Universitatea de Științe Agricole și

Medicina Veterinară a Banatului Timișoara

Facultatea de Agricultură – Specializarea Agricultură

Proiect la Disciplina de
Îmbunătățiri Funciare

Prof. Coordonator: Student

Ș.L. DR. Ienciu Anișoara Borbely Laszlo

Timișoara
2017-2018

1
 Tema proiectului:

Eliminarea excesului de umiditate

din localitatea Otelec, județul Timiș.

2
 Cuprins

A.Piese scrise
Capitolul I.: Tema de proiectare
1.1. Generalități
1.2. Obiectivul și scopul lucrării
1.3. Metode pentru eliminarea excesul de umiditate.
Capitolul II.: Cadru natural al zonei de reședință
2.1. Considerații geo-morfologice
2.2. Considerații hidrologie și hidrogeologice
2.3. Caracterizarea climatică a zonei
2.4. Caracterizarea solurilor
Capitolul III.: Proiectarea lucrărilor de desecare
3.1. Determinarea suprafeței terenului
3.2.Parcelarea suprafeței terenului de pe plan
3.3.Calculul debitului specific de evacuare și al debitului total
3.4. Dimensionarea canalelor de desecare
3.5. Calculul suprafeței ocupate de drumuri
3.6. Profilul longitudinal al canalelor terțiare și secundare
3.7. Trasarea profilelor longitudinale și transversale ale
canalelor de desecare
3.7.1. Desenul profilelor
B. Piese desenate: 1. Parcelarea terenului de pe plan,
2. Profile longitudinale,
3. Profile transversale,
4. Drumuri și podețe.
Bibliografie

3
Capitolul I. Tema de proiectare

1.1.Generalități

Cauzele excesului de umiditate sunt variate si actioneaza individual sau

asociati. Factorii naturali care genereaza excesul de umiditate pot fi externi
sau interni. Principali factori externi sunt :
- Factori climatici
- Factorul hidrografic
- Factorul hidrogeologic
- Factorul geomorfologic
- Iar cei interni sunt:
- Factorul pedolitologic
- Factorul antropic

1. Factori climatici sunt:

a)Precipitatiile sunt principala sursa a excesului de apa. Apele din
precipitatii cazute pe sol se fragmenteaza in:
- apele care se reintorc in atmosfera prin evaporatie si
transpiratie
- ape care se infiltreaza in sol
- ape care se scurg la suprafata terenului
b) Temperatura solului conditioneaza aparitia si dezvlotarea culturiilor
deoarece solul absoarbe radiatiile solare si le transforma in energie
calorica.

c) Evapotranspiratia reprezinta consumul productiv prin transpira-tia

plantelor si pierderile prin evaporatie de la suprafata solului. Pentru

4
 calcularea evapotranspiratie in tara noastra se foloseste formula
Thornthwaite.
2.Factorul hidrologic :
Factorii de natura hidrologica sunt reprezentati sub forma de scurgeri
de pe versanti si de pe terenurile inalte aflate in vecinatate cat si sub
forma de inundati. Densitatea si adancimea retelei hidrografice
influenteaza drenajul natural al terenurilor si implict marimea si
intensitatea excesului de apa.

3.Factorul hidrogeologic:
Nivelul ridicat al apei freatice temporar sau permanent reprezinta o alta
sursaba excesului de umiditate. Apa freatica u nivelul ridicat liber
creeaza un exces de umiditate ce se manifesta prin ridicarea nivelului
apei chiar si desupra nivelului terenului formand deasupra luciu de apa.

4.Factorul geomorfologic:
Suprafete cu pante mici se intalnesc mai des in lunci, campii joase sau
inalte, etc , unde apa provenita din ploi sau din topirea zapeziilor se scurge
lent producand excesul de umiditate.

5.Factorul pedolitologic:
Acest factor depinde de drenajul intern al unor soluri determinat de
textura straturilor care imprima un anumit fel de permeabilitate in
functie de tipul de sol.

6.Factorul antropic:
Acest factor poate genera, accentua sau chiar reduce excesul de
umiditate.

