Elevi buni, elevi slabi – cine-i de vina?

Daliana Diana ISTRAT, studenta anul IV,

Ana Amalia KUGLIS, studenta anul IV,
Ramona LEKA, studenta anul IV,
Universitatea de Vest din Timisoara,
Facultatea de Psihologie si Sociologie, Domeniul Psihologie;
(coordonator) asist. univ. drd. Marian D. ILIE,
Universitatea de Vest din Timisoara;
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic.

26 febroarie 2007

Abstract:
The prezent study aims to identify the relation between educational results, on a side and emotional intelligence,
distributive attention and extraversion, on the other side. As methodology, we used the Test for emotional intelligence
(the version for children), the Personality Questionaire Myers-Briggs, the Praga Test (for the assesment of atention
distributivity) and the pupils’ educational results.
Key-words: emotional intelligence, atention distributivity, extraversion, educational results.

Rezumat
Studiului de fata vizeaza identificarea unei relatii între rezultatele scolare pe de o parte si inteligenta emotionala,
atentia distributiva si extraversia, pe de alta parte. Ca metodologie, au fost folosite Testul pentru inteligenta
emotionala (varianta pentru copii), Chestionarul de personalitate Myers-Briggs, Testul Praga (pentru evaluarea
distributivitatii atentiei) si rezultatele scolare ale elevilor. Lotul de subiecti este constituit din 40 de elevi ai unei Scolii
Generale din Timisoara, având media de vârsta de 13 ani.
Rezultatele obtinute releva existenta unei corelatii semnificative între rezultatele scolare ale elevilor si inteligenta
emotionala, respectiv distributivitatea atentiei ale acestora si inexistenta unei relatii semnificative între rezultatele
scolare si dimensiunea de personalitate extraversie.
Cuvinte cheie: inteligenta emotionala, distributivitatea atentiei, extraversie, rezultate scolare.

Argument
Media generala sau notele reprezinta principala motivatie extrinseca a elevilor, dar si o masura a succesului
procesului educational, atât din punctul de vedere al elevilor cât si al profesorilor.
În ceea ce priveste managementul clasei de elvi, cadrul didactic adopta rolul de manager al grupului-clasa si are
sarcina de a organiza si conduce procesul educational, definit ca ansamblu al activitatilor de predare, învatare si
evaluare.
În lucrarea de fata ne-am oprit asupra aspectelor psihologice ale managemntului clasei de elevi si mai precis asupra
celor implicate în activitatea de evaluare, considerând ca în afara factorilor de mediu, factorilor interpersonali
(educatie personala, atitudine fata de disciplina, perceptie asupra copilului si copilariei) si factorilor intrapersonali
(dispozitia de moment) care pot determina erori în evaluare, exista si caracteristici psihologice si de personalitate ale
elevilor care pot relevanta evaluarii vis - a - vis de calitatea efectiva a achizitiilor subiectului evaluat. Odata
cunoscute, acestea pot fi modelate si utilizate în folosul elevilor si al procesului instructiv-educativ.

CADRU TEORETIC
Copiii petrec o mare parte a timpului în cadrul scolar, unde îsi reflecta întreaga corola a personalitatii lor. Astfel,
rezultatele lor scolare nu depind numai de factori ca inteligenta, conditiile pedagogice sau mediul social si cultural în
care traieste copilul, ci si de alti factori, psihologici, de pilda, care n-ar trebui deloc neglijati. În acest context, Howard
Gardner observa ca, în cel mai fericit caz, coeficientul de inteligenta contribuie aproximativ cu 20% la factorii care
determina reusita în general, fapt care îi lasa pe ceilalti 80% prada altor forte.
Desigur, nu se va putea epuiza printr-o cercetare acest „univers” de factori implicati, nici nu ne propunem un
asemenea scop, ci dorim sa aducem la lumina factori asociati cu reusita scolara mai putin invocati, însa extrem de
importanti, în opinia noastra, si anume: inteligenta emotionala, atentia distributiva si extraversia.
În evidentierea inteligentei emotionale ca factor al reusitei scolare, s-au realizat o serie de cercetari si programe de
dezvoltare în scoli, în urma carora s-au obtinut rezultate marcante pe mai multe nivele. Astfel, într-un program de
dezvoltare sociala din Seattle, condus de David Hawkins s-au remarcat diferente semnificative între elevii care au
parcurs acest program si cei care nu l-au parcurs, începând de la faptul ca au existat mai putine exmatriculari si pâna
la rezultate mult mai bune la testele standard de învatatura si o capacitate mai buna de trecere spre gimnaziu. O alta
cercetare se refera la un experiment ingenios efectuat de psihologul W. Mischel care a demonstrat ca elevii care au
un sistem emotional stabil la vârsta de patru ani (testat prin rabdarea copiilor de a primii doua acadele mai târziu
decât o acadea în acel moment), au rezultate mult mai bune la diversele examinari de admitere la facultate. Astfel, s-
a putut afirma ca dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru obtinerea unor rezultatele scolare si, în sens
mai larg, pentru succesul în viata. În peste 126 de studii diferite, facute pe 36000 de persoane, s-a aratat ca
predilectia pentru îngrijorare, adica o inteligenta mai scazuta în ceea ce priveste gestionarea anxietatii, duce la o mai
slaba performanta la învatatura, indiferent daca aceasta e masurata prin note sau realizari. Anxietatea este doar unul
din acei multi factori negativi care influentraza rezultatele scolare, printre acestia se mai numara si neîncrederea în
sine si o autoeficienta scazuta, care asa cum au demonstrat-o Mayer si Salovey, pot fi ”anihilati” prin educarea
inteligentei emotionale. Totodata, în cadrul unor investigatii de lunga durata, s-a constat ca un procent semnificativ al
copiilor ce renunta la scoala au un coeficient al inteligentei emotionale scazut.
În ceea ce priveste atentia, parintii, pedagogii si psihologii au invocat înca din vechi timpuri tulburarile si deficientele
de atentie pentru a explica proasta calitate a activitatii scolare. M Gilly a demonstrat într-un vast experiment ca în
probele de viteza ce necesita o atentie mai mare, elevii cu rezultate mari la scoala sunt mai buni în aceste sarcini.
Totodata a observat ca elevii slabi au o tendinta generala spre meticulozitate care îi face sa sacrifice viteza în
favoarea calitatii.
Referitor la aspecte ale personalitatii ce sunt asociate cu performante în mediul educational, s-au efectuat mai multe
cercetari, bazate în special pe factorii testului Big Five. Astfel, Furnham si colaboratorii sai au demonstrat ca factorii
acestui test (în special constiinciozitatea) sunt puternic asociati cu performantele scolare. Lievens, Coetsier, DeFruyt
si DeMaessneer (2002) au facut anumite cercetari pe studenti de la medicina si au constatat ca alaturi de
constiinciozitate, extraversia este la fel de puternic corelata cu rezultatele academice, însa doar în primul an de
facultate, ca în anul trei, extraversia sa cedeze loc factorului “deschidere spre nou”. Un lucru extrem de important a
fost descoperit de James Michael Loveland în lucrarea sa de dizertatie, în care demonstreaza ca dintre toti factorii
testului Big Five, extraversia este singurul care fluctueaza în timp în ceea ce priveste gradul de corelatie cu
rezultatele scolare. Astfel el observa o corelatie mult mai mare între acestea la elevii din clasele a IX-a decât la elevii
din clasele a VI-a. Explicatia oferita se refera la faptul ca în momentul în care se trece la liceu, adica la un mediu
scolar mai mare, cu mai multi elevi, capacitatea de a-ti face prieteni si de a te adapta usor la un alt mediu, sunt mult
mai importante în succesul scolar. Tot pe aceasta idee au mers si Mervielde, Buyst si De Fruyt (1995), care, în urma
unor cercetari, au ajuns la concluzia ca pentru copiii între 6 si 8 ani cea mai puternica corelatie cu performantele
scolare o are extraversia, însa pentru copiii intre 8 si 12 ani, aceasta e înlocuita de factorul constiinciozitate.

