Comedia în trei acte "Mobila si durere", aparuta în anul 1975, evidentiind suferintele bunastarii

excesive, e valoroasa prin hiperbola retorica si dilatarea pâna la enorm a ticalosiei, prin satira taioasa.

Actiunea se petrece prin anul 1974 la cooperativa "Avântul mobilei", situata undeva în sectorul 5 în
Bucuresti, dar si în alte locuri (în muntii Bucegi, în locuintele unor personaje sau în restaurante). La
actiune iau parte numai sase personaje: Sile Gurau, directorul cooperativei Avântul mobilei, Paul
Arnautu,directorul cooperativei Progresul mobilei, Gore, omul de încredere al lui Sile, Urecheata, omul
de încredere al lui Sile, dar si al lui Paul, Melania, fosta amanta a lui Sile si actuala sotie a lui Paul.

Conflictul se angajeaza între cei doi directori, Sile Gurau si Paul Arnautu, doi ticalosi aflati pe cea mai
profunda treapta a noroiului moral, fiecare urmarind sa-si distruga adversarul.

Unul, Sile Gurau, barbat de 45 de ani, un parvenit care a trecut de la Popa Prostu la poker, vrea sa
dobândeasca simpatia colectivului de muncitori de la coperativa sa si astfel sa distruga pe puslamalele
de la Progresul mobilei, mai ales pe Paul, "canapeaua aia cu arcurile stricate". Lupta dintre cei doi
directori ia forma contrapunctica. Atunci cand Paul ofera salariatilor sai o reuniune tovaraseasca, dar pe
cheltuiala fiecaruia, Sile orgenizeaza si el o asemenea reuniune, dar platita din banii statului, prin
virament. Cand Paul se însoara, si Sile se însoara. Cel care urmareste îndeaproape pe adversar e Sile,
contrapunctarile lui având aerul unor ispravi ale unui copil teribil. Lucrurile aluneca pe o panta
dramatica. Sile, printr-un aranjament al omului sau de încredere Gore, se casatoreste cu blonda si
stricata Melania, fosta amanta a lui Gore. Lizuca, sotia lui Paul si fosta salariata si amanta a lui Sile,
parasita de acesta, pentru a se razbuna pe fostul ei amant, îl determina pe Paul sa reclame pe Sile
pentru o afacere necinstita. Conform ritualurilor mondene ale high-life-ului de cartier, într-o miercuri, zi
de primire la familia Sile Gurau, sunt prezenti si sotii Arnautu. La petrecere Urechiatu, omul de încredere
al celor doi directori, acum în ipostaza unui maestru de ceremonie, anunta doua vesti triste: moartea
subita în timpul petrecerii a lui Paul, cauza fiind un atac de cord, si faptul ca, înainte de a muri, Paul a
reclamat pe Sile. Fiindca în afacerea respectiva au fost implicati atât Sile cat si Paul, Sile si Lizuca, vaduva
lui Paul, îsi pierd bunurile ramânând saraci.

Sile, directorul cooperativei Avântai mobilei, e tipul parvenitului modern. Pornit dintr-un catun, ajunge
director, utilizând clasicele procedee ale parvenitului. Se fereste de rude ca dracul de tamâie, mitaieste
pe sef cu calupuri de Kent si femei, fura de stinge, calatoreste si face chefuri pe banii statului. In
catararea sa pe fotoliile puterii si ale averii se sprijina pe doua lichele: Gore si Urechiatu. La mijloacele de
parvenire clasice se aduga doua specifice epocii: folosirea rudelor sarace numai pentru biografie si
programatul dezastru al întreprinderii, pe timpul cât seful se afla în concediu, pentru a sili pe superiori sa
traga concluzia ca fara Sile cooperativa se prabuseste.

Parvenitii, ajunsi la înaltimea dorita,pentru a demonstra ca sunt puternici, ca se afla dincolo de legi si
conventii, devin nonconformisti. Un asemenea clasic nonconformist este Sile. El îsi permite acum sa fie
taios, violent si badaran. Declara ca mobila produsa de cooperativa pe care o conduce cu succes, e
jalnica, detesta vasele si bea mitocaneste direct din sticla, face chefuri la restaurantul popular "Doi
cocosi", se destrabaleaza, în vazul lumii cu Dolly, superba lui secretara si cu multe alte femei fine. Se face
praf si fredoneaza cântece taranesti, bate cu pumnul în masa, înjura pe rival si subalterni, le ordona
acestora din urma sa fie incapabili, iar când acestia nu reusesc sa fie suficienti de tâmpiti, îi alearga prin
curtea întreprinderii, amenintîndu-i cu bataia, caci facuse în viata lui sport de performanta. Nebunia
parvenitului atinge punctul culminant când se hotaraste sa guste din putreziciunea si imoralitatea
specifica high-life-ului. De aceea se casatoreste cu Melania, o stricata culta, provenita dintr-o familie de
fosti, fiindca e mai bine sa-l însele o zeitate decât sa-i fie credincioasa o bucatareasa.