5
1.2. Obiectivul și scopul lucrării

Excesul de umiditate reduce gradul de aerare care determina procesele

bacteriene anaerobe, compactarea solului ajungand pana si la inghet.
Toate aceste urmari ale excesului de umiditate duc si la intarzierea
insamantari solului in perioada optima.
Excesul de umiditate este daunator plantelor pentru faptul ca solul nu
are aeratia suficienta iar odata cu aceasta solul pierde si oxigen. Excesul
de umiditate inrautateste aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive
si favorizeaza atacul radacinilor ducand la boli ale radacinilor chiar si la
putregai.
Obiectivul și scopul lucrării pentru eliminarea excesului de umiditate,
este de a oferi plantelor condițiile optime pentru creștere și dezvoltare.
Însă nu doar atât, eliminarea excesului de umiditate ne ajută pe noi,
agricultori ca să putem efectua lucrăriile ale solului (arat, discuit,
combinat, etc.) în timp și în condiții optime. Astfel vom profita de
culturi calitative și mai bogate, iar terenul nostru nu este supus erodării.

1.3.Metode de eliminare a excesului de umiditate

In functie de originea apelor ce produc excesul de umiditate,

desacarea-drenajul ca masura de combatere a excesului de umiditate, se
clasifica astfel:
♦ de suprafata cuprinzand canale deschise, afanarea, modelarea si
nivelarea;
♦ de sub-suprafata: drenajul cartita, drenajul cartita plus afanarea
adanca;
♦ de adancime: drenajul orizontal inchis, drenajul
incrucisat,drenajul vertical.

6
 Pentru eliminarea excesului de umiditate se folosesc urmatoarele
metode:
♦ Metoda de desecare prin canale deschise, care urmareste
eliminarea excesului de umiditate la suprafata terenului, este
recomandata in zonele in care excesul de umiditate este de natura
pluviala.Aceasta metoda consta in contruirea unor rigole, santuri si a
unor retele de canale de colectare si evacuare care preiau apa in exces,
eliminata din camp si o transporta in afara teritoriului amenajat pana la
cel mai apropiat curs de apa natural.
♦ Metoda drenajului pentru eliminarea excesului de umiditate din
profilul solului,se aplica in zonele in care nivelul apei freatice se afla la
mica adancime, in scopul coborarii si
mentinerii acestuia sub stratul radicular al plantelor.Metoda consta din
drenuri orizontale, verticale si canale deschise adanci.
♦ Evacuarea apei prin scurgere la suprafata terenului si drenarea stratului
radicular, care consta in aplicarea concomitenta a desecarii prin canale
deschise si a drenajului.Aceasta metoda se aplica pe suprafetele unde
excesul de umiditate are o provenienta atat pluviala cat si freatica.
♦ Desecarea biologica a apei in exces care consta in folosirea de culturi
si plantatii cu consum mare de apa si cu rezistenta ridicata la excesul de
umiditate.Aceasta metoda se bazeaza pe transpiratia ridicata a unor
specii de plante, insotita de evapotranspiratia apei de la suprafata
terenului.
♦ Colmatarea terenului cu nivel freatic ridicat, prin depunerea
materialelor solide in zonele joase in scopul ridicarii cotei terenului si
realizarii in felul acesta a adancimii de drenaj.
♦ Drenaje frontale care constau in siruri de puturi amplasate dupa
diferite scheme.Drenajul frontal este alcatuit din puturi frontale,
colectori si statii de pompare, care capteaza debitul infiltrat din surse
exterioare si le evacueaza prin pompare, mentinand nivelul subteran sub
cel al normei de desecare.

7
Capitolul II. Cadru natural al zonei de reședință

2.1.Considerații geo-morfologice
Principiile şi metodele specifice Geografiei Regionale, ceea ce a presupus
etapizarea procesului de analiză. Pornind de la aplicarea principiilor: spațialității,
cauzalității, istorismului, integrării geografice și regionalismului, am parcurs în
cadrul studiului, toate cele trei etape esențiale. Dintre metodele utilizate, se
detașează net semnificația metodei regionale, care permite sistematizarea
teritoriului și delimitarea arealelor funcționale din cadrul său.