Inteligenta emotionala
„Bine nu poti vedea decât cu sufletul; ceea ce este esential este invizibil pentru ochi.” (Antoine de Saint-Exupery)
Pentru a se adapta la solicitarile mediului, omul utilizeaza atât mijloace cognitive cât si mijloace noncognitive. În
categoria mijloacelor noncognitive se înscriu, printre altele, emotiile si sentimentele, acestea fiind esentiale pentru
reusita în viata a individului.
Trairile afective, emotiile si sentimentele sunt cele mai puternice resurse dinamico-energetice cu care este înzestrata
fiinta umana. Emotiile ne dau constiinta de sine, ajutându-ne sa ne cunoastem pe noi însine si pe ceilalti. Ele ne spun
care sunt lucrurile esentiale si valoroase în viata noastra, ne motiveaza, ne energizeaza si ne dinamizeaza în
desfasurarea unor activitati si, totodata, ne ajuta sa ne cultivam autocontrolul si perseverenta, sa ne bucuram de
succesele si realizarile altora. Pentru a conceptualiza aceste aspecte ale afectivitatii unei persoane s-a introdus
conceptul de inteligenta emotionala.
Termenul „inteligenta emotionala” a fost formulat pentru prima data în SUA, în 1985. Ulterior, în definirea si
caracterizarea lui s-au conturat trei directii principale (M. Roco, 2004):
1.Directia reprezentata de J.D.Mayer si P. Salovey
Acesti doi autori considera ca inteligenta emotionala se refera la capacitatea/abilitatile individului:
- de a percepe si exprima cât mai corect propriile emotii si emotiile altora;
-de a accede sau genera sentimente atunci când ele faciliteaza gândirea si actiunea eficienta;
-de a cunoaste, a întelege si a exercita control asupra propriilor sentimente, si asupra sentimentelor altora, astfel
încât acestea sa poata contribui la dezvoltarea persoanei.
2.Directia reprezentata de Reuven Bar-On
Aceasta directie grupeaza componentele esentiale ale inteligentei emotionale în cinci factori:
-factori intrapersonali (constietizarea propriilor emotii, optimism/asertivitate, respect si consideratie pentru propria
persoana, autorealizare, independenta);
-factori interpersonali (empatie, relatii interpersoanle reciproc pozitive, responsabilitate sociala);
-adaptabilitate (rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate);
-controlul stresului (toleranta la frustrare, controlul impulsurilor);
-dispozitia generala (satisfactie, fericire, optimism).
3.Directia reprezentata de D. Goleman
Potrivit acestuia, inteligenta emotionala este construita din:
-constiinta propriilor emotii (constientizarea si denumirea proriilor emotii; întelegerea cauzelor generatoare;
distingerea dintre sentimente si actiuni);
-autocontrolul trairilor afective (stapânirea si exprimarea emotiilor în mod adecvat, natural; toleranta la frustrare si
anxietate; încredere în sine; gândire pozitiva);
-motivatia personala (utilizarea productiva a emotiilor; perseverenta în sarcina; responsabilitate; flexibilitate,
deschidere spre nou si creativitate);
-empatie (observarea si ascultarea atenta a celuilalt; capacitatea de a se situa în postura celuilalt; sensibilitate si
întelegere fata de problemele altora);
-aptitudini sociale (atitudini si comportamente prosociale, relatii pozitive cu ceilalti; rezolvarea conflictelor; abilitati de
comunicare interpersonala).
Per ansamblu, se poate spune ca inteligenta emotionala reprezinta o meta-abilitate necircumscrisa rigid afectivitatii,
ci presupunând corelarea intensa a acesteia cu registrul cognitiv si cu cel volitiv. Ea presupune a sti sa folosesti
emotia drept combustie pentru rationament, prin medierea atentiei. Totodata se poate afirma ca inteligenta
emotionala apare ca un corolar al dimensiunilor de baza ale psihismului uman, ca o reflectare a functionalitatii sale
globale (Macsinga,2002).
În toata complexitatea ei, inteligenta emotionala sprijina persoanele în cauza sa realizeze performante deosebite si
sa aiba o viata profesioanla, sociala si persoanla plina de succese si împliniri, însotita de satisfactii si bucurii. În
particular, în ceea ce priveste domeniul educational, elevii cu o inteligenta emotionala crescuta sunt capabili sa tina
sub control impactul devastator pe care îl are socul emotional din timpul evaluarilor asupra limpezimii mintii, sunt
capabili de concentrare asupra informatiilor necesare si nu asupra emotiilor negative puternice ce abat atentia spre
propria lor preocupare si sunt perseverenti în fata obstacolelor. Totodata, prezinta toleranta în fata frustrarilor, sunt
optimisti, flexibili, au încredere în fortele prorii ceea ce le întareste autoeficienta personala, sunt creativi, empatici,
deschisi si cooperanti.
În urma unui proiect de dezvoltare a copilului, realizat de Eric Schaps în scolile din California, s-a ajuns la concluzia
ca exista foarte multe avantaje în privinta competentei emotionale si sociale a copiilor vis - a - vis de comportamentul
lor în clasa sau în afara scolii, cât si de capacitatea lor de învatare. Astfel s-a constatat ca acesti elevi erau mai
responsabili, mai afirmativi, mai populari si îndrazneti, mai prosociali si de ajutor, mai atenti si mai preocupati, mai
democrati si mai armoniosi (Goleman, 2001).
Extraversia
Una din caracteristicile da baza ale personalitatii este cea referitoare la modalitatea dominanta de interactiune cu
lumea si de orientare a energiei. Astfel se poate diferentia extraversia, ce descrie o atitudine preferentiala fata de
lumea exterioara a oamenilor si a lucrurilor cu orientarea energiei predominant catre exterior si, opusul sau,
introversia, ce descrie o atitudine preferentiala fata de lumea interioara a contemplatiei si a gândurilor cu orientarea
energiei predominant catre interior. Din acestea doua se diferentiaza doua tipuri de personalitate: tipul extravertit,
respectiv tipul introvertit.
Extravertitii simt mereu nevoia de a fi în contact cu oamenii, sa comunice, sa interactioneze, fiind mereu sociabili si
prietenosi. Ei se exprima cu usurinta si sunt mai degraba expansivi decât rezervati. Atentia lor este orientata spre
