicabilitatea finanâelor publice cunoaște diferite
practice și idei.
Concepția clasică privind finanțele publice reflectă doctrina liberală în dezvoltarea
economică a societății. La baza concepțiilor clasice au stat un șir de principii, unul fiind
caracteristic sec. XX: Guvernul cel mai bun este acel care guvernează cel mai puțin. (cocepția
clasică a finanțelor publice)
După Primul Război Mondial se afirmă tot mai mult doctrina de intervenție a statului în
sfera economică, ceea ce a dus la creșterea rolului autorităților publice în viața economică,
prevenirea crizelor economice, iar în cazul de producere a acestor crize- luarea de măsuri
pentru lichidarea acestora. Obiectivele economice ale Guvernului, în acea perioadă, au fost să
promoveze eficiența, stabilitatea și echitatea. Astfel, promovarea stabilității economice
urmărește înregistrarea unei creșteri economice și de durată, ocuparea deplină a mînei de
lucru, stabilitatea prețului. În scopul promovării echității, Guvernul urmărește eliminarea
inegalităților de venit prin următoarele elemente:
 impozitarea progresivă;
 transferuri din bugetul de stat;
 subvenționarea categoriilor defavorizate.
( perioada modernă)
Perioada finanțelor publice postmoderne se împarte în:
-neoliberalism- susținători: M. Thatcher, R. Reegan, nu susține implicarea masivă a statului în
activitatea economică
-neokeynesism- viceversa
Cât privește Republica Moldova aceasta a trecut prin perioade grele economice, însă încă din
perioada comunistă țara noastră a trecut la neoliberalism. Iar unii doctrinari afirmă că aceata a
fost primul pas spre eșecurile noatre.
Această orientare a statului nostru reiese dintr-un șir de acte adoptate de Parlament precum
Legea concurenței care prevede interzicerea practicilor, înțelegerilor anticoncurențiale;
abuzul de poziția dominantă; stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea agenților
economici; interzicerea concurenței neloiale; reglementările cu privire la concentrările
economice etc. Existența unei economii sociale de piață, stabilizarea prețurilor prin
intermediul autorităților statale. Precum și faptul că rolul statului apara ca a unui stat
polițienesc, monopolul care deja s-a cimentat demult în unele sectoare ale economiei
naționale.
Rezumând cele spuse, RM tinde să fie un stat cu o politică economică neoliberală, cu
înclinații europene și aspirații democratice, totuși acesta nu se poate debarasa de
caracteristicile liberalismului clasic
I Cheltuielile publice
1.1 Definiți noțiunea cheltuielilor publice ( legală și doctrinară)
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il reprezintă exprimarea
in formă bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi persoane
fizice şi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in
scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor acestuia.
Conform legii nr.181 privind finanțele publice și garanțiile bugetar-financiare cheltuieli
bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor
aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului;
1.2 Clasificați cheltuielile publice
În literatura de specialitate cheltuielile se grupează în dependență de diferite criterii.
Primul criteriu este după structura organelor care stau la bază:
- Organiză- atunci când grupează cheltuielili după instituțiile la care se referă
- Funcțională- când grupează cheltuielile după profitul activității intrituțiilor publice.
După rolul lon în procesul reproducției sociale:
- Cheltuieli publice reale – constituievenit national: cheltuieli militare, de întreținere a
aparatulu iadministrativ- polițienesc etc.
- Cheltuieli publice economice- constituie o avansare de venit national și contribuie la
creșterea avuției naționale
- Cheltuieli publice neutru- acele chletuieli care nu au nici o influență asupra venitului
național
Un alt criteriu :
- Cheltuieli de funcționare- cele necesare bunului mers al activității instituțiilor publice (
ex. Salariile plătite funcționarilor publice)
- Cheltuieli de transfer- sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fixice
sau juridice cu titlu dfinitiv și nerambursabil ( ex: ajutoarele de șomaj, pensile
veteranilor de război)
- Cheltuieli de investiții- cele care se materializează în bunuri publice cu character
durabil.
Un alt criteriu
- Cheltuieli care se autolichidează- cheltuielile ale căror costuri se recuperează de la
beneficiarii acestora( ex: cheltuieli pentru electrificarea rurală)
- Cheltuieli reproductive- care duc la sporirea venitului national ( ex:pentru învățământ
public, pentru sănătate publică)
- Cheltuielile care creea comodități curente vieții ( ex: recreație publică, parcuri publice)
- Cheltuieli neproductive ( ex: cheltuielile militare excesiv de ridicate)
- Cheltuieli care se efectuează în present pentru a economisi cheltuieli publice mult mai
mari în viitor( ex: subvențiile pentru copii minori, prin care se evită cheltuielile pentru
delicvenți)
După character avem:
-cheltuieli publice ordinare
- cheltuieli publice extraordinare
- cheltuieli publice excepționale.
După caracterul juridic:
- Cheltuieli cu titlu definitive
- Cheltuieli cu titlu temporar
1.3 Precizați structura și tendințele cheltuielilor publice în RM la etapa
actuală.
Recent a fost votat în lectură finală Bugetul de stat pentru anul 2018. Unde cheltuielile se
estimează la peste 41 de miliarde de lei, cu o creștere de 9,4 %. Guvernul și-a propus să
gestioneze cheltuielile precum urmează:
- Susținerea reformelor structurale în sectoare cheie precum educația și sănătatea, pentru
a
asigura o prestare mai eficientă a serviciilor, în concordanță cu resursele bugetare disponibile.
- Prioritizarea cheltuielilor operaționale și de întreținere ale autorităților administrației
publice centrale, pentru a asigura o mai bună alocare a resurselor pentru serviciile publice
- În domeniul salarizării angajaţilor sectorului bugetar se prevede implementarea în
continuare a măsurilor prevăzute, la fel ca şi majorarea salariului minim pe ţară în vederea
creşterii protecţiei sociale a angajaţilor
- Implementarea în continuare a majorării salariilor cadrelor didactice de la 1
septembrie
2017 cu 11,3%, ca raport dintre salariul mediu lunar al cadrelor didactice atins în tr. IV 2016
(5032 lei) şi salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2017 (5600
lei);
- Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2018 cu 9,8%, ca raport
dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2017 (5600 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2018 (6150 lei);
- Majorarea salariilor funcţionarilor publici şi persoanelor de demnitate publică cu 10%
de la 1 ianuarie 2018
- Se estimează o valoare aproximativă de 1.8% din PIB a subsidiilor acordate sectorului
economic, pentru perioada 2018-2020. Cele mai importante programe de subsidii sunt
direcționate producătorilor agricoli, gospodăriei drumurilor, transportului auto, gospodăriei de
locuințe și serviciilor comunale.
- Prestațiile sociale reprezintă cel mai mare grup unic de cheltuieli economice, care
include
trei capitole de prestații sociale: prestații de asigurări sociale, care sînt finanțate din veniturile
proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat, prestații de asistență socială, achitate din
mijloacele bugetului de stat și prestații sociale ale angajatorilor, achitate la locul de muncă.
Prestațiile de asigurări sociale reprezintă 68,8% din totalul de prestații sociale, iar prestațiile
de asistență socială 28,7% și prestațiile ale angajatorilor 2,5%. Bugetul de stat acoperă, de
asemenea, orice deficit al contribuțiilor de asigurări sociale, necesare pentru a acoperi plățile
pentru prestații de asigurări.
- Se estimează că totalul cheltuielilor capitale va reveni la 4,5% din PIB în 2018 și va
rămâne
la niveluri similare până la 4,8% din PIB în 2020.
Test nr.22
1.Circulația monetară
1.1. Relatați despre funcțiile monedei
Funcțiile monedei:
 funcția de evaluare a valorilor economice- cu moneda se măsoară valori materiale, se
exprimă prețurile, puterea de cumpărare, creditul;
 funcția de mijlocire a schimbului de bunuri și servicii- prin schimb, produsele devin
mărfuri a căror circulație este înlesnită de monedă.
 funcția de mijlocire a plăților- ea dobîndește calitatea de monedă legală, întrucît
creditorul este obligat să primească moneda aflată în circulație la data lichidării unei
datorii;
 funcția de mijlocire a creditului- creditul reprezintă transmiterea temporară a unei
puteri de cumpărare. El este un împrumut de monedă. Montesquieu spunea că banul
este un semn al valorii, și cui îi lipsește, trebuie să-l împrumute;
 funcția de mijlocire a economiilor- disponibilitățile temporare ale populației se pot
valorifica cu ajutorul monedei. Tot ceea ce deținem (bunuri mobile sau imobile), în
anumite momente facem referință la cît costă;
 funcția de tezaurizare- cu ajutorul monedei se pot păstra și transfera valorile care se
cer menținute în timp pe o perioadă îndelungată, (vezi! Dan Grosu-Șaguna) în
condițiile circulației banilor cu circulație..... ???(exprimați în aur). În literatura de
specialitate se mai menționează că și Banca Națională a statelor realizează această
funcție;
 funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și serviciilor- produsul social
se distribuie, cu ajutorul monedei, celor care au contribuit direct sau indirect la crearea
lui;
 funcția de bani mondiali (bani universali)- acești bani mondiali servesc drept:
a.mijloc internațional de plată- se realizează pentru achitarea datoriilor externe;
b.mijloc internațional de cumpărare a mărfurilor din străinătate- forma de plată în numerar-
cash
c.întruchiparea generală a avuției publice și mijloc de transfer al acesteia dintr-o țară în alta.
( ex., tezaurul României care se află la Moscova. )
1.2. Stabiliți avantajele și dezavantajele plăților fără numerar
Avantajele (și dezavantajele) plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. numerarul disponibil al persoanei fizice și juridice ar reprezenta un capital în stare
latentă
(păstrați banii în seifuri, la ciorap, case bani etc.). Același capital, depus la o instituție bancară,
ar putea fi investit în acțiuni economice, iar depunătorului îi revine un profit sub formă de
dobîndă;
2. dobînda oferită pentru depozit;
3. riscurile legate de păstrarea sau manipularea numerarului (pierdere, furt, deteriorare,
timp irosit cu numărătoarea ș.a.) sunt înlăturate în cazul plăților fără numerar;
4. plățile cu numerar presupun o deplasare a părților. Această situație incomodă și
riscantă se
poate evita prin plățile fără numerar, care se execută rapid, în termene scurte și la distanțe
foarte mari;
5. plățile cu numerar pot fi revăzute, verificate, probate și controlate după documentele
de evidență bancară, chiar și după trecerea unui nr. de ani de la efectuarea lor (5 ani);
6. depunătorul are posibilitatea de a se elibera de preocupările pentru unele plăți
periodice,
cum ar fi serviciile comunale, impozite, taxe, contribuții, chirie, abonamente etc., printr-un
ordin dat instituției bancare la care își are deschis contul;
7. economisirea unor importante sume de bani, necesare sau legate de mînuirea
numerarului,
cum ar fi cheltuielile de producere, de circulație, de retragere, de distrugere etc.; ș.a.
Dezavantajele plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. comisioanele mari;
2. neîncrederea și riscul de falimentare a instituțiilor bancare;
3. riscul de piraterie a banilor fără numerar;
4. blocarea sistemului;
5. durata în timp
1.3. Estimați modul de realizare a plăților în numerar de către persoanele juridice
conform legislație RM Testul 7!!
HOTĂRÎRE de Guvern Nr. 764 din 25.11.1992 privind aprobarea Normelor pentru
efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, prevede că
Toate întreprinderile de stat, cooperatiste, pe acţiuni, de arendă colective, mixte, obşteşti etc.,
asociaţiile, organizaţiile şi instituţiile (în continuare - întreprinderi), indiferent de statutul lor
juridic, sînt obligate să consemneze mijloacele lor băneşti în instituţiile financiare. Numerarul
primit de întreprinderi de la instituţiile financiare este utilizat în scopurile pentru care a fost
eliberat.
Întreprinderile, de regulă, primescde la instituţiile financiare ale republicii bani în numerar
pentru retribuirea muncii, plata pensiilor şi indemnizaţiilor, achiziţionarea producţiei agricole,
procurarea ambalajului şi obiectelor de la populaţie, acoperirea cheltuielilor de deplasare şi
pentru alte scopuri prevăzute.
-Hot Guv nr. 474 din 1998 cp la aplicarea mașinilor de casă și de control cu memorie fiscală
Conform pct. 1 :Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea
ţinerii contabilităţii să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă
şi de control cu memorie fiscală.
Conform Anexei 5 a Hotărîrii nr. 474 : La efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru
operaţiunile economice cu plătitorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze MCC, eliberînd
plătitorilor bonurile de casă emise de acestea.
-Legea RM nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenotriat și întreprinderi (art. 10 (5))
Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare
juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de
lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin
virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari,
indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat, aplică sancţiuni pecuniare în
proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
-Hot BNM nr. 200 din 2006 prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la operațiunile în
numerar în băncile din RM
Operaţiunile cu numerar în Bănci
În funcţie de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept să efectueze încasări şi eliberări
de numerar.
Încasările de numerar includ:
a) depuneri în conturile entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;
c) retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi Bănci sau de la oricare altă Bancă sau filialele
acesteia;
d) retrageri de numerar de la BNM.
Eliberările de numerar includ:
a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice altă Bancă sau
filialele acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.
2.Bugetul asigurărilor sociale de stat
2.1.Identificați conținutul bugetului asigurărilor sociale de stat
BASS reflectă constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotiri
pensionarilor, salariaților și membrilor de familie ale acestora.
Conținutul său economic derivă din structura și trăsăturile orînduirii social-economice, din
necesitatea realizării cerințelor economice, precum și din prerogativele și funcțiile statului la
fiecare etapă de dezvoltare.
BASS este format din venituri și cheltuieli.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale,
transferuri din bugetul de stat şi din alte venituri (din dobînzi, din majorări de întîrziere)
prevăzute de lege.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de
asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului
public, finanţării unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile
bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual pînă la 3% pentru constituirea unui fond
de rezervă. Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale
în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
2.2 Argumentați particularitățile executării bugetului asigurărilor sociale de stat
Procedura execuției bugetare cuprinde următoarele etape:
1. repartizarea trimestrială. În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul
Finanţelor elaborează şi aprobă prognoze trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului
bugetului public naţional şi ale componentelor acestuia.
2. execuția părții de venituri a bugetului. Realizarea veniturilor anuale ale bugetului de
stat
este supusă cerințelor de legalitate. Colectarea veniturilor şi a altor încasări aprobate în
bugetele componente ale bugetului public naţional se asigură de către administratorii de
venituri stabiliţi prin actele normative care instituie aceste venituri.
3. execuția de casă a bugetului. Încasările bugetelor componente ale bugetului public
național
și plățile bugetului de stat și ale bugetelor locale se efectuează prin sistemul trezorerial,
conform metodei de casă. Evidența încasărilor și plăților bugetare prin sistemul trezorerial se
asigură prin conturile trezorireale, bazate pe clasificația bugetară și pe planul de conturi
contabile. Ministerul Finanțelor, CNAS, CNAM, pot angaja bănci comerciale care activează
pe teritoriul RM pentru efectuarea unor operațiuni ce țin de executarea de casă a bugetelor.
4. execuția părții de cheltuieli a bugetului. în procesul executării bugetelor,
autoritățile/instituțiile bugetare efectuează plăți în limitele alocațiilor bugetare aprobate și în
conformitate cu prognozele de lichidități ale bugetelor. Finanțarea cheltuielilor se efectuează
pe măsura încasărilor mijloacelor bănești la conturile bugetului, cu respectarea următoarelor
priorități:
 onorarea angajamentelor de deservire a datoriilor de stat sau datoriilor UAT;
 cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizațiilor,
compensațiilor, a alocațiilor și ajutoarelor sociale;
 cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistență medicală a categoriilor de
persoane care, conform legislației, Guvernul are calitatea de asigurat;
 cheltuieli pentru resurse termo-energetice;
 cheltuieli din fondul de urgență.
Sunt prevăzute separat plățile în baza titlurilor executorii doar după ce devine
irevocabilă.
Dacă crește deficitul bugetar, autoritățile publice pe parcursul anului bugetar pot bloca
anumite cheltuieli.
În ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operațiuni de încasări și plăți
bugetare, ci doar operațiuni interne și de încheiere a anului bugetar.
2.3. Dezvoltați adoptare bugetului asigurărilor sociale de stat.
Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este
independent de bugetul de stat. Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile,
cheltuielile şi rezultatele financiare ale sistemului public. Guvernul elaborează anual, pe baza
propunerilor Casei Naţionale, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat.
Procesul de elaborare a pronosticului veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul următor va include analiza executării acestor compartimente ale
bugetului pentru o perioadă de cel puţin 2 ani anteriori anului bugetar proiectat, determinarea
priorităţilor în domeniul asigurărilor sociale ce urmează a fi susţinute financiar în anul
următor şi în cel puţin 2 ani ulteriori şi elaborarea planului de venituri şi cheltuieli pe fiecare
articol conform clasificaţiei bugetare. Pronosticul contribuţiilor obligatorii de asigurări sociale
de stat se efectuează în temeiul politicii în domeniul asigurării sociale de stat, elaborate de
către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei pe termen mediu, al analizei bazei de
calcul a contribuţiilor de asigurări sociale de stat din anii precedenţi, cu aplicarea indicatorilor
macroeconomici pe termen mediu prognozaţi de către Ministerul Economiei. Transferurile
din bugetul de stat se determină pornind de la necesarul de mijloace pentru asigurarea plăţii
unor tipuri de pensii, indemnizaţii, alocaţii şi compensaţii, a căror finanţare se efectuează,
conform actelor legislative şi altor acte normative, din bugetul de stat, prin intermediul
bugetului asigurărilor sociale de stat. La estimarea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale
de stat pentru anul bugetar proiectat, se va ţine cont de numeroase cerințe generale prevăzute
de legea nr.489 privin sistemul public de asigurări sociale . La elaborarea planului de
cheltuieli se va ţine cont numai de sumele cheltuielilor calculate pentru activitatea din anul
respectiv.
Testul nr.23
Circulația monetară
1.1. Definiți și identificați elementele emisiunii monetare
Prin emisiune monetară (bănească) se înțelege un ansamblu de acte și operațiuni,
realizate de Banca Centrală a statului, concretizate în baterea semnelor monetare, stocarea,
emiterea, punerea și scoaterea din circulație a bancnotelor și monedelor metalice, precum și
formarea de bani scriptuali (cecul, cambia, ordinul de plată, alte rechizite) în conturi curente
ale persoanelor fizice și juridice.
1.2. Determinați factorii care influențează suma de bani și viteza de circulație a
banilor
Suma de bani necesară circulației monetare este formată din totalul valoric al semnelor
bănești (masa monetară), care dă posibilitatea efectuării normale a schimbului de mărfuri,
prestării serviciilor, achitării debitelor/datoriilor.
Suma de bani necesară circulației este influențată de următorii factori:
- factori de influență directă:
-modificarea volumului de mărfuri/de producție și nivelul prețurilor mărfurilor;
-.factori de influență indirectă:
-majorarea nr. de operații în credit- cu cît mai multă marfă se vinde în credit, cu atît e
nevoie mai puțin de bani și viceversa;
-dezvoltarea plăților fără numerar.
- .viteza de circulația a banilor.
Viteza de circulație a banilor (VCB) reprezintă nr. de tranzacții la care servește o unitate
monetară într-o anumită perioadă de timp.
anumită perioadă de timp.
VCB este influențată de mai mulți factori:
1.masa banilor necesari circulației;
2.proporția unității monetare ținută în rezervă sau tezaurizare (banii activi în economie și
banii aflați în rezerva BNM);
3.stabilitatea social-politică și conjunctura economică;
4.depinde de volumul veniturilor bănești ale populației, frecvența și ritmicitatea încasării de
către populație a veniturilor sale bănești;
5.gradul de coincidență între încasările și plățile bănești ale populației; corelația dintre fondul
de cumpărare și fondul de mărfuri;
6.factorul psihologic al încrederii populației în puterea de cumpărare a monedei naționale
1.3. Formulați excepțiile prevăzute de lege privind mijloacele legale de plată pe

