Aprecierea Calitatii Marfurilor Alimentare Si Nealimentare - Caiet de Lucrari Practice

ARGUMENT
Prezentul caiet este un instrument necesar pregătirii şi

desfăşurării lucrărilor practice de merceologie cu studenţii anului
III de la specializarea „Economia comerţului”, din cadrul
Colegiilor Universitare Economice ale ASE.
Conţinutul caietului de lucrări practice este conceput astfel
încât să răspundă cerinţelor programei analitice a disciplinei
Merceologie, structurată pe mărfuri alimentare şi nealimentare.
Dat fiind faptul că pentru lucrările practice de merceologie
alimentară şi nealimentară sunt alocate numai 28 de ore, s-a
impus, pe de o parte, selectarea celor mai reprezentative grupe de
mărfuri, iar pe de altă parte, în cadrul fiecărei grupe, alegerea, în
vederea aprecierii calităţii a celor mai importante caracteristici
ale produselor, respectiv pe cele care au o pondere mai mare în
definirea calităţii şi utilităţii acestora, ţinând seama şi de interesul
deosebit al consumatorilor pentru ele.
Orice produs prezintă caracteristici de calitate măsurabile
prin metoda de examinare organoleptică sau prin determinări
fizico-chimice de laborator. Cunoaşterea acestor caracteristici,
precum şi a metodelor ce permit evaluarea lor, este esenţială
pentru aprecierea calităţii mărfurilor. Ca urmare, această
apreciere a calităţii mărfurilor impune viitorului specialist în
domeniul comerţului, pe lângă cunoaşterea temeinică a
caracteristicilor produselor pe care le comercializează, şi
utilizarea celor mai indicate şi eficiente metode de determinare a
acestora.
În acest scop, prin lucrările practice prezentate în acest
caiet, studenţii sunt învăţaţi să se folosească de metodele,
instrumentele şi aparatele de control pentru efectuarea analizei,
dar şi să interpreteze rezultatele obţinute, în vederea aprecierii
calităţii, conform reglementărilor legislative şi a standardelor de
produs.
Analizele organoleptice şi de laborator selectate şi descrise
constituie un instrument valoros la îndemâna pregătirii studenţilor
aşa cum o cere practica merceologică.
Prin conţinutul său, caietul de lucrări practice completează
noţiunile şi probematica tratată la cursul de Merceologie,
întregind pregătirea teoretică, şi mai ales practică, a studenţilor,
prin aceasta contribuind la fixarea temeinică a cunoştinţelor şi la
formarea deprinderilor practice, mai ales în ceea ce priveşte
controlul calităţii în cadrul circuitului tehnico-economic al
produselor.
Lucrările practice propuse îl vor familiariza pe viitorul
economist din sfera comerţului încă de pe băncile facultăţii cu
utilizarea metodelor şi tehnicilor de apreciere a calităţii mărfurilor
alimentare şi nealimentare cu identificarea şi determinarea
proprietăţilor mai importante, pentru etapele recepţiei, păstrării,
distribuirii şi comercializării acestora.
Partea
APRECIEREA CALITĂŢII
I MĂRFURILOR ALIMENTARE
Aprecierea calităţii mărfurilor alimentare este o operaţie

complexă ce presupune atât cunoaşterea proprietăţilor, cât şi a
metodelor şi metodologiei de determinare a acestora.
În partea I-a a caietului de lucrări practice este prezentată

aprecierea calităţii, prin analiză organoleptică, folosindu-se
metoda punctajului (pentru a conferi o creştere obiectivităţii
aprecierii), a unor importante produse alimentare:
• produse de panificaţie;
• conserve din legume şi fructe;
• produse lactate;
• preparate din carne;
• produse zaharoase;
• băuturi alcoolice.
De asemenea, este prezentată şi metodologia de

determinare a principalelor proprietăţi fizico-chimice, comune mai
multor mărfuri alimentare (conţinutul în apă, conţinutul de cenuşă,
aciditatea, conţinutul de grăsimi, conţinutul în clorură de sodiu,
proporţia componentelor faţă de masa netă la conserve etc.), prin
analiză de laborator.
Analiza organoleptică Capitolul
a mărfurilor alimentare 1
1.1 Produse de panificaţie
Pentru a fi corespunzătoare din punct de vedere al
proprietăţilor organoleptice, produsele de panificaţie trebuie să
îndeplinească condiţiile de asdmisibilitate prevăzute în standardul
de produs. Exemplificăm acest aspect referitor la proprietăţile
organoleptice ale pâinii din făină de grâu (SR nr. 878/1996) şi ale
biscuiţilor (SR nr. 1227-1A1/1997), respectiv tabelele nr 1 şi nr. 2.
Proprietăţile organoleptice ale pâinii din făină de grâu
Tabel nr. 1
Caracteristici Pâine Pâine Pâine Pâine
albă semialbă neagră dietetică
Condiţii de admisibilitate
Aspect exterior Format specific sortimentului, neaplatizat
general
coajă Rumenă, Rumenă, Rumenă, Cu
galben- brun-deschis brun până la asperităţi
auriu brun-roşcat (rugoasă),
brun-
roşcat
miez (în Masă cu Masă cu pori uniformi Neumed
secţiune) pori fini, la palpare
uniformi
Elastic (după o uşoară apăsare, revine imediat la starea
iniţială), fără cocoloaşe sau urme de făină nefrământată
Aromă Plăcută, caracteristică pâinii bine coapte, fără miros
străin (de mucegai, de rânced etc)
Plăcut, caracteristic pâinii bine coapte, fără gust acru
Gust sau amar, fără scrâşnet datorat impurităţilor minerale
(pământ, nisip etc.)
Mărfuri alimentare
Proprietăţi organoleptice ale biscuiţilor

Tabel nr. 2
Caracteristici Biscuiţi Biscuiţi Biscuiţi Biscuiţi
glutenoşi zaharoşi glazuraţi umpluţi
Aspect exterior Suprafaţa Suprafaţă Suprafaţă nete- Suprafaţa
superioară superioară dă, lucioasă capacelor
netedă, mată, sau mată, sau netedă,
semilucioasă, nearsă, cu suprafaţă semilucioasă
nearsă, fără desen rugoasă, în sau mată,
băşici, cu specific funcţie de fără arsuri,
desen compoziţia băşici şi
specific. glazurii, cremă; cremă
acoperită total omogenă
sau parţial uniform
repartizată
între capace,
fără să
depăşească
marginile
acestora
în Bine copt, cu Bine copt, Bine copt, cu Bine copt, cu
secţiune porozitate şi cu structură contur regulat cremă
stratificare uniformă, al glazurii repartizată
uniformă fără goluri uniform între
capace, fără
goluri
Culoare Galbenă Galben- Caracteristică Caracteristică
până la aurie până biscuiţilor şi biscuiţilor şi
galben- la brună, glazurii cremei
brună, uniformă utilizate utilizate
uniformă
Consistenţă Crocanţi Fragezi, Crocanţi, Crocanţi sau
uşor nesfărâmicioşi, fragezi, în
sfărâmicioşi glazură funcţie de
onctuoasă biscuiţii
folosiţi;
cremă
onctuoasă
Miros şi gust Plăcute, caracteristice aromelor utilizate, fără miros şi gust străin
Corpuri străine Lipsă
Infestare Lipsă
Mărfuri alimentare
1.1.1 Examinarea organoleptică
a) Pâinea
Caracteristicile pâinii care se pot examina pe cale organoleptică
sunt: forma şi volumul, culoarea şi aspectul cojii, miezul, aroma şi
gustul.
• Forma şi volumul se apreciază vizual, prin observaţii
asupra aspectului exterior al produsului, urmărind dacă este
specifică sortimentului şi bine crescută în volum. De asemenea se
observă dacă prezintă unele defecte posibile: deformări, aplatizare,
rupturi etc.
• Culoarea şi aspectul cojii se apreciază vizual,
făcându-se observaţii asupra aspectului, grosimii, culorii şi
eventualelor defecte: arsuri, băşici, încreţituri, crăpături (care se
admit într-o lăţime de maximum 1 cm şi o lungime de maximum 5
cm), sau dacă prezintă urmele unor boli (mucegăire, boala
cretoasă).
• Mirosul se apreciază în secţiune observându-se forma şi
fineţea porilor, uniformitatea acestora sau dacă prezintă defecte:
este lipicios, se fărâmiţează, este desprins de coajă, se întinde la
rupere formând fire mucilaginoase, are goluri mari, prezintă
cocoloaşe de făină sau urme de făină nefrământată.
Se apreciază şi consistenţa (elasticitatea) prin apăsare cu
degetul o singură dată într-un loc, observând dacă acesta revine la
forma iniţială (nu păstrează forma degetului).
• Aroma se apreciază prin mirosire după ce pâinea se
secţionează şi se presează de câteva ori. Se observă dacă este
plăcută şi pronunţată, caracteristică pâinii bine coapte, sau prezintă
un miros de mucegai, stătut, rânced sau alt miros străin.
• Gustul se apreciază prin degustarea unei porţiuni de
produs (miez şi coajă) şi se observă dacă este plăcut, caracteristic
sortimentului sau dacă prezintă defecte: acru, amar, prea sărat. Tot
Mărfuri alimentare
acum, la masticare, observăm dacă scrâşneşte în dinţi, ceea ce ar

însemna că prezintă impurităţi minerale (pământ, nisip).
b) Biscuiţi
Din punct de vedere organoleptic se examinează
următoarele caracteristici:
• Aspectul
Se iau circa 300 g biscuiţi, se aşează pe o hârtie albă şi se
examinează aspectul exterior observând suprafaţa, forma,
integritatea şi desenul. De asemenea, se urmăreşte prezenţa
defectelor ca: băşici, arsuri, fisuri, rupturi, glazură incompletă,
urme de cremă, pete.
Se examinează prin rupere şi aspectul în secţiune observând
dacă este bine copt, cu porozitate şi structură uniformă, cu crema
repartizată uniform între capace.
• Culoarea
Se examinează vizual, la suprafaţă şi în secţiune, observând
dacă este tipică sortimentului, uniformă, bine pronunţată sau dacă
prezintă defecte de culoare: albicioasă, închiderea culorii
(carbonizare).
• Consistenţa
Se apreciază prin palpare şi ruperea biscuiţilor observând
dacă este fragilă, crocantă, nesfărâmicioasă.
În cazul biscuiţilor cu cremă se examinează şi aceasta
văzând dacă este onctuoasă.
• Mirosul
Pentru examinare se iau circa 5 g de biscuiţi bine mărunţiţi
în prealabil într-un mojar cu pistil şi se introduce într-un pahar de
laborator, adăugându-se circa 50 cm3 apă caldă (60 – 70oC). Se
omogenizează prin amestecare cu o baghetă de sticlă cca. un minut,
se acoperă cu o sticlă de ceas, se lasă în repaos cca. 3 minute şi se
miroase suspensia. Observăm dacă mirosul este plăcut, caracteristic
sortimentului şi adaosurilor folosite sau prezintă miros străin
(rânced).
Mărfuri alimentare
• Gustul
Se examinează prin masticare apreciindu-se dacă este
caracteristic sortimentului şi adaosurilor folosite, dacă scrâşneşte în
dinţi (prezintă impurităţi minerale) sau dacă prezintă gust străin.
Biscuiţii pot prezenta şi defecte admise într-un procent
maxim de 15%, conform tabelului nr. 3 (SR nr. 1227-1/997).
Defecte admise ale biscuiţillor

Tabel nr. 3
Denumirea Biscuiţi Biscuiţi Biscuiţi Biscuiţi Biscuiţi Biscuiţi
defectelor glutenoşi zaharoşi şpriţaţi crackers glazuraţi umpluţi
Biscuiţi cu defecte, %
Băşicare,
paliditate, 8 5 6 8 3 5
pătare,
deformare
Arsură 2 2 2 0 2 0
Fisurare 2 4 4 5 4 4
Ruptură 3 4 3 2 2 2
Glazurare 0 0 0 0 4 0
incompletă
Urme de
cremă pe
capace, cremă 0 0 0 0 0 4
repartizată
neuniform
între capace
Total biscuiţi
cu defecte, % 15
max.
1.1.2 Lucrare practică

Să se aprecieze calitatea senzorială a pâinii folosindu-se o
scară de punctaj de 30 de puncte, conform tabelului nr. 4.
Mărfuri alimentare
Evaluarea calităţii senzoriale a pâinii, prin metoda scării de

punctaj
Tabel nr. 4
Caracteristica Scara Descrierea caracteristicilor Puncte
senzorială de produsului examinat acordate
punctaj
Forma şi 0...4 Formă corectă (rotundă, lungă sau cu
volumul împletituri), simetrică, estetică,
produsului dovedind grija cu care a fost lucrat 4
produsul; produs bine crescut în volum
(bine dezvoltat), neaplatizat sau
bombat.
Produsul prezintă forma stabilită, dar
este asimetrică, iar volumul este 2
suficient de crescut.
Produsul nu are forma stabilită, este
inestetic, lovit de lopată, deformat de 0
vatră, are încheietura slabă, este
aplatizat.
Culoarea şi 0...4 Produsul are coaja frumos rumenită –
aspectul cojii de la brun de nuci până la brun-roşcat,
la pâinea neagră, de la brun-auriu până
la brun-deschis, la pâinea semialbă şi
culoare gălbuie, la pâinea albă; culoarea 4
este uniformă şi atrăgătoare; suprafaţa
cojii este netedă, lucioasă, fără
crăpături sau alte defecte, dovedind că a
fost lucrată îngrijit; coaja este crocantă.
Produsul are coaja nerumenită uniform,
prezintă părţi prea brune sau prea
palide, suprafaţa aspră, nelucioasă
(mată sau cu urme de făină), spoită 2
superficial; prezintă crăpături sub 1 cm
lăţime şi sub 5 cm lungime sau prezintă
1-2 lipituri de circa 2 cm2 fiecare; coaja
nu este crocantă, fiind puţin moale.
Mărfuri alimentare
Produsul are coaja albicioasă, datorită
coacerii insuficiente, mai ales în părţile
laterale sau prezintă părţi prea
brunificate, mai mari decât ¼ din
suprafaţa cojii; are suprafaţa încreţită 0
sau coaja murdară; prezintă crăpături de
1 cm lăţime şi 5 cm lungime sau
prezintă lipituri mai mari de 2 cm2
fiecare.
Gradul de 0...6 Produsul este bine copt, astfel încât, la
coacere, lovire în coaja pâinii de vatră se
starea şi produce un sunet deschis, curat,
aspectul caracteristic produsului bine copt; are
miezului miezul elastic, astfel încât, la apăsarea 6
cu degetul revine imediat la starea
iniţială; miezul are culoarea uniformă,
este uscat la pipăire, iar la tăiere lama
cuţitului rămâne curată, fără aderenţe
de miez; la netezirea tăieturii miezul nu
se fărâmiţează.
Produsul este suficient de copt, astfel
încât, la lovirea în coaja pâinii de vatră
se produce un sunet înăbuşit; are coaja
uşor moale; la apăsarea cu degetul, 3
miezul revine mai încet la starea
iniţială; la tăiere lama cuţitului rămâne
curată, iar miezul nu se fărâmiţează.
Produsul prezintă resturi de aluat
necopt, prin presare miezul se 0
deformează ireversibil şi se fărâmiţează
uşor prin secţionare.
Porozitatea 0...6 Produsul are porozitatea miezului
miezului şi uniformă şi structura porilor fină
structura (pufoasă), eventual prezintă maxim
porilor două goluri de mărime până la 1 cm2 în 6
secţiune.
Produsul are porozitatea miezului
uniformă şi structura porilor fină, însă
prezintă până la trei goluri de mărime
până la 1 cm2 în secţiune. 4
Mărfuri alimentare
Produsul are porozitatea miezului
neuniformă, prezintă până la patru
goluri de mărime cca. 2 cm2 în 2
secţiune.
Produsul prezintă goluri mari în
secţiune, iar porozitatea este foarte 0
redusă.
Aroma 0...4 Produsul prezintă aromă pronunţată,
plăcută, caracteristică pâinii bine 4
fermentate şi bine coapte.
Produsul prezintă aromă slab 2
pronunţată, fără nuanţe străine.
Lipseşte sau produsul prezintă nuanţe 0
străine de miros.
Gustul 0...6 Gustul produsului este bun, plăcut, slab
acrişor-dulceag, caracteristic 6
sortimentului.
Produsul prezintă gust satisfăcător,
destul de bun. 4
Produsul prezintă gust acru pronunţat, 0
fad ori sărat.
Sursa: Ion Diaconescu, Carmen Păunescu – Analiza senzorială în
societăţile comerciale
Treptele de apreciere a calităţii senzoriale a pâinii se

stabilesc în funcţie de punctajul total obţinut şi pe baza acestora se
determină nivelul de calitate al produsului, conform tabelui nr. 5.
Evaluarea rezultatelor examinării senzoriale a pâinii
Tabel nr. 5
Treapta de Punctaj Descrierea generală a treptei de
apreciere totalizat apreciere
Produs foarte bun 24,1...30 Pâine de calitate excepţională, ideală.
Produs bun 18,1...24 Pâine de calitate bună.
Produs satisfăcător 12,1...18 Pâine cu uşoare defecte, de calitate
corespunzătoare.
Produs rău 6,1...12 Pâine cu defecte pronunţate, de slabă calitate.
Produs foarte rău 0,1...6 Pâine alterată, cu modificări mari ale
caracteristicilor.
Mărfuri alimentare
Produsul, care nu întruneşte numărul minim de puncte sau

dacă pentru una dintre caracteristici nu s-a acordat cel puţin
punctajul minim, este considerat necorespunzător.
1.2 Conserve din legume şi fructe

Pentru a fi corespunzătoare din punct de vedere
organoleptic, conservele din legume şi fructe trebuie să
îndeplinească o serie de proprietăţi organoleptice ale căror
condiţii de admisibilitate sunt precizate în standardul de produs.
Exemplificăm acest aspect cu privire la proprietăţile organoleptice
ale conservelor de legume în apă sau în bulion (SR nr. 1503/1995),
a conservelor de legume în ulei (SR nr. 4880/1995) şi a
compoturilor (Stas nr. 3164/1990), respectiv tabelele nr. 6,7 şi 8.
Proprietăţile organoleptice ale conservelor de legume

în apă sau în bulion
Tabel nr. 6
Caracteristici Conserve de legume în apă Conserve de legume în
bulion
Cu legume Cu legume Cu legume Cu legume
întregi divizate întregi divizate
Aspect la exterior Recipient de sticlă curat, închis ermetic, cu capacul

recipient nebombat.
Cutie metalică nebombată, neturtită, fără pete de rugină; se

admit uşoare deformări ale capacului cutiei, dar nu la falţ.
Etichetă curată, vizibil imprimată cu toate elementele de

identificare, lipită simetric în plan, pe recipient.
Mărfuri alimentare
la interior Cutie, capac fără pete de rugină sau exfolieri ale peliculei
protectoare.
Recipient de sticlă curat.
Aspect conţinut Legume întregi, Legume Legume Legume

de aceeaşi divizate întregi, de divizate
varietate, (cuburi, aceeaşi sau
apropiate ca rondele, varietate, amestec
mărime, culoare şi tăiţei) în apropiate de legume
grad de coacere funcţie de ca mărime, întregi şi
varietate culoare şi divizate
sau masă grad de
semifluidă coacere
în cazul
piureurilor
Culoarea legumelor Caracteristică legumelor fierte
lichidului Limpede, uşor gălbuie Roşu-deschis până la
de roşu-cărămiziu
acoperire
Consistenţă Legume sau bucăţi de legume bine fierte şi nedestrămate
Gust şi miros Specifice legumelor componente, fără gust şi miros străin
Proprietăţile organoleptice ale conservelor

de legume în ulei
Tabel nr. 7
Caracteristici Conserve în ulei şi sos tomat
Cu o specie sau Cu legume Creme de
amestec de specii umplute legume în ulei
de legume
Aspect la exterior Recipient de sticlă, închis ermetic, cu capacul nebombat.
recipient Cutie metalică nebombată, neturtită, fără pete de rugină; se
admit uşoare deformări ale corpului cutiei, dar nu la falţ.
Etichetă curată, vizibil imprimată cu toate elementele de
identificare, lipită simetric în plan, pe recipient
la interior Cutie, capac fără pete de rugină sau exfolieri ale peliculei
protectoare.
Recipient de sticlă curat
Aspect conţinut Legume întregi Legume Pastă omogenă
sau divizate, umplute,
nedestrămate, nedestrămate,
acoperite cu sos acoperite cu sos
Mărfuri alimentare
Culoare conţinut Corespunzătoare legumelor prăjite şi sterilizate

sos Roşie-cărămizie
Consistenţă Legume bine fierte, sosul îngroşat Masă
corespunzător semivâscoasă; se
admite o uşoară
separare de lichid
Gust şi miros Plăcut, caracteristic legumei predominante, fără gust şi
miros străin
Proprietăţile organoleptice ale compoturilor

Tabel nr. 8
Caracteristici Condiţii de admisibilitate
Aspectul recipientelor:
a) cutii
-la exterior……………….. -ermetic închise, nebombate, neturtite şi neruginite;
se admit uşoare deformări la corpul cutiei; nu se
admit deformări care ar putea provoca dislocarea
cositorului. inelul de cauciuc trebuie să nu apară la
suprafaţă;
-la interior………………... -nu se admit pete negre sau de rugină; se admit pete
albăstrui şi uşoară marmorare datorită sulfurii de
staniu;
b) borcane…………....... -ermetic închise, cu capacul nebombat, neruginit,
neînnegrit
Aspectul fructelor -fructe acoperite cu sirop, nedestrămate, neatacate de
păsări sau insecte, fără codiţe, frunze etc. În acelaşi
recipient fructele trebuie să fie de aceeaşi varietate,
cu grad de coacere şi dimensiuni apropiate.
-la compoturile asortate se admit fructe de diferite
varietăţi şi soiuri;
-se admit fructe cu defectele prevăzute în standardele
de materii prime pentru cal. I, precum şi fructe cu
pieliţa crăpată, dar nedesprinsă;
-nu se admit pete de putregai, de mucegai sau semne
de lovire;
-perele, merele, gutuile trebuie să fie decojite şi
curăţate de casa seminală şi de seminţe, iar caisele şi
piersicile pot fi cu sau fără sâmburi, iar la compotul
de piersici cu fructe divizate se admit fragmente de
sâmburi de max. 0,006 g la 100 g produs.
Observaţie - cu acordul beneficiarului se pot fabrica
compoturi de mere, pere şi gutui nedecojite.
Mărfuri alimentare
Aspectul siropului -limpede sau slab opalescent, se admit particule fine
de fruct în suspensie
Consistenţa fructelor -potrivit de tari, nerăsfierte; se admit fructe fierte prea
mult, dar nedestrămate în proporţie de maximum
20% din conţinutul total de fructe dintr-un recipient;
la zmeură şi mure se admite un procent de maximum
30% fructe destrămate
Culoarea fructelor -caracteristică varietăţii şi gradului de coacere,
aproape uniformă în acelaşi recipient; se admit fructe
cu pistrui sau culoare neuniformă în proporţie de
maximum 20% din conţinutul total de fructe dintr-un
recipient; la compotul de caise, proporţia de fructe cu
pistrui nu se limitează; la fructele de culori deschise
(cireşe, prune, mere, pere etc.), se admite culoarea
slab brună; la pere şi gutui se admite şi culoarea slab
roză.
Gust şi miros -plăcut, caracteristic fructelor fierte; fără gust sau
miros străin (mucegai, fermentare, acru etc.)

Caracteristicile organoleptice ale conservelor din legume şi
fructe se examinează în condiţii specifice fiecărui tip, respectiv cele
care se consumă reci vor fi temperate la 18 – 22oC, iar cele care se
consumă în stare caldă vor fi încălzite la 50 – 60oC, în ambalajul
propriu, într-o baie de apă.
Examinarea organoleptică presupune:
• Examinarea ambalării şi marcării
a) Referitor la examinarea ambalării se va urmări:
-tipul şi starea ambalajului;
-aspectul exterior al recipientului observând dacă
prezintă bombaj, scurgeri de conţinut, deformări
mecanice;
-la recipientele metalice, după golire se verifică
şi aspectul lor interior observând dacă este
vernisat, dacă prezintă desprinderi sau dacă are
aspect marmorat (pete albăstrui-violacee).
Mărfuri alimentare
b) Referitor la examinarea marcării se va observa

dacă aceasta cuprinde datele necesare
identificării produsului: denumirea şi adresa
producătorului, denumirea sortimentului,
numărul standardului precum şi elemente de
informare a consumatorului – masa netă,
termenul de valabilitate, ingrediente folosite etc.
• Examinarea organoleptică a conţinutului
Caracteristicile organoleptice ale conservelor din legume şi
fructe, respectiv aspectul, culoarea, consistenţa, gustul şi mirosul
vor fi examinate astfel:
a) Aspectul: lichidul se toarnă într-un cilindru de sticlă şi
se priveşte în lumină transparentă, iar legumele sau fructele se
întind pe un platou de culoare albă, într-un singur strat, după care
se observă aspectul acestora.
b) Culoarea: se apreciază vizual atât asupra legumelor sau
fructelor, cât şi asupra lichidului, urmărindu-se conformitatea şi
gradul de specificitate.
c) Consistenţa: se apreciază vizual, prin palpare şi
masticare.
d) Gustul şi mirosul: se miroase şi se gustă fie fără o
pregătire prealabilă, pentru cele care se consumă reci, fie încălzite,
pentru cele care se consumă la cald.
Ordinea de examinare a caracteristicilor organoleptice a

conservelor din legume şi din fructe este următoarea:
-aspectul exterior al ambalajului;
-marcarea;
-aspectul produsului în ambalaj şi după transvazare;
-culoarea;
-consistenţa;
-gustul şi mirosul produsului;
-aspectul interior al ambalajului.
Mărfuri alimentare
Nu se execută analiza senzorială la conservele care prezintă

bombajul capacelor.