lumea exterioara, spre evenimentele obiective, mai ales cele ce se produc în imediata lor apropiere, astfel
evenimentele exterioare poseda un farmec inepuizabil pentru ei (Jung, 1997). De cele mai multe ori discuta deschis
cu cei din jur, exprimându-si cu usurinta sentimentele si parerile. Sunt deseori impulsivi, actionând înainte sa
gândeasca, astfel îsi clarifica gândurile si ideile pe masura ce le expun. Într-un grup, extravertitii vorbesc de cele mai
multe ori primii, facându-si astfel auzite opiniile. Replicile vin cel mai des tot de la extravertiti, ceea ce-i împiedica pe
introvertiti sa ia si ei cuvântul.
Unul din punctele slabe ale extravertitilor este faptul ca ei iau prea putin în calcul realitatea nevoilor si a necesitatilor
lor subiective. Ei executa ceea ce este cel mai necesar pentru societate si ceea ce aceasta asteapta de la ei, iar
bunastarea lor fizica este subminata, fiind perceptibila abia în clipa în care le apar senzatii fizice anormale.
Gândirea extravertita este orientata dupa datul obiectiv, fiind „vrajita” de obiect, ca si cum nu ar putea sa existe fara
orientare exterioara. Ea atinge punctul culminant în clipa în care poate sa se reverse într-o idee general valabila.
(Jung, 1997).
În cadrul educational, se poate observa ca modul în care se absoarbe informatia si se învata depinde de tipul de
personalitae, mai mult, se asimileaza doar informatiile accesibile tipului de personalitate respectiv. Extravertitii tind sa
vorbeasca despre lucrurile care le învata, ceea ce le permite sa-si confirme ce au înteles. Daca profesorii ar judeca
elevii dupa comportamentul lor, extravertitii par mai rapizi si mai inteligenti, ceea ce nu este întotdeauna adevarat
(Hedges, 2002).
Distributivitatea atentiei
Atentia consta în orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli externi sau interni, în
scopul obtinerii unei perceptii optime si de a adapta organismul la mobilitatea conditiilor mediului, prin cresterea
eficientei activitatii pentru satisfacrerea unor motive interne, terbuinte, interese si învatare. În activitatea cotidiana,
implicarea atentiei este apreciata întotdeauna ca factor al reusitei sau succesului, iar slabiciunea sau absensa ei, ca
factor generator de erori si esecuri. Cu alte cuvinte, ea este prima realitate psihica ce se scoate în fata, cu titlu pozitiv
sau negativ, ori de câte ori trebuie sa dam seama de rezultatele unei actiuni concrete. Atentia ocupa un loc aparte în
structura si dinamica sistemului psihocomportamental al omului. Ea este, înainte de toate, o conditie primara, de
fond, o stare de pregatire psiho-fiziologica generala care face posibila declansarea unui proces psihic constient – de
perceptie, memorare, reproducere, gândire – sau efectuarea unei actiuni instrumentale motorii (Golu,2002).
Atentia prezinta un ansamblu de caracteristici obiective, relativ riguros cuantificabile, pe baza carora poate fi
analizata, comparata si evaluata. Cele mai importante caracteristici sunt: concentrarea – aprofundarea si detasare de
ambianta; stabilitate – durata în decursul careia atentia se poate mentine aproximativ la acelasi nivel; mobilitatea –
usurinta cu care se poate trece de la o problema la alta; selectivitatea – atentia fata de un stimul presupune neatentia
concomitenta fasa de alti stimuli; volumul – numarul de elemente care pot fi cuprinse deodata în câmpul atentiei; si
distributivitatea.
Distributivitatea atentiei se refera la posibilitatea atentiei de a permite realizarea simultana a doua sau mai multor
activitati diferite. Subiectul uman poate în mod obisnuit sa efectueze concomitent doua sau mai multe activitati. Totusi
acest lucru este destul de controversat, în sensul ca unele teorii, îndeosebi cele neurofiziologice, considera ca într-un
moment dat de timp, nu se poate efectua decât o singura activitate principala, celelalte fiind secundare si
subordonate. Astfel, prima activitate solicita mobilizare si concentrare voluntara, iar celelalte sunt automatizate.
Posibilitatea executarii simultan a doua activitati, când una are un caracter automatizat, se explica prin faptul ca
activitatea involuntara este dirijata de catre regiuni corticale partial inhibate, iar atentia se poate îndrepta spre
celelalte activitati.
Distributivitatea atentiei este o caracteristica necesara în mediul educational, întrucât ea ofera posibilitatea elevilor si
studentilor sa receptioneze si sa analizeze mai multi stimuli în acelasi timp, ca, de pilda: luarea de notite si urmarirea
explicatiilor cadrului didactic sau analiza schitelor de la tabla, ori urmarirea diferitelor mijloace didactice folosite la ora.
Rezultatele scolare
Rezultatele scolare sunt exprimate prin intermediul calificativelor obtinute în urma procesului de evaluare. Un
calificativ, indiferent de forma lui de exprimare efectiva, devine expresia terminala, în contextul dat, a operatiei de
apreciere, de emitere a unei judecati de valoare, în raport cu performanta elevului evaluat ( Ungureanu, 2001).
Calificativele pot fi de mai multe feluri, dintre care, cele mai des folosite în cadrul scolaritatii mijlocii (gimnaziu) sunt
calificativele numerice, adica obisnuitele note scolare.
Nota scolara marcheaza actul de decizie asumat de profesor în cadrul activitatii de evaluare didactica, dupa
realizarea integrala a actiunilor de masurare cantitativa si de apreciere calitativa a gradului si a modului în care elevul
asigura îndeplinirea sarcinilor definite la nivelul obiectivelor operationale (Cristea, 2000). Functia notei scolare
reflecta finalitatile angajate în orice activitate de evaluare care vizeaza aprecierea rezultatelor obtinute în raport cu
anumite obiective de învatare si de dezvolatre individuala.
Pentru a putea surprinde cât mai bine rezultatul scolar al fiecarui elev în parte, în aceasta cercetare am apelat la
media generala pe semestrul I, care exprima per ansamblu si relativ recent rezultatul scolar al acestora.

OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETARII

Scopul:
Elaborarea unui set de sugestii operationale care sa permita cadrului didactic o gestionare si o manipulare eficienta a
unor factorilor psihologici implicati în reusita scolara a elevului.

Obiective:
O1 - Demonstrarea asocierii între rezultatele scolare si inteligenta emotionala;
O2 - Identificarea unei relatii între rezultatele scolare si distributivitatea atentiei;
O3 - Evaluarea legaturii dintre rezultatele scolare si extraversie;

Ipoteze:
Pentru atingerea obiectivelor de mai sus s-au avansat urmatoarele ipoteze:
Ip1:-Daca elevul are o inteligenta emotionala mare, atunci are si rezultate scolare bune;
Ip2:-Cu cât elevul dispune de o atentie distributiva mai buna, cu atât mai bune sunt rezultatele scolare ale acestuia;
Ip3:-Daca elevul este extravertit, atunci are si rezultate scolare bune;

METODOLOGIA STUDIULUI
Design-ul cercetarii
Întrucât în aceasta cercetare s-a avut în vedere asocierea între variabile, design-ul folosit este unul corelational în
care variabilele implicate sunt urmatoarele:
• rezultatele scolare – operationalizate prin media generala pe semestrul I;
• inteligenta emotionala – operationalizata prin coeficientul de inteligenta emotionala (QE);
• extraversia – operationalizata prin cota obtinuta la scala referitoare la extraversie a testului MBTI;
• atentia distributiva – operationalizata prin cota obtinuta la Testul Praga.

Eşantionul
Subiectii cercetarii de fata au fost 40 de elevi (26 de sex feminin si 14 de sex masculin), selectati aleator din cadrul
unei scolii generale din Timisoara. Toti subiectii sunt elevi în clasa VII-a (16 din clasa VII-a A si 24 din clasa VII-a B),
având media de vârsta de 13 ani.