Uivar - Comună în judeţul Timiş, înfiinţată în anul 1968, prin unificarea comunelor
Iohanisfeld, Otelec şi Uivar. Are în componenţă satele: Uivar, Răuţi, Sânmartinul
Maghiar, Pustiniş, Otelec şi Iohanisfeld. Localităţile componente ale comunei sunt

8
situate la următoarele distanţe: Răuţi la 2 km, Sânmartinu Maghiar la 2,5 km,
Otelec la 7 km și Iohanisfeld la 14 km. Comuna este situată în sud-vestul județului
timiș, amplasată la 21 grade longitudine și 45 grade latitudine, la 82-82 m deasupra
nivelului mării.

Întinderea teritoriului administrativ al comunei Uivar este de 18.055,28 de hectare,

din care 6138,69 de hectare în extravilan, iar pe categorii de folosință: 16.691,25
de hectare teren agricol, 14.325,71 de hectare arabil, 584,65 hectare ape, canale și
bălți, 29,29 de hectare drumuri și căi ferate, 439,28 de hectare curți-construcții și
37,52 de hectare de teren neproductiv.

Potrivit datelor statistice comuna Uivar are 4.424 de lucuitori, din care Otelec are
808 locuitori.

Situată în partea de vest a judeţului Timiş, la frontiera cu R.F. Jugoslavia, pe DN

58 B, localitatea Uivar, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află la o distanţă de
42,6 km de municipiul Timişoara şi 30 km de oraşul Jimbolia. Comuna Uivar se
întinde pe o suprafaţă de 18055 ha, din care 17196 ha reprezintă terenul agricol.
În componenţa comunei se regăsesc următoarele localităţi: Uivar, Ionel, Otelec,
Pustiniş, Răuţi şi Sânmartinu Maghiar.
Încadrat din punct de vedere geomorfologic Câmpiei Banato-Crişane, teritoriul
aparţine sectorului de câmpie joasă, caracteristic prin absenţa unei denivelări care
să separe luncile principalelor râuri (cu numeroase meandre, despletiri şi cursuri
părăsite) de interfluvii, fapt care favorizează, adeseori, confundarea acestora cu
luncile râurilor respective. Concret, arealul este parte a Câmpiei de interfluviu
Timiş-Bega (aval Timişoara), cu o altitudine sub 100 m, reprezentând o câmpie de
acumulare, subsidenţă şi divagare, în cea mai mare parte recentă, drenată de Timiş,
Bega şi toţi afluenţii şi braţele acestora.
Vegetaţia zonală se caracterizează printr-o variaţie foarte mare de asociaţii şi specii
de plante adaptate la condiţiile de mediu extreme, într-un evantai ce merge de la
exces până la deficitul sever de umiditate şi săruri solubile.
Astfel, în formele depresionare, în care apa stagnează cvasipermanent, se întâlnesc
asociaţii de Phragmites communis (stuf), Calamagrostis pseudophragmites (trestie
de câmp), Carex spp. (rogoz), Juncus spp. (rugină), în zonele cu drenaj moderat şi
cu specii mezofile, între care Festuca sulcata (păiuş), Koeleria gracilis, Salvia
austriaca (jaleş), Centaurea micranthos (pesmă, mături), ca şi specii precum

