Structura bugetului este dependentă de structura
.Finanţele publice,reprezintă un anumit tip de
relaţii de repartiţie a PIB şi în special a venitului
naţional, concretizate în transferuri băneşti de la
agenţii economici şi persoane fizice către bugetul
statului, de la bugetul de stat către agenţii economici,
instituţii sau persoane fizice, precum şi între agenţii
economici.
Structura finantelor publice.Bugetul de stat.
.Bugetele unităților administrstiv –teritoriale.
Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat(BASS)
.Fondul de asigurări obligatorii de asistență medicală
Caracteristicile transferurilor financiare
sunt definitive;transferurile se realizează fără
contraprestaţie directă şi imediată;
există o anumită prestaţie, dar ea este indirectă,
mijlocită;fără titlu rambursabil.
Funcţiile finanţelor publice:
Funcţia de repartiţie are două faze:constituirea
fondurilor;distribuirea fondurilor, functia de control
Distribuirea resurselor financiare-reprezintă,
stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii şi
anume:cheltuieli de administare, pentru
invatamant,sanatate,cultura, arta; pentru asigurari
sociale si protectie sociale; gospodarie comunala si
locuinte; aparare nationala; ordine publica;actiuni
economice.
Controlul financiar de stat. este exercitat de către
Curtea de Conturi; Controlul financiar guvernamen.
este exercitat de către Inspectoratul Fiscal Principal
de Stat; de către Departam. Controlul Financiar şi
Revizie; Depart. Vamal; Controlul financiar
independent este exercitat de către Firmele de
audit.
.Sistemul bugetar și Bugetul de stat.
Sistemele bugetare diferă de la un stat la altul în
funcţie de structura organizatorică a acestuia: state
de tip unitar, state de tip federal. Sistemele bugetare
diferă de la un stat la altul în funcţie de structura
organizatorică a acestuia: state de tip unitar, state
de tip federal.
(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
raioanelor, oraşelor şi satelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului
de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, pe
care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În
caz de formare a fondului extrabugetar, el se
prezintă spre aprobare Parlamentului.
(3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor
sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu cel
puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului
bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului
precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
(4) Orice propunere legislativă sau amendament
care atrag majorarea sau reducerea veniturilor
bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea
sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate
numai după ce sînt acceptate de Guvern.
(5) Bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor se
elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.
(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată
fară stabilirea sursei de finanţare.
Bugetul de stat reprezintă un instrument de
stabilizare a economiei, prin care forţa politică
influenţează cererea agregată, volumul producţiei şi
nivelul general al preţurilor, asigură protecţia
socială; el este o formă concretă de manifestare a
finanţelor şi de înfăptuire a politicii financiare a
statului, constituind mijlocul principal prin care se
formează veniturile statului şi prin care se
efectuează cheltuielile publice.
Structura Bugetul
Un plan anual, unde sunt înregistrate toate
veniturile și cheltuelile statului pentru o anumită
perioadă de timp.
O balanță economică, unde se înregistrează
rezultatele obținute în procesul de redistribuire a PIB
sumele avansate temporar pentru acoperirea
teritorială a statului,pentru statele unitar teretoriale
și bugetul este prezentat sub forma unei balanțe
unitare. Funcțiile bugetului de stat
Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată
executarea bugetului de către autorităţile publice;
Gestiunea eficace a activităţii publice,
Proiectarea activităţii statului, prin care obiectivele
urmărite sunt formulate în diferite programe
alternative, însoţite de posibilităţile de finanţare
Principiile bugetare
principiul unităţii – conform acestui principiu bugetul
trebuie să conţină toate veniturile şi cheltuielile
statului într-un document unic;
principiul anualităţii – conform acestui principiu
bugetul trebuie elaborat şi votat în fiecare an;
principiul specializării – autorizarea de a efectua
cheltuielile nu este globală, ci detaliată pe categorii
de credite;
principiul echilibrului bugetar, considerat „regula de
aur a finanţelor publice”, când există egalitate între
nivelul veniturilor şi cel al cheltuielilor.
principiul publicităţii bugetului – potrivit acestui
principiu bugetul trebuie adus la cunoştinţa opiniei
publice.