O alta varianta a parvenitului este Paul, directorul cooperativei "Progresul mobilei", îmbogatit prin
aceleasi mijloace ca si Sile. Daca Sile, cel care facuse sport de performanta, e vital, autoritar,
amenintator, decis, brutal, mitocan, Paul, barbat de 53 de ani, casatorit cu Lizuca, o bruneta tânara,
energica, frumoasa si cinica, e o ruina "un dulap dat la refoma", un porc diabetic cu corpul aflat în
paragina. In afaceri e îndraznet. In familie însa se supune scolareste, gafaind diabolicului program de
întinerire dictat de energica bruneta cu care s-a însurat din snobism. Viata aceasta trepidanta, un
nesfârsit bairam, în timp ce el nu mai era capabil decât de un ceai de musetel, îl duce în mormânt.
Inainte de a muri, contemplându-si nebunia, filosofeaza, ajungând la concluzia ca nedreptatea pe care
si-a facut-o singur e mai sângeroasa ca o ghilotina si programul de întinerire al Lizucai l-a transformat
într-un triumf al ridicolului.

Gore e o varianta comica a slugarniciei si poltroneriei subalterne. Slugarnicia sa e totala. Informeaza pe

sef despre miscarile dusmanului, îi citeste reclamatiile, îl linguseste spunându-i ca-l cunoaste toata
lumea din sectorul cinci pânâ-n Mississipi, musamalizeaza afacerile necurate al sefului, dupa datina din
batrâni, justifica potlogariile cu motivari inspirate din paremiologia populara, isi impulsioneaza seful
când acesta are caderi, îl initiaza în arta de a iubi si a cuceri femeile. îsi arunca amanta în bratele sefului,
apoi, tot din ordinul acestuia vine s-o cucereasca. Din ordinul aceluiasi sef declara ca un sclav ca în toate
situatiile va fi un subaltern modern, adica un idiot, un nimeni, o cârpa, o zdreanta, omul dumneavoastra,
fiindca si slugarnicia, ca si meseria, este bratara de aur. Panseurile lui Gore sunt multe, el fiind nu numai
sluga, ci si ideologul sefului. Astfel, el spune ca suferintele din amor sunt Oxfordul celor fara de carte.

Lizica, bruneta frumoasa, inteligenta, e o târfa cinica. Prasita de Sile se casatoreste cu Paul, din interes,
supunandu-l unui barbar program de întinerire care-l duce pe Paul în mormânt. Dupa moartea lui Paul,
revine la Sile.

Melania este o femeie trecuta de 25 de ani, care a mai fost recasatorita, fiica a unui proprietar de fabrica
din Lugoj, si care, devenind amanta lui Gore, vine la Bucuresti. Fiindca Melania nu avea origine
sanatoasa, Gore, cel care dorea sa avanseze, o paraseste, aruncand-o plocon în bratele lui Sile. Melania
este idealul. Ea îl initiaza pe Sile în principiile vietii aristocratice: destramarea, plictiseala, adulterul.

Comedia Mobila si durere e o satira taioasa, dura, a parvenitismului modern. Parvenitii însa aspira spre
tiparele unei existente mondene, spre încadrarea în formele unui nou high-life, dar forma ucide,
traumatizeaza, poceste, urâteste.

S-a observat ca Teodor Mazilu în comediile sale, e original prin imaginile marite si hiperbola retorica.
Personajele sale sunt de o ticalosie dementiala. Cuvântul abstract, glacial este menit sa taie cu violenta
si precizie pentru apune în evidenta, fara menajamente, abjectia, cinismul, amoralitatea personajelor.
Personajele nu mai sunt din sfera umanului, ci a antiumanului, creatii ale unui demiurg scârbit.

Principala contributie a dramaturgului la dezvoltarea comediei românesti, o reprezinta personajele care

nu-si ascund defectele ca in comedia clasica, ci le etaleaza cu cinism, le expun în cele mai variate stiluri:
mitocanesc (Sile),doctoral (Urechiatu), vaicaret(Paul),strengaresc (Melenia), argotic (Lizuca), popular
(Gore).