Professional Documents
Culture Documents
de
IOÂN POPfi-RETEGANUL.
E'a.xtea "V.
EDITUKA
Librăriei NICOLAE I . CIURCU, Braşov.
1888.
Tiparh^^rafleTîrMureşianu în BraşoT.
Povestea lui Pahon,
A fost odată un m o ş n e g betrân, dar' betrân c a
vremea, alb c a zăpada şi bun c a pânea c e a bună.
El avea un băet, vedeţi D-v6stră, băet ca toţi
băeţiî, frumuşel şi sprintenel, dar' şi fără obrăzel.
Moşnegul însă nu avea nici o avere, nicî o bogăţie,
numai inima c e a bună şi sunetul în ose. E l începu
se a slăbi, b a era slab c u m e data, iar' băetul nu
se prea îndemna la lucru. Odată dice betrânul că-
tră b ă e t : „ M e P a h d n e — c ă P a h o n îî era numele
— tu v e d î b i n e c ă avere nu avem, vedî bine c ă
numai bordeiul şi v a c a asta c u lapte ni-î totă averea,
eu sunt slab, nu maî p o t munci, du-te şi te b a g ă
unde-va slugă (servitor) şi maîînsemăţî*) ş i t u b a r e m î
pentru tine, c ă eii v o î maî face, c e mi-a ajuta D - d e u ;
etă-ţî dau. trei bănuţi să aî de cale, tu cercă-ţî n o
rocul prin c e a lume mare."
Şi primi P a h o n c e î trei bănuţi şi merse în lu
m e să-şl capete l o c de slujit. D a r ' c u m mergea, d ă
de nisce copii fâr' obraz chinuind un căţeluş. Şi-I
3 6
s§ făcu milă luî P a h o n de căţeluş şi d i copiilor:
„ M e î copii, nu chinuiţi v o î căţeluşul acela, m a î bine
daţi-mi-1 m i e şi eu. v e dau pentru el un bănuţ, c a
să v e cumperaţî ceva." Şi se" învoiră copiii, luară
bănuţul şi dădură căţelul luî P a h o n .
A c u m m e r g e a P a h o n v o i o s , c ă el are ceva. D a r '
c u m m e r g e a p e cale, nimeresce nisce copii, carî
chinuiau un pisic (mâţ). L u î P a h o n i se făcu milă
şi de pisic şi dise cătră c o p i l : „ M e î copii, e p e c a t
*) A însema=a câştiga.
1*
- 4 -
dragul tateî!"
„Şi unde să m e r g cu t i n e ? " întrebă P a h o n . —
Să viî, dise şerpele, pană în ţera şerpilor, tata e
împăratul şerpilor şi eu. sunt copilul luî, să viî nu
mai c u mine, şi te facî avutul avuţilor, o să-ţî dea
tata c e vreaî: banî, aur, argint, scumpeturî, vite,
orî-ce v e î c e r e ; tu însă se nu cerî altceva decât
mărgeua de sub limbă, c ă maî bine-ţî v a prinde.
*„Etă eu te înveţ c e aî să faot, numaî pentru-că şi
tu mult bine mi-aî făcut."
A t u n c î cânele încă începe a vorbi, că doră şi
el era nesdravan, el dise: „ D o m n u l nostru, şi eu
m e r g cu tine, c ă p o t e că-î da de necaz p e cale, şi
să fie cine să te apere."
Mărtanul, care încă era nesdravan, încă prinde
a v o r b i şi d i s e : N i c î eu nu m e las de d o m n u l
)?
Uu minţi!
Era odată un o m forte sărac, dar' atâta era de
sărac, încât nicî focul în vatră nu-î ardea. Şi astădî
maî sunt dmenî săraci, dar' par'că t o c m a î c a acela
rar aî afla. Şi avea o m u l acela o fată, dar' aşa fată
frumosă c u m nu era în t6tă lumea c a ea. L u m e a
dice, c ă la omul serac, o fată frumosă îî face şi
maî mare sărăcia; dar' p e el nu-1 putea sărăci maî
tare, căcî nu avea chiar nimic, decât un bordeiu
vechiti în pământ.
Odată veni la bordeiul acela zîna Ilina, cea
maî măiastră zînă, şi îî dise o m u l u î :
Meî omule, fata e numaî serăcie la casa omuluî;
tu aî maî trăi de pe o di p e alta c u m aî putea,
maî lucrând p e la alţiî, maî miluindu-te c e î creştinî,
dar' cu fata 'ţî m e r g e maî greu, eştî t o t c u frica
'n spate să nu o*laşî singură şi să i se întâmple
c e v a primejdia. Dă-mî tu fata mie, eti v o î griji de
ea c a o mamă, şi i-oî căpăta şi bărbat cinstit când
v a fi de măritat. C e dicî o m u l e ?
