You are on page 1of 86

culese din gnra poporului

de

IOÂN POPfi-RETEGANUL.

E'a.xtea "V.

EDITUKA
Librăriei NICOLAE I . CIURCU, Braşov.
1888.
Tiparh^^rafleTîrMureşianu în BraşoT.
Povestea lui Pahon,
A fost odată un m o ş n e g betrân, dar' betrân c a
vremea, alb c a zăpada şi bun c a pânea c e a bună.
El avea un băet, vedeţi D-v6stră, băet ca toţi
băeţiî, frumuşel şi sprintenel, dar' şi fără obrăzel.
Moşnegul însă nu avea nici o avere, nicî o bogăţie,
numai inima c e a bună şi sunetul în ose. E l începu­
se a slăbi, b a era slab c u m e data, iar' băetul nu
se prea îndemna la lucru. Odată dice betrânul că-
tră b ă e t : „ M e P a h d n e — c ă P a h o n îî era numele
— tu v e d î b i n e c ă avere nu avem, vedî bine c ă
numai bordeiul şi v a c a asta c u lapte ni-î totă averea,
eu sunt slab, nu maî p o t munci, du-te şi te b a g ă
unde-va slugă (servitor) şi maîînsemăţî*) ş i t u b a r e m î
pentru tine, c ă eii v o î maî face, c e mi-a ajuta D - d e u ;
etă-ţî dau. trei bănuţi să aî de cale, tu cercă-ţî n o ­
rocul prin c e a lume mare."
Şi primi P a h o n c e î trei bănuţi şi merse în lu­
m e să-şl capete l o c de slujit. D a r ' c u m mergea, d ă
de nisce copii fâr' obraz chinuind un căţeluş. Şi-I
3 6
s§ făcu milă luî P a h o n de căţeluş şi d i copiilor:
„ M e î copii, nu chinuiţi v o î căţeluşul acela, m a î bine
daţi-mi-1 m i e şi eu. v e dau pentru el un bănuţ, c a
să v e cumperaţî ceva." Şi se" învoiră copiii, luară
bănuţul şi dădură căţelul luî P a h o n .
A c u m m e r g e a P a h o n v o i o s , c ă el are ceva. D a r '
c u m m e r g e a p e cale, nimeresce nisce copii, carî
chinuiau un pisic (mâţ). L u î P a h o n i se făcu milă
şi de pisic şi dise cătră c o p i l : „ M e î copii, e p e c a t

*) A însema=a câştiga.
1*
- 4 -

de D-deu să chinuiţi v o î pisicul, mai bine daţi-mi-1


mie şi eu. v e dau pe el un bănuţ, c a să v e c u m p e -
raţî ceva." Şi copiii se învoiră bucuros, primiră bă­
nuţul şi dădură pisicul. A c u m avea P a h o n şi că­
ţel şi pisic.
Mergând maî departe dă de nişce copii, cari
chinuiau un puiu. de |şerpe. Şi i se făcu milă şi
de puiul de şerpe, decî dise cătră c o p i i : „Meî,
dragii meî, nu chinuiţi v o î puiul de şerpe, c ă şi el
e făptura luî D-deu, maî bine daţi-mi-1 mie, c ă ve
dau pe el un bănuţ să v e cumperaţî c e v a . " Şi se
învoiră copiii, dădură puiul de şerpe şi căpetară un
bănuţ dela P a h o n . A c u m P a h o n avea trei j i v i n e :
un căţeluş, un pisic şi un puiu de şerpe, dar' nu maî
avea nici un ban.
„ M a î departe nu merg, dise el, în calea asta,
destul am lucrat şi destul mi-am a d ă o g a t : a m scă­
pat treî vietăţi dela perire şi mi-am adunat trei prie­
tini; a c u m m e r g acasă."
Şi se luă P a h o n şi merse aţă acasă, c u cele treî
vietăţi: „ T a t ă , dise el, după c e ajunse acasă, fost-am
în lume, mântuit-am treî vietăţi dela perire şi a c u m
sunt aci sănetos şi voinic, c u m m e v e d î , şi cele treî
vietăţî t o t aşa; v o m munci împreună şi ne v o m
ţinea c u m ne v a rendui D-deu, dar' v o m ţinea şi
cele treî vietăţî; c e v a da D-deii, aceea v a fi." —
„Bine, d i s e m o ş n e g u l , nu-mî bănuesc, fie c u m dicî tu."
Şi se puse P a h o n p e m u n c ă şi lucra p e la o m e n i ,
şi căpeta atâta cât trăia el, tată-seîi şi vietăţile lor,
toţi îndestuliţî. Căţelul şi pisicul cresceau c a din apă,
şi se făcură frumoşi d e să te fi t o t uitat la e î ; şer-
pele creşcea vedend. c u o c h i i ; şi c u m să nu crescă,
c ă v a c a dedea lapte destul, apoî maî numai el
îl mâncau, c ă P a h o n m â n c a tot prin sat, p e unde
era la lucru, iar' m o s n e g u l puţină pradă făcea
în bucate. Destul c ă bordeiul lor era fericit. Şi trecu
multă v r e m e ; căţelul să făcu câne, pisicul sS făcu
- 5 -

mârtan, iar' puiul de şerpe era cât o talpă de casă


de mare şi de gros. P a h o n era fecior holtei, iar'
moşnegul numai umbră şi v i s ; aşa e în l u m e : cei
mici cresc, iar' cei mari scad.
într'o di frumosă de primăveră eşiseră toţi din
bordei afară la sore ; moşnegul şedea pe prispă cu
capul între mâni, mârtanul torcând se freca de u-
merul moşneguluî, P a h o n se j u c a cu cânele, iar'
şerpele sta lungit la sdre.
D e o d a t ă numai dice şerpele: ,,Drag d o m n u l meu,
destul necaz aî avut c u mine pană m ' a î crescut, a c u m
nu maî şed la tine, m e d u c în ţera mea, iar' tu v i n ' o
cu mine să-ţî resplătescă tatăl-meu binele ce mi. l'aî
făcut, că m'aî scăpat dela m6rte şi m'aî crescut
mare." P a h o n se minună -audind p e şerpe vorbind,
iar' betrânul 'şî ridică capul şi d i s e E nesdravan,
: j ţ

dragul tateî!"
„Şi unde să m e r g cu t i n e ? " întrebă P a h o n . —
Să viî, dise şerpele, pană în ţera şerpilor, tata e
împăratul şerpilor şi eu. sunt copilul luî, să viî nu­
mai c u mine, şi te facî avutul avuţilor, o să-ţî dea
tata c e vreaî: banî, aur, argint, scumpeturî, vite,
orî-ce v e î c e r e ; tu însă se nu cerî altceva decât
mărgeua de sub limbă, c ă maî bine-ţî v a prinde.
*„Etă eu te înveţ c e aî să faot, numaî pentru-că şi
tu mult bine mi-aî făcut."
A t u n c î cânele încă începe a vorbi, că doră şi
el era nesdravan, el dise: „ D o m n u l nostru, şi eu
m e r g cu tine, c ă p o t e că-î da de necaz p e cale, şi
să fie cine să te apere."
Mărtanul, care încă era nesdravan, încă prinde
a v o r b i şi d i s e : N i c î eu nu m e las de d o m n u l
)?

nostru, că mult bine mi-a făcut şi mie, ca şi v o u e ;


K
d6r de c u m v a îî v o î fi de vr'un folos în cea cale l u n g ă .
Şi porniră la drum, şerpele înainte, P a h o n că­
lare p e el, şi cânele cu mârtanul înderept, numaî
bietul m o ş n e g remase la bordeî, singur c a cucul.
- 6 -

Şi mergând, mergând, es din lumea c u 6meniî


şi întră în ţera şorecilor. Şi erau ş6recî şi cloţanî
(şobolani) grozăvenia, mulţi câtă frunză şi ierbă şi
cu dinţii ascuţiţi, de gândeai că acum-acum apuca
p e P a h o n să-1 mănânce. D a r ' mârtanul numai câte
o labă arunca după eî şi fugeau mâncând pământul.
D u p ă c e aii eşit din ţera ş6recilor nevătămaţi, în-
trară în ţera sobolilor. Şi erau a c o l o soboli mari şi
mici, de era negru pământul de el. Şerpele d'abia
înainta printre eî, iar' P a h o n tot tremura că-1 v o r
trage j o s şi-1 v o r mânca. Cânele însă numaî morăia
şi toţî le făceau cale, de gândeai c ă trece solgăbi-
reul printr'un sat ţîgănesc. A c u m întrară în ţera şer­
pilor. Şi era, D 6 m n e sfinte, şerpî şi şopârle şi ba­
lauri, de era greu pământul de atâtea jivine, care
de care maî mare, care de care maî g r o z a v ă şi m a î
înfiorătdre, care de care maî primejdidsă. P a h o n
tremura c a frunza p e spatele şerpeluî, cânele-şî vâ­
râse c 6 d a între picidre, iar' mârtanul mergea sgulit
şi tremurând.
„ N u v e temeţi, dise şerpele, nicî un râu nu v i
se v a întâmpla, c ă aci eu sunt d o m n . " Şi flueră o-
dată, de nicî fluerul dela carul de f o c nu l'ar fi în­
trecut, şi t6te făcură l o c , iar' eî mergeau încet şi su-
meţî, ca- nemeşii când* aleg deputaţi. Şi au ajuns
la curţile împeratuluî şerpilor. A c i se c o b o r î Pa­
h o n de pe şerpe, iar' şerpele dise: „ V o î staţî afară,
că eu întru în curte să vorbesc c u tata."
C â n d ' ş î v e d u împăratul şerpilor copilul, n u s c i a
c e să facă de bucurie, îl strînse şi-1 sârută şi tot
j u c a prin curte de părere de b i n e : „ C u m aî
venit, dragul tateî, unde aî pribegit, unde aî trăit
aşa b i n e ? Spune-mî dragul tateî, c ă eu era să m o r
de dorul teii!"
„ O h , bunul meii părinte, dise şerpele, de când
nu m'aî vgdut, am păţit f6rte multe. A m eşit odată,
când eram m i c , din gaură şi nisce copil m e prin-
- 7 -

seră şi m e chinuiră de maî n u m § şi omorîră. A t u n c i


aduse p ' a c o l o D-deu u n flăcăiaş milos, care m e cum-
peră c u un ban, a p o i m e duse l a el acasă şi t o t
cu lapte d e v a c ă m ' a ţinut, pană a m crescut c â t m e
vedî. A c u m a m venit acasă."
„ H I pare bine, fiule, dise împăratul şerpilor c u
un glas popesc, î m i pare bine, fiule, dar' nu aî adus
cu tine p e fâcetorul teu de bine, c a să-î întdrcem
binefacerea? — „ B a l'am adus, dar' nu cutezaî a-1
băga în curte, temendu-me, c ă tu-1 v e l mânca." —
„Nu-1 v o î mânca, dragul tatii, chiamă-1 înlăuntru să-1
cinstim c a p e un o m d e o m e n i e " .
Şi chemară pe P a h o n înlăuntru, iar' dacă întră
îî dise împeratul şerpilor:
„ F e t u l m e u , tu aî făcut un mare bine copilului
meu, de aceea şi eii a m să te cinstesc c u c e v e l
cere, 'ţî daii turme de oî, ciurdî d e b o î , stave de
caî, banî, c e poftesc! 'ţî dau., cere dară, fetul meii,
după gândul inimeî tale." Eră P a h o n d i s e : „ î n ă l ­
ţate împerate, vite de mi-aî da c â t d e multe, t o t e
m i le m a n c ă şerpiî şi sobolii şi ş6reciî, când voiu.
trece prin ţerile l o r cătră casă, banî n u p o t lua, m e
t e m c ă m e v o r prinde hoţii d e dmenî în ţera ndstră
şi m e v o r sluti şi-mî v o r lua şi banii, dar' dacă
chiar voiescî să-mî faci un bine, atunci să-mî daî
mărgeua de sub limbă şi remas b u n ! "
împeratul se c a m superă p e P a h o n d e indrăs-
« e l a luî c e a mare, dar' venindu-î în minte c ă el i-a
scăpat fiul d e perire, aducendu-şî aminte c â t necaz
a avut c u el pană l'a crescut, apoi v e d e n d c ă alt­
c e v a nu primesce, se înduplecă a-î da şi mărgeua,
c ă c i c e nu ar da un părinte la binefăcătorul copi­
lului şeii! Şi dădu împeratul şerpilor lui P a h o n măr­
geaua c e a d e sub limbă, iar' Pahon-şî luă sănătate
bună şi se gătă de cale. Puiul şerpeluî însă-1 pe­
trecu pănă-1 scdse afară din ţera şerpilor, iar' p e drum
îl înveţă c e fel de putere are mărgeua. „ P a h o n e ,
îî dise puiul şerpeluî, c e v e î v o i c a să ţi se împli-
.nescă, numai sc6te mărgeaua din şerpar, ţine-o î n
mâna stângă, iar' c u drepta fă-ţî trei cruci şi d i :
„ E u vrett asta şi asta, şi aceea se v a face, c e v e î
dori."
Şerpele se înt6rse acasă, iar' P a h o n îşî u r m ă
drumul prin ţera sobolilor şi a şorecilor pană acasă.
D u p ă c e ajunse dinaintea bordeiului, sc6se măr-
g e u a din şerpar şi o ţînu în mâna c e a stengă iar*
cu c e a dreptă 'şî făcu trei sfinte cruci şi dise: A ş j ?

vrea c a să se facă în l o c u l bordeiului acestuia nisce


curţi c a ale împăratului!" Şi îndată se făcură curţi
împărătesei în locul bordeiului.
A c u m se puseră p e traiii bun, c e doriau, a c e e a
li se împlinea. Şi erau. fericiţi. Cânele umbla t o t să­
rind p e lângă P a h o n , mârtanul t o t torcea împreju­
rul moşneguluî, iar' m o ş n e g u l par'că se temea a se
sui p e treptele curţilor şi să şedă p e scaunele c e l e
scumpe la mesele cele încărcate c u mâncări şi bă­
uturi alese.
Odată, într'o seră după cină, dise m o ş n e g u l c ă -
tră P a h o n :
„ D r a g u l tatii, ţi-ar fi v r e m e a să te însori, c ă
D o m n e greu e fără femeia la c a s ă ; unde nu-î fe­
meia în casă, casa e c a şi pustia, aibă o m u l ori
câte averi!" — „Bine, dise P a h o n , dumniata m e r g i
mâine la împăratul şi-î spune c ă eu. vreau să iau.
p e fata luî d e soţia." *— „ O , D d m n e , D 6 m n e , *
dise moşnegul, dar' n u m a î sunt ele fete, ci numai
chiar la împăratul? A c e l a n u ţi-o v a da, numaî în
zădar v o î călca calea şi mi-oî răci gura; să n e în­
c e r c ă m n o r o c u l în alte părţî, dragul t a t e î ! " — « A p o i
tată, dacă nu m e r g î să-mî peţăşcî fata împăratului,
nu m ă însor."
C e era să facă bietul m o ş n e g ? A r m e r g e
să teme c ă împăratul nu-î v a da fata; n'ar m e r g e
c u m să-şî lase feciorul neînsurat? D e c i s ă g â n d e ş c e :
c e v a da D-deii, aceea v a fi, şi dimineţa plecă spre
curtea împeratescă. D a c ă ajunse l a curte, îşî întoc-
mesce ciupii c e l d e per, îşî netedeşce musteţile şi
întră la împeratul:
„ B u n ă diua, înălţate î m p e r a t e ! " — „ B u n ă să-ţî
fie inima, m o ş u l e ; dar' c e veste n e a d u c î ? " — „ D ' a -
p o î înălţate împerate, să nu-ţî fie lucru c u supărare,
am venit să te r o g , dacă v a fi c u v o i a luî D-deii,
să daî fata după feciorul m e u , după P a h o n .
împeratul să uită lung la moşneg, a p o i d i s e :
„Grlumeşcî, m e î b ă t r â n u l e ? " — „ B a nu g l u m e s c înăl­
ţate împărate." — » A p o î dacă nu glumescî, m e r g i
acasă şi spune feciorului teii, c ă dacă v a face pană
dimineţă un p o d de aramă dela casa vostra pană
la curţile mele, eu îî daii fata."
Moşnegul 'şl ia rămas b u n şi m e r g e supărat spre
casă. Cum-1 vede P a h o n , îl întrebă încă de departe:
„EI, da ce-î tată: fen ori p a i e ? " — „Mestecătură, dra­
gul tateî!" — j,D'a c u m a ş a ? " — „ D ' a p o î iată, mi-a
dis c ă dacă v e î face pană dimineţă un p o d d e
aramă dela casa nostră pană la curţile luî, atunci
îţi dă fata, dacă nu — nu; care v a să (\ică, să-ţî
pul pofta'n c u i . " — „ A d e c ă nu chiar aşa tată; eu
gândesc c ă dacă-mî v a ajuta D-deii, a m să-î fac p o ­
dul m a î alt-cum de ctfEn a poftit."
Şi îndată c e însără, scose P a h o n mărgeua din
şerpar şi-o luă î n mâna stângă, iar' c u drepta făcu
treî sfinte crucî şi d i s e „ V o î să să facă un p o d d e
:

aramă d'aicî pană la curţile împăratului." Şi într'o


minută p o d u l fu gata. Dimineţa să p l i m b a împăra­
tul p e el.
A c u m m e r g e m o ş n e g u l la împăratul şi d i c e :
„înălţate împărate, facut'a feciorul meu. podul după
c u m aî p o r u n c i t ? " — „ F ă c u t , m o ş u l e \ " — „ A ş a dară
a c u m îî daî fata?* — „ A d e c ă nu încă, c i spune-îcă
de v a face pană mâne • dimineţă o apă de argint
dela v o î pană l a n o î şi p e ea să plutescă corăbii
- 10 -

de argint, să înote paseri de argint, să fie în ea


peşcî de argint, atuncî i-o dau altcum nu."
Şi iarăşi merse m o ş n e g u l acasă supărat. „Eî,
da c u m ţi-a u m b l a t ? " îl întrebă P a h o n . — „ B i n e
şi nicî prea, dise betrânul; mi-a dis împăratul, c ă
de v e î face pană dimineţă o apă de argint dela n o î
pană la el, şi p e ea să plutescă corăbiî de argint şi
să înote pasărî de argint, şi să pescuiască în ea
peşcî de argint, să tragi nădejdea feteî, altcum pu­
neţi pofta'n cui." — „ N u m a î atâta e, tată? L a s ' c ă
va fi c u m v a vrea D-dett."
Şi după c e însera, scose iar' mărgeua, o puse
în mâna cea stângă, iar' c u drepta făcu treî sfinte
crucî şi dise: „Dorire-aş să se facă de-aicî pană la
împeratul o apă mare totă d e argint şi p e ea c o ­
răbii de argint, şi paserî de argint, şi peşcî de ar­
gint în ea." Şi când gătă vorba, tote fură gata.
Dimineţă, pescariî împăratului pescuiau. la mrene
de argint.
„Eî, dise moşnegul, doră acuma nu v a avea
călcătură să maî poftescă ceva, ci-ţî v a da fata". —
„Du-te de vedî", 4ise P a h o n .
Şi se duce m o ş n e g u l la curtea împăratului şi
se întelnesce cu împeratul şi prind la v o r b ă : —
„Place-ţî înălţate împărate — c u m a împlinit feciorul
m e u p o r u n c a ? " — „ P l a c e , moşule." — « A ş a dară
a c u m veî da fata după e l ? "
„ A d e c ă nu, moşule, c i dacă v a face pană mâne
dimineţă din şesul acesta un del tot c u viţă de
viiă şi viţele să fie tot cu struguri copţi, iar' în
vârful parilor să cânte tot pasări de aur, atuncî nu
dic ba, dar altcum nu p o t "
Şi eră merse m o ş n e g u l supărat acasă şi spuse
feciorului, dar' acela d i s e :

„ L a s ă , tată, v a fi c e v a vrea bunul D - d e i i ! "


Şi peste n6pte să făcură t6te de gândeai c ă de c â n d
lumea acolo aîi fost.
- 11 -

A c u m să duse moşnegul iar' la împeratul, iar'


împeratul minunându-se de puterea luî P a h o n , dise:
„ E î moşule, de azî î n c o l o suntem cuscriî; lucrurile
c e le făcu P a h o n nu m i le putu face nicî unul din
peţitoriî fetei m e l e ; haî a c u m să ne ospătăm o leacă
amândoi, apoî m e r g î acasă şi v e gătiţî de nuntă."
A c u m să fi vădut bucuria bătrânului, gândeai
c ă a prins p e D-deu de picior, aşa era de v o i o s ;
puteai prinde iepuri c u e l ; nicî nu-î mirare, c â n d
ne v o m aduce aminte c ă el a fost o m sărac, iar'
a c u m să face cuscru c u împeratul! D a r ' p e a-
tuncl aşa erau v r e m i l e !
D u p ă c e se ospătară cuscriî amândoi o leacă
şi maî povestiră una alta cu nemurile, m o ş n e g u l o
luă la picior, c a să p o t ă spune vestea c e a minu­
nată luî P a h o n , fiului seu. Şi-î spuse, c u m sciu maî
cu ponturi, din fir în per tdtă întâmplarea, apoi
începură a se găta de nuntă. Peste scurtă v r e m e
P a h o n era ginerele împăratului şi fata împăratului
era nevasta luî, iar' m o ş n e g u l era socru la fata
împăratului şi cuscru cu împeratul.
A r crede cineva c ă aci povestea e gata, dar'
se înşelă, c ă c i d'aci î n c o l o vin minciunile.
D i c e c ă fata împăratului pană era acasă avea
un drăguţ de arap, care era slugă în curtea împe-
rătescă. D u p ă c e se mărită fata împăratului după
P a h o n , ea îşi duse şi sluga c e a de arap c u sine, şi
când nu-î v e d e a P a h o n , se sfătuiau în diferite chi­
puri împreună.
Odată dice arapul cătră ea: „ T u , întrebă p e P a h o n
î n c e - î s t ă puterea, c u carea face el atâtea m i n u n î ? " .
„ D e c ă a m putea afla bine ar maî fi să-î luăm
puterile, apoî să fugim amândoi în l u m e " . — „ L a s '
p e mine, dise ghiolbana, o să aflu eu năsdrăvăniile
luî, numaî atuncî să fiî o m să scil unde să fugim,
ca să nu ne dea de urmă". Astfel se înţeleseră eî
în maî multe rândurî.
- 12 -