teritoriul RM Testul 8!!!
Din analiza legislației mai multor state, pentru stingerea obligațiilor distingem următoarele
forme:
 plățile cu numerar, în care se întrebuințează semnul monetar metalic sau de hîrtie;
 plățile prin compensație sau clearing, care constau în compensarea de drepturi și
obligații reciproce (vezi! Art. 4-8 Legea cp la BNM);
 plățile fără numerar, care se realizează prin faptul că moneda ce ar trebui să facă
obiectul plății, în loc să fie înmînată beneficiarului sub formă de monedă manuală, este
substituită cu o dispoziție prin care din disponibilul existent în contul debitorului se trece în
contul beneficiarului suma convenită ca plată.
Pentru realizarea unui sistem de plăți fără numerar, sunt necesare o serie de instituții
specializate, legate între ele prin mijloace tehnice și juridice, și anume:
-Banca centrală a statului
-Băncile comerciale
-Băncile corespondente (de ex., Groupe Societe Generale)
-alte instituții financiare (de ex., Poșta Moldovei).
Existența și perfecționarea acestor instituții este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cel
puțin 2 condiții:
1. încrederea populației în bănci și în cei care administrează aceste bănci (Unibank,
Banca Socială, BEM ș.a.);
2. încrederea reciprocă între bănci, pe de o parte, și între cei ce administează aceste
bănci, pe de altă parte.
Conform Legii cu privire la BNM: Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul
moldovenesc. Un leu se divizează în 100 de bani.
Leul moldovenesc este mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
Bancnotele şi monedele metalice, emise de Banca Naţională ca mijloc de plată şi care nu sînt
retrase din circulaţie, trebuie să fie acceptate la valoarea lor nominală pentru plata tuturor
datoriilor publice sau private pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Bugetul local
1.4. Relatați despre regulile impuse de Carta Europeană a Autonomiei Locale
Art. 9 al Cartei Europene a Autonomiei Locale ne expune următoarele principii, care se referă
nemijlocit la administrarea finanțelor publice locale, și anume:
 colectivitățile locale au dreptul la resurse proprii adecvate, de care să poată dispune
liber, în vederea exercitării atribuțiilor lor;
 resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu
responsabilitățile stabilite pentru ele prin Constituție sau alte acte normative;
 cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină
din impozite și taxe locale;
 sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încît să
le
permită să urmărească, pe cît de posibil, evoluția reală a costurilor exercitării competențelor
lor;
 protecția colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar;
 colectivitățile locale trebuie să fie consultate asupra modalităților în care le vor fi
realocate sau alocate sumele redistribuite;
 subvențiile acordate colectivităților locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care
este posibil, finanțării unor proiecte expres specificate;
 în scopul finanțării propriilor obiective de investiții, colectivitățile locale trebuie să
aibă acces la piața de capital.
Aceste prevederi trebuie realizate prin implementarea lor în actele normative, dar și în
practică.
1.5. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetelor locale de
nivelul doi Testul 5!!!
Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea şi aprobarea
bugetelor proprii conform prevederilor legale, în baza clasificaţiei bugetare şi metodologiei
bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor. Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se
elaborează de către autoritatea executivă a acesteia, ţinîndu-se cont de prevederile legale.
Autoritatea executivă prezintă autorităţii reprezentative şi deliberative respective, printr-o
dispoziţie, cel tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-
teritoriale pe anul următor spre examinare şi aprobare. Proiectul bugetului unităţii
administrativ-teritoriale, însoţit de nota informativă, prezentat spre aprobare autorităţii
reprezentative şi deliberative respective, include:
a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
b) anexele la proiectul deciziei.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii
administrativ-teritoriale în două lecturi. În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi
deliberativă audiază şi examinează raportul autorităţii executive respective privind proiectul
bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi aprobă volumul total al veniturilor şi
cheltuielilor bugetului respectiv. În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă
examinează şi aprobă:
a) structura veniturilor;
b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
d) transferurile de la/către alte bugete; etc.
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate de către autorităţile reprezentative şi
deliberative respective, şi rectificările la aceste bugete sînt date publicităţii în mod
obligatoriu. Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul
anului bugetar, efectuarea transferurilor cu destinaţie generală la bugetul respectiv se
suspendă pînă la aprobarea bugetului.
1.6. Argumentați importanța principiului autonomiei locale pentru

