Locomotivă cu abur

Locomotiva cu abur este o locomotivă propulsată cu ajutorul forței aburului. În varianta

clasică, prin arderea unui combustibil fosil este încălzită apa dintr-un cazan, fiind generat
abur care împinge un piston, antrenând un dispozitiv bielă-manivelă conectat la roțile
locomotivei.[1] Pe lângă aceasta, au mai existat anumite variante de locomotive cu abur,
precum cele fără focar, cele electrice și locomotivele cu turbină.

Motorul cu abur a fost folosit pe scară largă pentru locomotive timp de mai bine de o sută de
ani, de la inventarea acestora la începutul secolului al XIX-lea, până la mijlocul secolului al
XX-lea[2], acest mod de transport reprezentând baza dezvoltării comerțului și transportului
internațional în acea perioadă.[3] În această perioadă au fost realizate anumite progrese în
ceea ce privește eficiența acestor motoare, dar insuficiente pentru a putea face față
progreselor aduse de motoarele diesel și electrice.[4]

În a doua jumătate a secolului trecut, locomotivele cu abur au fost gradual înlocuite cu

tehnologia diesel și mai apoi și cu locomotive electrice datorită eficienței lor relativ reduse și
din cauza cheltuielilor mari de exploatare, întreținere și reparații.[4] Începând cu ultimul
sfert al secolului al XX-lea, construcția de locomotive cu abur a devenit o excepție.[5] Ele
continuă însă să fie folosite într-o anumită măsură pe linii istorice și foarte rar pe linii
industriale în anumite țări ale lumii.
Înainte de a se ajunge la locomotiva cu abur au fost necesari doi pași importanți:
îmbunătățirea substanțială a motorului cu abur de catre inventatorul James Watt și
construirea unei mașini cu abur de inventatorul francez Nicolas-Joseph Cugnot.[8]

Primele căi ferate erau folosite la transportul mărfurilor pe șine de lemn. Înainte de
inventarea locomotivei era folosită în acest scop tracțiunea animală.[9] Tracțiunea animală s-
a dovedit necorespunzătoare și, în căutarea unei alternative, a apărut prima locomotivă
propulsată cu ajutorul puterii aburului. Un prim model funcțional a fost creat și construit de
pionierul vapoarelor cu abur John Fitch în anii 1780 sau 1790.[10] Mașinăria sa folosea
zbaturi și era doar ghidată pe șine. Totuși, se consideră că prima locomotivă demnă de acest
nume a fost construită de Richard Trevithick în 1804.[11] Mai apoi, în 1829, inventatorul
George Stephenson inaugurează locomotiva sa Racheta (engleză The Rocket) care este
considerată prima locomotivă rentabilă.[11] Racheta a fost prima locomotivă folosită pentru
transportul de persoane între două orașe (Liverpool și Manchester).[11]
În România, prima locomotivă cu abur a fost construită în anul 1872 la Reșița, pe atunci în
componența Austro-Ungariei. Locomotiva avea ecartament îngust (948 mm), a fost
construită după proiectul lui John Haswell și denumită Reșița 2.[12]
Componentele locomotivei cu abur: 1. Focarul (în care arde focul); 2. Cenuşar (cutia cu cenuşă); 3.
Cazan; 4. Cutie de fum; 5. Cabina mecanicului; 6. Tender (pentru cărbune şi apă); 7. Domul de abur;
8. Supapă de siguranţă; 9. Regulator; 10. Supraîncălzitor; 11. Piston; 12. Ţeava de evacuare a
aburului; 13. Mecanismul de distribuţie; 14. Pârghia fluturelui; 15. Cadrul locomotivei; 16. Boghiul
posterior; 17. Boghiul anterior; 18. Suportul axului; 19. Suspensie cu arc de foi; 20. Sabotul frânei; 21.
Pompă de aer; 22. Tampon de cuplare; 23. Fluier acţionat de abur; 24. Domul cu nisip;