Odată sedând P a h o n cu nevastă-sa la masă


numaî amendoî, se puse ea cu linguşire să sc6tă
v o r b a dela e l : „ S c u m p u l m e u bărbat, dicea ea, de
mult trăim n o î împreună, "tu bine vedî, cât de tare
te iubesc, dar' nicî odată nu te-am întrebat unde'ţî
aî tu puterea de faci atâtea nesdrăvăniî, fii bun
spune'mî, scumpul meu. în ce'ţî stă p u t e r e a ? "
P a h o n , unde să se gândescă că doră nevas­
tă-sa vrea să 1 înşele, îî spune limpede şi curat
din fir în per tote nesdrăvăniile mărgelei, b a îî
arată şi mărgeua. E a se făcu atât de voidsă, b a
dragostea, ba săruta p e P a h o n , de gândea-I că maî
mare dragoste nu-î în lumea întregă ca între eî.
T r e c u multă v r e m e şi nu maî vorbiră n i m i c
despre mărgea. Odată însă, când vrea să plece
P a h o n la venat cu cânele şi cu mărtanul, nevastă-sa
îî ţine calea, şi mi-1 giugiulesce, şi mi-1 drago stesce
şi prinde a'l săruta şi a l ruga să-î lase eî mărgeua
pană deseră, când v a veni dela venat, că-î e urît
singură. El unde să'şî aducă aminte de înşelăciune,
scote mărgeua din şerpar şi o dă nevestei sale,
apoî plecă.
C u m se v e d e nevastă-sa singura acasă cu măr­
geua în mână, strigă p e arap şi-î arată şi-î spune din
fir pană în per c u m şi ce au de a face cu mărgeua.
E r arapul luă mărgeua în mâna stengă şi cu c e a
dreptă 'şî făcu trei sfinte crucî — eu tdte c ă era
păgân — apoî d i c e : Eu doresc c a curţile acestea
)5

c u m staţi, c u n o î c u t o t să se mute în ţara ară-


pescă dincolo de m a r e ! " Şi într'o minută se ridi­
cară curţile din l o c şi sburară c a o pasere în ţara
arăpescă, iar' în locul lor remase numaî bordeiul cel
refl şi moşnegul în el.
D d m n e , c u m maî plângea bietul m o ş n e g veden-
du-se cădut aşa de j o s din mărirea la care ajunsese.
Sera, când ajunse P a h o n acasă, i se întunecă
lumea înaintea ochilor, maî cădu ca lovit de trăsnet,
- 13 -

v e d e n d numai bordeiaşul cel sărac în locul curţilor


de adî dimineţă.. Nevastă ca'n palmă.
„Nu ţî-am spus, dise bietul moşneg, să nu te
ridici aşa sus p e la fete de crai şi de împăraţi,
că'ţî v o r mânca capul? A c u m c e folos aî, c ă aî
luat pe fata împăratului ? E a s'a dus şi a luat c u
sine t o t c e a v e a m ; c e amar n e v o m sci f a c e ? E t ă
a m remas calici c a m a î 'nainte!" P a h o n nu dise
d e o c a m d a t ă n i m i c ; a p o i după c e suspină una a
pagubă să uită lung la câne şi la mârtan, c a şi când
ar fi vrut să-I întrebe: c e e de făcut ? Cânele d i s e N u
: n

te spăria aşa tare, drag domnul nostru, c ă de v a


rendui D-deu, iar' v e l fi b o g a t c u m aî m a î fost;
vino c u n o î .
Şi să luară toţî treî, P a h o n , cânele şi mâr­
tanul, du-te, du-te, cânele t o t adurmecând în cătrăii
aii apucat fugariî. Şi aii ajuns t o c m a i la mare. D i n ­
c o l o de mare, departe, să vedeau nisce curţi mari
chiar c u m fuseseră ale luî P a h o n . „ V e d e ţ i curţile
acelea? întrebă cânele, acelea sunt ale ndstre, care
le-a dus arapul c u stăpâna ndstră. P a n ă a c o l o nu-î
c h i p să pdtă străbate stăpânul nostru, dar' n o î v o m
merge, tu mârtanule şuete călare p e mine, c ă eşti
uşor, şi eu v o î înnota c u tine pană d e cealaltă
parte, a c o l o a p o î te v o î aştepta p e ţărmure pană
v e l umbla tu prin curţî, c ă eu m e t e m c ă nu v o î
putea întră*. Şi aşa făcură. P a h o n rămase acolea,
iar' mârtanul se sui călare p e câne şi înnotară
pană de cealaltă parte. A c o l o cânele rămase p e
mal, iar mărtanul să ia binişor, numai în verful pi-
cidrelor, c u m sciii mâţele, şi merse pană la zidul
dimprejurul curţilor, apoi t o t umbla, t o t c e r c a m a l
ici, m a l colea, dar' de unde să pdtă sări peste zid,
c ă ddră era înalt de nicî pasările nu cutezau să
sbdre preste el. A p o î , după c e vădu, c ă nu-î m o d
să pdtă sări, merse la pdrtă. A c e e a era de laţi d e
brad şi mârtanul îndată fu în verful porţii şi de
— 14 -

a c o l o în curte. P a n ă c o l e a p e înserate se ascunse


în nisce paie, apoî se luă chitiş (tiptil) cătră uşa
curţilor. D i n întâmplare uşile erau deschise că era
căldură forte mare. Intră în o sală, a p o î în alta,
şi tot aşa până era în o casă cu arapul. Acolo
întră sub pat şi nu dise nicî miau. T o t povesti
arapul cu nevastă-sa multă vreme, maî de una, maî
de alta, apoî dedură în v o r b ă de P a h o n . „ O a r e c e
o fi făcând P a h o n al teii ? " dise arapul. — „ D a r
dă-1 în b u b ă dise h o ţ o m a n a de femeie, nu mi-1 m a î
pomeni, maî bine scote mărgeua să ne j u c ă m o
lecă c u ea".
Şi sc6te arapul mărgeua şi o durigă p e masă
cătră coţofana luî, aceea dă să o prindă, dar' nu
p6te, şi astfel se durigă j o s şi fiind podelile tare
luciî, se durigă chiar sub pat. A t u n c î mârtanul
pune gura p e ea şi ţişt! afară în fuga mare.
Arapul nu băgase de semă c ă mârtanul a fost
acij nu-1 veduse nicî intrând nicî eşind, decî se pune
a căuta mărgeua p e j o s pe sub paturî, p e sub du­
lapuri p e unde numaî gândea c ă s'a rostogolit,
hăbăuca de muiere-î purta lumina, c ă de 6re-ce era
întunerec în odae, de arap se întuneca şi maî tare.
Mârtanul însă tot o fugă ţinu pană la câne,
apoî după ce-î arătă mărgeua, o luă în gură, se
urcă în spatele luî şi înnotară la P a h o n . E l dormia,
nu dormia, c a o m u l năcăjit, dar', când se apropia
cânele de mal, sări drept în pici6re şi întrebă: „ C u
bine v e n i ţ i ? " Nu primi însă nicî un respuns, cânele
nu putea de obosit, iar' mârtanul ţinea gura în­
chisă temându-se să nu scape mărgeua. D u p ă c e
ajung p e mal, povestesc luî P a h o n totă întâmplarea
şi pornesc, pornesc spre casă.
Dar' P a h o n îşî aduse aminte c ă cu m ă r g e u a
în mână e d o m n , decî d i s e :
„Mărgeluţă, mărgeluţă
Du-ne l'a nostră căsuţă,
- 15 -

Du-ne iute, cum gândesc


La bordeiul părintesc".
Şi când gătă v o r b e l e de dis, eraii înaintea bor­
deiului; veniră într'o clipită calea c e o făcură p e
j o s în câteva septernânî. A c u m iar' ţinu mărgeua
în mâna stângă, cu drepta 'şî făcu treî sfinte crucî
şi dise: „ S ă vină curţile m e l e aci, c u m sunt!" Şi
veniră. A d e c ă c e să vedl ? A r a p u l tot căuta măr­
geua pe sub paturî înjurând, iar' blăstemata de
muiere îî purta lumina plângând.
' , D a c e căutaţi?" întrebă P a h o n . A t u n c î arapul
;

se înt6rşe să vadă cine-1 întrebă, c ă nu sciuse n i m i c


despre stremutarea curţilor. Când v e d e arapul p e
P a h o n stând c u puşca în spate, cânele c u dinţii
rânjiţi şi mârtanul c u ghiarele gata de luptă, nu
sciu c e o fi gândit, atâta însă sciu, c ă muierea
scăpă lumina din mână de frică, şi se stinse,
adecă a c u m era diuă albă, şi numai în jurul ara­
pului maî era întunerec.
P a h o n însă nu le făcu nicî un râu, ci'î alungă
dela sine p e amândoi d i c â n d „Blăstemat să fie cel c e
:

şî-a lua nevastă, care se crede maî p e sus decât e l ! "


A p o î dise m ă r g e l e i : „ D u - î de unde i-aî adus,
dar' fără curţî numai p e amândoî c u m sunt a c u m " .
Şi când a gătat de dis vorbele acestea, numaî îî
vedură ridicându-se în sus şi.... unde aii ajuns, c e
aii maî făcut e treba l o r ; destul că P a h o n nu s'a
maî însurat în vecî, ci-şî ţinea numaî găzd6iă c u m
'şî ţin şi.... D 6 m n e ertă-me, c ă era să g r e ş e s c ; iar'
când cerea c i n e v a sfat despre căsetorie îî d i c e a :
„Fata, care se ţine maî sus decât tine, nu o lua şi
de ţî-ar da tată-seu cât bine-î în lume, m a î bine
remâî c a m i n e " .
Audită şi scrisă în Sâncel.
- 16 -

Uu minţi!
Era odată un o m forte sărac, dar' atâta era de
sărac, încât nicî focul în vatră nu-î ardea. Şi astădî
maî sunt dmenî săraci, dar' par'că t o c m a î c a acela
rar aî afla. Şi avea o m u l acela o fată, dar' aşa fată
frumosă c u m nu era în t6tă lumea c a ea. L u m e a
dice, c ă la omul serac, o fată frumosă îî face şi
maî mare sărăcia; dar' p e el nu-1 putea sărăci maî
tare, căcî nu avea chiar nimic, decât un bordeiu
vechiti în pământ.
Odată veni la bordeiul acela zîna Ilina, cea
maî măiastră zînă, şi îî dise o m u l u î :
Meî omule, fata e numaî serăcie la casa omuluî;
tu aî maî trăi de pe o di p e alta c u m aî putea,
maî lucrând p e la alţiî, maî miluindu-te c e î creştinî,
dar' cu fata 'ţî m e r g e maî greu, eştî t o t c u frica
'n spate să nu o*laşî singură şi să i se întâmple
c e v a primejdia. Dă-mî tu fata mie, eti v o î griji de
ea c a o mamă, şi i-oî căpăta şi bărbat cinstit când
v a fi de măritat. C e dicî o m u l e ?
Şi bietul o m se gândi cât se gândi, îî părea
refl să'şî dee fata la o zînă, dar' vedend sărăcia ce-î
în bordeiul luî, aducându-şî aminte, c a omul, de
tote primejdiile c e i se p o t întâmpla uneî fete fru-
m o s e şi sărmane cugetă în u r m ă : ett v o î trăi c u m
m-a milui D-defl, numaî p e ea să o văd ferită, şi
dete fata zîneî, dicându-î: „ F i î c u minte fica mea,
şi ascultă de D-eî, c ă doră s'a milostivi şi te-a
aşeda maî bine, d e c u m te-aş fi putut efl aşeda!"
Şi se duse fata c u zîna, să duse prin codriî şi
prin munţî, prin văî şi pre delurî, pre stânci şi
prin poenî, se duse multă lume împărăţia, c a D-deu
să ne ţie, c ă cuvântul din poveste, de aicî înainte
este, se duse pană 'şî perdu urma, de nu ar fi m a î
sciut veni la bordeiul bătrânului. C a m treî săptă-
mâni călătoriră pană ajunseră la curţile zîneî.
D 6 m n e c e m a î curţî p o m p o s e ! curţile zînelor — şi
p a c e ! c u m nu maî putea avea nicî un o m pământen.
D u p ă c e intrară în curţî dădu zîna la fată 13
c h e î şi îî dise: A c i aî 13 cheî dela 13 chiliî; c u
j5

12 chei v e î deschide cele 12 chiliî şi v e î şedea


şi'ţî veî petrece în ele, lipsă nu v e î avea d e nimic,
t o t ce-ţî v a cere inima, v e î afla în ele, mâncare,
beutură, îmbrăcăminte, fel de fel de scumpeturî şi
d e flori, ci — în casa 13-a să nu întri, c u cheia
acesta micuţă să nu deschidî casa c e a de cătră ră­
sărit, c ă atuncî nu v a fi bine. T e legî c ă m e v e î
asculta?" — L e g ! — T e l e g î ? — L e g ! T e m a î în­
treb o d a t ă : legi-te c ă nu v e î întră în casa c e a de
cătră răsărit! ? — L e g !
— B i n e î ; fii ascultătore, eii m e r g de acasă,
dar' tu să facî, după c u m te-aî prins.
Şi plecă zîna de acasă, să duse în trebile eî,
că ddră o m u l că-î numaî o m şi câte trebşore nu
maî are, dar' o zînă? o vâlvă? iar' fata rămase
singură. Să desfăta fata în palatul zîneî c a într'un
raiii, nimic nu-î lipsia; avea mâncări preste mâncărî,
băuturi preste băuturi, feliurî de haine şi de scumpeturî
mulţime de flori mirosiţore şi pasări cântătore, care
de care m a î minunate o încungiurau; şi umbla
dintr'o casă într'âlta cântând şi veselindu-să. D a r '
zîna zăbovi multă v r e m e în umblările eî. Odată,
ce-şî gândi fata? Ore să întru în casa c e a de cătră
răsărit? D 6 r ă zîna nu e acasă să m ă vadă, pană
vine ea, eu întru puţin şi închid uşa bine dacă es,
de nicî n'a sci nimic. E s e pană afară, să uită nu
c u m v a vine zîna, şi hait cu cheia 13-a la uşa caseî
ceî de cătră răsărit. C u m o deschide cade leşinată
la pământ de atâtea mândriî c e văduse. D a c ă să
deşteptă dă să se scdle, şi c a să să potă ridica m a î
repede adie un scaun cu degetul, atuncî t6te curţile
ţîuesc şi degetul îî rămase întraurit. Să supără fata
v 2
şi o prinde o frică, apoî se ridică, ese din casa
aceea şi întră în celelalte, apoî o închide bine. T o t
cercă să'şî destraurescă degetul, dar' nu p o t e . în-
tr'un târcjiu vine şi zîna. Ea scia de totă întâm­
plarea, dar' se făcea a nu sci n i m i c ; decî întrebă
pe fată c u frumuşelul, c a să nu o sperie: „ N u ţî-a
fost urît fata mea, în timpul cât aî fost s i n g u r ă ? "
— Nu mamă.
— Bine-î draga m e a ; dar' nu ţî-a lipsit c e v a ?
— Nu mamă.
— A î avut tot c e ţî-a cerut pofta i n i m e î ?
— A v u t mamă.
— Fdrte b i n e ; dar' în casa cea de cătră resărit
întrat'aî ?
— B a nu, mamă.
— Nu aî întrat?
— Nu m a m ă !
— T e maî întreb odată copila mea, întra­
t'aî în casa a trel-spre-decea, în casa cea d e
cătră resărit; spune'mî adeverul, că de minţeşcî,
'ţî leg limba şi te alung să m e r g î unde te v o r
duce d o î ochî ce-î aî! Spune drept, întrat'aî orî b a ?
— Nu am întrat.
A t u n c î nemildsa zînă amuţi p e mincindsa copilă
şi o alungă dela palat.
Şi s'a dus fata plângând unde o duceau ve­
derile ochilor, nicî ea nu scia unde m e r g e şi de
unde vine, unde ar' putea eşi din aceî codriî înfio­
rători pe unde nu întrase o m pământen nicî o d a t ă ;
pribegia copila de pe stîncă p e stîncă, din munte
în vale şi din vale în del, din codriî în tufişuri şi
din tufişuri în codriî, nutrindu-se cu smeură, mure,
alune, fragî, jir, ghinde, c o r o b e ţ e şi redăcinî. Şi
de c e mergea se înfunda tot maî tare în codriî.
Odată fiind lângă un părău limpede de munte 'şî
v e d e faţa în el şi remâne uimită de framseţa c e
zări în apă, dar' o l o v e s c e şi o adâncă j a l e c ă nu
p o t e vorbi şi cânta, să-şî facă voia bună. Astfel
- 19 -

trăi ea c a m treî anî singură c a o căpridră, nepu­


tând scote n i c î un cuvânt din gură, şi neîntâlnin-
du-se c u suflet de o m . Z î n a însă o scutea p e
nevedute să nu i se întâmple nimic, alunga lupiî
v
' şi urşiî, mistreţii şi şerpii din giurul eî. Când o
prindea somnul, ea se urca p e un copacii! înalt şi
» între crengile luî dormia m a î liniştită şi m a î bine,
decât p e tdte dricaiele şi perinile din lume. Odată
i se făcu milă zîneî de ea şi îî trimete un fecior
de împerat, care încă retăcise prin ceî codriî, um­
blând la vânat cu puşca'n spate. Cum o v e d e
feciorul cel de împerat dormind între crengile c o -
paciuluî, remâne îmmărmurit deatâta frumseţă. O
deşteptă şi o rdgă să se c o b b r e j o s . D a r ' ea era
mută nu putea vorbi, fără de înţeles înţelegea vor­
bele luî şi-î făcu semne c ă bucurdsă ar m e r g e c u
el orî unde, ci ea e mută. Nu face nimic, dise prin­
ţul, vin'o cu mine, fii-mî nevasta mea, nu am grijă
r
c ă nu p o ţ î vorbi; D-deii e bun, da de ţi-a da şi
1
graî; dar' chiar să nu-ţî dee, eu nu m e r g fără tine
de sub acest c o p a c i u să sciu. c ă aş muri chiar aş-
teptându-te, c ă şi de v o î m e r g e , tot trebue să m o r
de dorul teii, căcî altă fiinţă sub sdre nu p o t afla,
care să fie mândră c a tine. — Fata se înduplecă
şi coborîndu-se j o s din copaciu merse cu prinţul
unde^ se cununară şi mare nuntă făcură.
L a un an după cununia făcu crăiasa (că acum
era crăiasă, căcî murind tatăl prinţului, acela râ­
mase craî în locul tătâne-seu.) născu d i c crăiasa un
* copil frumos de gândeai c ă e rupt din sdre. Mare
bucurie era în casa lor. L u m e a dicea, â crăiasa
c

cea frumdsă a făcut un copil chiar ca ea de mândru ;


er fetele cari s'ar fi măritat bucurdse după prinţul,
diceau c ă crăiasa cea mută a născut un copil, dar'
pdte că n'a trăi, orî şi de va trăi, va remâne m u t
ca mumă-sa. A ş a c o b e s c muierile în reutatea inimeî
lor, din râncdre — vedî bine.
2*
- 20 -

Nu mult după botezul copilului, când era cră­


iasa singură acasă şi'şî legăna copilul, întră zîna
Ilina la ea şi o întrebă: „Spune-mi drept, întrat'aî
în casa de cătră resărit?"
Ea făcu cu capul că nu.
— Nu aî întrat?
— Nu!
T e maî întreb odată: întrat'aî orî n u ?
Şi biata crăiasă iar' face semn cu capul că nu.
A t u n c î zîna ia copilul din legăn şi se face
nevedută. _ Maî ia copil dacă ai de u n d e !
Cu cât fu bucuria de mare la nascerea prun­
cului, cu atât fu acum superarea maî mare. Vremea,
însă le schimbă t6te. Peste un an are crăiasa alt
copil, mai frumos decât cel d'întâî. A c u m bucuria
le era nespus de m a r e ; ospeţe preste ospeţe, veselii
preste veselii, dar' odată, când era erăşî numaî
crăiasa singură acasă şi'şî scălda copilul, se ivesce
zîna Ilina, pe unde şi c u m scia ea, şi dice crăiese! :
„Fost'ai în casa de cătră resărit a paluteî m e l e ? "
Crăiasa iar' face din cap că nu a fost.
— Nu aî fost?
— Nu!
— Şi dicî şi a treia oră că nu aî fost? — Nu!
A t u n c î iar' se face nevedută ducând eu sine şi
p e acest copil.
Superarea a c u m nu avea margini. Nu se pu­
teau din destul mira c u m şi cine le fură copiii,
unul din legăn şi altul din ciupă (scaldă)! Unii
curteni 'şi dau. cu socotela, c ă crăiasa e în legă­
tură cu necuratul şi acela-î fură c o p i i i ; alţii diceaii,
si c u deosebire muierile, c ă m a m o n u l a norocit'o de
s'a făcut crăiasă şi că ea îî dat6re să-î dea lui ro­
dul pânteceluî; alţii diceau. g , strigde şi-şî o m o r a
c e

ea copiii, orî îî mănâncă. Sciţî D-v6stră câte isco­


desc omenii. Craiul, în superarea sa, chiemă sena­
tul' ţereî, betrânil norodului, să chibsuescă şi să ju­
dece ce ar fi de făcuţii? Şi hotărî senatul ţereî se-I
- 21 -

maî dee graţia încă un an şi decă v a maî nasce


l un copil, şi nu va avea grije de el, să nu i-1 fure,
atuncî să o ardă de vie în f o c . Şi începu biata
1; crăiasă a plânge şi a se ruga luî D a m n e d e u
;>

din t6ta inima să-î maî dee un copil, c ă v a griji


m a î bine de el. Şi o ascultă D u m n e d e i i ; la anul
ţ iar' avu un copil. Nu se m a î bucura curtea crăiască
aşa tare de el, credend c ă v o r păţi ca maî'nainte.
L a câte-va dile veni iar' zîna Ilina la crăiasă şi-î
dise: „ S p u n e ' m î drept fiica mea, fost'aî tu în casa
palatului meii c e a de cătră răsărit?" Crăiasa spăi-
mentată v o i să minţescă şi acum, dar' aducendu'şî
aminte că de-î duce şi copilul acesta ea v a fi arsă
de vie, îî spuse adevărat: „ F o s t ' a m în casa a 13,
şi fie-ţî milă de mine şi m e iartă!"
A t u n c i zîna îî deslegă limba de putu vorbi,
b ă g ă mâna'n sîn şi îî sc6se şi ceilalţi 2 copil de
h o sută de orî maî frumoşi şi să depărta dela ea dicen-
^ du-î: „ T e iert, ci maî mult să nu greşesc!, nicî să
minţescî în t6tă viaţa ta!"
A c u m să fi vădut bucurie şi veselie, crăiasa
putea vorbi şi avea treî feciori ca rupţi din sdre, iar'
craiul d i c e a : „ D d m n e mulţămescu'ţî c ă m'aî fericit!"
Morală: N u face preste voia m a î m a r i l o r ; aî
g r e ş i t — n u minţi, ci descopere greşala ta, c ă de nu
t o t ese la ivelă şi te face de ruşine. Mărturisirea
cât de târzie — aduce mântuire.
Audkă şi scrisă în Valea Jiiulul.
P
1 • t^Pţ/S^Si i _

Piperuş Petru şi Florea înflorit.


