Ioniță Alexandra Mihaela

Agresivitatea la copii

Agresivitatea este definită ca fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate
fi îndreptată împotriva altor persoane, obiecte sau animale, precum şi împotriva fiinţei proprii,
ca autoagresivitate. Agresivitatea poate fi verbală şi fizică, aplicată direct sau indirect asupra
victimei, manifestă sau pasivă. De exemplu, încăpăţânarea, tărăgănarea lucrurilor, opoziţia
tăcută, stilul „spune ca el, dar fac ca mine” sunt forme de agresivitate pasivă.

Educatia trebuie sa urmareasca inhibarea reactilor agresive innascute, care exista deja in
copilul nostru sau prin modelul educational propus, trebuie sa prevenim ca acesta sa invete sa
devina agresiv. Multe lucrari stiintifice, care au studiat fenomenul agresivitatii si au aratat ca
adolescentii si copiii de varsta scolara elementara, au deja dezvoltat si invatat, in aceasta etapa
a vietii, un model propriu al agresivitatii. Pentru a intelege originiile agresivitatii si pentru a
preveni cazurile cronice de agresivitate fizica, trebuie sa ne concentram atentia pe prima
perioada a vietii omului, primii ani dupa nastere, pentru ca in aceasta etapa se pun bazele
comportamentului agresiv de mai tarziu. Pentru a intelege corect comportamentul agresiv,
trebuie sa avem in vedere si partea instictuala (agresivitatea face parte din emotiile noastre de
baza si este un mecanism de aparare primar), mostenirea transmisa genetic, si lucrul cel mai
important, agresivitatea este un comportament social invatat. Influentele sociale, factori
situationali, contribuie la invatarea si punerea in practica a acestui comportament.

Copiii invata agresivitatea, din primii ani de viata, de la parinti, persoanele apropiate familiei
si ceilati copii cu care interactioneaza. De asemenea, ei invata despre agresivitate si din filme,
televiziune si carti de benzi desenate. Odata ce copilul a invatat un comportament agresiv si
acesta functioneaza si aduce beneficii, el devine un tipar comportamental. Acest tipar, va fi
multiplicat atunci cand copilul se confrunta cu evenimente neplacute, frustrante sau atunci
cand observa si alte persoane actionand agresiv

Prezenta comportamentului agresiv la o varsta frageda, poate duce mai tarziu la probleme.
Toti copiii au nevoie de un anumit nivel de agresivitate. Fara el acesta este in pericol sa
devina tinte pentru ceilalti. In cazul in care un copilul se supara din cand in cand si nu
reactioneaza tot timpul asa cum isi doresc parintii, nu este un motiv ingrijorator. Agresivitatea
devine o problema care trebuie sa preocupe serios parintii, atunci cand copilul ataca (loveste,
musca) repetat un alt copil sau adult.

1
Ioniță Alexandra Mihaela

Principalele cauze care declanseaza agresivitatea la copii sunt frustrarea si cautarea

atentiei. Frustrarea poate fi declansata atunci cand i se cere copilului sa se opreasca din joaca
si el doreste sa continue aceasta activitate sau atunci cand nu poate obtine ceva , ce el isi
doreste.Copilul cauta atentia persoanelor pe care le-a investit afectiv si atunci cand parintii
sau alte persoane semnificative, nu le-o ofera sau il ignora, raspunde printr-un comportament
agresiv. De exemplu, cand fratele mai mare, observa ca fratele mai mic primeste mai multa
atentie si ingrijire, fata de el, intr-un anumit moment.

Metode pentru a ajuta un copil sa depaseasca problemele legate de agresivitate:

Sa se evite pedeapsa fizica! Pedepsele aspre, punitive sunt principala cauza a

comportamentului agresiv. Parintii si adulti sunt adevarate modele de urmat pentru copiii.
Cum va reactiona un copil, daca parintele reactioneaza tipand si lovind atunci cand apare o
situatie dificila, stresanta in familie? De exemplu, daca parintele raspunde cu agresivitate, in
situatiile frustrante, tensionate, copilul va invata si va urma acelasi model, insa daca parintele
ii va explica greseala, la fel va proceda si copilul intr-o situatie similara.

Sa se discute consecintele comportamentului agresiv si transmiterea comportamentului

adecvat in aceeasi situatie. Se asteapta ca perioada tensionata sa treaca si sa se discute despre
actiunile copilului in mod pasnic, calm, punand accentul pe consecintele negative ale
comportamentului avut. De exemplu, atunci cand loveste sau musca alt copil, este putin
probabil, ca acesta sa doreasca sa se joace cu el in viitor, pentru ca acest comportament nu
este acceptat si provoaca durere si teama.

Sa se acorde afectiune si atentie: Toti copii au nevoie de aceste doua ingrediente

fundamentale, pentru a stabili in viitorul de adult, relatii interumane, autentice si armonioase.
Acesta regula importanta, este valabila mai ales pentru copii mai mari, care au frati mai mici.
Pentru primul nascut, este foarte greu sa inteleaga, de ce odata cu venirea unui nou membru in
familie, trebuie sa imparta atentia si afectiune parintiilor. Daca nu va primi suficient, se va
simti respins, izolat si va dezvolta sentimente si comportamente negative, fata de copilul mai
mic.

Monitorizeaza programelor de televiziune si felul in care copilul tau se joaca. Exista o

legatura intre programele tv si agresivitatea copilului desi uneori aceste aspecte au fost usor
supraevaluate. Atunci cand copilul urmareste anumite programe care includ un anumit nivel
de violenta, parintele trebuie sa intervina si sa-i orienteze atentia spre alte aspecte. In mod

2
Ioniță Alexandra Mihaela

similar, atunci cand copilul participa la jocuri brutale, cu un nivel crescut de agresivitate,
parintele trebuie sa intervina, pentru ca altfel, mesajul transmis copilului este ca acest nivel de
agresivitate este acceptat si tolerat social.

Sa se incurajeze copiii sa isi exprime sentimentele si emotiile pe care le traiesc. Sa se

vorbeasca deschis despre emotii si ii invatam sa-si exprime sentimentele intr-un mod deschis
si sanatos. Astfel va avea o medoda adecavata de a descarca frustrarea si furia. Discuta
problemele cu care copilul se confrunta. Sa se ofere posibilitea de a-si forma o strategie
asertiva de abordare a acestora, bazata pe dialog si negociere, nu pe o perspectiva nociva, in
care agresiunea fizica si verbala ocupa un loc central. Adultul de maine iti va multumi pentru
acest „dar”, pe care i-l oferi acum.

In concluzie: copiii au nevoie de un model! Parintii trebuie sa fie modele de urmat pentru
copii. Un model adecvat , de control emotional si de gestionare a sentimentelor de furie si
agresivitate. Sa ii invatam cum sa-si exprime emotiile, atat cele pozitive dar si cele negative.
Sa le aratam comportamente adecvate de gestionare a furiei. Sa folosim asertivitatea ca
singur model de rezolvare a problemelor.
Astfel copilul va creste si se va dezvolta normal si armonios.