Titlul articolului recenzat: Agent-based simulation of alternative classroom evacuation scenarios

Despre ce Ȋn acest articol, este prezentat scenariul evacuării unei săli de clasă ȋn caz de
este vorba in urgenţă. Din cauza creșterii numărului de accidente ȋn rândul elevilor și studenţilor,
acest articol? cauzate de diverse urgenţe, problematica evacuării ȋn siguranţă a ȋnceput să fie
tratată cu mai mult interes, atât de oficialii școlilor, cât și de arhitecţi. Simpla
respectare a parametrilor de construcţie nu asigură certitudinea evacuării sigure ȋn
caz de urgenţă. Astfel, a fost introdus un nou model folosind aplicaţia Netlogo,
pentru a investiga corelaţia dintre eficienţa evacuării și structura sălilor de clasă.
De ce este Organizarea unor rute eficiente de evacuare ȋn interiorul clădirilor, ȋn special cele
necesara dens populate precum școlile, este un aspect foarte important pe care arhitecţii ȋl
prezenta iau ȋn calcul. Cu toate acestea, din cauza necunoașterii exacte a comportamentului
cercetare? uman, arhitecţii se bazează, ȋn principiu, pe statistici și nu pe utilitatea practică a
acestora. Deși unele cercetări permit participarea explicită a oamenilor ȋn testele de
evacuare și drept urmare crearea unui tipar, această metodă este și periculoasă și
costisitoare, deoarece supune indivizii la nenumărate riscuri.
Ȋn cadrul modelului virtual, principalul dezavantaj constă ȋn comportamentul
diferenţiat al oamenilor, ceea ce poate crea deviaţii ȋn analizarea rezultatelor. Cu
toate acestea, principiul de bază al acestei metode de cercetare este de a stabili o
serie de reguli comportamentale pentru agenţi, bazate pe experienţe reale și de a-i
lăsa pe aceștia să interacţioneze liber ȋn mediul virtual.
Principalul obiectiv al acestei cercetări este de a utiliza Netlogo pentru a simula
situaţii de risc ȋn săli de clasă cu structuri diferite și a compara performanţele
fiecăreia din mai multe unghiuri.
Enumerati Integrarea cercetarii de evacuare ȋn tehnicile de modelare pe bază de agenţi
alte cercetari necesită o ȋntelegere detaliată a mecanismelor de luare a deciziilor și transformarea
din aceeasi lor ȋn limbaje de programare.
arie Conform cercetării lui Craig (1987), tiparele obișnuite de mișcare folosite ȋn
prezentate in procesele de evacuare sunt determinate ȋn principal de “forţa socială” și sunt
articol puternic conectate cu așa-zisul instinct sau comportament de” turmă”. Ȋn mod
similar, Colin și Tony (2005), au stabilit un model de evacuare a unei mulţimi de
agenţi pentru a analiza corelaţia dintre puterea de ȋnaintare și densitatea populaţiei.
Su et al. (2008) a utilizat modelul pentru a analiza performanţa mai multor planuri
de evacuare a unui spital, ȋn cazul unui atac terorist. Spre deosebire de ceilalţi,
Xiaohui et al. (2012) a creat un nou set de standarde de evaluare, pentru a ajuta
agenţii să decidă care este cel mai potrivit loc prin care pot ieși ȋn siguranţă.
Există savanţi care au obţinut rezultate uimitoare combinând tehnicile de modelare
pe bază de agenţi cu cercetările de evacuare. Spre exemplu, Tariq et al. (2010) a
creat un scenariu de explozie ȋn Netlogo și a schimbat ȋn mod aleator locaţia de
salvare de fiecare dată pentru a observa modul ȋn care se modifică rezultatele
evacuării, iar Vani și Sumam (2013) și-au concentrat atenţia asupra analizării
impactului diferitelor comportamente de evacuare și măsurării eficienţei ȋn ceea ce
privește rata de evacuare.
Care sunt 1. Software-ul de simulare
metodele Simularea acestei cercetări se realizează cu ajutorul software-ului Netlogo. Practic,
utilizate? există 4 structuri ce formează mediul de simulare ȋn Netlogo: turtles, patches, links și
observer.

