NARATOR

În funcţie de gradul implicării în evenimentele povestite, naratorul este:

a) obiectiv, neimplicat în evenimente;
omniscient şi omniprezent; povestește, în mod obișnuit, la persoana a III-a;
prezent, de obicei, în operele literare tradiționale sau în romanul modern obiectiv
b) subiectiv, implicat in evenimente, fiind, în același timp şi personaj;
povestește evenimentele la persoana I (naratorul din romanul modern).

SUBIECTIV Când întâmplările sunt povestite la persoana I

 naratorul folosește pronumele „eu" si se refera la el pentru a spune povestea. Naratorul poate fi
personaj principal sau secundar.

 Din perspectiva protagonistului

Timpul prezent este folosit atunci când povestea este spusă chiar de personajul principal al cărții. El
va nara în același mod în care vorbește, totuși cu mai multe pasaje descriptive. Cititorul este martor la toate
gândurile și acțiunile sale, ceea ce înseamnă că ne familiarizăm și putem înțelege mult mai repede eroul.
Exemplu: Robert Louis Stevenson – „Comoara din insulă”
 Din perspectiva personajului secundar
În acest caz, narațiunea este povestită de un personaj apropiat de eroul principal. El continuă să se
folosească de persoana I atunci când povestește, dar din moment ce nu joacă rolul principal, în timpul poveștii
pot avea loc întâmplări la care participă doar protagonistul și la care el nu ia parte.
Exemplu: Sir Arthur Conan Doyle – „Un studiu în roşu”

SUBIECTIV Când întâmplările sunt povestite la persoana a II-a – subiectiv foarte rar
 naratorul folosește pronumele „tu", dar acest tip de narațiune nu este folosit foarte des, deoarece îl face
pe cititor sa participe la poveste, fără voia acestuia. Un exemplu de roman scris la persoana a doua: Daca
intr-o noapte de iarna, un calator... de Italo Calvino

OBIECTIV Când întâmplările sunt povestite la persoana III

 naratorul folosește pronumele „el" sau „ea" si nu face parte din poveste

Este folosit atunci când naratorul nu este și personaj în poveste. Persoana a-III-a este cea mai întâlnită
din literatură, grație libertății pe care o are scriitorul în construirea firului narativ.
Și aici întâlnim mai multe tehnici de narațiune:
Narator omniscient și omniprezent (are acces la tot ce se întâmpla in carte, de la acțiuni pana la
gândurile personajelor)
Din această perspectivă naratorul știe tot ce se întâmplă. În acest caz, el nu mai este limitat de ceea ce știu
și restul personajelor, dacă vreți îl putem numi un fel de „Dumnezeu”. El află lucruri pe care alte personaje nu le
știu, poate face observații asupra întâmplărilor și poate pătrunde în mintea celorlalți protagoniști ai poveștii.
Narator omniscient limitat (cunoaște doar anumite evenimente, nu „știe" întreaga poveste)
În acest caz, cititorul știe doar ce știe personajul principal. Este o tehnică ceva mai restrictivă, dar ajută la
menținerea suspansului și a intrigii, pentru că cititorul rezolvă misterele în același timp în care sunt rezolvate de
personajul principal.
Cartea lui George Orwell „1984” este un bun exemplu.
Narator obiectiv: ("știe-tot")-relatează întâmplările la persoana a 3-a, neimplicând-se in acțiune. Acesta este
omniprezent si omniscient.
Narator subiectiv: relatează întâmplările la persoana întâi si a doua, participând, într-o anumita măsura la
acțiune. ( este personaj)
Narator martor: relatează la persoana întâi, nu este omniprezent sau omniscient si relatează întâmplările din
ipostaza unui martor.

Punctul de vedere
Autorul creează si desemnează un personaj care sa spună povestea. Acest personaj este naratorul.

Naratorul oferă punctul de vedere al povestii.

Mai mulți naratori ai povestii pot prezenta mai multe puncte de vedere.

Când întâmplările sunt povestite la persoana I - subiectiv

 naratorul foloseste pronumele „eu" si se refera la el pentru a spune povestea. Naratorul poate fi personaj
principal sau secundar.
 unui cititor ii este mai usor sa relationeze cu o poveste narata la persoana intai.
 un narator subiectiv este, in general, nesigur, care nu prezinta incredere pentru ca este unul dintre
personajele povestii si nu poate vorbi decat pentru el, din punctul lui de vedere.

Când întâmplările sunt povestite la persoana a II-a - subiectiv

 naratorul folosește pronumele „tu", dar acest tip de narațiune nu este folosit foarte des, deoarece îl face
pe cititor sa participe la poveste, fără voia acestuia. Un exemplu de roman scris la persoana a doua: Daca
intr-o noapte de iarna, un calator... de Italo Calvino
.
Când întâmplările sunt povestite la persoana a III-a - obiectiv
 naratorul folosește pronumele „el" sau „ea" si nu ia face parte din poveste.
 un narator obiectiv este un observator si descrie sau interpretează gândurile, sentimentele, motivațiile
personajelor. Detaliile despre decoruri, scene si despre ceea ce se întâmpla sunt mai puternice când sunt
povestite de un observator obiectiv
 un narator omniscient (atoateștiutor) are acces la tot ce se întâmpla in carte, de la acțiuni pana la
gândurile personajelor.
 un narator limitat cunoaște doar anumite evenimente, nu „știe" întreaga poveste

Cateva intrebari pentru a va ajuta sa identificati tipul de povestitor:

* Cat de multe stie naratorul ?
Stie totul, inclusiv gandurile, sentimentele, motivatiile sau prezinta doar informatii limitate? Tu, ca cititor, stii mai multe
fata de cat stiu personajele?
* Timpul?
Evenimentele au loc „acum" (verbele sunt la timpul prezent) sau in trecut (verbele sunt la timpul trecut)? Amintirile sunt
proaspete, indepartate sau poate chiar neclare?
* Naratorul este participant sau un martor la actiune?
Gandeste-te daca este o poveste repovestita de catre narator, ca si cand cineva i-ar fi povestit-o si lui sau daca i s-a
intamplat chiar lui si acum povesteste? Cum afecteaza povestea faptul ca naratorul nu a fost implicat direct in
evenimente.

* De ce este spusa povestea si de ce acum?

Care este motivatia naratorului si ce este atat de deosebit la poveste incat merita sa fie facuta cunoscuta?