Executarea bugetară.
A)excedentară, când veniturile realizate în perioada
respectivă sunt mai mari ca cheltuielile;
b) echilibrată, atunci când cheltuielile sunt egale cu
veniturile prevăzute;
c) deficitară, în cazul în care cheltuielile depăşesc
veniturile sau încasările bugetare realizate.
Structura bugetului de stat.
Veniturile bugetare se constituie din impozite
(impozitele pe venit, impozitele pe proprietate), taxe
(taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxa
vamală),alte încasări, care sunt specificate de
legislaţie. Veniturile bugetare nu includ
împrumuturile de stat.
Cheltuielile bugetare cuprind:
cheltuieli de funcţionare a puterii publice,
investiţii de capital,cheltuieli pentru finanţarea
activităţilor social-culturale (învăţământ,
cultură,sănătate, ştiinţă, protecţia socială),
cheltuieli privind finanţarea activităţii externe,
apărării naţionale, menţinerii ordinii publice,
cheltuieli cu caracter economic etc.
Tipuri de deficit bugetar.
Deficitul structural-în condițiile ocupării depline,
Deficit ciclic-în timpul declinului,
Deficit ciclic=deficit efectiv-deficit structural
Cauzele creşterii deficitului bugetar:
nivelul jos al eficienţii producţiei;
structura neraţională a cheltuielilor bugetare;
nivelul scăzut al investiţiilor în tehnică şi tehnologie
performantă;mecanismul bugetar neeficient care nu
ia permis statului să utilizeze bugetul ca instrument
stimulativ de influenţă asupra dezvoltării economie
şi stării sociale
Căile de reducere a deficitului bugetar:
schimbarea politicii de investiţii în favoarea
ramurilor prioritare;
folosirea mai pe larg a facilităţilor şi a sancţiunilor;
reducerea sectorului public prin privatizare şi astfel a
finanţărilor din partea statului a activităţilor
neeficiente;finanţarea de către stat numai a
programelor sociale;Banca Naţională a Moldovei să
nu finanţeze deficitul bugetar deoarece aceasta este
emisie de monedă. Orişice credit al BNM oferit
Guvernului trebuie să fie înregistrat ca o datorie
publică acoperită cu hârtii de valoare de stat.
2.Datoria publică. reprezintă totalitatea
obligaţiilor băneşti pe care le are statul la un
moment dat faţă de creditori interni şi externi,
rezultat din împrumuturi în monedă naţională şi în
valută, pe termen scurt, mediu şi lung, contractate
de stat în mod direct sau garantate de către acesta,
inclusiv obligaţiile faţă de trezoreria proprie pentru
deficitelor bugetului de stat.Formele datoriei
publice: Datoria publică se stabileşte şi se
gestionează în mod distinct pe cele două forme ale
ei:datorie publică internă (faţă de creditori
interni);datorie publică externă (faţă de creditori
externi).În funcţie de termenul pentru care se
contractează împrumuturi, datoria publică se
clasifică:datorie publică pe termen scurt
(flotantă);datorie publică pe termen mediu şi lung
(consolidată).În funcţie de calitatea creditorilor,
datoria publică poate fi:datorie publică brută, fiind
dată de valoarea totală a împrumuturilor, indiferent
unde sunt plasate acestea;datorie publică netă, în
care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la
instituţiile statulu
Deservirea datoriei publice.
Cheltuielile anuale reprezentând plăţi exigibile (care
trebuie plătite numaidecât, urgent, la scadenţă)în
contul datoriei publice formează în ansamblul lor
serviciul datoriei publice. Acesta se stabileşte în cele
două forme:
serviciul datoriei publice interne;
serviciul datoriei publice externe
Indicatorii de apreciere a datoriei interne.
