12

Descrierea O P a Bibliotecii Naţionale a României
CHÎROVICI. EUGEN OVIDIU

Puterea / Eugen Ovidiu Chirovici - Bucureşti:
RAO International Publishing Company. 2009
ISBN 978-973-103-846-9
321(100)
// 4 8&
RAO International Publishing C om pany

Grupul Editorial R A O
Str. Turda nr. 1 1 7-119, Bucureşti, R om ânia
w w w .raobooks.com
w ww.rao.ro
EUGEN OVIDIU CHIROVICI

Puterea
£> RAO International Publishing C om pany, 2 0 0 9
2009
ISBN 9 7 8 -9 7 3 -1 0 3 -8 4 6 -9
Argument
Pe la începutul anilor 2000 mă aflam împreună cu un bun

amic la un seminar de studii avansate la Academia de Studii
E co n d iii^d in Bucureşti.
Celor cam două duzini de tineri economişti participanţi
leâTosi pusă următoarea întrebare: Cine conduce lumea?, fără
o limitarefa variantelor de răspuns;
întrebarea a provocat rumoare şi o oarecare stânjeneală. A
durat cam dî|umătate de oră până ce foile conţinând răspun
surile (nesemnate)ş au început să fie aşezate pe catedra din
lemn înnegfijijde vreme.
Răspunsurile sunau cam aşa: SUA, FMI & Grupul Băncii
Mondiale âsim ilate mental cam tot cu America), Uniunea
European^ serviciile secrete (fără a fi vreunul nominalizat în
mod special). Deşi TOŢI se considerau buni creştini, nici unul
nu a răspuns că lumea e condusă, de pildă, după un plan divin.
L°cM ^ in terlo cu to rii au redus apetitul celor care cred - şi nu
am nici o «îndoială că sunt cu duiumul - că, dincolo de
aparenţa lumea este condusă de tot soiul de grupuri oculte,
materializate (în funcţie de cultură, apetit pentru lectură sau
14 EUGEN OVIDIU CHIROVICI
convingeri) fie în crima organizată, fie în societăţi de tipul

Francmasoneriei sau al Grupului Bildenberg, fie chiar de civi
lizaţii extraterestre mult mai avansate tehnologic şi care ni
supraveghează ca pe un muşuroi de furnici. Condeieri con-
spiraţionişti de tipul Jan Van Helsing1 îşi au admiratorii lorj
inclusiv în România.
întrebarea este, natural, retorică, dar răspunsul nu estej
deloc simplu.
Sau există unul foarte simplu: lumea nu este condusă de
NIMENI. Avem preşedinţi, guverne, parlamente, generali şi mi
liardari - nimeni nu conduce în mod special o arie mai impor-|
fantă decât aceea geografică, trasată de nişte graniţe naţionale.!
Dar nici im participant nu a răspuns în acest fel. Toţi suntem j
convinşi că undeva, la o scară mai mare sau mai mică, se
exercită acel gen de influenţă a evenimentelor asimilat în gene- j
ral cu actul de conducere şi că acest fenomen nu este întotdeaml
na ceea ce pare sau nu neapărat cei care sunt în lumina 1
reflectoarelor şi conduc în mod efectiv. Sunt oameni care deţin 1
genuri mai sofisticate de putere, iar cei care deţin puterea - orice j
gen de putere: politică, financiară, simbolică etc. - şi-o exercită |
asupra celor din jur, adică îi conduc.
Deci o abordare serioasă a subiectului comportă mai multe 1
paliere de discuţie, care se ramifică în mod necesar.
Putem vorbi de o conducere la nivel global? Asta ar
însemna că persoane/grupuri/naţiuni/instituţii sunt capabile să j
exercite puterea la acest nivel. Sau putem vorbi de o complicată I
1 Jan van H elsin g , p seudonim ul literar al scriitorului Jan U d o H o le y (născut în

1967 hi D ink elsbu hl, Germ ania). E ste adeptul „teoriei conspiraţiei”, subiect pe
care îl d ezvoltă în m ai m u lte căiţi foarte populare (u n ele interzise în Germania
şi în E lveţia).
PUTEREA H
reţea d e; influenţe . globale/regionale/locale din eehili-

brul/dezechilibrul cărora se naşte, până la urmă, ceea ce
vedem eu toţii, adică un anumit curs al evenimentelor? Care
t este raportul între puterea individuală-şi aceea instituţională?
Mai preci'% cât de „şefi“ sunt cei care sunt legitimaţi ca atare
I sfi oât sunt la rândspliloritribmari puterii lăuntrice rezervate
birocrâ|iilgjr incolore^şi inodore pitite în măruntaiele insti
tuţiilor pe care, teoretic,.le conduc? Ce reprezintă puterea for
mală §Jj ce- reprezintă puterea informală?; Ce diferenţe există
între modul .în care se exercită, public sau în culise, cele două
feluri de putereŞf| ^
Şi eum; puterjâ.ţdefîni puterea în lumea contemporană? Nu
există „putere în sine“, ea se poate defini perceptibil doar în
raport au efectele pe care le produce. Un om poteţial puternic,
dar care nu-şi exercită această putere este asemenea unui
sportiv care evită Olimpiada, deşi ar fi un potenţial medaliat
cu aur, argint sau bronz. Care sunt limitele - umane - ale pu
terii şi cum interferează între ele zonele capabile, fiecare dintre
ele, să exereiţe ,un anume; soi de putere? Ce se întâmplă atunci
când o zonă de putere -r militară, de pildă - are un alt punct de
vedere asupra ,modului în care ar trebui să decurgă lucrurile,
într-un domeniu strategic, decât ot alta, să zicem financiară?
Cine are şanse mai mari pentru a-şi impune, în final, punctul
de vederefig
Dacă definim puterea ca posibilitatea de a stabili obiective
şi de a influenţa cursul evenimentelor în aşa fel încât să se
ajungă la materializarea lor, merită să ne întrebăm dacă cei
care ne conduc, într-un fel sau altul şi exercitându-şi influenţa
pe arii mai întinse sau mai mici, nu au nevoie, în mod automat,
de o etică a puterii şi, de ce nu, de o morală a puterii. Cum
16 EU G E N O V ID IU C H IR O V IC I
sp u n ea P o p p e r1, lib ertatea m e a de a d a cu p u m n u l se opreşte la

n asu l ce lu ilalt. D a r trib u l H u tu d in R w a n d a 12 n u l-a citit, cel
m a i p ro b a b il, p e P o p p er, aşa că a m ă c e lă rit c u n o n şa la n ţă un
m ilio n de ap arţin ăto ri ai etniei T utsi, sub o ch ii u n e i com unităţi
in te rn a ţio n a le ap a ren t n ep u tin cio ase . D a c ă A Ş A C E V A SE
ÎN T Â M P L Ă , nu este o are o dovadă că ev e n im en te/
m işc ă ri/c u tre m u re u m an e de o a m p lo are u n e o ri în frico şă to are
se p ro d u c P U R ŞI S IM P L U , sau d esco p e rim o lo g ic ă cin ică şi
în fric o şă to a re în sp atele lor?! C u m d e c rip tă m şi în c a d ră m în
ac e la şi sistem co e ren t al lum ii co n tem p o ran e sistem u l de asi
g u ră ri m e d ica le al C an ad ei, de ex em p lu , şi p u rific a re a etnică
d in fo sta Iugo slav ie sau m ăcelul din R w an d a? C u m se exercită
p u te re a asu p ra ce tă ţea n u lu i din S u ed ia sau S tate le U n ite ale
A m e ric ii şi cu m asu p ra celu i din U zb e k ista n sau In d ia, toţi
tră ito ri p e ac eeaşi p la n etă , fiin ţe u m a n e eg ale (teo retic) în
d rep tu ri? E x istă m ai m ulte „lu m i“ —ce le b ra sin ta g m ă a anilor
1960, „ lu m ea a tre ia “ a fo st in v e n tată de u n ju rn a lis t - cu re
g u li p ro p rii şi atu n ci (încă) n u p u te m v o rb i de o p u
te re /c o n d u c e re rea lă ca p ab ilă să-şi c a n alize ze sin e rg iile la
n iv e l g lo b a l? C u alte cu v in te, p le to şii a n tig lo b a lişti aru n că în
ţin te false cu roşii la reuniunile G -83 sau ale F o n d u lu i M onetar
1 S ir K arl R a im u n d P o p p er (1 9 0 2 , V ie n a - 1 9 9 4 , L o n d ra ) a fo s t u n u l dintre
c e i m ai im p ortan ţi f ilo z o f i ai s e c o lu lu i X X , a d ep t al r a ţio n a lism u lu i critic,
în Societatea deschisă şi duşmanii săi, p u b lic a tă în 1 9 4 5 , d ezv o ltă
p rin cip a la sa te o r ie filo z o f ic ă şi so c ia lă , a c e e a a s o c ie tă ţii d e s c h ise .
2 R w anda, situată în estul central al A fricii, are capitala la K in gali şi a fost
dom inion belgian . în anul 1 994, populaţia d e etnie H utu a declanşat un război
îm potriva etniei T utsi, co n flict care a degenerat într-un adevărat genocid. După
estim ările internaţionale, au fo st u cise între 8 0 0 0 0 0 şi 1 0 0 0 0 0 0 de persoane în
doar două luni.
3 G -8 grupează p rin cip a lele şap te e c o n o m ii a le lu m ii (S U A , M area Britanie,
G erm ania, Franţa, Italia, C anada şi Japon ia) p lu s F ederaţia R usă, invitată să
particip e la reu n iu n ile G rupului.
PUTEREA 17
I internaţional1? Există viziuni/strategii de acest tip sau totul

I eSte o în tâm plare şi un joc de forţă în care cei care deţin felu-
I rite pârghii ale puterii îşi impun deciziile celor care nu le deţin,
I mai mult sau m a i puţin contondent, mai mult sau mai puţin
I fâţiş, sub v a rii pretexte sau învăluite în diverse ideo-
I logii/co n v in g eri/m o tiv aţii religioase etc.? Există un scop ÎN
I SINE al p u te rii — c u alte cuvinte, singura motivaţie pentru
I exercitarea p u te rii este perpetuarea ei prin orice mijloace - sau
I întotdeauna p u te re a e ste însoţită de scopuri mai sofisticate?
I Singura diferenţă în tre d esfă şu ra rea de forţe pentru ca dl B ill
I Clinton, de exem p lu , să câştige, al doilea m andat de p reşedin te
I al SUA şi crim ele co m ise de dictatorul dom inican T ru jillo 12
I pentru a se m e n ţin e la p u te re a constat d oar în M IJL O A C E şi
I nu şi în S C O PU R I, în p rim u l rând? N u există, cu alte cuvinte,
o diferenţă în tre p u te re a dobândită de prim ul, în m od legitim ,
şi aceea perpetuată în m o d crim inal de cel de-al doilea?
Aparent, T rujillo d eţin ea o p u tere de facto m ai m are în m icul
său „regat“ din C araib e decât preşedintele am erican, care tre
buia să-şi îm p artă p u te re a cu un Congres în care opoziţia
politică avea o reprezentanţă consistentă, cu o Justiţie indepen
dentă, cu o constelaţie de lobby-uri puternice, cu un P entagon
şi o Comunitate de Inform aţii care uneori se com portă ca state
în state. D e fapt, dictatorul era prizonier în im periul groazei p e
1Fondul M onetar International (F M I) are sed iu l central la W ashington D C
şi a fost creat în urma reu niun ii e c o n o m ic e d e la B retton W oods (S U A ) din
1944. M onitorizează e v o lu ţiile fin anciare la n iv el g lo b a l şi poate acorda, la
cerere, împrumuturi d e finanţare a d eficitelo r bugetare pentru statele
membre. \
2 Rafael L eonidas T ru jillo M o lin a (1 8 9 1 - 1 9 6 1 ) a instaurat o dictatură
extrem de dură în R ep u b lica D om in ican ă. Sub pretextul luptei îm potriva
comimismului, a comis crim e şi torturi îm potriva adversarilor p o litic i. A
fost în cele din urmă asasinat d e un grup de rezistenţă.
18 EUGEN O VÎD IU CHJROVTCI
care-I construise el însuşi — cu un sem nificativ şi regretabil

sprijin m oral din partea unei A m erici speriate de com unism -
pe când puterea dom nului C linton, ch iar cu îngrădirile ei con
stituţionale, era extrem de potenţată de faptul că reprezenta cea
mai m are forţă la nivel global, SU A .
Pentru cei care o cunosc, puterea nu este d o ar un labirint, ci
şi o şaradă, uneori. V om încerca să m erg em îm preună prin
acest labirint com plicat şi să găsim răspunsul cât m a i precis la
ghicitoare.
A utorul
UNU.
Ce înseam nă puterea?
Scriam în Argument că, pentru a vedea cine conduce lumea,

trebuie să punem reflectoarele-pe cei care deţin puterea: ei, mai
mult sau mai puţin, aşa cum vom vedea, conduc lumea. Cine
deţine, aşadar, puterea? >
Dacă acceptăm definiţia puterii ca fiind capacitatea de a
stabili obiective/decizii şi de a asigura implementarea lor
practică^ avem deja două componente - posibile —ale puterii.
Ele pot fi cumulate sau nu. Trebuie şă operăm şi o distincţie
între INFLUENŢĂ şi PUTERE.
Să luăm două figuri proeminente ale istoriei: Vladimir Ilici
Lenin şi Jean Jacques Rousseau..
Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau1 şi ideile
promovate de acesta prin celelalte lucrări ale sale au însufleţit
Secolul Luminilor şi au influenţat decisiv noua paradigmă
socială, politică şi economică în Franţa, reverberând mai apoi
în întreaga Europă şi nu numai. Prin urmare, putem afirma fără
rezerve că viziunea acestui mare gânditor a reprezentat o formă
1Jean-Jacques Rousseau (1712—1778), scriitor şi filozof francez, unul dintre
cei mai importanţi reprezentanţi ai Iluminismului. în 1762 publica opera sa
fundamentală, Contractul social.
20 E U G E N O V ID IU CHIROVTCI
de putere asimilabilă doar cu PRIMA parte a definiţiei

capacitatea de a stabili viziuni/ strategii/obiective. Dar Jean
Jacques Rousseau a avut o viaţă mai degrabă chinuită, fiind un
semimarginal după standardele timpului şi nu a condus nici
măcar o prăvălie în Halele Parisului. A m urit sărac şi uitat, cel
mai probabil în urma unui act suicidar.
Lenin1 a ştiut nu doar să f o r j e z e marxismul după propriile!
obiective şi viziuni, dar dincolo de opera scriitoricească^
copleşitoare mai degrabă prin cantitate decât prin calitate - a
participat activ la o revoluţie, a trimis la plimbare o p o z i ţ i a
politică abia înfiripată, a purtat un război crâncen cu forţele]
albgardiste (pe care l-a câştigat), a început exportul de revoluţie
care demonstra că, în pofida păcii încheiate cu puterile centralei
Rusia nu renunţa la ambiţiile imperiale (le dă doar altă aparenţa
ideologică) şi a reuşit, de bine, de rău, să controleze imensul!
aparat de stat născut din cenuşa ţarismului şi biroul politici
foarte eterogen al partidului devenit unic.
Aşadar, Lenin nu doar a stabilit obiective (prima parte a
puterii), ci a şi avut capacitatea de a asigura, activ şi personao
punerea lor în practică.
Lenin a fost, aşadar, un personaj mult mai puternic decât]
Jean Jacques Rousseau şi doar trecând această putere prin
filtrul consecinţelor în plan moral şi etic al doilea rămâne un
personaj „pozitiv“ al istoriei modeme, în vreme ce primul ;
concurează la titlul deloc râvnit ca unul dintre cei mai mari
criminali ai istoriei contemporane.
1 V lad im ir I lic i L en in (U lia n o v p e n u m e le să u rea l) s-a n ă scu t în anul 1870
şi a con d u s Partidul B o lş e v ic din R u sia în a sce n siu n ea spre preluarea puterii
după prăbuşirea ţa rism u lu i. D e v in e în tâ iu l p rim -m in istru a l U R S S , iar în
anul 1 9 1 8 trece printr-o ten ta tiv ă d e a sa sin a t. M o a re în anu l 1 9 2 4 , în u rm a i
un ui atac cerebral.
PUTEREA 21
Scriam că trebuie să facem o distincţie între p u te re şi

influenţă. A m dat exem plul lui Jean Jacques R ousseau şi p e cel
I al lui Lenin.
După ap a riţia , în G e rm a n ia , a Suferinţelor tânărului
Werther a lui G o e th e 1, a u rm at u n val de sinucideri. O g răm ad ă
de tineri au citit rom an u l p ip ăin d prăselele unui p isto l cu
cremene şi apoi şi-au zb u rat creierii. D eci G oethe a exercitat -
[ fără voie, m ăcar din acest p u n ct de vedere, natural - o influ en ţă
[ covârşitoare în epocă, la fel ca C harles D ickens12 în ep o ca
victoriană în A n g lia sau M ark T w ain3 în tinerele SU A . A u
modelat c a ractere şi m o d u ri de-a gândi. A u fo st n işte
formidabili lideri de opinie, după o form ulare m odern ă.
Influenţa pe care au exercitat-o asupra contem poranilor a fo st
fără îndoială m ai im portantă decât a m ultor lideri m ilitari,
politici sau financiari. în să această influenţă nu s-a conv ertit
niciodată în p utere sau în nici o form ă de putere acceptabilă.
Revenind la vrem urile m ai recente, un asem enea lider de opinie -
chiar dincolo de hotarele ţării sale - a fost A ndre M alrau x 4.
1 Johann W o lfg a n g v o n G o e th e (1 7 4 9 - 1 8 3 2 ) a fo s t unul dintre e x p o n e n ţii
curentului germ an c u n o sc u t sub denu m irea de „Sturm und D ra n g “, scriitor,
poet, om de stat şi filo z o f. Suferinţele tânărului Werther, care a c u n o sc u t un
succes uriaş în ep o că , a fo s t p u b lica tă în anul 1772.
2 Charles D ickens ( 1 8 1 2 - 1 8 7 0 ) a fo s t c e l m ai m are ro m a n cier al e p o c ii
victoriene din A n g lia , a p recia t în e g a lă m ăsură şi p e ste O cea n , în S U A . A
scris Marile speranţe, David Copperfield etc.
3 Mark Twain a fo s t p se u d o n im u l literar al scriitoru lu i n o rd -a m erican
Samuel L. C lem ens (1 8 3 5 - 1 9 1 0 ) , so c o tit de E m st H e m in g w a y sau W illia m
Faulkner un adevărat părinte al literaturii am ericane. A scris Aventurile lui
Huckleberry Finn, Un yankeu la curtea regelui Arthur etc.
4 Andre M alraux (p e adevăratul său nu m e A n d re B erg er) s-a n ă scu t în anul
1901 şi a avut o tin ereţe a ven tu roasă, călătorind în In d o ch in a şi în C hin a
(surse de inspiraţie pentru r o m a n ele Cuceritorii, Calea regală, Condiţia
umană). Alături de p r e stig io a sa a ctiv ita te literară, a d esfăşu rat şi o in ten să
activitate gazetărească şi p o litic ă (a leg a t o adâncă prieten ie cu om u l p o litic
Charles de G aulle). A m urit în anul 1 9 7 6 , după c e un d ecen iu m ai d ev rem e
îşi publicase celeb rele Antimemorii.
Malraux a fost nu doar un geniu scriitoricesc şi autor al unor