9
Agropyron cristatum (pir), Lolium perenne (raigras), Bromus inermis (obsigă), Poa
bulbosa (firuţă), Cynodon dactylon (pir gros), Euphorbia glareosa (laptele
câinelui), iar pe suprafeţele cu soluri saline şi alcalice sunt frecvente specii ca
Festuca pseudovina (păiuş), Aster tripolium (steluţă), Atriplex littoralis (lobodă),
Poa annua (hirişor), Statice gmelini (limba peştelui), Artemisia monogyna (pelin),
Puccinellia distans, Camphorosma ovata, Lotus tenuis (ghizdei), Trifolium
fragiferum (trifoi), Hordeum histrix (orz), Matricaria chamomilla (muşeţel).
Vegetaţia lemnoasă, practic pe cale de dispariţie, se mai regăseşte sub formă de
pâlcuri răzleţe formate din Quercus robur (gorun), Fraxinus excelsior (frasin),
Ulmus foliacea (ulm), în asociaţie cu specii ca Prunus spinosa (porumbar),
Crataegus monogyna (păducel), Pirus piraster (păr pădureţ), Ligustrum vulgare
(lemn câinesc), Morus alba (dud alb).
Speciile cultivate uzual sunt grâul, porumbul, orzul, floarea soarelui, soia, sfecla de
zahăr şi furajeră, lucerna, rapiţa, meiul.
Solurile de pe teritoriul comunei au apărut şi, desigur, evoluează urmând un curs
specific de solificare, datorat influenţei dominante a regimului hidrologic, a
materialelor parentale şi în mod determinant datorită intervenţiei omului,
manifestată o dată cu primele movile şi valuri de pământ şi continuând cu lucrările
hidroameliorative sistematice începute cu peste două secole şi jumătate în urmă.

2.2. Considerații hidrologie și hidrogeologice

Precipitaţiile medii multianuale prezintă valori între 631,0 mm (staţia Timişoara) şi

585,8 mm (staţia Răuţi), existând condiţii favorabile pentru dezvoltarea plantelor
de cultură, atunci când repartiţia lunară a temperaturilor şi precipitaţiilor este
corespunzătoare.

10
 Precipitatii medii multianuale

Ianuarie 40.9
Februarie 40.2
Martie 41.6
Aprilie 50.0
Mai 66.7
Iunie 81.1
Iulie 59.9
August 52.3
Septembrie 47.1
Octombrie 54.8
Noiembrie 48.6
Decembrie 47.8
Anuala 631.0

Între principalii factori limitativi se înscriu excesul de umiditate (freatic, din

precipitaţii şi băltiri), care afectează cca 32% din suprafaţă, în strânsă dependenţă
de porozitatea totală, care prezintă valori mici şi foarte mici pe aproximativ 90%
din areal. Numai excesul de umiditate manifestat prin băltiri, ce se constituie ca
factor restrictiv pe 14,2% din terenul agricol, impune folosirea de maşini cu
adaptări speciale şi eforturi de evacuare a apei. Reacţia solului, un indicator ce
exprimă condiţiile în care se realizează procesele biochimice din sol, prezintă
valori limitative pe 6,5% din suprafaţă.

Aparţinând bazinului hidrografic Timiş-Bega, cursurile mai importante sunt râul

Bega (canalul navigabil), pârâurile Beregsău şi Timişaţ, canalul Ţeba-Timişaţ
(Bega Mică), cărora li se adaugă o densă reţea de canale de desecare.

11
 Evapotranspiratia multianuala

Ianuarie 0
Februarie 1
Martie 23
Aprilie 53
Mai 97
Iunie 123
Iulie 135
August 123
Septembrie 81
Octombrie 44
Noiembrie 16
Decembrie 2
Anuala 698

Diagrama Climatica
160
140
120
100
80 Precipitatii multianuale
60
Evapotranspiratia
40
multianuala
20
0

12
 Umiditatea relativa a aerului
Ianuarie 5.2
Februarie 5.5
Martie 6.8
Aprilie 9.3
Mai 13.0
Iunie 16.1
Iulie 16.9
August 16.4
Septembrie 13.8
Octombrie 10.6
Noiembrie 8.4
Decembrie 6.1
Anuala 10.8

2.3. Caracterizarea climatică a zonei

Climatul temperat-continental moderat, într-o zonă de interferenţă a două sectoare

de provincie climatică, unul cu influenţă oceanică şi altul sub influenţă
submediteraneană, prezintă ierni mai blânde, primăveri timpurii, scurte şi cu mari
variaţii termice, veri dominate în lunile iulie-august de mase de aer tropical,
toamne mai lungi, cu temperaturi mai constante.

Temperatura medie multianuală este de 10,90C (staţia Timişoara).