Ponderea datoriei publice interne (DPI) în
PIB;Ponderea dobânzilor în PIB;Ponderea serviciului
datoriei publice interne (SDPI) în PIB;Ponderea SDPI
în totalul cheltuielilor bugetului de stat.Gradul de
îndatorare a țăriiSe determină ca raportul datoriei
publice la PIB.Se consideră periculoasă situașia cînd
datoria este mai mare de 2,5 ori decît PIB.În UE
plafonul de îndatorare nu trebuie să depășească
50% din PIB.Rata datoriei externe nu trebuie să
depășiască 20% din PIB.Raportul dintre deficitul
balanșei comerciale și PIB-este limitat la
5%.Impozitul.Cadrul legislativ al impozitelor,
taxelorActele legislative de bază care reglementează
sistemul acestor plăţi sunt:Codul Fiscal,Legea
bugetului de stat,Legea privind sistemul public de
asigurări sociale,Legea cu privire la asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală etc. Plăți
obligatorii de către contribuabili. Persoanele care au
obligaţia de a achita impozite şi taxe se numesc
contribuabili sau subiecţi ai impozitării.sunt trei
tipuri de plăţi obligatorii:Impozite şi taxe;Contribuţii
de asigurări sociale obligatorii,Primele de asigurare
medicală obligatorie. Formele
impozitelor.Impozitele directe –se stabilesc asupra
veniturilor și a averii subiectului,și aici subiectul
corespunde cu suportatorul.Acestea sunt :pe venit,pe
avere,pe rotație de capital,pămînt,clădiri.Impozite
indirecte:le achită consumatorul,acestea întră în
prețul bunurilor.TVA,accizele,taxe vamale,taxe de
timbru. Impozitul pe venit este venitul brut obţinut
de către persoanele fizice sau juridice în care se
includ veniturile obţinute din orice surse aflate în
Republica Moldova, precum şi din alte surse din
afara republicii.Scutiri pentru fiecare contribuabil-
10620 lei anual.-885lei lunar.Cotele de impozit pe
venit pentru persoanele fizice sunt:7% din venitul
anual ce nu depăşeşte 33000 lei,-2750 lei lunar18%
din venitul anual ce depăşeşte 33000 lei.Cotele de
impozit pentru persoanele juridice plătitori TVA este
de12% din venitul impozabil sau 7%-Gospodăriile
țărănești.3% din venitul din vânzări pentru
persoanele juridice care sunt plătitori ai TVA. Taxa
pe valoare adăugată este un impozit care reprezintă
o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii
mărfurilor livrate şi serviciilor prestate pe teritoriul
R.M. sau importate în republică.Cotele TVA
sunt:Cota standart 20% din valoarea impozabilă a
mărfurilor şi serviciilor,8% la pâinea şi produsele de
panificaţie, laptele şi prudesele lactate, la anumite
medicamente importate sau livrate pe teritoriul
R.M.,5% la gazele naturale şi gazele lichefiate,Cota
zero la mărfurile şi serviciile pentru export, energia
electrică şi cea termică etc.Accizele Accizul este
impozit stabilit pentru unele mărfuri de
consum:Persoanele juridice şi fizice care prelucrează
sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul
R.M,Persoanele juridice şi fizice care importă
mărfuri supuse accizelor. Taxa vamală şi taxele
rutiere Taxele rutiere sunt percepute pentru folosirea
drumurilor R.M. Cotele taxelor rutiere sunt stabilite
în Codul Fiscal al R. Contribuţii de asigurare