senzaţionale memorii, ci Şi un personaj care a nutrit convinge»
politice pe care nu a ezitat să le propage prin intermediul;
operelor sale, inclusiv prin cele de ficţiune. A fost apoi miniştrii
şi a inventat oarecum ecologia provocând un scandal prin
decizia lui de a curăţa monumentele Parisului. A fost, prin
urmare, un personaj care, comparativ cu cei enumeraţi anterioi
din aceeaşi branşă, la un moment dat şi-a convertit influenţi
într-o formă - nu neapărat spectaculoasă, ce-i drept - de puterii
Şi aici formulăm o întrebare necesară: însoţind definiţia ut
mai sus, câte forme de putere au existat de-a lungul istoriei
şi/sau în lumea de astăzi? Cum s-aiu născut, cum au interferai
unele cu celelalte şi ce mutaţii au suferit (dacă au suferit) de-aj
lungul timpului? ^
în general, simt acceptate trei forme de exercitare a puterii!
puterea militară (forţa coerciţiei şi garanţiile de securitate!
puterea economică (capacitatea de a poseda, genera şi aloca
resurse materiale) şi puterea simbolică (cea mai sofisticata
dintre formele de putere). Aceste diferite forme de putere au
fost/sunt exercitate de strategi şi tacticieni şi împărţite în varii
proporţii între aceşti deţinători ai puterii. Puterea poate cumula
la un moment dat TOATE cele trei forme de manifestare (nu
mai există cazuri astăzi, dar au existat în istorie şi ne vom
referi la ele) sau cele trei componente pot interfera, în varii
proporţii, într-un mod constructiv sau distructiv (o formă*
diminuând-o, nu potenţând-o, pe cealaltă, adică un soi de
„canibalism44 al puterii care şi-a avut rolul său important şţ
benefic în devenirea umană).
Să le analizăm pe rând.
PUTEREA m
Puterea militară
| Este aparent cea mai veche şi cea mai lesne de înţeles formă
Id e putere: capacitatea de a-ţi impune obiectivele prin violenţă,
’ pe de-o parte, şi a oferi —în schimbul unor avantaje, fireşte —
1garanţii de securitate celor care nu deţin putere militară şi se
■simt ameninţaţiîîntr-un fel sau altul, de potenţiala violenţă a
l altor subiecţi. într-o lume lipsită de ameninţări de o natură sau
I alta, puterea militară ar fi inutilă.
De-a lungul istoriei, dacă nici un individ nu ar fi râvnit la
| bunul altuia îşi dacă nici Un trib nu l-ar fi ameninţat pe celălalt,
! puterea militară incipientă nu s-ar fi născut şi nu ar fi dezvoltat
uluitoarei^ capacităţi de astăzi. Dar faptul că printre primele
artefacte umane descoperite se află în egală măsură unelte şi
arme, iar starea 7de conflict avînsoţit cvasipermanent istoria
umanităţii# demonstrează limpede că puterea militară a fost,
probabil, prima formă de putere născută de omenire, indiferent
de arealul geografic în care s-a manifestat. Fiinţa umană este,
probabil, din motive asupra cărora oamenii de ştiinţă încă
reflecteazăţ(êa mai conflictuală fiinţă de pe planetă şi din
întreaga istorie â acesteia. A existat probabil mereu o dorinţă
intrinsecă^ ja unorI indivizi de a-şi exercita influenţa/
dominaţia/puterea asupra altora şi o dorinţă a celor opresaţi de
a lupta prin varii m ijloace îm potriva acestei influenţe/
dominaţii/ puteri. Omul este, după definiţia lui Aristotel, „un
animal politic", „zoon politikon", dar este şi un „animal"
teribil de inteligent şi conflictual. Mitul lui Cain şi Abel sau
cel egiptean al lui Osiris şi Seth demonstrează cu prisosinţă
acest lucru: capacitatea fiinţei umane încă din zorii existenţei
sale de a-şi exercita din varii motive, uneori greu de desluşit,
violenţa asupra semenilor, până în forma cea mai gravii a

acesteia, omoruL
Istoria primelor „imperii“ (punem ghilimele pentru că erau
reduse ca dimensiune comparativ cu ceea ce omenirea avea să
nască odată cu Imperiul Persan, Imperiul Roman sau Imperiul
Chinez) este o istorie a unei violenţe împinse la extremi
Sumerienii, asirienii şau babilonienii se comportă asemenea
unui muşuroi de/termite asasine pornite la atac. Nu există*
din ceea ceâ rămas scriş.\—un scop religios, ideologic sau nici
măcar economic în exercitarea violentă a puterii militare a
acestor populaţii asupra vecinilor. Puterea militară pare un
scop în sine, menită doar a demonstra forţa liderilor cărei
conduceau aceste maşinării de luptă. Supunerea totală sauj
anihilarea păreau unicele'alternative, Până şi birurile sau]
*,donaţiile" („darurile" către conducătorul asimilat cu un zeu);
■par-să’-fi avut mai degrabă im caracter simbolic decât unul »
propriu-rzis economic (menit să menţină intactă, uman şi
logistic, maşina de luptă). O caracteristică a puterii militare în
zorii ei a fost completa anihilare a celorlalte forme de puterea
cea economică'-; cea simbolică. Şeful m ilitar era sil
deţinătorul virtual al tuturor bunurilor celor care intrau în
sfera lui de influenţă (deci cumula, măcar teoretic/juridicJ
toată puterea economică în egală măsură) şi era şeful]
nemijlocit al celor care deţineau puterea simbolică (preotiil
unui cult dominant sau al diferitelor culte). Regele/împăratu^l
adică şeful militar, era şi Marele Preot sau îl subordona total |
pe acesta. Printre primele legi din istorie sunt şi cele I
împotriva vrăjitoriei, adică împotriva urmaşilor direcţi ai
şamanilor tribali, cei care, la nivelul comunităţilor restrânseil
exercitau puterea simbolică. Printre primele acte, aşadar, ale 1
PUTEREA 25
celor deveniţi lideri militari a fost acela de a „canibaliza“

orice altă form ă em brionară de putere. Puterea iniţială era
caracterizată de prim itivism şi violenţă extremă. Singura
„dramă“ a lui G hilgam eş1 este aceea că nu este nem uritor,
deci inexorabila degradare biologică îl îm piedică să-şi
perpetueze, potenţial la nesfârşit, nem ăsurata sa putere.
Şi acest gen de putere a suferit mutaţii fundamentale de-a
lungul timpului şi a început să interfereze într-un mod com plet
diferit cu celelalte două forme, în moduri care au fluctuat în
istorie, prin flux şi reflux. Dar istoria Imperiului Otoman, de
pildă, a URSS în vremurile contemporane sau a celui de-al
Treilea Reich germ an demonstrează că, în varii circumstanţe,
cei care doresc puterea absolută se „răfuiesc” în primul rând cu
deţinătorii celorlalte forme de putere, după un model răm as
intact. Sultanul era deţinătorul de jure al tuturor bunurilor oto
manilor (ei „deţineau” tot ceea ce deţineau prin voinţa
sultanului) şi subordona de facto clerul islamic; bolşevicii au
prigonit Biserica şi au înlocuit procesiunile religioase (forma
vizibilă de exercitare a puterii sim bolice) cu m arile
manifestaţii com uniste (icoanele purtate la procesiuni au fost
înlocuite de portretele liderilor roşii) şi la fel au procedat şi
naziştii, oferind un surogat de neopăgânism arian care-1 avea
în centrul cultului său tot pe şeful militar, adică pe Fiihrer.
Durata im periilor care s-au bazat cvasiexclusiv pe o
singură form ă de putere, aceea m ilitară (sum erienii,
babilonienii, asirienii, macedonenii lui Alexandru cel Mare,
mai apoi romanii sau mongolii) a fost sensibil mai scurtă decât
1 Ghilgameş, lung poem datând din perioada M esopotam iei antice, este
socotit cea mai vech e scriere epică a om enirii. Epopeea povesteşte viaţa
regelui din Uruk, cel care, în urma pierderii celui mai bun prieten,
descoperă lim itele existenţei şi drama umană.
aceea a imperiilor care au acumulat simultan TOATE formele

puterii (egiptean, hindus, chinez, cel englez în epoe®1
modernă). Vom reveni pe larg asupra acestui aspect, plin de
învăţăminte şi pentru lumea de astăzi.
Dar, înainte de a intra în detalii, să definim celelalte două
forme de putere.
Puterea economică
Puterea economică nu se referă doar la o posesie

momentană a unor resurse de o a n u m ită natură amplitudine, ci
şi la capacitatea de a le exploaîa/alimenta/menţine spori pe
acestea şi de a decide alocarea lor. P rim a teamă a Iui Aladdis
din istoria celor O mieşi
de faptul că lampa fermecată a intrat, printr-un concurs de
împrejurări, în posesia lui, pentru simplul motiv că nu putea. în
aceste condiţii, să-şi apere bunul dobândit. Zăcămintele de
petrol din Orientul Mijlociu ar fi fost imposibil de exploatat
fără tehnologie străină. Imperiul ţarist a încercat mobilizarea de
resurse pentru a construi magistrala ferată transsiberiană la
Bursa de la New York. Ţările bogate în anumite resurse din
Africa, Asia sau America Latină nu reuşeau să-şi folosească
aceste resurse pe de-o parte din cauza înapoierii tehnologice, pe
de altă parte din pricina influenţei ţărilor mai puternice din
punct de vedere militar/politic. Ei le posedau doar virtual, deci
nu-şi puteau exercita, în deplinul înţeles al termenului, puterea
economică. Când Guatemala, sub un regim care cocheta cu
marxismul în timpul Războiului Rece, a încercat - prin
naţionalizare - să preia efectiv controlul asupra unor resurse
interne si a lovit în interesele United Fruits, aparatul am erican
PUTEREA 27
al C IA a s p u lb e ra t a c e l reg im şi l-a înlocuit cu unul

anticom unist şi fid el S U A (nu conta că era unul profund
crim inal în a n ih ila re a o ricărei form e de opoziţie). Deci posesia
de resurse n u se c o n fu n d ă cu puterea economică propriu-zisă
I (exem plul Ja p o n iei este cel m ai elocvent). Multă vreme asta a
fost şi s o a rta c o lo n iilo r nord-am ericane, devenite după
Războiul d e In d ep e n d en ţă Statele U nite ale Americii: erau o
I putere e c o n o m ic ă doar virtuală, prin imensele sale resurse,
I com parativ cu ce i sosiţi de m ai multă vreme la „festin44,
Im periul B rita n ic , F ra n ţa sau Germania.
D oar ce l care deţine controlul complet asupra resurselor şi
poate d e c id e n estin g h e rit asupra alocării acestora posedă
propriu-zis p u te re a econom ică.
B a n ch e rii lo m b a rz i1, de exemplu, sau cavalerii templieri*12
d ev e n ise ră p u te ri fin an c iare sem nificative în Europa
m edievală în tr-u n anum it interval de timp. însă creanţele lor
ipotetice p u te au fi —şi au fost - şterse dintr-un condei de puterea
coercitivă/m ilitară, sub varii pretexte. Erau aceste grupări
efectiv p u te ri eco n o m ice ale epocii? Aparent da - deţineau
capital3 p ra c tic nu, pentru că nu aveau deplina siguranţă a
controlului a su p ra acestui capital. Vom reveni asupra acestui
—
1 în p o fid a u n e i c o n v in g e r i larg răspândite, în Evul M ediu lombarzii din

nordul Ita liei şi n u e v r e ii erau principalii bancheri ai epocii..
2 înfiinţat d u p ă p r im a cru cia d ă (1 0 9 6 - 1 0 9 9 ), care a readus Ierusalimul sub
stăpânire c re ştin ă , O rd in u l Sărm anilor C avaleri ai lui Hristos a rămas
cunoscut m a i m u lt su b n u m e le de C avaleri ai Tem plului sau mai simplu,
Tem plieri. în 1 3 0 7 , O rdin ul e ste suspendat, iar ultimul său Mare Maestru,
Jacques d e M o la y , e ste ars p e rug la Paris în anul 1314.
3 în E vul M e d iu , c a p ita lu l era relativ redus din pricina trocului - care nu
im plica bani - şi a e m is iu n ilo r m onetare restrânse. Abia după cucerirea
spaniolă a un or z o n e d in a ctu ala A m erica de Sud şi exploatarea minelor de
aur şi argint de a c o lo e m is iu n ile de m onedă devin mai ample, iar numerarul
începe să d e v in ă p rep on d eren t în tranzacţiile comerciale.
a s p e c t a tu n c i c â n d voi i l t c l U I I C iiC K iL D acâqţ
rege din B abilon nu avea nevoie d e nici un pretext

. folosind DOa ?
F ran ţei-. de pri.ţj.
ie cel simbolic; r
speţă cel religios, asigurându-şi alianţa papei C lem ent peat'i
a-şi „legitim a14 devorarea centrelor de p u tere econonuci
înfiripate de lombarzi, evrei sau cavalerii tem plieri. De ia as
punct încolo, aşa cum vom vedea, pe arii întinse, exercitară
sin g u lară a p u terii m ilitare a d ev e n it im posibilă, iar
„com binarea" ei cu aceea sim bolică ş i sau economică, o
necesitate vitală pentru ambele. Puterea econom ică a cunosca
şi num eroase mutaţii în interiorul său. D acă din .Antichitate şi
până in Evul M ediu târziu, ea s-a m anifestat m ai ales sub
form a proprietăţii funciare, m ai apoi activele industriale şi
capitalul devin adevăratele resurse de putere economică.
Resursele energetice şi cele inovaţionale sunt „ultim ele sosite"
in ingredientele indispensabile (ultim ul secol).
P u te rea sim bolică
Dacă puterea economică s-a născut mai târziu şi a fost sora

mai m ică — milenii de-a rândul — a celei m ilitare, există 1
certitudinea că puterea simbolică a fost sora geamănă a acesteia
din urmă.1
1 F ilip a l IV - le a z i s „ c e l Frumos** ( 1 2 6 8 - 1 3 1 4 ) , r e g e fr a n c e z d in dinastia 1
C a p e tie n ilo r , a ră m a s m is to r ie m a i a le s c a u rm a re a c o n tr ib u ţie i e sen ţiale la
d e sfiin ţa r e a O r d in u lu i C a v a le r ilo r T e m p lie r i. M o a r e în c o n d iţii m isterioase,
iar d isp a r iţia p rem a tu ră a f iilo r s ă i d e s c h id e c a le a s p r e tron a d in a stiei de
V a lo is . dar ş i a d e s c h id e r ii c o n flic t u lu i d in a s tic c u n o s c u t su b n u m ele de
„ R ă z b o iu l d e 1 0 0 d e a n i4*.
PATRU
Puterea astăzi
■Vom an aliza în acest capitol o „hartă“ a distribuţiei puterii —

■toate cele tre i form eale sale în lumea contemporană. Vom
Baliza câtev a naţiuni/grupuri de naţiuni, pe de-o parte, şi
Bicători s in g u r a ţili“ , pe de altă parte. Vom vedea că ultimii -
Bare nu se revendică explicit de la modelul paradigmatic
Bminant, statul-naţiune - au devenit tot mai puternici în arena
Bondială. De asemenea, vom vedea şi ce mutaţii au intervenit
■ ultimele decenii între interferenţa formelor de putere -
Basiechilibrul din ultimul, secol pare definitiv pierdut.
B Şi să nu uităm că o persoană/grup de persoane (aici inclu-
lând, în senş: larg, şi naţiunile) sunt puternice într-adevăr doar
■măsura în care cumulează, simultan, toate cele trei form e de
litere într-o măsura cât mai consistentă. Este o concluzie la
|are analiza istorică ne obligă.
1. Jucătorii naţionali
Statele Unite ale Americii
Probabil că nu există o ţară pe glob care să fie asimilata atât

de mult cu puterea ca Statele Unite ale A m e ric ii - pentru mulţi,
II
naţiunea americană este chiar un simbol al puterii: militară, I
economică, simbolică. M erită aşadar să începem analiza I
noastră cu SUA şi să ne întrebăm, în acelaşi timp: cât de I
puternice sunt, în mod real, Statele Unite1?
Traseul istorie al SUA pare unul într-adevăr privilegiat. I
De la câţiva colonişti amărâţi, lipsiţi de om ogenitate etnică, I
religioasă, econom ică şi m ilitară, în două secole se I
construieşte cea mai puternică naţiune a lu m ii contemporane. I
Sigur, acest traseu nu a fost presărat cu trandafiri. Naţiunea I
care în declaraţia sa de independenţă menţionează pentru prima I
oară în istorie „dreptul la căutarea fericirii44 a fost deseori în I
situaţia deloc privilegiată de a refuza altor naţiuni/etnii sau
persoane acest drept. Nativii americani — măcelăriţi cu
ferocitate timp de un secol (masacrul de la W oundedknee este,
cronologic, finalul acestei campanii de exterm inare) şi sclavii
1 N u doar o parte s e m n ific a tiv ă a p u b lic u lu i la rg d in S U A , dar şi politolog*
şi/sau p o litic ie n i c o n sid e ră c ă sta tu tu l d e ,Jand arm mondial** eSt®
n efa v o ra b il pentru ţara lor. P e d e altă parte a e x ista t u n filo n constant*
gând irii m e s ia n ic e a m erica n e, n ă sc u t to c m a i d in m o d u l în care a fost creşf
a c est stat care i-a g ă z d u it p e „extrem iştii** r e lig io ş i ai tim pulu i, protestant
c e i m ai rad icali din E uropa, id e e a un ui „ N o u Ierusalim**, a „misiunii sacre
şi a „poporului ales** a în so ţit istoria am ericană, fără a d ev en i totuşi vreoda®
paradigm a dom inantă în p o litic ă . R e v e r su l a fo s t „doctrina Monroe** f1
p ledoaria pentru n o n in terv en ţio n ism extern.
PUTEREA 131
Bjcani aduşi mai ales pentru exploatările de bumbac din Sud