Şi bietul o m se gândi cât se gândi, îî părea
refl să'şî dee fata la o zînă, dar' vedend sărăcia ce-î
în bordeiul luî, aducându-şî aminte, c a omul, de
tote primejdiile c e i se p o t întâmpla uneî fete fru-
m o s e şi sărmane cugetă în u r m ă : ett v o î trăi c u m
m-a milui D-defl, numaî p e ea să o văd ferită, şi
dete fata zîneî, dicându-î: „ F i î c u minte fica mea,
şi ascultă de D-eî, c ă doră s'a milostivi şi te-a
aşeda maî bine, d e c u m te-aş fi putut efl aşeda!"
Şi se duse fata c u zîna, să duse prin codriî şi
prin munţî, prin văî şi pre delurî, pre stânci şi
prin poenî, se duse multă lume împărăţia, c a D-deu
să ne ţie, c ă cuvântul din poveste, de aicî înainte
este, se duse pană 'şî perdu urma, de nu ar fi m a î
sciut veni la bordeiul bătrânului. C a m treî săptă-
mâni călătoriră pană ajunseră la curţile zîneî.
D 6 m n e c e m a î curţî p o m p o s e ! curţile zînelor — şi
p a c e ! c u m nu maî putea avea nicî un o m pământen.
D u p ă c e intrară în curţî dădu zîna la fată 13
c h e î şi îî dise: A c i aî 13 cheî dela 13 chiliî; c u
j5
I
şî-o fetiţă. Şi nu era seracă veduva, că bărbatu-seu
fiă iertat şi mâie pe unde a înserat, fusese un orn
f6rte h a r n i c ; avea o moşi6ră bună, avea b o î şi plug
de putea ara ea de ea, iară de a se maî însâmbra
c u alţiî, şi maî avea ea câte ceva, sciî c u m aii mu
ierile, cari remân după omeniî harnici. Destul c ă
era pe timpul aratuluî, totă lumea ara şi semena,
decî să pun şi feciorii eî într'o di să m e r g ă la
plug să are un l o c într'o poiană, bunăoră. P l e c ă
decî feciorii într'o dimineţă la plug, dar nu-'şî iau
merinde c ă n'aveau coptătură, ci spun m a m e î l o r
să le trimită de amedî a c o l o .
— Bine, dragii mameî, dise veduva, dar' cine
să ve aducă v o u e de amedî, c ă eii nu p o t merge,
vedeţi v o î bine c ă sunt betegă, iar sora vostră nu
scie unde-î locul nostru din poiană, ea n'a fost nicî
odată acolo, şi, de nu alta s'a prăpădi prin c e a se
cretă de pădure, orî a nimeri chiar la curţile sme-
ulul, apoî atâta o maî v e d e m !
— N u te teme mamă, dic feciorii, nu te teme,
v o m trage n o î o brazdă cu plugul d e c u m eşim din
sat şi pană la l o c , de nu p6te greşi, numaî tot p e
brezdă să vină.
Se duseră decî fecioriî şi se apucară de lucru,
şi arară pană la amedî, dar nicî p o m a n ă să le vină
sora cu c e v a de gustare, şi sloboziră boiî la pă
şune şi după c e se saturară boiî iar îî înjugară şi
arară pană la ojină. A t u n c î nu maî puteau fecioriî
de fome. Se hotărîră decî să m e r g ă acasă. Nu sciaii
şî ce s'a putut întâmpla: retăcit'a soru-sa prin pă
d u r e ? N ' a trimes'o mumă-sa? Orî c e p6te să fiă
de-î lasă o di de primăvară fără mâncare ? .Cum a-
j u n g în curte, întrebă p e m u m a lor.
— E î bine, mamă, dar' c u m de n'aî trimes p e
sora nostră cu gustarea, de ne laşî să venim în
sat de p e la ojină ?
A u d i n d biata lor m a m ă vorbele acestea cădu
c a lovită de trăsnet, căci ea trimesese p e fata cu
gustarea, decî scia c ă alt m o d r u nu p o t e să fiă de
cât c ă s'a rătăcit prin c e a secretă de pădure, cine
scie unde ? D u p ă ce'şî maî veni în fire, le spuse c o
piilor t o t plângând.