A fost cea fost, c ă de n'ar fi fost nu s'ar p o -
i vesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise a-
d e c ă bărbatul şi ea rămase cu treî c o p i l ; 2 feciori

I
şî-o fetiţă. Şi nu era seracă veduva, că bărbatu-seu
fiă iertat şi mâie pe unde a înserat, fusese un orn
f6rte h a r n i c ; avea o moşi6ră bună, avea b o î şi plug
de putea ara ea de ea, iară de a se maî însâmbra
c u alţiî, şi maî avea ea câte ceva, sciî c u m aii mu­
ierile, cari remân după omeniî harnici. Destul c ă
era pe timpul aratuluî, totă lumea ara şi semena,
decî să pun şi feciorii eî într'o di să m e r g ă la
plug să are un l o c într'o poiană, bunăoră. P l e c ă
decî feciorii într'o dimineţă la plug, dar nu-'şî iau
merinde c ă n'aveau coptătură, ci spun m a m e î l o r
să le trimită de amedî a c o l o .
— Bine, dragii mameî, dise veduva, dar' cine
să ve aducă v o u e de amedî, c ă eii nu p o t merge,
vedeţi v o î bine c ă sunt betegă, iar sora vostră nu
scie unde-î locul nostru din poiană, ea n'a fost nicî
odată acolo, şi, de nu alta s'a prăpădi prin c e a se­
cretă de pădure, orî a nimeri chiar la curţile sme-
ulul, apoî atâta o maî v e d e m !
— N u te teme mamă, dic feciorii, nu te teme,
v o m trage n o î o brazdă cu plugul d e c u m eşim din
sat şi pană la l o c , de nu p6te greşi, numaî tot p e
brezdă să vină.
Se duseră decî fecioriî şi se apucară de lucru,
şi arară pană la amedî, dar nicî p o m a n ă să le vină
sora cu c e v a de gustare, şi sloboziră boiî la pă­
şune şi după c e se saturară boiî iar îî înjugară şi
arară pană la ojină. A t u n c î nu maî puteau fecioriî
de fome. Se hotărîră decî să m e r g ă acasă. Nu sciaii
şî ce s'a putut întâmpla: retăcit'a soru-sa prin pă­
d u r e ? N ' a trimes'o mumă-sa? Orî c e p6te să fiă
de-î lasă o di de primăvară fără mâncare ? .Cum a-
j u n g în curte, întrebă p e m u m a lor.
— E î bine, mamă, dar' c u m de n'aî trimes p e
sora nostră cu gustarea, de ne laşî să venim în
sat de p e la ojină ?
A u d i n d biata lor m a m ă vorbele acestea cădu
c a lovită de trăsnet, căci ea trimesese p e fata cu
gustarea, decî scia c ă alt m o d r u nu p o t e să fiă de­
cât c ă s'a rătăcit prin c e a secretă de pădure, cine
scie unde ? D u p ă ce'şî maî veni în fire, le spuse c o ­
piilor t o t plângând.
— Spusu-v'am să nu mergeţi la plug, dacă
n'am avut c e v e pune m e r i n d e ? N ' a m dis c ă s'a
pierde biata copilă prin pădure ? lat' c ă s'au împli­
nit vorbele m e l e ; maî bine era de m i n ţ a m ! V a î de
mine şi de mine, copila mea, sufletul meu, nădej­
d e a m e a ! A dat smeul de ea, nu-î alt modru, orî
c ă aii mâncat'o lupiî?
A u d i n d fecioriî plânsul şi văetarea m a m e î l o r
se puseră p e gânduri, ce-ar fi de f ă c u t ? S e sfă-
tuesc, se gândesc, dau în drepta, întrebă-'n stânga
...soranu-î ca-n palmă! D e c î dice feciorul cel maî m a r e :
— Mamă, nu maî plânge, bun e D-deii şi eu
g â n d e s c c ă trebue să aflu p e soru-mea; plec, m â n e
dimineţă, p l e c mamă, b a nicî nu staii pană dimi-
nâţă, c u m ese luna p l e c şi fără ea nu m e mâl v e d î ;
m e tot d u c pană daii de ea, ori vie, ori m6rtă, şi
ţi-o aduc acasă, ori c ă ' m î pun capul.
A u d i n d biata m a m ă vorbele acestea hotărîte
se mâhni şi m a î tare, presimţea 6re-şî c u m v a c ă
într'un cias răii p l e c ă feciorul de d e c i s e în­
cercă al îndupleca să rămână acasă, începu să plângă
c ă doră l'ar putea opri, dar' tdte fură înzadar, fe­
ciorul şî-a fost pus caru'n petrii să nu să o p r e s c ă
pană nu v a da de soru-sa. P l e c ă decî la drum,
er mumă-sa rămâne plângând numaî c u copilul cel
maî m i c acasă. Şi plângea şi să văieta cât o lua
gura. Şi c u m să nu plângă biata m u i e r e ; numai erî
dimineţă, numaî departe decât erî dimineaţă, avea
treî copiî, a c u m numaî de are unu; fata-î e perdută,
er feciorul cel mare a plecat p e o cale de unde
nu-î m o d r u să se mal înt6rcă! Nu-I trebuia bietei
muieri mâncare, nu băutură, nu hodină, nicî lucru,
- 24 —

ci t o t eşia pană afară în portă plângând şi frân- /


gendu-şî manile şi iar' întră în lăuntru în casă sta 5

să mdră de urît fără copiiî eî, afară n'afia p e ni- /


menî, cine să o mângâie. Cât era diulica de m a r e
tot plângea; d e era în casă era t o t c u ochiî la fe?
restră, ddră îşî zăresce fata orî feciorul cel m a î
mare, decă eşia afară, în curte, în drum întreba p e
toţî căletoriî: nu mî-aţî vedut fata? nicî feciorul?
Dar' nime nu-î scia spune ceva despre eî, dela ple­
carea lor. î n sat se lăţise faima, c ă smeul a fu­
rat p e fata veduveî, c ă feciorul c e l m a î mare s'a
dus s'o caute şi nu s'a maî reîntors.
A ş a şi era. Feciorul c e l m a î mare se duse se
îşî afle p e soru-sa. E l s'a t o t dus pană în pădure,
a c o l o a dat de-o brazdă prdspătă şi s'a dus t o t p e
ea pană a nimerit la nisce curţî, la curţile smeuluî.
Şi erau întărite curţile smeuluî, c a la smeî, t o t c u
stâncî de b o l o v a n i dar' el nu se îmfrica de l o c , c i
sui treptele celea de petră gândindu'şî: Ce-a vre-a
D-deii aceea a fi c u mine, dar' eii întru; de nime­
resc la soru-mea, bine, de nu, chiar la smeul să
fie, tot cu-o mdrte's dator, dar' necăutate nu las"
aceste curţî.
A ş a şi făcu, întră înlăuntru. A d e c ă acolo p e
cine află? P e soru-sa, gătită — D o m n e , c a o g r o -
fdie şi făcând de mâncare.
— Bună diua, s o r ă !
— Să-ţî d e e D-deii bine* frate, dar' tu c u m a î
ajuns a c i ?
— Eu ? c u m m e v e d î ; dar' tu c u m aî ajuns!
— Oh, frate dragă, bine dicea m a m a să nu
mergeţî v o î l a plug fără merinde, c ă iată m ' a tri­
mes la v o î c u demâncare şi eu a m venit t o t p e
brezdă, gândind c ă daii de v o î , când c o l o — ni­
meri unde m e vedî- A c u m c e v a fi c u tine, c ă în­
dată vine smeul şi pdte c ă te omdră d e nu ne-a
o m o r î încă p e a m â n d o i ? M a î bine remâneaî
- 25 -

ca de scăpat tot nu m e p o ţ î scăpa, iar' de te o m o r a


smeul, biata m a m ă o să se prăpădescă de supărare.
A t u n c i numaî vedură că se deschid uşile şi
un buzdugan întră în casă, să învîrte de treî orî
desupra meseî şi se anină într'un cuî în părete.
— Ce e acesta, s o r ă ? întrebă fratele.
— 0 , frate, acesta e semnul smeuluî, când vine
buzduganul, e semn să pun mâncările pe masă c ă
îndată-î aci. D a r ' 6re unde să te ascund dinaintea
smeuluî? Ian haî şi te b a g ă colea sub covată.
D e abia avu biata soră atâta timp, cât să pună
covată p e frate-seu şi smeul fu a c i : „ T u mândruţo,
par'că'mî mir6să a o m pe aci, cine-î a c i ?
Biata fată dă să mintă, că mâncările mirosă,
b a una, b a alta, dar' smeul smeu, nu credu n i m i c
ci o făcu să spună cine a venit şi c ă e sub covată.
— A ş a ? <\ise smeul. A t u n c î de c e se teme d e
m i n e ? H a î cumnate afară să te o m e n e s c dacă ve-
ni-şî la casa m e a ! Şi scdse pe fecior afară şi-1
puse la masă şi porunci feteî: Mie să-mîpunî n o u e
c6ste de p o r c şi frate-teu. doue, mie n o u e cupe de
vin, şi frate-teu doue, şi m e î cumnate! la n o î e
datina c ă : care gată maî iute de mâncat să arunce
ciolanele (dsele) în capulîi căruî întâr4ie: a c u m haî
la m â n c a r e !
Şi se pun la mâncare, pană m a n c ă feciorul o
lecă de carne de p e o cdstă, smeul m a n c ă t6tă
porţia şi prinde a arunca ciolanele în capul fecio­
rului. Ve4end smeul c ă feciorul nu se apără, c ă
s e
se teme şi tremură, îî 4 i '
— Haî cumnate afară la largul să v e d maî
bine ce cumnat am, dar' să'mî spunî p e unde vreî
să mergî, p e horn, c a mâţele orî pe uşă c a câniî?
— Eii m e d u c p e uşă c a 6meniî, (\ise feciorul.
Şi ese pe uşă, dar' smeul eşi-se p e horn c a mâţele
şi se repe4i asupra luî şi-î taie capul. A p o î sc6se inima
şi i-o puse într'un blid şi trupul îl îngrdbă sub un gard.
- 26 -

V e d e n d biata văduvă c ă trece o 4i, trec două,


şi treî şi nu-î maî nimeresce nicî fata nicî feciorul,
era să se arunce în fântână de supărare, dar' ia­
răşi întăresce firea şi d i ° e : D o m n e fie voia ta!
Dar' p e feciorul c e l m a î m i c nu-1 m a î prindea
starea, nu putea de jalea m a m e î şi de dorul fra-
te-său şi a soru-seî. D e c î într'o dimineţă d i c e : ^Mamă,
c e a rendui D-4eîi, aceea să fie c u mine, dar' eti
n'am pace pană nu dau de soru-mea şi de frate-
meu. D e aceea nu te supăra, c ă eu trebue să m e r g
pană unde voiu. da d e e î " .
A c u m biata m a m ă iar' începe a plânge şi a se
d ă o l i : „ D a r ' nu merge, cuî m e laşî? Sciu c ă nicî
tu nu te veî întdrce, fie-ţî milă de bătrâneţele mele
şi staî baremî tu aci, dacă d e eî n'avuî parte. D a r '
feciorul era neastâmpărat de dorul frate-său. şi al
soru-seî şi decî trebui să plece. Şi să duse, şi ni­
meri nicî m a î bine nicî m a l rău., d e c u m o nimerise
frate-seii c e l m a î mare.
A c u m biata văduvă numaî avea nicî Un copil,
nicî o bucurie, nicî o mângâere, nicî un ajutor;
rămăsese singură c a cucul. Multă vreme o fi t o t
plâns biata de ea, multe nopţî le-o fi petrecut făi'ă
somn şi dile fără mâncare, dar' în urma urmelor
îî întări D-4eii inima şi începu a-şî veni în fire. S ă
mă sodomesc e păcat de m6rte, trebue să trăesc
şi năcăjită, c u m a m trăit în bine pană aveam bărbat
şi copiî, îşî dise văduva, şi prinse a m a î lucra câte
ceva, şi a m â n c a să nu să o m 6 r e c u fdmea pană
maî are 4ile-
într'o dimineţă c u m mătura prin casă 4 i ° e n d
rugăciunile, iată v e d e un b o b de piper j o s şi se
plecă de-'l ridică şi-'l pune pă masă. Dar' b o b u l să
durdulică de p e masă şi iară cade j o s . Ea, c a
muiere strîngetdre, nu lasă să să prăpădescă nicî un
fir de piper, decî să plecă şi ridicându'l îl b ă g ă în
sîn. Firul c e l de piper nu stă în s î n ; c u m ? c u m
- 27 -

nu ? destul c ă şi din sîn ese şi cade chiar înaintea


•eî. E a iară se plecă şi'l ridică de j o s , şi'l b ă g ă în
g u r ă şi dicend rugăciunile îl scapă p e grumadî la
vale. D i n minuta aceea veduva prinde grea şi la
n o u e lunî face un drag de fecior de să maî fi avut
d o i oichî să te uiţî la el.
Ea c h e m ă p e preotul satuluî, îl boteză s i l
puse numele Pipăruş Petru, căcî dintr'un fir de
piper era zămislit. Şi crescea copilul, dar' crescea
c a din apă. Când era de o lună era c a alţi d e un
an, când era de două lunî era c a altul d e treî anî,
şi începu a umbla p e uliţă şî-a vorbi tdte celea.
El t o t audia p e 6menî v o r b i n d : c e maî fecior, pa­
gubă c ă nu-î trăesc fraţii, c ă eî treî ar bate un sat
întreg când s'ar mânia bine. A ş a adî, aşa mâne,
e a u
aşa 4 i ° omenii în tote 4il©le. Când era Pipăruş
Petru de treî anî, era c e l m a î frumos şi m a l voinic
fecior în t o t satul. . •
într'o 4i întrebă p e mumă-sa: „Mamă, m a î
avut'am eu fraţi?" D a r ' e a , temendu-se să nu mergă
şi el c a fraţii lui şi să nu să m a l reîntdrcă, îî 4ise:
„Nu, fătul meu, n'aî avut nicî un frate".
— N u ? A t u n c î fiî bună şi-mî m a l dă odată
ţîţă, dar' p e sub pragul casei. Şi ridică Pipăruş
pragul casei c u degetul c e l m i c , iar' mamă-sa să
plecă să-şî b a g e ţîţa p e sub el şi să lăpteze p e fiu-
său. A t u n c î Pipăruş lăsă puţin pragul în j o s de o
cam strîngea p e mumă-sa şî-o întrebă: „Mamă,
m'aî avut'am eii fraţî?" Ea, vă4ând c ă nu-î alt
modru, îî spuse: „ D a , aî avut d o î fraţî şî-o soră,
p e soru-ta a furat'o smeul, iar' fraţiî s'au. dus să o
caute şi de atuncî nu i-am m a î vă4ut."
A t u n c î iar' ridică pragul şi 4ise mame-si: „ A c u m
scdlă-te şi-mî fă o azimă de grâtt curat, frământată
cu lapte, numaî din ţîţele tale, c ă eii am semne c ă
trebue să daii de eî şi să-î aduc."
Au4ind vorbele acestea biata m a m ă iară începe
- 28 -

a plânge şi a se văieta. D a r ' c u m te lasă inima să


m e laşî acum la betrâneţe, slabă, betegă, singură?
N ' a m dus şi nu d u c destul bănat după c e l treî,
a c u m te m a î prăpădescî şi tu prin c e a secretă d e
lume, de nu alta, v'a da smeul de tine, de nicî de
nume nu-ţî v o î m a î audi. R e m â î dragul mami aci,
nu te maî duce nicăirî; fi-va c e v a rendui D-deu.
de n o î numaî nu m e r g e ; remâî şi te însdră, bater
de tine să am parte.
Eî, dar' Piperuş Petru era voinic, luî îî trebuia
vitejiî; decî nu scăpă mumă-sa de gura luî pană c e
nu-î făcu o azimă de făină de grâu curat frămen-
tată numaî c u lapte din ţîţele eî şi cu lacrămî din
ochiî eî. D u p ă c e i-a c o p t ' o c a rufa, Piperuş 'şî-a
puse în traistă şi dise: „ R e m â î sănetdsă mamă, n u
te supera de l o c , c ă nicî treî dile nu v o r trece şi
eu trebue să fiii înapoî, orî cu veste bună orî rea,
dar' maî cred c ă c u bună".
Şi se luă Piperuş Petru la drum, du-te, du-te,
pană dă în pădure, şi acolo nimeresce o brazdă m a î
astupată. H a î să m e r g p e ea îşî dise Piperuş, şi s e
duse t o t p e ea pană ajunse la curţile smeuluî. Şi
a c o l o întră înlăuntru. O fată frumosă — D o m n e l
şi îmbrăcată c a o împerătesă, era singură şi făcea
de mâncare.
— Bună diua, s o r ă !
— Şă trăescî c u b i n e ; dar' ce-mî dicî soră?
— Iţî d i c soră, fiind că-'ţî sunt frate, d e n u
credî ian' haî de m a n c ă din azima asta. Şi scdse
Piperuş Petru azima din traistă şi-î dete feteî să
mănânce. D a r ' c u m îmbucă, odată dise: Asta-î c u

lapte din ţîţele m a m e î mele, a c u m cred că-mî eştî


frate, dar' nu pricep c u m ? c ă tu eştî fecior holteî,
iar ett când am ajuns în robia smeuluî numaî d o î
fraţî a m avut, p e carî smeul 'î-a şi omorît, iar' d e
atuncî nu sunt maî mult de cinci anî, de c â n d
sunt eii aici, decî nu pricep, dacă'mî eştî frate,
- 29 -

c â n d te-aî putut n a s c e ; c ă doră nu eştî numaî de


4 — 5 a n î ? ! T u trebue să fiî baremî de 20 de a n î ! "
— Nu-s soră, ci numaî de treî anî şi m a î ceva,
dar' aşa'mî e felul. Să-mî spunî acum soră, c e semne
face smeul când v i n e ?
— V a î , frate, bine ar fi să mergî de aci pană
nu vine semnul luî, c ă după semn şi el îndată so-
sesce. Că are uh buzdagan, frate, un buzdugan de
fier, mare cât o bute de 50 de feriî, şi-1 aruncă
cale de 2 ciasurî de departe şi drept în uşă nime-
resce c u e l ; uşa atuncî să deschide şi buzduganul
se pune singur în cuiul cela din părete. D a r ' du-te,.
frate, nu sta, c ă a c u m e vremea să vină, şi de te
află aci te omdră şi pre tine, c a şi p e c e î d(ft.
— Lasă-'l să vie, soră, să v e d şi eii c u m sunt
smeiî, c ă şi aşa pană a c u m n'am vedut nicî unul.
A t u n c î aud buzduganul trosnind în u ş ă ; uşa
să deschise şi dă să se pună în cuî. D a r ' Piperuş
nu-î dă răgaz, îl luă de tortă şi sverr! înderet c u
el, din cătrău. a venit. Şi c u aşa putere a aruncat
cu el, de chiar p e lângă smeu a trecut şi s'a t o t
dus cale de treî dile şi s'a împlântat într'un munte
de piatră. N o u e dile a trebuit să scobescă smeul
p e lângă buzdugan pană şi l'a putut scote din
munte şî-a venit apoî c u el p e umer necăjit. Când
ajunse acasă, dise d m curte î n c ă :
— Cine-şî bate j o c de buzduganul meii, Floria
înfloritul orî Piperuş Petrea, vitezul de cumnatu-meîi?
— Eu sunt, cumnate, eii Piperuş Petrea, dar'
de unde m e cunoscî?
— Eii? nu m e m a î întreba, ddră o septemână
m'a t o t scuturat frigurile când te-a născut mumă-ta.
Dar' bine c'aî venit la casa mea, haî să trăim pu­
ţin şi bine. A d u drăguţă mâncarea p e masă, m i e
n o u e coste fripte de p o r c şi frăţîne-teii doue, m i e
n o u e cupe de vin şi luî doue, să ne punem la ospeţ....
— Adecă.... să fiă v o r b ă întorsă, smeule, dise
- 30 -

Piperuş. A d ă - m î soră m i e noue coste de p o r c şi


n o u e cupe de vin, iar' smeuluî adu-î doue coste şi
doue cupe de vin, dar' să aî de grijă smeule, c a r e
c u m gătăm de mâncat carnea de p e os, osul îl
aruncăm în capul celuî c e n'a g ă t a t î n c ă , c ă par'că
pe aci aşa e obiceiul.
— Cam fost, dise smeul, dar' de vrei,
putem strica obiceiul.
— Ba, nu vreu să stric obiceiul ţereî, dice Pi­
peruş. Om de nimica e cine cuteză a strica
obiceiurile ţereî, las' c u m a maî fost, şi haî
la masă.
Şi se puseră la masă, şi cum apucă Piperuş
o coptă în mână, o b ă g a în gură şi despoia carnea
de p e ea, iar' cu o s e l e : p l i o s c ! la smeu în frunte.
Smeul se c a m necăji, dar' c e să f a c ă ? Trebuia să
rabde, c ă şî-a dat de o m . Şi Piperuş ia altă c6stă,
apoî alta, şi alta, pană m a n c ă carnea de p e t6te
n o u e cdstele, iar' 6sele le da de capul smeuluî de
tdte să sdrobiau. Când gătă Piperuş cdsta cea din
urmă şi de beut c e a din urmă cupă de vin, atunci
gătă şi smeul de mâncat cea dintâi costă şi dă să
arunce cu osele în capul luî Piperuş. Dar' acesta
nu-î dă răgaz, se repede la smeu şi p l i o s c ! cu o
palmă preste obrazul cel gras al smeuluî de'I mută
o falcă din l o c , apoî se încăerară la luptă, la trân­
tei!, de gândiaî că nu alta ci să se omdre unul p e
altul. D e l a o v r e m e smeul nu maî putea de ostenelă,
că ostenit era şi de cale şi nu putuse nicî să sS
sature baremî c u m se cade, omenesce, c ă Piperuş
nu-î dedu-se răgaz. D e c î ostenit c u m era, dise
bietul s m e u :
— Lasă-me în p a c e că-ţî înviii pe cel doî fraţî.
— H a î de mi-î învie — dise Piperuş.
Şi merse smeul şi-î desgropă şi le puse inimile
la l o c şi-î stropi c u apă viie şi se sculară maî fru­
moşi d e c u m aii fost.
- 31 -

— V a i , c ă greu adormiî, dise unul. — D o r '


aşa şi eu, dise celălalt.
— Dormit, d o r m i t ! dise smeul, c ă de nu venea
fratele vostru est m a î m i c să v e tredescă, m a î dor-
miaţî v o î un s o m n lung!
— D a r ' nu sta de sfaturi, dise Piperuş, haî să
ne luptăm, c ă de aci eii nu m e r g pană c e nu re­
mâne unul mort, orî eu, orî tu, c ă aşa e firea mea.
Şi se" puseră a se bate în săbiî, şi se tăiară de
curgea sângele vale. A t u n c î să repedi Piperuş odată
şi bine voiniceşce, şi-î tăia smeuluî capul, apoî tot
îl dumică bucăţele c a de tocană, şi făcu treî gră-
mecjî de carne din el.
A p o î dise cătră fraţî: „Fraţilor, hal se n e ospătăm
o lecă, c ă apoî m e r g e m cătră casă, c ă m a m a sciu c ă
nu mal p o t e de dorul nostru, o fi gândind c ă ne-am
prăpedit cu toţii, de nu maî nimerim nicî unul." Şi
se ospetară feciorii meî, soru-sa le făcu de mâncare
şi eî aduseră vin de c e l bun, şi beură şi se desfă-
tară, pană c e începu a prinde beţia p e Piperuş.
A t u n c î se gătară de cale, încărcară carele de bu­
nătăţi, c ă d6ră a c o l o erau. de unde, şi plecară.
Mergend eî aşa cătră casă, dau de o fântână
în cale şi boiî să trăgeau cătră ea, semn c ă le era sete.
— A d ă p a ţ i boii, dise Piperuş cătră fraţî, că
eii m e dau o lecă lângă stejarul acest umbros să
m e hodihnesc, Cel RŞ£l~S de obosit. Şi c u vorbele
acestea se apropie de un stejar mare şi se redimă
de el, aşa stând în pici6re, şi c u m se redimă, c u m
adormi c a mort. D u p ă c e fraţii l u î a d ă p a r ă boiî şi-î
înjugară de n o u c a să purcedă m a î departe, merse
soru-sa la Piperuş să-1 tredescă, dar' era p a c e de
al m a î putea tredi. A t u n c î dise fratele cel maî m a r e :
— M e , dragii meî, o r e facem n o î bine c ă du­
c e m p e streinul acesta c u n o î ? B i n e c ă el dise c ă
ne este frate, dar' pote-se una c a aceea ? Bine sciţî
v o î că numaî n o î treî am fost la părinţi; bine sciţi
- 32 -

c ă maî înteiu te-aî perdut tu soră de acasă, apoî


eu şi în urmă tu frate, dar' atuncî m a m a nu maî
avea alţî copiî. D e l'ar fi avut după înstrăinarea
nostră ar fi iată aşa, un băieţan, dar' el e de mare
c a şi noî, şi de tare?... Oh, maî tare chiar decât
ucigă-1 tdca. P o t e că-î vr'un strigoi, orî ddră chiar
smeu, că vedurăţî c u m omorî p e smeul c a pe un
pul de g ă i n ă ? ! Eii gândesc că n'ar fi bine să maî
m e r g e m cu densul p e o cale.
— Să nu m a î m e r g e m , dise celălalt frate, să-1
lăsăm dormind, iar' n o î să ne p ă d i m drumul.
— A ş a e, dise cel maî mare din fraţî, dar'
decă se trezesce tot ne ajunge; nu vedeţi ce ogaşe
adânci taie carele estea cu p o v a r ă ! T o t pe ele vine
pană c e ne ajunge şi face din n o î tot tocană, c a
şi din smeul acela, iar' c u sora fuge cine scie unde,
de nu maî aude m a m a de ea nici de noî. Dară, de
veţî v o i , eii sciu ce-ar fi de făcut: haideţi să luăm
lanţurile dela care şi c u m ddrme redimat de stejar
să-1 l e g ă m de el bine cu lanţurile, atuncî sciii c ă
nu va maî veni să se laude, că el a scăpat p e sora
. dela curţile smeuluî, b a să dică, c ă şi pre n o î chiar
din morţi ne-a înviat.
se
— Să-1 legăm, c j l fratele cel maî mic, să-1
legăm, că pe care a v e m destulă blagă, nu maî avem
lipsă de e l !
Şi-1 legară de stejar cu lanţurile şi-1 legară p o ­
g a n de-î audia-î osele pârăindu-î, şi el tot nu se
trezi, dormia ca m o r t de ostenit şi beat c e era.
Soru-sa bucuros l'ar fi deşteptat, dar' nu putea;
apoî să facă împotrivire celor d o î fraţi încă nu
putea. D e c î se uita lăcrămând c u m legă pe bine­
făcătorul eî şi'şî d i c e a : „ D d m n e scapă-l!"
D u p ă ce-1 legară de stejar, îşi făcură cruce,
diseră un „ D d m n e ajută" şi începură a plesni boiî
mânându-i: cea surilă! h o bouren h o !
Soru-sa se gândia singură mergând îndărăptul
c a r e l o r : c u m maî cuteză făţarnicii aceştia a-şî face
cruce şi a dice D o m n e ajută, după c e numai acum
severşiră o faptă din cele maî mişele? Dar' rarăşî
dise: b a g semă şi hoţul când m e r g e la furat dice
D o m n e ajută, n e c u m eştia, cari cred c ă un lucru
b u n au. severşit!
Şi ajunseră acasă. M a m a lor îî cunoscu şi vSrsă
lacremî de bucurie la vederea lor, dar' îî întrebă:
— Piperuş Petru n'a dat de v o î ? Frăţiorul
vostru cel maî tîner?
— Nu mamă, respund feciorii, n ' a m vedut nici
un fel de Piperuş. Iată pe sora nostră a fost prins'o
smeul să o ia de nevastă, şi de atuncî pană a c u m
ne tot luptarăm amendoî cu el pentru sora nostră,
dar' nici un fel de Piperuş n'a venit să ne ajute.
D e abia am putut omorî smeul c a să-ţî a d u c e m
fata. A c u m bucurate împreună cu noî, c ă iată şi
c o m o r i am adus dela s m e u l ; uită pe Piperuş, c ă
de-ar fi vr'un vitez ca noî, trebue să vină cât
d e târdiu.
Şi se puseră frate p e ospeţ, aduseră carne şi
vin, şi lăutari, şi adunară tot satul să se bucure şi
să se mire de vitejia lor, c ă au. omorît p e smeul
şi i-au. luat c o m o r i l e celea scumpe.
Intr'un târdiu se p o m e n e s c e şi Piperuş Petru
şi dă să se scole, dar' se simte legat de stejar c u
lanţuri preste pept şi preste mijloc, preste grumadî
şi preste piciore. — M ! h m ! dulcii m e î fraţî, dise
el„ dar' bine maî sciţi v o î răsplăti bunătatea c e
vî-o făcui! Bine a dis cine a dj.s: F ă bine şi aş­
teptă rett! Dar' lăsaţi c ă vî-o fac eu d e n i e i dracul
n u vî-o maî desface!
Şi numaî odată se umflă, şi lanţurile cad rupte
zală de zală de gândeai c'ar fi numaî de buciniş.
A c u m să maî d o r m una pe pajişte, îşî dise Piperuş,
c ă am eu vreme să ajung şi acasă; cu cât aşi
m e r g e maî iute cu atât ar fi bucuria fraţilor maî scurtă.
- 34 -