2. Configurarea mediului
Tiparul de săli utilizat ca mediu al acestui model este cel tipic chinezesc. Ȋn
comparaţie cu alte laboratoare, elevii petrec cel mai mult timp ȋn aceste săli de clasă
și e cel mai probabil să ȋntâmpine situaţii de urgenţă aici. De aceea, pentru a face
rezultatele analizei mai practice, ȋntregul proiect de simulare urmează strict modelul
de construcţie standard din China (cu una sau două ieșiri).
3. Reguli comportamentale
Potrivit cercetărilor anterioare, ȋn caz de urgenţă, oamenii evaluează prima dată
mediul ȋnconjurător, analizează instinctiv situaţia, bazându-se pe propriile
cunoștinte și abia apoi ȋși urmează propriile decizii pentru a evacua zona periculoasă.
Ȋn principiu, comportamentul uman de evacuare se poate diviza ȋn două părţi: luarea
deciziei și mișcarea.
3.1. Luarea deciziei
Pentru a verifica efectele exerciţiului de incendiu, au fost proiectate două tipuri
diferite de scenarii de evacuare: o scena premeditată și o scena reală, auto-
organizată. Asemenea reacţiei celor mai mulţi oameni ȋn cazuri de urgenţă,
agenţii studenţi acţionează ȋn mod egoist, salvându-și propriile vieţi și evacuând
zona cât mai repede posibil. Ȋnsă, după primirea antrenamentului ȋn caz de
incendiu, aceștia actionează mult mai coordonat și ordonat, urmăresc
indicatoarele și pompierii pentru a ieși ȋn siguranţă.
3.1.1. Scena auto-organizată
Ȋn scenariul auto-organizat, agenţii acţionează ȋn mod egoist și independent.
Aceștia aleg locurile cu cât mai puţini oameni și cât mai aproapiate de ușă atunci
când se hotărăsc să se salveze. Așadar, densitatea populaţiei și distanţa până la
cea mai apropiată ieșire reprezintă principalii factori decizionali.
După ce agenţii studenţi calculează scorurile fiecărei zone din aria de mișcare
posibilă, aceștia selectează zona cu cel mai mare scor și pornesc ȋn direcţia
respectivă.
Deoarece, ȋn cazurile scenariilor auto-organizate, oamenii preferă să se
adăpostească ȋn ariile cu cel mai mult spaţiu de mișcare, densitatea populaţiei
are un efect negativ asupra comportamentului agenţilor. Așadar, se utilizează
metoda de normalizare și se recalculează importanţa relativă a fiecărei zone. Ȋn
cadrul acestei ecuaţii, zonele cu mai puţină populaţie vor dobândi ȋn mod
natural valori mai mari de atracţie.
Ȋn mod similar, distanţa de parcurs până la cea mai apropiată ieșire are un
impact negativ asupra comportamentelor agenţilor. Așadar, se va utiliza aceeași
metoda de normalizare pentru a calcula importanţa fiecărei zone.
3.1.2. Scena premeditată
Ȋn acest caz, oamenii acţionează mult mai eficient ȋn urma pregătirii ȋn caz de
incendiu, urmând ȋntocmai indicaţiile experţilor. Așadar, agenţi studenţi sunt
proiectaţi să se adăpostească doar ȋn anumite zone alese de pompieri. Spre
deosebire de agenţii din scenariul anterior, aceștia trebuie doar să urmărească
rute predefinite pentru a parcurge distanţa până la cea mai apropiată ieșire,
indiferent de numărul de indivizi care așteaptă ȋn faţa lor. Astfel, distanţa devine
singurul aspect pe care agenţii trebuie să ȋl ia ȋn calcul ȋn luarea deciziilor.