| nt doar câteva din scheletele din dulap ale tinerei naţiuni
Enericane. Războiul dintre Nordul industrial şi modernist şi
Eûl agrar şi conservator (inclusiv în privinţa sclaviei), la
ijuinătatea secolului al XlX-lea, s-a desfăşurat cu o duritate
Extremă: pentru prima oară în istorie, populaţia civilă din
Spaţiul confederat a fost tratată de unionişti ca inamică
■generalul Shermann a inventat termenul de „război total“ cu
■cel prilej).
I Puterea SUA explodează pur şi simplu în secolul XX (în
■881, după conflictul militar pe mare cu Chile, la Washington
|DC încă se trage concluzia amară că flota americană este
Inferioară celei chiliene!) Produsul Intern Brut pe cap de
locuitor nu este mai mare decât în Peru (!) şi mult inferior celui
[din Germania, Imperiul Britanic (ce-şi atinge apogeul) sau
[franţa. Limba engleză devine limba oficială în dauna celei
germane la diferenţă de doar un vot în Congres.
Dar este o societate care dă dovadă de un dinamism
incredibil, situându-se repede în avangarda cercetării
ştiinţifice şi a inovaţiei tehnologice. Această capacitate de
adaptare la nou, de orientare paradigmatică spre prezent şi
viitor şi m a i puţin spre o inexistentă istorie şi de toleranţă
etnică/religioasă sunt, de fapt, „secretele" creşterii puterii
n o r d -a m e r ic a n e . Devenind rapid o putere economică - chiar
dacă la început închisă în propriile frontiere (care de la
Războiul de Independenţă au crescut mereu prin anexări de
p rop orţii u lu ito a r e pentru dimensiunile geografice europene -
L o u is ia n a , b a z in u l Mississippi, Alaska e t c .) - SUA au devenit
trep tat ş i o p u te r e militară. Primul Război Mondial, în care
arm a ta a m e r ic a n ă a înclinat decisiv balanţa în favoarea
132 EUGEN OVTOIU CHIROVICI
Antantei şi a aliaţilor acesteia, reprezintă adevăratul paşap0rt

de intrare a SUA în arena mondială. Desfăşurarea vasta de
forţe din cel de-al Doilea Război Mondial* încheiat Cll
folosirea celei mai devastatoare arme militare din istorielacea
nucleară, al cărei monopol l-a deţinut pentru scurt timp ~
consacra definitiv această nouă realitate: nimic nu se poate I
construi fără a ţine cont de puterea. SUA. Procesul de I
globalizare a potenţat în plan mondial manifestarea| acestei
forţe, cu atât mai mult cu cât Imperiul Britanic se destrăma,
Germania este sfâşiată în două entităţi statale, Franţa îşi pierde
la rândul său coloniile şi trebuie să facă faţă unei succesiuni
dramatice de crize interne, iar „imperiul răului - - URSS - se
îndreaptă lent, dar sigur spre naufragiul idin 1989. Până la
demararea reformelor postmaoiste, China rămâne un colos cu
picioarele de lut, incapabil să devină altceva decât un jucător
regional mediocru şi captiv în propriile probleme (SUA au
folosit China doar în jocul antihegemOnic la adresa ruşilor).
Vidul de putere globală pe care cele două conflagraţii
mondiale l-au lăsat în lume a fost repede umplut de
SUA, măcar în ceea ce pentru cinci decenii se va numi
„lumea liberă44.
Mai mult, SUA şi-au adjudecat şi statutul simbolic de !
„apărător al valorilor democraţiei4* în faţa realului pericol
comunist, care ameninţa, pentru prima oară în istorie, sistemul
capitalist şi parlamentar în ansamblul său. Era limpede şi ta
Bonn, şi la Paris, şi la Londra că fără imensa forţă militară 8
SUA — care au format NATO — diviziile Tratatului 4e ^
Varşovia pot mărşălui pe străzile vest-europene.
SUA devin şi un exemplu de reuşită economică: termenul
de milionar începe să devină sinonim cu americani Daca
sau John D.
n K p ţc
£ or.smativ'ă şi conser-
w*
i r
se sa-â afişeze in public
13- _<
ăa».sa oonflarratiL două
ut Kbok. iar dolarul a fost
g m n
după primul şoc
/fi
ie politică ce combina
r c* ^ i ^ ţ
JP J V
^ u x e iin g <radioul şi
C jl
— <$»*r '-»* •—
o catan i C asei A lbe.
- , ' / P . * C -J L i oi turnaşi speciali ai b rsndm
.î i r x e z e _
* * t i u
riA S H 1 « a m -
■
—>ca u m iiem ata naim n
r’
'-yre rolul său natural de _nou Ierusalim- , ci si să

«•* - ^
5ft?_
UCXI —
dhîmtaxea. Nici un zvon despr
-♦ SÎOT2X11 cin manevre
. ^ 1-**?■* ^.-•> ii- —‘
W ^ V il
—' H -
easca această imasine idilică. La

id>v r -^60, tânărul şi charismaticul J.F. Kennedv
^ .
r " '- v »
c,
ntr-un soi ce alcov, avea combinam
, t i ->
^ <•*
-*' ' - i , ^ t t c X
rw .
j: gamzaţîi criminale (care îl şi ajutaseră să
M
f
K je, de altfel) şi se afla in pragul unui divorţ
* «
1
lj r.^ . îi fost asasinat. Dar nimic din toate acestea nu
r e . ^ .1 •,
'v*f-
.
*l C. *
sc’ftile publicului larg. in numele interesului
IKj r .
- e*.
M -rc in ;
'■ Z rJj )| Jnu de ziare şi televiziuni dădeau părinteşte şi
b ^ d i* L
mk ■BC:aP când oficialii le cereau să fie discreţi în

V ‘% ! e atunci când venea vorba despre semizeii din
^ &val.
\ t •
A *
J h
’Ş1construiesc si o reţea universitară care. deşi tânără
'*Wâsfa;
fa lst°riei, devine repede cea mai performantă din lume.
,<lanşă de oameni de stiintă americani sau naturalizaţi
134 EUGEN OVTOIU CHIROVICI
am ericani, d in varii d o m e n ii, îşi ad ju d e c a u Premiul Nobeji

SU A nu su n t d o a r av a n g a rd a te h n o lo g ic ă , ci şi culturală.
P opcultura, în c ep â n d cu an ii 1 9 5 0 -1 9 6 0 , cucereşte întreg
lum e, cu to ate criticile înverşvm ate la a d re sa ei. Cu sau fără vo*
de la stăpânire, tin e retu l d e d in c o lo d e Cortina de Fier
d ez n aţio n aliza t şi d e c u ltu ra liz a t d e com u n ism , fredonează
h itu ri ro ck an d ro ii şi u rm ăreşte c u su fletu l la g u ră seriale de tip
Tânăr şi neliniştit sau Dallas, este c u sufletul alătu
co w b o y s cum secad e c a Jo h n W a y n e şi d e agenţi secreţi care
sfârşesc p rin a salva lu m ea şi a sorbi cocktailuri Martini pe
insule exotice, alături de o fru m o asă c u p icio are lungi şi colier
de diam ante. D ezvoltarea m ijlo ac elo r d e com unicare în masă-
rad io u lu i i se adaugă televiziunile, m ag azin ele în culori vii şl
în final, intem etul — perm ite d isem in area p ân ă în cele mai
ascu n se u nghere a aburilor trandafirii a im aginii unei Americi
d acă n u p erfecte, atunci în curs de a deveni aşa în scurt timp.
C o m p arativ cu v ioiciunea şi p ro sp eţim ea acestei propagande,
g em etele F ranţei vizavi de cultura trad iţio n ală şi propaganda
cen u şie şi ridicolă a sistem ului com unist n u au nici o şansă:
film ele am ericane, album ele scoase de trupele de muzică
am ericane, cărţile am ericane (de la o pleiad ă de străluciţi
c la sic i şi p â n ă la au to rii d e ro m a n e p o liţiste cu reţete
im batabile) cuceresc inim ile unui tineret îm brăcat în jeansi şi
salivând la im aginea m inunăţiilor de p este O cean.
De fapt, în aceasta a constat/constă şi slăbiciunea sistemului
am erican de putere. în istorie —sau, m ai precis, în procesul de
evoluţie —ceea ce la un m om ent dat este în m od real un atu se1
1 L a c lasam en tu l p e naţiuni, S U A d eţin c e le m a i m u lte Prem ii Nobel din
lum e la m ajoritatea ca p ito lelo r.
PUTEREA 135
Le preschimba într-un serios handicap, la fel ca dinţii-sabie

^panterei uriaşe din Cretacic.
F Căderea Cortinei de Fier a repus dramatic în discuţie rolul
în contextul! global. Europenii au început să privească
U rm a sa forţă militară mai degrabă cu circumspecţie, atâta
Line cât această forţă nu îi mai proteja de pericolul bolşevic.
Uina a rămas atentă la tendinţele considerate hegemonice ale
Lericanilor, iar frustrările unei Rusii obligate să revină la
Lniţele din urmă cu trei secole sunt evidente. Confruntate cu
Utuaţie nouă, ŞJJA încă îşi calibrează locul şi influenţa în
lumea contemporană.
Din punct de vedere al puterii militare, SUA simt o forţă
indiscutabilă - armatei sale i-au trebuit relativ recent doar două
siptămâni pentru a zdrobi a patra armată a lumii ca număr de
Uitări, armata irakiană, SUA au un buget militar anual
deaproape douăzeci de ori mai mare decât Regatul Unit şi de
douăzeci şi cincil de ori mai mare decât Rusia (ne referim,
[fireşte, la cifrele raportate oficial).
| Dinpunct de vedere economic, SUA sunt, de asemenea, de
departe naţiunea cu Cea mai mare forţă economică. Ca
[pondere în comerţul internaţional şi contribuţie la PIB-ul
global, SUA sunt um ăr la umăr cu toată Uniunea Europeană,
înansamblul său. '
De asemenea, America reprezintă în continuare un bastion
*1democraţie^, al valorilor liberalismului economic şi un
apărătoral libertăţilor umane.
Insămai mulţi viermi rod cu spor în ultimele două decenii din
Nărui rumen al puterii SUA, pe toate cele trei paliere.
In primul rând, SUA au o problemă de percepţie globală,
^nt socotite „părinţii“ globalizării, în condiţiile în care China,
de pildă, a profitat cel mai m ult de pe urma acestui fenoi^ 11

Insă nimănui nu îi trece prin cap să considere mondializareao I
„conspiraţie” ţesută la Beijing de o secţiune specială a Biroului [
Politic al partidului unic. Manifestanţii antiglobalizare iatl I
constant cu asalt firmele nord-americane, pe internet circulă I
de-a valma un adevărat torent de „informaţiei vizavi de I
mârşăviile contra umanităţii care se pun la cale în Washington I
DC. Mai grav, chiar o parte a publicului american pare convinsă I
de asemenea teorii ale conspiraţiei1. în 1996, când o explozie I
arunca în aer Oklahoma Center—era cel mai grav atentat terorist I
de pe teritoriul american - autorul a fost descoperit nu intr-un I
terorist musulman fanatic sau în persoana unui fost agent KBG I
dornic de răzbunare, ci într-un WASP american get-beget, I
Thimoty McVeil. N u este încă limpede în ce măsură America I
este în mod real dornică sa devină un soi de jandarm planetar. I
D ar este limpede că deja este socotită aşa şi identificată ca ţintă I
antihegemonică nu doar de „ostaşii Jihadului” din al-Qaeda, ci
şi de politologi, ziarişti, militari şi politicieni.
Puterea militară este uriaşă în sens clasic, însă toată această
putere - alături de cea informativă - s-a dovedit neputincioasă
în a preveni/opri tragedia 9/11. SUA simt poate imbatabile într-un
conflict m ilitar convenţional. în să conflictul militar
convenţional pare oarecum preistorie. Tot mai mult bătăliile se
desfăşoară în alte trasee: în propagandă, informaţie, economie,
sfera simbolică. N u întâmplător avioanele teroriştilor au lovit
ţinte-sim bol: Pentagonul (puterea m ilitară), World Trade
Center (puterea economică), Capitoliul - ratat datorită revoltei
1 Peste 40 la sută din publicul am erican, conform sondajelor, crede că
„adm inistraţia ascunde ceva“ . Acel „ceva“ pot fi dovezile despre existenţa
extraterestrilor sau inform aţia despre cine l-a asasinat pe Kennedy. M
PUTEREA 137
p i « - (puterea politică/ideologică, adică puterea

Lîica). Sfidarea a venit, aşadar, pe toate cele trei paliere de
Intere) dorind să se demonstreze lumii că SUA nu sunt, la
lâ-iînnei, decât un colos cu picioarele de lut, o nouă Romă
Lftita distrug t a urmare a propriilor păcate.
I Administraţia d in to n a reuşit o oarecare echilibrare a unei
Iconomii care consuma enorm - unii economişti mai exigenţi
[ar spune că acest consum întrece, de fapt, posibilităţile reale -
pisă o succesiuh^fde crize (culminând cu aceea din 2007-2008,
■pe care unii observate® au comparat-o cu Marea Criză din
■929-193 ţf. ridica îndreptăţite semne de întrebare asupra
Isustenabilităţîi unui asemenea model economic.
în p riv in ţaputerii simbolice, scriam că aceasta s-a centrat
■hotărâtor în perioada 1945-1990 pe lupta împotriva comu-
[nismului totalitar. Puternic multietnică, multiculturală şi
I m ulticonfesiorialâ, America are nevoie mai mult decât orice
I altă naţiune de un coagulant intern de natură simbolică. Lupta
împotriva terorismului global poate fi un asemenea coagulant,
numai că lucrurile au debutat prost pentru americani. în patru
decenii de Război Rece, în care episoadele mai contondente, de
tipul crizei rachetelor din Cuba, au alternat cu altele mai
paşnice (administraţia Carter), nici măcar o rachetă de jucărie
nu a lovit teritoriul SUA. Episodul 9/11 a demonstrat dureros
că, în faţa unui adversar cu asemenea tabieturi, nimeni şi nimic
nu te poate a p ă ra nici măcar la tine acasă. înăsprirea legislaţiei
securităţii interne a născut alte angoase, legate de libertăţile
fundamentale ale omului. Niciodată americanul nu a fost
obligat să a le a g ă între securitatea personală şi
libertăţii individuale, un gen de opţiune care contra chiar
u t rT ~ n ~ i' m iB r iŢ ip iii
* * **afc° t a k p ar
in jocul global. SUA se fersabâ loca

“ ^ ^B
&
VC
35a s,
-"• vhqâ
-- ifST g
deceniile care vin (Germania s t Frsrşa de i'esmjdL r ş m i âşg
1990. principalii mtwW n ^ m „ ^ r a
? ~ t ^ is i i O k
c^re poale rupe ^ciiifitjnxi de p o tsre uz jzxrrs.M J OnssL ic
implică in jocul de Ia Caspkă-^Lmea N că sâ io şdesisu
puşculiţă energetică a secolului XXI>~ 1—iiaesse ~srmi $
Roşia şi îşi menţine angoasele cu privire ia ăesisu d a i
ţa r i care şi-a rev enit spectaculos in -'-i—-ni decessa. Vizase
despre o A m erica atonnurtLătoare ş sădăccere ee? deoare u
adevăr. SUA au. în mod reaL r-mină rcsre i e i
Roma intre Augustus şi Aorelian sau imperiul Breaza: ir
vremea reginei Victoria.
2. Uni unea E uropeană

G erm ania. Franţa. R egatul U n it
(Rejnăscută in jurul Prusiei („msiparmţa mu^riuhn*- o®

era numită această provincie deloc prietenoasă bogaţi â. rri:
urmare, ursită succesului geopolitic la prima vedere GaawB
intră în istoria modernă cu un bagaj imens de frustrări. pe ds:
parte, şi de idealuri puse la păstrare de-a lungul istoria safe
nefericite, pe de altă parte.
m w
Dacă alte ţări europene — Spania. Franţa sau Aagb* ~

croiesc o identitate „naţională- mai repede in istorie ş>
PUTEREA 139
I Bîizează puterea, Germania rămâne fărâmiţată secole de-a

I ■ i„i pierde astfel cursa pentru colonii, iar absenţa unei flote -
IIP 1 „ . . ~
EL o îara ®ra »eşire la mare - o obligă să joace un rol
I Bpmdar în marile conflicte hegemonice din Europa secolelor
I Ivy XVlI. Războiul de 30 de Ani nu este un război german,
I Lirsc desfăşoară pe teritoriul Germaniei şi este devastator prin
I pierderile de vieţi omeneşti, culturale şi economice.
1 în aceste fhistrări seculare trebuie căutată politica lui
I iWilhelm al II-lea şi a celui de-al Doilea Reich, care avea să
I I Honducă la Primul Război Mondial şi la acceptarea unui
I I aventurier fanatic ca Hitler începând cu 1933. De două ori într-un
11 I rcoI. Germania avea să conteste violent şi definitiv ordinea
I I Buropeană/globală şi să îşi revendice prin forţa puterii militare
I Iun loc privilegiat pe harta lumii. Iar m ăcar din punct de vedere
I I I militar probabil că nici o naţiune modernă nu a demonstrat mai
piuit în ce măsură este capabilă de sacrificiu şi încăpăţânare
11 [ vecină cu sinuciderea.
Acceptarea integrării în complexul european şi reconcilierea
I I istorică cu eterna rivală, Franţa vecină, reprezintă pentru
1 1 Germania un moment dramatic de cotitură în istoria ei modernă şi
contemporană. Din acest moment, traseul acestui stat reuni ficat,
dinamic şi în plină ascensiune nu mai poate fi rupt - inclusiv în
măsurarea puterii sale - de destinul regional european.
Germania este - în sine, în plan european şi în plan global -
deţinătoarea unei puteri economice mai mult decât semni
ficative ş i cu vaste posibilităţi de expansiune ca urmare a
disciplinei, anvergurii tehnologice şi prospeţimii inovaţiei.
D in punct d e v e d e r e a l puterii militare, Germania nu (mai)
r e p re z in tă un jucător regional şi cu atât mai puţin global.
T r a se u l ei din a c e s t p u n c t de vedere va depinde d e opţiunile
140 EU G EN O V ID IU C H IR O V IC I
strategice ce stau în faţa Uniunii Europene, adică în ce măsură

această entitate politică, economică şi culturală va decide săîşj
dezvolte în paralel o mai consistentă faţetă milita-
ră/informativă, în afara NATO.
Imaginea Germaniei continuă să aibă de suferit în plan
global ca urmare a aventurilor sale militare din ultimul secol şi,
mai ales, ca organizatoare executantă a celui mai mare masacru
din istorie, Holocaustul.
Franţa se identifică poate în cea mai mare măsură cu istoria
Europei, în ansamblul său. De la Carol cel Mare la Revoluţia
Franceză, în Hexagon s-au turnat tiparele schimbărilor, s-a
inventat terminologia lumii modeme şi s-au schiţat crochiurile
doctrinelor şi modelelor culturale.
Destinul viitor al Franţei se identifică momentan doar
parţial cu cel al Uniunii Europene, spre deosebire de cel al
Germaniei. Franţa este un jucător global, fost imperiu colonial,
cu interese mai ample decât zona continentală/geografică a
Europei. De unde şi tentativele constante de a lărgi conceptul
de „Europa" dincolo de geografie, cu accent pe semnificaţiile
politice, economice şi culturale ale acestuia.
Franţa este un jucător activ de putere în zone din Africa de
Nord şi Africa Centrală, în Orientul Mijlociu şi în Asia de
Sud-Est. Şi-a menţinut o forţă militară mai consistentă, una
informativă redutabilă şi a fost mereu un partener mai dificil
pentru SUA decât Germania sau Regatul Unit, tocmai datorita
tendinţelor sale hegemonice mai accentuate.
Franţa este şi o mare putere economică, pe care însă un
model administrativ neperformant îl obligă la un soi de anemie
cronică şi la o lipsă de performanţă sub potenţialul său real-
Mai ales sub presiunea stângii politice, a fost perpetuat un
PUTEREA 141
L al statului-bunăstării care nu protejează de facto pe