13
 Temperatura medie multianuala

Ianuarie -1.2
Februarie 0.4
Martie 6.0
Aprilie 11.3
Mai 16.4
Iunie 19.6
Iulie 21.6
August 20.8
Septembrie 16.9
Octombrie 11.3
Noiembrie 5.7
Decembrie 1.4
Anuala 10.9

2.4. Caracterizarea solurilor

Prin gruparea unităţilor de teren (U.T.) din cartograma alăturată rezultă

următoarele tipuri dominante de soluri :
1. Cernoziomuri, 1-19 (tipice, gleizate, sărăturate): 14,1%;
2. Cernoziomuri cambice, 20-34 (gleizate, vertice, sărăturate): 15,7%;
3. Soluri brune eumezobazice, 35-38 (molice, gleizate): 2,1%;
4. Lăcovişti şi soluri gleice, (tipice, vertice, sărăturate): 7,5%;
5. Soloneţuri şi solonceacuri, 50-56 (gleizate, gleice): 1,0%;
6. Vertisoluri, 57-95 (gleizate, gleice, sărăturate, cu soluri relicte) : 50,7%;
7. Soluri aluviale, 96-104 (molice, gleizate): 4,8%;
8. Asociaţii de cernoziomuri cu vertisoluri şi soloneţuri, 105-109: 4,1%.
Terenul agricol al comunei se constituie din următoarele folosinţe: arabil 15641 ha
(90,9%), păşuni 1248 ha (7,26%), fâneţe 287 ha (1,7%), vii 8 ha (0,05%) şi livezi
12 ha (0,09%).
Referitor la încadrarea în clase de calitate (fertilitate), pentru categoria de folosinţă
"arabil", situaţia se prezintă astfel: cl. I 1138 ha (6,6%), cl. a II-a 3775 ha (21,9%),
cl. a III-a 6022 ha (35,0%), cl. a IV-a 5200 ha (30,3%) şi cl. a V-a 1061 ha (6,2%).
În funcţie de cunoaşterea "la zi" a fenomenelor ce se petrec în învelişul de sol, prin
14
măsuri adecvate de limitare şi corectare a acelora care afectează potenţialul de
producţie al pământului, se poate asigura o dezvoltare economică ascendentă a
exploataţiilor agricole de pe teritoriul comunei.
Mijloacele de acţiune ale omului (în sensul lui de producător agricol), care aspiră
să devină un partener înţelept al naturii, pot fi dintre cele mai diverse: de la lucrări
simple sau culturale curente la cele pedohidroameliorative sau de folosire a unor
materiale biologice superioare. Complementar, se impune reabilitarea şi
modernizarea lucrărilor de irigare-desecare justificate ecologic şi economic.

Capitolul III.: Proiectarea lucrărilor de desecare

3.1. Determinarea suprafeței terenului

Calculul suprafeței terenului de pe plan (plan de situație 1:10.000):

S=Lxl unde: S - suprafața

l – lungimea
L – lățimea
exemplu:

Aria parcelei 1

L = 6,7 cm x 100 = 670 metri

l= 7,5 cm x 100 = 750 metri
L x l = 502.500 metri pătrați = 50,25 hectar

Lungimea și lățimea se măsoară in centimetri, ce trebuie transformat pentru planul

real în metri,ele înmulțind cu 100dau ca rezultat suprafața în metri pătrați. Aceasta
dacă înpărțim la 10.000 ( 1ha = 10.000 m2), atunci vom primi suprafața parcelei în
hectare.

Suprafața totală a parcelei de pe planul de situație este de :

705,66 de hectare
15
3.2.Parcelarea suprafeței terenului de pe plan =>

16
3.3.Calculul debitului specific de evacuare și al debitului total

Debitul specific de evacuare:

Unde: Q – debit specific de evacuare
KS – coeficient de scurgere
hp – ploaia de calcul, în max. 24 de ore (în milimetri)
T – timpul în care se face evacuarea apei în exces

Q[ l/s pe 1-HA ] = 0,116 x KS x hp : T =0,116 x 0,40 x 42,0 : 2 = 0,951

(l / s / 1HA)

Debitul total de evacuare:

I – panta ,
𝐾𝑠 -Coeficient de scurgere,
Q – debit specific de evacuare a apei de pe 1 ha- într-o oră,
ℎ𝑝 - ploaia de calcul în maxim 24 de ore,
T – timpul în care se face evacuarea ape în exces.