3.2. Mișcarea
3.2.1. Limite de viteză
Conform cercetărilor anterioare asupra comportamentului uman, viteza medie
ȋn caz de evacuare este, de obicei, de 1m/s. Uneori, ȋn cazuri extreme, indivizii
pot atinge o viteză de 1.2m/s sau chiar mai mult. Ȋnsă, ȋn scenariul curent, având
de-a face chiar cu elevi din clasele primare, agenţii se vor deplasa cu o viteză mai
mică decât cea medie, de aproximativ 0.6m/s. De aceea, pentru a putea reflecta
aceste caracteristici eterogene ȋn modelul curent și pentru a face rezultatele cât
mai de ȋncredere posibil, agenţii sunt ȋmparţiţi ȋn mod aleator ȋn 3 categorii, ȋn
funcţie de viteza atinsă, astfel : elevi cu o viteză medie de 0.6m/s, elevi cu o
viteză medie de 1m/s și elevi cu o viteză de deplasare de 1.2m/s. Se consideră
 dimensiunea unei zone (patch) de 0.3m, astfel ȋncat să se poată transfera viteza
agenţilor ȋn numărul de patch-uri parcurse la fiecare pas (0.6m/s -> 2 zone
parcurse, 1.2m/s -> 4 zone parcurse ș.a.m.d).
3.2.2. Tipare de mișcare
Folosind Netlogo, toţii agenţii din acest model sunt restricţionaţi să se miște
doar din centrul unei zone ȋn centrul altei zone, incluzând atât direcţiile
verticale, cât și direcţiile diagonale. Ȋn plus, considerând lăţimea medie a
umerilor agenţilor de 0.3 m, ȋn mod natural, fiecare agent va ocupa un patch,
fara posibilitatea suprapunerii. Așadar, dacă zona-ţintă este ocupată, agentul
trebuie să aștepte până zona respectivă se eliberează sau să aleagă o altă zonă,
cu valori asemănătoare.
3.2.3. Aranjamente de traseu
O diferenţă evidentă ȋntre studenţii care au primit instruire și cei care nu au
primit este raza sau aria de mișcare disponibilă. Ȋn scenariul auto-organizat,
agenţii iau decizii ȋn mod individual și nu au limitări impuse de mișcare. Pot păși
chiar și prin zonele nepotrivite, care prezintă riscuri. Spre deosebire de acest
scenariul, ȋn scena premeditată, agenţii trebuie să urmeze instrucţiunile impuse
și se pot mișca doar prin zonele marcate ca sigure, din care pericolele au fost
deja eliminate.
4. Proceduri de modelare
4.1. Pregătirea datelor
Deși Netlogo este capabil să consturiască grafice simple, este o activitate laborioasă
pentru cercetători să proiecteze o arhitectură complexă prin coduri digitale. De
aceea, sunt folosite alte software-uri specializate, precum AutoCAD, pentru a desena
grafice și a le transforma ȋn fișiere pe care Netlogo le poate interpreta.
4.2. Cadrul de simulare
Deoarece design-ul modular ȋi poate ajuta pe programatori să verifice și ȋnlocuiască
erorile din cod, se utilizează această metodă de compilare si se divizeaza procedurile
de modelare ȋn 5 părti independente, după funcţiile de bază.
Prezentati 1. Designul de interfaţă
modalitatea Interfaţa de operare a programului de simulare ȋn NetLogo este alcătuită din 4
in care autorii categorii de elemente, ȋn funcţie de setările de funcţionare și ordinea cronologică ȋn
au desfasurat cadrul procesului. Partea A este centrul de control al ȋntregului proces de simulare.
studiul de caz 2. Verificarea structurii
si modalitatea Ȋnainte de a analiza performanţa modelului, este necesară testarea rezistenţei
de structurii sistemului (dacă rezultatele sunt determinate de elementele esenţiale ale
implementare programului sau doar de niște presupuneri). Dacă modelul depinde prea mult de
folosita setările parametrilor săi, atunci acesta nu exprimă ȋntocmai mecanismele de operare
reale. Așadar, au fost proiectate câteva versiuni simplificate ale acestui model, unde
setările inutile au fost eliminate.
3. Analiza sensibilităţii
Spre deosebire de presupunerile privind comportamentele de evacuare ale agentilor
din secţiunea anterioară, studenţii din lumea reală nu numai că au viteze de
deplasare diferite, dar de asemenea, se diferenţiază drastic prin preferinţele pentru
anumiţi factori de influenţă ȋn timpul procesului de luare a deciziilor.