Se puse deci să se odihnesca, dar' numai vrea


somnul să se apropie de el, că nu-î putea eşi din
cap nemulţămirea fraţilor seî. î n c e p u a se gândi
la tote minutele de când a plecat de Meî,
îşî cjice, adecă smeul nu scia de bună samă, c ă cine
'î-a sverlit buzduganul înderept: eu orî Florea-'n-
floritul. Trebue c ă vitez o m e Florea acela; c u m
aş vrea să-1 c u n o s c ! Dar' l'oî cunâsce acuşi. A c u m
să m e r g să ved ce face biata mamă, apoi să caut
p e Florea 'nfloritul, să m e prind cu el frate de cruce.
S'a luat dară să plece, dar' uitându-se la ste­
jarul cel mare, de care'l legaseră fraţii, îşî d i c e :
biata m a m ă nici lemne de f o c n ' o fi avend, că har­
nicii de fraţi nicî lemne nu 'î-or fi d u s ; haî să-i
duc eu un cătur bater.
Şi merse la stejarul de care fusese legat, îl
smulse din păment, c a p e un m o r c o v , îl luă p e
umer, c u m iaî o greblă bună6ră, şi haî c u el spre sat.
Când era ospăţul maî pogan, când j u c a u şi
beaii p e întrecute în o c o l , (curte) c ă în casă numai
încăpeau, atunci nimeri şi Piperuş Petru c u stejarul
p e urmă. T o t satul îl cunoscu, c ă d6ră numaî d e
câteva chle plecase de acasă, dar' fraţiî luî nu sciau
ce să facă unde să se ascundă, vecţendul c u m vine
cătră eî şi îşî gândiră că acum are să-î om6re.
c e
— B u n ospeţul la d-vostră, c j i Piperuş in­
trând c u stejarul cel mare pe umer.
s e r
— Bună să-ţî fie inima, c } i ă sătenii, precând
fraţiî luî o luară la sănet6sa.
O h o ! strigă Piperuş, încătrău cinstiţilor? Ean
staţi o lecă de v o r b ă cu mine c ă avem o ţîr d e
răfuelă! Frumos fu aceea dela v o î să m e lăsaţi
dormind în pădure şi încă legat cu lanţuri c a p'un
h o ţ ? Asta-î mulţămită fiind-că v'am aflat, am bătut
p e smeul, care v e omorîse, pană v'a înviiat, l'am
o m o r î t pe el să scap satul nostru de urgia luî,
v'am umplut de averî şi v'am pus p e drumul cătră
casă, eu, fratele vostru, aşa resplată ani fost vrednic
să aflu dela v o î ?
A t u n c î fraţiî începură a plânge şi a se ruga
de iertare dicând, c ă numaî au glumit, c ă bine
sciaii eî, c ă el atâta-î d e tare, de c u stejar c u t o t
pote veni acasă. S e m a î rugă şi mumă-sa şi soru-sa
şi t o t satul să-î ierte, iar' el fiind o m c u inimă
bună, — i-a iertat şi s'a pus şi el la ospeţ.
Când a fost a doua cp dimineţă, după c e s'au
sculat toţî voioşî şi sănetoşî, Piperuş Petru se
gătă de cale.
— D a r ' unde vrei să mergi iară, Petre, puiul
m a m e î ? îl întrebă mamă-sa.
— M e duc, mamă, m e duc departe, pană unde
v o î da de Morea-'nfloritul, dar' d e cum-va l'oî putea
aduce să fie soţ soreî mele, c ă a m audit c ă e un
v o i n i c d e o m şî-ar fi pecat să nu n e c u n 6 s c e m .
— D a nu merge, stal acasă, aveţi v o i destulă
avere, însuraţi-ve, dragii mameî, iar' p e soruta v o m
mărita-o n o î după cineva, c ă d6ră sunt destul fe­
ciori sdravenî în sat, c e să maî baţî calea ţeriî?
Staî tu aci, în satul teii, între nemuri, a p r o p e d e
mine, a c u m la betrâneţele mele, să nu-ţî m a î d u c
atâta dorul.
Multe v o r b e bune şi înţelepte îî spuse maică-sa,
d a r ' e l t o t c a el, d e c ă îşî punea odată carul în petrii
pentru ceva, a p o î nu m a î era o m să-1 desbaiere. Işî
luă dară remas b u n şi se c a m m a î duse, multă
lume'mperăţie, c a D-deii să ne ţie, c ă din poveste
multă este, mândră şi frum6să, s'o ascultaţi şi
D-v6stră, c ă cine o-a asculta, o-a înveţa, iar' cine o
adormi, se v a hodini şi povestea nu o-a sci.
S'a dus, s'a dus pană a nimerit într'o pustietate
mare, d e nu v e d e ! n i m i c numaî ceriul în sus şi
sub picidre pământul, nicî o frunză, nicî un fir d e
iarbă, dar' nimica, ce-î nimica.
A mers el mult prin pustietatea aceea pană a
8*
- 36 -

dat de un vîj betrân, dar' betrân nu glumă, alb la


per şi la barbă c a o die bălaie, c u o cârjă în m â n a
dreptă, iar' c u c e a stîngă îşî t o t ferea genele d e pe
o c h î să vedă înainte, c ă aşa-î erau. de lungi şi de
dese, de-î veneau pană la gură şi se împreunau c u
barba şi c u mustăţile.
— Bună diua m o ş u l e !
— S ă trăiesc! c u bine, v o i n i c e ; dar' d e unde
şi pană u n d e ?
— M e duc, moşule, pană unde v o i da de'
Florea-'nfloritul, c ă a m aucjit c ă e un voinic mare
şi vreu să-mî c e r c puterile c u el, nu sciî unde
l'aş g ă s i ?
— Oh, puiul moşuluî, înzădar m e r g i tu p e j o s ,
că nici în treî anî d e dile nu v e î ajunge la el,
dară du-te înderept la curtea smeuluî, sciî unde ţî-aî
aflat sora şi fraţii? A c o l o să mergi şi să cauţi în
fundul grajdului, că-î găsi un cal, un cal singur şi
atâta-î este de urît singur, de stă să m d r ă ; de urît
a slăbit de numaî pelea p e os i-a remas, c ă d e
când aî omorît p e stăpânul şeii, p e smeul, el din >
grajd n'a m a î eşit, nicî n'a mâncat, nicî n ' a beut, j
numaî t o t a renchezat. A c o l o să m e r g i şi să-1 iaî,
că acela te pdrtă cât a purtat şi p e stăpânu-seu,
b a şi m a î mult de-î p o r u n c i ; apoî să viî iar' p e
la mine, înţelesu-m'aî ?
— Te-am înţeles. j
Şi merse Piperuş Petru înderept pană la curţile J
smeuluî şi întră în grajd. A d e c ă acolo într'un un-
gheţ vedu un cal m a î mult m o r t decât viii, de-î
putea-I numera c d s t e l e ' c a l e de-o poştă, deabia se )
mai putea ţinea p e picidre. C u m vedu calul c ă 1
întră cineva în grajd, începu a fi v o i o s şi a prinde J
curaj, nu scia c e să facă bietul c a l de bucurie, da I
cu picidrele în păment şi vrea să se deslege dela ]
iesle, dar' nu putea c ă era legat cu lanţuri. f
Piperuş Petru deslegă calul şi'l scdse afară şi ,

j
- 37 -

se uită la elu. Cu gldba asta să m e r g e u ? îşi c|icea.


Sta să nu-şî credă ochilor. Dar' calai resufiă odată
bine şi' se scutură de-şî desmorţi 6sele, c a dora
stătuse multă v r e m e a c o l o ca'ntr'o temniţă legat
scurt, fără nutreţ şi neadăpat. Piperuş îl slobod^
de păscu o lecă, apoi îl adapă şi se urcă p e el.
A t u n c i calul începu a v o r b i :
— C u m vrei, domnul meu, să te duc, c a ventul
orî c a gândul.
— D e m'aî putea duce numaî ca caiî, încă
mî-ar părea bine. Aşa-î respunse Piperuş, vecţendu-l
atât de slab.
Şi prinse calul a merge, şi merse, şi merse tot
în galop pană la un munte de sticlă (glajă). A c o l o
nu maî putea de obosit. D ă să se sue p e el la del,
dar' nu p o t e calul merge. A t u n c î d i s e Piperuş:
— B a g seina te-oî maî duce şi eu în spate,
p r e c u m maî adus tu pre mine. Şi luă calul după
cap c a p'un miel şi-1 sui în verful deluluî şi a c o l o
h u z d u p ! cu el p e păment. Şi se ridică calul de j o s
şi se făcu cât un munte de mare şi <\ise luî Piperuş :
— Place-ţî c u m sunt a c u m a ?
— B a place-î cânilor şi lupilor, fa-te tu cal c a c a i î !
Şi se făcu calul c a caiî noştriî, dar' tot năzdră­
van, şi disc cătră Piperuş:
— C u m să t e d u c a c u m stăpâne, c a ventul
orî c a gândul?
— B a să m e ducî c a gândul.
Şi începu calul a m e r g e c a gândul de iute şi
într'o clipită erau la moşnegul cel alb ca 6ia.
— Bună dma, m o ş u l e !
Buna să-ţî fie inima, puiul moşuluî, da ajun-
s'aî abia?
— P r e c u m m e vedî, moşule.
V e d î asa; a c u m cred că-î ajunge la Florea-'n-
floritul. Dar' să-ţî dau şi eu trei lucruri: ţine, aci
aî o ceteră (lăută, diblă), un peptene şî-o cute (gresie,
- 38 -
s e
arcer). Ţ i n e minte fetul meu, 4 i moşnegul, veî
tot m e r g e pănă-î ajunge la câmpul cu dorul, a c o l o
te v a lovi un d o r de maica, soră, fraţî, prietinîşi cunos­
cuţi; încât de nu veî cânta cu cetera asta, veî fi
silit să te reîntorcî înapoî de dor. D e a c o l o veî
ajunge în pădurea c u lupiî, aceia te-ar m â n c a cu
cal cu tot, c ă sunt mulţî şi flămân4î, dar' tu arun-
că-le peptenile. Scăpând v e î m e r g e pană veî ajunge
în ţara şorecilor. A c o l o v o r fi şorecî câtă frun4ă şi
iarbă şi v o r vrea să te tragă j o s de p e cal să te
mănânce, atuncî aruncă-le cutea j o s şi veî fi
mântuit de eî.
D u p ă ce-a luat Piperuş lucrurile acestea treî, a
mulţămit betrânuluî şi s'a pus p e cal, şi s'a tot dus
pană a ajuns în câmpul c u dorul. A c o l o îl lovi un
dor de satul luî, de mamă-sa, de soru-sa şi de fraţî,
dar' aşa dor, de maî cădea de p e cal, şi era cât
p'aci să c a 4 ă de p e cal orî să se'ntdrne de unde a
plecat. A t u n c î îî vine în minte c ă are o ceteră
dela vîjul cel betrân. Şi unde nu scote cetera, şi
unde nu î n c e p e a trage cu arcuşul p e strune, de
resuna câmpul, şi de l o c îî peri tot dorul.
A p o î merse maî departe pana ajunse în pă­
durea lupilor. Şi era acolo, D d m n e ! era tot un lup
şi un c o p a c , şi toţî stau c u gurile căscate numaî
să-1 princjă şi să-1 mănânce. D a r ' el aruncă pepte-
nele j o s , şi îndată se făcu un boii gras şi, avend
lupiî c e înhăţa, lăsară p e Piperuş să mergă în pace.
Şi merse cât merse, deodată să trezesce în ţara
şorecilor. Dar' n u , altmintrelea eraii şdrecii, ci c a
urşiî de marî, şi mulţî c a furnicile în furnicar. A c i
începu a se înfiora Piperuş Petru, dar' îî veni în
minte cutea şi c u m o aruncă j o s , c u m se făcu între
el şi între şorecî un stan de petră, gros cât un
munte de înalt pană la norî. Şi se duse Piperuş
Petru tot pe lângă zid, pană c e eşi din ţara şdrecilor.
A c u m nimeri în câmpul c u florile. A c o l o eraii
- 39 -

ţmmaî flori, una mai frumosă decât alta şi tote se


îţnbiau să le ia. Dar' Piperuş nu luă nicî una. Colo
departe zări el un cal păscend şi trase într'acolo.
> judecă după c e se apropie, vedu pe Florea-'nfloritul
d î r m i n d dus, calu-î păscea printre flori, iar' paloşul
îî W c a în aer p e desupra luî. Se dă Piperuş j o s de
pe\cal, şi-şî slobâde şi el calul să pasce, apoî se
gâfidi: Cum d o r m e acum dus Florea-'nfloritul, eu
numaî una de-î dau cu palo-
şui,! e dus pe cea l u m e ; dar' aşa numaî un mişel
ar f a c e ; să m e pun lângă el se aţipesc şi eii o

| Şi-şî aruncă şi el paloşul în sus, şi acela începu


a-î j u c a prin aer ca şi al luî Florea-'nfloritul, a p o î
se culcă j o s p e florî. C u m era obosit de-atâta amar
de \cale adormi ca dus. D a r ' iată c ă se tredi Flo­
rea-'nfloritul şi vedu voinicul dormind lângă el, iar'
în florî lângă calul luî maî păscend un cal şi în aer
lângă paloşul luî maî j u c â n d un paloş. „ O r e cine
să fie ? 'şî dise el. H m ! orî cine-î, e vitez şi o m de
omenie; c u m dormiam, m e putea face tot bucăţele;
i-oîi da decî p a c e pană c e s'a trezi, c ă te mirî cine-î;
scid c ă nu-î Piperuş Petru de care ş i s m e i î se t e m ! "
A p o î se puse şi Florea-'nfloritul şi maî trase un
puiii de somn, iar' când se trezi a doua oră, se trezi
şi Piperuş Petru c u el de-odată.
Când se vedură voinicii faţă 'n faţă, nu se pu­
teau mira destul unul de altul; unul maî v o i n i c de
cât celălalt, care de care maî spătos şi maî frumos.
— Ce venturî te-aii adus p'aicî p e la mine, vere ?
dice Florea-'nfloritul.
— A m venit să te ved, c ă ţi-am audit de nu­
m e şi nu m ' a m putut răbda se nu n e cun6scem.
— D o r ă nu eştî tu Piperuş Petru, de care şi
smeiî tremură?
— B a al chiar g â c i t ; dar' tu doră eştî Florea-
'nfloritul !
- 40 -

— Eu da, c ă altul nici c ă are drept a şedea/


aci în ţara mea, mult m e mir de tine c e c a p aî se/
viî a i c î ? /
— E u a m cap c a capurile, dar' tu c e c a p ai
de m e întrebi atâta? D e nu-ţî place c ă ţi-am călcat
ţara, ia-te la păruială cu mine, haî la luptă drepţi,
lupta v o i n i c e s c ă ! /
Şi se prinseră voiniciî la luptă, şi se luptară/o
di d e vară şi nu fu chip să se învingă, pană niaî
cădură de p e pici6re de obosiţi, atunci cjice Piperuş
P e t r e ; haî frate să schimbăm lupta în paloşe.
Şi apucară voiniciî paloşele, şi se venzoliră,jpă-
n a c e în urmă Florea-'nfioritul ciungări o SMcă
degetul m i c al luî Piperuş Petru. A t u n c î s'aii lăsat
d e luptă şi s'aii prins fraţi de cruce, jurându-se p e
verfurile paloşelor, c ă nu se v o r maî lăsa unul ide
altul, nici în bine, nicî în reu. Şi ajuns-au. şi în ne*
cas şi în bine, c a o m u l care trăiesce în astă secrştă
de lume, dar' eî unul de altul nu s'aii lăsat.
U m b l â n d eî odată la vitejiî, nimeresc la o casa
în mijlocul codruluî şi întrară în lăuntru. Adqcă
a c o l o era o fată la resboî, ţesea, dar' fată frumc^ă,
era chiar Ilena Cosinzena, din cosiţă ruja-î cârită,
şi c u m ţesea, de câte ori bătea c u brâgla, tot-deijma
eşiafi câte două cătane îmbrăcate şi-n armate. Mult
se mirară voinicii noştriî de acesta vedenie, dar P i ­
peruş Petru nu mult stătu p e gândurî şi începu a
să drăgosti c u fata, sciţi D-v6stră, a o prinde, a o
g o g o l i , m a i a o serută, c u m fac tinerii.
F a t a , nu-i v o r b ă se feria şi nicî prea,
c a t6te fetele, ci se c a m t e m e a de tată-seii ; decî
l e spuse;
— D r a g i i m e i băgaţi de semă, c ă de vine tata
v § om6ra.
— Şi cine-i tata D-tale ? o întrebară voiniciî.
— Tata e Ciută nevăzută şi î n c ă nicî un o m nu
i-a eşit în cale p e care să nu-1 o m o r e .
- 41 -

— E î bine, dragă, dar' c e nărav are când vine


acasă?
— El, respunde fata, are nărav, c ă c u m întră
^ în casă mai întâi se b a g ă după cuptor şi de-acolo
ia o ulcică cu lecurî şi t6tă o bea, iar' de lecurile
acelea atâta se întăresce, de-ar bate şi d"ece c a v o î .
— A ş a ? dise Piperuş Petru, atuncî adă înc6ce
lecurile, să le b e m noî.
Şi le dădu Ilena lecurile, iar' voinicii le beură
şi din c e eraii tari, maî târî se făcură. D a r chiar
atuncî sosi şi Ciută nevedută acasă şi s'a repedit
după cuptor la lecurî; eî, dar' acelea erau l e c u i t e !
Vedendu-se astfel înşelat, într'atâta s'a turburat,
de-î purta în palme c a p e nisce mere p e amendoî
voinicii, şi, de n'ar, fi apucat să b e a el lecurile, nu
era bine de e î ; dar' aşa îl apucară voinicii amen­
doî, apoî lasă c ă l'ati o m e n i t ! Nici ferferiţă nu s'a
ales de el. A p o î Piperuş Petru se căsători c u Ilena
Cosinzena şi se încărcară de averi şi plecară d e
a c o l o . D a r ' pre lângă t6tă prietinia c e era între
Piperuş Petru şi între Florea-'nfioritul, cest din ur­
m ă nu se uita c u o c h i bunî la Piperuş, vedendu-1
c u nevastă, iar' el nu. D a r ' Piperuş pricepu gându­
rile lui Plorea-'nfloritul, d e aceea îî d i s e :
Frate, să lăsăm nevasta găzd6ie şi se
m e r g e m să-ţî aflăm şi ţie una.
— Bine ar fi, dise Florea-'nfioritul, dar' ore
unde v ' o m da de u n a ?
— Nu fi îngrijat frate, dise Piperuş, m e r g e m
în lumea nostră şi de nu s'o fi măritat soru-mea—
numaî bună ar fi de tine.
— A p o i haî s'o vedem, dise Florea-'nfioritul.
Şi lăsară p e Ilena Cosinzena singură acasă şi
ei se luară la drum, şi du-te, du-te, pană c e ajunse
într'o p ă d u r e ; nici unul nu maî fusese în pădurea
aceea. Mergând eî prin pădure vedură o casă.
— H a î să v e d e m cine e în casă, (pse Piperuş.
- 42 -

— Haî, daca chiar vreî dise Florea-'nfloritul.


Şi intrară în lăuntru. A c o l o aflară numaî
o b a b ă betrână stând cu picidrele la f o c .
— Bună vremea, mătuşă.
— Se ţrăiţî c u bine, dragii mătuşiî, haideţi şe-
deţî o lecă şi v e hodiniţi pană ve aduce mătuşa
ceva de mâncare, iată m e urc în p o d se v e aduc
slănină, dragii mătuşei.
Feciorii şedură pe-o laviţă, iar' b a b a se urcă
în p o d , cu numele să le aducă slănină. Dar' c u m
eşi b a b a din odaia, veni un şdrece la feciori şi
le dise:
— Nu staţi, dragiî meî, c ă nu-î de-a sta; mer­
geţi în plata luî D-deii sfântul, c ă ddră baba nu s'a
dus în p o d să ve aducă de mâncare, ci să-şî ascuţă
dinţii să v e pdtă m â n c a ; c ă are în p o d o pietră
mare de mdră, de care-şî tocesce dinţiî, n ' o audiţi?
— Eî, şi cine-î b a b a asta?
H m , dise şorecele, asta-î m u m a pădurii, a fost
drăguţa luî Ciută neveduţă şi de când l'aţî omorît
tot descântă să-î cădeţi în brânci, acuma de nu
fugiţi, nu maî scăpaţi vil din colţii el.
— Dacă-î aşa, haî la drum, diseră voinicii.
Şi se luară feciorii m e î la drum, nu mergeau,
ci rumoeau. locul de gândeai că-î alungă cineva din
derept; b a g s e m ă » ş i eî, c u tdte c ă eraii viteji, sciau
d e frică.
D u p ă ce-şî ascuţi baba dinţiî se c o b o r î j o s şi
întră în casă; dar' feciorii c a 'n palmă. Şi se că­
trăni, şi să 'nfioră de gândeai, c ă tdtă ţîră să face.
A t u n c î dă c u ochii de şdrece:
— A , h a ! numaî tu mişelule le-aî spus să se
ducă.
— Numaî eii, de hu te-aî supera, respunse şd-
recile glumind, ean haî de m e prinde şi-ţî resbună!
Şi se puse baba a fugi după şdrece; el se sui
pe cuptor, ea îşî strică cuptorul; se sui pe un pă-
- 43 -

rete, ea strică şi păretele, el se sui pe alt părete, ea


strică şi acel părete, şi tot aşa strică câte un părete,
umblând după şorece, pană ce-şî strică totă casa,
şi tot nu putu prinde şorecile, c ă vedeţi D-vdstră,
şdrecile-şdrece şi, pace, nu stă să-1 prindă chiar o
babă, să fie aceea chiar m u m a pădurii.
1
Dar' pană umblă ea după şorece, feciorii îşi păziră
drumul şi când p l e c ă baba după eî, eî erau. hăt departe.
Să p u n e d e c î b a b a la fugă, du-te, du-te, pană c e maî
ajunse pe feciorî. A t u n c i au ajunsei la casa Mărţoliî,
care era mătuşa luî Florea-'nfioritul.
— B u n ă vremea, mătuşă!
— Să trăiţî cu b i n e ! Dar' cei nepote, c e vent
te portă*pe la m i n e ? Cine-î voinicul ăsta cu care
vil?
s e
— 0 , mătuşă 4 i Florea-'nfioritul, am plecat
cu ortacul acesta, care se chiamă Piperuş Petre, a m
pornit să m e r g la soru-sa în peţite, dar' n e urmă-
resce m u m a pădureî, căcî am omorît p e Ciută ne-
vedută, p e ibovnicul e^ şi a c u m ne pare bine, c ă
a m nimerit la d-ta, doră ne veî scăpa de colţii eî.
— Nu v e temeţi de l o c , dragii mătuşei, haidaţî
numai în casă şi v e hodiniţi.
Şi eşi Mărţolea (Marţi sera) afară să aştepte pe
m u m a pădureî, şi c u m ajunse aeesta, c u m se î n c ă -
ierară; apoî se fi vechit bătae de b a b e ; se încinse
între ele o luptă dar' luptă c a de d o î lupi turbaţi,
iar' nu c a de_ doue b a b e de când bucii, şi se mân-
cară în dinţi, şi-şî smulseră perul, de gândeî c ă sunt
doue smedice. Iar' feciorii când vedură c ă sunt maî
înfierbântate, de erau. orbe de mânie, porniră înce-
t i n e l , iar' după c e se depărtară merseră maî tare
să nu le m a l v e 4 ă . Care a fost maî tare? care p e
care a învins ? nu p o t să v e spun c ă nu s c i u ; sciii
însă c ă voiniciî aii mers aţă acasă la m a m a luî Pi­
peruş Petre. Şepte anî nu fusese Piperuş Petre
acasă, şepte anî nu-1 vedură fraţiî şi sora şi nemu-
rile şi sătenii, şi totu-şî îl cunoscu, care c u m îl
vedu.
Florica, sora luî Piperuş Petre nu era încă mă­
ritată, se ţinuse de v o r b a c e i-o dedu-se frate-seu.
la plecare.
Şi era mândră Florica, mândră c a o schînteuţă
de câmp, şi c u m o vedu Florea-'nflorituL dise cătră
frate-seu de cruce.
— A s t a ţi-e sora, frate?
— Asta.
— D a c ă ţi-e asta sora, şi dacă vrea, eu chiar
adî m e cunun c u ea.
Şi F l o r i c a a vrut, fraţii şi mă-sa încă n'au. dis
ba, apoî au tras o nuntă r o m â n e s c ă care a ţinut
v

doue septămânî, şi după c e s'a gătat nunta, şi-a luat


Flprea-'nfloritul nevasta şi s'a c a m maî dus cu ea
şi cu Piperuş Petru în ţera luî, unde aştepta Hena
Cosinzena, nevasta luî Piperuş.
Când s'au vgdut aceste d o u e cumnate la olaltă,
mult s'au bucurat, iar' bărbaţii lor se bucurau şi eî
de bucuria lor iar' florile din. câmpul înflorit se bu­
?

curaţi şi ele împreună c u cele doue părechî vesele.