I C ni’ însă creează privilegii pentru o pătură imensă de
■ L ţio n a ri publici. Este, de fapt, un model care îşi regăseşte
Igdacinile adânc în istorie (cuvântul „corvoadă4* vine de la
Lncezul rve,când amărâţii erau obligaţi să construiască
cou
Lăzi şi şosele pietruite, în vreme ce aristocraţia risipea).
I Regatul Unit a fost entitatea statală care a trăit paradoxul de
[a câştiga două războaie nimicitoare şi, ca urmare, de a pierde
In imperiu, ultimul pe care l-a cunoscut istoria. Anglia este
Inarele perdanţ al secolului XX, al cărui debut o găsea în
lostura deicea mai mare putere militară, economică şi poate
Ihiar simbolică a lumii.
I Deşii profund rănită, Anglia a ştiut să trateze calm şi cu
[distincţie noua situaţie. N u a desfăşurat războaie de uzură cu
[fostele colonii, precum Franţa, conservându-şi în bună m ăsură
[puterea simbolică! Elita indiană vorbeşte astăzi tot lim ba
[engleză şi încă studiază în Albion.
Regatul Unit a dezvoltat şi conservat pe toată durata
Războiului Rece o relaţie specială cu SUA, lipsită de sincope.
Această relaţie avea să se întoarcă însă împotriva ei după 1990,
când începe să fie tot mai izolată în cadrul UE, iar SUA încep
să invite tot mai des la dans Franţa şi/sau Germania. Fără să fie
socotit o voce puternică în cadrul unional, din pricina propriei
izolări relative, dar în acelaşi timp cu o relaţie transatlantică în
deteriorare —mai ales după ce premierul laburist Tony Blair a
plătit poliţa Războiului din Irak Regatul Unit începe şi
secolul XXI sub auspicii deloc favorabile.
Cu i toate acestea, Anglia rămâne o putere economică şi
militară redutabilă şi, în acelaşi timp, continuă să exercite
asupra întregii lumi o fascinaţie simbolică de care restul
142 EUGEN OVIDfU CHIROVICI
monarhiilor parlamentare europene nu se pot nici mic*

apropia. Scandalurile în care presa a târât In ultimele do^
decenii centrul vital al puterii simbolice - Casa Regală
britanici - au afectat într-o oarecare măsură această fascinaţie
dar nu pe măsura aşteptărilor adversarilor săi. Anglia rămâne
sinonimă cu tradiţia, diplomaţia de înaltă clasă şi softul
economic performant.
După ce am trecut în revistă aceşti mari jucători din „echipa
UE“ - mai merită menţionaţi Italia, Olanda şi Belgia - se
cuvine să analizăm în ce măsură complexul econo-
mic/politic/cultural (nu şi militar) unional este un jucător de
putere al secolului XXI şi să comensurăm corect această patere.
Naşterea Comunităţii Economice Europene (1954) este un
act istoric din mai multe puncte de vedere. Timp de mai bine de
un mileniu - practic după prăbuşirea Imperiului Roman de
Apus - Europa a fost teatrul tuturor confruntărilor militate,
locul în care au colectat toate tensiunile hegemonice ale variilor
puteri care s-au ridicat de-a lungul timpului şi au sfârşit,
inevitabil, prin a intra în coliziune. Până în inima Europei
Centrale, Viena, au pătruns şi armatele otomane şi aici a început
decăderea acestui colos. începând cu Petru cel Mare, Rusia ou
mai este străină de nici un moment important de coliziune
Flandra/Ţările de Jos au fost pentru o mie de ani punctul-cheic
al confruntărilor şi principalul teatru de război. Evenimente oi
războiul coloniilor americane pentru independenţă sau Războiul
Opiului cu China erau privite de observatorii timpului ct
evenimente relativ marginale, departe de lumea civilizată.
Această logică a hegemoniei a culminat cu cele două
conflagraţii mondiale, în care ţările europene s-au implicat fii
cvasitotalitatea lor şi în cadrul cărora au plătit un preţ imens. D
PUTEREA 143
I L l, s-a impus o concluzie: nici o ţară europeană nu îşi poate

Kpune hegemonia asupra celorlalte, în ansamblul lor, indiferent
L epreţ ar fi dispusă să plătească pentru asta.
I Distruse de război, cu prestigiul internaţional grav afectat ca
turnare a sistemelor totalitare (unele dintre ele) pe care le-au
tolerat, ameninţate de exportul de revoluţie dinspre o URSS
■rumfatoare şi mai puternică decât niciodată, ţările europene
fcecid să strângă rândurile, pentru prima oară în istoria lor, şi să
lună logica-colaborării mai presus decât logica războiului.
I Am dorit Şă|;subliniem că naşterea UE nu a fost doar
iezultatul unei conjuncturi de moment - alianţa occidentală
iontra bolşevismului - ci ş i f ir u l logic al unei istorii
însângerate de multe secole de conflicte.
Uniunea Europeană încă este în construcţie şi probabil aşa
11 va rămâne cel puţin două decenii de acum înainte. Este foarte
I ■probabil ca punctul de vedere al Franţei - pentru care, aşa cum
I vcriam, Europa/Uniunea nu se rezumă la un concept geografic
■care impune o limită teritorială clară în expansiune - să se
■mpună şi să vedem acest colos înglobând ţări din Maghreb sau
■din Orientul Mijlociu. Asta împreună cu înghiţirea a ceea ce a
■mai rămas din fostul lagăr comunist (Ucraina) sau chiar cu state
K lin Asia Mică (Turcia) şi din Asia Centrală (Georgia,
I A zerbaidjan). Este la fel d e probabil că UE va continua să-şi
[dezvolte relaţia transatlantică cu SUA, în paralel cu o politică
de apropiere a Rusiei de complexul european şi cu o înăsprire
a politicii comerciale vizavi de China.
Ca putere economică, UE este cel mai mare jucător global,
iar puterea sa este în creştere. Ca putere militară, UE nu este un
|peător, nici prin părţile sale componente, nici prin suma
acestora. Şi din punct de vedere informativ tentativele UE de a
U ju v V M > k*»' .^ , « v i
O politică corni 'U d r -
anti terorism ul şi Q y t
9
. P cun 1 Ci 9
olUi
* ţfe
r* n f>* H J I 71-
-oncludente şt Privite cu s
_ sunt o^ 5 ■ V
j*-#;=T
_/ r l&
«, tînţjl Ecbelon - acuzaţiile la ^ '
Q c n c a iA i .S n o a i u n
UCUJ
u U U F U « T fc ,
ter cep tare a X)3jiV(KbjniOT telefonice fu i

en cânilor de
o T l T fT T l
~ p>~\ p*
111 iu p lv iv ^
f*~ n
VA.0 0 0 0 1 3 ce iTr
otosuea acoivia ^
* i - (v i o r » r a c u
l l
Mi VŢ
■ > tn i ^
. f ti f
w*dX' i L l t i * e si >-' al intenteze
tensioneze reiu U iiv P:i |
- in uluiriV O lancipare informativ rnilr^n

ceine
ww
iv
t
J -iO
_viiiw IlCIti
._
_, 1_
S
U DvU*
*'
W J vTfA
UE este un ju căto r oe mvidiat. Arc

ro1^
l/IW v »
n ta r^ rm
îmi V* >I*^ r-* * ■*—
*- -
in1timt p. o viziune care r
ccuîstnicîiT enereii şi roate naşte noi sinergii. Extinderea ncioi
rn o -n 7 ^ .P P i i i
ipietat astm
tiv c U l
PUTEREA 145
l6 baltice), Rusia se află din nou într-un moment de

/ ce al istoriei sale. :"i
%usia a fost mereu o entitate atipică pe scena globală. Când
\^cident (şe începea lungul drum spre emancipare, după
'"artea „Regelui Soare“ în Franţa, Rusia se moderniza din
I ct de vedere;? economic, militar şi tehnologic sub Petru cel
I H ^ I ^ acelaşi timp, solidifica modelul autocratic ce a
listat până la Primul Război Mondial, când bolşevicii l-au
j jherat. A nul 1914 surprindea o Rusie încremenită în
Ejdalisni, ^ ^ armată uriaşă numeric, dar slabă calitativ şi
■moralizată, „aristocraţi® stufoasă, rapace şi parazită.
Ifânâ şi un ţar fslab, c a Nicolae al Il-lea, refuză să facă orice
fefbnnă, într-un to ta l dispreţkfaţă de transformările prin care
■trecuse Europâlîn ultimul secol. Comparativ cu Imperiul Ţarist,
U Austro-Ungaf din vremea lungii domnii a împăratului
■Fianz-Iozef este un exemplu; de toleranţă, multiculturalism şi
I jiulticonfesionalism.
I Rusia a avut grijă şă se urce mereu într-uii vehicul de putere
I simbolică de primă mână. Profitând de o alianţă matrimonială
■anterioară cu casâ§|im perială bizantină, după căderea
I Constantinopoluluj (|4 5 3) ţarii ruşi vorbesc de „NouaRomă“ şi de
I misiunea sfântă a păstrării credinţei ortodoxe.
I Odată cu naşterea naţiunilor după pacea westfalică, Rusia îşi
I maiadaugă o componentă mesianismului său ortodox - aceea a
I Navismuluilff apărarea slavilor de asuprirea străină.
|Ortodoxismu| şi panslavismul devin paşapoartele pentru
| utervenţia în chestiunile europene. Zdrobind Marea Armată a
I Napoleon I, Rusia intră cu fruntea sus printre marii jucători
I ôpeni ai epocii, continuându-şi la Răsărit presiunile asupra
I Imperiu Chinez în disoluţie şi asupra unei Japonii pe care
146 EUGEN OVIDIU CHIROV1CI
Revoluţia Meiji (circa 1850) o scosese din izolaţionismul

shogunatelor.
După ruşinoasa pace „negociată** de Lenin cu Puterile
Centrale în 1917, Rusia, în război civil şi cu un viitor incert, nu
mai este socotită un jucător prim ejdios pentru Europa. Trasarea
unui „cordon sanitar** prin Tratatele de la Versailles şi vaga
sprijinire a partidei militare a „albilor** sunt măsuri socotite
suficiente de un Occident preocupat de propria reconstrucţie.
D upă revanşa din al Doilea Război M ondial şi înghiţirea unor
sateliţi preţioşi, Rusia, înveşmântată în noua haină a revoluţiei
m ondiale — noua formă de putere sim bolică pe care şi-a
adjudecat-o atinge apogeul puterii. Când Stalin moare
(1954), pentru toată lumea este limpede că URSS nu numai că
a supravieţuit războiului civil, epurărilor roşii şi războiului
devastator cu Germania hitleristă^cr chiar se afla la apogeul
puterii sale.
D ar atât yehiculul simbolic, cât Şţ, cel economic rămân,
treptat, în pană, iar puterea m ilitară nu poate, singură, salva
întregul.
După şocurile petrolului, industria sovietică, se dovedeşte
incapabilă de transformări şi reform ări care să o rentabilizeze.
Iluzia bunăstării este întreţinută în anii 1970 artificial, pe seama
ja te liţilo r şi perpetuând o ineficienţă m ascată în bilanţuri
contabile mincinoase. Planificarea cincinală - eficientă- în
război, dar exotică în timp de pace - este un eşec. 3
Biroul Politic patronat de figuri ca Leonid Brejnev nu mai
are nimic din farmecul revoluţionar de la care, simbolicul se
revendică —este deja doar o birocraţie informă, îmbătrânită şi
în mare parte coruptă până în m ăduva oaselor. C onfiscarea
PUTEREA 147
I p o r fig1^ fraSice rie tipul Che Guevara sau Patrice Lumumba

I I u mai convinge pe nimeni.
II Un lider tânăr şi charismatic încearcă să reformeze sistemul -
I Este vorba de Mihail Gorbaciov - însă este mult prea târziu.
I Sifonarea imaginii puterii militare (singura aparent intactă până
I Şunci) prin eşecul din Afghanistan, în faţa mujahedinilor
I Sprijiniţi de americani, este bomboana de pe coliva înmormântării
■fără fast nu doar a bolşevismului, ci chiar a URSS - şoferul
■dispare odată cu vehiculul. Destrămarea rapidă a URSS reduce
■Rusia la frontierele (fin urmă cu trei secole, naşte o serie de state
■exotice în Asia bogată în resurse şi redă libertatea sateliţilor
■europeni care se grăbesc să profite de ea îndreptându-se spre UE
■şi NATO; Marele câştigător al căderii URSS nu au fost SUA —
■ principalul competitor din Războiul Rece — ci motorul european
■ăl tandemului Germania—Franţa, care a înghiţit foştii sateliţi:
I Polonia, CehiaÛngaria, România, Bulgaria etc., extinzându-şi
I aşadar influenţa de la Marea Baltică la Dunărea de Jos şi de la
I Atlantic fia Marea Neagră. A fost o ilustrare perfectă a
I proverbuluil^Gând doi se bat, al treilea câştigă*4.
După ce administraţia Puţin a reformat sistemul de
conducerii şiî a relansat economia - folosind mai ales „arma
energetică*® Rusia a început să nască vechii fiori de teamă.
Economic; şi militar, Rusia rămâne un jucător serios de
putere, dacă nu în plan global, atunci măcar regional. însă nu este
limpede ce fel de vehicul simbolic va alege Rusia în vederea
acestei reconfigurări a Să în secolul XXI. Va alege naţionalismul
de, tip Ataturk după destrămarea Imperiului Otoman?
Naţionalismul i-ar permite o politică activă în zona fostului
imperiu| de vreme ce desprinderea fostelor republici a lăsat în
afara frontierelor o populaţie rusă consistentă (peste 40 la sută în
148 EUGEN OVJDIU CHIROVICI
Kazahstan, 20 la sută în Azerbaidjan, peste 30 la sută te Ucraina I

şi în Georgia etc.) însă i-ar bara drumul spre Europa şi j, I
împinge-o spre epuizante jocuri de putere regională îii „cazanul I
vrăjitoarelor** care este Caucazul şi unde se loveşte de prezenta
Turciei şi a Iranului fîmdamentalist. Va fi acest vehicul simbolic
un panslavism reîncălzit? După ce Kosovo a părăsit Serbia tară
ca Rusia să poată face ceva pentru a bloca acest pas binecuvântat
de SUA şi de cea mai mare parte a statelor UE, născându-se o
enclavă m usulmană în Europa, este greu de crezut ci
panslavismul mai poate fi altceva decât un instrumenlvetust şi
lipsit de eficacitate.
Deocamdată, Rusia se mulţumeşte sa-şi fortifice puterea
economică, să îşi zdrăngăne periodic armele pentru a aduce
aminte lumii că încă este o forţă ce nu trebuie neglijată şi să-şi
reclădească simbolistica de stat în jurul persoanei preşedintelui I
mesianic. Este Rusia o democraţie în înţelesul occidental al I
term enului? Fără îndoială că nu. Este însă Rusia un jucător de
putere important? Fără îndoială că da. Iar de opţiunile viitoare I
ale Rusiei va depinde şi traseul celorlalţi m ari jucătoriţ cfej tipul
UE, SUA sau China.
Japonia
Prin adânca sa conştiinţă de stat-naţiune, istorie şi forţă

economică, Japonia este mai m ult decât un redutabil jucător
regional, un hegemon în raport cu Dragonul chinez şi micii
digrii asiatici: ea este un jucător internaţional. Recenta^sa
prim ire ca membru neperm anent al Consiliului de Securitate al
PUTEREA 149
(octombrie 2008) v in e să co n firm e o d ată în plus această

percepţia ' ^ ’
Lunga perioadă a sh o g u n a te lo r1 a condus, într-adevăr, la o
-numită formă de stagnare în p la n in tern şi izolaţionism în plan
extern. Dar a şi forjat o stru ctu ră so cială exotică pentru euro
penii descinşi din S ecolul L u m in ilo r, d ar extrem de p utern ică şi
adânc impregnată c u sp irit de sacrificiu şi conştiinţă a supe
riorităţii nipone în ra p o rt cu alte naţiuni.
Japonezii au acordat şi o m are im portanţă tuturor celor trei
formede putere. In E vul M ediu, soldatul japonez era net superior
celui european. Spre deosebire de acesta din urm ă, luptătorul
nipon era instruit în filozofiei, artă - era obligatoriu pentru un
samurai să cânte la cel puţin u n instrum ent, să stăpânească arta
poeziei şi să posede rafinam entul necesar integrării în viaţa la
curtea imperială —<şi im pregnat cu un sever cod al onoarei,
Bushido, un set de valori etice şi m orale de netrecut. P ână la
apariţia armelor de foc, arm ata niponă ar fi zdrobit orice
cavalerie europeană.
Chiar dacă sh in to ism u l — re lig ia cea m ai răsp â n d ită în
fara Soarelului R ăsare - este ap aren t ru d im e n tară, e a s-a
vădit suficient de p u te rn ic ă p e n tru a r e z is ta a s a ltu lu i
budismului sau cre ştin ism u lu i. P u terea sim b o lică a fo st
1 Instituţia shogunatului (sh o g u n în se m n â n d g e n e ra lissim , co n d u că to r

militar) apare în Japonia în tim p u l d o m n ie i îm p ăratului G o -T o b e , la fin e le
ocolului al X ll-le a şi e ste o a recu m asem ănătoare cu a c ee a a „m ajor
domilor11 din vrem ea „reg ilo r le n e ş i44 d in Franţa m ero v in g ia n ă . D e fa cto ,
puterea începe s& aparţină sh o g u n u lu i, şe fu l c e lu i m ai puternic cla n . Lupta
pentru putere a condus la d eza stru o a se şi lu n g i răzb oaie între cla n u rile
nvale. S h o g u n u lu i dispare după şapte s e c o le , odată cu r ev o lu ţia M eiji.
Ultimul shogun a fo st T o k u g a w a Y o sh in o b u , care a refuzat să s e alăture
fovoltci samurailor îm potriva arm atei im periale.
com pletată de sacralizarea p ersoanei îm păratului - Fiuj