Să se aprecieze calitatea senzorială a compotului de vişine,
folosindu-se scara de punctaj de 20 puncte, conform tabelului nr. 9.
Evaluarea calităţii senzoriale a compoturilor, prin

metoda scării de punctaj
Tabel nr. 9
Caracteris- Descrierea Punctaj Defecte de calitate Număr de
tici care se caracteristicii maxim care se penalizază puncte cu
examinează examinate care se care se
acordă penalizează
Aspect Recipient curat, Recipient murdar
etichetat, marcat şi/sau fără etichetă 1,0…2,0
şi/sau nemarcat
Forma specifică a Integritatea
produsului: întreg produsului 2,0…3,0
(tăiat), nevătămat necorespunzătoare
Dimensiuni specifice Produs vătămat 2,0…4,0
(lungime, diametru)
şi uniformitate pe
unităţile de ambalaj
Raport între 5 Dimensiuni
componente respectat nespecifice sau 2,0…3,0
neuniforme
Lichidul de acoperire Raport între
(sosul) corespunzător componente 2,0…4,0
nerespectat
Corpuri străine Lichidul de
specifice (frunzuliţe, acoperire (sosul) 2,0…3,0
codiţe, păstăi) sub necorespunzător
limitele admise Corpuri străine
prezente peste 2,0…5,0
limitele admise
Culoare Culoarea specifică a Culoarea
produsului 5 nespecifică a 2,0…5,0
produsului
Mărfuri alimentare
Culoarea specifică a Culoarea
lichidului de nespecifică a 1,0…3,0
acoperire (sosului) sosului (lichidului
de acoperire)
Consistenţă Produs bine fiert, Produs destrămat
nedestrămat 5 peste procentul 3,0…5,0
admis
Compoziţie omogenă Compoziţie
(la produsele neomogenă (la 2,0…5,0
păstoase) produsele păstoase)
Gust şi Plăcut, specific Gust şi miros
miros compoziţiei nespecifice 1,0…1,5
produsului şi
aromelor Urme de gust-miros
(condimentelor) 5 străin 1,0…2,0
adăugate, fără gust-
miros străin (de
caramelizare, de Gust-miros străin
mucegai, de afumat, pronunţat 3,0…5,0
amar etc).
Sursa: SR nr. 1754/1994
Evaluarea fiecărei caracteristici senzoriale se face prin

scăderea punctelor de penalizare din punctajul maxim
corespunzător caracteristicii, de exemplu:
• punctajul maxim pentru aspect este de 5 puncte;
• la analiza acestuia se observă că este murdar, deci se va
penaliza cu 1 punct, ca urmare aspectul va fi notat cu 4 puncte,
respectiv: 5 – 1= 4.
Rezultatele pentru fiecare caracteristică vor fi consemnate
într-o fişă de analiză senzorială, ca în tabelul nr. 10.
Fişă de analiză senzorială
Tabel nr. 10
Caracteristici Punctaj Observaţii
organoleptice acordat
Aspect
Culoare
Mărfuri alimentare
Consistenţă
Gust şi miros
Total punctaj
Pe baza punctajului total se acordă calificativul produsului

analizat, prin comparare cu scara de punctaj de 20 puncte,
conformă tabelului nr. 11.
Acordarea calificativului
Tabel nr. 11
Număr total de puncte Calificativ care se acordă
produsului
18,0…20,0 Foarte bun
15,0…17,9 Bun
11,0…14,9 Satisfăcător
sub 11,0 Nesatisfăcător
Condiţia minimă de calitate pentru livrarea unui produs este

ca acesta să întrunească un punctaj total de minimum 11 puncte.
1.3 Produse lactate

proprietăţilor organoleptice, produsele lactate trebuie să
îndeplinească, conform standardelor de produs, anumite condiţii de
admisibilitate. Exemplificăm acest aspect prin precizarea
proprietăţilor organoleptice la unt (Stas nr.278/1986), brânză
telemea (Stas nr. 1981/1980), brânzeturi cu pastă opărită
(caşcavaluri) (SR nr. 1286/1993), respectiv tabelele nr. 12,13 şi 14.
Mărfuri alimentare
Proprietăţile organoleptice ale untului
Tabel nr.12
Caracteristici Unt extra Unt Unt de masă
superior Tip A Tip B
Culoare De la alb-gălbuie până la galben deschis, Albă sau galbenă,
uniformă în toată masa, cu luciu caracteristic la cu luciu slab sau
suprafaţă şi în secţiune mată
Aspect în Suprafaţă continuă, fără Cu rare picături de Cu picături mici şi
secţiune picături vizibile de apă, apă limpede, goluri rare de apă
goluri de aer sau de aer mici, tulbure, repartizate
impurităţi accidentale, fără satisfăcător, cu
impurităţi goluri de aer mici
şi rare
Consistenţa la Masa onctuoasă, compactă, omogenă, Masă mai puţin
temperatura nesfărâmicioasă. onctuoasă,
de 10...12oC suficient de
compactă, în
secţiune mai puţin
omogenă, puţin
unsuroasă,
nesfărâmicioasă
Miros Plăcut, cu aromă bine Cu aromă Cu aromă
exprimată, fără nuanţe satisfăcătoare, fără specifică, mai
străine de aromă nuanţe străine de puţin pronunţată,
aromă fără nuanţe străine
de aromă
Gust Plăcut, aromat, specific de Satisfăcător, Slab aromat,
unt proaspăt, fără gust specific de unt, specific de unt,
străin suficient de fără nuanţe străine
aromat, fără gust
străin
Proprietăţile organoleptice ale brânzei telemea
Tabel nr. 13
Tipul Telemea maturată Telemea proaspătă
de oaie de vacă de bivoliţă de oaie de vacă
Aspect -bucăţi întregi, cu suprafaţa curată, pe care pot apare seminţe de
• exterior negrilică (se admit urme de sedilă);
-nu se admit bucăţi cu suprafaţa mucegăită, mucilaginoasă (mâzguită),
înroşită, îngălbenită sau cu urme de impurităţi;
Mărfuri alimentare
-pastă omogenă, curată, uniformă, poate prezenta seminţe de negrilică;
• în secţiune -se admit rare goluri de presare şi foarte rare ochiuri de fermentaţie;
-în ruptură prezintă aspect porţelănos;
-nu se admite pastă neomogenă, cu impurităţi, roşcată, galbenă sau cu
mucegai şi nici aspect buretos.
Consistenţă -masă compactă, legată, de consistenţă uniformă, potrivit de tare, se rupe
uşor fără a se sfărâma;
-la telemea de vacă, consistenţa este fină, moale, uşor elastică,
asemănătoare caşului prospăt.
Culoare -albă, uniformă în toată masa la telemea de oaie;
-albă, până la albă cu nuanţă uşor gălbuie, uniformă în toată masa la
telemea de vacă şi de bivoliţă.
Miros şi gust -plăcut, specific sortimentului, uşor sărat, acrişor;
-nu se admit gusturi şi mirosuri străin: de amar, de fermentaţie (de ex.
butirică), de furaje, de rânced, de chimicale, metalic.
Proprietăţile organoleptice ale brânzeturilor cu pastă opărită

(caşcavaluri)
Tabel nr. 14
Aspect exterior Coajă sau suprafaţă netedă, curată, fără cute sau goluri, fără pete sau
crăpături, de culoare albă până la cenuşiu-gălbuie, pentru
brânzeturile din lapte de oaie, alb-gălbuie până la galbenă pentru
brânzeturile din lapte de vacă, alb-gălbuie până la cenuşie deschis
pentru brânzeturile din lapte în amestec şi de culoare galben-brună
până la brună, uneori cu diferite încrustaţii, pentru brânzeturile
afumate. Roţile sau bucăţile pot fi acoperite cu o peliculă protectoare
uniformă, avizată conform dispoziţiilor sanitare în vigoare. Se admit
roţi sau bucăţi cu uşoare denivelări, cu uşoare urme de răzuire şi
crăpături la suprafaţă, cu urme şi/sau pete mici de mucegai de
culoare verde, la un număr de max. 5% din lot.
Culoare De la albă la galbenă deschis, uniformă în toată masa. Se admite
intensificarea culorii galbene către marginile roţilor şi bucăţilor, în
special pentru brânzeturile afumate; cele condimentate prezintă
pigmentaţie specifică produsului de condimentare folosit.
Aspect în Pastă curată, compactă, omogenă, fără urme de mucegai, cu rare şi
secţiune mici ochiuri de fermentare. Se admit rare goluri alungite de formare
şi presare, incluziuni de grăsime şi grunji de tirozină.
Consistenţă Pastă fină, onctuoasă, uşor elastică, la rupere se desface în fâşii.
Miros Plăcut, caracteristic brânzeturilor cu pastă opărită provenite din lapte
de oaie, lapte de vacă sau lapte în amestec, fără miros străin.
Brânzeturile afumate prezintă miros specific de fum.
Mărfuri alimentare
Gust Plăcut, cu aromă specifică brânzeturilor cu pastă opărită provenite
din lapte de oaie, lapte de vacă sau lapte în amestec, potrivit de sărat,
fără gust străin. Brânzeturile afumate prezintă gust uşor de fum. Se
admite gust uşor picant.

Examinarea organoleptică a produselor lactate presupune:
a) Examinarea ambalării şi marcării
La examinarea ambalajului se va urmări:

• tipul ambalajului;
• starea în care se află ambalajul (aspect exterior,
integritate, curăţenie, etc.).
Referitor la marcare se va observa dacă acesta conţine toate
elementele referitoare la identificarea produsului şi producătorului,
precum şi elementele necesare informării consumatorului cu privire
la cantitate, calitate, termen de valabilitate şi condiţii de păstrare.
b) Examinarea caracteristicilor organoleptice
• Unt
-Aspectul şi culoarea. Se examinează vizual aspectul
exterior, dar şi în secţiune, precum şi nuanţa şi uniformitatea
culorii.
Se observă dacă masa este lucioasă şi curată, dacă în
secţiune prezintă picături de apă sau goluri de aer.
-Consistenţa. Se examinează la o temperatură de 10 – 12oC
observând dacă şi este moale, onctuoasă şi nesfărâmicioasă.
-Mirosul şi gustul. Se examinează prin mirosire şi
degustare, stabilindu-se dacă sunt bine precizate.
De asemenea, se identifică prezenţa şi intensitatea mirosului
şi gusturilor străine (rânced, mucegai, acru, de drojdii, de vechi).
Mărfuri alimentare
• Brânzeturi
Brânzeturi moi
-Aspectul. Se observă dacă prezintă masă omogenă,
scurgere liberă de zer, mucegaiuri, impurităţi.
De asemenea, se examinează aspectul în secţiune,
observând dacă pasta prezintă goluri de presare şi ochiuri de
fermentaţie, crăpături, dacă este curată şi uniformă.
-Consistenţa. Se stabilesc caracteristicile pastei în funcţie de
sortiment observând dacă este moale, onctuoasă, nesfărâmicioasă.
-Culoarea. Se observă nuanţa de culoare şi uniformitatea ei,
dacă prezintă pete sau este marmorată.
-Mirosul şi gustul. Se apreciază aroma şi gustul şi se
constată existenţa mirosului şi gustului nespecific sau străin (acru,
amar, de drojdie, de fermentaţie, de mucegai, de rânced, prea sărat).
Brânzeturi tari
-Aspectul exterior şi culoarea se verifică vizual, observând
dacă forma bucăţilor este regulată sau prezintă deformări. Se
apreciază culoarea cojii şi prezenţa crăpăturilor sau impurităţilor. În
cazul brânzeturilor cu coajă parafină se verifică uniformitatea
stratului de parafină.
În secţiune: se face o secţiune proaspătă şi se examinează
dacă miezul este omogen, buretos, cavernos sau orb. Se observă
prezenţa, forma şi frecvenţa ochiurilor de fermentare (la sorturile
care trebuie să prezinte aceste caracteristici).
-Culoarea miezului. Se observă nuanţa de culoare şi
uniformitatea ei.
-Consistenţa miezului. Se examinează elasticitatea pastei şi
se stabileşte dacă este omogenă, potrivit de tare, corespunzătoare
tipului respectiv de brânză, cauciucoasă, sfărâmicioasă sau
nisipoasă.
-Mirosul şi gustul. Se apreciază dacă aroma este expresivă,
intensă sau slabă constatându-se şi dacă gustul şi mirosul sunt
caracteristice tipului respectiv de brânză sau prezintă defecte.
Mărfuri alimentare
• Produse lactate acide

-Aspectul. Se apreciază dacă coagulul format prin
fermentare este suficient de compact, prezintă separare de zer,
vizibilă sau bule de gaz (exceptând chefirul).
-Consistenţa se apreciază după tipul produsului (filantă, de
smântână, cremoasă).
-Culoarea se observă prin transparenţă. Se stabileşte dacă
este uniformă.
-Gustul şi mirosul se apreciază, prin degustare, observând
dacă gustul este specific de fermentaţie lactică şi dacă aroma este
expresivă caracteristică produsului respectiv.
• Lapte praf
-Aspectul. Se examinează vizual un strat subţire de lapte
praf depus pe o coală albă, observându-se dacă prezintă aglomerări
stabile, dacă conţine particule arse sau diferite corpuri străine.
-Culoarea se examinează odată cu aspectul, iar cel
reconstituit se toarnă într-un cilindru de sticlă incoloră şi se observă
la lumina directă a zilei.
-Mirosul şi gustul se apreciază asupra laptelui proaspăt
reconstituit, încălzindu-l la 50 – 60oC pentru a stabili mirosul, iar
pentru aprecierea gustului laptele trebuie să aibă temperatura
camerei.
• Smântâna
-Aspectul şi consistenţa se examinează turnând proba
într-un cilindru de sticlă incoloră şi observând omogenitatea,
vâscozitatea, prezenţa gazelor şi existenţa corpurilor străine.
-Culoarea se examinează la lumina zilei.
-Mirosul şi gustul se apreciază la temperatura camerei.
1.3.2 Lucrări practice
a) Să se aprecieze calitatea senzorială a untului,

folosindu-se scara de punctaj de 20 puncte, conform tabelului
nr.15.
Mărfuri alimentare
Evaluarea calităţii senzoriale a untului,

prin metoda scării de punctaj
Tabel nr. 15
Caracteristica Scara Unt Unt Unt de masă Punctaj
senzorială de extra superior Tip A Tip B acordat
punctaj Descrierea caracteristicilor produsului
examinat
Aspect 0...5 Masă cu luciu Masă cu luciu 5
exterior şi în caracteristic, culoare caracteristic, culoare
secţiune galbenă, uniformă; în galbenă, uniformă; în
secţiune suprafaţă secţiune suprafaţă
continuă, fără goluri de continuă, fără goluri
aer sau picături vizibile de aer sau picături
de apă, fără impurităţi. vizibile de apă, fără
impurităţi.
Masă puţin lucioasă, Masă mată, culoare 4

culoare galben- albicioasă, uşor
albicioasă. striată.
Masă mată, uşor striată, Masă mată, uşor 3

uşor marmorată, cu o striată, uşor
uşoară îngălbenire a marmorată, cu o
suprafeţei, cu goluri de uşoară îngălbenire a
aer mici. suprafeţei, cu goluri
mici şi rare de aer .
Masă cu o uşoară Masă cu o uşoară 2

separare a grăsimii, separare a grăsimii,
striată, marmorată, cu cu picături vizibile
suprafaţa îngălbenită, cu de apă marmorată, cu
goluri de aer mici, dar goluri de aer dese şi
dese. mici, cu suprafaţa
îngălbenită.
Masă dezuleiată, foarte Masă foarte 1

striată, foarte dezuleiată, foarte
marmorată, cu o crustă marmorată, cu
galbenă pe suprafaţă, cu separare de apă, cu o
goluri de aer dese şi crustă galbenă pe
mari. suprafaţă, cu goluri
de aer dese şi mari.
Mărfuri alimentare
Masă cu pete albe, albastre, brune, cenuşii, roşii, 0
cu mucilagiu galben, cu mucegai.
Consistenţă 0...5 Moale, onctuoasă, tartinabilă, nesfărâmicioasă. 5

Uşor alifioasă sau mai Uşor alifioasă sau 4
puţin onctuoasă. uşor sfărâmicioasă,
mai puţin onctuoasă.
Uşor sfărâmicioasă sau Sfărâmicioasă sau 3
uşor unsuroasă, foarte unsuroasă, alifioasă.
alifioasă.
Sfărâmicioasă sau Foarte sfărâmicioasă 2
unsuroasă, alifioasă. sau foarte unsuroasă,
foarte alifioasă.
Foarte moale (curge ca apa), filantă sau foarte 1 sau 0
alifioasă.
Miros 0...5 Plăcut, aromat, fără Plăcut, aromat, uşor 5

miros străin. acrişor, fără miros
străin.
Plăcut, dar cu aromă mai Plăcut, dar cu aromă 4
puţin exprimată, uşor de mai puţin exprimată,
fiert. acrişor.
Uşor de drojdii, uşor de Uşor de drojdii, uşor 3

malţ, uşor de furaje, uşor de malţ, uşor de
de vechi, uşor de furaje, uşor de vechi,
brânzos, uşor de ulei, uşor de brânzos, uşor
uşor acrişor, uşor de de ulei, uşor acrişor,
afumat. uşor de afumat.
De drojdii, de malţ, de De drojdii, de malţ, 2

furaje, de vechi, brânzos, de furaje, de vechi,
de ulei, acrişor, uşor de brânzos, de ulei,
mucegai. foarte acru, uşor de
mucegai.
Puternic de drojdii, Puternic de drojdii, 1

puternic de malţ, puternic de malţ,
puternic de furaje, puternic de furaje,
puternic de vechi, puternic de vechi,
puternic de ulei, de acru, puternic de ulei, de
de mucegai, uşor de acid, de mucegai,
rânced. uşor rânced.
Mărfuri alimentare
De rânced, de untură de peşte, puternic de 0
mucegai.
Gust 0...5 Curat, aromat, fără Curat, aromat, dulce 5

nuanţe străine. acrişor, fără nuanţe
străine.
Curat, dar cu aromă mai Curat, dar cu aromă 4

puţin exprimată, uşor de mai puţin exprimată,
fiert. acrişor.
Uşor de drojdii, uşor de Uşor de drojdii, uşor 3

malţ, uşor de furaje, uşor de malţ, uşor de
metalic, uşor de vechi, furaje, uşor metalic,
uşor de ulei, uşor uşor de vechi, uşor
brânzos, acrişor, uşor de de ulei, uşor brânzos,
afumat, uşor de grajd, acrişor, uşor de
uşor seos, supraaromat. afumat, uşor de
grajd, uşor seos.
De drojdii, de malţ, de De drojdii, de malţ, 2

furaje, metalic, de vechi, de furaje, metalic, de
brânzos, de ulei, acru, de vechi, brânzos, de
afumat, de grajd, seos, ulei, foarte acru, de
uşor de mucegai, uşor de afumat, de grajd,
varză acră. seos, uşor de
mucegai, uşor de
varză acră.
Puternic de drojdii, Puternic de drojdii, 1

puternic de malţ, puternic de malţ,
puternic de furaje, puternic de furaje,
puternic metalic, puternic metalic,
puternic de vechi, puternic de vechi,
puternic de ulei, acru puternic de ulei, acru
iritant, puternic de iritant, puternic de
afumat, puternic de afumat, puternic de
grajd, de săpun, de grajd, de săpun, de
mucegai, de varză acră, mucegai, de varză
amărui, uşor rânced, acră, amărui, uşor
uşor de untură de peşte. rânced, uşor de
untură de peşte.
De hidrogen sulfurat, de descompus, de untură de 0
peşte, de săpun, rânced, amar, de mucegai.
Sursa: SR nr. 6345/1995 – Lapte şi produse lactate. Analiza senzorială
Mărfuri alimentare
În funcţie de numărul de puncte totalizate, se stabileşte

treapta de apreciere (calificativul) a produsului analizat şi se face
încadrarea acestuia pe clase de calitate, conform tabelului nr. 16.
Numărul minim de puncte pentru diferitele clase
de calitate ale untului
Tabel nr. 16
Punctajul total Unt extra Unt Unt de masă
superior Tip A Tip B
Punctajul total minim
pentru caracteristicile 19 17 15 11
senzoriale analizate
Punctajul minim 7 7 6 5
pentru gust şi miros
Produsul care nu întruneşte numărul minim de puncte sau

dacă pentru una dintre caracteristici nu s-a acordat punctajul
minim, este considerat necorespunzător.
b) Să se aprecieze calitatea senzorială a brânzei telemea

maturată de vacă, folosindu-se scara de punctaj de 30 puncte,
conform tabelului nr. 17.
Evaluarea prin punctaj a calităţii senzoriale a produsului brânză

telemea
Tabel nr. 17
Caracteristica Scara Telemea maturată Punctaj
senzorială de de oaie şi mixtă de vacă de bivoliţă acordat
punctaj Descrierea caracteristicilor produsului
examinat
Aspect 0...5 Bucăţi întregi, cu suprafaţa curată, pe care pot 5
exterior apărea seminţe de negrilică; se admit urme de
sedilă; culoare uniformă pe toată suprafaţa.
Se admit bucăţi foarte uşor deformate, cu muchii 4
uşor teşite, culoare uniformă, suprafaţa cu mai
multe asperităţi, cu uşoare cute pe o latură.
Mărfuri alimentare
Suprafaţa uşor cutată, bucăţi uşor deformate, cu 3
crăpături rare la suprafaţă şi cu pete foarte rare, cu
mâzgă.
Bucăţi cu suprafaţa uşor înmuiată, uşor 2
mucilaginoasă, uşor înroşită, îngălbenită, cu
impurităţi, uşor mucegăită.
Bucăţi cu suprafaţa moale, mucilaginoasă, înroşită, 1
îngălbenită, mucegăită.
Bucăţi cu suprafaţa foarte mucegăită. 0
Culoare 0...5 Albă, uniformă Albă, cu Albă, 5