D a r ' şi eu. m e bucur c ă v ' a m putut spune povestea
pană 'n capet.
Poveste din Selagiă, comunicată de plugarul M. Bene din
Supurul de sus.

—~»S^<—-

Zina apelor.
P e vremile, p e c â n d era iobăgia cea grea, trăia
un o m serac într'o colibă din pădurea domnescă,
c a c î era păzitor la pădurea aceea. Odată a mers
domnul la pădure, şi părându-i-se, c ă pădurarul ar
- 46 -

fi dat cuiva lemne fără slobozenie domnescă, atâta


l'a bătut, pană c e l'a lăsat mort. Muierea pădurarului
cu un copil c a de 3—4 anî, plângea şi se ruga la
domnul, să nu maî bată p e bietul o m , c ă nicî
vrescurî n'a dat cuiva fără poruncă d o m n e s c ă —
n e c u m lemne. Dar' domnul nu vru să credă, ci,
după c e o m o r î pe pădurar, se puse şi bătu şi p e
muierea luî, pănă-ce remase şi ea m6rtă j o s . P r e
s e :
copil îl scdse apoî din pădure şi îî d i . „Carate
d e aicî, mergî în lume şi te ţine c u m poţî, iar'
dupăce veî cresce mare, să viî la mine să slujescî
în locul tătâne-teu.!"
Şi s'a dus bietul Alesandru, c ă aşa-î era numele,
s'a dus cerşind din casă 'n casă, din sat în sat,
pană a nimerit lângă Dunăre la un pescar. Pescarul
acela nu era, D-deîi scie c e o m , bogat, trăia numaî
din pescuit, dar' dedrece n'avea copil, luă pe Alesandru
c o p i l de suflet. L a coliba pescarului a trăit copilul
pană ce-a crescut mare şi-a înveţat şi el meşteşugul
pescărituluî. Pescarul era acum betrân şi nu mai
putea pescui, dar' Alesandru, ca o m harnic, şi băiat
de omenie, câştiga atâta, ca să pdtă trăi el, betrânul
şi baba moşneguluî, liniştiţi! D ă D-deii însă că m o r e
pescarul şi m o r e şi baba luî, şi remâne Alesandru
numaî singur. A c u m pescuia el numaî p e sema luî,
Dar' gândeai c ă e făcătură, de când murise pescarul
cel betrân maî că nu maî eraţi pescî în Dunăre ;
m a
umbla bietul copil 4 deplină altă-dată, şi nu-î
prindea mreja nicî un pesce. Odată necăjit c u m
era, şi dară şi flămend, aruncă mreja în Dunăre şi
numaî merge la ea pană a doua (\i la amedî- A t u n c î
se duce şi trage mreja. Nu era în ea nimic altă,
decât o mreană, e drept, că forte frumdsă. N o , o
ia el în mână şi o duce la colibă să o belescă şi
să o frigă p e cărbuni, c ă era maî leşinat de fdme
seracul. Dar' când dă să o spintece, mreana îl scăpă
din mână, şi c u m cade j o s , c u m se face o drăguţă
- 46 -

de fată c a ruptă din sore şi îmbrăcată c o l e a c a o


z i n ă ; cu iie albă c a laptele, împenată cu florî galbene,
roşii şi vinete de mătase, c u cătrinţă c a fetele ndstre,
cu peptăruţ mândru tot pene, şi cu perul s l o b o d i t
p e spate. „ N u m e spinteca Alesandre, — dise ea, — c ă
eii sum rînduită de D-deii, să-'ţî fiu. soţie!" „ D u p ă
c e v e d c ă eşti o m c a şi mine, c u m să te s p i n t e c ? "
dise Alesandru, „dar eii gândeam c ă tu eştî mreană!"
— „ E u sum zina apelor", dise fata, „şi l a
porunca luî D-deu am intrat în mreja ta, şi pentru
binele teu şi a altor dmenî trebue să-ţî fiii m u e r e ! "
— „Mulţam d o m n e " , dise iară Alesandru, „ d e
când v e d c ă eştî fată, 'mî trecu fdmea şi n e c a z u l ! "
— „ N o , haî Alesandre, a c u m a acasă la tine,
a c o l o , unde te-aî născut tu!*
— „Heî, draga m e a ! A c o l o nu-î de-a m e r g e ,
p6te c ă nicî n'aşî nimeri c ă eram m i c , când am
venit de-acolo ; dar' chiar să nimeresc n'aşî m e r g e
bucuros, c ă domnul la care a slujit tata e atât d e
, p o g a n de-a omorît şi pre tata şi pre m a m a numaî
c ă c e i-se păru c ă ar fi înstreinat lemne din pădu­
rea l u î ! "
— „ N u face nimic Alesandre, haî sa m e r g e m
c ă v a fi c u m v a rîndui D-deii!"
Şi s'aii dus amendoî în pădurea aceea şi-aii dat
de-o colibă părăsită, era coliba în care se născuse
Alesandru. Muierea făcu iute c e v a de cină, a d e c ă
fripse nisce bureţî c e aflase prin pădure, cinară, şi
după c e diseră rugăciunile s'aii culcat şi-aii dormit.
S'aii culcat — să 'nţelege — p e vatra golă, c ă c î
n'aveaii alte haine decât hăinuţele de p e eî. D a r '
c e să vedî, dimineţa când se pomeniră din s o m n ,
se tredesc în nisce curţî maî p o m p d s e decât curţile
d o m n e s c ! , şi pline de tote cele trebuinciose
pentru traî — şi de post şi de fript — şi cur­
ţile erafi tot a c o l o în pădure, în locul colibeî. Mul-
ţămiră luî D-deu. şi se puseră a căuta una alta prin
- 47 —

curţi, şi după c e dădură de ale traiului — se pu­


seră la prâncj.
Birişiî domnului în t6tă 4iua veneau câte cu
4 e c e cară în pădurea aceea după lemne, şi fiind a-
prdpe de sat, ajungeau încă de c u v r e m e acasă.
u a
în 4 i aceea iară veniră eî, şi trecând prin
poienă unde sciau eî coliba, remân înmărmuriţi de
frumseţa curţilor, carî s'au. făcut numaî de ierî pană
a4î- Şi să tot înholbară birişiî pre de tdte laturile,
pre lângă cele curţî pană era târ4iu. după ame4î,
atuncî î-şî aduc abia aminte c e d o m n au, şi-şî încărcară
iute carăle, şi dau biciu la b o î să ajungă curend
acasă. Dar' totuşi ajung târ4iu acasă, c o l o p e la cina
cea bună. D o m n u l îî aştepta c u o bâtă de corn în
pdrtă şi pe care c u m trecea mi-1 mesura peste spate
de gândeai c ă dă în sac. Când ajunse birişul cel
din urmă la portă 4ise: „ D o m n u l e ! nu ne bate în
zădar, c ă noi nu suntem de vină, c ă am înter4iat
aşa tare, c ă uite, în pădure, c o l o unde era numaî
erî — n u m a î de mult, — coliba cea părăsită a pă­
durarului, a4î aflarăm nisce curţî maî minunate c a
a Mărieî tale, şi n o î ne tot înholbarămşi ne minu­
narăm de ele, pană c e uitarăm nu numaî porunca
Mărieî tale, dar' şi mâncarea; blăstemaţî să fim de
am mâncat ă 4 î c e v a ! " —
g
— ,,Aşa ? 4 i e d o m n u l , maî potolindu-şî mânia,
no bine-î; mâne dimineţă se mergî se chemi p e
mişelul acela, care a cutezat a-şî face în pădurea m e a
c a s ă — f ă r ă scirea mea, să-1 chemîla mine; aî priceput ? "
— „Priceput d o m n u l e ! "
Şi se duse birişul a doua 4* la curţile din pă­
dure, şi spuse omului din ele c ă e poftit în sat la
curtea boerescă.
— „ C e să fac acum m u i e r e ? " 4ise Alesandru
cătră muierea sa,
— „ C e să faci? Iacă-Î merge, că sciu c ă n u t e - a
m â n c a Măria sa D o m n u l ! *
Şi s'a dus Alesandru la d o m n i e în sat.
— „ B u n ă dimineţă domnule!"
— „ S ă fii sănetos; c e cauţi aici ? la ce-aî
venit?"
— „ A m venit domnule, c ă un biriş d'a Măriei
vdstre a dis că mi-aţî poruncit se v i u ! "
— „Bine-Î! A d e c ă tu eşti mişelul care şi--a fă­
cut casă în pădurea m e a ? Cum aî cutezat să faci
un lucru c a a c e l a ? "
— „ D ' a p o î , c ă d o m n i a t a mi-aî poruncit, sciî
când aî omorît pe tata şi pe mama, când aî $is să
m e r g unde m ' o r duce ochiî, iar' după c e v o î cresce
să vin în slujba D-tale, în locul tatei; şi eu iată
m ' a m ţinut de c u v â n t ; în coliba unde m ' a m născut
a c o l o m ' a m aşedat alaltă-ierî cu muierea m e a ; dar'
dacă D-deu a voit c ă peste n6pte să se facă din ea
o casă bună domnescă, eu nu sunt de vină!"
— „ S ă mergi şi pană dimineţă totă pădurea din
j o s de casa ta să fie tăiată, trupinele sc6se, locul
arat, semânat cu mălaî mărunt care p e dimineţă să
fie copt, şi m i e să-mî aducî de a c o l o fărină de mă­
laî mărunt c a să-mî facă din ea m ă m ă l i g ă de p r â n 4 !
Inţeleş-aî?"
„ D a r ' c u m se p 6 t e una ca asta d o m n u l e ? "
— „ T a c î şi mergi, iar' dacă dimineţă nu viî
după c u m ţi-am poruncit, nu-ţî maî stă capul unde-ţî
stă acuma, c ă 'ţî-a sta unde-ţî stau picidrele!"
Se pornesce Alesandru superat acasă ; muierea-1
aştepta în portiţă.
x
— „ N o , dar' de c e te-a c h e m a t ?
— Oh, d 6 m n e ! A c e s t a vrea să ne ornore şi p e
n o î c u m a omorît p e tata şi pe m a m a ? "
— „Cum aşa?"
— „Iată, draga mea, mi-a poruncit că pană di­
mineţă tdtă pădurea câtă-î din j o s de casa nostră
se o taiu se scot trupinile, să-o ar şi semân cu mă­
laî mărunt, iar' acela pană dimineţă se fie crescut
- 49 -

şi copt, şi eu să-î duc din el fărină de mămăligă, se


prâncjescă mâne din ea!"
— „Nu-î nimica scumpul meii soţ, lasă că va
.< fi c u m v'a rendui D-deii; nu fiî tu îngândurat pen­
tru a c e e a ! " — D a c ă veni sera cinară eî, se rugară
luî D-deii şi se culcară. Iar' dimineţă sculă muierea
p e Alesandru şi-î dise: „ V e d î de du fărina la d o m n u
de mămăligă pentru prând!"
Şi se sculă A l e s a n d r u ; adecă cât vedeaî cu o-
chiî pe cdstă la vale, din j o s de casele luî, unde fu­
sese erî pădurea cea urieşă, acum era numaî o holdă
de mălaî mărunt, frumosă şi coptă ; iar' într'o de-
sagă-î pusese muierea grăunţe şi în altă fărină de
mălaî mărunt. Se minună Alesandru, mulţămi luî
D-deii şi merse la domnie în sat.
— „ B u n ă dimineţă D o m n u l e ? "
— „ S ă trăiesc! A l e s a n d r e ; n6, da adus'aî fărina
de mălaî m ă r u n t ? "
— „ A d u s domnule, am adus o desagă de fărină
şi una de grăunţe !"
— „ Ş i c u m e holda unde a fost pădurea?"
„ F r u m o s ă domnule, a dat D-deii de s'a făcut
chiar după p o r u n c a d-tale?"
— „ B i n e Alesandre, e b i n e ; a c u m pană dimi­
neţă să lăduescî tdtă pădurea aci din sus de casa
ta, să lucri pământul şi se prăsesc! vie, iar' pe di­
mineţă să-mî aducî struguri copţî din ea!"
— „ D a c ă domnule, una c a asta nu se p o t e face
într'o n o p t e ; numaî de lăzuit n'aş găta-o într'un an
de n'aş avea barem o sută de lucrători lân­
g ă m i n e ; apoî via sciî d-ta, de-abia în trei-patru anî
o poţî aduce să r o d e s c ă ! "
— „Cară-te mişelule, îî dice domnul, şi de nu
faci pană dimineţă t6te după c u m ţi-am poruncit,
te stîng de pe faţa pămentuluî!"
Iară merge Alesandru superat acasă şi spune muierii
p o r u n c a c e a n o u ă ce-o a eăpetat dela domnul pământesc,
v 4
- 50 -

— „ N u te supera nimic Alesandre, c ă va fi


ce va rîndui D-c}eu!" i <\ise muierea.
A d e c ă când se scdlă a doua di) în locul pădu­
reî ceî din sus de casă era o drăguţă de vie de se
maî aî doî ochî să te uiţî la e a ; tdtă în rînd, t6tă
cu struguri copţî numaî de cules, şi mari c a purceii,
Alesandru iar' mulţămi luî D-4eti şi culese o corfiţă
de o duse boierului.
— „ N o , v e 4 î c ă aî putut face? Numaî eştî câne
la maţe, vreaî să te tragi dela muncă !"—$ise boierul
c â n d îl v § 4 u întrând cu strugurii.
— „ A făcut D - 4 e u sfântul cu puterea luî c e a
mare, dar' sciu că nu eu, un o m p e c ă t o s ! " respunse
Alesandru.
Dar' domnul îî g r ă i : „ce-mî pasă mie cu cine aî
lucrat şi cu cine nu, destul atâta că mi-aî î m ­
plinit porunca. A c u m se m e r g î î n grajd să duci cele
doua bivoliţe la taur, iar de mâne dimineţă să fie
fătate, cu viţel sub ele, să le mulgî, şi să-mî aduci
apoi lapte pentru cafâ dela ele; p r i c e p i ? "
— „ P r i c e p domnule, dar'una ca asta nu se p6te,
că doră s c i î D - t a c ă bivoliţele portă un a n d e 4 i l e ! " —
s e
— „ T a c î din gură nemernicule— 4 i domnul,
— şi te cară, c ă n'am vreme de perdut cu tine;
de nu vil p e dimineţă cu ele fetate, sciî c e te aş­
teptă!"
Şi se duse Alesandru superat acasă mânând bi­
voliţele din derept. Muierea îî eşi înainte: „ D a ce-î
Alesandre, doră p e noî ne-a cinstit domnul boier cu
bivoliţele a c e s t e a ? "
— „ O h , ddmne tu muiere! boierul acesta tot ne
pune capul!"
— D a c u m aşa ? Ce eştî iară superat ?
— D a c u m să nu fiii? ascultă t u : să duc eu
bivoliţele acestea sterpe la taur, dar' pană dimi­
neţă ele să şi fete şi să-î duc dela ele lapte pentru
c a f a ! Una c a asta nu se p 6 t e ? "
- 51 -

— „ N u dice ş dragul meii, c ă v a fi c u m v a


a a

rendui D-deii. Hal de prândesce şi te odihnesce o


lecă, apoî li duce la taur, şi maî departe lăsăm tdte
în v o i a luî D-deii sfântul!"
A prândit bietul Alesandru, apoî şi-a pus me­
rinde în traistă şi a mânat bivoliţele chiar la al treilea
sat la taur, c ă maî aprdpe nu era, şi de-abia a ajuns
înderept c o l o p e la- cina c e a bună. A p o î a cinat c e v a
şi o b o s i t c u m era, a dormit c a m o r t pană în dorî
de d i A t u n c î la tredit m u i e r e a :
— „ S c d l ă Alesandre, mergî de du bivoliţele la
curte că s'a scula domnul şi-î trebue lapte de c a f ă ! "
Să sculă Alesandru şi merse în grajd, adecă b i ­
voliţele fetaseră şi aveaii d o î puî- mândri sub e l e ,
negri c a d o î puî de drac, şi ugerile lor pline de
lapte. Mulţămi el luî D-deii şi le mână în sat la
curtea boierească. D o m n u l era în ternaţ (galerie)
cu pipa c e a lungă.
— „Viî Alesandre!" •
— „Sunt aci domnule !"
— „ N d v e d î c ă nu prea grea poruncă ţi-aru
fost dat; sciam eii c ă de frică împlinesc! bucuros
poruncile mele ; a c u m numaî o poruncă-ţî m a i
dau, dacă-î împlini-o şi asta, apoî te las în pace, iar'
de nu-ţî sucesc grumadul c a la un puî de g ă i n ă ! "
— „ C e se maî fac iară d o m n u l e ? "
— „Să-mî aducî p e D-deii la prând, a u d î ? la
prând să mi-1 a d u c î ! A c u m nu maî sta p e gândurî,
ci te cară, şi să nu-ţî maî aud de nume pană nu
? mi-1 aducî!"
— „ D a c u m se p o t eu un biet o m pecătos să
şi gândesc una c a a c e e a ? "
— T a c î şi te du!"
Se luă Alesandru maî superat c a tot-deuna şi
merse cătră casă. Muierea chiar îî făcuse un dră­
guţ de copil de nicî de împerat nu pdte fi maî alt­
fel. Cum îl vădu îngândurat îl întrebă:
4*
- 52 -

— „Iar' eştî superat Alesandre ? "


— „ D a r c a m să nu fiu? A s c u l t ă tu aicî, pre
când gândeam c ă şi-o fi stemperat gândurile celea
preste fire de poftalnice, pre când mulţămiam luî
D-deii că mi-a ajutat de-am împlinit tdte poruncile
boierului, el iese cu altă poruncă şi maî păgână !"
— „ C u c e poruncă ?"
— „ O h , domne, muiere draga m e a ! M e t e m să
şi gândesc la porunca cea nebună a păgânului acestui
de d o m n ; dice că să-î aduc luî p e D-deu. la prând;
la el, la un păgân c a e l ! "
— „ E drept că-î lucru mare Alesandre, dar' nu
te întrista din samă afară; D-deii va direge lucru­
rile ca un stăpân bun. T u vedî de mănâncă ceva,
ia-ţl merinde şi te pune la cale, te tot du pănă-î da
undeva de D-deii şi-î spune porunca ce-o aî dela
boier, d o m n u l cerului este mult maî milostiv decât
domnii aceşti pământesc!!"
A ş a şi fă#u A l e s a n d r u ; m â n c a c e v a c e m a n c ă ,
îşî luă merinde şi bâta în mână şi haî la cale. Şi
s'o tot dus s'o tot dus, pană a dat de-o apă mare.
A r fi trecut bucuros dincolo, dar' nu era nicî p o d
nicî luntre,— iar' de-a înnotul nu se încumeta să-o
trecă fiind apa forte lată. D e c î sta pe gânduri: c e
să f a c ă ?
A t u n c î apa-1 întrebă: „ c e staî aci o m u l e ? "
— „Staii, respunse el, că aş trece dincolo şi
nu-î aci nicî p o d nicî luntre şi de-a 'nnotul 'mî-e frică
să întru!"
— „ Ş i unde m e r g î tu o m u l e ? "
— „Eu. aş m e r g e pană aş da de D-deii sfântul
că am un lucru mare să-î spun!"
— „ A ş a ? A t u n c î te trec eii, dar' să întrebi p e
D-deii: de ce în mine nu este nicî pesce, nicî bro-
scă, nicî o j i v i n ă ? "
— „Că-1 v o î întreba!
A t u n c î apa se desface în două, şi m e r g e A l e -
- 53 -

sandru c a pe-o cărare de prin cucuruz — prin mijlocul


apei.
Ajungând de cealaltă parte tot m e r g e el pană
dă de un c â m p mare cu iarbă pană în brâu; a c o l o era
o ciurdă de b o î mari, dar' slabi, numaî cu pielea
pe o s e : se legănau de slabi! Se minună mult A l e ­
sandru de asta v e d e n i e : c u m de boiî aceî mari, în
aşa bună şi multă păsciune, şi numaî nu c a d de p e
pici6re de slabî?
Dar' merse el maî departe pană nimeri într'un
c â m p năsipos, numaî icî c o l e a » c â t e o buruiană, şi
a c o l o vedu o ciurdă de b o î micî, dar' frumoşi şi
graşî de gândeai că amu-amu plesnesc de graşî.
D e asta vedenie se minună Alesandru şi m a î
tare, dar' merse maî departe pană ajunse într'o pă­
dure mare, acolo p o m e multe şi grâneţe, şi prin
c o p a c i nisce paseri mari ţipata cât le lua gura: „ v a î
de n o î şi de noî, că reti vedem, reu am vedut şi
maî reii v o m v e d e a ! " Ele adecă ţipotiati de f o m e !
Mergând Alexandru maî departe ajunse într'un
tufiş, numaî icî colea câte o alună, a c o l o ' miî de
păsărele ciripeau şi cântau: „bine nî-a fost, bine
nî-e, şi maî bine v o m ajunge, că suntem tot sătule!"
Minunându-se Alexandru şi de acestea vedenii
m e r g e maî departe pană ajunge la curţile luî D-deu.
sfântul. Cu multă sfială întră înlăuntru şi dete bi­
neţe c a un o m de omenie.
D-deii sfântul îl primesce c u bună-voinţă şi c u
v o r b e blânde c a un părinte adevărat, a p o î îl întreba
că după c e u m b l a el atâta l u m e ?
— , O D o m n e , mi şi g r o z ă să-ţî spun!"
r