𝑄[𝑙/𝑠] = 𝑞[𝑙/𝑠] /ha x 𝑆[ℎ𝑎]

𝐾𝑠 𝑥 ℎ𝑝
𝑞[𝑙/𝑠] /ha = 0,116 x
𝑇

𝐶𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑥.−𝐶𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛.

I= x 1000
𝑙𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝑠𝑐𝑎𝑟ă

17
 Luna 𝑲𝒔 𝒉𝒑 [𝒎𝒎] 𝑻[𝒛𝒊𝒍𝒆] 𝟐𝒍/𝒔 /Ha

1. Ianuarie 0,40 27 7 0,174

2. Februarie 0,40 26,5 7 0,174
3. Martie 0,40 21 3 0,139
4. Aprilie 0,40 26 2 0,603
5. Mai 0,40 42 2 0,951
6. Iunie 0,25 63 2 0,913
7. Iulie 0,25 64,5 3 0,623
8. August 0,25 33,5 4 0,242
9. Septembrie 0,25 44 4 0,319
10.Octombrie 0,40 33,5 5 0,310
11.Noiembrie 0,40 33 6 0,255
12.Decembrie 0,40 27 7 0,178

3.4. Dimensionarea canalelor de desecare

Dimensionarea canalului terțiar:

Suprafața terenului desecat este: S = 1450 x 450 = 652.500 m2 = 65,25

de hectare
Cota maximă : 89,50
Cota minimă : 86,75

Panta canalului terțiar ( I C.T.) este:

𝑐𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑥.−𝑐𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛. 89,50−86,75
I C.T. = x 1000 = x 1000 = 3,92 %o
𝐷𝑜 700

18
Debitul canalului terțiar (QC.T.) este:
QC.T = Qmin. x SC.T. =0,139 x 65 = 9,03 𝑚3 /s – debit minim pe 65 ha.
QC.T = Qmax. x SC.T. = 0,951 x 65 = 61,81 𝑚3 /s - debit maxim pe 65 ha.

Suprafața udată:
W- suprafața udată ( în m2)
b- lățimea fundului canalului
m- coeficientul de înclinațieal taluzului dinspre apă
n- coeficientul de rugozitate al canalului
h- adâncimea canalului ( 0,25metri )
P- perimetrul udat (în metri)
R- raza hidraulică a canalului ( în metri)
V- viteza medie de curgere a apei în canal ( m/s )
C - coeficient
Unde se cunoaște valoriile: m=1, n=0,025, I=4,23 %o și Q=61,81 𝑚3 /s
Se cere calculul: W, P, R, V și Q calculat

W[𝑚2] = (b + m x h) x h = (0,5 + 1 x 0,25 ) x 0,25 = 0,18 m2

P[m] = b + 2 x h x √1 + 𝑚2 = 0,5 + 2 x 0,25 x √1 + 12 = 1,22 metri

𝑊 0,18
R[m] = = = 0,14 metri
𝑃 1,22

Y = 1,5 x √0,025 = 1,5 x 0,15 = 0,22 =>

1 1 1
C= x 𝑅 𝑦 = x 0,150,22 = x 0,65 = 0,65
𝑚 1 1

19
Q calculat :

V[𝑚3] = S[𝑚2] x h[m] = 652.500 x 0,25 = 163.125 𝑚3 =>

 Q[𝑚3/𝑠] = W[𝑚2] x h[m] : T[s] = 0,18 x 0,25 : 1 = 0,045 =>
 Q[𝑚3/𝑠] = W[𝑚2] x V[m/s] = 0,18 x 0,49 = 0.088

V[m/s] = C x √𝑅 𝑥 𝐼 = 0,65 x √0,14 𝑥 3,92 =

= 0,65 x 0,74 = 0,48 m/s viteza apei indirect.