— Spusu-v'am să nu mergeţi la plug, dacă
n'am avut c e v e pune m e r i n d e ? N ' a m dis c ă s'a
pierde biata copilă prin pădure ? lat' c ă s'au împli
nit vorbele m e l e ; maî bine era de m i n ţ a m ! V a î de
mine şi de mine, copila mea, sufletul meu, nădej
d e a m e a ! A dat smeul de ea, nu-î alt modru, orî
c ă aii mâncat'o lupiî?
A u d i n d fecioriî plânsul şi văetarea m a m e î l o r
se puseră p e gânduri, ce-ar fi de f ă c u t ? S e sfă-
tuesc, se gândesc, dau în drepta, întrebă-'n stânga
...soranu-î ca-n palmă! D e c î dice feciorul cel maî m a r e :
— Mamă, nu maî plânge, bun e D-deii şi eu
g â n d e s c c ă trebue să aflu p e soru-mea; plec, m â n e
dimineţă, p l e c mamă, b a nicî nu staii pană dimi-
nâţă, c u m ese luna p l e c şi fără ea nu m e mâl v e d î ;
m e tot d u c pană daii de ea, ori vie, ori m6rtă, şi
ţi-o aduc acasă, ori c ă ' m î pun capul.
A u d i n d biata m a m ă vorbele acestea hotărîte
se mâhni şi m a î tare, presimţea 6re-şî c u m v a c ă
într'un cias răii p l e c ă feciorul de d e c i s e în
cercă al îndupleca să rămână acasă, începu să plângă
c ă doră l'ar putea opri, dar' tdte fură înzadar, fe
ciorul şî-a fost pus caru'n petrii să nu să o p r e s c ă
pană nu v a da de soru-sa. P l e c ă decî la drum,
er mumă-sa rămâne plângând numaî c u copilul cel
maî m i c acasă. Şi plângea şi să văieta cât o lua
gura. Şi c u m să nu plângă biata m u i e r e ; numai erî
dimineţă, numaî departe decât erî dimineaţă, avea
treî copiî, a c u m numaî de are unu; fata-î e perdută,
er feciorul cel mare a plecat p e o cale de unde
nu-î m o d r u să se mal înt6rcă! Nu-I trebuia bietei
muieri mâncare, nu băutură, nu hodină, nicî lucru,
- 24 —
j
- 37 -
—~»S^<—-
Zina apelor.
P e vremile, p e c â n d era iobăgia cea grea, trăia
un o m serac într'o colibă din pădurea domnescă,
c a c î era păzitor la pădurea aceea. Odată a mers
domnul la pădure, şi părându-i-se, c ă pădurarul ar
- 46 -
— „ V e n i n d maî î n c o c e , D o m n e a m vecţut o
mulţime de p o m î mari cu p o m e frum6se, şi printre
eî tot soiul de semănături, dar' în p o m î erau niscarî
paseri urîte şi sburlite şi ţipau cât le lua gura. R e u
am vedut, reii vedem, şi încă şi maî reu v o m vedea,
c ă murim de f o m e !
— „ N o , fetul meu, aceea sunt sgârciţiî, cari
afl tot c e le trebue, dar' nu numaî că nu dau lip-
siţilor c e v a de pomană, dar' nicî eî nu m ă n â n c ă
să se sature şi trag şi plata lucrătorilor; pe asta
lume de f o m e o să se vaiete! M a î vedut'aî c e v a
în călătoria t a ? "
— „Maî, D o m n e , am vedut un tufişî şi în el
numaî unde câte o alună, dar' acolo erau miî de
păserele ciripind şi cântând: Bine am vedut, bine
vedem şi bine v o m vedea, că nimic n u n e lipşesce!"
— „ V e d î , fetul meii acelea paseri sunteţi v o î
muncitorii, cari munciţi de dimineţă pană sera, d e
multe ori chiar flămând! şi însetaţi numaî c a să
puteţi ţinea din m u n c a vdstră p e câte venituri tote,
şi totuşi mulţămiţî luî D-deu şi pentru atâta; plă
cută este înaintea m e a purtarea vostră!"
— „ A c u m mergi fetul m e u acasă, c ă te aş
teptă muierea şi copilul!" — Şi p l e c ă A l e x a n d r u
cătră casă mulţămind luî D-deii. Când ajunse la
apa cea mare îl întrebă a p a : „ N o , da spusuţ-a D-deii
pricina pentru care n'am eii nicî pescî nicî brosce?"
— Spus!
— Eî, c u m a (\is, care-î p r i c i n a ?
— Treci-me, că apoi îţi spun!