în toată masa. nuanţă uniformă în
gălbuie, toată masa.
uniformă în
toată masa.
Cu mici abateri de la specific, cu uşoare decolorări 4
pe alocuri, fără impurităţi.
Uşor marmorată, cu impurităţi rare. 3
Neuniformă, marmorată, cu pete roşiatice sau 2
galbene, cu impurităţi.
Culoare nespecifică în toată masa, foarte 1 sau 0
marmorată, cu multe impurităţi.
Aspect în 0...5 Pastă curată, uniformă, poate prezenta seminţe de 5

secţiune negrilică; se admit goluri rare de presare şi ochiuri
foarte rare de fermentaţie lactică; în ruptură
prezintă aspect de porţelan.
Se admit ochiuri rare de fermentaţie lactică şi 4

goluri rare de presare, fără crăpături.
Se admit goluri de presare mai mari şi ochiuri de 3

fermentare mai multe, cu crăpături mici şi rare în
pastă, precum şi cu mai multe ochiuri de
fermentare nespecifică.
Aspect uşor buretos, rupturi şi crăpături rare, în 2

formă de sâmbure de prună.
Crăpături dese în pastă şi aspect buretos, multe 1

ochiuri de fermentare.
Aspect total necorespunzător, cu foarte dese 0

crăpături în pastă.
Mărfuri alimentare
Consistenţă 0...5 Masă fină, Masă Consistenţă 5
onctuoasă, compactă, mai tare,
uniformă, consistenţă masă
compactă, se potrivit de compactă, se
rupe uşor fără a tare, rupe uşor,
se sfărâma; uniformă, se fără a se
consistenţă rupe uşor fără sfărâma.
potrivit de tare. a se sfărâma.
Potrivit de tare, Potrivit de Potrivit de 4
mai puţin tare, foarte tare, foarte
onctuoasă, puţin puţin
nesfărâmicioasă. sfărâmicioasă, sfărâmicioasă,
foarte uşor foarte uşor
aspră. aspră.
Tare, uscată, Tare, uscată, Tare, uscată, 3
puţin puţin puţin
sfărâmicioasă. sfărâmicioasă. sfărâmicioasă,
puţin aspră,
uşor cretoasă.
Uscată, Excesiv de Excesiv de 2
fărâmicioasă, se tare, tare,
desface în sfărâmicioasă, sfărâmicioasă,
bucăţi. aspră, aspră,
nisipoasă. cretoasă.
Foarte uscată, Foarte uscată, Foarte 1
foarte foarte nisipoasă,
sfărâmicioasă; cretoasă şi foarte aspră,
la tăiere, sfărâmicioasă, foarte uscată,
bucăţile se foarte aspră. foarte
fărâmiţează. sfărâmicioasă.
Masă sfărâmată, bucăţile nu se pot menţine întregi. 0
Miros 0...5 Plăcut, specific Plăcut, Plăcut, 5
brânzei maturate specific specific
din lapte de oaie brânzei brânzei
sau amestec, maturate din maturate din
acrişor. lapte de vacă, lapte de
acrişor. bivoliţă,
acrişor.
Specific, cu aromă slab exprimată, dar plăcută. 4
Fără aromă, uşor de drojdii, uşor de acru. 3
Nespecific, cu nuanţe uşor străine: de fermentaţie 2
nespecifică, uşor de furaje, uşor de medicamente,
de drojdii.
Mărfuri alimentare
Nespecific, cu nuanţe uşor străine: de fermentaţie 1
butirică sau acetică, uşor de furaje, de
medicamente, de rânced.
De produs în descompunere, total nespecific, de 0
mucegai.
Gust 0...5 Plăcut, specific Plăcut, Plăcut, 5
brânzei maturate specific specific
din lapte de oaie brânzei brânzei
sau amestec, maturate din maturate din
acrişor, uşor lapte de vacă, lapte de
sărat. acrişor, uşor bivoliţă,
sărat. acrişor, uşor
sărat.
Specific, cu aromă slab exprimată, gust plăcut. 4
Mai puţin specific, fad, uşor metalic, uşor de 3
drojdii, prea acru, sărat, foarte uşor amar, uşor
picant.
Nespecific, cu uşoare nuanţe străine: de 2
fermentaţie nespecifică, uşor de furaje, uşor de
medicamente, uşor iute, astringent, uşor amar,
foarte sărat.
Nespecific, cu nuanţe străine: de fermentaţie 1
buritică sau acetică, de furaje, de medicamente, de
rânced, amar.
Străin, de produs în descompunere, foarte amar, de 0
mucegai.
Sursa: SR. nr. 6345/1995 – Lapte şi produse lactate. Analiza senzorială
În funcţie de numărul de puncte totalizate de produs şi ţinând

seama de factorul de ponderare pentru fiecare caracteristică
senzorială, se stabileşte treapta de apreciere (calificativul) pentru acesta
şi se face încadrarea produsului pe clase de calitate, conform tabelului
nr. 18.
Factori de ponderare
Tabel nr. 18
Caracteristica senzorială Factor de ponderare
Aspect exterior 0,4
Culoare 0,4
Aspect în secţiune 0,8
Consistenţă 0,8
Miros 0,4
Gust 1,2
Mărfuri alimentare
Exemplu de calcul a punctajului total ponderat pentru

produsul telemea de vacă, pe baza căruia se stabileşte nivelul
calitativ al acestuia, după cum urmează în tabelele nr. 19 şi 20:
Numărul de puncte ponderat pentru produsul telemea de vacă
Tabelul nr. 19
Caracteristica senzorială Numărul total de Număr de puncte,
puncte acordate ponderat
Aspect exterior 4 4x0,4=1,6
Culoare 4 4x0,4=1,6
Aspect în secţiune 3 3x0,8=2,4
Consistenţă 1 1x0,8=0,8
Miros 5 5x0,4=2,0
Gust 5 5x1,2=6,0
Total 14,4
Încadrarea pe clase de calitate
Tabel nr. 20
Numărul total de puncte Calificativ ce se acordă
acordate
18,1 ... 20 Foarte bun
15,1 ... 18 Bun
12,1 ... 15 Satisfăcător
7,1 ... 12 Nesatisfăcător
0 ... 7 Necorespunzător (alterat)

dacă pentru una dintre caracteristici nu s-a acordat cel puţin
punctajul minim, este considerat necorespunzător.
Mărfuri alimentare
1.4 Preparate din carne

proprietăţilor organoleptice, preparatele din carne trebuie să
îndeplinească condiţiile de admisibilitate precizate în standardul de
produs. Exemplificăm acest aspect cu privire la proprietăţile
organoleptice ale parizerului şi ale salamului de Sibiu (SR nr.
4/1999), aşa cum sunt prezentate în tabelul nr. 19 şi tabelul nr. 20.
Proprietăţile organoleptice ale parizerului
Tabel nr. 21
Caracteristica senzorială Descrierea caracteristicii
Aspect exterior, formă Batoane întregi, legate cu sfoară la capete,

uneori şi longitudinal şi transversal, cu
suprafaţa curată, fără încreţituri şi crăpături,
de culoare galben-roşcată, uşor brună, spre
cărămizie, fără pete sau mucegai.
Consistenţa Batonul are consistenţa elastică, la apăsare

uşoară cu degetul revine la forma iniţială.
Aspect în secţiune şi culoare Compoziţie bine legată, compactă şi

uniformă, conform ingredientelor, fără goluri
de aer, aglomerări de aer sau grăsime topită în
masă sau sub membrană, fără bucăţi de
flaxuri, culoare roz pal, uniformă în toată
masa sau în alternanţă conform ingredientelor
(caşcaval, măsline, legume etc.).
Miros Miros foarte plăcut, specific produsului

proaspăt şi condimentelor folosite şi, după
caz, ingredientelor adăugate, fără mirosuri
străine.
Gust Gust foarte plăcut, armonizat specific

produsului proaspăt, condimentelor folosite şi,
după caz, ingredientelor adăugate, fără gust
străin.
Mărfuri alimentare
Proprietăţile organoleptice ale salamului de Sibiu
Tabel nr. 22
Aspect exterior Suprafaţă uscată, înveliş întreg, aderent la compoziţie, acoperit cu
pulbere de mucegaiuri uscate de culoare albă-cenuşie sau albă-
gălbuie; se admite pe maximum 10% din suprafaţa totală a
membranei, pulbere de mucegai uscat, de culoare ruginie şi
porţiuni neacoperite de mucegai.
La solicitarea beneficiarului, produsul se poate prezenta şi fără
membrană, în baton întreg sau feliat, ambalat sub vid sau în
atmosferă controlată. Folia trebuie să fie aderentă la compoziţie,
fără goluri de aer sau urme de mucegai datorită îndepărtării
membranei şi fără grăsime exprimată, în cazul produsului ambalat
sub vid sau în atmosferă controlată.
interior Masa compoziţiei lucioasă, compactă, bine legată, fără aglomerări
de grăsime topită; bucăţi de carne de culoare roz până la roşu-
rubiniu, cu mici insule de grăsime albă, apropiate ca mărime,
răspândite uniform pe toată suprafaţa secţiunii, dând un aspect de
mozaic; se admit în masa compoziţiei rare goluri de aer de
1mm…2mm.
O felie subţire de 1mm…2mm privită contra luminii trebuie să fie
translucidă.
Culoarea în secţiune a batonului trebuie să fie uniformă,
admiţându-se o nuanţă mai închisă pe o porţiune de max. 10mm
de la margine.
Batoane corespunzătoare membranelor folosite, clipsate sau legate
Formă cu sfoară, cu grosimea uniformă pe toată lungimea, cu uşoară
îngustare la capătul de agăţare.
Elastică până la tare la suprafaţă şi în zona periferică a secţiunii;
Consistenţă mai moale dar legată şi elastică spre centru; la apăsare normală cu
degetul pe suprafaţa batonului nu trebuie să rămână urme.
Plăcut, picant, caracteristic produsului, fără gust şi miros străin; să
Miros şi gust nu prezinte gust iute; la masticaţie nu trebuie să se lipească de
dinţi.

Examinarea organoleptică a preparatelor din carne presupune:
• Examinarea ambalării şi marcării
La examinarea ambalajului se va urmări:
Mărfuri alimentare
-tipul ambalajului;
-starea în care se află ambalajul (aspect exterior, integritate,
curăţenie, etc.).
Referitor la marcare se va observa dacă acesta conţine toate
elementele referitoare la identificarea produsului şi producătorului,
precum şi elementele necesare informării consumatorului cu privire
la cantitate, calitate, termen de valabilitate şi condiţii de păstrare.
• Examinarea caracteristicilor organoleptice
La aprecierea calităţii preparatelor din carne se examinează
următoarelor caracteristici organoleptice:
a) Aspectul exterior, culoarea şi forma
La produsele cu membrană se examinează natura membranei,
gradul ei de umezire, integritatea, luciul, culoarea şi uniformitatea
culorii, precum şi modul de legare la capete (clipsate sau cu
sfoară). Totodată se observă dacă este curată, netedă şi continuă sau
dacă prezintă defecte precum: încreţituri, crăpături, pete de
mucegai (cu excepţia celor la care se acceptă o pulbere de mucegai
uscat, de exemplu, salamul de Sibiu).
La preparatele fără membrană se urmăreşte integritatea
bucăţilor, modul în care s-a făcut fasonarea, gradul de uscare,
starea de curăţenie, prezenţa mucegaiului, a impurităţilor etc.
b) Aspectul în secţiune se examinează atât în secţiune
longitudinală cât şi transversală apreciindu-se dacă compoziţia este
bine legată, compactă şi uniformă. De asemenea, se urmăreşte:
culoarea şi uniformitatea ei în toată masa sau în alternanţă, conform
ingredientelor (caşcaval, măsline), aderenţa membranei la conţinut,
prezenţa golurilor de aer sau a grăsimii topite în masa compoziţiei
sau sub membrană, existenţa pungilor de lichid sau precipitat
albuminic, prezenţa în masa produsului a cartilagiilor, a flaxurilor,
a bucăţilor de oase, dar şi uniformitatea răspândirii ingredientelor.
c) Consistenţa se apreciază prin palpare printr-o apăsare
uşoară cu degetul observând dacă este elastică (va reveni la forma
iniţială) sau este moale. De asemenea, se apreciază fermitatea
produsului (acesta trebuind să nu fileze la rupere sau la desfacerea
Mărfuri alimentare
membranei de compoziţie), gradul de frăgezime, suculenţa şi

modul de comportare la tăiere.
d) Mirosul şi gustul se apreciază prin degustare urmărindu-se
autenticitatea acestora (specific sortimentului, condimentelor folosite
şi a ingredientelor pe care le conţine), precum şi prezenţa mirosurilor
şi gusturilor străine (rânced, mucegai, de stătut, acru, de putrefacţie).
În situaţia în care produsele prezintă început de alterare,
încep să se observe modificări în proprietăţile organoleptice normale.
Astfel, consistenţa produselor scade, masa devine afânată datorită
gazelor ce se formează prin descompunerea substanţelor proteice,
iar mirosul şi gustul devin neplăcute. De asemenea, învelişul pierde
aderenţa la compoziţie.
Prospeţimea mezelurilor se apreciază cu bune rezultate,
organoleptic, prin comparaţia proprietăţilor respective, după cum
urmează în tabelul nr. 23.
Prospeţimea mezelurilor
Tabelul nr. 23
Factorii de Starea mezelurilor
apreciere proaspete cu prospeţime alterate
dubioasă
Aspect Înveliş zvântat, Înveliş umed, Înveliş acoperit cu
exterior rezistent, fără lipicios, acoperit mâzgă sau
mucegai sau cu un strat mucegai, având
mâzgă, aderent la inflorescent, se culoarea
compoziţie desface uşor de modificată, se
compoziţie, dar nu desface de
se rupe compoziţie şi se
rupe uşor
Aspect în Culoarea roz, În partea Sub înveliş,
secţiune uniformă, fără periferică, o dungă prezenţa
pete cenuşii, de culoare cenuşie- mucegaiului sau a
slănina de culoare închis, iar în partea larvelor de muşte.
albă centrală se menţine În stratul periferic
culoarea normală; şi în profunzime
slănina în unele pete de culoare
locuri gălbuie cenuşie-verzuie;
Mărfuri alimentare
slănina de culoare
galbenă-verzuie
Consistenţa Pe toată secţiunea În partea În stratul periferic
consistenţă densă, periferică, şi în profunzime
suculentă consistenţă mai compoziţia este
slabă afânată, având o
consistenţă slabă
Mirosul şi Plăcut, Acrişor, de stătut, Învelişul are
gustul condimentat, de mucegai sau alt miros neplăcut, iar
specific miros şi gust compoziţia miros
produsului străine, aromă putred; slănina are
respectiv slabă de miros şi gust
condimente pronunţate de
rânced

Să se aprecieze calitatea senzorială a parizerului folosindu-se o
scară de punctaj de 20 puncte, conform tabelului nr. 24.
Evaluarea calităţii senzoriale a parizerului prin metoda scării

de punctaj
Tabel nr. 24
Caracteristica Descrierea caracteristicii Punctajul
senzorială acordat
Aspect exterior, Batoane întregi, legate cu sfoară la capete, uneori şi 2 puncte
formă longitudinal şi transversal, cu suprafaţa curată, fără
încreţituri şi crăpături, de culoare galben-roşcată,
0 ... 2 puncte uşor brună, spre cărămizie, fără pete sau mucegai.
Batoane întregi, legate cu sfoară la capete, cu 1 puncte
suprafaţa curată, cu uşoare încreţituri, fără crăpături,
de culoare neuniformă, galbenă brun-roşcată, cu rare
pete de culoare, fără mucegai.
Batoane deformate, crăpate, legate cu sfoară la 0 puncte
capete, cu încreţituri, pătate, de culoare neuniformă,
mucegăite.
Consistenţă Batonul are consistenţă elastică, la apăsare uşoară cu 2 puncte
degetul revine la forma iniţială.
0 ... 2 puncte Batonul are consistenţă uşor moale sau uşor rigidă la 1 puncte
palpare.
Mărfuri alimentare
Batonul are consistenţă moale sau rigidă la palpare, 0 puncte
lăsând groapă, sau este inelastic.
Aspect în Compoziţie bine legată, compactă şi uniformă, 4 puncte
secţiune şi conform ingredientelor, fără goluri de aer, aglomerări
culoare de aer sau grăsime topită în masă sau sub membrană,
fără bucăţi de flaxuri, culoare roz pal, uniformă în
toată masa sau în alternanţă conform ingredientelor
0 ... 4 puncte (caşcaval, măsline, legume etc.)
Compoziţie legată, compactă, conform 2 puncte
ingredientelor, cu mici goluri de aer, fără aglomerări
grăsime topită sau apă, culoare roz în toată masa, sau
în alternanţă conform ingredientelor (caşcaval,
măsline, legume etc.)
Compoziţie slab legată, necompactă, cu goluri de aer, 0 puncte
aglomerări de grăsime sau apă.
Miros Miros foarte plăcut, specific produsului proaspăt şi 5 puncte
condimentelor folosite şi, după caz, ingredientelor
0 ... 5 puncte adăugate, fără mirosuri străine.
Miros plăcut, specific produsului proaspăt şi 3 puncte
adăugate, fără mirosuri străine (de acru, rânced, de
mucegai).
Miros normal, specific produsului proaspăt şi 1 puncte
adăugate, fără mirosuri străine (de acru, rânced, de
mucegai).
Miros slab exprimat, de învechit, respingător, de 0 puncte
acru, rânced, de mucegai etc.
Gust Gust foarte plăcut, armonizat, specific produsului 7 puncte
proaspăt, condimentelor folosite şi, după caz,
0 ... 7 puncte ingredientelor adăugate, fără gust străin.
Gust plăcut, specific produsului proaspăt, 5 puncte
condimentelor folosite şi ingredientelor adăugate,
fără gust străin (de acru, rânced, de mucegai).
Gust normal, specific produsului, condimentelor 3 puncte
folosite şi ingredientelor adăugate, fără gust străin
(de acru, rânced, de mucegai).
Gust slab exprimat, cu nuanţe imprimate de 1 puncte
condimentele şi ingredientele folosite, fără gust străin
(de acru, rânced, de mucegai).
Gust neplăcut, străin, de produs cu iz de rânced, 0 puncte
mucegai, acru etc.
Sursa: Ion Diaconescu, Carmen Păunescu – Analiza senzorială în societăţile
comerciale
Mărfuri alimentare
În funcţie de numărul de puncte totalizat, se stabileşte

treapta de apreciere (calificativul) pentru respectivul produs,
Evaluarea rezultatelor analizei senzoriale a parizerului

Tabel nr. 25
Punctajul întrunit Calificativul acordat
0 - 7 puncte Produs necorespunzător
8 - 12 puncte Produs corespunzător
13 - 16 puncte Produs bun
17 - 18 puncte Produs foarte bun
19 - 20 puncte Produs excelent

dacă pentru una dintre caracteristici nu s-a acordat cel puţin punctajul
1.5 Produse zaharoase

În grupa produselor zaharoase se include o gamă largă de
sortimente (produse de caramelaj, produse de ciocolată, halva,
rahat etc.) apreciate, în primul rând prin caracteristicile lor
organoleptice.
proprietăţilor organoleptice, produsele zaharoase trebuie să
organoleptice ale bomboanelor drajeuri (SR nr. 3145/1998),
bomboanelor sticloase neumplute (SR nr. 1841/1998) şi a
ciocolatei (SR nr. 6862/1995), aşa cum sunt prezentate în tabelele
nr. 26, 27 şi 28.
Mărfuri alimentare
Proprietăţile organoleptice ale bomboanelor drajeuri
Tabel nr. 26
Aspect exterior Formă specifică sortimentului, suprafaţă

netedă, caracteristică învelişului utilizat; se
admit uşoare zgârâieturi; nu se admit urme de
infestare; nu se admite aglomerarea
drajeurilor prin lipire.
Aspect în secţiune Pentru drajeurile simple: masă omogenă.

Pentru drajeurile cu adaosuri: masă
caracteristică nucleului folosit.
Culoare În concordanţă cu aroma şi nucleul folosit.
Miros şi gust Plăcute, aromate, bine exprimate,

caracteristice tipului, fără senzaţia de asprime
la gust; nu se admit miros şi/sau gust
nespecific.
Proprietăţile organoleptice ale bomboanelor sticloase

neumplute
Tabel nr. 27
Aspect exterior Bucăţi de formă regulată, neaglomerate, cu

suprafaţă brumată sau nebrumată şi
nezgrunţuroasă, uscate, nelipicioase la pipăit;
la roxuri se admit capete rupte. Se admit max.
2% bomboane deformate şi sparte, într-o
unitate de ambalaj. Prin spărturi se înţeleg
bucăţile mai mici decât sferturile.
Aspect interior Masă sticloasă şi casantă; roxurile trebuie să

aibă un desen clar.
Culoare Uniformă, în concordanţă cu aroma sau

adaosul folosit, conform tabelului de mai jos;
la bomboanele trase, se admit straturi în
diverse culori.
Mărfuri alimentare
Gust Specific aromelor folosite, dulce sau dulce
acrişor; la bomboanele cu adaosuri naturale,
gust specific adaosului respectiv.
Aromă Plăcută, bine exprimată.
Concordanţa între aromă şi culoare
Aromă Culoare
Banane, lămâie, ananas, miere Galben

Anason, eucalipt, fistic, mentă, măr, banană Verde
Căpşuni, fragi, zmeură, vişine, rom Roşu
Coacăze negre Violet
Portocale, mandarine, caise Portocaliu
Trandafir Roz
Vanilie, migdale, bergamot, mentă, ananas Alb (fără adaos de colorant)
Proprietăţile organoleptice ale ciocolatei

Tabel nr. 28
Aspect la exterior Formă regulată, specifică sortimentului; suprafaţă

temperatura de netedă, lucioasă; se admit uşoare zgârieturi şi mici
16°C ... 18°C bule de aer pe partea inferioară; nu se admit urme
de infestare.
în Pentru ciocolata fără adaosuri: masa omogenă,

secţiune mată în ruptură, uniformă, nestratificată, adaosurile
uniform repartizate; la ciocolata cu adaosuri în
amestec eterogen se văd bucăţi din adaosul folosit.
Culoare Brun închis până la brun deschis, uniformă, funcţie

de tipul de ciocolată. La ciocolata cu adaosuri în
amestec eterogen – culoare neuniformă, specifică
adaosurilor folosite.
Consistenţă la temperatura de Tare, casantă la rupere. La examenul de degustare,
16°C ... 18°C ciocolata trebuie să fie onctuoasă şi să nu lase
senzaţia de rugozitate.
Miros şi gust Plăcut, aromat, caracteristic tipului de ciocolată,
fără senzaţia de asprime la gust; nu se admite
miros şi gust străin (de rânced, de mucegai etc.).
Mărfuri alimentare

Având în vedere diversitatea produselor zaharoase,
examinarea organoleptică a acestora se realizează într-o anumită
ordine, începând cu produsele mai puţin dulci şi mai puţin aromate,
continuând treptat cu cele mai dulci, apoi cu cele acidulate şi
mentolate. Produsele se examinează la lumina zilei, în forma şi la
temperatura la care se consumă.
La aprecierea calităţii produselor zaharoase se examinează
următoarele caracteristici organoleptice:
a) Aspectul, culoarea şi forma se apreciază vizual
urmărindu-se forma bucăţilor, integritatea lor, caracteristicile
suprafeţei (netezime, luciu, uniformitatea stratului de brumare,
gradul de uscare), precum şi eventualele defecte: spărturi,
aglomerări, suprafaţă lipicioasă etc.
Culoarea se examinează atât în stratul superficial, cât şi în
secţiune, din punct de vedere al intensităţii şi uniformităţii.
Prin secţionarea produsului se examinează aspectul interior
apreciindu-se omogenitatea masei şi repartiţia unor componente.
b) Consistenţa se examinează tactil, prin frecarea între
degete şi prin masticare. Se apreciază atât consistenţa învelişului
cât şi a umpluturii.
c) Aroma se examinează prin mirosire directă sau indirect
prin degustare. Se apreciază natura, intensitatea aromei, specificitatea
şi eventualele mirosuri străine (de ars, mucegai, rânced etc).
d) Gustul se examinează prin degustarea unei cantităţi mici
din produs (cu atât mai mică cu cât gustul este mai puternic dulce).
Se apreciază intensitatea, asprimea, concordanţa acestuia cu aroma
şi adaosurile folosite, dar şi eventualele nuanţe străine de gust
(astringent, alcalin, amar, sărat, de mucegai, rânced).
În cazul bomboanelor umplute, învelişul şi umplutura
trebuie degustate separat.
Mărfuri alimentare
Să se aprecieze calitatea senzorială a produselor de

ciocolată umplute (tablete, bomboane, specialităţi) folosindu-se o
scară de punctaj de 20 puncte, conform tabelului nr. 29.
Evaluarea prin punctaj a calităţii senzoriale a produselor de

ciocolată umplute
Tabel nr. 29
Caracteristica Scara de Descrierea caracteristicilor produsului Punctaj

senzorială punctaj examinat acordat
Aspect exterior şi 0...4 Formă regulată, suprafaţa netedă, lucioasă, 4
în secţiune (la fără pete, zgârieturi şi bule de aer; stratul
temperatura de 20 de acoperire este uniform şi continuu;
± 2 ºC) şi formă produsul prezintă ornamente şi desene
bine conturate.
Mici neregularităţi de formă şi desen; 3
suprafaţa este uşor mată.
Suprafaţa este mată, prezintă mici 2
zgârieturi, mici deformaţii sau porţiuni
mici neacoperite cu înveliş.
Stratul de acoperire este neuniform, 1
discontinuu, mat; produsul prezintă
ornamente şi desene slab conturate sau
puncte de siropare.
Umplutura este insuficientă; produsul 0
prezintă părţi mai mari neacoperite,
siropate, mate, cu bule de aer, deformate
sau fără umplutură.
Consistenţă la 0...4 Tare, casantă, onctuoasă, fină; umplutura 4
temperatura de 20 este crocantă, păstoasă, gelifiată,
± 2 ºC) spumoasă.
Mai puţin fină. 3
Moale, păstoasă, gelifiată, spumoasă. 2
Aspră, grosieră; produsul se topeşte greu 1
în gură.
Prea tare sau prea moale; umplutura este 0
tare, uscată, cristalizată sau prea fluidă.
Mărfuri alimentare
Culoare 0...2 Uniformă, în concordanţă cu aromele şi 2

adaosurile folosite; fără pete.
Neuniformă, intensă sau prea slabă. 1
Necorespunzătoare aromelor sau 0
adaosurilor folosite.
Aromă 0...4 Plăcută, bine precizată, în concordanţă cu 4
colorantul şi adaosul folosit, fără nuanţe
străine.
Specifică, dar slab exprimată. 3
Puternică, dar acceptabilă. 2
Nespecifică culorii şi adaosurilor folosite. 1
Prea puternică sau lipsă, neplăcută, străină. 0
Gust 0...6 Caracteristic, bine precizat, plăcut, 6
specific aromelor şi adaosurilor folosite,
fără nuanţe străine.
Mai puţin precizat la unul dintre 5
componente.
Neconcordanţă între gustul umpluturii şi al 4
învelişului.
Uşor astringent; umplutura este prea 3
aromată sau prea acidulată.
Acrişor, astringent; nu se recunoaşte 2
gustul aromelor şi adaosurilor folosite.
Uşor străin, rânced. 1
Necaracteristic, acru, foarte astringent, 0
străin, neplăcut.
Sursa: Ion Diaconescu, Carmen Păunescu – Analiza senzorială în societăţile
comerciale
În funcţie de numărul de puncte totalizat, se stabileşte

treapta de apreciere (calificativul) pentru respectivul produs,
Acordarea calificativului
Tabel nr. 30
Numărul total de puncte acordate Calificativ ce se acordă
18,1...20 Foarte bun

14,1...18 Bun
9,1...14 Satisfăcător (corespunzător)
0...9 Necorespunzător
Mărfuri alimentare
Produsul analizat trebuie să întrunească cel puţin un punctaj

mediu total de min. 9,1 puncte, pentru a corespunde unui nivel
minim de calitate necesar comercializării pe piaţă, iar produsele la
care pentru una din caracteristicile organoleptice nu s-a acordat cel
puţin punctajul minim, este considerat necorespunzător.
1.6 Băuturi alcoolice

proprietăţilor organoleptice, băuturile alcoolice trebuie să
organoleptice ale berii (SR nr. 4230+A1/1997) şi ale vinului (SR
nr. 13445/2001), aşa cum sunt prezentate în tabelul nr. 31 şi tabelul
nr. 32.
Proprietăţile organoleptice ale berii

Tabel nr. 31
Proprietăţi Categorie de bere
organoleptice Bere blondă Bere brună Bere specialitate
Aspect Lichid limpede, cu Lichid limpede, Lichid limpede, cu luciu

luciu caracteristic, fără sediment sau caracteristic, fără
fără sediment sau impurităţi; spumă sediment sau impurităţi.
impurităţi, spumă albă şi perlaj de Berea caramel: lichid
şi perlaj de dioxid de dioxid de carbon opalescent, cu sediment
carbon provenit din depunerea
drojdiei
Culoare Galben-pai până la Brun Galben sau brun, specifică

galben fiecărui sortiment
Miros Caracteristic fiecărui tip, plăcut, fără miros străin (de mucegai, de acru),
cu aromă de hamei şi malţ
Mărfuri alimentare
Gust Caracteristic fiecărui tip, amărui, plăcut, care atestă prezenţa de dioxid
de carbon, fără gust străin
Spumă Albă, densă, cu grosimea de 30 mm...40 mm, persistentă timp de 3 min,