Dimensionarea canalului secundar:

Suprafața terenului desecat este:

SC.S. = 1900 x 1050 = 1.995.000 𝑚2 = 199,5 hectare

Panta canalului secundar ( IC.S.) este:

Cota max. = 90,50
Cota min. = 88,00

𝑐𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑥.−𝑐𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛. 90,50−88,00

I C.T. = x 1000 = x 1000 = 1,25 %o
𝐷𝑜 2000
(permebilitate mică)
Debitul canalului secundar:

QC.T = Qmin. x SC.T. = 0,139 x 199,5 = 27,73 𝑚3 /s debitul minim.

QC.T = Qmax. x SC.T. = 0,951 x 199,5 = 189,72 𝑚3 /s debitul maxim.

20
Suprafața udată:
Unde se cunoaște valoriile: m=1, n=0,025, I=1,25 %o și
QC.S.=189,72 𝑚3 /s. Se cere calculul: W, P, R, V și Q calculate.

W[𝑚2] = (b + m x h) x h = (0,5 + 1 x 0,25 ) x 0,25 = 0,18 m2

P[m] = b + 2 x h x √1 + 𝑚2 = 0,5 + 2 x 0,25 x √1 + 12 = 1,22 metri

𝑊 0,18
R[m] = = = 0,14 metri
𝑃 1,22

Y = 1,5 x √0,025 = 1,5 x 0,15 = 0,22 =>

1 1 1
C= x 𝑅 𝑦 = x 0,150,22 = x 0,65 = 0,65
𝑚 1 1

Q calculat :

V[𝑚3] = S[𝑚2] x h[m] = 1.995.000 x 0,25 = 498.750 𝑚3 =>

 Q[𝑚3/𝑠] = W[𝑚2] x h[m] : T[s] = 0,18 x 0,25 : 1 = 0,045 =>
 Q[𝑚3/𝑠] = W[𝑚2] x V[m/s] = 0,18 x 0,49 = 0.088

V[m/s] = C x √𝑅 𝑥 𝐼 = 0,65 x √0,14 𝑥 1,25 =

= 0,65 x 0,41 = 0,26 m/s viteza apei indirect.

21
3.5. Calculul suprafeței ocupate de drumuri (SD.)
plan 1 : 10.000
SD. = L x l l- lungimea drumului pe plan ( 153,30 cm )
L- lățime drumului real ( 4 metri )

L = 153,30 cm x 100 = 15.330 metri

SD. = L x l = 4 x 15.300 = 61.320 𝑚2 = ( 61.320 𝑚2 : 10.000)

= 6,13 hectare este ocupat de drumuri și 5 podețuri.

3.6. Profilul longitudinal al canalelor terțiare și secundare

 Profilul longitudinal al canalului terțiar

Lungimea canalului terțiar este de 7cm = 700 metri ( scara 1:10.000)

Nr. Cotele canalului Nr. Dist. Între cote Dist.redus 1:5000

1. 86.75 1-2 2,2 cm 110 m
2. 88.75 2-3 2,2 cm 110m
3. 89.00 3-4 1,5 cm 75m
4. 89.00 4-5 1,1 cm 55 m
5. 89.50

 Profilul longitudinal al canalului secundar

Lungimea canalului secundar este de 20 cm = 2000 metri

( scara 1:10.000)

Nr. Cotele canalului Nr. Dist. Între cote Dist.redus 1:5000

1. 88.00 1-2 2,2 cm 110 m
2. 88.00 2-3 4,7 cm 235 m
3. 89.00 3-4 10 cm 500 m
4. 89.00 4-5 3,1 cm 155 m
5. 90.50
22
3.7. Trasarea profilelor longitudinale și transversale
ale canalelor de desecare
=>

23
 Bibliografie

1. SILVICA ONCIA ,.”IMBUNATATIRI FUNCIARE” Editura

Orizonturi Universitare Timisoara 2004

2. SILVICA ONCIA, EMIL LUCA , “COMBATEREA EROZIUNII

SOLULUI” Editura ALMA MATER, Cluj-Napoca 2000.

3. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Uivar

24