Cerului - şi sem isacralizarea conduitei de comportament a
cav aleru lui/sam uraiului. D u p ă cu m o b se rv a William
J. Hooley, „jap o n ezii au continuat să trăiască alături de zei,
într-o paradigm ă pe care O ccidentul a abandonat-o după
A ntichitate” .
Revoluţia M eji — în ju r de 1850 — nu a însemnat aban
donarea acestei paradigme, cum greşit cred unii observatori, ci
pur şi simplu abandonarea shogunatului şi repunerea în drepturi
a instituţiei imperiale, pe de-o parte, şi o puternică modernizare
a societăţii, pe de alta. Dar esenţa, „softul” intim anterior, a fost
păstrat intact. Până astăzi, Japonia are o m edie de staţionare
într-o singură companie de peste 20 de ani, în vreme ce în SUA
această medie este de doar circa 2 ani.
Japonia era şi o putere economică de invidiat. Puternic indus
trializată, ea şi-a rezolvat de timpuriu absenţa resurselor proprii
prin hipertehnologizare şi implicare adâncă în comerţul inter
naţional, dezvoltându-şi flota comercială şi pe aceea militară.
Japonia a fost în cel de-al Doilea Război Mondial victima
propriilor ambiţii hegemonice globale, alegând calea unei
confruntări militare la capătul căreia urma să domine tot
Extremul Orient, Asia de Sud-Est şi o bună parte din restul Asiei.
Deşi a refuzat să atace URSS în paralel cu Germania - Războiul
Ruso-Japonez o făcuse sceptică în privinţa unui blitzkrieg eu
Ursul Levantului - nu a ezitat să atace atât SUA cât şi Imperiul
Britanic sau China, în condiţiile în care dependenţa de resursele
economice externe o făcea vulnerabilă la un conflict de o
asemenea anvergură.
Acceptând înfrângerea, Japonia şi-a continuat apoi
dezvoltarea economică şi a devenit, începând cu anii 1960,
PUTEREA 151
1 1 tactul admiraţiei în tre g ii lum i. Spaim ele anilor 1970 s-au

I l^yedit nejustificate —n ip o n ii n u i-au detronat p e am ericani pe
I je economică, a şa cu m n u au facut-o anterior nici m ilitar.
I I nependenţa. de resursele externe şi de fluxurile internaţionale
I Ide capital, v o la tilita te a u n u i m e d iu eco n o m ic b a z a t p e
I | speculaţii şi un mediu politic incert au fost şi simt tot atâtea
I motive pentru temperarea zelului admiratorilor necondiţionaţi
| ai jnodelului japonezi.
I La această oră, Japonia pierde m ult în plan internaţional din
| puterea sa sim bolică în favoarea Chinei, aparent m ai dinam ică
| şi mult mai m are ca suprafaţă şi num ăr de locuitori, iar absenţa
I unei puteri militare îi m enţine vulnerabilităţile în faţa celui m ai
I mare competitor regional —aceeaşi China. însă im ensa sa forţă
I economică şi rolul de echilibru pe care îl joacă în regiune —
I I esenţial pentru SUA şi U E (şi chiar pentru Rusia) - o m enţin ca
11 jucător de talie internaţională. Este greu de crezut că în viitorul
I imediat măcar Japonia îşi va revizui dram atic opţiunile,
I renunţând la relaţia privilegiată cu SUA - care im plică o
I limitare a dezvoltării puterii militare, ca urmare a Tratatului de
I securitate SUA—Japonia —, în favoarea unui jo c asiatic m ai
I accentuat. Actuala situaţie oarecum schizoidă, de concurent
I acerb al Americii în plan economic, dar „protectorat” al
acesteia din punct de vedere militar, se va menţine, cu tot
cortegiul de întrebări şi frustrări periodice care decurg din el.
C hina
D acă In anii 1 9 6 0 - 1 9 7 0 se vorb ea d e „m iracolu l ( e c o n o m ic -

n.n.) japon ez”, astăzi e s te la m o d ă să se v o r b e a s c ă - c u in v id ie
PUTEREA 161
Terorismul internaţional
I ] n zilele din a doua jumătate a lunii septembrie a anului

|ol, când America încerca să se dezmeticească din şocul celui
Li dramatic atac de pe teritoriul său din istorie, reprezentanţii
■ninistraţiei Bush, în frunte cu „cel mai puternic om din
|me“ - preşedintele însuşi s-au vădit a avea o adevărată
iroblemă cân d au încercat să localizeze GEOGRAFIC
■amicul care lovise SU A în inimă.
■N um ele lui B en L aden a fost folosit cvasiimediat, alături de
iei al organizaţiei pe care o conducea, al-Qaeda. L-a folosit
fteja George *W. B ush în discursul televizat din seara de
Kl septembrie, când s-a adresat naţiunii din Biroul Oval şi a
■igurat-o că toţi cei implicaţi vor fi straşnic pedepsiţi.
■ în discursuri a apărut apoi cuvântul „Afghanistan“ - deja o
Rţititate geografică, statală. Regimul „taliban“ al mujahedinilor
pn rândul cărora luptase şi Ben Laden în anii războiului cu
ilRSS (cu un decisiv sprijin militar şi logistic american)
[sprijinea „celulele" al-Qaeda.
■ Numai că rapoartele CIA şi ale altor servicii de informaţii
■ttdicau clar prezenţa acestei organizaţii în cel puţin alte treizeci
p e state de pe glob, împrăştiate pe trei continente. Ben Laden
pisese coşmarul administraţiei Clinton, când lovise mai multe
tente din afara teritoriului SUA (nava USS Cole, ambasadele
|din Tanzania şi Kenya). Atunci o operaţiune de extragere a
teroristului numărul unu din Afghanistan fusese socotită prea
■seanţă şi cel mai probabil sortită eşecului.
■ A fo s t m e n ţio n a t a p o i ş i P a k ista n u l, ţară ca re, d atorită
■ h n flic t u lu i să u c u In d ia , d isp u n e a /d is p u n e d e u n a rsen a l
ligedutabil şi era s o c o tită — p â n ă la 9 /1 1 — c e a m a i p r e o cu p a n tă
162 EUGEN OVIDIU CH IROVICI
chestiune a regiunii. L a şcolile sunnite de acolo se forma^. I

mulţi dintre com batanţii care se aflau acum în regimentele |„j I
Ben Laden.
Cu ajutorul CIA, L iga N ordului din Afghanistan a alunga I
regimul taliban, iar această ţară şi-a început tragica existenţa a I
războiului civil. Câm piile de m ac au transform at Afghanistanui I
într-unul dintre m arii furnizori de opiacee de pe piaţa I
internaţională a narcoticelor.
D ar tot nu era clar cine luptă cu cine. P e de-o parte SUAI
- dar care se revendica de la o cauză care-î transcende I
frontierele: apărarea valorilor dem ocraţiei în faţa provocării I
teroriste —pe de altă parte o organizaţie teroristă (al-Qaeda) I
care, la rândul său, 'nu are o cauză „naţională44, precum I
organizaţiile palestiniene, de pildă, sau IRA , ci pomeneşte, mI
retorica sa către publicul larg, de „cruciaţii occidentali", I
făcând trim itere la o term inologie specifică Evului Mediu I
tim puriu.
W ashingtonul a scos atunci din pălărie Irakul lui SaddamI
Hussein, iar agenţiile de inform aţii şi Pentagonul s-au dat de-a I
berbeleacul pentru a le furniza lui Bush jr., Rumsfeld şi Powell I
argumentele atacului îm potriva acestei ţări. Hussein nu doar I
sprijinea al-Qaeda - inamicul numărul unu al lumii occidentale-, I
ci încerca să se înarm eze nuclear şi deţinea un impresionai» I
arsenal de arme chimice înspăim ântătoare, j
A stăzi ştim că „dovezile** erau cyasiinexistente,c» I
adm inistraţia Bush jr. le-a obţinut cu un ajutor „prietenoşi' I
al M arii Britanii —charism aticul T ony B lair a plătit până 1»1
urm ă cu cariera politică suportul oferit SUA am aceas*3B
^chestiune —şi că s-a ajuns până la deconspirarea unui agel,t I
PUTEREA 163
LjA __ Valerie Plame -jch iar de către cercul intim al pre-

Lintelului ţării.
I Dincolo de detaliile sordide care au însoţit justificarea
Itacării Irakului, al-Qaeda vine să demonstreze o mutaţie
Importantă pe care terorismul internaţional - şi internaţionalist! -
I suferit-o odată cu intrarea în scenă a lui Ben Laden.
Terorismul a însoţit istoria umanităţii, aşa cum scriam într-un
■capitol anterior^ de la zeloţii evrei la asasinii ismaeliţi ai
■Bătrânului din M unte. El a fost oarecum potenţat începând cu
■anii 1950 de m itologia rezistenţei antinaziste în Europa, când
Inii şi zeci de m ii de civili au devenit luptători împotriva
■armatei de ocupaţie germane. Popcultura i-a transformat pe toţi
■aceştia în eroi pentru uzul maselor şi a inoculat ideea —oarecum
■total improprie lumii civilizate până atunci - ca a pune o bombă
■sau a reteza un gâtlej de „inamic“ poate fi un act patriotic şi pe
■deplin acceptabil social.
Asta f ă c e a c a lu p tă to r ii d in I R A 1, cei d in E T A ^,
■Lbărboşii44 m a r x iş ti a i B rig ă z ilo r R o şii d in Ita lia sa u
■cârlionţaţii d in O E P să se au to in titu lez e cu se n in ă ta te
■„luptători p e n tru lib e rta te 44’ P â n ă la urm ă, ce era, confo rm
| J IRA (A rm ata R e p u b lica n ă Irlan deză) e ste creată în anul 1 9 1 6 , în tim pul
■luptei pentru in d ep en d en ţa Irlandei. în form a sa actuală s e n aşte la fin e le
■anilor 1 960, c o m b a ta n ţii fo lo s in d sim b o lism u l IR A pentru a -şi su b lin ia
■ scopurile ş i m o d u l d e acţiu n e. în p o fid a aparenţelor, IR A n u a fo s t doar un
■grup de fa n a tici p o litic i/r e lig io şi, pi o structură extrem d e c o m p le x
■ organizată ş i foarte efic ie n tă în lupta contra „trupelor de o cupaţie” e n g le z e,
■ cu m ulte c o n e x iu n i în întreaga lum e. în 1 9 7 0 , IR A a creat S in n F ein ,
„aripa“ sa p o litic ă . O ficia l, î n iu lie 2 0 0 5 se anunţă „term inarea cam pan iei
■ m ilitare^ (ech iv a len tă cu dezarm area structurii).
» E T A (în sem n ând în bască „Ţara B a scilo r şi Libertate”) e ste o organizaţie
I terdrisţăjde stânga ce p ledează pentru independenţa Ţării B a scilo r, teritoriu
■ al S p a n ie i de astăzi. S-a făcut remarcată de-a lungul u ltim elor d ecen ii prin
■ atentate deosebit de sângeroase.
PUTEREA 163
1 ^ _ ValerieiPlame - chiar de către cercul intim al pre-

Idiiiteluluiţării^
I pincolo,|de detaliile sordide care au însoţit justificarea
itacârii Irakuluiâl-Qaeda vine să demonstreze o mutaţie
Importantăpe care terorismul internaţional - şi internaţionalist! -
I suferit-o odată cu intrarea în scenă a lui Ben Laden,
I Terorismul^ însoţit istoria umanităţii, aşa cum scriam într-un
Rapitol anterjpr j ,.de la zeloţii evrei la asasinii ismaeliţi ai
Bătrânului din Munte. El a fost oarecum potenţat începând cu
ifflii 195Q de mitologia rezistenţei antinaziste în Europa, când
inii şi zeci;;de mii de civili au devenit luptători împotriva
minatei de ocupaţie germane. Popcultura i-a transformat pe toţi
pceştia în eroi pentru uzul maselor şi a inoculat ideea - oarecum
K ta l improprie: lumii civilizate până atunci - ca a pune o bombă
s a u a retezai un gâtlej de „inamic” poate fi un act patriotic şi pe
■deplin acceptabil ^social.
| Asta făcea ca ’'iu p 'tâ to r iî.din IR A *1, cei din ETA^‘,
1,bărboşiill m a n tiş Ş |a i B rigăzilor R oşii din Italia sau
lârlio n ţaţif din O EP să se autointituleze cu seninătate
[„luptători pentru libertate” . Până la urmă, ce era, conform
r IRA (Arm ata R epublicană Irlandeză) este creată în anul 1916, în tim pul
jluptei pentru independenţa irla n d ei. în forma sa actuală se naşte la fin ele
[anilor 1960, com batanţii folosind sim bolism ul IRA pentru a-şi sublinia
[scopurile ş i m odul de acţiune. în pofida aparenţelor, IRA nu a fost doar un
Igrup de fanatici poh tici/religioşi, ci o structură extrem de com plex
j organizaţi şi foarte eficientă în lupta contra „trupelor de ocupaţie44 engleze,
leu multe conexiuni te întreaga lume. în 1970, IRA a creat Sinn Fein,
Laripa44 şgj politică. O ficial, în iulie 2005 şe anunţă „terminarea campaniei
I militare44 (echivalentă cu dezarmarea structurii).
p (însem nând în bască „Ţara Bascilor şi Libertate44) este o organizaţie
l teroristăê stânga ce pledează pentru independenţa Ţării Bascilor, teritoriu
al Spaniei de astăzi. S-a făcut remarcată de-a lungul ultim elor decenii prin
[atentate deosebit de sângeroase.
164 EUGEN O VIDIU CH IROVICI
definiţiei jurid ice internaţional acceptate, un Emesto „Che*

Guevara, care încerca să dinam iteze B o liv ia şi să „exporte1*
revoluţia cubaneză?! U n „lu p tăto r p en tru libertate44 sau un
terorist? D epartam entul de Stat l-a în c ad rat fără ezitare în cea
de-a doua categorie şi un com ando l-a îm puşcat In Bolivia
după o îndelungată hăituire. U rm area? C hipul martirului a
apărut pe m ilioane de tricouri în nefericita A m erică Latină şi
în Europa, afişe cu portretul său au apărut pe străzile
P arisu lu i răsc u lat în 1968: se n ăscu se un martir al
m arxism ului, în condiţiile în care era lim pede că un Stalin
sau un B uharin nu putea aspira la acest statut.
însă era lim pede ce dorea OEP, de pildă. Era clar ce
doreau luptătorii basci, era la fel de clar ce doreau irlandezii
din IRA. în al doilea rând, terorism ul nu era net arondat unei
anum ite confesiuni: irlandezii erau catolici (la fel bascii),
m arxiştii din Brigăzile Roşii sau Fracţiunea Arm ata Roşie din
G erm ania erau atei de extracţie com unistă, OEP nu făcea caz
de vreo fervoare relig io asă şi n u fo lo sea argumente
confesionale. C eea ce m ai târziu avea să fie numit în
term inologia politică drept „fundam entalism islamic44 se
m anifesta într-un teritoriu confesional relativ restrâns la
Komeyni şi acoliţii acestuia din Iranul antimonarhic, care va
prelua puterea la Teheran la finele anilor 1970 pe fondul unei
revolte populare ample. A poi, Iranul va intra în război cu
regimul LAIC al lui Saddam H ussein, care se revendica mai
k degrabă de la naţionalism ul panarab decât de la Islam, deşi
I folosea cum pătat şi argum entul religios al sunnei, un război
II istovitor şi costisitor sfârşit fără rezultate concludente (fiecare
I parte va revendica victoria).
PUTEREA 165
Aforismul n u este, aşad a r, u n „ju că to r sin g u ratic", de

jpe ce organizaţiile!* sale se în sc riu m a i d eg ra b ă în logica
I vendicărilor p o litico-teritoriale, a u ag en d e clare şi se a l i n i a t a
L pa logica R ăzboiului
R ece, co c h etân d cu sprijinul m ai m u lt
Lmai puţin consistent al M o sco v ei.
Cine este Ben L aden, ce rep rez in tă al-Q aeda şi de ce a decis
I aceasta organizaţjjgfcă lo v e asc ă A m erica şi aliaţii fideli ai
[acesteia^!
Răspunsutiledevin extrem de com plicate şi asta s-a văzu t în
luările publice de poziţie ale adm inistraţiei am ericane, care a
Itiebiiiii săJginventeze din m ers o nouă term inologie politică,
pDilitară^|i inform aţională^ <
| Ben Laden|este un produs m ult m ai sofisticat decât liderii
I organizaţiilor arabe/m usulm ane care, într-un fel, l-au precedat
I [ şi i-au p reg ătit terenul. E l este capabil să nască o adevărată
I I mitologie f o n d a t o a r e ^
i Ben Laden nu este un m arginal, aşa cum era, de pildă,
■ Emestaţ G uev ara-. E ste u n individ care pro v in e d in
I „aristocraţia44 saudită, şcolit în O ccident, cult şi foarte bogat. E l
■ şi-a abandonat traiul strălucitor pentru a se dedica luptei
■ împotriva „necredincioşilor com unişti" din arm ata U RSS care
li invadase Afghanistanul la finele anilor 1970. Este u n sacrificiu
I aproape sim b o lic, foarte pe placul fanaticilor religioşi.
Ben L ad en se adresează publicului larg înregistrându-se pe
I i casete video într-un decor la fel de sim bolic, care m erită
I studiate de specialiştii în m arketing politic. D ecorul este
I dcşertic şii stâncos, cu trim itere clară la vremurile de început
I aleProfetului. Hainele lui sunt modeste, ba chiar sărăcăcioase:
H t tiy soi de păstor iluminat în izmene, sfidând cea m ai mare
■ Putere a lumii - oare nu acesta este sentimentul lumii sărace în
166 E U G E N O V ID IU C H IR O V IC !
fata opulenţei americane? Adresările sunt împănate de 0

frazeologie religioasă de cel mai înalt nivel, inexistenţa %
discursul şi adresările organizaţiilor teroriste (inclusiv
musulmane) de până la el: în câteva minute, numele lui Allah
este invocat de zeci de ori. El nu vorbeşte „doar“ de America,
ca stat-naţiune: el vorbeşte de „cruciaţi**, de „necredincioşi'
de „invadatori**, cu trim itere la o geografie incerţi
prenaţională, medievală. Dacă faci abstracţie de faptul ci
priveşti toate acestea de pe o canapea în faţa unui aparat video
VHS sau a unui modem DVD, poţi să crezi că totul se petrece
în 1099, când cmciaţii conduşi de Godffroi de Bouillon şi
Raymond de Saint-Gilles luau cu asalt Ierusalimul în cadrul
primei cruciade.
Se confundă al-Qaeda cu lideml său şi principalul sponsor
financiar, Ossama ben Laden?
Până la un punct probabil că da sau se confundă la începutul
formării acestei grupări. După 9/11 era deja clar că simpla
dispariţie a lui Ben Laden —cu riscul de a naşte un nou martir
în cazul în care era pur şi simplu ucis —nu va pune capăt nici
existenţei al-Qaeda, în particular, nici a chestiunii noului tip de
inamic, în general.
Nici sectă religioasă, nici grupare paramilitară, nici
organizaţie politică, al-Qaeda este însă puţin din toate acestea
laolaltă, într-o formă nemaiîntâlnită în epoca modernă, dar
specifică, de asemenea, lumii feudale. Este un soi de
sectă/societate secretă, care îşi racolează membri din toate
clasele sociale, îi prepară psihic şi fizic pentru misiuni specifice
şi cultivă fanatismul maxim printre aceştia, folosind mai ales
argumente religioase. Este o grupare paramilitară prin ţintele
pe care şi le alege şi prin mijloacele prin care îşi pune în
PUTEREA 167
Ijicare comandamentele. în ultimă instanţă, este o organizaţie