însoţită de perlaj constant. După dispariţie, lasă pe pahar o urmă albă,
dantelată.
Proprietăţile organoleptice ale vinului
Tabel nr. 32
Vinuri cu denumire
Proprietăţi de origine controlată
organoleptice Vinuri de Vinuri de calitate (DOC), vinuri cu
consum curent superioară (VS) denumire de origine
controlată şi trepte de
calitate (DOCC)
Aspect Limpede fără Limpede-cristalin, fără Limpede-cristalin, fără
sediment sediment sediment. Vinurile
roşii, învechite în
sticlă, pot avea o
depunere de culoare pe
pereţii sticlei
Culoare Alb-verzui, alb-gălbui, galben-verzui până la galben-auriu, roz sau
roşu, caracteristică tipului de vin şi vechimii
Miros Caracteristic Caracteristic de vin, fără Aromă caracteristică
de vin, fără miros străin; aromă soiului (buchet la
miros străin caracteristică pentru vinurile vechi), fără
vinurile valorificate cu miros străin
denumire de soi
Gust Plăcut, fără Plăcut, armonios, tipic Plăcut, armonios, tipic
gust străin podgoriei, sau zonei de pentru arealul de
producere, fără gust producere şi pentru soi,
străin bine evoluat la vinurile
vechi, fără gust străin
Mărfuri alimentare

a) Bere
Proprietăţile organoleptice ale berii se examinează în
următoarea ordine:
• Aspectul se observă prin tansparenţă la lumină naturală
a zilei, berea fiind turnată într-un pahar de 500 ml, la 10-120C. Se
apreciază limpiditatea, prezenţa impurităţilor sau sedimentului
precum şi impregnarea cu dioxid de carbon (perlj continuu, de
durată cu bule fine).
• Culoarea se examinează la fiecare sortiment în parte,
astfel la berea blondă variază de la galben-pai la galben, la berea
brună de la brun la rubiniu deschis, iar la berea specialitate este
galben sau brun, specifică fiecărui sortiment.
• Mirosul se apreciază imediat după deschiderea
ambalajului în care se află berea observând dacă este plăcut, cu
aromă de hamei şi malţ, caracteristic sortimentului sau este
neplăcut, acru sau cu nuanţă de mucegai.
• Gustul se examinează prin degustare, observând dacă
este uşor amărui, caracteristic fiecărui sortiment sau dacă prezintă
gust străin, neplăcut, de acru etc.
• Aspectul şi persistenţa spumei se examinează
turnându-se imediat după decapsulare, de la o înălţime de 30 mm,
într-un pahar special, ţinut înclinat, apreciindu-se volumul,
compactitatea şi persistenţa dar şi urma lăsată pe pahar după
dispariţie (o urmă albă, dantelată).
b) Vin
În aprecierea calităţii vinului, ca produs gustativ, trebuie să
se pună accent în mod deosebit pe calităţile sale gustative.
Examinarea organoleptică a vinului se face prin degustare
apreciindu-se: culoarea, limpiditatea, aroma şi gustul.
Mărfuri alimentare
Pentru a se obţine rezultate cât mai bune este necesar ca

degustarea să se facă la o anumită temperatură şi într-o anumită
ordine.
În aprecierea calităţii vinurilor, trebuie să se ţină seama de
temperatura la care se face degustarea acestora. Astfel, vinurile
albe şi aromate se degustă la temperatura de 12...14ºC, vinurile
roşii la temperatura de 15...17ºC, iar vinul spumant la temperatura
de 8...10ºC. Respectarea temperaturii de degustare este necesară
pentru ca toate caracteristicile senzoriale ale vinului să poată fi
apreciate la adevărata lor valoare.
Ordinea în care se face degustarea vinurilor este
următoarea:
• vinuri albe de masă, uşoare şi noi;
• vinuri albe alcoolice şi noi;
• vinuri albe de masă uşoare şi vechi;
• vinuri albe fine, alcoolice şi vechi;
• vinuri roşii, uşoare şi noi;
• vinuri roşii alcoolice şi noi;
• vinuri roşii uşoare şi vechi;
• vinuri roşii alcoolice şi vechi;
• vinuri aromate (muscaturi) cu respectarea ordinii de calitate
şi de vechime;
• vinuri de desert (licoroase) în aceeaşi ordine;
• Vinuri spumoase şi vermuturi.
Tehnica degustării vinurilor

Vinul se toarnă încet pe marginea paharului ţinut înclinat
spre sticlă, până la 1/3 din înălţimea paharului. Trebuie evitată
turnarea de la înălţime deoarece contribuie la aerisirea vinurilor şi
pierderea aromei. Paharul se îndreaptă apoi spre sursa de lumină
pentru aprecierea gradului de limpiditate şi a culorii. Tot acum se
observă eventualele semne ale unor boli şi defecte ale vinului.
În continuare, vinului din pahar i se imprimă o mişcare de rotaţie,
Mărfuri alimentare
pentru a se pune în suspensie eventualele impurităţi mai mult sau

mai puţin grosiere, care dau opalescenţa şi tulbureala vinurilor.
Pentru examinarea aromei se execută o mişcare de rotaţie pentru a
umezii pereţii paharului, în scopul măririi suprafeţei de evaporare şi
degajării buchetului.
Aroma vinului se analizează inspirând de câteva ori, brusc,
din atmosfera de la suprafaţa paharului. În prealabil, paharul cu
pereţii umeziţi de vin se încălzeşte uşor în palmă.
Pentru examinarea gustului, se soarbe mai întâi o cantitate
mică de vin (5...10 ml), care serveşte la încercarea prealabilă şi la
spălarea gurii de proba anterioară. Se soarbe apoi o cantitate de
aproximativ 15 ml, probă care se trece din partea anterioară în cea
posterioară a cavităţii bucale, astfel încât să se umezească întreaga
suprafaţă a limbii.
Încercarea probei nu trebuie să dureze mai mult de 1...2
minute, deoarece organele de simţ ale gustului şi mirosului obosesc
repede, senzaţiile slăbesc în intensitate, iar proba ţinută, prea mult
în cavitatea bucală, se încălzeşte şi îşi pierde proprietăţile iniţiale.

Să se aprecieze calitatea senzorială a unui vin de consum
curent folosindu-se scara de punctaj de 20 puncte, conform
tabelului nr. 33.
Evaluarea calităţii senzoriale a vinului
Tabel nr. 33
Caracteristica Scara de Punctaj
Descrierea caracteristicii senzoriale
senzorială punctaj acordat
Culoare 0...2 Excelentă, perfect corespunzătoare 2

Aproape corespunzătoare 1
Necorespunzătoare sau degradată 0
Limpiditate 0...2 Vin cristalin, strălucitor, cu luciu 2
Vin limpede (fără luciu) 1
Vin opalescent, întunecat, tulbure 0
Mărfuri alimentare
Caracteristica Scara de Punctaj

Descrierea caracteristicii senzoriale
senzorială punctaj acordat
Aromă (buchet) 0...4 Excelentă, corespunde perfect 4

sortimentului respectiv de vin
Foarte corespunzătoare denumirii 3
Corespunzătoare denumirii (soiului, 2
tipului) şi regiunii
Proprie vinului şi denumirii 1
Nespecifică tipului, fără miros de vin 0
Gust 0...12 Gust şi aromă excelente, armonioase, 12

perfect corespunzătoare sortimentului
respectiv
Gust şi aromă tipice, corespunzătoare 9...11
Perfect corespunzătoare denumirii 7...8
Corespunzător denumirii 5...6
Normal de vin 3...4
Gust plat (fad), gol, lipsit de aciditate 1...2
Fără gust sau cu nuanţe străine şi de 0
alterat
Atribuirea punctelor se face ţinându-se seama de gradul de

exprimare a diferitelor caracteristici organoleptice, precum şi de
lipsurile, defectele şi bolile pe care le poate prezenta vinul.
Punctajul acordat se trece într-o fişă de analiză, ca cea de

mai jos:
Denumirea produsului analizat (categoria, grupa, soiul, anul)

..................................................................................................................................
Data .........................................................................................................................
Caracteristica senzorială Punctaj acordat (Pi) Observaţii
Culoare
Limpiditate (aspect)
Aromă (buchet)
Gust
Punctaj total
Mărfuri alimentare
În funcţie de numărul total de puncte totalizate se acordă

calificativul vinului analizat, ca în tabelul nr. 34.
Acordarea calificativului vinului de consum curent
Tabel nr. 34
Calificativ (gradaţia) Punctaj total acordat
Foarte bun 17,51...20 puncte
Bun 15,51...17,5 puncte
Satisfăcător 14,0...15,5 puncte
Nesatisfăcător sub 14 puncte
Observaţie:
În cazul în care vinul supus analizei este un vin superior,
se va folosi un alt punctaj de clasificare, respectiv cel din
tabelul nr. 35.
Acordarea calificativului vinului superior
Tabel nr. 35
Calificativ (gradaţia) Punctaj total acordat
Foarte bun 18,51...20 puncte
Bun 16,51...18,5 puncte
Satisfăcător 154,0...16,5 puncte
Nesatisfăcător sub 15 puncte
Vinul, care nu întruneşte numărul minim de puncte sau dacă

pentru una dintre caracteristici nu s-a acordat cel puţin punctajul
Analiza de laborator Capitolul
a mărfurilor alimentare 2
Produsul alimentar este constituit în marea majoritate a
cazurilor dintr-un complex de substanţe organice şi anorganice
necesare organismului uman, alături de care se găsesc substanţe
indiferente şi uneori substanţe antinutriţionale şi dăunătoare.
Aprecierea produselor alimentare se face, cu prioritate, în
raport cu valoarea lor nutritivă care este dată de totalitatea
substanţelor din compoziţia produsului, respectiv glucide, lipide,
protide, săruri minerale, acizi organici, vitamine şi enzime. Ca
urmare, atunci când are loc aprecierea calităţii produselor
alimentare, pe lângă examinarea organoleptică se impune şi
determinarea principalelor proprietăţi fizico-chimice ale
respectivului produs, prevăzute în standarde sub formă de
caracteristici de calitate, cum sunt, de exemplu: conţinutul în apă
(umiditatea), conţinut în substanţe minerale (cenuşă), aciditatea,
conţinutul de grăsimi, conţinutul de clorură de sodiu, proporţia
componentelor faţă de masa netă în cazul conservelor etc.
2.1 Determinarea conţinutului în apă

Orice produs alimentar este constituit din apă şi substanţă
uscată, în proporţii care variază de la un produs la altul.
Apa, prin prezenţa sa în produsul alimentar, determină
calitatea şi influenţează stabilitatea în timp a produsului.
Determinarea conţinutului în apă se efectuează la majoritatea
produselor alimentare, iar metoda uscării în etuvă, este considerată
cea mai precisă şi obligatorie în caz de litigii. Dezavantajul acesteia
constă în faptul că este laborioasă şi necesită un timp îndelungat de
lucru.
Mărfuri alimentare
• Principiul metodei: determinarea pierderii de masă

prin încălzire în etuvă, la temperatura de 103 ± 2°C, până la masă
constantă, a unui amestec format din proba de analizat, nisip
calcinat şi alcool etilic.
• Aparatura:
-balanţa analitică;
-etuvă termoreglabilă;
-fiolă de cântărire de sticlă sau
aluminiu, cu capac etanş;
-exicator;
-baghetă de sticlă.
Fig. nr. 2.1 Etuva electrică
• Modul de lucru:
Într-o fiolă de cântărire (de sticlă sau aluminiu) cu capac şi
baghetă de sticlă se introduc 25...30 g nisip şi se usucă, timp de 30
min., în etuva reglată la temperatura de 103 ± 2°C. După răcirea în
exicator până la temperatura camerei (cca. 30 min.), fiola se
cântăreşte. Se repetă operaţiile de încălzire, răcire, cântărire până
când diferenţa dintre două cântăriri succesive ale fiolei cu nisip nu
depăşeşte 0,0002 g. Nisipul astfel calcinat are rolul de a aduce
proba de analizat la temperatura de uscare într-un timp cât mai
redus şi de asigura o uscare uniformă în toată masa probei.
Se introduc apoi în fiolă 3...5 g probă (în prealabil pregătită
pentru analiză) şi se cântăreşte fiola, cu precizie de 0,0001 g, la
balanţa analitică. După cântărire, sa adaugă în fiolă cca. 5 cm3
alcool etilic 96 % şi cu ajutorul baghetei se omogenizează bine
amestecul (bagheta va sta tot timpul în fiolă). Se aşează fiola fără
capac pe o baie de apă sau se introduce în etuva reglată la
60...80°C. Se menţine la această temperatură până la evaporarea
totală a alcoolului. Adaosul de alcool are rolul de a solubiliza
eventualele substanţe grase existente în probă (care împiedică
Mărfuri alimentare
evaporarea apei prin formarea de legături cu moleculele de apă) şi

de a le îndepărta prin volatizare.
Se reglează etuva şi se continuă încălzirea fiolei la 103 ±
2°C, timp de 2 ore.
La scoaterea din etuvă fiola trebuie să fie acoperită imediat
şi introdusă în exicator. După răcire (cca. 30 min.), se cântăreşte cu
precizie de 0,0001 g, la balanţa analitică. Se repetă operaţiile de
uscare în etuvă (încălzirile ulterioare se fac timp de 1 oră), răcire şi
cântărire până la realizarea masei constante (diferenţa dintre două
cântăriri succesive nu este mai mare decât 0,0002 g).
Conţinutul de apă, % = (m1 – m2) / (m1 - m) x 100
m = masa fiolei cu capac, baghetă şi nisip, în g;

m1 = masa fiolei cu capac, baghetă, nisip şi proba înainte de uscare,
în g;
m2 = masa fiolei cu capac, nisip şi probă după uscare, în g.
Metoda este utilizată pentru determinarea umidităţii

produselor alimentare cu un conţinut mai scăzut de apă (produse de
morărit şi panificaţie, zahăr şi produse zaharoase, legume
deshidratate etc.).
Observaţie
Pentru determinări curente se foloseşte metoda prin uscare
în etuvă la 130 – 150oC, timp de 1 oră, a unui amestec omogen
format din proba de analizat, nisip şi alcool etilic.
Fiola ce conţine nisipul, bagheta, proba şi 5 cm3 alcool
etilic, cu capacul alături se introduce în etuva reglată mai întâi la
70 – 75°C, unde se menţine 30 minute, agitând din timp în timp cu
bagheta, pentru eliminarea alcoolului. Se reglează apoi temperatura
etuvei la temperatură constantă în funcţie de natura produsului
(130oC pentru produsele de panificaţie, făină, produse vegetale;
150oC pentru carne, preparate din carne, peşte; 120 – 125°C pentru
Mărfuri alimentare
brânzeturi) şi se menţine 1 oră, după care se face cântărirea

(desigur s-a făcut şi cântărirea înainte de uscare). Nu se mai
urmăreşte aducerea la masă constantă.
Calculul pentru determinarea conţinutului în apă se face
după aceeaşi formulă ca la uscarea în etuvă la 103 ± 2°C.
În standardele referitoare la produsele alimentare, conţinutul
în apă este precizat procentual, sub formă de umiditate (exprimare
directă), ca limită maximă (% max.) sau prin cantitatea totală de
substanţă uscată din produs (exprimare indirectă), tot în procente,
ca limită minimă (% min.), aşa de exemplu:
Produs Umiditate Substanţă Standard

% max. uscată
% min.
Făină 14,5 - SR 877/1996
Pâine albă 45 - SR 878/1996
Cafea boabe 4,5 - SR 13196/1995

prăjită
Ciocolată 1,2 - SR 6862/1995

simplă
Zahăr cristal 0,06 - SR 11/1995
Bomboane
sticloase 2 - SR 1841/1998
neumplute
Salam de 30 - SR 4/1999
Sibiu
Caşcaval din
lapte de vacă - 52 SR 1286/1994
Mărfuri alimentare
2.2 Determinarea conţinutului de cenuşă

Conţinutul de cenuşă reprezintă o caracteristică de calitate
foarte importantă pentru mai multe produse alimentare, dar mai
ales pentru cele de origine vegetală.
Cenuşa exprimă conţinutul procentual de substanţe minerale
şi impurităţi minerale dintr-un produs.
Determinarea cenuşii se efectuează în mod obişnuit prin
calcinarea probei în condiţii stabilite, prin metoda lentă la
550 – 650°C (metoda de referinţă) şi metoda rapidă la 900 – 920°C.
• Principiul metodei: determinarea reziduului rezultat
prin calcinarea probei de analizat.
• Aparatură:
-dispozitiv de calcinare
-bec de gaz;
-trepied metalic;
-cuptor electric;
-placă termorezistentă;
-exicator;
-balanţă analitică.
Fig. nr. 2.2 Dispozitiv de calcinare: Fig. nr. 2.3 Cuptor electric
1-creuzet; 2-triunghi de şamotă;
3-inel
Mărfuri alimentare
• Mod de lucru:
Într-un creuzet de porţelan (calcinat în prealabil la 550°C,
până la masă constantă) se introduc 4...5 g din proba de analizat, în
strat cât mai uniform, cântărită cu precizie de 0,0002 g, la balanţa
analitică.
Pentru început, creuzetul se aşează pe un triunghi de
porţelan şi se arde lent conţinutul la flacăra unui bec de gaz (în
nişă), până la totala dispariţie a fumului. Se introduce apoi
creuzetul în cuptorul electric încălzit în prealabil la 550...650°C.
După 1 oră de calcinare, creuzetul se scoate pe o placă
termorezistentă şi se umectează porţiunile negre ale probei cu 2...3
picături de apă distilată. Umectarea provoacă dizolvarea cenuşii sau
topiturii din jurul particulelor de cărbune nears, permiţând oxidarea
completă, după reluarea calcinării. După evaporarea apei, se
reintroduce proba în cuptor şi se continuă calcinarea cca. 6 ore,
până la obţinerea unui reziduu de culoare albă sau cenuşie deschisă,
fără urme de cărbune.
Creuzetul calcinat se răceşte în exicator până la temperatura
camerei (max. 2 ore) şi apoi se cântăreşte. Se repetă operaţiile de
calcinare, răcire şi cântărire până la obţinerea unei mase constante
(diferenţa dintre două cântăriri succesive nu este mai mare de
0,0002 g).
Calcinările următoare se efectuează timp de o jumătate de
oră. Cu cât diferenţa dintre două cântăriri succesive este mai mică
cu atât durata calcinării va fi mai mică.
Rezultatul se exprimă procentual, cu două zecimale.
Determinarea se efectuează asupra a două probe, în paralel, în
aceleaşi condiţii.
Conţinutul de cenuşă, % = (m1/m)x100, în care:
m = masa reziduului obţinut prin calcinare, în g;
m1 = masa probei de analizat, în g.
În cazul metodei rapide, creuzetul cu proba de analizat se
introduce în cuptorul electric termoreglat la 900–920°C
calcinându-se 2 ore, după care se cântăreşte.
Mărfuri alimentare
Conţinutul de cenuşă se calculează după aceeaşi formulă.

În standardele referitoare la produsele alimentare cenuşa se
exprimă sub formă de:
Cenuşă totală: substanţe minerale + impurităţi;
Cenuşă netă: substanţe minerale;
Cenuşă insolubilă în HCl 10%: impurităţi minerale,
în special oxizii de siliciu şi silicaţii (aceasta
caracterizează gradul de impurificare cu nisip,
pământ, pietriş – impurităţi provenite de la materiile
prime vegetale spălate necorespunzător).
Prezentăm în continuare câteva exemple din standardele de
produs:
Produs Cenuşă Cenuşă Standard

totală insolubilă în
% max. HCl 10%
% max.
Pâine albă - 0,2 SR 878/1996
4,5 calitatea I
Cafea boabe 5 calitatea II - SR 13916/1995
prăjită
Ciocolată 2 - SR 6862/1995
simplă
Zahăr cristal 0,03 - SR 11/1995
Bomboane - 0,1 SR 1841/1998

sticloase
neumplute
Mărfuri alimentare
2.3 Determinarea acidităţii

În compoziţia produselor alimentare se găsesc substanţe cu
caracter acid (acizi şi săruri acide) care imprimă o reacţie acidă
acestora. Substanţele cu caracter acid pot proveni din materia
primă, din procesele tehnologice sau se pot forma în timpul
păstrării.
Aciditatea este o proprietate importantă în aprecierea
calităţii produselor alimentare întrucât ea contribuie în mod direct
la formarea gustului (gustul acru este dat de prezenţa acizilor în
produs), iar pentru unele produse este un indicator al prospeţimii
acestora.
Indicatorii care definesc aciditatea produselor alimentare
sunt:
aciditatea titrabilă (totală, fixă şi volatilă);
aciditatea activă.
Aciditatea totală este dată de totalitatea substanţelor cu
caracter acid din produs care pot fi neutralizate cu soluţii alcaline.
Se determină prin titrare, neutralizând substanţele acide dintr-o
cantitate cunoscută de produs trecută în soluţie, cu o soluţie bazică
(hidroxid de sodiu sau potasiu) de normalitate cunoscută, în
prezenţa unui indicator (fenolftaleina).
Aciditatea totală = aciditatea fixă + aciditatea volatilă
Aciditatea totală se poate exprima sub formă de:

grade de aciditate: volumul, în cm3, de hidroxid de
sodiu, sol. 1 n, necesar pentru neutralizarea acidităţii
din 100 g de produs, după caz 100 cm3 produs;
g acid predominant la 100 de grame produs;
grade Thörner: volumul în cm3, de hidroxid de
sodiu, sol. 0,1 n, necesar pentru neutralizarea
acidităţii din 100 g de produs, după caz 100 cm3
produs (1 grad de aciditate = 10 grade Thörner).
Mărfuri alimentare
Exprimarea g acid predominantla 100 de grame produs se

face prin înmulţirea gradelor de aciditate cu un coeficient ce
exprimă echivalenţa dintre 1 cm3 NaOH 1 n şi acidul de exprimare.
Astfel, pentru acidul citric echivalentul este de 0,070; pentru acidul
lactic 0,090; pentru acidul tartric 0,075; pentru acidul malic 0,067.
Aciditatea volatilă reprezintă fracţia volatilă a acidităţii
totale (conţinutul în acizi volatili: formic, acetic etc.) care se
determină prin neutralizare cu soluţii alcaline, după o prealabilă
antrenare prin distilare cu vapori de apă. Aciditatea volatilă este
componenta dinamică a acidităţii totale care poate creşte substanţial
în procesele de degradare.
Aciditatea fixă (nevolatilă) este dată de totalitatea acizilor
care nu sunt antrenaţi cu vapori de apă. Ea se determină prin calcul,
prin diferenţa dintre:
Aciditatea fixă = Aciditatea totală – Aciditatea volatilă
Aciditatea activă reprezintă concentraţia ionilor de hidrogen
disociaţi în soluţie (logaritmul zecimal luat cu semn schimbat al
concentraţiei ionilor de hidrogen). În practică, se utilizează
exprimarea acidităţii în unităţi de pH.
Pentru fiecare produs sau grupă de produse există un anumit
mod de pregătire a probei în vederea analizei şi particularităţi în
ceea ce priveşte tehnica de lucru.
Vom exemplifica cu determinarea acidităţii totale a
laptelui pentru consum prin metoda titrării:
• Principiul metodei: neutralizarea probei de analizat

prin titrare cu sol. de hidroxid de sodiu 0,1 n, în prezenţa
fenolftaleinei drept indicator, până la virarea bruscă a culorii în roz
persistent min. 30 s.
• Aparatura:
-biuretă gradată cu diviziuni de 0,1 cm3 şi precizie
de 0,05 cm ; pahar Erlenmayer de 100 cm3; balon cotat de 50 ml cu
3
dop rodat; pipetă; sticlă picătoare; pâlnie de sticlă şi stclă de ceas

(fig.nr. 2.4).
Mărfuri alimentare
Fig. nr. 2.4

Instrumentar pentru
determinarea acidităţii
• Reactivii necesari:
-hidroxid de sodiu, sol. 0,1 n;
-fenolftaleină, sol. alcoolică 1%;
-apă distilată proaspăt fiartă şi răcită lipsită de
bioxid de carbon.
• Modul de lucru:
Cu o pipetă se iau 10 cm3 lapte din proba pentru analiză şi
se introduc într-un vas Erlenmayer de 100 cm3. Se adaugă 20 cm3
apă distilată (trecând-o prin pipeta folosită pentru măsurarea
laptelui) şi trei picături de fenolftaleină. Se amestecă bine
conţinutul vasului şi se titrează cu sol. de hidroxid de sodiu, agitând
bine, până la apariţia unei coloraţii roz deschis, care nu dispare
timp de 30 secunde.
Aciditatea se exprimă în grade Thörner [oT], care indică
volumul, în cm3, de sol. de hidroxid de sodiu 0,1 n necesar pentru
neutralizarea acidităţii din 100 cm3 produs. Laptele bun de consum
are aciditatea cuprinsă între 15 şi 20 grade Thörner.
Aciditatea, [oT] = 10 x V, în care:
V = volumul de NaOH 0,1 n întrebuinţat la titrare, în cm3.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări
paralele care nu diferă între ele cu mai mult de 1 grad [oT].
Mărfuri alimentare
Cunoaşterea limitelor normale ale acidităţii produselor

alimentare are o mare însemnătate în practica comercială întrucât,
creşterea anormală a acesteia peste valorile maxime admise
constituie un indiciu al începutului de alterare şi chiar al degradării
produselor.
Prezentăm în continuare valorile admise ale acidităţii pentru
unele produse alimentare:
Produs Aciditatea Standard