socială obligatorie reprezintă o sumă datorată de
persoanele angajate prin contract individual de
muncă, întreprinzătorii individuali şi alte persoane
fizice.Cotele CAS constituie:23% din fondul de
retribuire a muncii şi alte recompense, achitată lunar
de angajator,6% din fondul de retribuire a muncii şi
alte recompense achitată de angajat. Primele de
asigurare obligatorie de asistenţa medicală
reprezintă o sumă pe care persoanele asigurate sunt
obligate să o plătească pentru preluarea riscului în
bugetul de stat.Plătitorii Primelor de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală
sunt:Angajatorii,Angajaţii,Alte persoane stabilite prin
lege,Cotele primeor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală sunt:Pentru întreprinzătorii
individuali –Pentru asigurarea angajaţilor 9% (4,5%
pentru angajatori şi 4,5% pentru angajaţi).Sisteme de
impozitare. Progresiv-cu cît venitul este mai mare
cu atît și venitul este mai mare.Proporțional-se achită
aceeași rată a impunerii, Regresiv-reducerea ratei
impozitării pe măsura creșterii veniturilor. Teoriile
privind deficitul bugetar. 1.Teoria clasică-statul
trebuie sa fie limitat în acțiunile sale în asa fel acesta
va utiliza mai rațional resursele sale.În caz contrar
statul este predespus spre cheltueli mai mari dechit
venituri si împrumută bani pentru cheltueli de
consum și reduc veniturile disponibile în
economie.Astfel,se ajunge la majorarea impozitelor
și taxelor. Teoria neoclasică. Consumatorii sunt
raționali,si au acces la piețele de capital,iar deficitele
permanente reduc acumularea de capital ,în timp ce
deficitele temporare au un efect mai slab asupra
economisirelor,ratei dobinzei,consumului,etc.Teoria
keynesistă.-consideră că populația are o înclinație
mare spre consum peste venitul disponibil.Reducerea
impozitului are impact asupra cererii agregate.
Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi
taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de
stabilire, modificare şi anulare a acestora prevăzute
de legislaţie, precum şi totalitatea măsurilor ce
asigură achitarea lor.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei
părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau
juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii
cheltuielilor avansate. Prelevarea se face:în mod
obligatoriu;cu titlul nerambursabil şi definitiv;fără
contraprestaţie directă şi imediată din partea
statului;în caz de neplată, statul te poate urmări din
punct de vedere juridic. Multiplicatorul
cheltuelilor guvernamentale. arată cum se
modifică nivelul venitului de echilibru(Y) ca rezultat
al modificării achizițiilor guvernamentale(G) cu o
unitate. Multiplicatorul fiscal. Arată cum se
modifică nivelul venitului de echilibru (Y)ca rezultat
al modificării impozitelor(T)cu o
unitate.Multiplicatorul transferurilor –arată cum se
modifică nivelul venitului de echilibru(Y) ca rezultat
al modificării transferurilor (TR)cu o
unitate.Multiplicatorul bugetului echilibrat –
influențiază asupra nivelului producției prin
modificarea simultană,în proporție egală atît a
cheltuelilor ,cît și a veniturilor statului.