—• „ S p u n e fătul meii, c ă de m i n e tot nu p6te


nime ascunde nicî un cuget.
— „ A p o î să-ţî spun, D o m n e , m ' o trimes d o m n u l
p e a căruî l o c mî-e casa, să vin să te poftesc la
el la prânz!"
— „Bine, fătul meu, după ce-î ajunge acasă
- 54 -

să-î spuî c ă atuncî o î merge, când v'a face şi el,


câte aî făcut tu!"
— „ D ' a p o î ore nu m ' a omorî, D d m n e ? "
— „ N u te t e m e ; dar' să-mî spuî ce-aî vedut >
în calea ta de acasă pană a i c î ? "
— „ A m vedut multe, D o m n e : m a î ântâiu a m
ajuns la o apă mare, fără luntre, fără p o d , şi nu
sciam c u m să trec, dar' apa, după c e i-am spus
unde mî-e calea, mî-a făcut l o c de am trecut c a
pre uscat; m'a rugat însă să te întreb de c e în ea
nu sunt nicî pescî flicî brdsce, şi nicî o j i v i n ă ?
— „ Ţ î - v o î spune fetul meu, dar' tu să nu-î
spuî pană te-a trece d i n c o l o ; acolo de aceea n u
sunt nicî pescî nicî brdsce şi nicî alte jivinî, c ă
încă nicî un o m nu s'a înnecat în e a ; dar' apoî
ce-aî maî v e d u t ? "
— „ A m vedut D d m n e , un c â m p mare cu ierbă
ca metasa şi de mare pană în brâu; în ea păscea
o ciurdă de b o î marî, dar' se legănau p e picidre
de slabî, şi mult m ' a m mirat c u m e aceea de-s aşa
slabî în" păsciunea aceea b u n ă ? *
— A c e e a , fătul m e u sunt boierii c e î b o g a ţ î , carîfac
câte odată p o m e n e şi ospeţe, dar' numaî eî pre eî
se o m e n e s c şi se ospeteză, iar' după c e li se î m ­
prăştie dspeţiî le pare reu de cheltuiala ce-aii f ă c u t ;
dar' după aceea ce-aî m a î v e d u t ? "
— „ A m vedut, D d m n e , un c â m p năsipos, t o t
năsip şi pietriş, numaî i c î colea câte o buruiană,
şi acolea era o ciurdă de b o î mici dar' graşî şi
frumoşi de nu m e m a î puteam depărta de e î !
— N o vedî, fetul m e u , aceea sunt dmeniî c e î
seracî, bieţii j o b a g î , cari n'au alta decât numaî c e
vreu să le lase domniî l o r c e î procleţi, dar' eî când
fac vre-o p o m a n ă ori vr'un ospeţ, adună la masa l o r
pre toţi lipsiţii şi seraciî, şi aceea la mine este bine
primită, de aceea după c e vin p e astă lume se des-
făteză; dar'după aceea adu'ţî aminte ce-aî maî vedut?"
- 55 -

— „ V e n i n d maî î n c o c e , D o m n e a m vecţut o
mulţime de p o m î mari cu p o m e frum6se, şi printre
eî tot soiul de semănături, dar' în p o m î erau niscarî
paseri urîte şi sburlite şi ţipau cât le lua gura. R e u
am vedut, reii vedem, şi încă şi maî reu v o m vedea,
c ă murim de f o m e !
— „ N o , fetul meu, aceea sunt sgârciţiî, cari
afl tot c e le trebue, dar' nu numaî că nu dau lip-
siţilor c e v a de pomană, dar' nicî eî nu m ă n â n c ă
să se sature şi trag şi plata lucrătorilor; pe asta
lume de f o m e o să se vaiete! M a î vedut'aî c e v a
în călătoria t a ? "
— „Maî, D o m n e , am vedut un tufişî şi în el
numaî unde câte o alună, dar' acolo erau miî de
păserele ciripind şi cântând: Bine am vedut, bine
vedem şi bine v o m vedea, că nimic n u n e lipşesce!"
— „ V e d î , fetul meii acelea paseri sunteţi v o î
muncitorii, cari munciţi de dimineţă pană sera, d e
multe ori chiar flămând! şi însetaţi numaî c a să
puteţi ţinea din m u n c a vdstră p e câte venituri tote,
şi totuşi mulţămiţî luî D-deu şi pentru atâta; plă­
cută este înaintea m e a purtarea vostră!"
— „ A c u m mergi fetul m e u acasă, c ă te aş­
teptă muierea şi copilul!" — Şi p l e c ă A l e x a n d r u
cătră casă mulţămind luî D-deii. Când ajunse la
apa cea mare îl întrebă a p a : „ N o , da spusuţ-a D-deii
pricina pentru care n'am eii nicî pescî nicî brosce?"
— Spus!
— Eî, c u m a (\is, care-î p r i c i n a ?
— Treci-me, că apoi îţi spun!
Şi l'a trecut apa iarăşi de acea parte, adecă
s'a făcut în lături pană a trecut de acestă-laltă
parte, cu t6te că din c o l o în c o c e , p e n i m e nu m a î
trecuse, c ă nime nu ceruse să-1 trecă. D u p ă c e - a
fost de acestă-laltă parte apoî-i spuse A l e s a n d r u :
„ î n tine aşa ml-a spus D-4eu, c ă de aceea nu sunt
nicî pescî nicî b r o s c e şi nicî un fel de jivină, c ă
încă n'aî înnecat nicî un o m . "
- 56 -

A t u n c i să înfdie apa de trecu peste ţermurî şi


era cât p e aci să înnece pe Alesandru. Dar' el
s :
fugi şi-î d i © „ D a r ' nu ţie ruşine, chiar pe m i n e
vrei să m e înnecî, unde ţî-am spus ce-a dis D-deii
sfântul?" A p a atuncî s'a ruşinat şi s'a tras în m a t c a
eî d i c e n d :
c u n'am sciut maî degrabă c ă nu scă­
m

pai tu din undele m e l e !


A c u m Alesandru merse aţă la boier acasă şi
ajunse chiar p e înserate.
— N o , dă chematul'aî? dise boierul.
— Chemat! respunse Alesandru.
— Şi vine?
— Vine, de bunăsemă vine dacă-î face şi d-ta
lucrurile, carî le-am făcut eu dar' pană atuncî — b a !
A u d i n d domnul cuvintele acestea cutezătdre ale
luî Alesandru să mânie atât de tare de porunci
slugilor să-1 b a g e în fiară şi în pente din tălpile
piciorelor pănă'ngrumadî, şi s ă i b a g e într'o pivniţă
şi a c o l o să-1 închidă să nu p6tă scăpa, că dimineţă
îl spândură, pentru cutezarea v o r b e l o r celor neso­
cotite. T o t ă ndptea o petrecu Alesandru acolo, ru-
gându-se la D-deii. Când fu de cătră diuă veni
D-deii la uşa pivniţiî şi strigă: „ A c i eştî A l e s a n d r e ? "
— Aci, Ddmne!
— Dar' eşî afară!
— Că nu p o t c ă sunt băgat în fiară şi'n pente
pănă'n g r u m a d î !
— E a mişcate o l e c ă !
Şi c u m se mişcă Alesandru, odată-î cădură
fiarele de p e el c a şi când ar fi fost putrede, şi
uşa se deschise singură, şi eşi afară de mulţămi luî
D-deii c ă l'a scăpat.
— N o , Alesandre, (\ice D-deii, dar' m e r g e m la
boierul la prând, orî să m e r g e m la tine?
B a să m e r g e m la mine maî ântâiii, c ă fi-va
timp de mers la el şi după aceea.
Şi merseră la Alesandru acasă. Bucuria muiere!
- 57 -

şî-a copilaşului că se maî ved, dar' bucuria şî-a luî


Alesandru c ă a ajuns în p a c e la a î s e î . A c u m A l e ­
sandru porunci nevesteî să facă prând, că iată chiar
şi D-deii prândesce adî la eî.
Şi se puse muierea să facă c e scia ea maî bun
de mâncare, dar' D-deii d i s e : „ S e - m l frigî să mă­
nânc ce-aveţî v o î maî drag la c a s ă ! "
A t u n c î Alesandru numaî decât porunci să ardă
muierea cuptorul, şi când era ars gata, trase jarul
şi duse copilul pe lopată şi svîrr cu el în cuptor
apoî puse jarul în gura cuptorului şi întră înlăuntru
de mal povesti cu D-deii.
Preste vr'un ces de vreme merse el să aducă
copilul fript să-1 pună înaintea luî D-deii. A d e c ă
minunea minunilor!
Copilul se j u c a cu doue mere de aur şi cânta
în treba luî, c u m cântă copiii.
V e d e n d Alesandru şi muierea luî minunea asta,
cădură cu feţele la păment şi mulţămiră luî D-deii.
Iar' D-deu. îî ridică de j o s şi le d i s e : „ S ă sciţi
că boierul în clipita asta a plesnit de necaz, c ă c i
nu te află în pivniţă să te spânzure; de adî î n c o l o
nu maî .eşti iobagi, ci d o m n în casa ta, şi în scurtă
v r e m e nici un i o b a g i nu v a maî fi în lume.
A ş a s'a şi întâmplat; j o b ă g i a a c ă d u t ; dar' cel
dintâiii care a scăpat de iobăgie a fost Alesandru
cu muierea luî, cu zina apelor, cari de n'aii murit
şi astăcjî trăesc — şi măresc pe Dumnedeti.
Audită, şi scrisă, în Sâncel.
Voinicul Parsion.
A fost odată ce-a fost că de n'ar fi fost nu
s'ar povesti.
A fost odată un m o ş n e g betrân, dar' betrân nu
şagă, de-abia se mişca dintr'un l o c într'altul, apoî
era şî serac, dar' serac de n'avea chiar nimic. N u m a î
cât avea treî feciori harnici de muncă, aceea ţinea
şi p e bietul moşneg, din lucru manilor lor, lucrând
adecă pe plată p e la alţii.
Odată iar' ies feciorii tus-treî în sat să capete
ceva de lucru, şi căpetară ceî d o î maî marî numaî
decât, dar' cel maî m i c anume Parsion era cât p e
aci să se întdrcă la moşnegul cu mâna g6lă,
căcî nu căpetase de lucru. Dar' în calea cătră casă se
întâlnesce cu un m o ş betrân c a şi tatăl-seu.
— Unde m e r g i Parsidne!
— M e duc acasă c ă n'am căpetat de lucru pe
diua de adî, o se m e r g în pădure să maî aduc vre-o
doue lemne, bare-mî frig să nu rabde bietul tata.
— M e Parsidne, da se vil tu la plug la mine,
că uite, eii sunt betrân şi slab, nu maî p o t munci,
apoî l o c şi vituţe a m dela D-deii sfântul, umblă la
mine la plug în septemâna asta, apoî-ţî dau l o c de
o di. de plug, îţî daii grâii să-1 semănî şi plugul cu
vitele să ţi-1 ari, — vrei Parsidne?
— Vreii moşule.
Şi se duse Parsion la plug şi ară tdtă septe­
mâna în locul moşneguluî, iar' sera când mergea
acasă îî dă moşnegul de mâncare să ducă şi la
tatăl-seu.
î n cealaltă septemâna îî dedu moşnegul boiî şi
plugul să-şî are şi p e sema lui, dar' l o c bun numaî
avea de unde-î da, că acela îl semânase m o ş n e g u l
p e sema luî, fâră-î dedu o costă plină de spinî, să
- 59 —

şi-o lăzuiască şi are c u m v a voi, apoi grâii de să­


mânţă i-a da el.
Şi se apucă Parsion de lăzuit, el tot tăia spi­
nii cu toporul şi-î scotea din pământ cu rădăcini
cu tot, iar' un câne al stăpânului şeii îî lua în gură
şi-î cără într'un fund de părău. In câteva djl© fu
costa lăzuită, arată şi semănată. Se bucurară fraţiî
că au şi eî semănătură, că pană atuncî nu maî
avuseră, dar' m a î tare se bucură tatăl lor, v e 4 e n d
c e feciori buni şi harnici are.
D e t e D-4eii şi veni timpul seceratului, decî
m e r g toţi trei feciorii la secerat în holda lor, un
lucru acesta pe care nu-1 maî făcuse nicî când, c ă
eî pănă'ntr'aceea numaî în holde streine seceraseră.
Nicî moşnegul nu vru se rămână acasă, trebuiră
feciorii să-1 ducă şi pe el la holdă c u m v o r putea,
e
că de va muri se nu pdtă 4 i ° că- n'a fost b a r e m !
la holda luî, c ă în h o l d e streine destul a lucrat
pană şi-au. crescut copiii.
D u p ă ce ajung la holdă se minuneză; şi c u m
nu s'or minuna, m e r o g d-vdstră, când holda lor
era cu spicele de aur!
Mulţămesc deci luî D-4eu şi se pun p e m u n c ă
şi seceră bărbătesce tus-treî feciorii, iar' bătrânul se
uita mângâiat c e spor f a c ; ar fi secerat şi el săra­
cul, dar' numaî putea decât se adune icî colea câte
un spic ce vedea c ă a rămas îndărăptul harnicilor
feciori.
Când fu seră făcură din h o l d a secerată patru
g r ă m e 4 i mari şi se puse fiecare din fraţî câte pe-o
grămadă se d o r m ă preste ndpte dar' să şi păzescă
să nu le fure cineva vr'un spic, c ă aurul, — vedeţi
D-vdstră — e scump. Bătrânul încă se puse să stră-
juescă o grămadă.
Când fu c o l o pe la m i e 4 u l nopţeî veni o pa­
săre şi smulse un spic de grâii chiar din grămada
care o păzea Parsion, feciorul cel mal mic. Dar' el
- 60 -

nu vru să se lase de pagubă, strigă la fraţî să aibă


grije şi de grămada luî, şi el se luă tot într'o f u g ă ,
după pasere, c ă ea nu putu sbura p e sus fiind că-î
era spicul greu, orî c ă doră aşa v o i a ea.
Şi s'au. tot dus Parsion după pasere pană se
omidia de diuă. A t u n c î aii ajuns la o pădure mare.
El află o sburătură de lemn şi svîrli în pasere. Şi-o
nimeri de-î rupse o aripă, dar' de lăsat t o t nu lăsă
spicul din gură. P a n ă află el A r i p a carea căduse
dela pasere — perde paserea dinaintea ochilor şi se
perde şi el prin pădure numaî cu aripa în mână.
T o t umblă el prin pădure pănă-1 apucă ndptea,
şi numaî dă de urmă se scape din pădure. D u p ă
ee înopteză bine vede departe un f o c m a r e . A c o l o
v o r fi nisce pecurarî la oî, m e r g într'acolo că doră
'mî v o r da ceva de cină, orî baremî m ' o r lăsa se
d o r m şi eu cu eî, iar' dimineţă 'mî v o r areta calea
se ies la largul. Şi se duse aţă la foc. A d e c ă a c o l o
era un uriaş mare încolăcit pre lângă f o c c a un şer­
pe. A c u m începu a se înfrica bietul Parsion ; s'ar
fi dus—dar' u n d e ? nu scia calea, ar fi remas — se
> temea de uriaş, D e c î îşî luă inima 'n dinţî şi se
5
b ă g ă în m â n e c a sumanului la uriaş şi c u m era o b o ­
sit — de l o c adormi ca mort.
Când se tredi uriaşul şi se ridică căscărind,
pică Parsion din m â n e c a sumanului luî, dar' n u se
tredi, aşa dormia de greii. Uriaşul se uită lung la
el şi se miră de unde a putut el resări în m â n e c a
sumanului? î n urmă-şî s o c o t e : ce-o fi, acea o fi,
dar' eii îl duc acasă. Şi-1 luă uriaşul în braţe şi-1
duse la casele luî în mijlocul pădurel, unde dacă
întră în casă îl puse în pat se d6rmă şi plecă p e
uşă afară.
D a r ' când închise uriaşul uşa, b a g semă c a m
cârţăia că, se tredi feciorul şi începu a striga din
tote puterile: da unde-s e u ?
Uriaşul veni înderept şi-1 mustra c u m de a
cutezat el să se culce în. mâneca sumanului l u î ?
Iar' Parsion se rugă de iertare şi'î spuse totă în­
tâmplarea c u m vi-o spusei şi eii D-vostră.
Şî-apoî dise Uriaşul:
Fetul meii, dacă aî retăcit tu chiar la mine,
remâî de tot aici şi fii copilul meii.
Şi s'a învoit Parsion şî-a remas la uriaş copil
de suflet şi trăia acolo în mijlocul codrilor nu­
maî amândoi.
într'o di când veni uriaşul acasă, află feciorul
pus pe gânduri, superat, şi-1 întrebă:
D a c e eşti superat fiule?
Nu-s superat, respunde feciorul, numaî m e
gândesc c ă reu o d u c e m n o î aci fără muiere la
casă, n'avem cine să ne facă o mâncare c u m se cade, cine
să ne spele o haină, cine să grijescă casa c u m sciu ele.
A ş a e, respunse uriaşul, bine d^icî tu, iacă tu
ai fi chiar bun însurat, dar' pe aci nu sunt fete, nu
sunt muieri, numai cât vin în tot anul odată trei
zine de se scaldă în teul cel din mijlocul pădure!,
mâne-poimâne iar' li timpul să vină, vin în formă
d e porumbiţe sburând şi dacă se slobod j o s din
vezduch îşi lasă aripile p e ţermure apoî se b a g ă în
teul cel de lapte dulce şi se scaldă cându-î cruce
amiadă-di. Dute, şi când s'or scălda maî bine, tu
fură dela una aripile, şi vino cu ele numaî decât,
dar' să nu te uiţî înderept, că de te v e l uita nu
va fi bine.
Şi s'a dus Parsion c u m a (\is uriaşul la teul
de lapte dulce când era cruce amiadî, şi vgdu p e
zine scăldându-se în lapte dulce şi jucându-se a c o l o ,
iar' aripile eraii pe ţgrmure. Şi s'a repedit *Parsion
şî-a luat o păreche de aripî şi s'a cam dus cu ele,
iar' zinele c u m l'au vedut au eşit din teii şi şî-au
luat aripile şi-aii sburat, dar' una, ale cărei aripî
le luase feciorul nu s'a putut face porumbiţă şi
n'a maî putut merge cu celea doue surori, ci a re-
- 62 -

mas fata frum6să, zină. D e c î a fugit după fecior


plângând şi rugândul să-î dea hainele, adecă ari­
p i l e ; dar' el n ' o ascultă nicî c ă se uită înderept
s'o vadă în faţă. Şi s'aii tot dus eî aşa, el în­
ainte şi ea după el pană aii ajuns la uriaş acasă.
A c o l o i-aii dat haine muierescî şî-aii făcut o veselie
că-şî căpătară muiere în casă.
Parsion însă era o m cu minte, el scia, c ă d e
n'a pune zina mâna p e aripî — atât o maî vede,
decî se puse şi cusu aripele în peptar, n i m e să nu
scie de ele. Ea bine scia că unde sunt, dar' nu se
putea apropia să le descosă c ă el îşî grijea pep-
tarul ca ochiî.
Trăiră eî multă vreme acolo fericiţi numaî toţî
t r e î ; uriaşul Parsion şi zina muierea luî Parsion.
Dar' p e Parsion îl lovi odată dorul de casă, d e
tată şi de fraţî. D e c î se rugă de uriaşul să-1- slo-
bddă p e câteva dile la aî lor. Şi uriaşul s'a învoit,
l'a lăsat se m e r g ă cu muiere cu tot, b a le-aii arătat
şi calea şi eî s'aii luat şi s'aii dus multă lume împă­
răţie, c a D-deu se ne ţie, c ă din poveste multă este,
lungă şi frumosă s'ascultaţî şi D-vostră, c ă cine o
ascultă, o v'a învăţa, iar' cine o adormi — bine s'a
hodini; cu-î nu-î place n'o asculte, ci'mî dee m i e
p a c e s'o minţesc pănă'n capăt. Şi s'aii dus Parsion.
pană aii ajuns acasă la eî în sat. Tatăl şeii trăia
încă, dar' era slab şi betrân, fraţiî-î eraii însuraţî
şi erau g a z d e bune, c ă d6ră avuse o holdă de aur,
p e carî moşii şi vite şî-aii cumpărat. Veselia era
mare când să maî vădură toţî fraţii laolaltă, toţî
sănătoşi, toţî însuraţî, unul avea muiere maî fru-
m6sâ că* altul dar' zină numaî Parsion avea.
S'aii pus decî toţî la v o e bună, şi mân-
cară, şi băură şi'şî petrecură. Iar' după c e se
saturară s'a pus zina la horî, dar' horî c u m sciu
zinele. Parsion fiind c a m vinos şi obosit s'a pus să
se culce să d d r m ă ; şî-aii adormit, dar' zina tot
- 63 -

cânta. Cumnatele eî se minunară c u m p o t e cânta


se
aşa frumos; dar' ea d i > h m , şi m a î frumos a-şî
cânta dar' glasurile î m î sunt cusute în pieptarul luî
Parsion, şi a c u m nu cutez să-1 tredesc. să m i le dea.
, Cumnatele, poftăreţe c a t6te femeile, să audă
cântece şi maî frum6se, traseră peptarul de sub
capul luî Parsion şi-1 dădură în mâna zineî.
Ea descusu repede aripile şi c u m şi le v e d u
în mână, c u m se făcu porumbiţă şi sbură p e un
p o m afară d e unde strigă: „ S e spune-ţî luî Parsion
dacă s'a scula că, de vrea să m e maî vadji, să m e caute
la cetatea cea nevedută şi neaudită c ă numaî a c o l o m e
maî p o t e afla. D u p ă aceea sbură c a glonţul de
repede. D u p ă c e se tredi Parsion c e l dintâiu lucru
'î fu se întrebe c ă ce-î face nevasta? dormit'a v r ' o
m
lecă şi ea, orî tot cântat'a pană în d'alba 4 ă ?
A t u n c î fraţiî şi cumnatele i-aii spus totă întâm­
plarea, după c u m v ' o spuseî şi eu D-vdstre; iar' el
se superă de mdrte şi nicî remas b u n nu le (\ise,
fără apucă drumul t o t întrebând p e toţî trecetoriî>
nu c u m v a au aucjit d e cetatea c e a n e v § 4 u t ă şi ne-
a u 4 i t ă ? D a r ' nimenî nu-î putea spune nimic.
Şi s'aîi t o t dus pană au. ajuns iară la uriaşul
din pădure, şi-î spuse totă păţania. Iar' uriaşul îî
4ise: N u te supera din samă în afară, c ă p o t e aşa
a fost să se întâmple.
Ş e 4 î şi te odihnesce, apoî ţi-oî pune merinde
şi-î m e r g e pană la frate-meti cel maî mare, care este
împerat preste t6te fiarele pădurilor, p o t e c ă el te
va sci îndrepta.
- 0
Şi se odihni Parsion o 4* ş i ndpte la uriaşul
apoî îşî luă merinde, iar' uriaşul îî arătă drumul şi
merse treî t^ile şi treî nopţî, pană ajunse la fratele
uriaşuluî, care era împerat preste tdte fiarele pădu­
rilor, şi era un uriaş grdsnic de mare, c u c a p c a
de urs.
— Bună (\iua,, m o ş u l e !
- 64 -