Făină albă max. 2,8 grade de SR 877/1996
aciditate
Pâine albă max. 3,5 grade de SR 878/1996

aciditate
Lapte integral max. 15-20 grade Stas 9535/1987

Thörner (oT)
Bomboane min. 0,7 % acid SR 1841/1998

sticloase citric
neumplute
acidulate
Bere blondă max. 3 grade de SR 4230+A1/1997

aciditate
Vin min. 4,5 g/l acid SR 13445/2001

tartric
Carne de vită pH. max. 6,2 Stas 9065/1974

Carne de porc pH. max. 6,6
Mărfuri alimentare
2.4 Determinarea conţinutului de grăsimi

Metoda de determinare cantitativă a grăsimilor se bazează
pe proprietatea acestora de a se dizolva în solvenţi organici volatili.
Metoda curent folosită în determinarea substanţelor grase,
valabilă şi în caz de litigii, este metoda Soxhlet.
• Principiul metodei: extracţia repetată cu eter etilic sau
cu eter de petrol a substanţelor grase din proba de analizat, urmată
de dozarea grăsimii extrase dintr-un volum măsurat de eter de
petrol, prin îndepărtarea solventului şi cântărirea reziduului gras
obţinut.
• Aparatură:
-aparat Soxhlet;
-baie de nisip electrică;
-etuvă electrică reglabilă la 103 ± 2oC.
Fig. nr. 2.5 Aparatul Soxhlet
Aparatul Soxhlet folosit pentru determinare este alcătuit din

următoarele părţi componente:
1 - balon de distilare cu fundul plat, cu capacitatea de 250
cm3, care colectează extractul eteric.
2 - corp extractor alcătuit dintr-un cilindru de sticlă închis în
partea inferioară.
Mărfuri alimentare
În extractor se introduce un cartuş poros care conţine proba

de analizat. Extractorul este prevăzut cu două tuburi laterale:
-un sifon care ajunge la cca 1/3 din înălţimea extractorului
şi care serveşte la trecerea solventului cu grăsime din extractor în
balon;
-un tub mai larg care face legătura dintre balon şi partea
superioară a extractorului prin care trec vaporii de solvent spre
refrigerent.
3 - refrigerent ascendent cu coloană în zig-zag (agent de
răcire).
4 şi 5 - tuburi laterale.
• Mod de lucru:
Se iau 5...10 g din proba supusă analizei, fin măcinată şi se
introduc într-un cartuş de hârtie poroasă, care a fost în prealabil
cântărit.
Cartuşul standard este confecţionat din hârtie specială
poroasă, având forma unui cilindru închis la partea inferioară şi
prevăzut cu capac la partea superioară. În lipsa cartuşului original,
se poate confecţiona unul din hârtie de filtru poroasă, în prealabil
degresată şi uscată. Înălţimea cartuşului trebuie să fie cu 0,5 cm
mai mică decât nivelul curburii superioare a sifonului.
Proba se cântăreşte direct în cartuş, la balanţa tehnică, cu
precizie de 0,01 g. Întreaga instalaţie Soxhlet trebuie să fie bine
uscată în etuvă, la 105°C, înainte de determinare. Cartuşul cu proba
se usucă în etuvă la 105°C, timp de o oră şi, după răcire în exicator,
se introduce în extractorul aparatului. Orice urme de apă în
instalaţie antrenează şi substanţa care denaturează rezultatul
determinării.
După aceste operaţii pregătitoare, se introduce în corpul
extractorului solventul (eter de petrol), până se realizează o primă
sifonare şi apoi o nouă cantitate, până la cca. 2/3 din înălţimea
sifonului.
Prin încălzire solventul organic din balon trece în stare de
vapori. Vaporii din tubul lateral ajung la nivelul refrigerentului, se
Mărfuri alimentare
condensează şi cad sub formă de picături pe cartuşul din extractor.

Când nivelul lichidului acumulat prin condensarea vaporilor în
extractor ajunge la nivelul sifonului, aparatul sifonează, întreaga
cantitate de lichid trecând în balon.
Extracţia se continuă astfel cu 10...15 sifonări pe oră.
Solventul dizolvă parţial substanţele grase din proba de analizat şi
cu fiecare sifonare acestea sunt aduse în balon.
În mod obişnuit, o extracţie se verifică după cca. 60 de
sifonări. Pentru aceasta, pe o rondelă de hârtie de filtru se pune o
picătură din solventul aflat în extractor. Dacă după evaporarea
solventului pe hârtia de filtru nu rămân urme, extracţia se consideră
terminată.
După extracţie, solventul din balon se recuperează prin
distilare, iar balonul cu reziduu se usucă la 105°C, timp de o oră.
Reziduul gras rămas în balon se stabileşte prin cântărire.
Conţinutul în grăsimi, % = (m1/m) x 100, în care:
m1 = masa substanţelor grase din balon, în g;
m = masa probei luată în analiză, în g.
• Observaţii:
Pentru extragerea şi determinarea cantitativă a substanţelor
grase, se folosesc şi metode rapide în care separarea substanţelor
grase se face prin centrifugare.
Determinarea substanţelor grase după separarea lor prin
centrifugare se realizează prin metoda acido-butirometrică (cu
butirometrul Gerber), specifică laptelui şi produselor lactate,
aplicată însă şi la carne şi produse din carne.
Metoda constă în tratarea probei cu acid sulfuric concentrat
care va distruge o mare parte din materia organică, eliberând
lipidele care sunt apoi aglomerate prin adăugarea unor mici
cantităţi de solvent, care facilitează separarea şi măsurarea lor.
În locul acidului sulfuric se poate utiliza şi un amestec de
acid percloric – acid lactic, eliminându-se în acest fel acţiunea
Mărfuri alimentare
corozivă puternică a acidului sulfuric, ca şi apariţia unor compuşi

de carbonizare ai hidraţilor de carbon sau proteinelor.
Conţinutul în grăsimi constituie un important criteriu de
apreciere a calităţii produselor alimentare precum lapte, produse
lactate, produse din carne etc., procentul de grăsimi fiind înscris în
standardul de produs, aşa de exemplu:
Produs Conţinut în substanţe Standard

grase
Lapte 2%; 3%; 3,6% Stas 143/1964

normalizat
Unt superior min. 80% Stas 278/1986
Brânză telemea min. 50% (raport la Stas 1981/1980

substanţa uscată)
Ciocolată:
-cuvertură min. 31% SR 6862/1995
-cu lapte min. 29%
Salam de Sibiu max. 46% SR 4/1999
Caşcaval din:
-lapte de vacă min. 40% (raportat la SR 1286/1994
-lapte de oaie substanţa uscată)
min. 45% (raportat la
substanţa uscată)
Mărfuri alimentare
2.5 Determinarea conţinutului în clorură de sodiu

Conţinutul de sare este limitat în produsele alimentare şi se
verifică prin analize chimice la acele produse la care sarea este o
componentă a reţetei de fabricaţie sau la care se folosesc materii
prime şi semifabricate conservate anterior prin sărare.
Ca metodă de lucru rapidă şi care nu necesită reactivi
speciali se foloseşte metoda Mohr.
• Pregătirea probei:
-în cazul produselor lichide, probele se omogenizează prin
agitare şi apoi se filtrează prin vată sau hârtie de filtru cu porozitate
mare;
-în cazul produselor consistente, cu sau fără lichid, probele
se omogenizează într-un mojar sau cu omogenizatorul mecanic,
până la obţinerea unei paste.
• Principiul metodei: titrarea ionilor de clor din extractul
apos neutralizat al probei de analizat cu azotat de argint, în prezenţa
cromatului de potasiu ca indicator.
• Reactivii:
-azotat de argint, sol. 0,1 n;
-hidroxid de sodiu, sol. 0,1 n;
-fenolftaleină, sol. alcoolică 1%;
-cromat de potasiu, sol. 10%.
• Mod de lucru:
Într-un pahar Berzelius, tarat în prealabil, se cântăresc la
balanţa tehnică, cu precizie de 0,01 g, cca. 100 g probă lichidă sau
20 g produs sub formă de pastă (m).
În cazul produselor lichide, cantitatea de probă se trece
într-un balon cotat de 200 cm3 (V1) şi se aduce la semn cu apă
distilată.
În cazul produselor păstoase se adaugă 50 cm3 apă distilată,
se încălzeşte la flacără pe o sită de azbest şi se fierbe timp de 2...3
minute, agitând din când în când. Se acoperă cu o sticlă de ceas şi
Mărfuri alimentare
se răceşte la temperatura de 20°C. Se trece cantitativ conţinutul

balonului într-un balon cotat de 200 cm3 şi se aduce la semn cu apă
distilată. Se filtrează conţinutul balonului printr-o hârtie de filtru
cutată, cu porozitate mare, într-un vas Erlenmayer curat şi uscat.
Cu o pipetă gradată se iau 20 cm3 din filtratul de analizat
sau direct din balonul cotat (cazul produselor lichide), se introduc
într-un vas Erlenmayer de 200 cm3 şi se neutralizează, prin titrare
cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n, în prezenţa fenolftaleinei ca
indicator, până la apariţia culorii roz-pal, persistentă min. 30 s.
Într-un alt vas de filtrare se introduc cu pipeta 20 cm3 (V2)
din filtrat sau direct din balonul cotat (în cazul produselor lichide),
se adaugă direct volumul de soluţie de hidroxid de sodiu stabilit
pentru neutralizare, 1 cm3 soluţie de cromat de potasiu ca indicator,
se agită şi se titrează cu azotat de argint (V), sub agitare, până la
apariţia culorii portocaliu-roşcat.
Conţinutul de sare se calculează cu formula:
Clorura de sodiu, % = ((0,005844 x V x V1) / (m x V2)) x 100
0,005844 = cantitatea de clorură de sodiu corespunzătoare
la 1 cm3 azotat de argint sol. 0,1 n, în g;
V = volumul soluţiei de azotat de argint 0,1 n folosit la
titrare, în cm3;
V1 = volumul la care s-a adus proba luată prin determinare,
în cm3;
V2 = volumul de lichid, respectiv filtrat, luat prin titrare, în
cm3;
m = masa probei luată prin determinare, în g.
În continuare exemplificăm determinarea conţinutului de

clorură de sodiu la brânzeturi:
• Aparatură şi reactivi:
-microbiuretă;
-azotat de argint, sol. 0,1 n;
-cromat de potasiu, sol. 10%.
Mărfuri alimentare
• Mod de lucru:
Într-o capsulă de porţelan se cântăresc 2 g produs, la balanţa
tehnică, cu precizie de 0,01 g şi se mojarează cu cca. 30 cm3 apă
distilată fiartă, până se obţine o suspensie cât mai fină. Proba se
lasă în repaus 10...15 minute, amestecând de câteva ori în acest
timp. Se decantează lichidul de la suprafaţă şi se trece cantitativ
printr-un filtru calitativ, udat, într-un pahar Erlenmayer. Se adaugă
filtratului cca. 0,5 cm3 sol de cromat de potasiu şi se titrează cu
azotat de argint, sub agitare continuă, până ce culoarea virează de
la galben la portocaliu.
Clorura de sodiu, % = (V/m) x 100
V = volumul soluţiei de azotat de argint întrebuinţat la
titrare în cm3;
m = masa produsului analizat, în g.
Conţinutul în clorură de sodiu interesează în special la
brânzeturi şi preparatele din carne. La brânzeturi variază în funcţie
de sortiment astfel: brânza telemea conţine între 2,5-4%,
brânzeturile cu pastă semitare între 2-3%, brânzeturile cu pastă tare
1,5-2,5% şi la caşcavaluri între 3-3,5%. Preparatele din carne în
membrane, fierte şi afumate, cât şi cele seemiafumate conţin max.
3% clorură de sodiu, iar preparatele cu durată mai lungă de păstrare
conţin între 5-6%.
2.6 Determinarea proporţiei componentelor faţă

de masa netă la conserve
Această determinare prezintă importanţă pentru conservele
din fructe, legume, peşte şi carne.
Exemplificăm, în continuare, cum se realizează determinarea
masei nete şi a proporţiei în fructe, a conţinutului la conservele
sterilizate din fructe (compoturi).
Mărfuri alimentare
• Pregătirea probelor: recipienţii metalici sau din sticlă

se curăţă de etichete, se spală în exterior şi se usucă.
• Mod de lucru:
Fiecare recipient se cântăreşte la balanţa tehnică,
obţinându-se masa brută (m), după care se deschide şi se trece în
întregime conţinutul printr-o sită aflată deasupra unui vas lăsându-
se să se scurgă 5 minute, mişcând sita din când în când. În acest fel
are loc separarea părţii solide de cea lichidă. Se cântăreşte
recipientul gol, cu capacul acestuia, aflându-se tara (m1).
Se aplică următoarele formule de calcul:
Mn = m – m1
Mn = masa netă (g)
m = masa brută (g)
m1 = masa recipientului gol (tara) (g)
C = ((m – m2) / (m – m1)) x 100
C = proporţia în fructe (%)
m = masa brută (g)
m1 = masa recipientului gol (tara) (g)
m2 = masa recipientului cu lichid (g)
Rezultatul obţinut în ce priveşte masa netă se confruntă cu
ceea ce este înscris pe eticheta recipientului (ţinându-se seama de
toleranţa admisă), iar proporţia în fructe se confruntă cu prevederile
din standardul de produs.
În acelaşi fel se procedează pentru semiconservele şi
conservele din peşte şi din carne.
Prezentăm în continuare câteva valori ale proporţiei în
fructe, legume, peşte şi carne a conservelor, raportate la masa netă:
Produs Proporţia conţinutului

conservei în fructe, legume,
carne şi peşte % min.
Conserve de fructe
• vişine şi cireşe 53
• mere 47
Mărfuri alimentare
• pere 57
• piersici
-întregi 45
-jumătăţi 50
• struguri 47
Conserve de legume
• mazăre boabe 60
• castraveţi în oţet 60
• tomate în bulion 50
•
Conserve din carne de vită şi de
porc în suc propriu 60
Conserve de peşte
• în ulei 75-85
• în sos tomat 65-75
• în suc propriu 70-80
Lucrări practice
Ţinându-se seama de modul de lucru descris anterior, să se

determine următoarele caracteristici fizico-chimice ale produselor
alimentare:
• umiditatea biscuiţilor glutenoşi;
• cenuşa insolubilă în HCl 10% la pâinea albă;
• aciditatea laptelui;
• conţinutul în sare a brânzei telemea de vacă;
• proporţia conţinutului faţă de masa netă, la compotul de
vişine şi la conserva de mazăre boabe.
Partea
APRECIEREA CALITĂŢII
II MĂRFURILOR NEALIMENTARE
Diversitatea sortimentală a produselor nealimentare impune

metode şi criterii de identificare a acestora, iar aprecierea calităţii
lor presupune atât un examen organoleptic cât şi o analiză de
laborator pentru determinarea principalelor caracteristici fizico-
chimice.
În acest sens, partea a II-a a caietului de lucrări practice
prezintă metode simple şi eficiente pentru aprecierea calităţii
principalelor grupe de mărfuri nealimentare şi anume:
• mărfuri textile;
• încălţăminte;
• mărfuri din sticlă şi ceramică;
• detergenţi;
• mărfuri electrotehnice;
• aparate electrocasnice.
Capitolul
Mărfuri textile
1
1.1 Identificarea compoziţiei fibroase a

materialelor textile
Identificarea fibrelor dintr-un material textil se realizează
prin două metode: organoleptică şi microscopică.
1.1.1 Metoda organoleptică de identificare a

fibrelor textile
Această metodă permite o apreciere simplă, operativă şi cu
rezultate relativ bune. Ea presupune observaţii asupra aspectului
exterior, tuşeului, culorii şi a luciului fibrelor.
Caracteristicile organoleptice care permit recunoaşterea
principalelor fibre textile sunt redate în tabelul nr. 1.
Caracteristicile organoleptice ale fibrelor textile

Tabel nr.1
Denumirea
Aspect exterior şi
fibrei Culoare Luciu
tuşeu
textile
Bumbacul • tuşeu moale • alb, alb- • mat
plăcut gălbuie • mătăsos la bumbacul
mercerizat
Lâna • prezintă • diferit • lână fină cu un luciu
ondulaţii colorată: mătăsos
• tuşeu de la albă, negru, • lâna groasă cu un
moale (merinos) cafenie, roşcat luciu aproape mat
la aspru (ţurcană) • de la mătăsos
(merinos) la mat (ţurcană)
Mărfuri nealimentare
Mătasea • tuşeu plăcut • alb-gălbuie, • cea mai lucioasă fibră
mătăsos verzuie, după naturală
degomare, devine
albă
Fibre • plăcut la • albă • lucioase, dar prin operaţia
chimice din pipăit de matisare pot fi şi semimate
polimeri • moliciune şi mate
naturali accentuată plăcută
la pipăit
Fibre • PE plăcut, • albă • lucioase, dar şi semimate
chimice apropiat de al şi mate
din lânii şi PNA
polimeri • PA tuşeu
sintetici mai puţin plăcut
• tuşeu
asemănător
mătăsii şi lânii
O altă metodă organoleptică de identificare a fibrelor este

comportarea la căldură şi ardere. Această metodă permite o
recunoaştere destul de precisă asupra naturii fibrelor textile dintr-un
produs finit, când produsul textil are la bază o singură categorie de
fibre, însă este insuficient de precisă în cazul unor amestecuri de
fibre.
Mod de lucru
• Materialele necesare efectuării probei sunt:
-cleşte metalic sau pensete de prins firele;
-lampă de spirt sau bec de gaze;
-creuzet din porţelan în care se face arderea.
• Proba arderii se execută în felul următor:
-se ia un mănunchi de fibre care se răsucesc uşor (dacă se
analizează compoziţia fibroasă a unei ţesături se scot câteva
fire de urzeală şi de bătătură şi se supun separat arderii);
-mănunchiul se prinde cu ajutorul cleştelui sau pensetei;
-se deplasează apoi în apropierea flacărei şi se observă
contracţia şi autoinflamabilitatea;
-extremitatea mănunchiului de fibre este introdusă apoi în

flacără, ceea ce va permite precizarea aspectului arderii;
-după aceasta, se scoate mănunchiul de fibre din flacără
făcându-se observaţii asupra următoarelor elemente:
• dacă continuă să ardă sau nu;
• mirosul degajat;
• formatul, culoarea şi structura rezidiului (cenuşa).
În tabelul nr. 2 sunt prezentate elementele de identificare a
principalelor fibre textile, prin comportarea lor faţă de căldură şi
ardere.
Comportarea fibrelor textile la căldură şi ardere
Tabel nr. 2
Denumirea La În flacără La scoaterea din Rezidiul după
fibrelor apropierea flacără ardere
de flacără
Bumbac • nu se • arde rapid • continuă să • cenuşă alb
contractă ardă gri
• nu se • miros de hârtie • friabilă
autoaprinde arsă
Lână • nu se • arde mai lent • se stinge de • bulgăre
contractă • apar la sine sferic
• nu se umflături • miros de corn sfărâmicios
autoaprinde uşoare, ars • culoare
pocnituri neagră
Mătase • nu se • se aprinde • se stinge de la • bulgăre uşor
contractă repede şi arde sine sfărâmicios
• nu se numai acea • miros mai • culoare
autoaprinde parte care se puţin pronunţat de neagră
află în flacără corn ars
• arde cu un
şuierat uşor
Vâscoză • nu se • arde foarte • continuă să • foarte puţină
contractă rapid ardă cenuşă alburie
• nu se • miros de hârtie • friabilă
autoaprinde arsă
Acetat • încep să • ard • continuă să • bulgăre tare
se topească topindu-se ardă topindu-se • culoare
• fum uşor cu neagră
miros înţepător de
oţet
Fibre • se • se aprind • se sting de la • bulgăre
poliesterice contractă greu sine sferic tare
de tip • se topesc • se înmoaie şi • miros neplăcut, • culoare
terom se topesc nespecific maron sau
contractându-se negru
Fibre • se • ard încet, • se sting • bulgăre
poliamidice contractă numai în destul de repede tare sticlos
de tip relon • se flacără, cu • fum alb cu • culoare
topesc topitură miros de ţelină mai mult sau
mai puţin
neagră
Fibre • încep să • se topesc • continuă să • cenuşă tare
polinitril se topească formând o bilă ardă cu aspect
acrilice de neagră care arde • miros neregulat
tip melană cu fum negru neplăcut • culoare
brună
1.1.2 Metoda microscopică de identificare a fibrelor

textile
Instrumentarul necesar analizei microscopice a fibrelor
textile este format din următoarele: microscop, lamă de sticlă,
lamelă, pahar Erlenmayer, baghetă de sticlă şi ace textile.
Modul de lucru cuprinde două etape: efectuarea preparatelor
microscopice şi examinarea microscopică a fibrelor textile.
a) Efectuarea preparatelor microscopice
Se pot realiza preparate în mediu uscat şi în mediu umed.

Preparatele în mediu uscat se obţin prin aşezarea fibrelor
textile pe o lamă de sticlă, bine curăţată în prealabil,
individualizarea fibrelor prin răsfirarea cu ajutorul acelor textile şi
apoi acoperirea lor cu o lamelă.
Preparatele în mediu umed se realizează cu ajutorul unor
lichide: neutre (apa distilată, glicerină), de imersie (parafină
lichidă, brombenzen) şi reactivi specifici sau coloristici.
Obţinerea preparatului presupune următoarele operaţii:

-aşezarea fibrelor pe lama de sticlă;
-individualizarea lor prin răsfirarea cu ajutorul acelor
textile;
-adăugarea a 1-2 picături de apă distilată sau de reactiv cu
ajutorul baghetei de sticlă;
-aşezarea lamelei peste fibre şi picătura de apă, evitându-se
formarea bulelor de aer;
-eliminarea excesului de apă cu ajutorul unei hârtii de filtru.
b) Examinarea microscopică a fibrelor
În acest scop se utilizează microscopul de uz didactic.