TEMA8.Inflația și procesele inflaționiste noţiunea
de inflaţie este legată de masa banilor în circulaţie în
raport de producţie: creşterea masei banilor în
circulaţie într-un ritm mai rapid decât cel al creşterii
producţiei. J.M. Keynes apreciaza natura inflatiei in
legatura cu fluxurile macroeconomice reale, tendinta
de crestere nelimitata a preturilor curente fiind
corelata cu folosirea deplina a mainii de lucru. El
considera ca se poate vorbi de inflatie autentica daca
o noua crestere a volumului cererii efective nu mai
determina o noua crestere a productiei si se manifesta
prin cresterea unitatii de cost strict proportionala cu
cresterea cererii efective. - monetaristii explica
inflatia pe baza confruntarii specifice dintre marimile
nominale si cele reale, dintre nivelurile curente si
cele asteptate ale indicatorilor macroeconomici; -
aprecierea inflatiei ca un dezechilibru ce consta intr-
un exces al fluxului cererii de bunuri in raport cu
posibilitatile ofertei; inflaţia dezechilibru
macroeconomic caracterizat prin două tendinţe
majore:- creşterea generalizată şi persistentă a
preţurilor durabilă (non-conjuncturală)tendinţă
generală cumulativă (autoîntreţinută)- scăderea
puterii de cumpărare a banilor Opusul inflatiei
esteconsiderata deflatia. deflaţie - proces de scădere
durabilă a nivelului general al preţurilor dezinflaţie -
proces de reducere (încetinire) a ritmului de creştere
a nivelului general al preţurilor, sau altfel spus de
scădere durabilă a ratei inflaţiei (aceasta înregistrând
în continuare valori pozitive).n marime absoluta,
inflatia ne arata diferenta (ecartul) dintre cererea
nominala solvabila si oferta reala de bunuri materiale
si servicii, aceste marimi fiind agregate la scara
economiei nationale. Aceasta diferenta ne arata
excedentul, surplusul de masa monetara in raport cu
oferta reala corespunzatoare. n marime absoluta,
inflatia ne arata diferenta (ecartul) dintre cererea
nominala solvabila si oferta reala de bunuri materiale
si servicii, aceste marimi fiind agregate la scara
economiei nationale. Aceasta diferenta ne arata
excedentul, surplusul de masa monetara in raport cu
oferta reala corespunzatoare. Cei mai utilizati indici
si coeficienti pentru masurarea inflatiei sunt:
indicelegeneral al preturilor saudeflatorul PIB (PNB),
indicele consum, indicele preturilor de productie,
indicele costului vietii, modificarea puterii de
cumparare a banilor, s.a.Indicele preturilor
bunurilor de consum (IPC) masoara evolutia
preturilor unui cos de produse, considerat relevant
din perspectiva cheltuielilor efectuate de o
gospodarie tipica. Indicele preturilor de productie
(IPP) masoara evolutia preturilor in etapele care
preced consumul final, inclusiv a pretului materiilor
prime, semifabricatelor si produselor care n-au fost
trimise spre desfacere. Indicele general al
preturilor (IGP) masoara evolutia tuturor tipurilor de
pret care functioneaza intr-o economie: atat in cazul
bunurilor regasite in consumul gospodariilor, cat si in
cel al bunurilor care intra in fluxurile de productie.
Este cel mai relevant indicator al inflatiei. Rata
inflatiei ne arata modificarea relativa a nivelului
preturilor in decursul unui interval de timp, putand fi
determinata cu ajutorul IPC si al IGP: Ri =
IPC (IGP) – 100%2Forme cauzale ale
inflaţieiinflatie moderata, exprimata printr-un ritm
mediu anual de crestere a preturilor de consum intre
3-5% pe an, insotita, de regula, de o crestere
economica intr-o masura mai mare; - inflatie
rapida, care poate atinge un ritm de crestere a
preturilor de 10%, fiind insotita de cresteri
economice mai lente si de stagnari, uneori chiar de
scaderi ale productiei nationale; - inflatie
galopanta (hiperinflatia),caracterizata printr-o
crestere anuala a preturilor ce depaseste 10%,
ajungand uneori la procentaje de peste
100%Hiperinflaţie 200%Corelatiile dintre
inflatie si dinamica economicacrestere economica
neinflationista – care are loc in conditiile unei inflatii
moderate (controlata de guverne si alti factori de
decizie macroeconomica), rata cresterii economice
depasind-o pe cea a inflatiei. - crestere economica
inflationista – unde rata inflatiei este mai mare decat
ritmul mediu anual de crestere a productiei nationale.