Şi l'a trecut apa iarăşi de acea parte, adecă
s'a făcut în lături pană a trecut de acestă-laltă
parte, cu t6te că din c o l o în c o c e , p e n i m e nu m a î
trecuse, c ă nime nu ceruse să-1 trecă. D u p ă c e - a
fost de acestă-laltă parte apoî-i spuse A l e s a n d r u :
„ î n tine aşa ml-a spus D-4eu, c ă de aceea nu sunt
nicî pescî nicî b r o s c e şi nicî un fel de jivină, c ă
încă n'aî înnecat nicî un o m . "
- 56 -
——>%Ş®i<~—
muiere de lângă el, luă paloşul din ouî şi-1 duse ma-
monuluî. A c e l a eşi repede din chilia luî, merse la patul
unde dormia U r m ă galbină, îl tredi din s o m n şi-'I d i s e :
— Ce m6rte-'ţî dorescî ? Iar' U r m ă galbină cjise:
— Taie-mî capul şi m e aruncă în teii, c ă ved
că m'aii părăsit puterile, d e când credincidsa m e a
de muiere 'ţî-a dat paloşul.
Şi m a m o n u l 'î-a tăiat capul şi l'a aruncat în
teii, a p o î a luat p e Mandalina de mână şi s'a dus
la alte curţî c u ea, carî erau într'o pădure mare,
departe de acolea, cale de treî dile drăcescî.
M a m a luî U r m ă galbină remase singură plângând du
pă copilul eî şi vedându-se fără mângăere şi fără ajutor.
Dimineţa dă să măture prin casă, şi mătură ea
cât mătură, pană i să nâzăresce c ă v e d e un fir de
piper. E a se pleca şi ridică piperul şi-1 pune pe
masă, dar' acela se durdulică j o s ; îl maî ia odată,
şi-1 pune în sîn, dar' el şi de a c o l o sare j o s ; atuncî
s'a mâniat şi l'a băgat în gură şi huzdup piperul
p e grumadî la vale. D i n minutul acela ea a remas
îngreunată şi nu peste multă v r e m e a născut un
fecior frumos şi voinic.
Nu mult după a c e e a nimeresc p e a c o l o doî moş
n e g i şî-o întrebă, c ă botezat este copilul? Iar' ea
le respunde c ă nu-î botezat. D e c î c e î doî m o ş n e g î îl
botezară şi-I puseră nnmele PipSruş Vitesul, şi îl dă-
ruiră c u un paloş, o puşcă, şi cu o traistă, în carea
eraii treî suflete.
Şi Piperuş vitezul crescea c a din p o v e s t e ; nu
m a î decât a treia, a patra di era fecior holteî, şi
m e r g e a la vânat, şi aducea m a m e î sale căpridre şi
cerbî mistreţi şi iepuri, şi alte selbătăciî b u n e de
mâncare. El era cu mult m a î vitez şi maî priceput
decât U r m ă galbină, scia şi limba păserescă şi a
tuturor dobitdcelor şî-a gadinelor*) din pădure.
-<8*OHS>
Părintele Arvinte.
Bine dice moş Arvinte :
Val de cap unde nu-I minte.
prov. pop.
Sus în sus în ceî munţi secreţî trăia odată,
de mult, un sihastru alb c a 6ia de betrân şi gâr
bovit de spate c a o l e u c ă ; lumea-î cjicea părintele
Arvinte. N i m e nu-1 scia când s'a aşedat p e acelea
locurî, de unde a venit, şi c u m a ajuns el chiar
a c o l o ? D a r ' părintele A r v i n t e era o m cucernic şi
cu frica luî D-4eu trăia înfrânat de tote poftele
trupeşei, numaî în post şi'n rugăciuni îşî petrecea
vieţa. Iarna, vera el era t o t în m u n t e ; dmeniî m a î
milostivi de p e la p61ele muntelui îî duceau me
rinde, iar' el ruga p e D-4eu pentru sufletul lor. I n
a
sfânta 4i înviere! D o m n u l u i însă se trăgea şi el
m a a
la bisericuţa din sat, atunci apoî în totă 4 ^
sfaturi înţelepte la ceî c e mergea la el. Şi cine nu
mergea atuncî la biserică, iar' după sfânta slujbă,
cine nu remânea în ţintirimul bisericeî să asculte
sfaturile moşului Arvinte, a părintelui?
Când a m â n c a t cele din urmă Pascî, a spus
omenilor păţaniile sale, carî şi eii v o i să vi le spun,
- 80 -