Operaţiile necesare examinării microscopice a fibrelor
textile sunt următoarele:
-mai întâi se stabileşte deschiderea diafragmei, în funcţie de
condiţiile de iluminare existente;
-se priveşte prin ocular şi se potriveşte înclinaţia oglinzii,
astfel ca întreaga ei suprafaţă să fie uniform luminată;
-se aşează preparatul microscopic pe măsuţa microscopului
cu fibrele poziţionate în dreptul orificiului măsuţei, după care se
fixează lama pe care se află preparatul cu ajutorul arcurilor
lamelare;
-cu ajutorul şuruburilor se ridică măsuţa microscopului până
când preparatul ajunge în apropierea obiectivului după care se
priveşte prin ocular reglând uşor şuruburile micrometrice până când
apare imaginea suficient de clară.
În microscop fibrele textile se examinează în sens
longitudinal sau în secţiune transversală, în preparate cu lichide
neutre sau în reactivi.
În continuare prezentăm aspectul la microscop a

principalelor fibre textile observate într-un preparat umed (cu apă
distilată) în secţiune longitudinală.
a) Fibra normală de bumbac se prezintă ca o bandă

răsucită (fig. nr. 1);
Fig. nr. 1
Aspectul fibrei de bumbac
la microscop în secţiune
longitudinală
b) Fibra de in are o formă fusiformă, ascuţită la capete şi

cu striaţii longitudinale şi transversale care în multe locuri au formă
de ,,X” (fig. nr. 2).
Fig. nr. 2
Aspectul fibrei de in
longitudinală
c) Fibra de cânepă se prezintă cu un diametru mai

neregulat, iar vârful este mai rotunjit sau ramificat, prezentând şi
striaţii longitudinale şi transversale (fig. nr. 3).
Fig. nr. 3
Aspectul fibrei de cânepă
longitudinală
c) Fibra de lână are un aspect solzos (fig. nr. 4). Fibrele de

calitate superioară (merinos) sunt mai subţiri şi un singur rând de
solzi îmbracă întreaga ei circumferinţă.
Fig. nr. 4
Aspectul fibrei de lână
longitudinală
e) Fibra de mătase se prezintă sub forma a două filamente

paralele şi cu impurităţi de sericină (fig. nr. 5).
Fig. nr. 5
Aspectul fibrei de mătase
longitudinală
f) Fibrele chimice celulozice se prezintă astfel la

microscop:
• Viscoza – diametru regulat, cu striaţii longitudinale
continue bine marcate (fig. nr. 6).
Fig. nr. 6
Aspectul fibrei de viscoză
longitudinală
• Acetat – diametru regulat, cu mai puţine striaţii

longitudinale continue (fig. nr. 7).
Fig. nr. 7
Aspectul fibrei acetat
longitudinală
• Celofibra polinozică – diametru regulat, cu puţine

şanţuri longitudinale (fig. nr. 8).
Fig. nr. 8
Aspectul fibrei celofibra polinozică
longitudinală
g) Fibrele sintetice se prezintă astfel la microscop:
• Poliesterice – suprafaţă netedă, formă cilindrică,

foarte fină şi cu aspect foarte regulat şi omogen (fig. nr. 9).
Fig. nr. 9
Aspectul fibrei poliesterice
longitudinală
• Poliamidice – suprafaţă netedă, fără striaţii longitudinale

continue dar pot apărea unele striaţii scurte, intermitente, longitudinale
(fig.nr. 10).
Fig. nr. 10
Aspectul fibrei poliamidice
longitudinală
• Polinitrilacrilice – aspect mai mult sau mai puţin plat,

cilindric pentru anumite tipuri, adesea cu striaţii scurte
longitudinale (fig. nr. 11).
Fig. nr. 11
Aspectul fibrei polinitrilacrilice
longitudinală
1.2 Aprecierea calităţii ţesăturilor

Pentru a aprecia calitatea unei ţesături este necesar să se
determine, în principal, următoarele caracteristici de calitate:
aspectul exterior, legătura, desimea, lăţimea şi sarcina la rupere,
caracteristici ce sunt cuprinse şi în buletinul de analiză a ţesăturilor.
1.2.1 Aspectul exterior

Examinarea aspectului exterior al ţesăturilor se face la
lumina difuză a zilei sau la lumină artificială, privind ţesătura sub
un unghi de 40 – 45º, fără folosirea instrumentelor de mărit.
Scopul acestei verificări este de a stabili faţa ţesăturii şi

dacă aceasta prezintă defecte vizibile, mai des întâlnite fiind:
neregularitatea vopsirii şi scămoşării, nopeuri, dungi în urzeală sau
bătătură, găuri sau rupturi, pete, rozături, fir dublu, fire lipsă, fire
îndesate, rărituri etc.
Stabilirea feţei se face prin observarea celor două suprafeţe
ale ţesăturii, plecând de la anumite criterii de identificare,
ştiindu-se că faţa este suprafaţa cu aspect mai frumos care se
datorează coloritului, legăturii şi operaţiilor de finisare la care a
fost supusă ţesătura.
Pentru a determina faţa ţesăturii aceasta se îndoaie pe
jumătate, astfel ca ambele suprafeţe să se vadă, să se poată compara
şi examina. Se fac aprecieri asupra legăturii, culorii, finisajului şi
aspectului general al ţesăturii.
• La ţesăturile mixte cum sunt: bumbac cu in, bumbac
cu celofibră, lână cu celofibră etc. faţa ţesăturii este totdeauna acea
parte în care predomină materialul cel mai bun.
• La ţesăturile scămoşate, partea scămoşată constituie
faţa ţesăturii.
• La ţesăturile realizate în mai multe culori sau cu
desene de culoare, faţa ţesăturii este partea pe care desenul iese mai
bine în evidenţă.
• La ţesăturile pluşate, faţa este partea pluşată.
• La ţesăturile imprimate faţa este partea imprimată.
1.2.2 Legătura ţesăturii

Modul de legare (încrucişare) a firelor de urzeală cu cele de
bătătură constituie legătura ţesăturii.
Firele de urzeală sunt întotdeauna paralele cu marginea
ţesăturii şi au fineţea, uniformitatea şi torsiunea mai mare decât a
celor de bătătură.
Reprezentarea modului de legare a firelor de urzeală cu cele
de bătătură se face pe hârtia de compoziţie (fig. nr. 12). Firele de
urzeală sunt reprezentate de spaţiile dintre liniile verticale, iar firele

de bătătură sunt reprezentate de spaţiile dintre liniile orizontale (fig.
nr. 13).
Fig. nr. 12 Fig. nr. 13

Hârtia de compoziţie Sistemul firelor de urzeală şi bătătură
Mod de lucru:
Pentru determinarea legăturii ţesăturilor se foloseşte lupa

textilă (fig. nr.14).
Fig. nr. 14 Lupa textilă:

1. Lentila
2. Montura
3. Articulaţia
4. Rama
5. Deschizătura pătrată
Lupa textilă se aşează pe ţesătura de analizat astfel ca o

latură să fie de-a lungul unui fir de bătătură şi cu ajutorul unui ac
textil se urmăreşte evoluţia (modul de încrucişare) primului fir de
urzeală cu firele de bătătură, începând din colţul de jos din stânga.
Firele de urzeală se numără din colţul de stânga de jos spre

dreapta, iar firele de bătătură din acelaşi colţ, dar în sus.
Evoluţia primului fir de urzeală se marchează pe hârtia de
compoziţie (sau pe hârtie milimetrică) astfel: un pătrăţel plin
(haşurat) ne arată că firul de urzeală trece peste firul de bătătură, iar
un pătrăţel gol ne arată că firul de urzeală trece pe sub firul de
bătătură.
Se continuă apoi observarea evoluţiei firului doi de urzeală,
apoi a firului trei ş.a.m.d. până când se observă o repetare a lor.
Partea din desen care se repetă atât în direcţia urzelii cât şi a
bătăturii se numeşte raport de legătură.
Raportul de legătură se exprimă printr-o fracţie unde la
numărător avem numărul de fire de urzeală, iar la numitor numărul
firelor de bătătură.
Există mai multe sisteme de legare a firelor, dar cele mai
des folosite sunt: legăturile fundamentale, derivate şi combinate.
a) Legături fundamentale
Sunt acele legături în care fiecare fir de urzeală sau de
bătătură se leagă o singură dată în limitele raportului, iar raportul
de legătură este un raport egal.
• legătura pânză (fig. nr. 15) are aspectul unei table

de şah.
Fig. nr. 15
Legătura pânză
Această legătură este cea mai simplă şi cu raportul de

legătură cel mai mic posibil, respectiv 2/2. Ea se mai numeşte
tafta, la ţesăturile de mătase şi tip mătase, şi postav, la ţesăturile
din lână.
Legătura pânză conferă ţesăturilor o suprafaţă netedă şi
uniformă, cu faţa şi dosul identice ca aspect şi rezistenţă mare
datorită punctelor de legare numeroase.
• legătura diagonal conferă ţesăturii un aspect

caracteristic cu dungi oblice şi paralele, orientate spre stânga sau
spre dreapta.
După felul firelor care predomină pe faţa ţesăturii,
diagonalul poate fi de bătătură, de urzeală şi egal (fig. nr. 16 a,b,c).
a b c
Fig. nr. 16 Legătura diagonal

(a - de bătătură, b - de urzeală, c – egal)
Diagonalul mai poate fi înclinat la 45o (normal) sau la un

unghi mai mic de 45o (culcat), precum şi diagonalul în zig-zag (fig.
nr. 17).
Fig. nr. 17
Legătura diagonal în zig - zag
Influenţa legăturii diagonal asupra ţesăturii constă în: aspect

neted, rezistenţă mare la frecare şi tuşeu plăcut, moale.
• legătura atlaz, numită şi satin, se caracterizează prin

faptul că încrucişarea firelor are loc după o anumită regulă,
punctele de legare fiind împrăştiate pe suprafaţa ţesăturii.
La această legătură flotările de fir sunt foarte mari, firele
unui sistem putând să sară peste 4-12 fire ale celuilalt sistem. Cel
mai mic raport de legătură este de 5/5 (la care urcarea este de două
fire, cu legare în dreapta).
Legătura de atlaz poate fi de bătătură sau de urzeală (fig.
nr. 18 a şi b).
a b
Fig. nr. 18 Legătura atlaz (a – de bătătură; b - de urzeală)
Ţesăturile cu legătura atlaz se caracterizează prin suprafaţă

netedă şi lucioasă, ceea ce măreşte rezistenţa la frecare, desime
mare, iar faţa şi dosul sunt întotdeauna diferite.
b) Legăturile derivate
Sunt legături care derivă de la cele fundamentale. Cele mai
utilizate sunt cele care derivă de la legătura pânză, şi anume
panama (fig. nr. 19) şi rips (fig. nr. 20). În cazul legăturii panama,
un grup de fire de urzeală leagă cu acelaşi grup de fire de bătătură,
iar în cazul legăturii rips, un fir de urzeală leagă cu mai multe fire
de bătătură (şi invers, un fir de bătătură leagă cu mai multe fire de

urzeală).
Fig. nr. 19 Legătura panama Fig. nr. 20 Legătura rips
c) Legături combinate
Se obţin prin combinarea între ele a două sau mai multor
legături fundamentale şi derivate.
Aceste legături produc ţesăturilor efecte noi prin dungi
longitudinale şi transversale sau oblice, prin carouri sau alte figuri
(fig. nr. 21 a şi b)
a b
Fig. nr. 21 Legături combinate

(a – diagonal de bătătură combinat cu diagonal de urzeală; b – panama
combinată cu pânză)
Legăturile combinate pentru formarea carourilor trebuie să

aibă contrast de evoluţie la toate laturile carourilor, aşa de exemplu
în fig. nr. 22 este reprezentată o legătură combinată formată prin
împărţirea raportului în patru sectoare, şi anume în sectoarele 1 şi 3

avem o legătură atlas de urzeală, iar în sectoarele 2 şi 4 avem o
legătură diagonal de bătătură.
Fig. nr. 22
Legătură combinată cu formare de carouri
1.2.3 Determinarea desimii

Desimea unei ţesături reprezintă numărul de fire pe o
lungime de 10 cm, atât în direcţia urzelii cât şi a bătăturii. Desimea
ţesăturilor se determină prin mai multe metode:
-prin numărarea firelor cu lupa textilă;
-prin destrămarea fir cu fir, pe benzi cu lăţimea de 20 mm;
-prin numărarea firelor din franjul unei epruvete cu lăţimea
de 50 mm.
Metoda se alege în funcţie de desimea ţesăturii conform
tabelului de mai jos:
Desime fir /10cm Lungimea efectivă Metoda de

pentru numărare determinare a
desimii
Până la 100 10 cm Cu lupa textilă
Peste 100 până la 500 5 cm Prin numărarea firelor
din franj
Peste 500 2 cm Prin destrămare fir cu
fir
a) Determinarea desimii cu lupa textilă

Se aşează lupa textilă pe ţesătură la cel puţin 10 cm de
margine în aşa fel ca una din marginile laturilor interioare ale lupei
să se găsească lângă un fir de urzeală şi paralel cu acesta în cazul
determinării desimii în bătătură. Se numără firele pe 1cm (care este
lăţimea lupei textile) şi rezultatul se înmulţeşte cu 10. Ca rezultat
final se ia media a 5 determinări pe direcţia urzelii şi 5 pe direcţia
bătăturii.
b) Determinarea desimii pin destrămarea fir cu fir

Se decupează 5 epruvete cu lăţimea de 2 cm pe direcţia
urzelii. La fiecare epruvetă se începe destrămarea numărându-se
firele destrămate. În acelaşi mod se determină desimea pentru firele
de bătătură. Ca rezultat final se ia media aritmetică a 5 determinări.
c) Determinarea desimii prin numărarea firelor din franj

Se decupează cinci epruvete cu lăţimea de 6 cm pe direcţia
firelor de urzeală şi se scot din ambele laturi longitudinale un
număr de fire până când lăţimea epruvetei ajunge la 5 cm. Se
numără toate firele longitudinale din franj, şi se înmulţeşte cu 2
pentru a obţine desimea pe 10 cm. Se fac 5 determinări, iar
rezultatul este media aritmetică a acestora.
În acelaşi mod se determină şi desimea firelor de bătătură.
1.2.4 Determinarea lăţimii

Lăţimea cu margini reprezintă distanţa măsurată perpendicular
pe margini, iar lăţimea fără margini reprezintă lăţimea ţesăturii de
fond, exclusiv marginile.
Mod de lucru
Pentru determinarea lăţimii, bucata de ţesătură de analizat

se desface pe o masă netedă şi se măsoară cu metrul (perpendicular
pe marginile ţesăturii) în mai multe locuri, prima şi ultima

măsurare făcându-se la 1,5 m de capetele bucăţi. Numărul total de
măsurări este:
- 3 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea de până 5 m;
- 5 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea cuprinsă între
5 – 20 m;
- 10 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea de peste 20 m.
Ca rezultat se ia media aritmetică a tuturor măsurătorilor
efectuate.
1.2.5 Determinarea masei

Masa ţesăturilor poate fi exprimată pe metru pătrat şi pe
metru liniar.
Masa pe metru pătrat se determină pe epruvete climatizate
(se ţin timp de 24h-48h la temperatura de 22º C şi la umiditatea de
65 %). Pentru aceasta se extrag 10 epruvete pătrate, cu laturile de
10 cm şi se cântăresc la o balanţă tehnică, făcându-se media lor,
după care se aplică formula:
Mm² = (M / L x l) x 10.000 (g/m²)
M = masa medie a epruvetelor (g)

L = lungimea epruvetelor (cm)
l = lăţimea epruvetelor (cm)
Calculul masei pe metru liniar se face după formula:

Mm = Mm² x l (g/m)
Mm² = masa pe m²
l = lăţimea ţesăturii
1.3 Aprecierea calităţii confecţiilor

Aprecierea calităţii confecţiilor se face prin două metode,
astfel:
a) Examinarea pe masă. Fiecare produs se aşează pe masă

şi se analizează pe faţă, controlându-se dacă s-a executat conform
modelului din punct de vedere al aspectului croielii şi simetriei
următoarelor părţi componente: guler, revere, platcă, buzunare,
cordon, nasturi, găici, tighele, ornament, butoniere, şliţuri, broderii,
copci, catarame, fermoare, frecvenţa paşilor de tighel, paralelismul
tighelelor (dacă este cazul).
Urmează controlul părţilor interioare ale produsului, şi
anume: montarea căptuşelii, bizeţelor, buzunarelor interioare,
emblemelor, surfilarea cusăturilor interioare etc.
b) Examinarea pe manechin. Produsele se îmbracă pe un

manechin de mărime corespunzătoare, controlându-se pe faţă:
poziţia mânecilor, reverelor, gulerului, buzunarelor, şliţurilor,
găicilor, cordoanelor, butonierelor, nasturilor, fermoarelor, simetria
subansamblelor, dimensiunile, potrivirea dungilor sau carourilor,
sensul flauşului (la ţesăturile flauşate), calitatea prelucrării
umidotermice; ulterior, se controlează căptuşeala din interior.
1.3.1 Aprecierea calităţii îmbrăcămintei exterioare

Calitatea execuţiei diferitelor repere şi ansamble se
controlează în funcţie de specificul fiecăruia şi a produsului
respectiv, în majoritatea cazurilor pe manechine, observând dacă
îndeplineşte condiţiile de calitate menţionate mai jos:
a) Gulerul trebuie să aibă faţa croită pe firul drept al

bătăturii, având în vedere corectitudinea aşezării, forma şi simetria
colţurilor acestuia.
Gulerul montat pe produs trebuie să formeze o linie

continuă armonioasă, în partea din faţă, împreună cu reverul, iar în
partea liniei umărului şi spatelui să fie lipit de gât. Gulerul trebuie
să fie simetric şi să formeze unghiuri egale la colţuri şi la îmbinarea
cu reverul în linia de cazură.
b) Încheierea cusăturilor de la umăr şi de sub braţ, trebuie

executată cu respectarea următoarelor condiţii tehnice:
-cusătura de la umăr să fie executată prin susţinerea părţii
din spate uniform pe partea piepţilor, fără a forma cute sau
încreţituri;
-cusătura de sub braţ să fie executată corect, ambele părţi să
fie susţinute egal, iar în partea de unire a piepţilor cu spatele, acesta
să fie susţinut de la talie în sus, fără a forma încreţituri, cu
respectarea semnelor de unire;
-cusătura pe mijlocul spatelui trebuie să fie executată
uniform, fără ca una din părţi să fie întinsă, iar în cazul ţesăturilor
în carouri sau dungi, se va ţine seama de concordanţa şi simetria
acestora.
c) Piepţii se apreciază ţinând seama de egalitatea şi

concordanţa marginilor canturilor piepţilor şi petrecerea acestora unul
peste altul (conform mostrei), aşezarea corectă a reverelor, sensul,
simetria desenelor la revere, linia canturilor, a refileţilor la
buzunare şi a buzunarelor aplicate. De asemenea, se examinează
frecvenţa şi executarea corectă a cusăturilor ornamentale, aşezarea
corectă a acestora, calitatea prelucrării butonierelor şi corelarea
mărimii acestora cu a nasturilor, asortarea culorii aţei la butoniere
cu culoarea materialului exterior.
d) Mânecile trebuie montate corespunzător fără devieri în

faţă sau în spate. În partea de sus, capul mânecii trebuie să fie
susţinut proporţional, uniform ca să formeze un cap rotund, fără
încreţituri, iar perniţa şi rama de vatelină să fie montate prin
suprapunerea corectă a tighelului peste tighelul de montare a

mânecii. Se examinează, de asemenea, simetria cusăturilor
mânecilor cu desenul piepţilor (cu deosebire la ţesături în carouri),
coaserea corectă a căptuşelilor în partea de sus, uniformitatea şi
executarea corectă a terminaţiei.
e) Buzunarele se apreciază în ce priveşte aşezarea corectă a

fiecăruia şi dimensiunile lor. Locul de aşezare a buzunarelor este
cel conform mostrei omologate, iar pentru mărimi se aplică
proporţionalitatea impusă prin actele normative de calitate sau
clauzele din contractele perfectate cu beneficiarii.
De asemenea, se examinează prelucrarea corectă a clapelor,
concordanţa mărimii acestora cu deschiderea buzunarelor, lăţimea
lor, forma, desenul materialului clapelor să coincidă cu cel al
piepţilor, calitatea prelucrării colţurilor şi căptuşeala clapelor.
f) Pensele la piepţi şi spate trebuie să fie egale ca lungime şi

la distanţe egale faţă de cant sau de mijlocul cusăturii spatelui ori
faţă de alte repere, conform mostrei omologate, ţinând seama de
respectarea frecvenţei paşilor de tighel.
Canturile trebuie să fie simetrice prin suprapunere fără
paspoal vizibil pe faţă, cu respectarea firului drept al ţesăturii.
Terminaţia să fie uniformă şi simetrică de la mijlocul spatelui până
la linia cantului în ambele părţi. Se măsoară, de asemenea, simetria
aşezării găicii pe linia cusăturii de sub braţ până la cusătura
mânecii, precum şi simetria aşezării găicilor de susţinere a
cordoanelor, după dimensiunile stabilite în actele normative, cu
respectarea fixării acestora conform mostrelor omologate.
g) Căptuşeala se apreciază dacă corespunde cu materialul

exterior al produsului ca măsură şi dacă este corespunzător
prelucrată, prin asamblarea corectă a căptuşelii cu ţesătura de bază;
nu trebuie să apară deformări sau îndoituri ale materialului exterior.
În continuare se controlează calitatea cusăturii umerilor, a
căptuşelii mânecilor, fixarea cusăturilor laterale ale căptuşelii în

materialul de bază, a şliţului spatelui, a buzunarelor de la piept.
1.3.2 Aprecierea calităţii îmbrăcămintei uşoare

În general, aceste produse se examinează prin aşezarea pe
masă atât pe faţă cât şi pe spate, urmărindu-se calitatea execuţiei, a
cusăturilor, simetria reverelor, a penselor la diferite repere şi
ansambluri în succesiunea indicată pentru îmbrăcămintea
exterioară.
a) Cămăşi bărbăteşti. Se examinează prin aşezarea lor pe

masa de control, cu faţa în sus, urmărindu-se: prinderea gulerului,
care trebuie să fie corectă în răscroiala gâtului, simetria şi forma
colţurilor gulerului, simetria desenului ţesăturii la colţurile
gulerului şi a fantei manşetelor, coincidenţa desenului piepţilor
(stâng şi drept) pe linia butonierelor, corectitudinea prelucrării
plătcii şi răscroiala mânecilor, uniformitatea şi desimea cusăturilor,
rezistenţa butonierelor, corectitudinea fixării nasturilor şi
concordanţa dintre mărimea acestora şi a butonierelor.
Lungimea gulerelor (deci mărimea cămăşii) se măsoară pe
şteiul gulerului între nasture şi mijlocul butonierei, iar lungimea
mânecii se măsoară de la punctul cel mai înalt de fixare până la
lungimea totală a mânecii.
b) Fuste. Se determină lungimea totală, circumferinţa taliei

şi a şoldurilor sau alte dimensiuni auxiliare, prevăzute în
documentaţia tehnică de execuţie sau în contract, corelată cu
mostra omologată. Se controlează dacă corespunde desenul
materialului pe cusăturile de mijloc şi laterale la fusta cu croială
dreaptă (în cazul ţesăturilor în carouri), calitatea prelucrării
cordonului, uniformitatea cusăturilor şi a terminaţiei produsului,
gradul de finisare prin călcare.
c) Pantaloni. Se controlează prin măsurarea următoarelor

dimensiuni: lungimea, lăţimea în talie, lăţimea peste şold, lăţimea
părţii de jos a manşetei, lăţimea manşetei, lăţimea şliţului,
conformitatea acestor dimensiuni cu mostra omologată sau cu
tabelul de dimensiuni. În continuare, se urmăreşte calitatea unor
prelucrări printre care: uniformitatea şi calitatea tighelelor,
uniformitatea marginilor, corectitudinea prelucrării şliţului de
butoniere şi de nasturi, calitatea butonierelor, surfilarea cusăturilor,
căptuşeala feţelor de pantalon, montarea corectă a furniturilor, iar
în cazul ţesăturilor în carouri, se controlează potrivirea acestora la
şliţ, cusătura de spate şi cusăturile laterale.
1.3.3 Examinarea prelucrării umido-termice

Pentru fiecare produs, sunt stabilite condiţiile de finisare
specifice (temperatura, presiunea, timpul de expunere, ciclul de
mânuiri – aburire, presare, răcire etc.), în funcţie de materia primă:
bumbac, lână, vâscoză, fibre poliesterice, alte fibre. La examinare
se observă dacă operaţia de călcare a fost bine executată, astfel
încât produsul să nu prezinte şifonări, iar părţile mai groase (guler,
buzunare, canturi) să fie bine presate. În continuare se mai observă
dacă produsul prezintă luciu după călcare, dezlipiri parţiale ale
stofei de pe pânza de întăritură sau granule topite de la termocolare,
pătrunse pe faţa stofei sau dacă sunt imprimate cusăturile.
Observaţie:
La apreciera calităţii unei confecţii se ţine seama în primul
rând de defectele pe care le poate prezenta aceasta, defecte ce pot fi
identificate foarte uşor pe cale organoleptică, şi anume:
a) defecte de execuţie
• gulere: montarea asimetrică, lungimea şi lăţimea
colţurilor neegale, pelerina gulerului nu acoperă cusătura de
montare pe linia spatelui, nerespectarea paralelismului sau simetriei
desenului la ţesăturile în dungi sau carouri;
• mânecile: răscroieli şi montări diferite ale celor

două mâneci lungimi sau lăţimi diferite la mânecile aceluiaşi
produs, biezarea căptuşelii şi deformarea feţei de mânecă;
• piepţii: prezintă nesimetrii prin suprapunerea
acestora pe lungime şi lăţime, precum şi la răscroiala gâtului şi a
mânecilor; cusăturile de la umeri au lungimi diferite şi prezintă
încreţituri sau cute, pensele sau cutele nu au aceeaşi dispunere faţă
de mijlocul feţei ca lungime şi unghi de înclinare, căptuşeala este
mai îngustă sau mai scurtă decât materialul de bază;
• buzunarele: aşezarea asimetrică faţă de marginea
cantului sau de la cusătura umărului, lăţimea clapelor este diferită
între cele două buzunare ale aceluiaşi produs, neconcordanţa
desenului la materialul clapei sau al buzunarului aplicat cu desenul
materialului de bază, tighele întrerupte;
• butonierele: nu sunt stabilite simetric, cu distanţe
egale faţă de cant; nu au aceeaşi mărime, prezintă tăietură mai mică
decât diametrul nasturelui, desime insuficientă sau paşi săriţi la
festonare; întăritura se vede la tăietura butonierelor.
b) defecte de finisare şi de aspect exterior: aţe necurăţate,
călcat necorespunzător (şifonări, luciu după călcat), nasturi cusuţi
asimetric faţă de butoniere, reperele produsului au diferite nuanţe,
locuri vizibile de îngroşare a firelor de urzeală sau de bătătură,
rărituri la ţesătură datorită lipsei firelor de bătătură, desenul de la
ţesut sau de la imprimare deteriorat pe anumite porţiuni ori cu
tonuri diferite de colorant, lipsa flauşului pe diferite porţiuni,
pătrunderea adezivului pe suprafaţa reperelor termocolate, pete de
ulei, de rugină sau de cerneală de la ştampila de marcare etc.
1.3.4 Examinarea marcării

Confecţiile trebuie marcate prin etichetare. Etichetele sunt
din carton sau material textil.
Se examinează dacă eticheta de însoţire a confecţiei are
înscrise toate elementele necesare identificării produsului:
-denumirea produsului;
-marca de fabrică a producătorului sau denumirea acestuia;
-denumirea importatorului, în cazul confecţiilor din import;
-mărimea confecţiei;
-model, culoare, desen – după caz;
-compoziţia fibroasă a ţesăturii pentru faţă şi pentru
căptuşeli;
-tratamente speciale de finisare aplicate ţesăturilor din care
este confecţionat produsul – după caz.
Se mai observă dacă compoziţia fibroasă este marcată
distinct în procente (%), în ordine descrescătoare, când sunt mai
multe fibre componente, precum şi dacă mărimea confecţiei este
înscrisă în conformitate cu standardele române de dimensiuni,
inclusiv pentru cele din import (vezi tabelul privind corespondenţa
mărimilor la produsele româneşti cu cele practicate în alte ţări).
TABELE
de comparaţie a mărimilor la unele produse textile
FEMEI: rochii, taioare, pulovere

România 38 40 42 44 46 48 50 52
Franţa 38 40 42 44 46 48 50 52
Marea Britanie 10 12 14 16 18 20 22 24
S.U.A. 10 12 14 16 18 20 22 24
Japonia 9 9 11 13 15 - - -
S M L XL XXL
FEMEI: dresuri, ciorapi