— Să trăescî c u bine, fetul meu, dar' c e pecate


te portă pe-ăicî, pe unde încă picior de o m pămen-
ten n'a u m b l a t ?
— D'apoî, moşule, îndreptat de fratele D-tale,
de Uriaşul pădurilor, vin c u o r u g a r e l a D - t a , s ă f a c î
bine să-mî spui unde este cetatea nevedută şi ne-
audită, c ă mi-au fugit nevasta, şi chiar a c o l o aii dis
că merge.
— O dragul meii, eu nu sciii, fără stăî o ţîră
şi te odihnesce c ă mi-oî întreba supuşii meî, dar'
de c u m v a v o r sci e î ?
Şi eşi uriaşul afară şi răcni odată ca urşiî şi >
începură a se aduna tot felul de fiare de prin pă­
dure şi de jiviniî m i c î şi marî, urşî, lupî, dihorî,
sobolî, şorecî, iepurî, cerbî, căpridre, şi alte bidigă-
niî c e sunt în lume şi p e sub sdre, şi le întrebă:
care din v o î scie unde este cetatea c e a nevedută şi
neaudită ?
Iară ele tăcură ca mute, că, p e semne nicî nu
audiseră de cetatea aceea.
D a c ă a vedut uriaşul c ă fiarele nu-î sciii da
respunsul, le porunci să m e r g ă care de unde a ve­
nit şi întrând la Parsion în casă-î dise: nu te supe-
ra preste fire, fetul meu, că de şi supuşii meî nu ne
putură spune nimic despre aceea cetate, dară eii am
o soră maî mică, ea este crăiesă preste tdte paserile,
veî m e r g e la ea şi pdte că ea te v a sci îndrepta.
Şi-î dete uriaşul merinde şi-î aretă calea care
duce pană la soru-sa tot prin munţî şi prin crânguri,
prin păraie şi prin prăpăstii de gândeai c ă nicî
cerbul n'ar cuteza să umble p ' a c o l o . D a r Parsion
îşî luă remas bun şi plecă, unde n'ar m e r g e un băr­
bat pentru o muiere frumosă ?! Şi s'a dus şi s'a dus
şepte dile şi şepte nopţî pană aii ajuns la curţile
crăieseî paserilor, care era între nisce stânci p e un
verf de munte. Şi întră Parsion înlăuntru dar' se
îngrozi când o vedu, c ă era o urieşiţă grdznică c u
- 65 -

un cap mare ca buhele, dar' cât o bute de cincî-


decî de vedre de mare.
m a
— Bună 4 înălţată împărătesa!
— Sa fii sănătos voinice, dar' c e cauţi prin asta
lume pustie, p e unde picior de o m n'a m a î călcat ?
— D ' a p o î înălţată împerătesă, nu umblu de bună
v o e , ci de mare n e v o e ; mi-a fugit nevasta, şi-a <\is
că numaî la cetatea n e v § 4 u t ă şi n e a u 4 i t ă o p o t afla ;
întrebat-am de fraţiî d-tale, de uriaşul pădurilor şi
d e craiul fiarelor şi nicî u n u l n u m ' a putut îndrepta
a c o l o , fără m'au îndrumat la D-ta, dor v e î face bine
să m e îndrepţî?
— Nu sciu dragul meu, fără fiind o'aî bătut '
atâta amar de cale o să c e r c ddră v o r sci supuşii
meî.
Şi eşi urieşiţa afară şi făcu odată U-hu! c a
buhele, dar' atât de tare de răsunară t6te pădurile
şi tremurară munţii de gr6ză. Şi-a prins a se aduna
pasări, fel de f e l : vulturi, ulî, găî, buhe, huhurezi,
libuţî, ci6re, corbî, ţărcî, vrăbii, porumbi, paj orî
c u două capurî, pasări mari şi m i c i de era greii
pământul sub ele, şi tăcea aşteptând p o r u n c a îm­
s e
părătesei: A t u n c i le 4 i împărătesa: „ C a r e din v o i
scie unde este cetatea n e v e 4 u t ă şi n e a u 4 i t ă ? " D a r '
tdte tăcură, pe semne nu sciaii nici e l e ; m a î întrebă
împărătesa odată, dar' iar* tăcură t d t e ; atuncî v ă 4 u
c ă să apropie o presură, ostenită, numaî cu o aripă
şi c u un spic de aur în gură.
— T u c u m de vil aşa încet, c e întâr4ii atâta?
o întrebă crăiesa.
Dar' m i c a presură răspunse, sa fie c u iertare
înălţată împărătesa, a m v ă 4 u t p e pământ o holdă
c u spice de aur, şi-am gândit să-ţî aduc un spic de
cinste, dar' stăpânul holdei, hoţul cel de o m c a r e e
lângă D-ta, m'a simţit când am luat spicul şi-a fu­
g i t tot după mine, iar' când s'a apropiat maî tări­
şor de mine, m'a pălit c u o sburătură de lemn, de
V 5
- 66 -

mi-a rupt aripa; de aceea întârcji-aî aşa tare, c ă


spicul e g r e a iar' eu numaî o aripă am.
— Dar' cetatea nevecjută şi neaudită sciî unde "\
este?
— Sciu, înălţata împeratesă, dar' e forte tare
departe.
— F i e cât de departe, te veî pune pe umerul
feciorului acestuia, dacă (\icl c ă eştî obosită şi-1 v e î
duce a c o l o ; pricepî?
— Pricep.
Şi mulţămi Parsion la urieşiţă şi se puse la •{
cale, preste rîpe, preste gropi, preste hârtopî preste
munţî, şi surupăturî, s'au tot dus vr'o treî lunî de
d_ile. A c u m nu mal putea de obosit bietul fecior,
dar' mergea, m e r g e a m e r e u ; c u m duce dorul p e o m î
e
Bine 4 i ° c â n t e c u l :
Când îmi vine dor de ducă
Merg pe del ca şi pe luncă!
A ş a era şi Parsion,
Odată aii ajuns la cetate. Paserea a remas
afară pe un p o m , iară Parsion a intrat în lăuntru
unde au aflat trei porumbiţe.
— Dar' c e cauţî pe-aicî, v o i n i c e ? îl întrebă o
porumbiţă.
— Caut pe nevasta mea, c ă mi-a fugit şi una
din v o i trebue să fie.
— A ş a ? bine-î, uită-te dară bine şi de veî cu-
n o s c e care-î a ta, c u muiere veî fi, iar' de unde nu
— veî m e r g e pe unde aî venit, fluerând a pagubă.
Şi se uită Parsion lung la ele, să nu smintescă cum­
va, apoî puse mâna pe una şi $ise: tu eşti!
— A î avut n o r o c că m'aî cunoscut, c a de nu
m e cunosceaî, mergeaî p r e c u m al venit; apoî se
aruncă preste cap, şi se făcu nevastă c u m fusese.
Şi-şî luară remas bun dela cele doue porumbiţe şi
porniră p e cale cătră casă, luând paserea c e a din p o m
c u eî şi ducendu-o când unul, când altul pană a-
- 67 -

junse la crăiesa paserilor. A c i lăsară paserea c e a


cu aripa ruptă şi-I mulţămiră de povaţă, şi eî s'au
t o t dus a p o î pană au. ajuns la craiul fiarelor; aces­
tuia încă-î mulţămiră de p o v a ţ ă ; apoî s'aii dus acasă
la uriaşul pădureî, care s'a bucurat forte tare ve-
dendu-î iar' p e amendoî. Şi-a făcut un ospeţ mare,
mare, unde toţî câniî umblau c u c o l a c î în c o d ă .
Multă lume de o m a m a î fost a c o l o ; chiar şi eii a m
fost, tăiem lemne c u sapa, şi căram apă c u ciurul;
iar' ouăle le d u c e a m cu furca 'n casă, şi pentru
slujba c e le-am făcut, atâta m'au o m e n i t d e n ' o î
uita 'n vecî.
Cine-o scie m a î departe, maî departe s'o spună,
că eu m e suiî p e - o şea, şi ve-o spusei aşa, m e suiî
pe un c u î să nu v ' o m a î spuî.

Audită şi scrisă în Rodna veche.

——>%Ş®i<~—

Urma gălbuia şi Piperuş Petru.


P i c e c ă a fost odată un împerat mare şi pu?
ternic, numit împăratul-Verde. El avea împărăţia sa
lungă şi lată, î n c â t îî trebuia câţî-va anî c a s-o p6tă
> o c o l i ; chiar lângă palat, adecă nu chiar departe de
curţile luî, avea o grădină fermecată, dar' fermecată,
nu glumă, atât de fermecată, de ea făcea minunî c u
omeniî carî treceau p e lângă ea, c ă : d e c u m v a c e l
ce trecea p e lângă ea era tînăr, se făcea bătrân de
era betrân să făcea tînăr, de era fată sau nevastă
devenea împovărată.
Şi împăratul-Verde avea feciorî şi fete, dar' din
5*
- 68 —

toţi fiii ce-î avea maî m i c î era o drăguliţă de fată,


colea c a fetele de împerat, mândră cât gândea-î c ă
să-î b e l a p ă din gură. Şi împeratul c a tată, îngândurat
c a toţî taţiî, se t e m e a c a nu c u m v a fiica luî să m e r g ă
p e la grădina cea fermecată, de aceea o ţinea în­
chisă într'o chilie din curţile luî, şi de a c o l o n ' o
lăsa nicî c â n d afară, numaî d6ră când m e r g e a şi el
cu ea, dar' atuncî o lua într'altă parte, nu pre lângă
grădina fermecată.
într'o serbăt6re mare s'a dus împeratul la bi-.
serică şi-a uitat chilia fetei deschisă. Fata veden-r
du-se singură, şi-a bătut capul, c ă ore de c e n ' o
lasă tatăl-seu în aretul (cuprinsul) grâdineî aceleia,
decî se ia frumuşel şi m e r g e de icî pană colea, pană
ajunge la grădină. Se uită în drepta, se uită în
stânga, dar' nu v e d e c e v a deosebit, şi se î n t o r c e i a r '
în chilie, să nu scie tată-seu c ă d6ră ea a fost pe
afară. Dar' după c e ajunse în chilie simţi c ă ea
este împovărată. Necazul şi superarea eî era mare.
A c u m vedendu-se ea în aşa stare, se gândi, c ă
d e aşteptă pană c e vine tată-seu, c u m o va vedea-o
că e împovărată, c u m o o m d r ă ; maî bine să nu-1
aştepte acasă. Şi se puse fata şi-şî adună tot c e
biata putu cu degrabă, o lecă de merinde, nisce
hăinuţe şi vre-o d o î banî c e avea de-'ndemână, le
îndesă tote într'o păreche de desagî, îşi ia desagii
p e umerî şi se" c a m maî duce. Şi s'a tot dus pană
a ajuns într'o pădure, unde s'a pus sub un stejar
mare, a făcut f o c şi s'a culcat să se hodinescă, c ă
era obosită de cale.
Colea, când se făcea diuă, a născut un drag
de copilaş, cât să m a î aî d o î o c h î să te uiţi la el.
E a se bucură f6rte de copilaş, făcu o colibă de
vrescurî sub acel stejar şi stătu a c o l o c u copilaşul,
drăgostindu-1 c a m a m e l e . Când c o l o cătră amiedî
nimeresc p ' a c o l o d o î 6menî, unul betrân-bStrân şi
altul maî tîner. D u p ă c e dau eî bineţe, ca omenii
- 69 -

ceî de omenie, întrebă p e fată că botezat e


copilaşul? Iar' ea le respunse că nu-î botezat,
că n'a avut p e nimenî să î-1 boteze, iar' ea
nu scie. D e c î se pun ceî d o î o m e n î şi b o t e z ă copi­
lul ; cel m a î betrân i-a fost nănaş, iar' cel m a î tîner
a făcut slujba de preot. Şi i-au pus n u m e l e : „ Urmă
galbină."
Nănaşul a cinstit p e finul şeii c u o puşcă şi c u
un paloş, a p o î şi-aii luat remas bun şi s'aii făcut
neveduţî. Numaî după aceea i-a plesnit m a m e î
luî „ U r m ă galbină" în minte, că aceî d o î m o ş n e g î
n'aii putut fi decât Dumnedeii cu St. Petru, c ă chiar
atuncî umblau prin lume, printre omenii ceşti pecă-
toşî. D a r ' U r m ă galbină aşa tare a prins a c r e s c e
după botez, încât sera îşî luă armele şi merse la
vânat, şi peste o clipită veni cu o căprioră la bor­
dei. Mumă-sa se bucură forte vedând căprioră, c ă
li se gătase mâncarea, dar' m a î tare se bucură ve­
dând c e fecior v o i n i c are.
î n tote filele m e r g e a U r m ă galbină la vânat,
şi totdeuna aducea câte ceva la mamă-sa, m a î un
mistreţ, m a î un cerb, m a î o căprioră, orî b a r e m ! un
iepure, dar' g o l nu venea nicî-odată.
Odată vine U r m ă galbină superat dela vânat,
iar' mamă-sa-1 întrebă: — D e c e eştî superat, dra­
gul mamiî, d6ră ţi s'a întâmplat c e v a ? — Nu m i
s'a întâmplat nimic, mamă, dară m'a ajuns dorul de
însurat.
Mamă-şa se minună f6rte de v o r b e l e luî, c ă el
era numaî de patru dile, decî d i s e :
— Nu dic, dragul mameî, să nu te însori, dar'
nu ştiii c e fată ar fi potrivită pentru un v o i n i c c a
tine ' tu fă c u m te-a trage firea.
K

într'o seră 1-a ajuns p e U r m ă galbină şi m a î


tare dorul însuratului, decî nesciind c e să facă, în-
căţrău să plece, s'a suit în vârful unuî c o p a c , şi d e
a c o l o şi-a aruncat căciula într'o parte şi a d i s :
- 70 -

„Incătrău s'a dus căciula mea, într'acolo m ' o î duce


să-mî caut miresa.*
Dimineţă s'a sculat şi-a luat armele şi s'a dus
în partea în cătrău îşi aruncase căciula, şi s'a dus
pană a eşit afară din pădure, dar' nu s'a întâlnit
c u n i m e ; când era a c u m a eşit la larg, aude lătrat
de câni, încât răsunau pădurile. Şi m e r g e în partea
aceea, adecă a c o l o dă d e vânătorii împăratului-
V e r d e . Prinde v o r b ă c u eî, le spune cine este el, -•
eî îî spun cine sunt eî, şi t o t povestesc împreună
pană ajunge la eî împăratul-Verde, care încă era la
vânat. C u m îl v e d e împăratul îndată gândesce, c ă
trebue să fie un vitez m a r e ; decî '1 îmbie să rămână
cu eî pană deseră l a vânat. D a r ' U r m ă gal-
bină răspunse: — B u c u r o s aş rămânea, dar' uite
eu a m plecat să m ă însor. — A ş a ? (\iae împăratul,
atuncî fii p e pace, remâî c u n o i , c ă deseră v e î
veni la curţile m e l e c a şi eti a m fete d e măritat.
Şi-a rămas U r m ă galbină la vânat totă diuliţa
şi t o t c e l e eşiră în cale, numaî el vână, c ă nicî
împăratul şi nicî vânătorii luî nu nimereau, orî c â t
îşî încordau arcurile si puşcile.
Sera l'a 'ntrebat împăratul, c ă d e unde e s t e ?
Iar' el a răspuns c ă de-aci din pădure. — L ' a m a î
întrebat împăratul, c ă al c u i e ? D a r ' el n'a v o i t
să-î spună. A i i m a î povestit eî ce-aii m a î povestit
şi-apoî a dis împăratul: — A c u m ia-ţî şi tu c e v a
din vânat şi p e m â n e să viî la mine la amiedjL —
D i n vânat nu mi-oî lua nimic, c ă m a î aflu eu c e v a
pană acasă, dar' p e m â n e l a amiedjî î n c ă nu m'aştepta
că nu viii. — N u ? — N u !
A c u m şi-a gândit împăratul: dacă n'aşî sci c ă
numaî de câteva <^.ile e dusă fata m e a dela curte,
aş gândi că-î chiar al eî, c ă prea semăna la v o r b ă
şi la nărav, e drăcos c a ea. D e c î nu i-a m a î (\is
nimic, c i s'aii despărţit, împăratul c u vânătorii lui
s'ati dus la curţile lui, iar' Urmă galbină la bor­
deiul din pădure, unde-1 aştepta mamă-sa.
- 71 -

A d o u a 4i iar' îşi luă U r m ă galbină armele şi


merse la venat, dar' în altă parte, nu în aceea un­
de se întâlnise c u împăratul. U m b l â n d el aşa prin
pădure, a dat de nisce curţi marî, iar' înaintea cur­
ţilor era un teu de lapte dulce.
Şi s'a uitat U r m ă galbină bine la curţi să vadă
p e unde p6te întră o m u l în ele şi — de-ar fi vre-o
primejdie — p e unde ar pute-o tuli la sănătdsa, apoî
paşi hotărît şi apăsat pană la porta c e a mare, care
era de fer, şi bătu c u paloşul în ea de treî orî.
A t u n c î un glas din curţî a întrebat: „ C i n e bate în
p o r t ă ? " D a r ' el n'a răspuns nimic! D u p ă a c e e a a
maî bătut c u paloşul în portă de treî orî, şi iar'
l'au întrebat c e î din curţî c ă cine bate ? D a r ' el iar'
n'a respuns nimic. D u p ă ce tăcură c e î din curţî, a
bătut U r m ă galbină a treia oră cu paloşul de treî
orî şi atuncî numaî v ă 4 u c ă se deschid porţile şi un
smett îşî sc6se capul să v a d ă cine b a t e ! D a r ' U r m ă
galbină îî reteză capul şi-1 aruncă în teul c e l de
lapte dulce, şi iară bătu în pdrtă de treî orî cu
paloşul. Au4ind smeiî c e î din curţî bătătura în
pdrtă, se minunară, c ă c e pdte să fie, c ă streinul t o t
bate în p6rtă, şi ortacul lor, care s'a dus sa-î des­
chidă, nu m a î vine. A t u n c î le plesni prin minte c ă
c e pdte fi p r i c i n a ; decî strigară c ă d e nime-nî nu
se tem, n u m a î de U r m ă galbină, ddră nu-î pdrtă
corbiî ochiî şi cidrăle picidrele pe-aci! D e c î năvă­
liră toţî asupra porţiî, numaî m a m o n u l cel bătrân
rămase în curţî, dar' care c u m scotea capul p e portă,
U r m ă galbină îndată îl reteza şi-1 arunca în teu,
pană c e i-a o m o r î t p e toţî.
A p o î a întrat în curţi, unde a aflat p e m a m o ­
nul cel bătrân, pe tata dracilor. A c e l a era după
masă, c u pipa c e a cu cănacî (ciucuri) în gură şi c u
sânge de o m într'o sticlă (glajă) mare, din care
t o t bea.
Când a v § 4 u t însă p e Urmă galbină intrând,
- 72 -

şî-a scăpat şi sticla din mână şi pipa din gură, şi


din negru c e era a îngălbinit de frică, şi tremura
ca varga, c ă el cunoscea p e urmă galbină. Iar'
U r m ă galbină l'a întrebat: — H e î m a m 6 n e , dar'
a c u m c e morte'ţî dorescî, c ă şi tu multe ax făcut
pană a m dat eu de tine ? Iar' m a m o n u l 'i-a respuns:
— F ă cu mine ce-i v o i c ă cunosc c ă aî putere,
nicî nu c e r c a m e apera; dar' fiind-că eştî în curţile
m e l e , m e r o g să m e înfund! într'o bute şi să m e
b a g î în una din chiliile mele. Iar' U r m ă galbină a
d i s : — A ş a să fie c u m dicî, c a să nu gândescî
că mî-e frică de tine, sciindu-te viu, dar' să sciî
că din bute nu v e î eşi pană c e nu te-a scote Man-
dalina mea, — căcî el scia c ă aşa se chiamă fata
împeratuluî-Verde, care o să-î fie nevastă.
A p o î U r m ă galbină s'a dus la bordeiul m a m e î
sale şi 'î-a spus totă întâmplarea; mamă-sa s'a bu­
curat forte tare şi a d o u a di s'a mutat la curţî,
care acuma erau ale lor.
A d o u a di iar' a plecat U r m ă galbină la vânat,
dar' a b ă g a t de semă c ă unde călca se făcea urmă,
dar' c e u r m ă ? urmă galbină-'ntraurită. El s'a mi­
nunat d e acest lucru, şî-a întrebat p e mamă-sa, c ă
ore c e să fie pricina, de după el remâne urmă gal­
bină într'aurită ? Iar' mamă-sa i-a respuns: D e a c e e a
te-a botezat nănaşul teu U r m ă galbină.
Multă v r e m e n'a m a î trecut şi iar' i-au venit
în minte gândurile însuratului; decî, într'o bună di­
mineţă dise: — Mamă, eii m e r g să m e însor. —
Du-te puiul mameî, în voiă-ţî stă c e să facî, c ă
eştî destul de mare şi de cuminte.
Şi s'a dus U r m ă galbină aţă la împeratul-verde
şi 'î-a petit fata, p e Mandalina. Feteî îî plăcea tare
de U r m ă galbină, c ă era un v o i n i c numaî c a el,
părinţii încă nu se împotriviră şi în câteva dile se
vedu U r m ă galbină c u nevastă şi Mandalina c u
bărbat. D u p ă c e făcură nunta, se duse c u nevasta
la mamă-sa în codru la curţile luî.
- 73 -

Şi ducea eî (\ile bune împreună, Mandalina i


era şi soţia şi mătuşe, tinerii nu sciau n i m i c de
una c a asta, numaî m a m a luî U r m ă galbină scia,
dar' tăcea. El m e r g e a în tdtă diua la venat, însema
(agonisia) celea trebuincidse pentru traiul caseî, iar'
mamă-sa şi c u nevastă-sa şedeau acasă c a femeile
şi maî lucrau câte ceva prin casă, maî şi povestiau.
una alta, c u m e năravul lor.
D u p ă c e sciu Mandalina, c ă ale cuî au fost
maî 'nainte curţile acelea, şi c u m au ajuns în mâna
luî U r m ă galbină, se simţea făldsă c ă are un bărbat
atât de voinic. D a r ' muierea-î muiere şi p a c e ! Nu
se pdte răbda pană c e nu scie ea tdte. Umblase
ea în tdte chiliile, veduse tdte bunătăţile, dar' în
chilia din fund nu fusese nicî odată, c ă cheia aceleia
o purta U r m ă galbină tot la el.
Odată se furişă Mandalina şi'î fură cheia, şi
după c e bărbatu-seii se duse la venat — deschise
uşa chiliei din fund încetinel şi întră înlăuntru. Dar'
nu păşi bine înlăuntru, când şi plesniră cercurile de
p e bute, şi din ea eşi un voinic mândru şi frumos
de se mal aî d o î ochî să te uiţî la el. Era m a m o -
nul în chip d e o m . Mandalineî îî cădu forte drag.
m a
Se drăgostiră eî tdtă 4 > pană de cătră seră,
când era v r e m e a se sosescă U r m ă galbină. A t u n c î
4ise m a m o n u l : — A c u m mergi draga mea, şi pre
mine mS încue a i c î ; dar' v e 4 î de poţi, fură paloşul
luî Urmă galbină şi mi-1 dă mie, c a — de ne pu­
tem mântui de el — maî bine o să trăescî tu cu
mine, decât c u m trăescî cu el. A m eti şi alte pa­
late maî frumdse, v o m m e r g e a c o l o , şi v o m trăi
ca d o î porumbî.
Şi Mandalina a eşit dela m a m o n u l şi şî-a aş­
teptat bărbatul. El a şi ajuns în scurtă vreme, şî-a
aninat armele de cuî, c a şi de alte dăţî, şi s'a pus
la cină, iar' după cină la hodină.
Când d o r m i a maî bine, se sculă drăguţa luî de
- 74 -

muiere de lângă el, luă paloşul din ouî şi-1 duse ma-
monuluî. A c e l a eşi repede din chilia luî, merse la patul
unde dormia U r m ă galbină, îl tredi din s o m n şi-'I d i s e :
— Ce m6rte-'ţî dorescî ? Iar' U r m ă galbină cjise:
— Taie-mî capul şi m e aruncă în teii, c ă ved
că m'aii părăsit puterile, d e când credincidsa m e a
de muiere 'ţî-a dat paloşul.
Şi m a m o n u l 'î-a tăiat capul şi l'a aruncat în
teii, a p o î a luat p e Mandalina de mână şi s'a dus
la alte curţî c u ea, carî erau într'o pădure mare,
departe de acolea, cale de treî dile drăcescî.
M a m a luî U r m ă galbină remase singură plângând du­
pă copilul eî şi vedându-se fără mângăere şi fără ajutor.
Dimineţa dă să măture prin casă, şi mătură ea
cât mătură, pană i să nâzăresce c ă v e d e un fir de
piper. E a se pleca şi ridică piperul şi-1 pune pe
masă, dar' acela se durdulică j o s ; îl maî ia odată,
şi-1 pune în sîn, dar' el şi de a c o l o sare j o s ; atuncî
s'a mâniat şi l'a băgat în gură şi huzdup piperul
p e grumadî la vale. D i n minutul acela ea a remas
îngreunată şi nu peste multă v r e m e a născut un
fecior frumos şi voinic.
Nu mult după a c e e a nimeresc p e a c o l o doî moş­
n e g i şî-o întrebă, c ă botezat este copilul? Iar' ea
le respunde c ă nu-î botezat. D e c î c e î doî m o ş n e g î îl
botezară şi-I puseră nnmele PipSruş Vitesul, şi îl dă-
ruiră c u un paloş, o puşcă, şi cu o traistă, în carea
eraii treî suflete.
Şi Piperuş vitezul crescea c a din p o v e s t e ; nu­
m a î decât a treia, a patra di era fecior holteî, şi
m e r g e a la vânat, şi aducea m a m e î sale căpridre şi
cerbî mistreţi şi iepuri, şi alte selbătăciî b u n e de
mâncare. El era cu mult m a î vitez şi maî priceput
decât U r m ă galbină, scia şi limba păserescă şi a
tuturor dobitdcelor şî-a gadinelor*) din pădure.