. - stagflatie – caracterizeaza economia unei tari cu
inflatie rapida si lipsa de crestere notabila a
productiei nationale, adesea prin „crestere zero” si
recesiune economica. - slumpflatia – exprima un
regres economic, o scadere a productiei nationale, in
conditiile unei inflatii rapide sau chiar
galopante.Cauzele inflatiei contemporaneemisiune
excesiva de semne banesti (bani de hartie); -
excesul de cerere solvabila care genereaza
dezechilibru pe piata, intretine urcarea preturilor
accentuand tensiunea inflationista in concordanta cu
marirea diferentei dintre cerere si oferta; -
insuficienta productiei de marfuri (ofertei). Cresterea
veniturilor, mai ales a salariilor, nu este insotita de o
crestere corespunzatoare a productiei si
productivitatii, aparand o penurie de bunuri, care
genereaza dezechilibru pe piata, inegalitate intre
cerere si oferta, cresterea preturilor. Specialistii
numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala.
Deoarece salariul este o componenta a costului de
productie, augmentarea lui va duce la cresterea
pretului de vanzare, creandu-se premisele unei
spiraleinflationiste a salariilor si a preturilor.
creșterea excesiva a creditului, care „creeaza” bani
suplimentari fata de nevoile circulatiei, ducand la
cresterea acceleratacererii de marfuri in comparatie
cu oferta; deteriorarea productiei de bunuri
economice fara o reducere corespunzatoare a masei
monetare aflate in circulatie; - cresterea preturilor
internationale la materii prime, combustibil si
energie, odata cu importarea unor asemenea marfuri,
importandu-se si inflatie.Cauze şi efecte economico-
sociale inflaţia prin bani: M*V = P*Y (emisiune
necontrolată de monedă; creşterea vitezei de
circulaţie a banilor…)inflaţia prin cerere (scăderea
bruscă a înclinaţiei spre economisire; mutaţii
neanticipate în structura cererii,…)
deficitul bugetar (cheltuieli neproductive;
împrumuturi de la banca de emisiune,…)
inflaţia prin costuri (scumpirea anumitor resurse
materiale; majorări salariale necorelate cu
productivitatea,…)
inflaţia externă/importată (preţuri externe şi/sau curs
de schimb; excedent extrem…)
inflaţie prin structuri (monopolizare…)
Efecte economico-sociale primele faze ("şocul
iniţial" şi "eroziunea monetară") → stimulează
producţia (Expansiunea monetară lentă duce la
expansiunea producţiei) în fazele următoare inflaţia
începe să "intoxice" sistemul economic şi
social:scăderea puterii de cumpărare a celor cu
venituri nominale fixe sau cu un grad ridicat de
rigiditate (reduceri a cererii de consum) scăderea
vânzărilor (consecinţă aşteptată cel puţin după
lichidarea efectului de consum al economiilor)
diminuarea economisirii (cu efecte asupra
investiţiilor viitoare şi creşterii economice – vezi
modelul Solow)distorsionarea sistemului de preţuri
cu consecinţe asupra optimalităţii deciziilor şi
alocării resurselor . Efectele economico-sociale ale
inflatiei In cazul inflatiei galopante (hiperinflatiei)
efectele asupra vietii economico-sociale pot fi
devastatoare, dintre acestea noi amintind cele mai
importante: - sunt afectate corectiile dintre
preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele
activitatii economice, se anuleaza posibilitatea
efectuarii calculelor de eficienta si rentabilitate, fiind
denaturate rezultatele compararii acestora in timp si
spatiu; - sunt descurajate investitiile
productive, resursele banesti fiind orientate spre
actiuni speculative si/sau spre risipa si consum
nerational; - sunt afectate cursurile
valutare, moneda nationala pierzandu-si aproape
intreaga valoare in raport cu monedele
straine; - contribuie la decaderea societatii
civile, in general, prin saracirea clasei de mijloc,
subminarea sistemului de impunere fiscala, generarea
coruptiei si degradarii morale in sanul institutiilor
sociale;- deficitul bugetului de stat atinge cifre foarte
mari. Pentru inflatia moderata si controlata, ce
caracterizeaza tarile avansate economic, teoria