România - I II III IV V VI
Franţa 0 1 2 3 4 5
Marea Britanie 8 8 1/2 9 91/2 10 101/2 11
S.U.A. 8 8 1/2 9 91/2 10 101/2 11
Japonia 21 22 23 24 25 26
BĂRBAŢI: cămăşi
România 37 38 39 40 41 42 43 44 45
Franţa 37 38 39 40 41 42 43 - -
Marea Britanie 141/2 15 151/2 16 161/2 17
S.U.A. 141/2 15 151/2 16 161/2 17 - -
Japonia S M L XL XXL
BĂRBAŢI: pulovere
România 42 44 46 48 50 52 54
Franţa 2 3 4 5 6
Marea Britanie S M L XL XXL
S.U.A. S M L XL XXL
Japonia S M L XL XXL
Totodată, se apreciază concordanţa între mărimea confecţiei

înscrisă pe eticheta din carton cu cea de pe eticheta textilă fixată în
interiorul fiecărei confecţii (la confecţiile formate din mai multe
piese se va observă dacă mărimea între acestea corespunde).
De asemenea, se controlează existenţa semnelor grafice
standardizate internaţional (imprimate pe o etichetă fixată pe
produs) cu privire la întreţinerea confecţiei.
Tratamentele de întreţinere la care sunt supuse produsele
textile au următoarele simboluri grafice (SR EN 23759/1996):
• Spălare
Vasul simbolizează tratamentul de spălare şi temperatura
maximă de spălare, iar linia de sub vas se referă la stricteţea
maximă a procedeului de spălare:
spălare cu apa fierbinte la circa 95ºC,

95o acţiune mecanică normală
spălare la temperatură maximă de

60o 60ºC, acţiune mecanică normală
spălare la temperatură maximă de

60o 60ºC, acţiune mecanică redusă
spălare la temperatură de circa 40ºC,

40o acţiune mecanică normală
spălare la temperatură de circa 40ºC,
40o acţiune mecanică redusă
spălare manuală, la temperatura de

maxim 40º C
interdicţia de a spăla în apă
• Clorurarea
Albirea cu clor se simbolizează printr-un triunghi astfel:
Clorurare permisă
Clorurare interzisă
Clorurarea se aplică numai produselor pătate cu cafea, ceai,

vin, fructe, suc de fructe, transpiraţie sau alte pete cu excepţia
grăsimilor.
• Călcarea
Fierul de călcat simbolizează călcarea, iar punctele plasate
în interiorul simbolului indică nivelul de temperatură maximă,
astfel:
… călcarea la o temperatură de maxim

200oC
.. călcarea la o temperatură de maxim

150oC
. călcarea la o temperatură de maxim

110o C
călcarea interzisă
• Curăţirea chimică
Curăţirea chimică în mediu uscat este simbolizată cu un
cerc, iar litera din interior indică tratamentul de curăţire:
A curăţire chimică cu toţi solvenţii uzuali

curăţire chimică cu toţi solvenţii fluoruraţi,

F white spirit prin procedee normale
(exclusiv solvenţi petrolieri)
F curăţire chimică cu toţi solvenţii

fluoruraţi, white spirit cu limitare
severă de adaos de apă şi acţiune
mecanică mai redusă
P curăţire chimică cu percloretilenă cu

limitare severă a adaosului de apă şi
acţiune mecanică mai redusă
P curăţire chimică cu percloretilenă, prin

procedee normale (exclusiv tricloretilenă)
curăţirea chimică este interzisă

• Uscarea în maşina de spălat cu tambur
·· uscare în program normal, fără restricţii în ce

priveşte temperatura
· uscare în program moderat, temperatura maxim

60ºC
interzisă uscarea în maşina cu tambur
1.4 Lucrări practice
1.Să se identifice fibrele textile pe cale organoleptică din cele 5

probe supuse analizei, completând tabelul de mai jos:
Proprietăţi Fibra 1 Fibra 2 Fibra 3 Fibra 4 Fibra 5

Aspect exerior şi
tuşeu
Culoare
Luciu
Aprecierea
naturii fibrelor
2. Verificaţi rezultatele obţinute mai sus, folosind ca metodă de

identificare comportarea fibrelor la ardere, completând tabelul
de mai jos:
Fibre În flacără La Reziduu Aprecierea

scoaterea după ardere naturii
din flacără fibrelor
Fibra 1
Fibra 2
Fibra 3
Fibra 4
Fibra 5
3. Continuaţi verificarea rezultatelor folosind metoda

microscopică de identificare a fibrelor textile, completând tabelul
de mai jos:
Fibre Aspectul microscopic Aprecierea naturii

în secţiune fibrelor
longitudinală
Fibra 1
Fibra 2
Fibra 3
Fibra 4
Fibra 5
4. Să se reprezinte grafic următoarele legături ale ţesăturilor,

ţinându-se seama de raportul de legătură:
a) Legătura diagonal de urzeală cu raportul 3/3
b) Legătura diagonal de bătătură cu raportul 5/5
c) Legătura atlaz de bătătură cu raportul 7/7
d) Legătura panama cu raportul 6/6
e) Legătura rips cu raportul 2/4
5. Să se stabilească legătura ţesăturii folosindu-se lupa

textilă completând tabelul de mai jos:
Ţesătura Raportul de legătură Identificarea legăturii ţesăturii
(desen)
Ţesătura 1
Ţesătura 2
Ţesătura 3
6. Determinaţi pentru ţesăturile prezentate, ca probe de

analiză, următoarele caracteristici, completând tabelul de mai jos:
Nr. Caracteristici Mod de lucru Rezultate

crt.
1 Compoziţia Se foloseşte metoda Fibre identificate
fibroasă microscopică ..............................
..............................
2 Lăţimea (cm) Se foloseşte metrul făcându- Lăţimea = …..cm
se trei măsurări în locuri
diferite
3 Masa pe metru Se foloseşte metrul şi balanţa

pătrat (g/m2) tehnică
L = …………….cm Mm2 =...............g/m2
l = ……………cm
m =……………g
Mm2 = m / L x l x 10 000
4 Masa pe metru Se foloseşte relaţia: Mm =................g/m

liniar (g/m) Mm = Mm2 x l
5 Desimea/10 cm a) Folosind lupa textilă D1=………./10cm
b) Folosind numărarea D2 = ………/10cm

firelor în franj
7. Să se aprecieze calitatea unei cămăşi bărbăteşti,

completând o fişă de apreciere a calităţii conform tabelului de mai
jos:
Fişă de apreciere a calităţii

Produs...................
Nr. Examinări Constatări

crt.
1 Ambalare şi Ambalaj
marcare
Eticheta de prezentare
Eticheta de întreţinere
2 Condiţii Prinderea gulerului

referitoare la
confecţionare Simetria colţurilor
Coincidenţa desenului
piepţilor
Corectitudinea
prelucrării plătcii şi
răscroiala mânecilor
Cusăturile
Corectitudinea fixării
nasturilor şi concordanţa
lor cu butonierele
3 Lungimea gulerului şi lungimea mânecilor
4 Concluzii
Capitolul
Încălţăminte
2
2.1 Identificarea pieselor componente ale încălţămintei

În componenţa încălţămintei se deosebesc două grupe de
piese:
• piesele care formează partea de sus a încălţămintei (fig. nr. 23);
• piesele care formează partea de jos a încălţămintei (fig. nr. 24).
Indiferent din grupa din care fac parte, piesele se împart în

piese exterioare, interioare şi intermediare.
Fig. nr. 23 Piesele părţii de

sus a incălţămintei:
1 – vârf
2 – căpută
3 – carâmb de pantof
4 – carâmb de bocanc
5 – carâmb de cizmă
6 – ştaif de pantof
7 – ştaif de bocanc
8 – ştaif de cizmă
9 – baretă
10 – vipuşcă de pantof
11 – vipuşcă de bocanc
12 – vipuşcă de cizmă
13 – limbă
14 – burduf
Fig. nr. 24 Piesele părţii de

jos a încălţămintei:
1 – acoperiş de branţ
2 – branţ
3 – glenc
4 – umplutură
5 – întăritura branţului
6 – ramă
7 – talpă
8 – toc
Mod de lucru
Încălţămintea se desface în piesele componente separându-se

mai întâi talpa împreună cu tocul şi celelalte piese ale părţii de jos
şi apoi, prin desfacerea cusăturilor, se obţin piesele pentru partea de
sus.
Piesele obţinute se întind pe o suprafaţă plană şi se

desenează conturul la scara 1:1, după care se grupează pe o planşă
în cele două categorii, respectiv pentru partea de sus şi pentru
partea de jos a încălţămintei, cu indicarea şi a materialelor din care
sunt obţinute (fig. nr. 25).
Fig. nr. 25 Analiza prin decupare (pantofi bărbaţi)
Poziţia Denumirea Grupa Material Nr.

piesei piesei bucăţi
1 Vârf P. sus–ext.(feţe) Piele box 1
2 Căpută P. sus–ext.(feţe) Piele box 1
3 Carâmb P. sus–ext.(feţe) Piele box 2
4 Bombeu P. sus–intermed. Pânză 1
impregnată
5 Fâşii P. sus–intermed. Pânză 2
6 Ştaif-întăritură P. sus–intermed. Talpă artif. 1
7 Căptuşeala P. sus–interioare Ţesătură 1
căputei diagonal
8 Căptuşeala P. sus–interioare Meşină 2
carâmbului
9 Căptuşeala P. sus–interioare Meşină 1
ştaifului sintetică
10 Talonet P. jos–interioare Meşină 1
11 Piesă amortizare P. jos–interioare Burete 1
12 Branţ P. jos–interioare Fibrotex 1
13 Glenc P. jos–intermed. Oţel 1
14 Umplutură P. jos–intermed. Text. neţes. 1
15 Întăritură branţ P. jos–intermed. Carton 1
16 Talpă monolit P. jos–exterioare Cauciuc 1
2.2 Examinarea marcării

Marcarea încălţămintei se face în interiorul acesteia, pe
partea de sus a carâmbului, pe fiecare bucată din pereche, pe talpă
(în exterior) şi pe acoperişul de branţ.
Se observă dacă marcarea cuprinde toate elementele
necesare identificării produsului, şi anume:
-denumirea produsului;
-marca de fabrică;
-ţara de origine;
-lungimea şi lăţimea;
-numărul de program (o cantitate de perechi de acelaşi
sortiment produsă în condiţii identice);
-numărul de comision (o cantitate de perechi de acelaşi
model, material, culoare şi sistem de confecţionare);
-tratamente speciale aplicate (după caz).
Exemplu: 25 – 6 – 003 – 034

Lungime = 25 cm
Lăţime = 6 cm
Număr de program = 003
Număr de comision = 034
Controlul anului de fabricaţie şi a numărului de mărime a
încălţămintei se face prin observaţii pe interiorul carâmbului sau pe
limbă, precum şi pe eticheta ambalajului individual.
Numărul de mărime înscris pe produs, conform standardelor
naţionale, reprezintă lungimea tălpii piciorului, exprimată în cm.
Având în vedere că, în general, consumatorii sunt obişnuiţi
cu sistemul vechi de mărimi, redăm mai jos un tabel comparativ,
atât în sistemul vechi cât şi în cel nou, pentru încălţămintea
destinată femeilor şi bărbaţilor, precum şi corespondenţa acestora
cu aceleaşi mărimi din alte ţări.
TABEL
de comparaţie a mărimilor la încălţăminte
FEMEI: încăţăminte
România: sistem nou 24 24,5 25,5 26 26,5 27,5
România: sistem vechi 36 37 38 39 40 41
Franţa 36 37 38 39 40 41
Marea Britanie 3 4 5 6 7 8
S.U.A. 5 6 7 8 9 10
Japonia 22 23 24 25 25,5 26
BĂRBAŢI: încăţăminte
România: sistem nou 26 26,5 27,5 28 28,5 29,5
România: sistem vechi 39 40 41 42 43 44
Franţa 39 40 41 42 43 44
Marea Britanie 6 7 7,5 8 9 10
S.U.A. 6,5 7 7,5 8 9 10
Japonia 25 25,5 26 26,5 27 28
De menţionat că încălţămintea poate fi realizată pe două

lărgimi, respectiv: 7 şi 8 la bărbaţi şi 6 şi 7 la femei. Lărgimea
maximă 8, şi respectiv 7, asigură la acelaşi model o comoditate mai
mare, în purtare, fiind recomandată persoanelor cu lăţimea
piciorului mai mare.
De asemenea, se observă dacă sunt înscrise natura
materialelor pentru componentele încălţămintei (de regulă pe
acoperişul de branţ) cu ajutorul pictogramelor:
• părţile componente sunt indicate prin pictograme astfel:
talpa încălţămintei
partea interioară a încălţămintei
partea superioară exterioară a încălţămintei

• natura materialelor
piei cu faţa naturală piei cu faţa corectată
materiale textile alte materiale
Se mai verifică dacă încălţămintea este însoţită de

instrucţiunile de folosire şi întreţinere precum şi de talonul de
garanţie.
2.3 Examinarea condiţiilor referitoare la confecţionare

Examinarea se face organoleptic (vizual şi prin palpare),
perechea de încălţăminte examinându-se în opt poziţii urmărindu-se
mai multe aspecte şi anume:
Poziţia 1 (fig. nr. 26) urmăreşte verificarea următoarelor
elemente:
-cusăturile vipuştii în ce priveşte forma şi
simetria precum şi cusăturile de asamblare a
carâmbilor de spate;
-înălţimea carâmbilor interiori la cele două
Fig. nr. 26 bucăţi ale perechii respective;
-corecta tragere pe calapod în regiunea călcâiului;

-corecta aşezare (centrare) a tocului;
-finisarea marginii tocului şi a tălpii în această regiune.
Poziţia 2 (fig. nr. 27) urmăreşte verificarea pieselor
componente ale feţelor, şi anume:
-lungimea vârfului, a căputei, a carâmbului
şi a celorlalte piese componente ale feţelor în
funcţie de model;
-simetria reciprocă între piesele ambelor
bucăţi în ceea ce priveşte forma şi dimensiunile;
-modul de asamblare şi de coasere a
pieselor componente ale feţelor aspectul
marginilor la piesele feţelor, precum şi netezirea Fig. nr. 27
şi finisarea feţelor;
-modul de fixare a capselor sau perforările pentru şiret, a
cârligelor, cataramelor precum şi distanţele acestora faţă de
marginile carâmbilor, distanţa dintre capse;
-conturul şi cusătura tălpii în această regiune.
Poziţia 3 (fig. nr. 28) urmăreşte verificarea următoarelor
elemente şi anume:
-calitatea tragerii pe calapod în regiunea
vârfului;
-forma şi aşezarea bombeului;
-fixarea tălpii şi a ramei.
Fig. nr. 28
Poziţia 4 (fig. nr. 29) urmăreşte verificarea comparativă

pe cele două bucăţi ale perechii a următoarelor
elemente:
-lungimea şi lăţimea tălpilor şi a tocurilor;
-grosimea marginilor tălpii;
-modul de prelucrare şi finisare a marginii
tălpii şi a tocului, absenţa golurilor între ramă, talpă Fig. nr. 29
şi toc şi între flecurile care formează tocul;

-aspectul general al feţelor încălţămintei din părţile
interioare îndreptate spre examinator.
Poziţia 5 (fig. nr. 30) urmăreşte verificarea:
-modului de prindere a tălpii;
-distanţei de la şanţul de îngropare a cusăturii
sau de la şirul de cuie la marginea tălpii (absenţa
bombajului, proeminenţelor sau a adânciturilor);
-fixării corecte a tocului.
Fig. nr. 30
Poziţia 6 (fig. nr. 31) urmăreşte verificarea comparativ pe

cele două bucăţi ale perechii, şi anume:
-înălţimea tocului;
-înălţimea ştaifului;
-înălţimea carâmbului şi a vipuştei;
-finisarea marginii tălpii şi a vipuştei;
-aspectul general al feţelor încălţămintei
din părţile exterioare îndreptate spre examinator.
Fig. nr. 31
Poziţia 7 (fig. nr. 32) urmăreşte
verificarea aspectului interior al încălţămintei şi anume:
-corectitudinea aplicării căptuşelii
(perfecta întindere, marginile căptuşelii să nu
depăşească pe cele ale materialului de feţe etc.);
-netezimea branţului a acoperişului de
Fig. nr. 32 branţ sau a talonetului;
-absenţa cuielor;
-aşezarea corectă a ştaifului şi a bombeului;
-netezimea părţilor suprapuse sau încheiate la spatele
încălţămintei la aşezarea pe o suprafaţă plană;
-rezemarea tocului pe întreaga sa suprafaţă;
-perfecta simetrie a ridicăturii vârfului la ambele bucăţi ale
perechii faţă de orizontală.
2.4 Determinarea dimensiunilor

Determinarea se face cu ajutorul instrumentelor de măsurat:
riglă, echer, compas, şubler etc., rezultatele comparându-se cu cele
prevăzute în standardul de produs.
Principalele dimensiuni care se măsoară se referă la
următoarele:
a) Lungimea şi lăţimea tălpii
Lungimea tălpii se măsoară pe linia axei longitudinale a
tălpii care uneşte punctele extreme la călcâi şi vârf.
Lăţimea tălpii se măsoară pe linia regiunii degetelor şi pe
linia de la gura tocului.
b) Lungimea şi lăţimea tocului
Lungimea tocului se măsoară pe axa mediană a suprafeţei
acestuia.
Lăţimea tocului se măsoară pe linia care trece prin partea
cea mai lată a tocului.

1. Să se identifice părţile componente ale încălţămintei şi
natura materialelor din care sunt obţinute, întocmind o fişă de
identificare, conform tabelului de mai jos.
Fişa de identificare a părţilor componente ale încălţămintei

Produs..................................................
Nr. Denumirea piesei Grupa Natura

crt. materialului
1
2
3
4
5
6
7
8
9
.
.
.
2. Să se aprecieze calitatea unei perechi de pantofi

bărbăteşti, completând fişa de apreciere a calităţii, conform
tabelului de mai jos:
Fişa de apreciere a calităţii

Produs...............

crt.
1 Ambalare şi marcare Natura ambalajului
Elementele de
identificare
Natura materialelor
părţilor componente
2 Condiţii referitoare la confecţionare, prin

examinarea încăţămintei în mai multe poziţii
3 Determinarea Lungime
dimensiunilor
Lăţime
4 Concluzie
Articole din sticlă Capitolul
şi ceramică 3
3.1 Aprecierea calităţii articolelor din sticlă
Aprecierea calităţii articolelor din sticlă pentru menaj presupune:
• identificarea sortimentului;
• determinarea caracteristicilor de calitate:
-aspect şi culoare;
-caracteristici constructive;
-abateri constructive;
-rezistenţa la şoc termic;
-prezenţa tensiunilor interne.
3.1.1 Identificarea sortimentului articolelor din sticlă

Recunoaşterea sortimentului articolelor din sticlă pentru uz
casnic se efectuează prin analiză organoleptică avându-se în vedere
următoarele:
a) Denumirea şi destinaţia produsului (de exemplu:
serviciu de şampanie, de lichior, pahar de apă, vază de
flori etc.);
b) Tipul de sticlă (comună, cristal, semicristal).
Aceasta se va identifica organoleptic ţinându-se seama de
caracteristici, conform tabelului de mai jos:
Identificarea tipurilor de sticlă
Caracteristici Tipul de sticlă
Comună Cristal
Luciu luciu obişnuit luciu strălucitor
Transparenţă transparentă foarte transparent
(claritate)
Observaţii:
• Sunetul se apreciază cu un beţişor de lemn cu care se loveşte
uşor obiectul, lateral la partea superioară.
• Deosebirea dintre articolele de cristal şi cele din semicristal se
face prin masă, care este mai mică la semicristal.
Articolele de sticlă din cristal sunt marcate în mod deosebit

astfel:
• marcaj rotund, de culoare aurie, inscripţionat cu specificaţia Pb
Masa mai mică mai mare
Ornamentaţia simplă mai bogată
(şlefuire uşoară) (şlefuiri adânci)
Sunetul scurt, înfundat clar, prelung, limpede, cristalin
30% pentru cristal superior şi Pb 24% cristalul cu plumb;
• marcaj pătrat, de culoare argintie, în cazul sticlei cristaline;
• marcaj sub formă de triunghi echilateral de culoare argintie în
cazul cristalinului.
c) Metoda de obţinere (articole fasonate prin suflare, prin
presare). Obiectele suflate au pereţii mai subţiri, iar articolele
presate au pereţii mai groşi. Prezenţa dungii de la încheierea formei
precum şi desenele în relief, indică faptul că articolul a fost obţinut
prin presare.
d) Modul de finisare, se examinează vizual observându-se
dacă finisarea este realizată prin şlefuire uşoară (şlifuri superficiale),
şlefuiri adânci, polizare şi lustruire, decorare prin pictare, gravare,
decalcomanii etc.
3.1.2 Determinarea caracteristicilor de calitate
a) Aspect şi culoare
Examinarea aspectului şi culorii se face vizual, urmărindu-se
depistarea defectelor.
Nuanţa de culoare se apreciază comparând articolele ce se

examinează cu produsul etalon. Articolele din sticlă pentru menaj
pot fi incolore sau colorate. La cele incolore nu se admit nuanţe
verzui sau roz. Piesele componente ale unui serviciu trebuie să aibă
aceeaşi nuanţă de culoare.
Referitor la aspect, se urmăreşte suprafaţa exterioară şi
interioară a articolelor observând dacă este netedă, lucioasă şi dacă
prezintă defecte. Cele mai des întâlnite defecte sunt: băşici, rizuri,
fisuri, incluziuni, muchii şi colţuri tăioase, aţe şi vine, valuri, décor
neuniform şi asimetric, scurgeri de colorant.
b) Caracteristici constructive
• dimensiunile (înălţime, diametru, grosimea pereţilor)
se determină cu instrumente de măsurat obişnuite (riglă, echer). În
funcţie de dimensiunea maximă articolele din sticlă pentru menaj
sunt: mici (până la 120 mm), mijlocii (121-200 mm) şi mari
(peste 200 mm)
• capacitatea se determină cu ajutorul unui cilindru
gradat, stabilindu-se cantitatea maximă de lichid pe care poate să o
cuprindă articolul respectiv. Această verificare este importantă pentru
pahare, căni etc.
• masa se determină prin cântărire la balanţa tehnică.
Rezultatele obţinute se confruntă cu cerinţele documentului
(standardului) care a stat la baza obţinerii produsului.
c) Abateri constructive
Aceste abateri se referă la ovalitate şi stabilitatea suprafeţei
de sprijin, şi se determină astfel:
• ovalitatea se determină prin măsurarea a două
diametre perpendiculare şi calcularea diferenţei dintre ele. Rezultatul
obţinut se confruntă cu prevederile standardului de produs unde se
prevede cât se admite să fie această diferenţă, pentru ca produsul
să se considere corespunzător.
• stabilitatea suprafeţei de sprijin se determină prin

aşezarea produselor respective pe o suprafaţă perfect plană
apăsându-se uşor cu mâna în partea superioară. În cazul în care nu
se produc balansări ale produsului, rezultă că suprafaţa de sprijin,
respectiv planietatea este corespunzătoare.
d) Rezistenţa la şoc termic

Rezitenţa la şoc termic exprimă capacitatea produselor din
sticlă de a rezista la variaţii bruşte de temperatură.
Principiul metodei constă în introducerea articolelor din
sticlă încălzite în prealabil la o temperatură superioară (t1) într-o
baie cu apă rece ce are temperatura (t2) şi apoi examinarea
produselor pentru a constata cum s-au comportat, observând dacă
prezintă crăpături, fisuri sau ştirbituri.
La produsele de menaj din sticlă calcosodică, obţinute prin
suflare sau presare, pentru determinarea rezistenţei la şoc termic se
procedează în felul următor:
În cazul paharelor se toarnă apă clocotită în şuvoi subţire,
pentru ca temperatura apei în pahar să ajungă la 95ºC şi se lasă apoi
să se răcească până la temperatura de 55ºC. Când temperatura apei
din pahar ajunge la această valoare se varsă conţinutul, iar paharul
gol se introduce într-o baie de apă la 20ºC, se scoate, se şterge şi se
examinează.
În cazul celorlalte produse, pentru determinarea rezistenţei
la şoc termic se pregătesc două băi cu apă, una cu temperatura de
55ºC, iar cea de a doua cu temperatura de 20ºC. Ambele băi trebuie
să aibă în interior plasă de sfoară sau de sârmă care izolează pereţii
şi fundul băilor ca nu cumva la introducerea articolului în acestea
să sufere şocuri mecanice. În băile astfel pregătite se introduc
produsele din sticlă, mai întâi timp de 5 minute în baia de apă
caldă, iar alte 5 minute în baia cu apa la 20ºC, după care produsele
se scot, se şterg şi se examinează.
e) Prezenţa tensiunilor interne