dezvoltarea unității administrative-teritoriale.
Principiul autonomiei locale este principiul fundamental care guverneaza administratia
publica locala si activitatea autoritatilor acestuia, care consta in “dreptul unitatilor
administrativ-teritoriale de a-si satisface interesele proprii fara amestecul autoritatilor
centrale, principiu care atrage dupa sine descentralizarea administrativa, autonomia fiind un
drept iar descentralizarea, un sistem care implica autonomia”.
Cea mai mare parte a statelor lumii, ca urmare, combina principiul centralizarii cu cel al
descentralizarii. In acest fel, se asigura o descentralizare a puterii centrale prin imbinarea
sistemului repartizarii unor prerogative administrative la nivel local cu acordarea unei
autonomii administrative si financiare unor regiuni, departamente, judete, cu conditia insa ca
aceasta autonomie sa nu afecteze caracterul unitar al statului si deci orice atingere a acestuia
este automat si de drept calificata ca neconstitutionala.
Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in
limitele legii, sa aiba initiative in toate domeniile, cu exceptia celor care sunt date, in mod
expres, in competenta altor autoritati publice.
Departe de a avea un caracter pur teoretic, principiul autonomiei locale se exprima prin
actiuni practice, ca urmare a suportului sau material. Acesta se constituie din patrimoniul
propriu al colectivitatilor locale, pe care il gestioneaza,asemenea oricarui proprietar, in
conditiile legii. Astfel, comunitatile (colectivitatile) locale detin in proprietate si spre
administrare cladiri, terenuri, utilaje diverse si alte bunuri materiale, la care se adauga
numeroase mijloace financiare, pe care le utilizeaza, asa cum spune legea, in interesul
populatiei locale. Patrimoniul fiecarei colectivitati, dezvoltarea si valorificarea sa cat mai
eficienta constituie, de altfel, principala sursa a prosperitatii locuitorilor din fiecare unitate
administrativ-teritoriala.
Pentru realizarea autonomiei locale, autoritatile administratiei publice din comune,
orase si judete, elaboreaza si aproba bugete de venituri si cheltuieli, avand dreptul ca, in
conditiile legii, sa instituie si sa perceapa impozite si taxe locale. In acest caz, astfel de
reglementari creeaza cadrul necesar si concret de manifestare a autonomiei locale, in ceea ce
priveste finantele publice.
Autonomia locala reprezinta atat un drept, cat si o obligatie pentru autoritatile
reprezentantive ale colectivitatilor locale, care au misiunea de a gestiona si rezolva toate
problemele populatiei din raza lor administrativ-teritoriala.
Testul nr.24
I Creditul
1.1. Identificați trăsăturile caracteristice ale creditului public.
Trăsăturile care diferențiază creditul de oricare alt element al dreptului financiar sunt
elementele acestuia. Iar acestea sunt:
-schimbul în timp (termenul);
-intervin 2 subiecte (creditorul și debitorul);
-termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lui;
-ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat;
-scadența- momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditelor;
-garantarea creditului sau gajul- este format din anumite bunuri ce se constituie la dispoziția
creditorului sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a unor obligațiuni de
o valoare în general mai redusă;
-dobînda- prețul plătit de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un
termen determinat.
1.2. Stabiliți domeniul de utilizare mijloacelor din împrumuturile
interne
În legea nr.419 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat,
există prevedere cu privire la destinația mijloacelor obținute din împrumuturile interne.
Astfel, mijloacele obșinute din împrumuturile interne vor fi utilizate pentru promovarea
exporturilor, sprijinirea dezvoltării economiei țării și activității investiționale, crearea de
locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor sociale și ecologice în țară, rambursarea prealabilă,
rambursarea, refinanțarea și restructurarea obligațiilor existente și a garanțiilor, finanțarea
deficitului bugetar i acoperirea necesităților decalajului de casă pe termen scurt al Trezoreriei
de Stat, și altele precum lichidarea consecințelor calamităților naturale sau a situațiilor
excepționale.
1.3. Dezvoltați aspectul legal referitor la instrumentele generatoare de
împrumut extern
Conform prevederilor art. 19 al Legii 419, Ministerul Finanțelor utilizează în calitate
de instrumente generatoare de datorie de stat externă instrumentele financiare aplicabile pe
piețele financiare externe, și anume:
- împrumuturi de stat externe;
- valori mobiliare de stat emise pentru plasarea pe piețele financiare externe (de ex.,
MoldovaGaz și Gazprom);
- alocări de drepturi speciale de tragere (DST)- un coș valutar legat de instituția
Fondului Monetar Internațional (vezi! Tratat Dan Grosu-Șaguna);
- garanțiile de stat externe în condițiile aceleiași legi.
Contractele de împrumuturi externe se aprobă de către Parlament prin lege organică. În
cazul în care valorile mobiliare de stat urmează a fi emise pentru plasare pe piețele financiare
externe, legea organică respectivă se adoptă pînă la publicarea ofertei pe piața externă. (din 4
ianuarie 2015 a intrat respectiva prevedere).
Împrumuturile de stat externe, contractate în numele RM de către Guvern, pentru susținerea
bugetului de stat, sînt debursate în conturile deschise la BNM.
Împrumuturile externe, contractate pentru realizarea proiectelor finanțate din surse externe
sunt debursate și păstrate în conturi purtătoare de dobîndă în favoarea bugetului de stat, în
conturi deschise în bănci.
Mijloacele bănești obținute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în conturile
bancare/trezorireale ale Ministerului Finanțelor în monedă națională și/sau valută convertibilă.
1.4. Relatați despre particularitățile taxelor comparative cu impozitele
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni
determinate și concrete, de către organul împuternicit sau persoana cu funcție de răspundere a
acestuia, pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Trăsăturile caracteristice ale taxelor:
1. subiectul plătitor este precis determinat doar din momentul cînd acesta solicită
îndeplinirea unui act, prestarea unui serviciu sau efectuarea unei lucrări;
2. taxa reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate;
3. taxa reprezintă o contribuție de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate
de aceste persoane;
4. taxa este una anticipativă. Ea este datorată și trebuie achitată în momentul solicitării
actului, serviciului sau a unei lucrări ce urmează a fi îndeplinită ulterior de către
instituțiile publice;
5. taxa este unică- pentru unul și același act este obligatoriu să fie achitată o singură taxă;
6. sancțiunea întocmirii sau eliberării actelor care nu au fost legal taxate este nulitate;
7. răspunderea pentru neîndeplinirea obligației de plată revine primordial persoanei
încadrate în instituțiile publice, care avea obligația să pretindă și să încaseze această
plată.
1.5. Clasificați impozitele
După trăsăturile de fond și de formă avem:
- Impozite directe- se percep direct de la persoanele fizice și juridice. Sunt impozite
directe
reale (țin de anumite obiecte materiale- de ex., impozitul funciar) și personale (impozitul pe
venit, pe profit, impozit pe averi (pe averea propriu-zisă, pe circulația averii (de ex., valorile
mobiliare de stat), impozitul pe sporul de averi)).
- Impozite indirecte- nu se percep direct și normativ asupra constibuabilului, ci se
stabilesc
în legătură cu vînzări de bunuri și prestări ale anumitor servicii din această categorie fac parte
accizele (taxele de consumație), TVA, veniturile de la monopolurile fiscale (de ex., vînzaera
produselor de tutun), taxele vamale, taxele de timbru sau înregistrare.
După obiect avem:
- Impozit pe venit
- Impozit pe avere
- Impozit pe cheltuieli
După scopul urmărit avem:
- Impozite financiare- se stabilesc în scopul realizării de venituri de către stat prin
intermediul bugetului de stat
 Impozite de ordin - se stabilesc pentru limitarea unor acțiuni sau atingerea unui scop
fără
caracter fiscal. De ex., impozitele verzi (pentru nepoluarea mediului de către automobile),
taxele mai ridicate asupra vînzării băuturilor alcoolice, produselor din tutun, taxele pentru
introducerea automobilelor cu un termen de exploatare mai mare de 7 ani.
După frecvența cu care se realizează avem:
- Impozite permanente- impozitul pe venit
- Impozite incidente- se achită o data pe an
După formele în care se pricep avem:
- Impozite in natură
- Impozite în bani
După locul sau nivelul la care se strâng avem:
- Impozite centrale
- Impozite locale
1.6. Precizați temeiurile stingerii obligațiilor bugetare prin scădere.
În Codul Fiscal art. 174 este prevăzut expres această modalitate de stingere a obligației
bugetare. Astfel, stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care
contribuabilul persoană fizică:
a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
În cazurile sus enumerate stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii
fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din
obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în
urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare,
precum şi în cazul în care stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod
este imposibilă.
Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii
organului cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă. În
cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către
consiliul local.
Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale
privind suma obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială.
În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de
pseudoactivitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat obligaţia fiscală
prin scădere contribuabililor persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de
întreprinzător, în condiţiile Codului Fiscal.
Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174
în cazul în care stabileşte în cumul că:
a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul unităţii administrativ-
teritoriale şi/sau la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;
c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de
seamă fiscale prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;
d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei
fiscale prevăzute de lege;
e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării
obligaţiei fiscale.
Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere
se prezintă entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Serviciul Fiscal de Stat
pentru a iniţia din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat.
Test nr.25
1. Creditul
1.1. Definiți noțiunea de credit și identificați elementele lui.
Mai mulți teoreticieni au încercat din cele mai vechi timpuri să definească creditul.
Astfel, creditul este o categorie economico-financiară, creată pentru a servi la rezolvarea unor
probleme sociale, economice sau legate de procesul de schimb.
Profesorul W. Sombart definește creditul ca fiind puterea de cumpărare fără a deține
numerar.
Profesorul C. Gide definește creditul ca schimbul unei bogății prezente contra unei
bogății viitoare.
Profesorul Leitner definește creditul ca un act economic ce face să nască în favoarea
unui individ a unui drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la
dispoziția lui de un alt individ, în cadrul termenului pentru care a fost acordat.
Profesorul Victor Stănescu menționează că este vorba de operațiune de credit ori de câte
ori este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuată la un moment dat, din partea unui
subiect economic altuia, cu obligația pentru cel din urmă de a restitui mai târziu, la o anumită
dată, suma primită plus o sumă de bani care se numește interes sau dobândă..
Elementele creditului:
- Shimbul în timp
- Subiecții: creditor și debitor
- Termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea
rambursării lui
- Ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat
- Scadența- memontul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului
- Garantarea creditului ( gajul) – este format din anumite bunuri ce se constituie la
dispoziția creditelor sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a
obligațiilor
- Dobânda- prețul plătit de către debitor creditorului sau pentru împrumutul acordat pe
un termen determinat.
1.2. Stabiliți avantajele (dezavantajele) creditului extern.
Dezvantaje:
- O datorie externa importanta atrage dupa sine alocarea pentru plata serviciului
acesteia, a unei importante parti, a intrarilor in valuta convertibila cu vederi asupra
scaderii nivelului de investitii
- Acumularea unui insemnat debit al datoriei externe este in sine un proces dureros
pentru tarile cu export necompetitive si reprezinta o ipoteca asupra generatiilor
viitoare
Avantaje:
 au fost create noi locuri de muncă;
 realizarea procedurii de export a produselor autohtone pe piața internațională.
- Permit realizarea unor importante modernizari ale economiei nationale, care duce la
cresterea competivitatii produselor pe piata externa
 Efectuarea unor investitii in obiective economice
- Asigurarea efectuarii reformelor in conformitate cu procesele ce se afirma pe plan
extern
1.3. Formulați condițiile de contractare a creditelor externe la etapa actuală.
Creditul exrern- împrumutul acordat de state, bănci, persoane fizice și juridice, unor altor
state, bănci și persoane fizice sau juridice străine.
În legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditare de stat, este reglementată
procedura de creditare externă precum și condițiile pentru efectuarea acesteia. În primul rând
trebuie încheiat contractual de împrumuturi externe. Acesta se aprobă de către Parlament prin
lege organică. Acestea ca urmare sunt debursate prin intermediul Băncii Naționale de a RM
și/sau a al băncilor comerciale şi vor fi păstrate în conturi purtătoare de dobîndă în favoarea
bugetului de stat.
Mijloacele băneşti obţinute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în conturile
Ministerului Finanţelor în monedă naţională şi/sau în valută străină.
2 Controlul financiar
1.4. Relatați despre contolul financiar la fața locului
Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de
contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării
acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe
cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă
controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri
cînd nu există condiţii adecvate de lucru. Controlul fiscal menționat se efectuează la oficiul
organulu icare exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor legale.
conducerii organului care exercită controlul.
Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai
multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui
singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi
aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal
la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd
după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o
verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul
se efectuează la solicitarea organelor de drept sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului
Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma
examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În
cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă
prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada
sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului,
ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La
posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării
legislaţiei fiscale.
1.5. Determinați metodele controlului controlului financiar.
Metodele folosite în organizarea și exercitarea controlului financiar sunt diferite în funcție de
aspectele supuse verificării , de scopul urmărit și gradul de cuprindere.
Conform prevederilor Codului financiar art.214 controlul financiar poate efectuat prin :
- Verificarea faptica- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în
observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii
contribuabilului. Are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă
din documente
- Verificarea documentară- se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al
celui la
faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi
altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la
acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.
- Verificarea totală- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor
actelor
şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor
fiscale în perioada de după ultimul control fiscal.
- Verificarea parțială- şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de
obligaţii
fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită
perioadă, verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Reprezintă o verificare selectivă a datelor evidenței contabile.
- Verificarea tematică- constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie
fiscal
sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se
documentele sau activitatea contribuabilului
- Verificarea operativă- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se
procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata
autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale. Verificarea
operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo
încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp,
materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal
pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
- Verificarea prin contrapunere- constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al

persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură,
pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.
1.6. Proeictați un act de control financiar.

ACT nr.18-954548
de control fiscal la SA “Pădurar”
efectuat de la 16.12.2017 până la 18.12.2017
pentru perioada: 24.06.2005-04.11.2008
Subsemnatul inspector fiscal de stat Ivasiuc Corneliu, collaborator al secției control
fiscal nr.4 a Direcției Control al IFS mun.Chișinău Oficiul Fiscal Centru, în baza deciziei de
inițiere a controlului fiscal nr.59985 din 16.12.2017, am efectuat control fiscal la fața locului
prin metoda de verificare faptică în baza scrisorii IFPS nr.20-14-06 din 20.09.2008, privind
atribuirea in debit a TVA, în sumă de 48746 lei, iar la cheltuieli a sumei de 74561 lei, conform
facturii fiscal seria AK nr.87497965 din 15.03.02, de către SA “Pădurar” c/f 2004500197736
și a prescpripției pentru control fiscal nr.48765.
Controlul a fost efectuat cu acordul conducătorului Vasile Popov, în prezența și cu
participarea contabilului-șef Svetlana Topor, responsabili pentru perioada de activitate
economico-financiară verificată.
Verificarea s-a efectuat în baza documentelor contabile prezentate de întreprindere la
control cât și în baza dărilor de seamă prezentate la IFS Chișinău.
Rezultate controlului:
Informație cu caracter general
a) Informație generală despre contribuabil.
SA “Pădurar” este înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat pr lângă Ministerul Justiției al
RM sub nr.2004500197736 din 08.11.1995. Adresa juridică: MD-2004, munChișinău, str.
Teilor nr.4, bl.2/1. Conturi bancare: de decontare- nr.587874321590- MDL, valutar- nr. .
587874321590 în Euro, valutar-.587874321590 Dol.SUA, deschise în BC
“MoldovaAgroinbanc” SA fil.Buiucani, Chișinău. Capital statutar: 20000 lei.
Indicii economico-financiari
Denumirea Anul 2005
Datele Datele controlului Devieri
întreprinderii
Vnzări nete (251) 545836 545836 -
Costul vânzărilor (261) 62514 60210 -2304
Profitul brut (251-261) 9875 11650 +1775
Alte venituri - - -
Cheltuieli comerciale 645 645 -
Cheltuieli generale și 40568 40568 -
administrative
Alte cheltuieli - - -
organizaționale
Rezultatul din activitatea de - - -
investiții
Rezultatul din activitatea 84652 84652 -
economico-financiară
Ajustarea cheltuielilor -2580 -2580 -
Venitul impozabil/ pierderi 4987 3450 -1537
fiscale
Cheltuieli neconfirmate 102 102 -
documentar
Cota impozitului 22% 22% -
Impozit pe venit 14652 14652 -
Concluzii și propuneri
În urma controlului fiscal effectual la SA “Pădurar”, s-au stabilit următoarele:
- Diminuarea TVA aferentă bugetului pentru L/03/03, cu suma 5142 lei;
- Diminuarea venitului impozabil cu suma de 11958 lei.
Se propune:
- De efectuat corectările corespunzătoare în evidența contabilă, conform rezultatelor
controlului
- De transferat la buget TVA aferentă bugetului, stabilită conform actului de control
- De transferat la buget impoitul pe venit afferent bugetului, stability conform actului de
control.
În cazul dezacordului cu faptele expuse în act, conform art.216 (8) al Codului Fiscal,
sunteți obligați să semnați actul de control și în termen de 7 zile calendaristice, aveți dreptul
să prezentați în scris argumentarea dezacordului anexând actele corespunzătoare.
Exemplarul nr.2 al prezentului act a fost primit de controbuabil în persoana Vasile Popov.
(semnătura)
Inspectorul fiscal de stat semnătura Ivasiuc Corneliu
Conducătorul SA “Pădurar” semnătura Vasile Popov
Testul 26
I Creditul
1. Relatați despre funcțiile creditului
Locul si importanta creditului in relatiile social-economice sunt evidentiate prin functiile sale
si anume:
a. Functia distributiva - care consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile
la un moment dat in economie si redistribuirea lor prin acordarea de imprumuturi spre diferite
ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finantare
b. Functia de transformare a economii in investitii - una din legile obiective ale
economiei de piata si anume asigurarea echilibrului macroeconomic, conform ecuatiei «E=I»
unde «E» reprezinta economiile si «I» reprezinta investitiile
c. Functia de emisiune monetara - a fost creata metoda fiduciara adica este o
moneta cu valoare fictiva (biletele de banca) evolutiv au apartu o multitudine de instrumente
(cecul, cambia, virament, transferul)
d. Functia de asigurare a stabilitatii preturilor - se realizeaza prin reglarea
dimensiunii cererii si ofertei de marfuri si servicii, creandu-se consumul pe de o parte si
stocurile pe de alta parte
Avantaje. Creditul are un rol deosebit in promovarea relatiilor economice-internationale
stimuland exporturile si importurile de marfuri si servicii, asigurand o desfasurare normala,
rapida si in deplina siguranta a acestor operatiuni, trebuie de avut in vedere rolul pe care il are
creditul in acoperirea deficitului bugetar al statului, sub forma de credit public.
Trebuie de evidentiat faptul pe cat de util si avantajos este creditul, pe atat de primejdios
devine atunci, cand nu este utilizat conform principiilor sale. Astfel cel mai mare pericol, il
reprezinta folosirea abuziva determinat de ideea ca prin sine insasi creditul reprezinta o
bogatie.
Un alt pericol il reprezinta asa numita supra-creditare care duce la mari dezichilibre
economice, financiare si monetare, generand atunci cand i-a proportii inflatii.
Nu trebuie omisa nici problema riscurilor pentru institutiile bancare, care daca nu sunt
luate in consideratie pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar cu consecinte extrem
de dureroase pe plan social-economic si politic.
2. Clasificați creditul
În societatea modernă, formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piață
sunt:
1.creditul comercial- o formă de împrumut practicată între vînzător și cumpărător. El
constituie baza sistemului de credit în economia de piață.
2.creditul bancar- se acordă agenților economici de către instituțiile bancare și el
reprezintă principala sursă pentru asigurarea cu fonduri bănești necesare diferitelor sectoare
de activitate ale economiei naționale.
După destinație, avem:
-credit de producție- este destinat activităților, are un rol activ în economie;
-credit de consumație- este destinat consumului social.
În funcție de subiectul de drept care angajează creditul, avem:
-credit public- contractat de stat sau instituție publică;
-credit privat- contractat de o persoană fizică sau de o organizație privată.
După modul de garantare, avem:
-credit real- garantat în valori sau în bunuri materiale certe;
-credit personal- acordat pe baza încrederii, al prestigiului de care se bucură cel împrumutat.
La rîndul său, creditul personal, poate fi acoperit sau descoperit. E acoperit dacă debitorul nu
prezintă garanții, creditorul solicită fie răspunderea personală, fie solidară a 2 sau mai mulți
garanți (fidejusori). E descoperit atunci cînd banca are încredere totală în debitor.
În funcție de perioada de timp, avem:
-credit pe termen scurt- pînă la 1 an de zile;
-credit pe termen mediu- 1-5 ani;
-credit pe termen lung- mai mult de 5 ani.
După locul de desfășurare a operațiunilor de credit, avem:
-credit intern
-credit extern
În funcție de posibilitatea creditorului de a avea sau nu dreptul de a solicita debitorului
rambursarea anticipată a creditului, avem:
-credit denunțabil- creditorul are un asemenea drept:
-credit nedenunțabil- cînd nu este stipulată o asemenea clauză în înțelegerea dintre părți.
În funcție de cauza care determină creditul, avem:
-credite de finanțare, acordat firmelor care nu au creanțe asupra altora;
-credite de refinanțare, acordate firmelor care au creanțe asupra altora.
Clasificarea legală- conform Hotărîrii BNM nr. 231 din 27.10.2011, avem:
-credite standard- 2 %;
-credite supravegheate- 5 %;
-substandard- 30 %;
-dubioase/îndoielnce- 60 %;
-compromise/pierderi- 100 %.
Se mai cunoaște forma creditului guvernamental, atunci cînd, în calitate de creditor ne apare
Guvernul unui stat. La rîndul său, creditul guvernamental poate fi atît intern, cît și extern. De
ex., Guvernul SUA oferă împrumut Guvernului RM (Credit guvernamental intern).
3. Evaluați domeniul de utilizare a mijloacelor din împrumuturile externe și decideți