economica consemneaza urmatoarele efecte
(costuri): - pierderi sociale legate deprecierea
banilor aflati in circulatie. ; - necesitatea deselor
calculari si recalculari de preturi, de operatiunile
de afisare a acestora. Aceste costuri sunt
numite costuri meniu; - inflatia antreneaza
redistribuiri arbitrare ale avutiei si veniturilor intre
gospodarii, firme si stat, afectand in special
persoanele care dispun de venituri fixe. Sunt
avantajati debitorii, care-si achita datoriile in
bani depreciati; - costuri psihologice si chiar
politice, datorita perturbarii ordinii sociale
existente. 4.Politici de combatere a inflaţiei şi
consecinţelor acesteia Politica monetară (şi de
credit) reducerea masei monetare în circulaţie
(majorarea dobânzii de referinţă/taxei scontului;
limitarea directă a creditelor; creşterea
rezervelor minime obligatorii; politica de open-
market) reforma monetară. Politici financiare
(bugetare) politica fiscal politica cheltuielilor
publice reducerea cheltuielilor publice
creşterea veniturilor bugetare (prin creşterea
gradului de colectare a veniturilor şi/sau
creşterea fiscalităţii) contractarea unor
împrumuturi publice pentru acoperirea deficitelor
poate asigura diminuarea masei monetare şi un
control mai mare a cererii solvabile
Evoluţia creşterii preţurilor şi indexării.
Derulare şi efecte
Creşterea
preţurilor
Evoluţia
salariilor
prin
indexare
timp
alte măsuri îngheţarea preţurilor şi a salariilor
controlul preţurilor prin măsuri administrative
Tema 11.Creșterea economică și dezvoltarea
economică. Indicatorii
macroeconomiciprodusul global brut (PGB)
produsul intern brut (PIB);produsul intern net
(PIN) ;produsul national brut (PNB) ;produsul
national net (PNN) . Cresterea economică
reprezintă procesul de sporire a rezultatelor
economice, determinate în condiţiile combinării
raţionale a factorilor de producţie, care se
concretizează în creşterea PNB şi VN pe
ansamblu şi pe locuitor . Creşterea economică
este un fenomen foarte complex şi poate fi
realizată numai prin politici adecvate acestui
obiectiv. Creștere economică poate fi.CE
zero-rezultatele macroeconomice cresc in
aceiași măsură cu populația,PIB pe cap de
locuitor rămîne neschimbat.
CE negativă-rezultatele macro.pe cap de
locuitor au tendința de scădere ținînduse sub
control o serie de corekații fundamentale de
echilibru.CE pozitivă-indicatorii macro.au o
tendință de creștere la nivelul economiei de
ansamblu.CE potențială –este pe temin lung și
reprezintă creșterea producției potențiale(PIB
potențial. ModelulcreşteriieconomiceModelul
este o construcţie artificială, logico-matematică
ce evidenţiază dependenţa funcţională dintre
variaţia factorilor creşterii economice şi variaţia
indicatorului de creştere economică utilizat, cu
ajutorul unui sistem de ecuaţii . Factori care
influenţează creşterea economică a) factorii
cu actiune directa: factorul uman, material,
progresul tehnic sau tehnologic ,inovațiile,
cunoștințele etc. b) factorii cu actiune
indirecta:cererea agregată, rata investitiilor,
cheltuielile de cercetare-dezvoltare, politica
financiara, monetara, bugetara etc. Există o
singură cale sau o singură soluţie la îndemâna
unei ţări pentru a-şi extinde producţia :este
vorba de investiţii . Investiţiile = factorul
principal al creşterii economice şi au la bază
două surse principale :economiile populaţiei şi
împrumuturile externe. Dezvoltarea
economică presupune un ansamblu de
transformări cantitative, structurale şi calitative,
atât în economie, cât şi în cercetarea ştiinţifică şi
tehnologiile de fabricaţie etc . Indicatorii
dezvoltării economice sunt: Productivitatea
muncii;Ponderea industriei de maşini-unelte în totalul
industrieiPonderea exportului de maşini-unelte în
totalul exportuluiPonderea exportului de inteligenţă
în totalul exportuluiPonderea forţei de muncă în sfera sporirii demografice.Capitalul se acumuliază ca
serviciilor Investiţiile reprezintă şi aici,ca şi în cazul rezultat de creștere a ratei profitului.
