Din câte știu Alain Pease a scris câteva cărți despre limbajul trupului, limbajul vorbirii.

Iată câteva dintre diferențele observate de Allan Pease, care m-au convins pe mine să mă uit și
la acestă frumoasă conferință:
- Majoritatea bărbaților știu unde este nordul, femeilor le este însă greu să se orienteze în spațiu;
- Poate este un șoc pentru femei să afle asta, dar creierul bărbatului este un mecanism simplu în
comparație cu al lor;
- Creierul bărbaților este mai organizat, fiecare lucru având locul lui. Ca și cum ar avea niște
compartimente în tot capul. Iar fiecare cameră are funcția ei care lucrează bine, separat de
celelalte;
- Creierul femeilor înclină să aibă mai multe funcții în ambele părți, și în față, și în spate: vorbirea
și limbajul. Centrul ce leagă cele doua părți, stânga și dreapta, „corpus callosum”, este, la femei,
cu 10% mai dens și efectuează cu 35% mai multe conexiuni. Ceea ce le conferă femeilor un
creier multifuncțional. Cu alte cuvinte, femeia obișnuită poate desfășura, în același timp, două
sau chiar patru sarcini care nu au nimic în comun;
- Coordonarea vizual-spațială este aptitudinea numărul 1 la majoritatea bărbaților din aproape
orice cultura;
- Bărbații vorbesc și ascultă. Nu pot face lucrurile astea în același timp. De aceea, când citesc,
sunt ca și cum ar fi surzi.

Majoritatea oamenilor glumesc pe seama diferenţelor de comportament dintre bărbaţi şi femei,

dar puţini sunt cei care ştiu că majoritatea au la bază chiar diferenţe de construcţie a creierului.

Allan Pease explică de ce nu trebuie subevaluate aceste diferenţe:

 „Femeile sunt mai pricepute la interpretat gesturi decât bărbaţii şi pot detecta cu uşurinţă
minciuna. De aceea, bărbaţii nu ar trebui să le mintă niciodată în faţă“, sfătuieşte el
bărbaţii care discută cu o femeie.
În schimb, în aceeaşi situaţie, femeile ar trebui să vorbească direct, la obiect. „În general,
ele nu spun ce vor, ci fac aluzii sau dau indicii“, completează Pease. Acesta
argumentează, spunând că femeile şi bărbaţii folosesc limbajul cu scopuri diferite,
aceasta fiind, în opinia sa, şi cea mai mare diferenţă între sexe: bărbaţii folosesc limbajul
pentru a comunica fapte şi date; folosesc propoziţii scurte, cu un final clar şi la obiect.
Femeile folosesc limbajul pentru a relaţiona şi a aprecia.

„În cazul în care aţi scana creierul unui bărbat seara, când acesta citeşte o carte, aţi descoperi că
este, practic, surd. Bărbaţii au un creier care le permite ori să vorbească, ori să asculte .Din acest
motiv, bărbaţii vorbesc pe rând. Bărbaţii vor închide radioul pentru a citi o hartă. Aceștia nu pot
folosi sistemul de navigaţie şi cel de ascultare simultan“, subliniază Pease.

Femeile pot folosi cinci tonuri diferite în vorbire, din care bărbaţii pot identifica doar trei. Toate
acestea nu depind deloc de diferenţele culturale .
 

Pease a studiat vreme de trei ani, împreună cu soţia sa, relaţiile dintre bărbaţi şi femei.

Printre altele, el a concluzionat că în timp ce bărbaţii spun „te ajut la bucătărie?“ vor să comunice,
de fapt, „credeam că e gata masa până acum“; când spun „fac multă mişcare în ultima vreme“,
înseamnă de fapt „telecomanda nu mai are baterii“; „ce interesant, iubito!“ înseamnă de fapt „tot
mai ai ceva de zis?!“ iar când spun „mai odihneşte-te“ însemnă de fapt „nu aud televizorul din
cauza aspiratorului“.

Intuiţia este mai dezvoltată la femeile cu copii, deoarece în primii ani de viaţă ai acestora au fost
nevoite să se bazeze numai pe canale non-verbale de comunicare. Femeile au între 14 şi 16
zone ale creierului pentru a evalua comportamentul altora, în timp ce bărbaţii au doar între patru
şi şase astfel de zone.

Femeile vorbesc folosind termeni indirecţi, pentru că se tem că vor părea agresive (nefeminine)
într-o abordare directă a subiectului.