asupra carențelor existente în legislația în vigoare.
Conform legii cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat
Ministerul Finanţelor utilizează în calitate de instrumente generatoare de datorie de stat
externă instrumentele financiare aplicabile pe pieţele financiare externe, inclusiv
împrumuturile de stat externe şi valorile mobiliare de stat emise pentru plasarea pe pieţele
financiare externe.
Ministerul Finanţelor activează pe pieţele financiare externe, prin intermediul instituţiilor
financiare specializate, pentru organizarea şi administrarea ofertei pentru valori mobiliare de
stat, pentru încheierea tranzacţiilor cu valori mobiliare de stat, conform regulilor şi practicilor
acceptate pe plan internaţional.
Hotărîrile cu privire la împrumuturile de stat externe se adoptă de către Parlament pe baza
contractelor privind împrumuturile de stat externe, prezentate de Guvern. În cazul în care
valorile mobiliare de stat urmează a fi emise pentru plasare pe pieţele financiare externe,
hotărîrea respectivă a Parlamentului se adoptă pînă la publicarea ofertei pe piaţa externă.
Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern sînt
debursate prin intermediul Băncii Naţionale a Moldovei şi/sau al băncilor comerciale şi vor fi
păstrate în conturi purtătoare de dobîndă în favoarea bugetului de stat.
Mijloacele băneşti obţinute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în conturile
Ministerului Finanţelor în monedă naţională şi/sau în valută străină.
Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern pentru
finanţarea proiectelor investiţionale sau a programelor de dezvoltare pot fi debursate prin
intermediul unităţilor speciale responsabile de implementarea acestor proiecte şi programe.
Mijloacele băneşti aferente vor fi păstrate în conturi purtătoare de dobîndă în favoarea
proiectului/programului. Această dobîndă va fi transferată ulterior bugetului de stat.
Autorităţile publice care beneficiază de mijloace obţinute din împrumuturi de stat externe,
prin care sînt finanţate proiectele investiţionale, monitorizează implementarea şi realizarea
scopurilor acestor proiecte investiţionale.
Procedura de debursare a împrumuturilor de stat externe se reglementează prin actul
normativ aprobat de Guvern în temeiul prezentei legi.
Mijloacele obţinute din împrumuturile interne şi externe de stat sau din plasarea valorilor
mobiliare de stat, în limitele bugetelor anuale, vor fi utilizate pentru:
a) sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale;
b) promovarea exporturilor;
c) crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în ţară;
d) lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale;
e) rambursarea prealabilă, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor existente
şi a garanţiilor;
f) finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului de casă pe termen
scurt al Trezoreriei de Stat.
1. Definiți noțiunea impozitului și taxei
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
2. Determinați particularitățile ce individualizează obligația bugetară

Obligația bugetară este o obligație juridică, deoarece ea definește conținutul unui raport
juridic ce ia naștere între stat și persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al
cărui izvor este legea, iar, în caz de necesitate, executarea lui este asigurată prin forța de
constrîngere a statului.
Particularitățile raportului juridic de drept bugetar:
1. izvorul obligației bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de
lege;
2. beneficiar al obligației bugetare este întreaga societate, deși calitatea de creditor o are
statul;
3. obiectul obligației bugetare constă întotdeauna într-o sumă de bani, fiind unica formă
în prezent prin care se realizează respectiva plată;
4. obligația bugetară este constatată în formă scrisă prin titlu de creanță bugetară în
raport cu veniturile obținute sau bunurile deținute;
5. condițiile de stabilire și executare a obligației bugetare sunt relementate în mod
diferitpentru fiecare categorie de venituri bugetare, datorită particularităților pe care le
prezintă aceste venituri;
6. modificarea obligației bugetare este determinată în cazurile prevăzute de lege, cum ar
fi, de ex., modificările elementelor în raport, modificarea termenelor de plată,
modificarea situației juridice a contribuabilului etc. Vezi! Art. 180 Cod fiscal;
stingerea obligației bugetare se realizează prin modalități comune cu cele ale obligației civile
clasice, cum ar fi plata, executarea silită sau prescripția, dar sînt reglementate și modalități
specifice ale acestor obligații, cum ar fi compensarea, scăderea sau anularea obligației
bugetare.
3. Precizați stingerea obligațiilor bugetare prin prescripție
Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a

determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit
de Guvern. Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei
fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a
conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală
respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale – în baza
deciziei adoptate de către consiliul local.
Obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau
alte organe cu atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată
stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului,
taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei
dări de seamă fiscale;
b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la
ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa
menţionată sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea
unei dări de seamă fiscale;
c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din
data săvîrşirii încălcării fiscale.
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită, ea
poate fi stinsă prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu
prezentul titlu sau de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile
Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani
de după determinarea obligaţiei fiscale.
Termenul de prescripție pentru compensarea sau restituirea sumelor care sunt în plus- 6 ani.
Testul 27
I Dreptul bugetar
1. Definiți noțiunea de buget(inclusiv, RM)
In literatura de specialitate au fost exprimate un sir de definitii ale bugetului de stat:
a. Bugetul este un stat de prevedere a veniturilor si a cheltuielilor pentru o

perioada determinata
b. Bugetul este un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua si de venituri ce

urmeaza a se realiza tot intr-o perioada determinata.
c. Conform legii franceze a contabilitatii,buget de stat reprezinta act de stabilire si
autorizare a veniturilor si cheltuielilor anuale a statului sau ale altor servicii publice.
d. Bugetul reprezinta un procedeu economico-financiar cu caracter evolutiv,

programatic si comparativ, care este compus din doua parti, respectiv din partea de venituri si
partea de cheltuielil care se intocmeste pentru o perioada determinata, in legatura cu resursele
financiare ale oricarei persoane fizice si juridice.
Conform Legii RM finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale(181), buget –

totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru
realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale;
2. Evaluați natura juridică a bugetului de stat al Republicii Moldova
Sub aspectul naturii juridice ale bugetului de stat literatura de specialitate vine cu o serie de
teorii si anume:
-bugetul este un act administrativ pentru ca atat veniturile, cat si cheltuielile bugetare,
sunt evoluari ale agentilor administrativi.
-O alta teorie precum este un act legislativ, deoarece este o decizie care emana de la
puterea legislativa.
-Bugetul este un act administrativ + legislativ, se considera ca bugetul este o lege in

partea creatoare de dispozitii generale si este un act administrativ, in partea creatoare de
dispozitii individuale.
-Bugetul are natura juridica de lege, fiindca bugetul este adoptat printr-o lege care
poarte denumirea de lege bugetara anuala.
-Bugetul este un plan financiar (un program) care ulterior capata forma unui act
normativ.
Analizînd prevederile teoriilor date, aungem la concluzia că:
- în primul rând, bugetul de stat, după elaborarea de către Guvern, este predat spre
adoptare Parlamentului, în situaţia actului administrativ se poate elabora şi de alte organe
ale administraţiei statului.
- în al doilea rând, acest program îl face numai Guvernul, în timp ce actul administrativ se
poate elabora şi de alte organe ale administraţiei statului.
- în al treilea rând, programul Guvernului nu se bucură de prezumţia de legalitate, în timp
ce actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate.
- în al patrulea rând, un act administrativ se pune direct în executare după ce a fost elaborat,
pe când bugetul de stat se execută de la o anumită dată şi anume de la 1 ianuarie a anului
viitor.
Deci bugetul de stat nu este un act juridic de natură administrativă. El este expresia unei
activităţi ce are în vedere programarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare raportate la o
anumită perioadă de timp. In fine bugetul este un program care dobândeşte forţa
obligatorie prin intermediul unei legi şi, prin urmare, dacă am ajunge la concluzia că are
natura juridică a legii, atunci trebuie să ne raportăm la accepţiunea formală a legii şi
nu la cea materială a legii'"
3. Formulați conținutul și cuprinsul bugetului public național în Republica Moldova la etapa

actuală
Bugetul statului nostru este alcatuit din 2 parti (veniturile bugetare + cheltuielile bugetare).
Veniturile publice sunt mijloace de constituire a fondurilor banesti ale statului.
Modalitatile de realizare a veniturilor bugetare, se instituie in raport cu necesitatea repartiei
venitului national, de structura economiei nationale, de gradul de dezvoltare teritoriala a tarii,
de nivelul de dezvoltare a fortelor de productie.
Veniturile Publice sunt formate din:
1. venituri ordinare (curente) sunt acelea care se incaseaza cu regularitate, din ele fac
parte impozite şi taxe; contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii
de asistenţă medicală; granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din
surse externe; alte venituri prevăzute de legislaţie.(art28 legea 181)
2. venituri extraordinare la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale si anume
atunci cand mijloacele banesti ordinare , provenite din resursele curente, nu acopera integral
cheltuielile bugetare:a) operaţiuni cu instrumente ale datoriei(imprumut,valorile mobiliare a
statului); b) operaţiuni aferente vînzării şi privatizării patrimoniului public;c) operaţiuni cu
soldurile în conturile bugetului; d) alte operaţiuni cu activele financiare şi cu datoriile
bugetului(vinzarea unei parti din rezervele de aur a statului:RM nu; supunerea masei
monetare prin emisie monetara)
Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile bugetare specificate în
legile/deciziile bugetare anuale şi includ: cheltuieli de personal, prestaţii sociale, cheltuieli
de bunuri şi servicii,subvenţii şi transferuri, dobînzi, cheltuieli destinate formării activelor
fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie. Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin
intermediul autorităţilor/instituţiilor bugetare. Delimitarea cheltuielilor între componentele
bugetului public naţional se efectuează în funcţie de competenţele şi responsabilităţile
financiare prevăzute de legislaţie.(art.29 legea 181)
Organizarea bugetara a unui stat corespunde cu structura organizarii statului respectiv

(state unitare si state federative).
1. Relatați despre funcțiile controlului financiar
eficienta
cauzelor acestora
solida profesionala si sa se bucure de credibilitate
2. Generalizați etapele procedurii executării controlului financiar