Ritică, dezvoltând o paradoctrină centrată pe anticreştinism,
Ipologia Islamului şi antioccidentalism (SUA fiind privite doar
C liderul „occidentului cruciat*4).
Ce doreşte al-Q aeda?
K Pur şi simplu pedepsirea A m ericii - în ansamblul său - a
pliaţilor acesteia şi a regim urilor orientale care dau dovadă de
ferea multă cooperare în raport cu Statele Unite. Ben Laden
■sugerează că sfârşitul „conflictului** va veni doar atunci când o
■Americă în m izerie se va căi şi se va enclaviza pe propriul
■continent, în vrem e ce flam ura verde a Profetului va flutura
■riumfatoare asupra lumii întregi. Orice student la istorie
I recunoaşte vechea voce a Jihadului din vremea în care învăţaţii
■arabi deplângeau decăderea unui califat ajuns la cheremul
Lcelţilor" din Occidentul creştin şi aşteptau izbăvirea printr-un
■lider salvator (Salah-al-Dhin - Saladin - avea să fie unul dintre
■aceşti lideri războinici care vor sfârşi în 1291 prin a-i alunga
[ complet pe cruciaţi din Orient).
Al-Qaeda nu negociază, nu dă ultimatumuri, precum „bunii"
precursori palestinieni din anii 1960-1970: al-Qaeda pedepseşte,
loveşte, distruge. Organizaţia nu cere nimic: ea chinuie
Occidentul pentru simplul fapt că acesta există. Iar Occidentul -
în frunte cu America - va fi obligat să se considere într-un soi de
război atâta vreme cât al-Qaeda va exista.
Este terorismul, în aceste condiţii, un .Jucător singuratic" pe
scena puterii?
Da, pentru că el a ajuns să cumuleze, simultan, toate cele
trei forme de putere în doze semnificative.
Nu doar al-Qaeda —dar în special al-Qaeda —dispune de
foarte mulţi bani. Nu se cunoaşte exact rodul financiar al
EUGEN OVTDIU CHIROVTCI
câm p iilo r de m ac d in A fg h an istan , în să este cert «

înseam nă un adevărat fluviu de bani în conturile talibanilor
iar o parte finanţează direct terorism ul. O puzderie 4
com panii m ai m ari sau m ai m ici, sub varii acoperiri
form ează o reţea com ercială care acoperă globul. Terorişti;
sunt im plicaţi în traficul internaţional de arme, in spălarea
banilor m urdari proveniţi din droguri şi sunt un dealer
im portant pe piaţa narcoticelor. E xact cum spunea amar tto
funcţionar C IA în anul 2002: „Pentru ei, este limpede, banii
nu reprezintă nici cea m ai m ică problem ă. A u câţi le trebuie
şi când le trebuie".
D acă raportăm forţa param ilitară a al-Qaeda la US Forces
sau SAS-ul britanic, m ilitanţii ultraradicali musulmani par
d erizo rii. A sta dacă ju d ecăm în logica conflictului
convenţional, în care două armate — fiecare sub stindardul
său —se înfruntă pe un câmp de bătălie aflat pe uscat, m aer
sau pe apă. Teroriştilor însă nu le trece prin minte să ducă o
asem enea bătălie: datorită lo r am intrat, în semantica
m ilitară, în epoca conflictului neconvenţional, atipic etc.
N ici flota de subm arine înarm ate nuclear, nici cea mai
puternică aviaţie de război din lum e şi nici trupele de
com ando pe care le vedem la televizor nu au putut apăra
SUA de 9/11. Nici vreun Jam es Bond 007 nu s-a ivit din
insulele exotice unde-şi făcea pesemne veacul pentru a salva
capitala britanică de bom bele puse în trenul subteran şi m
autobuze. Nici m ăcar spaniolii, îm bătrâniţi în lupta cu
separatiştii basci din ETA şi unşi cu toate alifiile nu au reuşit
să dejoace planul vizând aruncarea în aer a unor trenuri de
călători la Madrid. De fiecare dată teroriştii au lovit crunt, au
lovit unde au dorit şi au dat cu tifla m ilitarilor din taberele
PUTEREA «69
Inverse. Nici măcar celebrul Carlos „Şacalul4*1 - cu un

puternic sprijin la vremea respectivă din URSS şi de la unii
Sateliţi ai acesteia - nu putea visa la lovituri de o asemenea
Invergură şi cu urmări tragice de o asemenea amploare.
Ipaţiunile s-au războit între ele timp de sute de ani şi au
Ipezvoltat dispozitive militare ucigătoare menite unor
IBasemenea tipuri de conflicte. începând cu intrarea în istorie a
■trsenalului nuclear şi a dezvoltării de tip science-fiction
■ chiar a armamentilŞii convenţional, pare puţin probabil să
«sistăm la emoţionante declaraţii de război, trenuri cu soldaţi
■plecând din gări ticsite de iubite care flutură înlăcrimate
■batiste colorate. Dar se pare că nimeni şi nimic nu te poate
■apăra, la o adică, de un inamic hotărât să pună bombe unde
■nici nu te gândeşti şi să folosească în masă combatanţi
■sinucigaşi. Al-Qaeda şi organizaţii asemenea ei sunt prezenţe
■militare cârelpot pune în dificultate State întregi.
Ben Laden pârei şi figură charismatieă a liderului religios
■ascetic Si gata de sacrificiu; cu barbă lungă şi ochi arzători: el
Ise erijează de la forţa simbolica înspăimântătoare a unei anume
| interpreta^Coranului, acel mesaj primar care i-â făcut pe
[ beduinii contemporani Profetului şi pe cei ai generaţiei care i-a
l urmat sa cucerească tot nordul Africii, să debarce în Spania şii
i 1 Carlos „Şacah>l“ - p e nu m ele real Ilici R am irez Sanchez - s-a născut în
lanul 1942 în V e n e zu ela , ca fiu al unui avocat marxist. Intrat în contact cu
terorismul internaţional, d ev in e cunoscut în lum ea întreagă după raidul
asupra cartierului general al OPEC de 1® V iena (1 9 7 5 ), soldat cu trei morţi.
Devine m em bru al Frontului Popular pentru Eliberarea P alestin ei şi
primeşte suport lo g istic din partea Tratatului de la V arşovia (a lo cu it m ultă
vremel la B udapesta). în anul 1994 este capturat în Sudan şi predat
autorităţilor franceze, care, în urma unui proces, îl condam nă la închisoare
b e l viaţă. P orecla i-a fo st dată de un jurnalist de la ziarul britanic
GuardicmSk
170 E U G E N O V ID 1 U C H IR O V IC I
să am en in ţe p en tru p rim a o a ră în tre a g a E u ro p ă. El

cred in ţa oarbă, p â n ă la sa c rific iu p e rso n a l, unui O ccideat»
care-1 p rez in tă d rep t d ec ăzu t, in c a p a b il d e cre d in ţă adevărată
D u m n ezeu şi ro b it de lă c o m ia p e n tru ban i. M esajul lui Ba
L ad en , c itit co rect, p o ate în se m n a u n a p e l la b u n u l musuhnţ
sărac d e a n u se lă sa m o m it d e v iţe ii d e a u r ai Vestului,
p ie rz ân d u -şi sufletul şi v ia ţa v e şn ic ă — el e ste oricum superior
cre atu rilo r deg en erate care p o p u le a z ă zg â rie-n o rii din America
şi-şi v â n d fiin ţa p en tru u n p u m n d e p ara le.
N u în tâ m p lă to r d iscursurile lui B u sh jr . au început si fie
îm p â n zite d e aluzii sau directe trim iteri religioase, cu iz
m esian ic. U n ei pu teri sim bolice de ex tracţie religioasă şi care
fo lo seşte o asem enea term in o lo g ie îi op u i c u dificultate o
re to ric ă seacă despre drepturile o m ului şi v alo rile democraţiei
O cre d in ţă relig io asă n u p o ate fi co m b ătu tă c u o ideologie:
co m u n iştii au lăsat bisericile d in P olo n ia, d u p ă patru decenii
m a i p lin e d ecât erau înainte de cel de-al D oilea Război
M o n d ial. N u p oţi să discuţi cu arg u m en te carteziene cu un
in terlo cu to r care foloseşte dog m atica to m istă, de pildă. Cele
d o u ă softuri sunt incom patibile, n u se „re cu n o sc" între ele şi
p rin u rm are, n u p o t face tran sfer de date. B e n L aden este - sau
v rea să fie - p entru lum ea m u su lm an ă sărm an ă o combinaţie
suis-generis de C he G uevara şi S aladin. A ici trebuie căutată şi
influenţa p e arena m ondială a căderii comunismului 4 cu
excepţia C hinei, d ar C hina nu şi-a asu m at niciodată un rol
in te rn a ţio n a list — şi, d ec i, d e b u s o la re a celor pe care
„Internaţionala" îi num ea „oropsiţii sorţii**. Anticapitalismulnu
m ai este astăzi o ideologie, este m ai d egrabă un sentiment Cei
care nutresc acest sentim ent pot adera fie la puzderia de mişcăn
antiglobaliste, dar care p ar a înflori m ai degrabă în Occident
PUTEREA 171
1 ât în Orient, fie să apeleze la stindardul religios - zonele

Elamiste. Ben Laden se doreşte apostolul unei lumi în care
Ejnerica trufaşă va fi umilită şi distrusă — o binemeritată
Lyanşă pentru întinsele zone de pe glob sortite mizeriei.
l.Tot aşa cum în zorii reformei lui Martin Luther „noua
|jedinţă“ propovăduită,,sde acesta şi de adepţii lui a fost
Bjnbrăţişată^|niţial doar' de clasele inferioare - locuitorii
BjurguriloJt,^ negustorii şi meseriaşii antiaristocraţi şi
lantipapistaşHn egală măsură (revolta fiind, de fapt, împotriva
Iprivilegiilor, justificate inclusiv cu argumente teologice)- —
jfimdamentalismul islamic nu se adresează învingătorilor din
sistemul capitalistei sărăcimii. Să ne aducem aminte că o parte
Iapopulaţiei Me origine africană din S ţm a văzut în Islam un
[vehicul emancipator şi un mijloc de lupta împotriva unui
establishmeîSt sbcotit nedrept.
Terorisiiitdâ ajuns să impună direcţii şi să remodeleze
legislativă reformuleze bugete de stat şi să înfricoşeze. El este
unjucător de putere.
C r im a o rg a n iz a tă
în anul 1944, când trupele aliate se pregăteau să debarce în

Italiaifcel mai cunoscut gangster şi şeful neoficial al crimei
organizate din SUA - „Luky“ Luciano1 - se afla la închisoare
pentru complicitate la omor, şantaj, extorcare şi evaziune
1„Lucky^ Luciano a fost unul dintre cei mai faimoşi mafioţi americani de
origine siciliană, reuşind în anii 1930 formarea unei alianţe a numeroaselor
„familii44 din SUA. Arestat de autorităţi, este eliberat în schimbul suportului
pe care Mafia din Sicilia îl dă trupelor aliate debarcate în Italia. îşi confirmă
porecla murind în patul său, la o vârstă venerabilă.
PUTEREA 181
lunatic raportul de putere ÎNTRE sectorul public şi cel privat

K această direcţie* în favoarea, evident, a celui din urmă.
Structurile religioase
I Raportul de putere dintre Biserică şi puterea seculară a fost

mereu subiecţi i de controversă în istorie. Nici lumea
iontemporană^nu face excepţie.
I Dacă bisericile ortodoxe sunt autocefale —ceea ce le reduce
posibilităţii închegări .^pnor reţele globale iar spectrul
protestant rămâne fărâmiţat şi lipsit de un centru unificator,
waticanuLa fost şi este un jucător global de putere.
| Marea Epidemie t de Ciumă, Renaşterea, Reforma şi
Kecolul Luminilor au înşemnat,; aşa cum scriam în capitolele
iinterioareg tot atâtea loyituji, dure la, adresa monopolului
puterii sim bolice pe care Biserica Catolică l-a avut un
[mileniu,în spaţiul;Europei Centrale şi de Vest, adică asupra
ponei care, din punct de vedere geografic, delimita cele mai
importante forţe pe scena, globală a puterii. Nordul a devenit
protestanţii antipapal, sudul a rămas în linii mari catolic, iar
Războiul de 30 de Ani a schiţat oarecum definitiv frontiera
victoriei Reformei.
Vaticanul s-a relegitimat în forţă pe scena mondială
începând cu pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, un papă
charismatie şi energic, care a avut un rol major şi incontestabil
lîn destructurarea regimului comunist. Nu are rost să
menţionăm că în. spatele acestei victorii se întrevede mâna
lungă a CIA, care a sprijinit din plin nu doar ascensiunea lui
Karol Woytila spre tronul pontifical, ci şi acţiunile sale
ulterioare. Poate că şeful sindicatului polonez Solidaritatea

credea sincer că aparatele de copiat, banii şi materialele de
propagandă care ajungeau la el via Biserica Catolică erau
rodul manei cereşti. Americanii nu au ezitat după aceea să-j
aducă aminte că lucrurile nu stăteau tocmai aşa. Opus Dei,
braţul înarmat al Vaticanului - un soi de iezuiţi moderni a
devenit în trei decenii o forţă de temut, o adevărată maşină de
făcut şi multiplicat fonduri importante, cu scopuri neclare şi j
acţiuni suficient de obscure pentru ca unii observatori mai
maliţioşi să îl denumească „Octopus D ei“. Sub conducerea
unui dur autentic, descins din curentul anti Vatican II - fostul
cardinal german Ratzinger - Vaticanul a redevenit un jucător
de putere activ * şi persuasiv care cere, printre altele,
m enţionarea originilor creştine în docum entul care se vrea a fi
prim a Constituţie europeană. Cum Europa - geografic, istoric,
politic şi cultural - este m ult mai veche de 2 000 de ani (a se
vedea civilizaţia celtică sau cea romană), pretenţia
Suveranului P ontif a iscat controverse printre analişti şi
proteste vehemente din partea milioanelor de musulmani
potenţiali trăitori în Europa Unită. Dar papa Benedict al
XVIII-lea este un perseverent hotărât să recâştige teritorii
pierdute în secolul al XlX-lea. Dintre instituţiile religioase,
Vaticanul este şi cel mai important deţinător de putere
economică, putere pe care a ştiut să şi-o menţină, în pofida
pierderilor din ultimele patru secole.
Cu ce entitate/entităţi geografică/statală asimilăm astăzi
Islamul ca fenomen religios? Civilizaţia arabă, timp de cinci
secole după Profet, a fost principalul vehicul militar de
expansiune a acestei confesiuni aflată parcă mereu pe picior de
război cu cineva. I-a urmat apoi aceea a turcilor selgiucizi cu
PUTEREA 183
Lpresia politică a Im periului Otoman - până la finele secolului

I j xiX-lea şi începutul secolului XX, când Mustafa Kemai a
L s bazele naţionalism ului turc şi a trasformat Imperiul într-o
Lţiune modernă. C e în ţelegem astăzi în mod dominant când
Lpunem Islam? Statul laic cu capitala la Ankara, care încearcă
sa intre în U niunea E uropeană cu cei peste 70 de milioane de
'musulmani sunniţi şi o adm inistraţie m ereu atentă la inflamarea
ifundamentalismului în interiorul propriilor sale frontiere? Şiiţii
din Iran, sever antiam ericani şi antiisraelieni, ai căror lideri pun
la punct un im portant program nuclear cu care nu ezită să
şantajeze O ccidentul? Regim urile „prietenoase** din Arabia
Saudită, K uw ait sau Emirate, dogmatice până în măduva
oaselor, dar bogate în resurse energetice şi cu o politică
mlădioasă la adresa Occidentului? Radicalii din Indonezia, pe
care criza econom ică din 1997 i-a expediat direct în braţele
fundamental işti lor cu mesaje jihadiste? Celulele al-Qaeda din
întreaga lume, pentru că Ben Laden are pretenţia să vorbească
în numele TU TU ROR dreptcredincioşilor lui Allah, indiferent
în ce colţ al lumii trăiesc şi ce naţionalitate au înscrisă în actele
de identitate?
La începutul secolului XX, Islamul nu reprezenta un jucător
de putere, indiferent unde-1 căutam pe hartă. Imperiul Otoman
îşi încheia lunga sa agonie, colonialismul era prezent încă
pretutindeni în Orient, marile rezerve de petrol din Orientul
Mijlociu nu erau exploatate şi atât de necesare unei economii
mondiale ce încă nu-şi ambalase motoarele la turaţia la care
avea să o facă după al Doilea Război Mondial. Lumea
musulmană a fost, prin urmare, una dintre marile câştigătoare
ale secolului trecut, în pofida eterogenităţii sale, menţinută
până în prezent. Odată cu naşterea OPEC - preponderent
184 EUGEN OVIDIU CH IROV ICI
m usulm ană - ea îşi afirm ă identitatea econom ică distincta I