Principiul de bază al analizei sensibilităţii este modificarea individuală a parametrilor
și examinarea micilor schimbări ȋn rezultatul final al simulării. Deoarece timpul total
de evacuare este cel mai important indicator al performanţei și există două tipuri de
parametri de examinat, inclusiv vitezele diferite de deplasare și preferinţa pentru
diferiţi factori de spaţiu, sunt ultilizate tabele de tip “bar” ca instrumente de
reprezentare a corelaţiei dintre timpul de evacuare și ceilalţi doi indicatori.
Ȋn urma evaluării, rezultatele analizei sensibilităţii arată că proporţiile distanţei de
 parcurs și a densităţii populaţiei au o influenţă mai mare asupra timpului de
evacuare ȋn scenariul studenţilor cu limite de viteze diferite. De asemenea, eficienţa
evacuării ȋn cazul claselor cu două ieșiri este, ȋn general, mai mare decât ȋn modelul
sălilor cu o singură ieșire.
4. Evaluarea performanţei
Pentru ȋntelegerea mai amănunţită a importanţei simulărilor de incendii și a
diferenţelor performanţei evacuării dintre cele două tipuri de săli de clasă, s-au
proiectat 4 scenarii de evacuare, utlizând diverse combinaţii de comportamente si
tipare. Pentru a obţine rezultate cât mai corecte, această cercetare se bazează, ȋn
principal, pe analizarea variaţiei aspectelor urmărite și ignoră influenţa altor
elemente, precum viteza de deplasare.
Care sunt Principalul obiectiv al acestui studiu este de a asigura arhitecţilor și reprezentanţilor
principalele școlilor o privire de ansamblu asupra conexiunii dintre siguranţa elevilor și
concluzii? studenţilor și structura sălilor de clasă. Rezultatul analizei arată că modelul sălilor de
clasă cu două iesiri asigură o performanţă mai mare decât cel al sălilor cu o singură
ieșire. Ȋn cazul ȋn care este imposibilă proiectarea unor săli cu două ieșiri, trebuie
luate ȋn considerare alte măsuri de siguranţă, precum pregătirea personalului ȋn caz
de incendiu.
Din cauza capacităţii limitate de calcul ȋn Netlogo, acest model face cateva
presupuneri simplificate. Cu toate acestea, o serie de cercetări și analize ale
sensibilităţi arată că modelul oferă informaţii corecte.
Ȋn concluzie, utilizând Netlogo pentru a simula procesul de evacuare ȋn caz de
urgenţă are aplicăţii practice foarte importante ȋn ceea ce privește design-ul
architectural. Nu numai că este posibilă distingerea performanţelor ȋn diferite cazuri,
dar și observarea detaliitor specifice comportamentelor umane. Așadar, modelarea
pe bază de agenţi poate juca un rol vital atât ȋn cadrul cercetării știinţifice, cât și ȋn
cadrul proiectării arhitecturale.
Considerati Da, categoric! Ţinând cont de spontaneitatea unui astfel de eveniment de risc
utila aceasta (incluzând aici și dezastrele naturale) și pericolul iminent la care elevii și studenţii ar
cercetare? fi expuși ȋn acest caz, o analiză de simulare este mai mult decât importantă. Pe lângă
scopul principal de evaluare a modului de evacuare ȋn diferite condiţii, această
cercetare oferă o imagine amplă asupra modalităţii optime de construire și
organizare a sălilor de clasă, pentru diminuarea posibilelor accidentări și pierderi de
vieţi omenești.
Ce Deși această cercetare este foarte complexă, există câteva ȋmbunătăţiri ce ar putea
imbunatatiri fi aduse modelului de bază, pentru un grad mai mare de similaritate cu realitatea.
credeti ca mai Spre exemplu, ȋn ceea ce privește agenţii, ar putea fi introduse mai multe categorii și
pot fi aduse reglaje flexibile ale vitezelor de deplasare, precum și luarea ȋn considerare a timpului
cercetarii? / de reacţie ȋnainte de realizarea oricărei acţiuni. Mai mult decât atât, elevii și studenţi
Cum vedeti s-ar putea manifesta complet diferit ȋn situaţii speciale de urgenţă, precum
continuarea cutremure sau atacuri cu bombă, de aceea ar trebui construite noi modele bazate pe
acesteia in diferite mecanisme de reacţie pentru a determina dacă există sau nu variaţii ȋntre
viitor? rezultatele simulărilor.