Procedura controlului financiar este alcătuita dintr-un ansamblu de acte si operaţiuni privind
organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.
Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de programare si organizare,
asigurandu-se astfel ordinea in munca. Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza
unui plan bine determinat, intr-o anumita ordine, care poate fi grupata pe sase etape.
Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar, se realizează prin stabilirea
tematicii de control, ridicarea și analiza dosarului personal a contribuabilului(documente de
conținut, materiale de control anterioare), dacă contribuabilul a mai fost sancționat, analiza
iformației din sistemul serviciul fiscal, suplimentar va fi analizată cifra de afaceri a
contribuabilului. Funcționarii vor întreprinde măsuri de căutare a contribuabilului ce urmează
a fi supus controlului( excepție: verificarea operativă, care se exercită fără anunțarea
contribuabilului). Pregatirea echipei de control joaca un rol important, deoarece da
posibilitatea de a stabili problemele de baza si de a asigura calitatea controlului.
Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa se efectueze controlul.
Inițierea activității de control, repartizarea obiectivelor cuprinse în tematica de control ,
stabilirea metodelor de verificare.
A treia etapa corespunde ședințelor operative de lucru. În cazul în care contribuabilul nu
dispune de sediu sau adresa juridică corespunde cu adresa de domiciliu. Organul fiscal va
efectua control la oficiul organului fiscal și vor fi ridicate documentele în conformitate cu
prevederile codului fiscal.
O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in verificarea
propriuzisa a actelor si operatiunilor incluse în tematica de control. În cadrul acetsei etape se
verifică actele privind fondarea, reorganizarea, înregistrarea de stat, înregistrarea la organul
fiscal a obiectului supus controlului. Se verifică procesul verbal, actele controlului efectuate
pe parcursul ultimului an, se repartizează membrii echipei de control și se stabilește timpul
necesar pentru verificarea obiectivelor.
O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand in fundamentarea
concluziilor, a constatarilor si a masurilor propuse, prezentarea abaterilor si a dispozitiilor
legale inclacate, persoanele raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul
de vedere al echipei de control si concluzia definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza, se
definitiveaza constatarile facute in timpul controlului, actele facandu-se in tot acest timp si nu
la incheierea controlului, aceasta ar duce la ingreunarea valorificarii actelor.
Ultima etapa consta in valorificarea rezultatului actiunii de control, constă în întocmirea
actulu de control, prezentarea și exprimarea dezacordului pe actul de control, întocmirea și
executarea deciziei asupra cazului de încălcare, examinarea contestației pe decizia organului
fiscal.
Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru aceasta se va
intocmii un plan de masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul
necesar unitatii pentru a-l realiza..
Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente in realizarea controlului,
acesta va avea eficienta dorita, descoperindu-se la timp deficientele, asigurandu-se luarea
in mod operativ a masurilor ce se impun.
3.Evaluați procedura de exercitare a auditului public extern
Auditul public extern se exercită în trei etape:

a) etapa de planificare, care prevede organizarea acţiunilor de audit într-un domeniu bine
determinat şi în modul cît mai raţional şi oportun, în conformitate cu actele interne;
b) etapa aplicării procedurilor de audit, care reprezintă activitatea nemijlocită de efectuare a
auditului prin evaluarea rezultatelor procedurilor de audit aplicate şi cumularea probelor de
audit necesare exprimării opiniei de audit sau întocmirii raportului de audit;
c) etapa de raportare – etapa finală a efectuării auditului public, care are ca scop formularea în
scris a unor concluzii asupra situaţiilor financiare ale entităţii auditate. În funcţie de tip,
auditul public se finalizează cu întocmirea unui raport de audit, în conformitate cu standardele
de audit.
Testul 28
I Dreptul bugetar
1. Definiți dreptul bugetar și raportul de drept bugetar
Dreptul bugetar al RM poate fi determinat ca totalitatea normelor finaniar-juridice care
reglementează relații sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea
resurselor bugetului public național.
Relațiile sociale care apar la constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor bugetului public
național și care sunt reglementate de normele dreptului bugetar ele devin raporturi juridice
bugetare.
2. Determinați particularitățile raporturilor juridice bugetare
Spre deosebire de alte raporturi juridice financiare, raporturile juridice bugetare,
prezinta anumite particularitati:
a. Izvorul aparitiei lor este intotdeauna lege sau act normativ cu valoare de lege
(mai exacta legea bugetara anuala)
b. Ele apar in procesul activitatii bugetare ale statului si unitatilor-administrativ

teritoriale
c. Cercul specific al subiectilor raporturilor juridice bugetare in raport cu

componenta altor raporturi juridice bugetare. (Statul si Unitatile-Administrativ Teritoriale);
(Organele Reprezentative si Executive ale puterii de stat atat centrale si locale);
(Intreprinderile de Stat si Institutiile Publice)
d. Aceste raporturi nu pot dura mai mult de 1 an de zile ,cu anumite exceptii.
(bugetul anual al RM)
3. Argumentați importanța principiilor și ordinea repartizării veniturilor și cheltuielilor

bugetare
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor în sistemstul bugetar este un moment foarte important
pentru oricare din statele contemporane și este îndreptată această repartizare la soluționarea
următoarelor probleme esențiale:
 de a-i oferi statului și fiecărui organ al administrației publice acel volum de mijloace
financiare care să asigure îndeplinirea de către aceste organe a funcțiilor ce au fost
puse în sarcina lor;
 determinarea cheltuielilor bugetare ale statului și ale fiecărui organ al administrației
publice care să corespundă sferelor lor de activitate.
Procesul de realizare și repartizare a veniturilor și cheltuielilor între bugetele de diferite
niveluri se stabilește în baza următoarelor principii:
1. principiul reglementării uniforme- care se exprimă în stabilirea prin actele normative a
bazelor comune, care determină sistemul de venituri și cheltuieli de diferit nivel,
ordinea de aprobare a normativelor de defalcări, condițiile de utilizare a mijloacelor
bugetare împrumutate;
2. principiul echilibrării maximal posibile a bugetelor- se înfăptuiește în condițiile
deficitului bugetar cronoc printr-un sistem de măsuri special elaborate, îndreptate la
micșorarea sau la înlăturarea acestui deficit. În principal, acest principiu se referă la
BASS, bugetele locale și fondurile de asigurare medicală;
3. principiul subordonării administrative și a măsurilor finanțate- din bugete se
finanțează acțiunile care se atribuie la competența fiecărui organ al puterii de stat de
nivel corespunzător;
4. principiul teritorialității trecerii în fond a veniturilor, este foarte important în ceea ce
ține constituirea bugetelor locale de diferit nivel;
5. principiul autonomiei autorităților publice locale la repartizarea unor venituri sau
cheltuieli.
II Finanțele publice locale
1. Relatați despre controlul asupra procesului de execuție a bugetelor locale
Autorităţile executive, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt responsabile de:
a) corectitudinea şi veridicitatea datelor, indicilor şi altor informaţii în a căror bază a fost
elaborat bugetul respectiv;
b) asigurarea colectării depline şi în termenele stabilite a veniturilor proprii;
c) utilizarea conform destinaţiei a alocaţiilor bugetare aprobate;
d) respectarea termenelor de plată a salariilor către angajaţii instituţiilor publice finanţate de
la buget şi de plată pentru lucrări, servicii şi bunuri materiale contractate în limitele aprobate
în bugetul respectiv.
Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la buget sînt responsabili de respectarea
limitelor alocaţiilor bugetare aprobate în devizele de cheltuieli.
Ministerul Finanţelor şi/sau direcţia finanţe sînt în drept să efectueze controale tematice
privind corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
Inspectările/controalele asupra execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se
efectuează periodic de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.
Rezultatele inspectărilor/ controalelor execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
sînt examinate de către autorităţile reprezentative şi deliberative respective, cu adoptarea
deciziilor corespunzătoare şi publicarea lor în mod obligatoriu.
2. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetului local de nivelul I

Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a
acesteia, ţinîndu-se cont de următoarele prevederi:
b) în termen de 10 zile după primirea notelor metodologice, direcţia finanţe comunică
autorităţilor executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi principiile de bază
ale politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi
momentele specifice de calculare a transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete
de la bugetul de stat;
c) în termen de 20 de zile după primirea notelor metodologice specificate, autorităţile
executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi asigură elaborarea prognozei
tuturor tipurilor de impozite şi taxe ce urmează a fi colectate în anul(anii) următor(i) în
unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi a proiectului bugetului autorităţii
administrativ-teritoriale de nivelul întîi, care se prezintă direcţiei finanţe pentru analiza
corectitudinii proiectului şi întocmirea sintezei consolidate a proiectelor bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea;
d) în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă Ministerului
Finanţelor, pentru consultare şi includere în bugetul public naţional, sinteza consolidată a
proiectelor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii
administrativ-teritoriale în două lecturi.
1. În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul
autorităţii executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale,
examinează şi aprobă volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
2. În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
a) structura veniturilor;
b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
d) transferurile de la/către alte bugete;
e) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu
regulamentul de utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta
lege);
f) cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
g) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale; ș.a.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă aprobă bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe
anul bugetar următor cel tîrziu la data de 10 decembrie.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar,
efectuarea transferurilor cu destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la
aprobarea bugetului.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la data de 31 decembrie,
finanţarea cheltuielilor se efectuează lunar proporţional mărimii de 1/12 parte din suma
cheltuielilor, conform clasificaţiei bugetare pe anul bugetar precedent, în limita resurselor
financiare disponibile, pînă la aprobarea noului buget.
După aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, autoritatea

executivă respectivă prezintă direcţiei finanţe o copie a deciziei privind aprobarea bugetului,
legalizată de secretarul autorităţii reprezentative şi deliberative.
În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă ministerului sinteza
consolidată a bugetelor aprobate ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al
doilea pentru a fi incluse în bugetul public naţional.
3. Evaluați gradul de autonomie a autorităților publice locale prin prisma relațiilor