creşterii economice factorul principal al dezvoltării
economice Progresul tehni-Cercetarea proprie –
Învăţământul. Conceptul de dezvoltare durabilă
=dezvoltarea economiei care să fie compatibilă cu
mediul natural şi care să asigure satisfacerea
trebuinţelor de viaţă ale oamenilor în condiţiile în .
care să nu fie afectate posibilităţile de viaţă ale
generaţiilor viitoare.
Au fost stabilite şase priorităţi naţionale de
dezvoltare: Creşterea competitivităţii economice şi
dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere
Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de
transport Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii
mediului Dezvoltarea resurselor umane, promovarea
ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacităţii
administrative Dezvoltarea economiei rurale şi
creşterea productivităţii în sectorul agricol
Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între
regiunile ţării . Tipurile de creștere economică.-în
dependență de modul de combinare a FP
CE extensivă-are loc ăn urma atragerii și utilizării a
unei cantități tot mai mare de factori de producție.
CE intensivă-se pune accent pe calitatea factorilor de
producție,are loc în urma utilizării progresului
tehnico-ătiințific și a creșterii productivității
factorilor utilizați.CE de tip intermediar-prin
contribuții egale a diminsiunilor cantitative si
calitative a factorilor de producție.
Tipuri a CE, în raport cu modificarea PIB real și a
prețurilor CE neinflaționistă-prețurile cresc mai lent
decît PIB.CE inflaționistă-PIB crește mai încet decît
prețurile,Stagflația-PIB stagnează,iar prețurile cresc,
Slumplflația-PIB scade,iar prețurile cresc
Clasificarea modelelor. După intervalul de timp,-
statice—pe termin scurt,-dinamice –pe termen lung,
În funcție de scopul utilizării.,-structurale-reflectă
elementele interne ale economiei la un moment
dat.-previzionare-cuprind parametrii dezvoltării
ulterioare a economiei. În funcție de metodologia
utilizată. Modelele Keynesiste și
neokeynesiste,Modelele sintezii neoclasice-
Solow,Modelul intput-output-W.Leontief.
DUPĂ nivelul de desfășurare a procesilor și
fenomenelor economice.Modele
microeconomice,Modele macroeconomice,Modele
mondoeconomice. Teorii . Teorii clasice-au descris
evoluția creșterii economice în condițiile factorului
pămînt limitat și a populației în creștere. Teoria
Keynisistă și neokeynesistă,-pun accentul pe cererea
agregată în asigurarea echilibrului macroeconomic și
sporirea venitului național.Teoria neoclasică-se
bazează pe rolul ofertei de monedă și a factorilor de
influență asupra ofertei agregate. Modelul
Keynesist al CE Presupune creșterea venitului
național ca rezultat al creșterii cererii
agregate(AD)Utilizează cocepte noi-multiplicatorul-
care presupune creșterea venitului în urma creșterii
investițiilor.Acceleratorul-care presupune
modificarea investițiilor în urma sporirii venipurilor
Modelul neokeinesist.Modelul Harrod-Domar-
model unisectorial de CE.Economiile au o pondere
constantă în venitul real.Forța de muncă crește cu o
rată exponențială determinată exogen,Rata de
creștere a productivității muncii poate fi sporită
efectiv prin progres tehnic.Are la bază investiția
agregată.
Modelele neoclasice..
Modelul Solow-se bazează pe o funcție de producție
macroeconomică,ce exprimă producția în funcție de
capital și muncă.Y=f(K,L)Factorii de producție sunt
substituibili.Forța de muuncă sporește din contul
.