Un sfat de la un profesionist – Daniel Zarnescu – primit azi pe e-mail:
Daniel sunt. E Ziua Indragostitilor astazi, ma pregatesc sa ies in oras cu sotia mea si cu Toma, baietelul nostru de un an si zece luni. Suntem in continuare in lansare, asta fiind si motivul pentru care am decis sa raspund la una dintre cele mai stringente probleme ridicate de catre cititorii de pe ConstruimImperii.Ro. “Sa fac un credit pe 20-30 de ani ca sa imi iau casa?” Am primit in perioada asta peste 1000 de emailuri, dar am fost surprins sa vad ca lumea inca mai imi cere parerea despre credite. Si nu sunt putini oameni! Iti dau mai jos emailul “tipic” care imi vine cu intrebarea despre credite pe termen lung, ca sa intelegi mai bine contextul. Am sters numele persoanei respective din motive lesne de inteles: “Buna Daniel […] am reusit sa citesc email-urile care au venit de la tine in ultima perioada si recunosc ca le-am citit cu mare interes. Asta pentru ca pe masura ce le-am citit m-am regasit printre exemplele negative pe care le-ai dat (fac parte dintre cei care reusesc sa cheltuie mai mult decat produc). Duc o lupta teribila cu mine insumi sa imi controlez banii, si mi-am propus in prima faza sa accept propunerea de a incepe sa economisesc si sa imi creez o educatie financiara, astfel incat sa scap de credite si datorii si sa revin pe >>profit<<. In momentul de fata duc mari discutii cu prietena mea despre un subiect spinos, si anume ca intentionam sa ne luam un apartament (evident tot prin credit, plus ca nu am banii de avans si eventual de un minim de mobilier). Insa eu nu ma simt capabil sa duc povara asta 30 de ani de acum incolo. Am nevoie de parerea ta in cazul asta. […] Multumesc anticipat" In primul rand vreau sa atrag atentia ca nu exista o "cale" corecta, pentru ca depinde de la persoana la persoana ce isi doreste de la ea si de la viata, in general. Fiecare ar trebui sa isi ia decizia potrivita pentru el. Ce pot eu sa iti spun este cum vad eu creditele (ce parere am despre ele). Deja in emailul primit mai sus se subliniaza faptul ca exista o lupta cu creditele existente si ca vrea sa ajunga din nou pe profit. Deja e un mare semnal de alarma, iar un nou credit nu cred ca poate sa imbunateasca situatia actuala. Despre credite pe termen lung - eu cred ca este cea mai mare capcana in care poate cadea un om. Am lucrat cu peste 1000 de oameni pe coaching in ultimii 4-5 ani, multi dintre ei cu probleme foarte mari financiare. 80-90% dintre ei aveau problemele astea financiare din cauza creditelor (in special imobiliare). Au luat decizia la un moment dat ca sa isi ia un apartament. La inceput pare o decizie buna, dar.. - media DAE (dobanda aferenta pe creditul respectiv) este undeva la 4-5% pe an (poate chiar mai mult, cu exceptia "prima casa") - asta inseamna ca la un credit pe 20-30 de ani platesti cu intre 75% si 125% mai mult decat pretul de achizitie. La un apartament luat pe 30 de ani - cu 50 000 de euro luati de la banca, sa zicem - platesti inapoi in total aprox. 100 000 + (cu variatii, de la caz la caz, de pana in 25%) Asta inseamna ca pentru a avea ACUM apartamentul, tu platesti doua apartamente in timp! Insa nici macar despre asta nu este vorba! (pentru ca daca ar fi doar atat, as fi de acord) Cum se rasfrange asta in viata celui care isi face credit pentru apartament ? - legat de salariu - nu poti sa iti dai demisia cand vrei tu, pentru ca datoria la banca iti curge in continuare - legat de locul de munca, nu poti sa iti dai demisia cand nu te mai simti confortabil sau esti tratat prost - din aceleasi motive - profesional - nu iti poti lua o "pauza" de la jobul actual (nu-ti vine sa crezi cate lucruri faine se pot intampla daca pui bani deoparte si decizi sa nu mai muncesti 3-6 luni, ca sa te linistesti un pic; iar asta nu prea o poti face daca ai rate la banca) - tot profesional - orice oportunitate din alta parte o vei vedea drept un risc mai degraba, pentru ca unde esti aici iti curge salariul si platesti in continuare la rata, pe cand "dincolo", desi salariul este poate mai mare, are potentialul de a fi un loc de munca instabil (cel putin asa percepi); asta inseamna ca mental vei refuza oportunitati profesionale sau schimbari de la locul actual de munca. - activitate de freelancing sau chiar antreprenoriat? - poti sa uiti de asta. 20-30 de ani esti legat de un credit, asa ca iti va fi usor sa iei decizia