interbugetare
Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial, care au autorități
publice diferite de cele ale statului.
Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu
ar fi posibilă fără această autonomie financiară, care-i asigură suportul financiar al
funcționării.
Există și o altă ipoteză în acest sens, și anume: comunitățile locale își cunosc cel mai bine
posibilitățile privind resursele bănești de proveniență publică, dar, mai ales, nevoile privind
cheltuielile ce trebuie acoperite privind producerea de servicii publice pe plan local.
Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectivul Cartei
Europene privind exercițiul autonom al puterii locale, adoptată în 1985 la Strasburg, ratificată
de Parlamentul RM în 1998.
Art. 9 al Cartei sus-menționate ne expune următoarele principii, care se referă
nemijlocit la administrarea finanțelor publice locale, și anume:
 colectivitățile locale au dreptul la resurse proprii adecvate, de care să poată dispune
liber, în vederea exercitării atribuțiilor lor;
 resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu
responsabilitățile stabilite pentru ele prin Constituție sau alte acte normative;
 cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină
din impozite și taxe locale;
 sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încît să
le permită să urmărească, pe cît de posibil, evoluția reală a costurilor exercitării
competențelor lor;
 protecția colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar;
 colectivitățile locale trebuie să fie consultate asupra modalităților în care le vor fi
realocate sau alocate sumele redistribuite;
 subvențiile acordate colectivităților locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care
este posibil, finanțării unor proiecte expres specificate;
 în scopul finanțării propriilor obiective de investiții, colectivitățile locale trebuie să
aibă acces la piața de capital.
Prevederile respective trebuie realizate prin implementarea lor în actele normative, dar și în
practică, evident.
Testul 29
I Procedura bugetară
1. Definiți noțiunea legală și doctrinară a procedurii bugetare
Conform doctrinei, prin procedură bugetară se înțelege totalitatea actelor și operațiunilor cu
caracter tehnic și normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului, în scopul eleborării,
adoptării, executării și încheierii bugetului public național.
Conform art. 3 a Legii finanțelor publice și responsabilităților bugetar-fiscale nr. 181,
procesul bugetar reprezintă consecutivitate a activităților de elaborare, examinare, adoptare,
executare și raportare a bugetelor.
2. Generalizați prevederile legale ce țin de esența procedurii raportării privind executarea
bugetară
3. Proiectați etapele executării bugetare
Avand in vedere aspectul teoretic si analiza prevederilor legale in vigoare procedura executiei
bugetare este compusa din urm-le etapte:
a. Repartizarea trimistriala a veniturilor/ cheltuielilor bugetare
Conform articolul 59. În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul
Finanţelor elaborează şi aprobă prognoze trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului
bugetului public naţional şi ale componentelor acestuia. Pe parcursul anului bugetar,
Ministerul Finanţelor monitorizează executarea bugetelor în raport cu prognozele trimestriale
prevăzute la alin. (1) şi întreprinde măsuri în vederea respectării nivelului aprobat al soldului
bugetar.
Articolul 64 În termen de 30 de zile de la data adoptării legilor/deciziilor bugetare
anuale, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie a anului bugetar, administratorii de bugete elaborează,
în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Finanţelor, prognozele de lichidităţi ale
bugetelor corespunzătoare pe an cu repartizare lunară. Prognozele menţionate la alin. (1) al
prezentului articol se actualizează periodic, cu respectarea nivelului trimestrial al soldului
bugetar, stabilit în condiţiile art. 59.
b. Executia partii de venituri
Colectarea veniturilor sunt necesare o serie de acte si operatiuni.
- Indentificarea veniturilor si bunurilor imozabile sau taxabile si stabilirea obligatiilor
fata de bugetul de stat. Aceasta are loc prin urm-le metode:
 Calcularea obligatiilor bugetare de catre subiectele platitoare(p.j.)
 Calcularea si retinerea obligaiilor bugetare de catre tertul platitor pentru
unele categorii de venituri de p.f. (contabilitatea intreprinderii)
 Calcularea informatiilor bugetare de catre organele fiscale
teritoriale(impozitul pe bunurile imobiliare, pe avere)
- Incasarea veniturilor bugetare realizate in urma platii de catre subiectele platitoare a
sumelor datorate bugetului de stat.
 Plata prin virament
 Plata in numerar
 Plata electronica
- Urmarirea colectarii veniturilor bugetare care cuprinde o serie de masuri initiate de
organe financiare, fiscale, bancare in vederea asigurarii integrale si la termen prevazute
tuturor veniturilor bugetare. Articolul 65. Încasările bugetare (1) Colectarea veniturilor şi a
altor încasări aprobate în bugetele componente ale bugetului public naţional se asigură de
către administratorii de venituri stabiliţi prin actele normative care instituie aceste
venituri. (3) Toate plăţile calculate, dar netransferate la bugetele componente ale bugetului
public naţional pînă la data încheierii anului bugetar se încasează în contul bugetelor
respective pe anul viitor.
c. Executia de casa a veniturilor
Articolul 63. 1) Încasările bugetelor componente ale bugetului public naţional şi plăţile
bugetului de stat şi ale bugetelor locale se efectuează prin sistemul trezorerial conform
metodei de casă. Evidenţa încasărilor şi plăţilor bugetare prin sistemul trezorerial se asigură
prin conturi trezoreriale bazate pe clasificaţia bugetară şi pe planul de conturi contabile.
Art. 62 (7) Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania
Naţională de Asigurări în Medicină pot angaja bănci comerciale, care activează pe teritoriul
Republicii Moldova, pentru efectuarea unor operaţiuni ce ţin de executarea de casă a
bugetelor. (8) Procedura de selectare a băncilor comerciale pentru efectuarea operaţiunilor ce
ţin de executarea de casă a bugetelor se face o dată la trei ani în conformitate cu legislaţia
privind achiziţiile publice.
Incasarile si platile de la bugetele componente BPN in moneda nationala se efectueaza
prin virament prin contul uni trezorarial(CUT) iar cele in valuta straina prin conturi BNM si
institutiile financiare in conformitate cu legislatia valutara.
d. Executia partii de cheltuieli
Articolul 67. Plăţile bugetare (1) În procesul executării bugetelor,
autorităţile/instituţiile bugetare efectuează plăţi în limitele alocaţiilor bugetare aprobate şi în
conformitate cu prognozele de lichidităţi ale bugetelor. (2) Finanţarea cheltuielilor se
efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti la conturile bugetului, cu respectarea
următoarelor priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-
teritoriale;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, a
compensaţiilor, a alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de
persoane pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;
c) cheltuielile pentru resursele termoenergetice;
d) cheltuielile din fondurile de urgenţă.
(3) La efectuarea altor cheltuieli decît cele stipulate la alin.(2), priorităţile de cheltuieli se
stabilesc de către conducătorul autorităţii/instituţiei bugetare.
(4) Plăţile legate de serviciul datoriei, inclusiv pentru obligaţiunile provenite din acordarea
garanţiilor, se efectuează în termenele şi în condiţiile angajamentelor asumate, indiferent de
suma aprobată în buget pentru acest scop.
(5) Toate plăţile executate pînă la data încheierii anului bugetar, indiferent de perioada
pentru care acestea se efectuează, se înregistrează şi se reflectă în evidenţa contabilă ca plăţi
ale anului bugetar curent.
(6) Datoriile autorităţilor/instituţiilor bugetare din anii precedenţi se achită de către acestea
din contul şi în limita bugetelor autorităţilor/instituţiilor respective aprobate pe anul bugetar
curent.
II Răspunderea juridică în procesul executării bugetare
1. Identificați conceptul de răspundere juridică în procesul executării bugetare
Raspunderea juridica, ca forma a raspunderii sociale, consta în raporturile juridice care iau
nastere ca urmare a savârsirii unei fapte ilicite, si care cuprinde, pe de o parte, dreptul
persoanei vatamate si al societatii în general de a obtine repararea prejudiciului cauzat si
restabilirea ordinii de drept, iar, pe de alta parte, obligatia celui vinovat de a acoperi paguba si
de a se supune sanctiunilor legale atrase de conduita sa contrara legii si celorlalte reguli de
convietuire sociala.
În ceea ce ne priveste, ne raliem opiniei potrivit careia raspunderea juridica este "acea forma a
raspunderii sociale stabilita de stat în urma încalcarii normelor de drept printr-un fapt ilicit si
care determina suportarea consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, inclusiv prin
utilizarea fortei de constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.
2. Caracterizați formele răspunderii juridice pentru încălcările în procesul executării
bugetare prevăzute de codul penal, contravențional, fiscal al RM
Conform prevederilor legale, pentru încălcările în procesul executării bugetare, sunt prevăzute
răspunderea penală, răspunderea contravențională și răspunderea conform codului fiscal al
rm.
Astfel, răspunderea penală se consideră condamnarea publică, în numele legii, a faptelor
infracţionale şi a persoanelor fizice/juridice care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi
precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege, conform Capitolului X,
INFRACŢIUNI ECONOMICE .
Răspunderea contravențională, este acea formă a răspunderii juridice căreia este supus
contravenientul ce a săvîrșit o faptă prevăzută de codul contravențional, conform capitolului
XV, contravenţii ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea
vamală şi valorile mobiliare.
Răspunderea fiscală, este acea formă a răspunderii juridice, căreia este supusă persoana fizică
sau juridică care a săvîrșit faptele prevăzute de Codul fiscal al RM. Tragerea la răspundere
pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat, în condiţiile
prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări
fiscale. Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.
Încălcările fiscale se califică după cum urmează: a) încălcare fiscală nesemnificativă;
b) încălcare fiscală semnificativă.
Se consideră nesemnificativă încălcarea fiscală dacă suma impozitului sau taxei constituie
pînă la 100 de lei pentru persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător și
pînă la 1000 de lei pentru persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și
persoanele juridice, inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nedeclarării,
declarării tardive sau diminuării impozitului sau taxei.
Se consideră semnificativă încălcarea fiscală care nu cade sub incidența prevederilor incălcării
semnificative.
Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o altă
răspundere juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana sancţionată de
obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întîrziere (penalităţii), stabilite de
legislaţie. Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală a contribuabililo nu eliberează
persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora, dacă există temeiurile respective, de
răspundere contravenţională, penală sau de altă răspundere prevăzută de legislaţie.
3. Argumentați specificul sancțiunilor aplicate pentru încălcările în procesul executării
bugetare
Analizînd prevederile Codului Fiscal, Codului Penal și Codului Contravențional, am dedus
următoarele trăsături ale acestor forme de răspundere:
1. În primul rînd, sancțiunea principală prevăzute de normele articolelor respective este
amenda. Aceasta, este prezentă ca sancțiune în prevederilor tuturor celor 3 forme de
răspundere juridică.
Pe lîngă această sancțiue, mai pot fi aplicate în calitate de pedepse și:
 privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
 închisoare
 lichidarea persoanei juridice
 muncă neremunerată în folosul comunităţii
2. În al doilea rînd, analizînd prevederile actelor juridice respective, deducem cercul de
subiecți ce pot fi supuși răspunderii juridice:
 Persoane fizice
 Persoane juridice
 Persoane fizice ce au calitatea de înteprinzător
 Persoane cu funcție de răspundere
 Persoane cu funcție de demnitate publică
3. Conform prevederilor Codului Penal, și Codului Contraventional, amenda este
indicată în u.c.( unități convenționale), spre deosebire de Codul Fiscal, conform căruia
amenda este stabilită în lei.
4. Spre deosebire de prevederile Codului Penal, și Contravențional, care prevăd că
sancțiunea este stabilită de organul de urmărire penală, procuror, agent constatator,
Codul fiscal prevede că cauzele privind încălcările fiscale sînt examinate de către
Serviciul Fiscal de Stat.
Cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data:

a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;
b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost
prezentat cu întîrziere.
Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele decizii privind:
a) aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate suplimentar, de
majorare de întîrziere;
b) clasarea cazului;
c) suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat.
De asemenea o particularitate a sancțiunilor prevăzute de Codul fiscal este faptul că unele

articole nu prevăd un cuantum fix al amenzii, ci stabilesc un anumit procent, care este
calculate diferit pentru diferite categorii de contribuabili care au încălcat prevederile codui
fiscal.
Test 30
I Veniturile publice
1. Definiți noțiunea impozitului și taxei
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
2. Determinați elementele definitorii ale veniturilor bugetare

Din punct de vedere juridic, veniturile bugetare reprezinta obligatii banesti, stabilite in mod
unilateral de catre stat prin acte normative, in sarcina persoanelor fizice si juridice, care
realizeaza venituri sau detin bunuri impozabile sau taxabile, elementele comune ale
veniturilor bugetare sunt urmatoarele:
1. denumirea venitului bugetar;
2. debitorul sau subiectul impunerii;
3. obiectul sau materia impozabilă;
4. unitatea de evaluare;
5. unitatea de impunere;
6. asieta sau modul de așezare a venitului;
7. încasarea venitului bugetar;
8. termenele de plată;
9. înlesnirile, drepturile și obligațiile debitorilor;
10. răspunderea debitorilor;
11. calificarea venitului bugetar.
1. Denumirea venitului bugetar- denumirea este adecvată în raport cu natura sa juridică și