Metode
Metodele utilizate în scopul testarii ipotezelor cercetarii sunt urmatoarele:
•Testul pentru inteligenta emotionela (varianta pentru copii) adaptat de Mihaela Roco dupa varianta pentru adulti
(adaptat la rândul lui dupa Bar-On si D. Goleman). Testul este publicat în lucrarea Creativitate si Inteligenta
emotionala a Mihaelei Roco (2001). Cuprinde 10 itemi ce prezinta situatii (scenarii) în care se poate afla orice copil.
Pentru fiecare item sunt prezentate câte patru variante de raspuns, dintre care copilul trebuie sa-l aleaga pe acela
care descrie cel mai bine reactia lui la respectiva situatie. Prin adunarea punctelor la cele zece raspunsuri se poate
interpreta nivelul inteligentei emotionale a fiecarui copil dupa cum urmeaza: sub 100 – sub medie; 100-150 – mediu;
peste 150 – peste medie; 200 – exceptional.
•Chestionarul de personalitate Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator)- MBTI elaborat de Katharine Myers si fiica
ei Isabel pornind de la tipurile psihologice din teoriile lui C.G.Jung. Acesta testeaza modalitatea dominanta de a lua
decizii (reflexiv sau afectiv), modul preferat de asimilare a informatiilor (senzorial sau intuitiv), directia majora de
orientare a energiei psihice (extravertit sau introvertit) si modul personal de concepere, reflectare a lumii obiective
(judicativ sau perceptiv). Chestionarul cuprinde 32 de itemi cu doua variante între care subiectul trebuie sa distribuie
cinci puncte, proportional cu masura în care acestea sunt conforme cu modul sau de a fi si de a se comporta. În
urma calcularii sumei pe fiecare sub-dimensiune, subiectul va fi definit printr-o formula de personbalitate cu patru
pozitii ce contine aspectele cu scorul cel mai mare din perechile prezentate mai sus. Scorul maxim pe fiecare
dimensiune în parte este de 40 si semnifica o prezenta crescuta a acesteia. În cercetarea de fata a fost aplicat întreg
chestionarul, însa pentru testarea ipotezelor s-a avut în vedere doar dimensiunea extraversie.
•Testul Praga ete o proba ce evalueaza distributivitatea atentiei. Este compus dintr-o plansa si o foaie de raspuns.
Astfel, pe plansa sunt înscrise într-un tabel o serie de numere, fiecare casuta cuprinzând un numar de dimensiuni
mari si unul de dimensiuni mai mici. Pe foaia de raspuns sunt prezentate patru siruri de câte 25 de numere
reprezentând numerele de dimensiuni mari din tabel, în ordine aleatoare. Sarcina subiectului este de a gasi numere
din foaia de raspuns pe plansa si de a nota alaturi numarul corespunzator de dimensiune mica. Cota finala a
subiectului este reprezentata de suma tuturor raspunsurilor gasite corect. Scorul maxim care se poate obtine este de
97 de puncte, semnificând o atentie distributiva excelenta. Proba se administreaza cu un timp standard de 4 minute
pentru fiecare coloana, cu 1 minut de pauza între trecerea de la o coloana la alta. În unele cazuri se poate administra
testul fara pauze, timp de 16 minute. Având în vederea ca în cercetarea de fata testele au fost administrate colectiv la
mai multi subiecti, s-a folosit ultima varianta de cronometrare (16 minute, fara pauza).
Procedura
Cercetarea a fost efectuata în doua zile consecutive la doua clase a VII-a, în cadrul orelor de dirigentie. Elevilor li s-a
adus la cunostinta faptul ca pot participa benevol, fara nici o constrângere, la o cercetare din domeniul psihologiei
educatiei. În clasa a VII-a A toti elevii au fost de acord, însa în clasa a VII-a B, un subiect a abandonat sarcina,
acesta fiind scos din baza de date.
Prima proba aplicata a fost Testul Praga, întrucât necesita un efort cognitiv mai mare decât celelalte probe. Subiectii
au primit fiecare doua foi si urmatorul instructaj: „Aveti în fata dumneavoastra o plansa ce contine un tabel cu o serie
de numere, în fiecare casuta sunt trecute câte doua numere, unul de dimensiuni mari si unul de dimensiuni mici.
Sarcina dumneavoastra este de a gasi numerele din foaia de raspuns pe plansa si de a nota alaturi numarul
corespunzator de dimensiune mai mica. Aveti la dispozitie 16 minute. ” Dupa acordarea instructajului, s-a efectuat ca
exercitiu primele trei numere, astfel încât fiecare sa înteleaga ceea ce are de facut în mod concret.
Urmatoarea proba a fost Chestionarul de personalitate Myers-Briggs, deoarece necesita un pic mai multa atentie în
oferirea raspunsului si pentru ca are mai multi itemi decât celalalt test, putându-se evita cât de cât plictiseala ce se
instaleaza spre sfârsitul sarcinilor. Si în acest caz subiectii au primit doua foi, una de raspuns si una ce continea
itemii. Instructajul a fost urmatorul: „Sarcina dumneavoastra este sa distribuiti 5 puncte între variantele a si b ale
fiecarei afirmatii, proportional cu masura în care acestea sunt conforme cu modul dumneavoastra de a fi si de a va
comporta. Sunteti nevoiti sa folositi numere întregi. Notele vor fi trecute de voi în fisa de raspuns.”
Dupa ce toti subiectii au terminat de complectat MBTI-ul, li s-a dat ultima proba, si anume Testul de inteligenta
emotionala, având urmatorul instructaj: „În continuare aveti prezentate 10 scenarii cu câte patru variante de raspuns.
Sarcina dumneavoastra este sa alegeti raspunsul care descrie cel mai bine reactia voastra la aceste scenarii.
Raspundeti pe baza a ceea ce ati fi vrut sa faceti în realitate, nu cum credeti ca ar trebui sa fie.”
Ca o conditie a participarii lor, subiectii au solicitat rezultatele la teste, astfel au decis sa-si treaca propriul nume
pentru a putea fi identificati ulterior. Pe fiecare proba subiectii si-au trecut numele si genul.
Media generala de pe semestrul întâi a fost obtinuta prin intermediul dirigintilor. Toata activitatea de testare a durat o
ora.

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

• Ipoteza 1: - Daca elevul are o inteligenta emotionala mare, atunci are si rezultate scolare bune;
În urma prelucrarii statistice, s-au obtinut urmatoarele rezultate:

Prima ipoteza a acestei cercetari este sustinuta de rezultatele statistice, între cele doua variabile implicate existând o
corelatie pozitiva semnificativa statistic la un p< .01. Intensitatea relatiei dintre aceste doua variabile este foarte
puternica, având un coeficient de determinare de r2= 0.14. Prin urmare, o inteligenta emotionala crescuta se
asociaza cu rezultate scolare ridicate.
Cu ajutorul unui coeficient de inteligenta emotionala crescut, elevul este capabil sa se motiveze si sa persevereze în
fata frustrarilor, este capabil de a-si stapâni impulsurile si de a amâna satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a
împiedica necazurile sa-i întunece gândirea; de a fi staruitor si de a spera. Toate aceste virtuti îl ajuta sa treaca peste
eventuale esecuri scolare si sa persevereze mai departe în sarcina fara a o abandona; îi ofera încredere în sine si
speranta ca data viitoare va reusi, conturând totodata o autoeficienta crescuta.
Capacitatea empatica a elevilor le determina o mai buna adaptare emotionala în mediul educational, îi face mai
populari, mai deschisi si mai sensibili; le da un farmec aparte, reusita sociala si carisma. Stapânirea capacitatii
empatice ajuta la o mai mare eficienta si la cursuri, poate si prin faptul ca îi determina pe profesori sa-i îndrageasca
mai tare. (Goleman, 2001).
Motivarea de sine, ca un atuu al inteligentei emotionale, are un rol hotarâtor în performanta scolara, întrucât punerea
emotiilor în serviciul unui scop este absolut esential pentru a-i acorda atentia cuvenita, pentru motivarea de sine,
pentru stapânire si creativitate.
Elevii cu o inteligenta emotionala crescuta sunt învaluiti mai des de o buna dispozitie, care sporeste capacitatea de a
gândi flexibil si mai complex, solutiile problemelor fiind gasite mult mai usor, indiferent ca se refera la sarcini
intelectuale, creative sau interpersonale.
Ca o caracteristica fundamentala a inteligentei emotionale crescute, gestionarea emotiilor apare vitala în cadrul
testelor sau a altor forme de evaluare, întrucât anxietatea, depresia, furia, au un impact devastator asupra limpezimii
mintii. Elevii prinsi în asemenea stari de spirit nu primesc informatiile în mod eficient sau nu stiu ce sa faca pâna la
urma cu ele. Pentr elevii prea anxiosi, teama dinaintea testelor interfereaza cu gândirea logica si cu memoria
necesara pentru a învata eficient, iar în timpul testului le tulbura limpezimea mintala. Elevii care stiu sa-si
stapâneasca emotiile se pot folosi de aceasta anxietate anticipativa, motivându-se pentru o pregatire mai temeinica
si, deci, pentru obtinerea unor rezultate mai bune.
În concluzie, rezulatele scolare mai bune ale elevilor cu inteligenta emotionala crescuta se datoreaza avantajelor pe
care aceasta le întruneste si care se îmbina ca factori indispensabili în reusita scolara.

Datele statistice obtinute sprijina ipoteza lansata, între variabile existând o corelatie pozitiva semnificativa la un p< .
05 (p= .01). Magnitudinea acestei realtii este foarte puternica, având un coeficient de determinare de r2= 0.13. Astfel,
cu cât atentia distributiva a elevului este mai buna cu atât rezultatele scolare ale acestuia vor fi mai mari.
În cursul orelor scolare, elevii sunt supusi la o serie de activitati simultane datorita timpului limitat si al volumului
destul de mare de activitati pe care profesorii trebuie sa le desfasoare pentru îndeplinirea obiectivelor.
Pentru învatarea eficienta se recomanda stimularea a cât mai multi analizatori (vizuali, auditivi, kinestezici etc), fapt
ce îi determina pe profesori sa foloseasca o serie de mijloace didactice, ca de exemplu: planse, mulaje, casete
audio-video, instrumente etc. Toate acestea cresc semnificativ randamentul în realizarea unor scopuri ca: transmitere
de informatii, formare de priceperi si deprinderi, dezvoltare de abilitati si aptitudini. În aceste cazuri, elevul trebuie sa
fie receptiv si sa raspunda activ la interactiunile profesorului cu clasa, ceea ce este posibil doar în prezenta unei
bune distributivitati a atentiei.
Astfel, elevii cu o distributivitate buna a atentiei reusesc sa gestioneze mult mai bine toti acesti stimuli, realizând cu
usurinta mai multe activitati necesare în acele momente. Ei reusesc sa-si pregateasca o stare psiho-fiziologica
generala propice pentru declansarea proceselor psihice de percepere, memorare, reproducere, gândire sau
efectuarea unor actiuni.
În momentul evaluarii, indiferent ca este sub forma scrisa sau orala, elevul are de accesat simultan o serie de
informatii ce trebuie prelucrate si redate într-o forma adecvata. Toate acestea pe un fond emotional amplu, într-un
timp delimitat si de cele mai multe ori si în prezenta unor factori disturbatori. Astfel elevii cu o atentie distributiva slaba
vor reusi cu greu sa cuprinda toate sarcinile necesare si vor obtine astfel o nota semnificativ mai mica.
În concluzie, virtutile distributivitatii atentiei asigura o buna functionare în cadrul educational, ce se va reflecta ulterior
în rezultate scolare mai ridicate.