*) Gadină=animal, se aude pe Someşul mare.


- 75 -

Când m e r g e a dimineţă la vânat, aucjia paserile


e a u
ciripind şi el pricepea c e d i ° ele, c ă ele 4 i °
voinicul acesta semână tare cu frate-seu, c u U r m ă
galbină, dar' e maî vitez decât acela.
într'alt l o c a u 4 i d o î cerbî sfâtuindu-se. D e
când a o m o r î t m a m o n u l pe U r m ă galbină, a m avut
p a c e prin crânguri; dar' de când s'a ivit Piperuş
vitezul, fratele luî U r m ă galbină, n'avem p a c e
n i c î în somn, c ă este mult maî vitez decât U r m ă
galbină.
Şi el pricepea glasul lor, şi se gândea a d e s e a :
decă am maî avut fraţî, de c e 6re nu-mî spune
m a m a c e s'a întâmplat cu eî, să m e r g să-î c a u t ?
Intr'o 4i după c e iară a u 4 i paserile ciripind şi
gadinile v o r b i n d în glasul lor despre el şi despre
U r m ă galbină, nu se putu răbda să nu întrebe p e
maică-sa: — Mamă, maî avut'am fraţî? Iară ma-
mă-sa îî respunse c ă n'a maî avut nicî un frate.
A t u n c i Piperuş s'a superat, v e 4 â n d c ă mumă-sa
nu vrea a-'î spune şi s'a făcut b e t e g ; mamă-sa l'a
întrebat c ă c e să-î facă, c a să-1 p6tă t ă m ă d u i ? Iar'
el a respuns:
— E u nu m ' o î tămădui pană nu v o i suge
lapte din ţîţele tale p e sub talpa curţilor acestora".
Mumă-sa temându-se să nu i se b o l n ă v e s c ă fe­
ciorul şi maî reu 'î-a respuns:
— D a r ' c u m nu ţî-aş da, dragul mamei, dar'
cine să ridice curţile acestea mari, c a să-ţî p o t da
ţîţă p e sub talpa lor.
Iar' Piperuş vitezul numaî decât s'a sculat din
pat şi numaî cu degetul cel m i c a ridicat curţile
de şî-a putut mamă-sa b ă g a p e sub ele ţîţa, şă^l dea
să sugă. A t u n c î el a slobozit o lecă curţile şi când
începu a durea pe mamă-sa ţîţa, a maî întrebaţ'o:
— Mamă, mal avut'am fraţi?
Şi mamă-sa 'î-a respuns: — A l m a î avut un
frate, p e U r m ă galbină, dar' m a m o n u l 'î-a tăiat
- 76 -

capul şi l'a aruncat în teul cel de lapte dulce„


care-î înaintea curţilor.
A t u n c î Piperuş vitezul a ridicat iară curţile,
încât mamă-sa şi-a putut scote ţîţa, şi i-a dis : „ V e ^ î '
aşa, nu mi-aî putut spune dintru î n c e p u t ? "
A p o î s'a pus a pescui în teii, doră va da de-
trupul fratelui seu, şi-a scos de-acolo treî trupuri şi
treî capurî. Dar' el nu scia acum, care-î capul şi
trupul luî Urmă g a l b i n ă ?
Urmă galbină înse avuse un căţeluş, el c u m
mirosi îndată cunoscu care-î trupul şi capul stăpâ­
nului şeii şi dete semne de bucurie. A t u n c î Piperuş-
puse capul lângă trup, sc6se din traistă un suflet,
şi îndată învie pe Urmă galbină. A c e s t a dacă se
s e :
sculă d i
— Ce pecate, pană p e astă vreme am d o r m i t ?
Că era sorele pe la ojină. Iar' Piperuş spuse întâm­
plarea şi luî Urmă galbină îndată-î veni prin minte
că aşa este. A c u m intrară în curţî la m a m a lor,
care se bucură forte tare vedendu-se cu d o î drăguţi
de feciori c a d o î bradi. A t u n c î le povesti minunata
întâmplare c u m a avut ea p e Piperuş vitezul.
Nu trecu multă vreme şi U r m ă galbină 'şî-aduse
aminte de Mandalina luî, şi nu-1 maî ţinea l o c u l
pană va da de ea. In zădar îl sfătui mamă-sa să
nu maî umble după cea sprăhuiată, că iar' îl v a
pune capul, în zădar i se puse în p6rtă frate-seu P i ­
peruş vitezul să nu mergă, el ardea de dorul e î ;
gânde-aî c ă stă p e cărbunî, pană c e în urmă n'avură
ce-î face, c i trebuiră să-1 lase să plece, b a r e m ! să-o
maî v a d ă odată.
s e
P a n ă nu p l e c ă însă, 4 i U r m ă galbină cătră
P i p e r u ş : — Sciî c e frate ? eii m e fac un cal frumos,,
iar' tu te fă neguţător şi m e scote în târg la vân-
4are, c ă de m'a cumpera m a m o n u l şi de s'a sui că­
lare p e mine, eu fug cu el pană aci şi-1 o m o r î m ,
apoî m e r g e m şi aducem p e Mandalina.— A ş a să fie,
- 77 -

<Jise Piperuş vitezul. Şi Urmă galbină se făcu un


•cal, de se maî aî doî o c h î să te uiţî la el, iar' Pi­
peruş se sui călare pe el şi merse la târg. A c o l o se
adună o mulţime mare de o m e n i şi se minunau toţî
d e calul acela frumos. N i m e n'avea însă atâta amar
d e banî câţi cerea pentru el. V e n i într'un târziu un
o m c a m betrân îmbrăcat în haine domneşcî — era
mamonul; calul numaî decât îl cunoscu, iar' m a m o -
nul cumperă calul şi-1 duse acasă fălos.
— H a î afară, scumpă Mandalina, şi vedî c e cal
frumos ţi-am adus. Mandalina eşi afară şi se uită
bine la cal, apoi dise! — Ucigă-te tdca, m a m o n u l e ,
dar' prost maî eştî tu, nu vedî c ă în capul calului
estuia sunt ochii luî U r m ă g a l b i n ă ? A t u n c î m a m o ­
nul îl sc6se afară în ogradă şi-î tăia capul.
Piperuş nu era departe, numaî cât era tupilat
sub un gard să v a d ă c e s'a întâmpla? D e c î , îndată
c e s'a depărtat mamonul, s'a dus lângă trupul ca­
lului, i-a pus capul la l o c şi i-a băgat un suflet, şi
îndată a înviat. — O frate, dar' greii mal dormi-
sem, dise U r m ă galbină sculându-se. — Greu, c ă de
n u eram aci la îndemână, dormia! de vecî.
A c u m s'a dus Dar' nu mult s'a o g o i a t
U r m ă galbină, iar' l'a lovit dorul Mandalineî, decî
a dis cătră P i p e r u ş : — Sciî c e frate ? E u m e fac
un p o r u m b , tu mă ia şi m e du de vândare în târg,
dar' nu m e vinde nimeruî pană c e v'a veni mamonul
să m e cumpere şi sS m e ducă, sSmaî v e d odată p e Man­
dalina mea. — E u m e tem că tu iar' îţî veî pune capul,
dise Piperuş, dar' tot te-ascult. Şi s'a tăcut U r m ă gal­
bină un p o r u m b , iar' Piperuş l'a dus la târg, şi orî
câţî l'au întrebat c e cere pe el, nicî unul nu l'a pu­
tut cumpera, că cerea banî forte mulţî. C o l o cătră
amiedî îl vîndu mamonuluî, care şi merse acasă şi-1
arătă Mandalineî: — Uite, draga mea, c e p o r u m b
frumos ţi-am adus. Şi Mandalina luă porumbul în
mână şi se uită la el bine, apoî îl aruncă cât c o l o
- 78 -

dicend „Sări-ţi-ar vederile năucule, nu v e d î tu.


ca porumbul acela are ochiî luî U r m ă g a l b i n ă ? l "
A t u n c î m a m o n u l dă să-1 prindă, dar' fiind fe-
restra deschisă, porumbul sbrr! sbură afară şi se=
puseîntr'un p o m . Mamonul după el, t o t de p e c r e n g ă
p e crengă, porumbul se urcă t o t m a î sus şi m a î sus
pană c e ajunse în verful p o m u l u î ; atuncî m a m o ­
nul, c a să p o t ă m e r g e până la el, îşî aruncă paloşul
j o s , sciţî paloş al acela, c u care omorîse de d o u e
orî p e U r m ă galbină. C u m vedu porumbul paloşul
j o s , se de te c a fulgerul d e iute peste c a p d e treî
orî şi cădu j o s lângă paloş în statura luî de o m
voinic şi frumos c u m era. A p o î luă paloşul în
mână şi dise :

— J o s , mamonule, să n e răfuim. Şi s'a c o b o r î t


mamonul, apoî l'a întrebat U r m ă galbină: — C e
mdrte îţî d o r e s c î ? Iar' m a m o n u l a d i s : „ T a i e - m e
tot bucăţele şi m e pune în desagî p e calul meii,
şi'î dă drumul să m e r g ă încătrăii v a vedea c u o c h i î " .
A ş a şt făcu U r m ă galbină, tăie p e m a m o n t o t
bucăţele, carnea c e a spurcată o puse în desagî, îl
aşedă p e c a l şi'î dete drumul p e portă afară. D a r '
Piperuş era acolea de îndemână, prinde calul şi
dise luî U r m ă galbină: — C e gândescî frate, de'l
laşî să m e r g ă numaî aşa? Nu-ţî aducî aminte c ă
încă o să-ţî m a n c e capul ? — Dar' c e să facem ? în­
trebă Urmă galbină. — C e să facem ? Uite î n c o c e !
şi numaî decât găuri fundul desagilor şî-apoî dădu
drumul caluluî şi i c î pica o bucăţică de carne, c o l o
alta, pană c e nu m a î remase nimic, şi care c u m
pica, c u m o apucau corbii şi ci6rele.
D u p ă aceea a luat U r m ă galbină p e Mandalina
de mână şî-a voit să o ducă acasă, dar' Piperuş a
4is: — Stal frate că trebue lecuită, că-'î plină d e
smeî de c e î micuţi. Şî-a luat paloşul şî-a crepat'o
drept prin mijloc şî-a curăţit smeiî din ea şi i-a
aruncat în f o c , a p o î a a ş e 4 a t ' o laolaltă, 'î-aii pus
un suflet curat, şi a înviat'o.
- 79 -

A c u m aii mers acasă şî-au făcut un ospeţ mare,


mare. M a m a l o r lî-a spus t6tă întâmplarea, c u m a
purces grea c u U r m ă galbină, p e c u m v ' o spusei
şi eu, şi de n'or fi murit şi ac}I trăesc.
Cine o scie m a î departe — spună-o!
Audită şi scrisă în Bodna.

-<8*OHS>

Părintele Arvinte.
Bine dice moş Arvinte :
Val de cap unde nu-I minte.
prov. pop.
Sus în sus în ceî munţi secreţî trăia odată,
de mult, un sihastru alb c a 6ia de betrân şi gâr­
bovit de spate c a o l e u c ă ; lumea-î cjicea părintele
Arvinte. N i m e nu-1 scia când s'a aşedat p e acelea
locurî, de unde a venit, şi c u m a ajuns el chiar
a c o l o ? D a r ' părintele A r v i n t e era o m cucernic şi
cu frica luî D-4eu trăia înfrânat de tote poftele
trupeşei, numaî în post şi'n rugăciuni îşî petrecea
vieţa. Iarna, vera el era t o t în m u n t e ; dmeniî m a î
milostivi de p e la p61ele muntelui îî duceau me­
rinde, iar' el ruga p e D-4eu pentru sufletul lor. I n
a
sfânta 4i înviere! D o m n u l u i însă se trăgea şi el
m a a
la bisericuţa din sat, atunci apoî în totă 4 ^
sfaturi înţelepte la ceî c e mergea la el. Şi cine nu
mergea atuncî la biserică, iar' după sfânta slujbă,
cine nu remânea în ţintirimul bisericeî să asculte
sfaturile moşului Arvinte, a părintelui?
Când a m â n c a t cele din urmă Pascî, a spus
omenilor păţaniile sale, carî şi eii v o i să vi le spun,
- 80 -

după c u m le audiî dela aceea cari le-audirâ chiar


din rostul fie ertatuluî părinte.
Iată c u m le spuse e l :
— Dragii m e î ! Nu în munţii acei secreţi m ' a m
născut eu, nu, eii m'am născut c o l o departe la ţară,
unde se face păpuşoiul, şi grâul şi vinul.
Când am început a cundsce lumea mî-a murit
mama, iar' c â n d eram de cinci-spre-4ece—şese-spre-
4ece anî, muri tata, şi eii remăseî gazdă bună, cu
l o c destul, cu vite bune, şi cu casă c u m 'I data.
Dar' la betrâneţe silit a m fost să las câmpia cea
b o g a t ă şi să m e trag în secreţi! de munţi, unde şi
muşchiul se teme să crescă, şi m ' a m tras acolo,
ca să'mî spăşesc pecatele din tinereţe. Şi nu'mî
pare reii, după lumea cea mare, care o a m lăsat,
numaî de s'ar milostivi Dumne4eii să-mî ierte gre-
şelele cele de voie şi cele fără de voie, carî le-am
făcut cu priceperea saii şi numaî c u gândul.
Au4ind 6meniî vorbele betrânuluî, toţî îşî fă­
cură cruce şi se gândiaii c ă cine scie c e pecate,
marî o fi făcut părintele Arvinte. Şi moşnegul pri­
cepu, gândul lor, decî nu-î lăsă în nedumerire,
ci le spuse:
—• Dragiî meî, cel maî mare p e c a t îl face o m u l
care n'ascultă sfaturile părinţilor seî, eii încă n'am
ascultat sfaturile tatălui meii, de aceea sunt silit a
m e 6sîndi pană v o î avea 4ile, c a barem! la a doua
înviere să dobândesc ceriul; iată c u m s'a întâmplat.
Când trăgea tata de morte, m'a c h e m a t la pa­
s :
tul luî şi mî-a 4 i „ F i u l e ! Numaî p e tine te-am
urmaş în t6te bunurile mele, câte m i le-a dat D-4ett,
şi bucuros te las încredinţat fiind că vel fi drept
urmaş al meii, după c u m fuseî şi eu al tatălui
meu. Pană a c u m te-aî purtat bine, mulţămesc ta­
tălui celui de sus c ă m i te-a dat c u minte şi înţe­
lept, de acum fă c u m te-a îndrepta D-4eu, dar' nu
uita nici vorbele mele. Maî întâi să sciî fetul meii,
- 81 -

în slujba împerătescă nu întră, a doua: copil de su­


flet nu primi şî-a treia: nu spune muiere! tale
tote tainele".
Maî mult n'a putut grăi bunul m e ă tată, căcî
i s'a încleştat gura p e vecie.
D u p ă ce petrecu! pe betrânul la celea veclnice,
după c e mal trecu din vreme şi mi se alină supe­
rarea, m e sfătuiră nemurile să m e însor. Şi m e în-
suraî, c ă atunci nu era c a adî, să stea fecioriî holtei
pană v o r scăpa de secreta de cătănie, nu, atuncî
fecioriî se însuraii îndată c e chibzuiau c ă p o t ţinea
casă, apoî, de cerea lipsele ţereî — cătănea şi însu­
rat, de unde nu — remânea fiecare la trebile sale
acasă. Destul c ă m'am însurat şi câţî-va anî a m dus
dile albe cu nevasta.
Odată se aude v o r b ă din o m în o m , c ă la
curtea împeratuluî, se caută un o m sprinten şi cu­
minte, ca se fie pus într'o slujbă împerătescă. Mu­
ierea m e a încă aude vorba, c ă împeratul şedea chiar
la n o î în sat, şi nu-mî dă pace, tot sta de mine s§
m e r g şi se m e r g la împeratul să cer slujba. Şi n'am
scăpat de gura muiereî pană m ' a m dus la împeratul
şi am cerut slujba; şi mî-o dete împeratul c ă eram o m
sprinten c a prisnelul. Şi n i c î n u - m l păru reu. c ă a m
întrat în slujba împerătescă, c ă plată avem bună,
iar' de lucru mal nimic, numaî cât grijiam de-o pa­
sere care era închisă în cuşcă de drot (sermă), îî d a m
apă şi de mâncare, apoî dormiam ca un p o p ă . T o t nu
am umblat reu, cu tdte c ă am călcat porunca tată­
lui meu, aşa m e gândiam atuncî în mintea m e a c e a
necdptă. Odată m e r g acasă şi aflu încăldindu-se
la f o c un copilandru ca de 11—12 ani. Ce copil
e acesta muiere h e i ? întreb pe nevasta mea, c ă n o î
n'aveam nicî un copil la olaltă.
— Un biet copil serac, umblă a cerşi prin case,
l'am lăsat de mas la noî, c ă nî-a fi pomană, vedî
c e vreme-î afară,
v
- 82 -

— Bine muiere, bine făcuşi, dăi de cină se nu


dorrnă flămând, diseî ft muiereî mele, care se şi grăbi
e

a pune cina pentru n o î doî la masă, iar' pentru


copil la vatră. După c e se culcă copilul şi mu­
ierea mea simţi că a adormit, 'mî d i c e : „ M e î A r -
vinte, noî copii n'avem, tu eştî în slujbă împeră-
tescă, eu. stau tot singură n'am nicî cine'mî
aduce un urcior de apă, orî un braţ de lemne, da
să luăm copilul acesta de suflet, şi să-'l crescem c a
pe al nostru, că numaî spre bine ne pote fi c o l o
când v o m fi betrân!."'
•— Eu m'am învoit, şi copilul acela, din aceea
minută a fost socotit ca şi al nostru. Şi nu-mî păre
reu, era bun, ascultător, şi era de ajutorinţă mu­
iereî mele.
Odată, la vre-o doî treî anî după aceea, vin
într'o seră superat acasă. Muierea m e întrebă de c e
sunt superat? ddră mi s'a întâmplat c e v a ?
— D a , îî respund eii, am scăpat din cuşcă pa­
serea cea scumpă a împeratuluî; dacă prinde împe­
ratul de veste, sciii că-mî taie capul.
— Nu te teme, 'mî dice muierea mea, nu te
teme, sciu eii într'un l o c , la un meşter, o pasere
chiar c a aceea, m e r g şî-o cumper.
Şi merse muierea să-o cumpere, şî-o cumperă
şi 'mî-o dete s'o pun în colivie în locul celeî împe-
rătescî. Eii luai paserea şi m e făcuî că m e r g la
curte cu ea, dar' o slobodii, că eii numaî cercasem
firea muiereiî.
Câţî-va anî după aceea avuî pace şi-mî mer­
geau trebile forte b i n e ; din greu nu lucram, plată
bună aveam, lucrul acasă încă nu sta locului, c ă
copilul cel luat de suflet era acum cotângan (juni-
şor, prăseau) şi lucra tot lucrul; nici de aceea nu
eram superat că n'am copil de aî meî. Dar' bine-o
dis cine-o d i s :
- 83 -

„Aşa a lăsat D-deii,


După bine s'aştepţî reu."
Intr'o di m e r g acasă dela curte, adecă
scumpa mea muiere se dragostea cu prăscăul el,
cu copilul cel de suflet. Vecj.end eii atâta fără-
de-lege, m e înfuriai şi m e bursucai ca un urs, şi prind a
face gură mare, dar' buna m e a muiere prinde a
plânge şi m e r g e aţă la curte, unde m e pâresce
că paserea cea adevărată am prăpădit'o şi că aceea
care este acum în cuşcă este altă pasere. Pâra
eî află c r e 4 e m e n t ; eu. nicî că cerc a m e desvi-
novăţi, să văd pană unde v o r m e r g e lucrurile.
Şi m e băgară frumuşel la umbră, şi triraiseră
cărţî în tdte părţi doră s'a afla cineva să-mî taie
capul. Dar' p'atuncî nu era lumea aşa stricată;
nimeni nu v o i se taie cap de o m pentru o pasere
scăpată.
Şi am stat eu multă vreme în temniţă, odată
numaî ved că m e scote pârcălabul afară spuindu-mî
că în urmă s'a aflat o m care pentru plată mî-a tăia
capul. Eu es afară; adecă era copilul acela pe care-1
luasem de pe uliţe; nime n'a cutezat să taie cap de
o m pentru o pasere, numaî el s'a aflat care s'a
sfătuit cu muierea m e a aşa:
„ D e c â t să pună alţii mâna pe bani, pentru c ă
va tăia capul luî Arvinte — maî bine se luăm noî banii
aceea, c ă de rămâne cu t^ile, tot nu v o m avea
noi pace de el, nî-a mustra pentru dragoste."
Vă4end eii lucrul acesta, mî-au venit în minte
vorbele tătâne-meii şî-am prins a p l â n g e ca un
copil.
împăratul era de faţă, decî mî-a 4 i s : înzadar
plângi, ce-am hotărît — trebue să să împlinescă, c ă
un împărat nu pdte minţi, pe atunci împăraţii îşî
ţineau v o r b a ; dară, de aî vrea o poftă, spune, nu­
maî graţie nu cere, — aşa 4ise.
- 84 -

— Nu cer graţie, am respuns împăratului, că


de graţie nu sunt vrednic, ci m e r o g să m e laşi să
spun poporului adunat treî sfaturî, care mi le-a dat
mie tatăl meii cu limbă de m6rte, şi carî eii ne-
ascultându-le, am ajuns în starea în care m e aflu:
— Spune, dise împăratul.
— A t u n c î eu am î n c e p u t :
Omeni bunî, feriţi-ve de slujba împerătescă;
nu spuneţi tdte sfaturile vdstre muierilor, şi copil
aflat pe uliţe nu primiţî de suflet; aşa m'a învăţat
tata, nu l'am ascultat — acum vedeţi c e păţesc.
a

împăratul numaî decât porunci de m e desle-


gară, c ă pricepu că în lucru este ceva, şi'mî p o ­
runci să spun tdtă păţania mea, din fir în per, am
spus'o înaintea mulţime! şi a împăratului, precum
vî-o spusei şi D-vdstră, iar' bunul împărat îmi dădu
slobozenie şi pre scumpa m e a muiere şi p e ştren­
garul de prăşeau îî b ă g ă în temniţă. Ce s'a mal
întâmplat cu eî — nu sciţi, dar' eii n'am maî stat
a c o l o nicî o minută, m ' a m tras în munţi! voştri! şi
m ' a m făcut pustnic, să'mî spăşesc păcatele. Iată,
dragiî meî, aşa am ajuns eu aci, unde numaî odată
în an la d m a înviere! D o m n u l u i m e c o b o r în saţ;
dile multe nu mal am, c ă sunt bătrân şi slab, dar'
ve maî spun odată sfatul pe care mi l'a dat bunul
meii tată:
Feriţi-ve de slujba împărătescă c a de f o c , că,
câtă vreme cineva e slugă, fie chiar şi la îm­
păratul, nu e stăpân ; iar' stăpânii 'şî j u d e c ă slugile
c u m vreu eî.
Nu spuneţî tdte tainele la muieri, c ă ele pen­
tru o nimica se mânie f o c şi fac din ţînţarî armă­
sari, îţî pun capul, a p o î se b o c e s c , ori îşî căută
alţî bărbaţi.
Copil de suflet nu primiţî, miluiţii pe ceî să­
raci, şi le daţi drumul, c ă dreptă-'î d i c a l a:
- 85 -

„Cu-î dai pâne şi sare


Ala te mânca maî tare."
Cu aceste vorbe părintele Arvinte î n c e t ă ,
omenii 'şl făcură cruce d j c e n d : ferine D o m n e de reu,
iar' el s'a tras iară în m u n ţ i de unde nu s'a mai
reîntors. P o p o r u l şi adjt m a i ţine minte vorbele lui,
numaî cât puţinei sunt cari le urmeză, iar' după c e
dau de necaz sciu <\ice:
Bine dicea moş Arvinte:
Val de cap unde nu-I minte!

Audită dela un bănăţan şi scrisă la Eocna.

You might also like