Odată cu al-Q aeda, fracţiunea cea m ai toxică a terorismului I
internaţional confiscă stindardul luptei „m ilitare“ împotriva I
unui inamic identificat a fi creştinul occidental. Ingredientul I
m usulm an nu m ai lipseşte din nici un conflict —a se vedea fosta I
Iugoslavie. Recursul la apartenenţa m usulm ană a devenit un I
argum ent la fel de des invocat, aclam at şi fluturat în vânt ca I
oricare alt argument geopolitic sau de D rept internaţional.
în toate variile sale forme, Islam ul reprezintă un jucător I
singuratic — nu depinde de vreo naţiune sau de un grup de I
naţiuni în m od necesar, are o forţă economică! de temut şi una I
m ilitară aşijderea. De asemenea! în expresiiîS sale radicale - I
regim ul de la Teheran sau Ben Laden - este violent anticreştin I
şi antioccidental, chiar dacă îmbracă? aceste. concepţii atunci I
când le serveşte public în glazura unei autoapărări â?identităţii. I
La Moşul, în Irak, în toamna anului 2008, sute de familii au fost I
măcelărite şi alte mii obligate să migreze datorită SIMPLEI I
LO R APARTE-NENŢfe LA 1RELIGIA CREŞTINĂ, fără să fie I
luată în calcul atitudinea lor faţă de forţa multinaţională I
m ilitară prezentă în ţară. Radicalizarea rapidă a atitudinii unor I
grupări din zonă —de la antiam ericanism la antioccidentaKsm I
şi în final la anticreştinism - este elocventă şi demonstrează
răspândirea propagandei de tipul al-Q aeda în rândurile
populaţiei musulmane sărace de pretutindeni.
Iu d a ism u l
S istem a tiza t su b fo rm a le g ii m o z a ic e d e E zra ş i Nehemia

după c e E d ictu l lu i C y ru s I e lib e r e a z ă p o p u la ţia evreiască difl
9r
CINCI
Viitorul puterii
Ju că to ri naţionali, jucători singuratici
■ Dintre cele aproximativ 200 de state câte există astăzi pe

Bob, circa 30 lai1sută s-au născut după 1970. în ultimele şase
Becenii s-au „născut" m ai multe state decât în întreaga istorie
Riterioară. Judecat prin această prismă - aceea a jucătorilor
Raţionali spectrul puterii pare mâi degrabă să se fărâmiţeze
Decât să se concentreze, chiar dacă lumea devine intr-adevăr
[GLOBALĂ, iar interdependenţele între state cresc. G-20 - care
grupează cele mai puternice şapte economii de pe glob, pe
[de-o parte, împreună cu principalele 13 puteri economice
■anergente", pe de altă parte - deţine peste 80 la sută din
produsul Intern Brut mondial.
I La jum ătatea secolului al XlX-lea, singura entitate
Uinternaţională" era Uniunea Globală a Telegrafului, înfiinţată
în SUA în anul 1865. Astăzi, începând cu ONU, FMI, Grupul
păncii Mondiale, OMC şi terminând cu sutele de asociaţii,
[instituţii şi convenţii semnificative, toate poartă inscripţia
[,internaţional" sau „global" pe frontispiciu.
în acelaşi timp, cum observă profesorul Walker Connorde

la Princeton University încă din anii 1970, dintre aceste state
doar 12 întrunesc într-adevăr caracteristicile statului-naţiune în
înţelesul deplin al termenului (spiritul Păcii de la Westfalia),
Dacă avem 200 de state, avem în schimb Şi peste 10 000 de
culturi distincte şi peste 6 000 de limbi vorbite. In Europa, de
exemplu, avem 45 de state, însă avem şi 87 de grupări etnice şi
90 de limbi vorbite. Peste 50 dintre acestea: din urmă nu sunt
limbi oficiale în nici un stat european sau de pe glob. 1
Observăm aşadar cel puţin trei direcţii distincte de evoluţie
a jucătorilor şi a raporturilor dintre aceştia.* J
Prima ar fi aceea începută odată cu Pacea de la Westfalia, în
secolul al XVH-lea - naşterea Ştatelof-naţiuni şi consolidarea
acestora. Acest proces a>foşţ încetinit mai bine de două secole
de colonialismul care ajestrânsjnum ărul statelor şi a întărit
poziţia dominanţilor (Spania, Anglia, Franţa etc.). Odată cu
independenţa coloniilor britanice , din America de Nord,
Revoluţia Franceză, domnia napoleoniană şi consacrare^tot
mai largă a dreptului la autodeterminare, poziţiile dominante
tradiţionale s-au şubrezit, iar o puzderie de noi jucători statali
îşi fac intrarea în scenă. America de Sud, Africa, Asia şi chiar
Europa (după destrămarea Imperiului Otoman, apoi a celui
Austro-Ungar) devin furnizori de proaspete state-naţiuni.
Ultima „inflaţie“ este provocată de destrămarea URSS în 1991,
când fostele republici sovietice - caracterizate, cele mai multe
dintre ele, printr-o situaţie etnică, culturală şi confesională
extrem de eterogenă - îşi proclamă independenţa.
Această direcţie continuă să aibă ca pivot principalide
construcţie geopolitică statul-naţiune, cu toate reconfigurăiiîe
acestuia în ultimele decenii ale secolului XX şi începutul
PUTEREA 195
Ledului al XXI-lea. Reconfigurări care implică un transfer de

putere ÎN INTERIOR (LĂRGIREA AUTONOMIEI LOCALE
A UNOR REGIUNI/PROVINCII) şi unul ÎN EXTERIOR
(FOARTE VIZIBIL LA NIVEL EUROPEAN, PRIN
TRASFERUL DE SUVERANITATE ACCEPTAT CĂTRE
IbRUXELLES).
Adepţii unui stat puternic au căpătat o gură de oxigen prin
criza economică declanşată în Statele Unite în anul 2007 şi
| agravată în 2008 (când a devenit şi o criză cvasiglobală).
Atunci s-a demonstrat că fără o intervenţie a STATULUI,
situaţia se poate deteriora fără şanse de relansare.
[Naţionalizările temporare de bănci şi companii, criticile severe
la adresa unor condotieri ai finanţelor care au sărit calul şi
blamarea luxului ostentativ/agresiv al corporaţiilor au readus în
discuţie rolul şi locul statului ca unic potenţial provider de
arbitraj social/economic şi provider de stabilitate. Şi au aruncat
oarecum definitiv în derizoriu mitul ,jandarmilor" globali de
| tipul FMI sau Banca Mondială capabili să intervină
providenţial, asemenea unor supermani. Cele două instituţii —
| la fel ca ONU - au strălucit mai degrabă prin absenţă.
La sfârşitul primului deceniu al secolului XXI, statul -
criticat constant timp de cinci decenii de economişti, analişti
politici şi chiar de către unii politicieni din tot spectrul
ideologic - a început să-şi ia o îndelung aşteptată revanşă.
A doua direcţie ar fi aceea a mult discutatei globalizări -
creşterea interdependenţelor economice, simbolice şi militare
[ între state, proces amplu favorizat de dezvoltarea comuni-
î caţiilor şi a transporturilor de mare viteză.
E s te g lo b a liz a r e a o „ c o n ju ra ţie" , a d ic ă o d e c iz ie c o n ş tie n tă
I a u n o r ju c ă to r i d e a m p lo a r e d e a s u g e r a a c e a s tă d ir e c ţie , s a u u n
196 EUGEN O V ID fU CHIROVICI
proces obiectiv ale cărui rădăcini le găsim adânc In istorie şi

care acum este doar upgradat avându-se în vedere factorii care
l-au favorizat/potenţat?
Orizontul individual al omului A ntichităţii, apoi al celui din
Evul M ediu era dramatic lim itat, iar un asemenea concept era
imposibil.
Era lim itat de geografie.
Peste 99,99 la sută dintre fiinţele um ane trăitoare în acele
perioade se năşteau şi m ureau prizonieri ai unei geografii
m inuscule, reduse la o suprafaţă de câţiva kilometri pătraţi:
satul şi burgul apropiat. Până la prim a cruciadă (1096-1099),
pentru europeni Orientul M ijlociu echivala cu o altă planetă.
D istanţele reprezentau un obstacol aproape insurmontabil
p entru a călători din V eneţia la Londra aveai nevoie de mai
m ult de un an, iar pericolele em u majore..
E ra lim itat de analfabetism , pe de-o parte şi de dogmatism,
pe de alta.
B iserica a deţinut m ai bine de un secol monopolul cunoaş
terii. M ănăstirile erau singurele furnizoare de manuscrise în
condiţiile în care şi privilegiaţii —nobilii - constituiau o castă
războinică, şi nu una intelectuală. închisă în dogmatismul
tom ist, B iserica consacra o paradigm ă statică şi nu una
din am ică, d esch isă cercetării. A b ia inventarea tiparului,
alfabetizarea în m asă şi dezvoltarea reţelei de învăţământ]- Şt
d em o cratiza re a ac ce su lu i la ac esta - v o r conduce la
disem inarea cunoştinţelor în proporţie de m asă şi vor crea
(procesul nu este încheiat) o conştiinţă globală. Când urma
ghetei lui N eil A rm strong1 se im prim a în praful selenar, chiar
1 P rim a a s e le n iz a r e n u are n im ic e x p lic it „a m erica n ” , subliniindu-se
d im e n siu n e a g lo b a lă , în c iu d a fa p tu lu i c ă o m e n ir e a s e află în plin
„ R ă zb o i R e c e “ .
PUTEREA 197
jj pentru cetăţenii aflaţi dincolo de Cortina de Fier gestul este

g0Cotit o victorie a umanităţii şi nu una a SUA: conştiinţa
globală este deja mai puternică decât ideologia. Un medica
ment descoperit în Franţa sau în China devine repede un bun
comun al omenirii.
Cercetarea ştiinţifică şi com erţul au contribuit hotărâtor la
naşterea şi dezvoltarea globalizării. Oricine participă la un
congres ştiinţific îşi d ă seam a de acest lucru. într-o lucrare
anterioară, am num it aceste com unităţi ştiinţifice sau de afaceri
Raţiuni-virtuale44, dincolo de spaţiu, geografie şi cutume
culturale; Petroliştii, m edicii cardiologi sau actorii, de pildă,
formează aceste naţiuni virtuale. Computerele şi intemetul
asigură comunicarea instantanee, limba engleză a devenit latina
modernă, vorbită din China până în SUA şi din Suedia până
ui G recia»!
Această^ direcţie — globalizarea - a născut şi naşte reacţii
puternice din partea celor care se tem că upgradarea acestui
proces poate să conducă la uniformizare, pierderea valorilor
specifice şi a tradiţiilor, mai ales datorită faptului —discutabil —
că America s-ar afla în avangarda mondializării. In m od
oarecum curios, intensitatea acestor reacţii este mai amplă în
rândurile „privilegiaţilor" (Europa de Vest şi SUA) decât în
rândul potenţialilor pierzători (America Latină, Africa sau
Asia). '
însă cei care cred că mondializarea este răspunsul la toate
întrebările uită câteva lucruri esenţiale.
Cel puţin trei sferturi dintre statele lumii, grupând mai bine
de 80 la sută din totalul populaţiei globului, se află totuşi
oarecum în afara acestui proces: America Latină, Africa şi
Asia. Cel mai mare stat ca număr al populaţiei (China), cea mai
mare ţară ca suprafaţă a uscatului (F ederaţia Rusă) nu pot fj

socotite o parte a global izării, deşi prim a a profitat din plin de
acest proces, iar cea de-a doua este puternic integrată fa
econom ia m ondială, m ăcar ca m are furnizor energetic. Măcelul
uluitor din R w anda anilor 1990 dem onstrează o dată in plus cât
de departe este A frica de O ccidentul dezvoltat şi cât de
vulnerabil răm âne acest continent cu cea m ai m are dinamică a
populaţiei de pe glob în faţa jocurilor geostrategice ale marilor
jucători naţionali. Până la urmă, nu putem să nu ţinem cont că
discuţiile aprinse pro şi contra globalizare p ar totuşi dezbateri
rezervate „clubului privilegiaţilor**, adică celor 20 la sută din
populaţia lumii care trăieşte în condiţii m ult peste medie.
D ezvoltarea comunicaţiilor şi m ass-m edia are şi un efect
pervers deloc de neglijat. în vremea im periului Roman aveam
o m inoritate care trăia în lux şi o largă majoritate sortită unui
trai derizoriu. M inoritatea consum ă resursele produse de
im ensa majoritate. Această stare de lucruri era posibilă - şi
sustenabilă —prin teroarea potenţială exercitată de vastul aparat
m ilitar al imperiului, pe de-o parte, şi prin consacrarea unei
paradigm e etice şi m orale care oferea un surogat de |
„explicaţie** pentru cei lipsiţi de privilegii: Insecuritatea şi
sălbăticia lumii de dincolo de frontiere romane te făcea să-ţi
doreşti să trăieşti în lumea romană, aşa cum era aceasta -
alternativa era mai rea. Dar atunci puterea era suficient de
ocultată/justificată încât să nu fie pusă în discuţie de pături largi
ale populaţiei lipsite de privilegii. Puterea simbolică —clerul -
era strâns aliată cu puterea militară (care deţinea şi puterea
economică).
Astăzi este limpede că privilegiaţii consumă exact sub nasul
lipit de vitrină al miliardelor de oameni lipsiţi de privilegii şi,
I
PUTEREA 199
perspective şi speranţe într-un viitor mai bun.

I lumea care a devenit mai mică a diminuat distanţele şi a
I |ansparentizat viaţa colectivă. Săracul din Peru, Nigeria sau
I lidonezia ŞTIE cum trăiesc cei din Vestul trandafiriu.
i Or, tocmai| acest Vest vorbeşte de drepturile omului,
I egalitate de şanse şi viitor comun. Privilegiaţii nu mai flutură
I Irmele în faţa săracilor - dimpotrivă, ridică ode sistemelor
I |democratice.j:=
I BpCIn| asemenea; discurs a fost consacrat în anii în care
I Idemocraţiap parlamentarismul şi piaţa liberă erau socotite
I inodele (unice, chiar) aplicabile în orice spaţiu şi de orice
I ijucător naţional. Era oferit exemplul Japoniei militariste, care
■după celde-âl; Doilea Război Mondial a edificat o economie
I superdezvMtată şi a implementat cu succes modelul
■democraţiei^ parlamentare. Micii tigri ai Asiei erau alte modele
Ide succes care veneau să demonstreze că reţeta succesului a
■ fost descopeîiţiSI şi că ea funcţionează. La fel şi Marocul
I reforin&illt M Hassan ă f Il-lea, Argentina sau Brazilia (în
I pofida unor derapaje dictatoriale, socotite justificabile
■ prin opoziţia faţă de extrema stângă subversivă, promovate
I de Moscovâpşfl
Deceniile care au trecut au ridicat însă numeroase semne de
I întrebare!?^
Este discutabil în ce măsură democraţia autentică depăşeşte,
I de fapt, frontierele geografice ale paradigmei în care s-a născut,
I de fapt.
După căderea Cortinei de Fier, a părut firească opţiunea
H foştilor sateliţi ai Moscovei pentru Occident, democraţie si
I economie de piaţa liberă. Ţările Europei Răsăritene se raportau
1 la experienţa anterioară celui de-al Doilea Război Mondial, iar
200 EUGEN O V ID IU CH IR O V IC I
valul de revolte care a zguduit lagărul com unist începând cu

Berlinul sau B udapesta anilor 1950 n u a fo st d oar anticomunist,
ci şi prooccidental.
A nalizând atent lucrurile, raportarea la istorie (chiar relativ
recentă) este uneori înşelătoare şi născătoare de iluzii.
U ngaria dualism ului austro-ungar (ca să nu mergem mai
adânc în trec u tu l acestei ţă ri) era, ev id en t, departe de
dem o craţie. F in alu lu i co n fla g ra ţie i i-a u rm at amputarea
teritorială de la V ersailles, lovitura de stat bolşevică a lui Bela
K uhn, apoi dom nia extrem ei drepte prin regim ul amiralului
H orty. D upă 1945, spectrul politic a fost înghiţit de populismul
com unist, situaţie neschim bată p ân ă în 1989. Despre ce
experienţă dem ocratică vo rb im ^ i#
L a fel în cazul R om âniei, care şi-a atins apogeul militar şi
politic plătind o jertfa cum plită în tim pul M arelui Război - a
fost naţiunea cu cel m ai m are num ăr de victim e raportat la
num ărul total de m obilizaţi, din cei peste 800 0 0 0 de oameni
chem aţi sub arm e în 1916 peste 700 000 fiind ucişi sau răniţi în
doar doi ani). D em ocraţia parlam entară de la Bucureşti s-a
dovedit suficient de fragilă ca să sucom be relativ repede în faţa
extrem ei drepte („legionarii 44 antisem iţi şi naţionaliştiX a unui
rege aventurier şi corupt (Carol al II-lea şi „dictatura regală44
instalată în 1937) sau a unui m ilitar de carieră lipsit de simţ
politic ce a târât ţara în alianţa cu G erm ania nazistă (regimul
generalului Ion Antonescu).
Ambele ţări erau puternic agrare în 1945 (cu un procentaj de
populaţie în m ediul rural de 80 la sută în cazul României şi 70
la sută în cazul Ungariei), conservatoare şi patemaliste.||fl
In Cehoslovacia m ai urbanizată şi m ai industrializată decât
statele m enţionate m ai sus, extrem a stângă de ex tra cţie
PUTEREA 201
■ jşeyieă începuse să câştige teren încet, dar sigur, regimul