asta: "Nu pot sa pornesc o afacere, pentru ca am credite"; - emotional - plafonarile, stresul, lipsa oportunitatilor - se vor aduna de-a lungul timpului si vei avea solutii percepute mai putine decat daca ai fi "liber" de credit - cat despre casnicie, stii cati oameni au venit in fata mea in coaching - pentru ca au luat un apartament pe credit - pe 20-30 de ani si casnicia dupa 3-5-7 ani s-a rupt? La cum arata acum societatea noastra, un credit are sansa sa te urmareasca o viata intreaga, pe cand femeia de langa tine (sau barbatul) are sanse mai mari sa te paraseasca. Iar in caz de divort cu apartamentul pe credit - lucrurile se complica groaznic - daca faci si un copil/doi - deja creditul + copiii = insatisfactie profesionala (pentru ca ai doua motive ca sa nu iti schimbi locul de munca sau sa pornesti ceva pe cont propriu) De asemenea - pana la legea falimentului personal (care inca nu are o forma finala), daca nu mai poti plati creditul, banca iti ia casa, o pune la licitatie pe un pret de rahat si tu platesti in continuare diferenta dintre cat ai de dat bancii si banii luati de banca pe casa ta. Asta inseamna ca te executa silit pe alte bunuri de-ale tale si o mai duci asa o perioada. Poate ca pare un scenariu prea negru - in realitate insa l-am zugravit asa pentru ca riscul este mult mai mare decat niste bani pe care ii pierzi. Riscul este ca printr-un credit pe multi ani pierzi acel dram de initiativa pe care il poti "hrani" si pierzi sansa de a te descoperi pe tine. Vei avea impresia ca tu esti acelasi lucru cu locul tau de munca si vei ramane plafonat pe directia asta, fara sansa de schimbare. Eu, personal, fac antreprenoriat de o viata intreaga aproape, desi gestionez trei firme si am o cifra de afaceri cel putin decenta, cu toate astea stau in chirie de 13 ani. Acum imi construiesc o casa, dar o fac cu banii jos - si intarzii sa imi cumpar un apartament pentru uz personal, pentru ca mi se pare o investitie momentan proasta. Vestea este asta - Daca as fi facut credit pe vreun apartament acum 10 ani, nu as fi ajuns aici, sunt convins de asta. Este modul meu de a vedea lucrurile, nu inseamna ca este si un mod "corect" pentru toata lumea. Am vazut oameni care duc creditul acei zeci de ani si sunt multumiti. Insa ce am vazut in sedintele de coaching cu persoane care au luat credite toxice - m-a convins ce efect are un credit imobiliar asupra spiritului uman. Nu merita, asa cum nu merita aproape niciun tip de credit (in afara de cel investitional, gandit profitabil din avans, dar si acolo sunt multe de discutat). Prefer sa stau toata viata in chirie si liber, decat in apartamentul meu si legat de o banca. Stii cum recunosti un angajat fata de un antreprenor? Aici ma refer la antreprenorii tineri, de pana in 30-40 de ani. Simplu - angajatul are credit luat pentru o locuinta, iar antreprenorul sta in chirie, chiar daca isi permite sa nu! Numai in ultima jumatate de an, de curiozitate, am intrebat trei prieteni care au rulaj de peste un milion de euro pe an. Doar unul era proprietar de drept, ceilalti doi stand fara nicio problema in chirie. Repet - nu are legatura cu banii neaparat. Ci cu acele decizii financiare care iti ofera o defensiva puternica pe termen lung! Gandeste-te in felul urmator: Poate la 40 de ani vreau sa ma pensionez. Sau poate vreau sa ma duc in jurul lumii, pentru 6-12 luni. Sau poate imi voi lua o grupa de "pitici" si ii voi antrena la fotbal, din pasiune pentru sport. Nu stiu ce o sa fac, pentru ca nu stiu cine voi fi atunci. Daca ma indatorez acum, voi sti cine sunt. Omul care nu poate face lucrurile astea, pentru ca are de platit la banci rate. In continuare vad aceasta nebunie de a fi proprietar specifica romanilor. Avem un procent de peste 90% de "proprietari", mare parte dintre locuinte achizitionate prin credit care inca se mai plateste. Asta e Romania, spre deosebire de Franta, Germania, Elvetia, Anglia sau Suedia, care aveau un procent de "proprietari" de sub 70% (si cu procent de chiriasi intre 40 si 60%). Noroc ca stam mai bine la puterea de cumparare, daca tot facem efortul asta. (bineinteles ca glumesc). Cred ca nu degeaba avem corelatia asta. Creditul imobiliar te mentine sarac mental, emotional si decizional. Iar asta se reflecta in banii din buzunarele noastre. Prefer oricand sa sacrific prezentul si ce am acum, pentru libertatea de a fi oricine vreau eu in viitor.