financiar-economică (impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale, medicale, TVA,
accize, amenzi, penalități etc.).
2. Debitorul sau subiectul impunerii- o persoană fizică sau juridică care datorează, potrivit
legii, un impozit sau este obligată la efectuarea unei anumite prelevări către bugetul de
stat.
3. Obiectul sau materia impozabilă reprezintă veniturile sau bunurile impozabile sau
taxabile.
4. Unitatea de evaluare reprezintă elementul care exprimă cuantumul unitar al acestuia în
raport cu baza sa de calcul. Acest element se poate stabili în următoarele forme: cotă fixă,
cotă procentuală.
Cota fixă se stabilește atunci cînd baza sa de calcul o formează anumite obiecte, fapte sau acte
juridice (de ex., eliberarea unui act, obținerea unei autorizații șamd.).
Cota procentuală se stabilește în cazul cînd obiectul impozitului îl constituie valoarea
obiectului deținut sau venitul realizat de către debitor.
În fiecare an suma pentru impozitul pe venit se modifică!!!
a) pentru persoanele fizice-7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 31140 lei;
- 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 31140 lei;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
5. Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau material
impozabilă (în cazul venitului- leul moldovenesc; în cazul mijlocului de transport-
capacitatea cilindrică; în cazul alcoolului- litru sau decalitrul, în cazul loturilor de pămînt-
ha, în cazul locuințelor- m.p. etc.).
6. Asieta reprezintă modalitatea de așezare a obiectului sau mărfii bugetare, evaluarea
acesteia și stabilirea cuantumului de plată. În practică, se folosesc metode indirecte de
identificare și evaluare. În raport cu aspectele exterioare ale obiectului impozabil o facem
pe bază forfetară (agentul de impunere (reprezentantul organului fiscal) stabilește
împreună cu plătitorul mărimea aproximativă a materiei impozabile, fără pretenții la cel
din urmă); pe baze administrative- evaluarea se face de către organul fiscal în baza datelor
pe care le deține (de ex., impozitul pe bunurile imobiliare).
Sunt și metode directe, bazate pe administrarea de probe, cum ar fi declarația contribuabilului
sau a unei terțe persoane (de ex., contabilitatea declară salariul angajaților etc.).
7. Perceperea sau încasarea venitului bugetar reprezintă realizarea efectivă a acestuia. Se
folosesc în acest sens următoarele metode:
a. metoda plății directe- de regulă, pentru veniturile provenite de la persoane
juridice (impozit portabil și impozit cherabil). Impozitul portabil-
contribuabilul, din proprie inițiartivă, calculează și transferă impozitul către
bugetul de stat; impozitul cherabil- organul fiscal vine și cere;
b. metoda reținerii și vărsării- pentru veniturile impozabile realizate de către
persoanele fizice;
c. metoda aplicării de timbre fiscale;
d. metoda plăților electronice, prin internet etc.
8. Termenele de plată reprezintă data la care sau pînă la care un anumit venit trebuie vărsat
la bugetul statului. Termenul se fixează sub forma unui interval de timp (an, lună,
trimestru etc.).
9. Înlesninirile, drepturile și obligațiile debitorului.
Cu referire la înlesniri, conform prevederilor Cod Fiscal, se stabilesc următoarele înlesniri
,cum ar fi:
 scutire totală sau parțială de impozit sau taxe;
 scutire totală sau parțială de plata impozitului sau taxei;
 cotele reduse ale impozitelor și taxelor;
 reducerea obiectului impozabil;
 amînări ale termenului de achitare a impozitului sau taxei;
 eșalonări ale obligației fiscale.
Scutiri personale, Scutiri acordate soţiei (soţului), Scutiri pentru persoanele întreţinute
specificate în Cod Fiscal, precum și cota 0 la aplicarea TVA nu se consideră înlesniri fiscale!!!
10. Răspunderea debitorului- aplicarea formelor răspunderii juridice- Capitolul XV Cod
Fiscal.
11. Calificarea venitului bugetar se referă la stabilirea caracterului local sau central al
venitului și atribuirea prin lege spre părțile bugetului de stat.
3. Formulați structura veniturilor publice în RM la etapa actuală

Conform prevederilor Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, veniturile
bugetare se formează din:
1. impozite și taxe;
2. contribuții de asigurări sociale de stat și prime de asigurare obligatorie de asistență
medicală;
3. granturi pentru susținerea bugetului și pentru proiectele finanțate din surse externe;
4. alte venituri prevăzute de legislație.
Veniturile publice sînt formate din venituri ordinare (curente) și venituri extraordinare.
Veniturile publice ordinare sunt acelea care se încasează cu regularitate. Din această
categorie fac parte: impozitele directe, cum ar fi impozitul pe venit, pe profit al agenților
economici, pentru bunurile imobiliare etc; impozite indirecte, cum ar fi TVA, taxele vamale,
accizele etc.; venituri de la întreprinderile și domeniile statului, cum ar fi cele provenite de la
bănci, telecomunicații, păduri etc.
Veniturile publice extraordinare, la care statul apelează în cazuri excepționale și anume
atunci cînd veniturile ordinare nu acoperă integral cheltuielile statului. Din această categorie
fac parte: împrumuturile (art. 30); suplimentarea masei monetare printr-o nouă emisiune
monetară; emiterea de bonuri de tezaur (valori mobiliare de stat VMS); vînzarea unei părți din
rezervele de aur ale statului (RM- nu).
II Procedura bugetară
1. Identificați principiile procedurii bugetare
Aplicarea dreptului bugetar si a procedurii bugetare sunt guvernate de anumite principii:
1. Principiul anualitatii
2. Principiul unitatii monetare
3. Principiul universalitatii
4. Principiul unitatii
5. Principiul transparentei
6. Principiul echilibrului bugetar (doar in cazul bugetului de stat)- balansarii
7. Principiul realitatii bugetare
8. Principiul previzibilitatii si sustenabilitati
9. Principiul performantei
10. Principiul specializarii bugetare
2. Generalizați prevederile legale ce țin de plățile bugetare și plățile în baza

documentelor executorii
Articolul 67. Plăţile bugetare
În procesul executării bugetelor, autorităţile/instituţiile bugetare efectuează plăţi în limitele
alocaţiilor bugetare aprobate şi în conformitate cu prognozele de lichidităţi ale bugetelor.
Finanţarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti la conturile
bugetului, cu respectarea următoarelor priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-
teritoriale;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, a
compensaţiilor, a alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane
pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;
c) cheltuielile pentru resursele termoenergetice;
d) cheltuielile din fondurile de urgenţă.
Toate plăţile executate pînă la data încheierii anului bugetar, indiferent de perioada pentru
care acestea se efectuează, se înregistrează şi se reflectă în evidenţa contabilă ca plăţi ale
anului bugetar curent. Datoriile autorităţilor/instituţiilor bugetare din anii precedenţi se achită
de către acestea din contul şi în limita bugetelor autorităţilor/instituţiilor respective aprobate
pe anul bugetar curent.
Articolul 68. Plăţile în baza documentelor executorii
Documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti din contul
bugetelor componente ale bugetului public naţional, precum şi din contul
autorităţilor/instituţiilor bugetare, se prezintă obligatoriu de către creditor direct
administratorilor de bugete şi/sau, după caz, autorităţilor/instituţiilor bugetare respective doar
după rămînerea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti.
În cazul neexecutării documentului executoriu emis în baza unei hotărîri judecătoreşti în
termen de 6 luni de la data prezentării acestuia, creditorul poate solicita executorului
judecătoresc iniţierea executării silite, conform procedurii stabilite de Codul de executare.
Plăţile pentru executarea silită a sumelor adjudecate conform documentelor executorii se
efectuează în limita bugetului aprobat al autorităţii/ instituţiei bugetare.
Suma plăţilor pentru executare silită nu poate depăşi 20 la sută din bugetul aprobat al
autorităţii/instituţiei bugetare pe anul respectiv.
Ordinul incaso, emis de executorul judecătoresc, se execută în decurs de 10 zile din momentul
recepționării.
3. Argumentați situațiile în care administratorii de bugete sunt autorizați să blocheze
alocațiile de la buget
Administratorii de bugete conform Legii finanțelor ăpublice și responsabilității bugetar fiscale
sunt:
(1) Bugetul de stat se administrează de către Ministerul Finanţelor.
(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat se administrează de către Casa Naţională de
Asigurări Sociale.
(3) Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se administrează de către
Compania Naţională de Asigurări în Medicină.
(4) Bugetele locale se administrează de către autorităţile executive locale.
Articolul 69. Blocarea alocaţiilor bugetare
În procesul executării bugetului, administratorii de bugete sînt autorizaţi să blocheze temporar
anumite alocaţii de la bugetul respectiv, cu excepţia plăţilor pentru deservirea datoriei de
stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii:
a) dacă analiza executării scontate a bugetelor atestă înrăutăţirea nivelului soldului bugetar,
aprobat prin legea/decizia bugetară anuală şi stabilit ca prognoze trimestriale;
b) dacă limitele de alocaţii în proiectul bugetului care urmează a fi aprobat sînt mai mici
decît cele din bugetul provizoriu care se execută;
c) dacă sînt iniţiate propuneri de reducere a alocaţiilor fie prin redistribuire, fie prin
modificarea bugetului.
În perioada de blocare temporară a alocaţiilor, autorităţile/instituţiile bugetare nu îşi pot
asuma noi angajamente de cheltuieli.
Blocarea alocaţiilor poate fi efectuată pe o perioadă ce nu depăşeşte 60 de zile, cu informarea
autorităţilor/instituţiilor bugetare şi a Guvernului sau, după caz, a consiliilor locale despre
circumstanţele ce au determinat această acţiune.
În cazul în care acţiunile aferente blocării alocaţiilor nu asigură menţinerea soldului bugetar în
limitele stabilite de legea/decizia bugetară anuală, administratorii de bugete, în termen de cel
puţin 20 de zile pînă la expirarea perioadei de blocare, întocmesc şi prezintă proiectul
legii/deciziei privind modificarea bugetului respectiv.
Blocarea alocaţiilor efectuată se aplică pînă la adoptarea legii/deciziei privind modificarea
bugetelor respective.

Drept Financiar

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Drept Financiar

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Test 6

1.2 Comparați trăsăturile caracteristice ale conceptelor finanțelor publice

1.3 Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

1.2 Clasificați formele controlului financiar

1.3 Evaluați esența procedurii inspecției financiare

2. Determinați deosebirile dintre finanțele publice și private

3. Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

3. Dezvoltați aspectele procesuale privind exercitarea auditului public intern

Organizarea auditului intern:

2. Determinați controlul financiar după criteriul momentului în care se efectuează

3. Evaluați auditul public extern exercitat de Curtea de Conturi

2. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetului de stat

3. Formulați corelația dintre puterea legislativă și executivă în procedura bugetară

Corelația dintre puterea legislativă și executivă în procedura bugetară o deducem datorită

3. Dezvoltați elementele sistemului financiar al RM la etapa actuală

1.Relatați despre funcțiile impozitelor și taxelor

1.3. Formulați excepțiile prevăzute de lege privind mijloacele legale de plată pe

1.6. Argumentați importanța principiului autonomiei locale pentru

- Verificarea prin contrapunere- constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al

1.6. Proeictați un act de control financiar.

3. Evaluați domeniul de utilizare a mijloacelor din împrumuturile externe și decideți

2. Determinați particularitățile ce individualizează obligația bugetară

3. Precizați stingerea obligațiilor bugetare prin prescripție

Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a

a. Bugetul este un stat de prevedere a veniturilor si a cheltuielilor pentru o

b. Bugetul este un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua si de venituri ce

d. Bugetul reprezinta un procedeu economico-financiar cu caracter evolutiv,

Conform Legii RM finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale(181), buget –

2. Evaluați natura juridică a bugetului de stat al Republicii Moldova

-Bugetul este un act administrativ + legislativ, se considera ca bugetul este o lege in

3. Formulați conținutul și cuprinsul bugetului public național în Republica Moldova la etapa

Organizarea bugetara a unui stat corespunde cu structura organizarii statului respectiv

2. Generalizați etapele procedurii executării controlului financiar

3.Evaluați procedura de exercitare a auditului public extern

Auditul public extern se exercită în trei etape:

b. Ele apar in procesul activitatii bugetare ale statului si unitatilor-administrativ

c. Cercul specific al subiectilor raporturilor juridice bugetare in raport cu

3. Argumentați importanța principiilor și ordinea repartizării veniturilor și cheltuielilor

2. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetului local de nivelul I

După aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, autoritatea

3. Evaluați gradul de autonomie a autorităților publice locale prin prisma relațiilor

Cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data:

De asemenea o particularitate a sancțiunilor prevăzute de Codul fiscal este faptul că unele

2. Determinați elementele definitorii ale veniturilor bugetare

1. Denumirea venitului bugetar- denumirea este adecvată în raport cu natura sa juridică și

3. Formulați structura veniturilor publice în RM la etapa actuală

2. Generalizați prevederile legale ce țin de plățile bugetare și plățile în baza

You might also like