■militar din Polonia renăscută din cenuşă, naţionalist şi
i
Bgutisemit, era greu de caracterizat ca fiind o democraţie reală.
Aşadar, invocarea unei experienţe democratice anterioare
■ bolşevizărniera mai mult decât relativă, dacă nu cumva total
■ n erea listă .1
Mişcările de eliberare de sub tutela Moscovei —poate cu
I excepţia Cehoslovacie®- au fost mai degrabă un cocktail de
I naţionalism renăscut, revoltă religioasă şi frustrări privind un
■ nivel de trai în disoluţie decât revendicate explicit de la
I democraţie; parlamentarism şi economie de piaţă. Revolta
I ungurilor din 1956 a fost tulbure ea orientare (amestec de
I anticomunism naţionalism şi spirit revanşard, girat - oarecum
I straniu - de lideri proveniţi din aripa aşa-numit reformistă a
partidului popular unic), Cehoslovacia lui 1968 vedea un
comunism reformat ca soluţie pentru viitor, revolta minerilor
din România anului 1977 a fosţ pur şi simplu o revoltă
economică, lipsită de viziune ideologică.
„Solidaritatea", sindicatul polonez care avea să dea cea mai
dură lovitură regimului comunist în ansamblul său, nu doar în
Polonia* era de asemenea o amestecătură oarecum bizară de
stângism muncitoresc, naţionalism şi catolicism.
Prea puţini dintre cei care urau sincer comunismul, pe liderii
promovaţi de aceştia şi starea de fapt de dincoace de Cortina de
Fier şi care au invadat străzile din Budapesta, Praga, Bucureşti
sau Sofia în 1989 âveau viziunea clară a parlamentarismului şi
economiei de piaţă. Această direcţie avea să fie mai degrabă
opţiunea unei elite conducătoare improvizate decât
materializarea unei largi voinţe populare.
202 EU G EN O V ID IU C H IR O V IC I
Sondajele de opinie în m u lte d intre aceste ţări - devenite

u lterior atât m em bre în N A T O , câ t şi în U E - demonstrează 0
constantă scădere a apetitului in tegraţionist prooccidental, pe
m ă su ră ce fră m â n tă rile e c o n o m ic e , c o ru p ţia politică şj
p au p erizarea u nei părţi a p o p ulaţiei s-au făcut sim ţite, iar foştii
locuitori ai cenuşiului lag ăr com unist s-au trezit cetăţeni de
rangul al doilea al linei E urope frăm ântate de incertitudini.
V isu l u n ei dem ocraţii trium fătoare la nivel global a primit o
lo v itu ră severă şi p rin eşecul v iz iu n ii unui M are Orient
D em ocratic nutrit de adm inistraţia lui G eorge W . Bush. De la
atacarea Irakului lui Saddam H ussein în 2003 la propunerile de
discuţii/tratative cu talibanii „moderaţi** din Afghanistan în
2008 este un drum care m ăsoară n u o înfrângere ideologică, ci
o catastrofa politică şi m ilitară, care vine să consacre faptul că
d em ocraţia trium fătoare de tip occidental este pur şi simplu
resp in să ca un im plant străin de m ulte state în varii regiuni
ale globului.
în aceste condiţii, globalizarea pare lipsită de mecanis-
m ele/vehiculele de prom ovare. în c ă din 2001, în „Naţiunea
virtuală*V identificăm cel puţin trei zone m ajore de resp in gere
dură a globalizării. U na este C hina (încă) aflată sub un regim
politic autoritar, dar perform antă econom ic, a doua este Islamul
(în v a riile sale form e, d ar to a te v ăd in d u -se oarecum
incom patibile cu m odelul global) şi, în fine, o a treia este chiar
în in teriorul statelo r bogate: o ro p siţii sorţii deplânşi de
„Internaţională**, care astăzi nu m ai sunt uniţi de o ideologie
de tip com unist, dar sunt coagulaţi de sentim entele „contra**.
O a treia direcţie este aceea a atom izării, care respinge
am bele variante de m ai sus.
PUTEREA 203
I Vehicululiglobal încearcă să conserve din „vechea“ stare de

■lucruri democraţia parlam entară şi economia de piaţă, pe care
■caută să le propage, în varii nuanţe, la nivel planetar. Adepţii
^H tcestu i model pentru viitor văd aşezarea jucătorilor naţionali în
^H blocuri tot mai largi, anim ate de aceleaşi principii şi apoi
^■strângerea colaborării între aceste blocuri şi constituirea de
^^■instituţii de colaborare de nivel global îrt domeniul politic,
^Heconom ic şi social. E i sunt cei care invocă faptul că anumite
^■chestiuni care preocupă umanitatea în ansamblul său nu pot fi
^■gestionate- DE FIECARE STAT ÎN PARTE, CI DOAR DE
^■sTOATE ÎMPREUNĂ. încălzirea globală, ameninţarea unor
^■ m aladii cu potenţial de răspândire rapid de tipul gripei aviare
■ sunt doar câteva tem e care. vin să alimenteze, concret,
■ asemenea viziuni. Poate să pară rizibil pentru unii, dar inclusiv
■ ameninţarea extraterestră atât de vehiculată în popcultură - de la
■ comedii ironice la horror —vine să atragă atenţia asupra unor
H momente astrale din destinul umanităţii în care SPECIA, ÎN
■ ANSAMBLUL SĂU, trebuie să strângă rândurile pentru a nu fi
(■ nimicită. Filme de tipul celor care îl înfăţişează pe preşedintele

■ SUA (adesea numit „cel mai puternic om de pe planetă44)
■ conducând o escadrilă de avioane în lupta cu omuleţii ostili şi

1 1 croiţi pe o distrugere totală a speciei vin să atragă atenţia că o
11 asemenea luptă nu este NAŢIONALĂ, ci PLANETARĂ.

IE Ameninţarea că putem fierbe ca nişte homari în suc propriu ca
I urmare a încălzirii globale - indiferent că suntem japonezi,
I I americani &au polonezi, asiatici, caucazieni sau negri - este
I I genul de ameninţare menită să nască o CONŞTIINŢĂ
■ G L O B A L Ă în dauna celei naţionale. Ce poate face statul
I maghiar, de pildă, împotriva încălzirii globale care ameninţă
I specia cu extincţia?! Evident, nimic.
204 EUGEN OVID1U C H IR O V IC I
Apologeţii statului-naţiune sunt urm aşii celor care în secolul

al X V III-lea au creionat trium ful burgheziei pe scena istoriei
cred în puterea legii, în drepturile fundam entale ale omului şi în
raporturi corecte între state, ţesute p rin interm ediul Dreptului
internaţional. D intr-o anum ită persp ectiv ă — aceea a globa-
liştilor - ei par „conservatorii" epocii contem poranei Obişnuiţi
să înoate în ape m ai calm e sau m ai agitate, m ai limpezi sau mai
năm oloase, de o istorie de o sută cincizeci de ani, ei nu încearcă
să prom oveze - uneori agresiv - ideologii comune, ci doar
valori com une. Pot colabora sau m ăcar suporta existenţa unor
regim uri extrem de diferite ideologic, de tip islamist sau
com unisf, atâta vrem e cât acestea nu devin periculoase pentru ei
sau pentru aliaţii lor ?strategici. A ceastă viziune începe să
dom ine spectrul politic european începând cu ascensiunea
„popularilor", de extracţie creştin-dem ocrată, ?al căror discurs
este tradiţionalist, face apologia, valorilor clasice i- familie,
bucătărie, patrie, biserică —şi caută să realizeze o îngemănare cu
vechea putere sim bolică a religiei. E a a fost potenţată de
succesivele crize econom ice şi sociale (m igraţia masivă) care au
renăscut vechea spaim ă de „străinul invadator" şi au redus
apetitul integraţionist la nivelul U niunii Europene. Acest model
este oarecum m ai com od şi pentru regim urile nondemocratice
din A m erica Latină, A sia sau A frica, pentru că este fidel
modelului internaţional al nonintervenţionism ulul în treburile
interne, chiar dacă aceste „treburi interne" înseamnă să-ţi
terorizezi propriii cetăţeni (V enezuela sau Coreea de Sud) sau
să dezgropi practici m edievale (unele regim uri islamiste
sau africane).
Ceea ce numeam a treia direcţie — atomizarea nu este
propriu-zis un model, spire deosebire de celelalte două: este mai
PUTEREA 205
Lgiabă o reacţie naturală la eşecul/slăbiciunile acestora. Aici

Lare adevăratul loc de desfăşurare a Ju căto rilo r singuratici" pe
Lena puterii, gata oricând să um ple orice arenă lăsată goală de cei
[tradiţionali. M odernii m ercenari sunt gata să ofere garanţii de
[securitate acolo unde puterea m ilitară slăbeşte sau este anihilată în
lnma conflictelor. Sectele sunt gata să preia mesajele „spirituale"
[acolo unde biserica/bisericile dom inante pierd teren, iar
[ideologiile şi vehiculele acestora (partidele şi grupările politice)
«unt în declin, acaparând zone de putere simbolică. Marile
[companii sau crim a organizată înghit sectoare din economie pe
[care statul nu m ai este capabil să le administreze în mod onest sau
pur şi simplu le scapă de sub controlul legal, cucerind teritorii
Iîntinse din puterea economică.
Calea atom izării a fost mai degrabă percepută ca sentiment
de publicul larg decât sistematizată ca ideologie/sistem. Este
viziunea din Mad Max - puterea tradiţională este anihilată în
|urma unui neclar conflict planetar, iar bandele cu alură
medievală - dar folosind automobilul modem - bântuie în voie
şi îşi dispută teritoriile.
O asem enea stare de lucruri nu este urmaşa directă a
anarhiei visate de intelectualii de extrema stângă în secolul al
XDC-lea. Dimpotrivă, este o dictatură a jucătorilor singuratici,
de tip medieval.
Scriam mai sus că această direcţie este formată mai ales din
eşecul primelor două - ca şi de confruntarea subterană dintre
acestea. Dar, în acelaşi timp, este hrănită, indirect, şi de
anumite componente ale vehiculelor acestora.
Modelul statului-naţiune admite faptul că o mai largă
autonomie locală —în interiorul frontierelor naţionale —este
necesară. Această autonomie este un fapt în cele mai multe
state ale Uniunii Europene. Se promovează autonomia fe

criterii geografice, dar şi pe criterii culturale şi chiar et.
nice/lingvistice. însă nimeni nu spune cum va reacţiona corpm
social la posibile upgradări viitoare ale acestui model care
indiscutabil, slăbeşte forţa şi coeziunea puterii centrale, pe
toate cele trei paliere: militar, economic, simbolic.
M odelul globalist presupune 6 inerentă trecere - de
preferinţă cât mai rapidă — prin destructurareă Suportărilor
tradiţionale ale puterii: ce se va întâmpla dacă o atare stare de
fapt devine cronică pe termen mediu şi lung?! Forţa jucătorilor
singuratici este suficient de mare pentru a profita - adesea
inconştient, nu neapărat programatic - de orice cutremur care
dislocă jucători tradiţionali sau părţi ale acestora. “
Deocamdată, acest „model“ al atomizării a fost vizibilul
anum ite state din Africa pbstcolonială, pe fondul disoluţiei
fragilelor autorităţi de stat în momentele fierbinţi. A fost vizibil
în anum ite perioade şi în fosta Iugoslavie, unde grupări
param ilitare şi lideri improvizaţi au început să controleze rapid
sectoare întregi ale vieţii publice din proaspetele entităţi statale
născute/renăscute în urma dezmembrării ţării.
Până la urmă nici globaliştii optim işti şi nici adepţii
neoliberali ai statului minimal nu au reuşit să explice coerent
CINE şi CU M va conduce un jo c lipsit de arbitru şi cu reguli
extrem de neclare (cel puţin deocamdată). Cine şi cum va
îngrădi posibilele abuzuri ale celor puternici în dauna celor
slabi, cum se va m enţine ordinea socială în absenţa unui set de
reguli consimţite numite Constituţie?
Probabil că viitorul imediat apropiat - adică următoarele
decenii - va conserva TOATE aceste trei direcţii de evoluţie,
PUTEREA 207
L rii nuanţe, proporţii şi efecte în funcţie de trendurile din

f economie şi politică şi de locaţie geografică.
[ Spaţiul asiatic va conserva fără îndoială un stat puternic, mai
[ales că popoare precum cel chinez sau cel japonez au o accentuată
[•vocaţie naţională. Este greu de crezut că Rusia va renunţa la
[tendinţa de hegemoniemăcar regională, însă pivotul pe care îşi va
■construi puterea în viitorul imediat va fi tot statul-naţiune.
Uniunea Europeană va rămâne „poligonul" de încercare a
variantei naţional/transnaţional - „integraţionism temperat" -
chiar dacă Tratatul Constituţional şi criza economică vor goli de
combustibil măcar parţial rezervoarele extinderii în exterior şi a
reformelor în interior.
America rămâne prizoniera propriei vocaţii de hegemon
mondial şi va trebui să găsească o cheie mai potrivită pentru
poarta Orientului Apropiat decât aceea ruptă în zăvor în timpul
!administraţiei Bush jr.
Africa - până la urmă zona cu cel mai mare dinamism al
natalităţii —îşi va continua degringolada postcolonială, prinsă
între amestecul unor naţiuni puternice (China, Franţa, Regatul
Unit, Israel, SUA) şi propriile-i conflicte de natură etnică şi
econom îqijll
„Cazanul vrăjitoarelor" care este Caucazul poate deveni o
Flandră a secolului XXI - imensele sale resurse energetice o fee
principala ţintă economică pentru toţi marii jucători pe scena
puterii. Acolo, după destrămarea Uniunii Sovietice, putem spune
că avem de-a face cu naţional-tribalismul, o formă suis generis
de guvernare într-un amalgam etnic, confesional şi cultural.
Rolul jucătorilor singuratici va creşte implacabil şi pe
măsură ce acest fenomen se face simţit apare şi reacţia contrară,
a statului care doreşte să-şi menţină pârghiile de putere.
■
210 E U G E N O V I D I U C H IR O V T C I
lum e. E a p o ate spori p re siu n e a a s u p ra Ja p o n iei In Extrem^

O rient şi asu p ra sta te lo r m ici în A sia co n tin en tală .
Evoluţia extremismului islamic
Islam u l este la ac ea stă o ră u n c a z a n fum egând, cu o

g eo m etrie ex trem de c o m p lex ă şi g re u d e „citit** de către
an a liştii o ccidentali. H arta sa sc ap ă ap ro a p e oricăro r tentative
de a o îm p ărţi co eren t în tre „rezonabil** şi „indezirabil** de către
S U A şi aliaţii săi, T a lib a n ii su n t to tu ş i fo ştii aliaţi din
A fg h a n ista n , d ar şi m arii in am ici de astăzi. A l-Q aed a depăşeşte
fo rm u la de celu lă te ro ristă şi devine o facţiu n e religioasă ce se
d o reşte o alternativă la regim urile islam ice socotite „slabe** şi
„complice** de tipul saudit sau kuw aitian. Iar acestea din urmă
sim t in co m patibile, la urm a-urm ei, cu setul de valori pe care
acelea şi S U A le proclam ă: în A rab ia S audită au loc circa 20 de
ex e cu ţii p e lună şi orice referire serioasă la drepturile omului -
în c o n c e p ţie o c c id e n ta lă — este riz ib ilă . N ev o ita alianţă
o cc id e n tală cu aceste reg im uri este o arecum schizoidă şi
fragilă, red u cân d p u terea sim bolică a alternativei pe care SUA
şi aliaţii săi ar oferi-o, la o adică, O rientului Apropiat. Pe
m ăsu ră ce sărăcia din T urcia creşte, m oscheile devin încet, dar
sig u r locul de adunare a oropsiţilor, ia r g uvernul trebuie să facă
un co m p licat b alet pe g heaţa subţire p en tru a preveni derapajele
(iar al-Q aeda se d ezvoltă la Istanbul, A nkara şi Izmir). CA
R E Z E R V O R D E P U T E R E S IM B O L IC Ă , A LĂ TU R I DE O
S E M N IF IC A T IV Ă P U T E R E E C O N O M IC Ă , ISLAMUL
E ST E , ÎN E SEN ŢĂ , C E A M A I D U R Ă PRO VO CARE LA

12

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

12

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Descrierea O P a Bibliotecii Naţionale a României

CHÎROVICI. EUGEN OVIDIU

RAO International Publishing C om pany

EUGEN OVIDIU CHIROVICI

£> RAO International Publishing C om pany, 2 0 0 9

Pe la începutul anilor 2000 mă aflam împreună cu un bun

convingeri) fie în crima organizată, fie în societăţi de tipul

1 Jan van H elsin g , p seudonim ul literar al scriitorului Jan U d o H o le y (născut în

reţea d e; influenţe . globale/regionale/locale din eehili-

sp u n ea P o p p e r1, lib ertatea m e a de a d a cu p u m n u l se opreşte la

I internaţional1? Există viziuni/strategii de acest tip sau totul

care-I construise el însuşi — cu un sem nificativ şi regretabil

Scriam în Argument că, pentru a vedea cine conduce lumea,

de putere asimilabilă doar cu PRIMA parte a definiţiei

Scriam că trebuie să facem o distincţie între p u te re şi

Malraux a fost nu doar un geniu scriitoricesc şi autor al unor

violenţa asupra semenilor, până în forma cea mai gravii a

celor deveniţi lideri militari a fost acela de a „canibaliza“

aceea a imperiilor care au acumulat simultan TOATE formele

Puterea economică nu se referă doar la o posesie

al C IA a s p u lb e ra t a c e l reg im şi l-a înlocuit cu unul

1 în p o fid a u n e i c o n v in g e r i larg răspândite, în Evul M ediu lombarzii din

rege din B abilon nu avea nevoie d e nici un pretext

P u te rea sim bolică

Dacă puterea economică s-a născut mai târziu şi a fost sora

■Vom an aliza în acest capitol o „hartă“ a distribuţiei puterii —

Statele Unite ale Americii

Probabil că nu există o ţară pe glob care să fie asimilata atât

Bjcani aduşi mai ales pentru exploatările de bumbac din Sud

Antantei şi a aliaţilor acesteia, reprezintă adevăratul paşap0rt

'-yre rolul său natural de _nou Ierusalim- , ci si să

easca această imasine idilică. La

mk ■BC:aP când oficialii le cereau să fie discreţi în

am ericani, d in varii d o m e n ii, îşi ad ju d e c a u Premiul Nobeji

Le preschimba într-un serios handicap, la fel ca dinţii-sabie

de pildă, a profitat cel mai m ult de pe urma acestui fenoi^ 11

p i « - (puterea politică/ideologică, adică puterea

in jocul global. SUA se fersabâ loca

2. Uni unea E uropeană

(Rejnăscută in jurul Prusiei („msiparmţa mu^riuhn*- o®

Dacă alte ţări europene — Spania. Franţa sau Aagb* ~

I B^iizează puterea, Germania rămâne fărâmiţată secole de-a

strategice ce stau în faţa Uniunii Europene, adică în ce măsură

L al statului-bunăstării care nu protejează de facto pe

monarhiilor parlamentare europene nu se pot nici mic*

I L l, s-a impus o concluzie: nici o ţară europeană nu îşi poate

ter cep tare a X)3jiV(KbjniOT telefonice fu i

- in uluiriV O lancipare informativ rnilr^n

UE este un ju căto r oe mvidiat. Arc

l6 baltice), Rusia se află din nou într-un moment de

Revoluţia Meiji (circa 1850) o scosese din izolaţionismul

I p o r fig1^ fraSice rie tipul Che Guevara sau Patrice Lumumba

Kazahstan, 20 la sută în Azerbaidjan, peste 30 la sută te Ucraina I

Prin adânca sa conştiinţă de stat-naţiune, istorie şi forţă

(octombrie 2008) v in e să co n firm e o d ată în plus această

1 Instituţia shogunatului (sh o g u n în se m n â n d g e n e ra lissim , co n d u că to r

com pletată de sacralizarea p ersoanei îm păratului - Fiuj

1 1 tactul admiraţiei în tre g ii lum i. Spaim ele anilor 1970 s-au

D acă In anii 1 9 6 0 - 1 9 7 0 se vorb ea d e „m iracolu l ( e c o n o m ic -

I ] n zilele din a doua jumătate a lunii septembrie a anului

chestiune a regiunii. L a şcolile sunnite de acolo se forma^. I

LjA __ Valerie Plame -jch iar de către cercul intim al pre-

1 ^ _ ValerieiPlame - chiar de către cercul intim al pre-