Rezultatele obtinute în urma prelucrarii statistice nu sustin ipoteza lansata, deci, la nivelul lotului de subiecti
investigati, nu exista o corelatie semnificativa statistic între dimensiunea extraversie a personalitatii si rezultatele
scolare.
Infirmarea ipotezei arata ca desi extravertitii sunt mai activi în timpul orelor, vorbesc des despre ceea ce au învatat si
sunt mai rapizi, acest lucru nu înseamna ca sunt mai inteligenti sau ca vor avea rezultate scolare mai bune. Una din
explicatii ar merge chiar pe faptul ca aceasta ”extraversie” nu ar fi chiar atât de agreata de profesori pe cum se pare.
Acestia s-ar putea sa încurajeze mai degraba un comportament mai linistit, aparent mai conformist ce se pliaza pe
stilul clasic de predare frontal fara prea multe interactiuni.
Inexistenta unei legaturi semnificative între aceste variabile îsi gaseste explicatia si în teoria lui Eysenck asupra
legaturii dintre extraversie si inteligenta. Astfel, el a demonstrat ca extravertitii, desi sunt mai rapizi si intra mai usor în
sarcina, devin mult mai lenti decât introvertitii spre finalul sarcinii, fiind mult mai probabil sa renunte la aceasta. În
cazul testelor docimologice, elevii extravertiti se vor plafona spre sfârsit, ca o compensatie a vitezei cu care încep
rezolvarea testului, ceea ce nu va spune, însa, nimic deosebit de rezultatele lor la testele respective. Totodata s-a
demonstrat ca introvertitii obtin performante semnificativ mai bune de cât extravertitii la testele de inteligenta verbala,
ceea ce le va da un avantaj în plus elevilor introvertiti în evaluarea orala. Extravertitii au o reflectivitate scazuta, fapt
ce îi determina sa actioneze la primul impuls. Acest lucru poate sa fie un avantaj, daca primul impuls se dovedeste a
fi corect sau un dezavantaj daca va conduce spre o eroare.
Astfel, extravertitii pot obtine mai multe note mari cu un efort mai mic datorita caracteristicilor lor de personalitate, iar
introvertitii fie obtine mai putine note, fie vor muncii mai mult pentru ele, ceea ce nu se reflecta în media lor generala.
Evaluarea, scrisa sau orala, este în general individuala si realizata în cadrul unor secvente specifice din lectie, unde
personalitatea intervine doar în ceea ce priveste modul de rezolvare a sarcinii. Astfel, se întâmpla uneori ca la
sfârsitul unei lectii sa fie notati elevii care au fost cei mai activi si au dat raspunsuri bune, acestia fiind în marea
majoritate extravertiti. Asta nu înseamna ca introvertitii vor lua o nota mica, pur si simplu ei nu vor fi notati.
O alta cauza se reflecta si la nivelul cercetarilor anterioare care sustin o fluctuatie a intensitatii asociatiei dintre
extraversie si rezultate scolare în functie de vârsta sau anul universitar al subiectilor. Astfel, dupa cum am precizat si
anterior, extraversia se coreleaza puternic cu performantele scolare la copiii între 6 si 8 ani, la elevii de clasa a IX-a si
la studentii din anul I. Acest lucru explica într-un fel infirmarea ipotezei, având în vedere ca lotul de subiecti testat are
o medie de vârsta de 13 ani si se afla în clasa a VII-a.
În concluzie, desi am tinde sa credem ca elevii extravertiti au rezultate scolare mai bune, acest lucru este eronat, fapt
demonstrat prin infirmarea acestei ipoteze, precum si de late studii mai ample citate de noi în cadrul teoretic al
acestui studiu.

CONCLUZII SI SUGESTII
Concluziile studiului de fata releva faptul ca rezultatele scolare sunt asociate cu anumiti factori precum inteligenta
emotionala si distributivitatea atentiei, în sensul ca rezultatele scolare bune ale elevilor sunt în relatie cu un coeficient
crescut al inteligentei emotionale si cu o buna distributivitate a atentiei. Totodata s-a demonstrat ca extraversia, ca o
caracteristica esentiala a personalitatii nu are nici o legatura cu rezultatele scolare ale lotului de subiecti testat, lucru
ce poate fi explicat îndeosebi prin media de vârsta la care se situeaza acest lot.
Astfel, se pot semnala anumite limite ale cercetarii, ce vizeaza în special vârsta subiectilor si operationalizarea
rezultatelor scolare.
Media de vârsta a subiectilor este de 13 ani, vârsta ce poate fi asociata cu o pregnanta a cautarii identitatii ce poate
periclita modul de percepere de sine si implicit, modul de a raspunde la itemii chestionarului de personalitate.
Dificultatea elevilor de a raspunde la acest chestionar l-am observat si pe parcursul administrarii probei, prin timpul
îndelungat necesar complectarii acestuia, cât si prin multitudinea de solicitari de a-i lasa sa împarta cele cinci puncte
în mod egal variantelor corespunzatoare. Totodata nu se pot neglija nici adevaratele revolutii ce se rasfrâng asupra
emotionalitatii la aceasta vârsta, lucru ce ar putea determina fluctuatii la nivelul inteligentei emotionale. Din
rezultatele statistice se poate observa ca lotul de subiecti se afla sub medie în ceea ce priveste inteligenta
emotionala. Referitor la acest lucru putem surprinde si o limita de ordin metodologic, în sensul ca nu este suficient un
singur test pentru a estima complexitatea competentei emotionale a unei persoane.
În ceea ce priveste rezultatele scolare, se pot surprinde anumite limite la nivelul operationalizarii acestei variabile, în
sensul ca a fost luata în considerare media generala pe semestrul I, care s-ar putea sa nu reflecte suficient de bine
rezultatul scolar al elevului. Desigur, ideal ar fi fost sa luam în considerare media generala pe întreg anul, ce ar fi
putut surprinde mult mai complex acest fenomen, însa având în vedere ca cercetarea s-a efectuat în timpul anului
scolar, acest lucru nu a fost posibil. Iar luarea în considerare a mediei de pe anul trecut, nu ni s-a parut relevanta,
întrucât ar fi putut interveni o serie de variabile straine dependente de timpul îndelungat ce a trecut din acel moment
si pâna la testarea subiectilor.
În acest context, cercetari urmatoare ar putea efectua studii pe modul în care evolueaza inteligenta emotionala de-a
lungul timpului si ce legatura exista între aceasta si rezultatele scolare pe diferite etape ale ciclului scolar, în care
rezultatele scolare sa fie operationalizate prin media generala pe întreg anul scolar respectiv.

Valoarea aplicativa a cercetarii

Lucrarea de fata are o valoare aplicativa importanta atât din punctul de vedere al profesorului, cât si cel al elevului.
În ceea ce priveste inteligenta emotionala, este necesara abordarea acesteia înca de la vârste foarte mici. Acest
lucru poate fi realizat prin diverse activitati ca:
• discutii de grup si dezbateri;
• joc de rol;
• metode interactive de grup – problematizarea si brainstorming;
• exercitii de exprimare emotionala;
• comentarea unor texte si filme;
• povesti;
• exercitii de relaxare;
• exercitii de comunicare asertiva etc.
În cadrul acestor activitati, cadrul didactic sau consilierul scolar, poate aborda teme care vor facilita procesul de
identificare, denumire si exprimare a emotiilor, precum si manifestarile comportamentale ale emotiilor,
responsabilitatea, reactiile sau / si consecintele emotiilor, mituri despre emotii, empatie etc. Tot în acest sens,
recomanda cadrelor didactice sa manifeste implicare emotionala majora în actul didactic si sa promoveze un
sentiment pozitiv fata de meseria pe care o au, în general, si de disciplina / disciplinele pe care le predau, în
particular, numai asa putând constitui un exemplu emotional eficient pentru proprii elevi. Cum poti convinge pe cineva
de ceva, daca nici tu nu crezi?!
În ceea ce priveste atentia, consideram necesara o focalizare înca de timpuriu (vârsta prescolaritatii) asupra
dezvoltarii si consolidarii acesteia, întrucât ea reprezinta nu numai o conditie a succesului scolar, ci si a dezvoltarii
intelectuale depline a individului. La vârstele mai mici, se insista asupra atentiei concentrate, iar apoi, treptat este
necesar ca atentia distributiva sa câstige din ce în ce mai mult teren, întrucât atât în mediul scolar, cât si în viata de zi
cu zi, oamenii sunt „bombardati” de o serie de stimuli si informatii la care ei trebuie sa faca fata cu succes.
La vârstele mici, în gradinita sau clasele primare, atentia distributiva poate fi exersata în sarcini simple cum ar fi:
• plasarea unui fond muzical în timpul activitatilor de pictura sau lucru manual; sau chiar intonarea unui cântec în
timpul acestor activitati;
• realizarea de exercitii, rezolvarea de probleme sau chiar abordarea unor lucrari, teste pe un fond muzical adecvat;
• dictarea unui text colegilor, în timp ce elevul îl noteaza la rândul sau în caiet, fie ca activitate curenta în clasa, fie ca
joc (ghicitori etc);
• jocuri distractive de stimulare a atentiei distributive;
La vârste mai mari, distributivitatea atentiei trebuie exersata în sarcini mai complexe, cu mai multi stimuli. De
exemplu folosirea simultana a mai multor metode si procedee de învatare (prezentarea unui film, oferirea de explicatii
pe baza acestuia si luarea de notite).
De asemenea propunem implementarea unor programe de informare a profesorilor cu privire la influenta pe care o
are atentia distributiva în performanta scolara si de metodele prin care o pot stimula. Totusi, acestia trebuie sa
cunoasca si „limitele” atentiei distributive. De exemplu, în cadrul unei ore nu numai informatia, ci si metodele si
mijloacele folosite trebuie esalonate astfel încât elevii sa poata procesa întreaga informatie.
Aceste exemple de exercitii, activitati, teme pe care le-am propus sunt doar o parte din varietatea ce poate fi utilizata,
aceasta depinzând în mare masura de creativitatea si ingeniozitatea cadrului didactic.
Considerarea aspectelor extravertit / introvertit relevate de acest studiu precum si de altele citate, ne face sa
propunem urmatoarele sugestii operationale:
-distribuirea atenta a sarcinii de a raspunde la o întrebare frontala adresata clasei, nu lasati extravertitii sa
monopolizeze discutia, chiar daca raspunsurile lor sunt corecte. Nu toti cei care stau cu mâna jos nu stiu raspunsul,
activati si pe acestia si astfel le veti facilita acest comportament.
-cereti sa ridice mâna toti elevi la orice întrebare puneti, s-ar putea cere celor care sunt siguri ca stiu raspunsul sa
ridice mâna dreapta, iar celor care nu stiu sau nu sunt siguri ca raspunsul este corect sa ridice mâna stânga.
-lasati timp de gândire suficient pentru toti elevii din clasa, nu solicitati la raspuns doar pe cel sau cei care ridica primii
mâna.
Cunoasterea unor factori ca inteligenta emotionala, atentia distributiva si extraversia ce pot fi asociati cu rezultatele
scolare ar putea fi de mare folos profesorilor, psihologilor, dar si parintilor si elevilor însusi. Acestia ar trebui sa
înteleaga înainte de toate ca nimic din ceea ce poate influenta reusita scolara nu trebuie neglijat si poate într-o zi
vom putea spulbera împreuna acel ceva ce se numeste esec scolar ...

Bibliografie:
1. Bogathy, Z., Sulea, C. (2004). Manual de tehnici si abilitati academice, Editura Universitatii de Vest, Timisoara;
2. Cristea, S. (2000). Dictionar de pedagogie, Editura Litera international, Bucuresti;
3. Goleman, D. (2001). Inteligenta emotionala, Editura Curtea veche, Bucuresti;
4. Golu, M. (2002). Bazele psihologiei generale, Editura Universitara, Bucuresti;
5. Gilly, M. (1976). Elev bun, elev slab, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti;
6. Hedges, P. (2002). Personalitate si temperament. Ghidul tipurilor psihologice, Editura Humanitas, Bucuresti;
7. Jung, C.G. (1997). Tipuri psihologice, Editura Humanitas;
8. Macsinga, I. (2002). Teme ale cercetarii psihologice studentesti, Editura Mirton, Timisoara;
9. Ribot, T. (2000). Atentia si patologia ei, Editura IRI, Bucuresti;
10. Roco, M. (2004). Creativitate si inteligenta emotionala, Editura Polirom, Iasi;
11. Sava, F. (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologica. Metode statistice complementare, Editura ASCR, Cluj-
Napoca;
12. Ungureanu, D. (2001). Teoria si practica evaluarii în educatie, Editura Mirton, Timisoara;
13. Susan Rae Perry (2003). Big Five personality traits and work drive as predictors of adolescent academic
performance, de pe www.scirus.com;
14. Celeste Nobles Shuler (2004). An analysis of the emotional quotient inventory: youth version as a measure of
emotional intelligence in children and adolescents, de pe http://proquest.umi.com;
15. James Michael Loveland (2004). Cognitive ability, Big Five, and narrow personality traits in the prediction of
academic performance de pe www.scirus.com.

Citare:
Ilie. Marian. (coord.). (2007). (26.feb.). Elevi buni, elevi slabi – cine-i de vina? apărut în Revista de Cercetare în
Ştiinţele Educaţiei. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info