Tensiunile interne sunt forţe intermoleculare, răspândite
neuniform în masa de sticlă din care este fabricat produsul
respectiv. Prezenţa lor micşorează rezistenţa termică şi mecanică a
produselor din sticlă. Prezenţa tensiunilor interne se determină cu
ajutorul polariscopului. Pentru aceasta, polariscopul se reglează
astfel încât privind prin ocular să apară o coloraţie intens violetă. În
faţa analizorului polariscopului se aşează produsul de sticlă ce se
cercetează şi se roteşte treptat cu 360º perpendicular pe direcţia
luminii polarizate, examinându-se.
Dacă culoarea violet se menţine în tot timpul cercetării
produsului rezultă că el nu prezintă tensiuni interne. În cazul în care
culoarea violet se modifică apărând culorile: roşu, galben, alb sau
unele culori intermediare atunci înseamnă că produsul are tensiuni
interne.
Prezentăm în continuare condiţiile de admisibilitate ale
articolelor din sticlă pentru menaj referitoare la: culoare, defecte
admisibile, planietatea suprafeţei de sprijin, abateri de la verticalitate
şi ovalitate.
Condiţiile de admisibilitate ale articolelor din sticlă

pentru menaj
Nr.
Denumirea condiţiei Condiţii de admisibilitate
crt.
1. Culoare -incolore sau colorate; se admit slabe nuanţe
verzui sau roz, respectiv slabă variaţie de
culoare;
-la sticla cristal incoloră, se admite numai o
slabă nuanţă albăstruie;
-la sticla colorată, conform mostrei de
culoare omologată;
-nu se admite nici o diferenţiere a nuanţei
între piesele aceluiaşi serviciu.
2. Băşici care se sparg prin Nu se admit.
apăsare cu un vârf metalic
Nr.
Denumirea condiţiei Condiţii de admisibilitate
crt.
3. Băşici negrupate care nu se
sparg cu un vârf metalic
-pentru produse mici 3 cu diametrul max. 2 mm
-pentru produse mijlocii 4 cu diametrul max. 3 mm
-pentru produse mari 5 cu diametrul max. 3,5 mm
4. Rizuri, fisuri Nu se admit.
5. Incluziuni active Nu se admit.
6. Suprafaţa interioară şi Netedă.
exterioară (cu excepţia
zonelor cu model imprimat)
7. Muchiile şi colţurile Să nu prezinte părţi tăioase.
8. Marginea gurii Netedă.
9. Aţe şi vine Se admit cele nepalpabile, dacă nu
influenţează aspectul exterior.
10. Decor neuniform, asimetric, Nu se admit.
scurgeri de colorant
11. Planeitatea suprafeţei de Să asigure stabilitatea produsului, suprafaţa
sprijin de sprijin şlefuită să fie dreaptă şi lustruită.
12. Abateri de la verticalitatea Nu se admite înclinarea vizibilă cu ochiul
produselor liber.
13. Ovalitate Se exprimă prin măsurarea diferenţei dintre
două diametre perpendiculare a gurii
articolelor cilindrice. Nu trebuie să
depăşească 1-1,5 mm.
3.2 Aprecierea calităţii articolelor ceramice pentru

menaj
Aprecierea calităţii articolelor ceramice pentru menaj
presupune:
• determinarea caracteristicilor de calitate:
-aspect şi culoare;
-caracteristici constructive;
-abateri constructive;
-toxicitatea glazurii;
-rezistenţa la şoc termic.
3.2.1 Identificarea sortimentului articolelor ceramice

Recunoaşterea sortimentului articolelor ceramice pentru
menaj se efectuează prin analiză organoleptică avându-se în vedere
următoarele:
a) Denumirea şi destinaţia produsului (de exemplu:
farfurie, cană, serviciu de cafea, de masă, de ceai etc)
b) Tipul de masă ceramică (porţelan, semiporţelan,
faianţă, ceramică comună) care se identifică
organoleptic prin următoarele caracteristici prezentate în
tabelul de mai jos:
Identificarea tipurilor de masă ceramică
Ceramică
Caracteristici Porţelan Semiporţelan Faianţă
comună
Culoarea în alb, alb- alb-cenuşie alb- brun-
secţiune albăstrui gălbuie roşcată,
neagră
Grosimea pereţi subţiri pereţi groşi pereţi pereţi groşi
pereţilor groşi
Sunetul clar, cristalin clar şi scurt scurt scurt
prelung înfundat înfundat
Acoperirea cu suprafaţa de suprafaţa de glazura glazura
glazură sprijin este sprijin este acoperă acoperă
neglazurată neglazurată întreaga întreaga
suprafaţă suprafaţă
Proba în translucid opac opac opac
lumină (când pereţii
transmisă au grosime
sub 3 mm)
Observaţii:
• Sunetul se produce printr-o lovire uşoară cu un corp
metalic.
• Proba în lumină transmisă se efectuează prin mişcarea

mâinii, aşezată în spatele obiectului de încercat, privit în
lumină transmisă.
c) Metoda de obţinere (strunjire, presare, turnare). Articolele
de forma unui corp de rotaţie sunt fasonate prin strunjire, articolele
artizanale prin presare, iar cele cu pereţii subţiri sau groşi cu profil
simplu sau complicat se fasonează prin turnare.
d) Modul de decorare şi glazurare apreciindu-se:
• dacă decorarea este peste glazură (se simte conturul desenului la
pipăit) sau sub glazură (suprafaţa desenului este netedă şi lucioasă);
• dacă decorarea este prin imprimare automată (desenul are 1-3
culori, este încărcat cu colorant şi se simte la pipăit); cu
decalcomanii (este bogat colorat, desenul este mai complicat şi
neted); prin pictare (este un decor fin, se constată la suprafaţă
materialul de colorare, iar detaliile care se repetă nu au precizie
dimensională); prin ştampilare (embleme aplicate la suprafaţă sau
pe spatele obiectelor).
• dacă glazura este: incoloră, transparentă şi lucioasă, colorată,
mată sau de efect.
3.2.2 Determinarea caracteristicilor de calitate

a) Aspect şi culoare
Examinarea aspectului şi identificarea eventualelor defecte se
realizează vizual şi prin palpare. Principalele defecte ce se pot
constata la articolele ceramice pentru menaj sunt următoarele:
• defecte de formă, de dimensiuni şi de masă: asimetrie,
curbură, dimensiuni necorespunzătoare, margini deformate,
neparalelismul feţelor, lipsa planietăţii, ovalitate etc.;
• defecte de suprafaţă: bavuri, scurgeri de glazură, valuri,
urme de retuşare, înţepături;
• discontinuităţi: lipsă de glazură, rugozitate, zgârieturi,
fisuri, crăpături, exfolieri de glazură;
• incluziuni: băşici, granule, grăunţe, proeminente puncte

colorate;
• defecte de decorare: decor deplasat, decor neaderent, decor
supraars, lipsă decor, nuanţă diferită, neuniformitatea liniei şi a
benzii de decor, pete de colorant, scurgeri de colorant.
Examinarea culorii se poate realiza vizual, prin compararea
produsului cu etaloane de culoare sau prin determinarea gradului de
alb în cazul articolelor din porţelan, cu leucometrul Zeiss.
b) Caracteristici constructive
• dimensiunile (înălţime, diametru, grosimea pereţilor)
se determină cu instrumente de măsurat obişnuite (riglă, echer).
• capacitatea se determină cu ajutorul cilindrilor
gradaţi. Ţinându-se seama de dimensiuni şi de volum articolele din
porţelan pot fi:
-mici, cu diametrul de până la 200 mm (produse plate) şi
volumul până la 250 cm³ (produse cave);
-mari, cu diametrul de peste 200 mm (produse plate) şi
volumul de peste 250 cm³ (produse cave).
• masa se determină prin cântărirea fiecărei piese
supuse verificării, cu ajutorul balanţei tehnice.
c) Abaterile constructive
• ovalitatea se determină prin măsurarea a două
diametre perpendiculare, calculându-se diferenţa dintre ele.
• deformarea marginilor faţă de planul orizontal se
realizează prin aşezarea, cu gura în jos, pe o placă orizontală plană
şi apoi se apasă produsul (de exemplu farfurie) cu degetul în
centrul lui. Eventualele deformări faţă de placa orizontală se
măsoară cu ajutorul unor calibre din tablă ce au trepte de 0,5 mm.
• planietatea suprafeţei de sprijin se realizează prin
aşezarea articolului pe o suprafaţă orizontală perfect plană.
Apăsând uşor cu mâna partea superioară a produsului, vom
observa dacă prezintă mişcări de balans.
d) Toxicitatea glazurii
Determinarea toxicităţii glazurii constă în identificarea
prezenţei plumbului.
Reactivii utilizaţi pentru determinare sunt: acidul acetic de
concentraţie 4% şi hidrogenul sulfurat.
Efectuarea determinării constă în introducerea soluţiei de acid
acetic 4% în produsul de examinat până la umplere, apoi acoperirea
cu o placă de sticlă, pentru evitarea evaporării rapide a acidului
acetic. Articolul cu acid acetic se aşează pe o baie de apă şi se
menţine timp de 30 minute la temperatura de 75-85°C, după care
soluţia se lasă să se răcească. Se îndepărtează placa de sticlă şi cu
ajutorul unei pipete se iau 10 cm³ de soluţie care se trec într-o
eprubetă. Peste această soluţie se toarnă 10 cm³ soluţie saturată de
hidrogen sulfurat proaspăt preparată.
Menţinerea culorii soluţiei din eprubetă şi lipsa precipitatului
dovedeşte absenţa plumbului şi, deci, netoxicitatea glazurii.
Pentru articolele ceramice de menaj, indiferent de calitatea
lor, nu este admisă toxicitatea glazurii.
e) Rezistenţa la şoc termic

Produsele destinate acestei determinări sunt încălzite la
100°C în etuvă timp de 30 de minute, după care se scot şi sunt
introduse într-o baie de apă la temperatura de 20°C. După 5 minute
se scot, se şterg bine şi se reintroduc în etuvă, acest ciclu
repetându-se de 10 ori.
Produsele sunt considerate rezistente la şoc termic dacă după
10 cicluri, la examinare, nu prezintă fisuri sau crăpături.
În continuare sunt prezentate două tabele cu referire la
numărul de defecte adimse la acelaşi produs, pe clase de calitate, şi
la condiţiile de admisibilitate a articolelor ceramice pentru menaj,
cu privire la abaterile constructive, tot pe clase de calitate.
Numărul de defecte admise la acelaşi produs
Nr. maxim de defecte

Grupa de articole Calitatea Calitatea Calitatea
I II III
Articole din faianţă 4 6 8
Articole mici (cu diametrul

din până la 200 mm sau 4 5 6
porţelan capacitatea până
la 200 cm3)
mari (cu diametrul
peste 200 mm şi 6 7 8
capacitatea peste
200 cm3)
Condiţiile de admisibilitate a articolelor de menaj
Nr. Calitatea Calitatea Calitatea

Caracteristici
crt. I II III
1 Ovalitate (max. %) 1 1,5-2 2,5-3
2 Deformarea
marginilor faţă de 1 1,5 2,5
planul orizontal
(max.mm)
3 Planietatea Să asigure o bună stabilitate. Să nu
suprafeţei de sprijin prezinte mişcări de balans ale suportului
şi capacelor.
Observaţie:
Marcarea calităţii se face numai prin ştampilare la rece, cu o
vopsea rezistentă, cu următoarele culori: roşu pentru calitatea I,
verde pentru calitatea a II-a şi albastru pentru calitatea a III-a.

1. Să se aprecieze calitatea unui serviciu de vin,
completând fişa de apreciere a calităţii, conform tabelului de mai
jos:
Produs...................
Nr.
Examinări Constatări
crt.
Elementele de
identificare
Tipul de sticlă
2 Aspect şi culoare Aspect (defecte)
Mod de decorare
Culoare
3 Caracteristici Dimensiuni
constructive
Capacitate
Masă
4 Abateri constructive Ovalitate
Stabilitatea suprafeţei
de sprijin
5 Rezistenţa la şoc termic
6 Concluzii
2. În mod asemănător, să se facă şi aprecierea calităţii unui

serviciu de masă din porţelan.
Capitolul
Detergenţi
4
Aprecierea calităţii detergenţilor comportă verificarea
caracteristicilor organoleptice şi fizico-chimice.
4.1 Examinarea caracteristicilor organoleptice

a) Aspectul se determină vizual astfel:
• pentru detergenţii condiţionaţi în stare solidă, sub

formă de granule sau sub formă de praf, se apreciază uniformitatea
mărimii granulelor sau particulelor, prezenţa aglomerărilor şi
impurităţilor;
• pentru detergenţii condiţionaţi în stare lichidă se
examinează gradul de limpezime, omogenitatea, prezenţa impurităţilor
şi depunerilor.
b) Mirosul se examinează la produsul ca atare, cunoscând

că detergenţii trebuie să-şi menţină mirosul parfumat minimum 90
zile de la data fabricării, după care nu trebuie să aibă miros
neplăcut.
c) Culoarea se examinează vizual, apreciindu-se şi

uniformitatea acesteia. Pentru detergenţii lichizi examinarea culorii
se efectuează folosind o eprubetă, unde se introduce proba de
analizat, şi se priveşte prin transparenţă. Pentru o determinare mai
exactă se folosesc mostrele etalon pentru comparare.
4.2. Determinarea caracteristicilor fizico-chimice

Verificarea caracteristicilor fizico-chimice ale detergenţilor
presupune în principal următoarele determinări: aspectul soluţiei de
concentraţie 1% produs, ph-ul soluţiei de concentraţie 1% produs,
densitatea în grămadă în stare netasată şi puterea de spumare.
4.2.1 Aspectul soluţiei 1% produs

Aspectul soluţiei de concentraţie 1% produs dă indicaţii
asupra solubilizării în apă a detergentului.
Mod de lucru
1 g de produs cântărit la balanţa tehnică se va introduce
într-un pahar Berzelius de 250 cm³ şi se dizolvă în 100 cm³ de apă
distilată, prin agitare cu o baghetă de sticlă. Se examinează apoi
aspectul soluţiei, prin transparenţă. Soluţia de detergent nu trebuie
să fie tulbure.
4.2.2 Determinarea pH-lui soluţiei 1% produs

Valoarea pH-lui soluţiilor apoase de detergenţi determină
domeniul de utilizare al acestora, astfel:
• detergenţii cu pH neutru până la slab alcalin sunt
destinaţi spălării produselor textile din lână, mătase şi fibre
sintetice;
• detergenţii cu pH-ul alcalin şi puternic alcalin sunt
destinaţi spălării produselor textile de natură celulozică (bumbac,
in, cânepă).
Pentru determinarea pH-lui cu ajutorul hârtiei indicatoare se
foloseşte soluţia de detergent pregătită pentru determinarea
aspectului soluţiei 1% produs. Cu ajutorul unei baghete de sticlă se
pune o picătură de soluţie pe hârtia indicatoare (sau se introduce
puţin capătul hârtiei indicatoare în soluţia de detergent 1% produs.

Se compară apoi culoarea obţinută cu scara de culori a cartelei
hârtiei indicatoare, citindu-se valoarea pH-lui, indicată în dreptul
culorii identice cu culoarea hârtiei pe care s-a aplicat soluţia de
detergent.
4.2.3 Determinarea densităţii în grămadă, în stare

netasată
Pentru detergenţii condiţionaţi sub formă de granule sau
praf, densitatea în grămadă dă indicaţii asupra uniformităţii formei
şi mărimii particulelor şi asupra solubilităţii (detergenţii cu
particule fine, de mărime uniformă se solubilizează mai uşor şi mai
complet).
Mod de lucru
Un cilindru gradat de 250 cm³, uscat şi cântărit la balanţa
tehnică, se umple până la reper cu detergentul de analizat. În timpul
umplerii, cilindrul se ţine înclinat, apoi prin rotire uşoară, se aduce
în poziţie verticală, lăsând să cadă produsul fără să se taseze.
Cilindrul umplut cu detergent până la reperul de 250 cm³ se
cântăreşte la balanţa tehnică.
Densitatea în grămadă, în stare netasată se calculează după
formula:
d = (m1 – m / 250) x 1000 (g/dm³)
m = masa cilindrului (g)
m1= masa cilindrului umplut cu detergent (g)
4.2.4 Determinarea puterii de spumare

Puterea de spumare este capacitatea soluţiilor apoase ale
detergenţilor de a uşura formarea spumelor şi de a mări stabilitatea
lor.
Referitor la spumare, se mai determină şi stabilitatea spumei

şi desimea spumei.
• Principiul metodei
Se măsoară volumul de spumă obţinut după căderea de la
înălţimea de 450 mm a 500 ml soluţie de detergent, pe o suprafaţă
lichidă din aceeaşi soluţie, aflată într-un cilindru gradat.
• Aparatura
Aparatura este formată dintr-o pâlnie de
separare, constituită dintr-un rezervor sferic (l)
cu capacitatea de 1000 ml, prelungit cu tubul (2)
cu lungimea de cca 200 mm, prevăzut la
extremitatea inferioară cu robinetul (3) şi cu un
reper (3’) la 150 mm deasupra robinetului .
Fig. nr. 33 Aparatul pentru determinarea puterii de

spumare
Mod de lucru
Pâlnia de separare se fixează pe un stativ metalic. La partea
inferioară a pâlniei se găseşte un cilindru gradat de 1000 ml, cu
ajutorul căruia se măsoară volumul de soluţie şi de spumă format.
Se prepară 1 l de soluţie detergent de concentraţie 1%,
într-un balon cu fund plat, folosind apa de canal. În cilindrul gradat
se introduc 50 ml soluţie, fără ca să se formeze spumă, turnând
soluţia pe baghetă.
Se introduc 150 ml soluţie de detergent până la reperul (3’)
de pe tubul cilindric al pâlniei. Se toarnă încă 500 ml în pâlnie, care
se lasă apoi să curgă liber în cilindrul gradat, până ce volumul
soluţiei ajunge la reperul (3’). Se măsoară exact volumul spumei
după 30 secunde, 3 minute şi 5 minute de la oprirea curgerii. Se fac
3-4 determinări, folosind aceeaşi soluţie şi se ia drept rezultat final
media aritmetică a rezultatelor obţinute.
Calcul
a) puterea de spumare (Psp) se exprimă în ml şi

reprezintă spuma formată după 30 secunde (Vo), 3
minute şi 5 minute după oprirea curgerii soluţiei (Vt) =
500 ml.
b) stabilitatea spumei (Ssp) se calculează cu formula:
Ssp = Vt/Vo
c) desimea spumei (Dsp) se calculează cu formula:
Dsp = 550 – Vt/Vo
Rezultatele se trec în tabelul următor:
Deter- Psp Ssp Dsp

V0 Vt3 Vt5
minare 30’’ 3’ 5’ 3’ 5’ 3’ 5’
1
Valoare
medie
4.3 Lucrare practică

Să se aprecieze calitatea unui detergent, efectuându-se
examenul organoleptic şi fizico-chimic, completând fişa de
apreciere a calităţii conform tabelului de mai jos:

Produs......................

crt.
Elementele de
identificare
2 Caracteristici Aspect
organoleptice
Miros
Culoare
3 Caracteristici fizico- Aspectul soluţiei de

chimice 1% detergent
pH-ul
Densitatea în
grămadă în stare
netasată
Puterea de spumare
4 Concluzii
Capitolul
Mărfuri electrotehnice
5
5.1 Surse electrochimice de curent
Pentru aprecierea calităţii surselor electrochimice de curent
electric se procedează la următoarele determinări:
• examinarea aspectului şi marcării;
• deteminarea tensiunii nominale;
• determinarea duratei de descărcare.
5.1.1 Identificarea sortimentului

Identificarea sortimentului de pile şi baterii electrice se face
ţinându-se seama de tipul sursei şi de principalele caracteristici
tehnico-funcţionale: forma elementului, caracteristica dimensională,
numărul de elemente şi tensiunea nominală (electromotoare).
5.1.2 Examinarea aspectului şi marcării

Învelişul exterior al pilelor şi bateriilor electrice este
executat din carton, metal sau material plastic conform standardelor
de produs. Referitor la verificarea aspectului se observă dacă
prezintă:
• urme vizibile de vătămări mecanice;

• deformări ale îmbinărilor;
• pete;
• ştersături;
• scurgeri de electrolit;
• corodări ale învelişului şi părţilor metalice.
În cazul acumulatoarelor se observă dacă:
• bacurile din bachelită prezintă fisuri;
• stratul de smoală este uniform şi fără fisuri;
• punţile de legătură dintre elemente sunt corect lipite
de bornele acestora;
• capacul de ermetizare este bine lipit şi fără fisuri.
Referitor la marcare se verifică dacă pe sursele
electrochimice se găsesc inscripţionate următoarele date:
• emblema producătorului;
• tipul sursei;
• tensiunea nominală;
• polaritatea bornelor;
• data sau codul datei de fabricaţie;
• perioada de conservare sau data la care produsul
expiră;
• capacitatea electrică nominală (la acumulatoare).
5.1.3 Determinarea tensiunii nominale

Determinarea se face cu un voltmetru (având clasa de
precizie de 0,5 sau chiar mai bună) care se conectează la bornele
pilei sau bateriei. Aparatul se va comuta pe un domeniu de măsură
care să asigure o sensibilitate cât mai mare. Valoarea tensiunii
nominale (electromotoare) se va citi pe cadranul aparatului.
Sursele electrochimice se pot considera corespunzătoare
dacă tensiunea nominală are valoarea:
• 1,3 V pentru pilele cu oxid de mercur;
• 1,5 V pentru pilele uscate, alcaline şi cele cu oxid de
argint;
• 3 V pentru pilele cu litiu;
• 1,2 V pentru acumulatoarele cadmiu-nichel;

• 2 V (minim) pentru acumulatoarele cu plumb încărcate.
5.1.4 Determinarea duratei de funcţionare

Determinarea se face prin metoda descărcării pe o rezistenţă
constantă, a cărei valoare este prevăzută în standardele de produs.
Pentru realizarea acestei verificări sunt necesare o rezistenţă
şi un voltmetru conectate în paralel cu sursa electrochimică ce
trebuie verificată.
Regimul în care are loc descărcarea poate fi continuu sau
intermitent (în acest caz, descărcarea are loc zilnic pentru un număr
precizat de minute).
Condiţiile pentru verificarea duratei de funcţionare sunt
precizate în tabelul de mai jos:
Tipul pilei Rezistenţa de Tensiunea de Ciclul zilnic

sau bateriei descărcare oprire de descărcare
R1 5Ω 0,9 2 minute
R 14 5Ω 0,9 5 minute
R 20 5Ω 0,9 30 minute
3 R 12 15 Ω 2,7 10 minute
6 F 22 900 Ω 5,4 4 ore
Observaţie:
Verificarea se face la temperatura de 20 ± 2°C, iar
umiditatea relativă a aerului trebuie să fie cuprinsă între 45% şi
75%. Dacă în timpul încercării nu pot fi respectate aceste valori,
condiţiile de mediu trebuie menţionate în buletinul de analiză.
Sursele electrochimice se pot considera corespunzătoare

dacă durata minimă de descărcare se încadrează în următoarele
valori:
Tipul pilei sau bateriei Durata minimă de descărcare

R1 25 minute
R3 10,8 ore
R6 220 minute
R 14 90 minute
R 20 630 minute
3R 12 200 minute
6F 22 25 ore
5.2 Conductori electrici

Pentru aprecierea calităţii conductorilor electrici se procedează
la următoarele determinări:
• determinarea dimensiunilor;
• determinarea continuităţii.

Pentru identificarea cu uşurinţă a sortimentului de
conductori electrici de uz curent ne folosim de simbolul acestora,
care se referă la următoarele semnificaţii:
• tipul conductorului, respectiv pentru instalaţii fixe (F)
şi pentru instalaţii mobile (M);
• materialul din care este alcătuit conductorul, respectiv
din aluminiu (A) şi din cupru (în simbol nu apare A);
• natura izolaţiei, respectiv din materialul plastic (Y) şi
din cauciuc (C);
• execuţia la conductorii pentru instalaţii mobile,

respectiv uşoară (U), mijlocie (M) şi grea (G) şi dacă au un înveliş
textil (T).
Simbolul conductorului este urmat de cifre care indică fie
secţiunea, de exemplu 2,5 mm² fie tensiunea până la care rezistă, de
exemplu 250 V.

Examinarea aspectului constă în controlarea suprafeţei
materialului izolator observându-se dacă:
• este continuă;
• are grosimea uniformă, sau prezintă denivelări;
• are rupturi, zgârieturi sau destrămări ale învelişului
textil.
Conductorii electrici se livrează în colaci sau pe tambur de
lemn sau material plastic, fiecare trebuind să poarte o etichetă
cuprinzând cel puţin următoarele date:
• marca de fabrică a întreprinderii producătoare;
• tipul (simbolul);
• lungimea (m);
• data fabricaţiei;
• semnul organului de control tehnic al calităţii.
5.2.3 Determinarea dimensiunilor

Această deteminare se face cu ajutorul unui şubler sau a
unui micrometru. Ea comportă două măsurători:
• pentru determinarea izolaţiei;
• pentru aflarea diametrului conductorului.
Pentru a afla diametrul conductorului se realizează în
prealabil dezizolarea capătului accesibil şi apoi măsurarea cu
şublerul sau micrometrul.
Pentru a determina grosimea izolaţiei se va determina

diametrul total al conductorului din care se va scădea diametrul
conductorului.
h = (D – d) / 2
h = grosimea izolaţiei
D = diametrul total al conductorului, cu izolaţie cu tot (mm)
d = diametrul conductorului propriu zis (mm)
5.2.4 Determinarea continuităţii

Această determinare constă în supunerea conductorului la o
tensiune continuă sau alternativă de maximum 24 V. Circuitul este
închis prin intermediul unei lămpi de semnalizare.
În cazul în care există continuitate (deci nu sunt întreruperi
ale conductorului), lampa de semnalizare se aprinde, în caz contrar
nu se aprinde.
5.3 Aparataj electric de joasă tensiune

Pentru aprecierea calităţii aparatajului electric de joasă
tensiune se procedează la următoarele determinării:
• determinarea continuităţii contactelor electrice

Identificarea sortimentului aparatajului electric de joasă
tensiune se realizează ţinându-se seama de:
• categoria de aparataj, respectiv de conectare, comutare
şi întrerupere, de racordare la reţeaua de curent sau aparataj de
protecţie;
• mod de instalare;
• mod de acţionare;
• mod de protecţie împotriva agenţilor externi;
• caracteristicile curentului la care funcţionează.

Examinarea aspectului general se face vizual observându-se
integritatea şi dacă articolul prezintă defecte vizibile, astfel:
• capace şi socluri deformate, fisurate, crăpate, ştirbite;
• componente lipsă;
• părţile metalice corodate.
Examinarea marcării se face vizual observându-se dacă

este vizibilă şi dacă cuprinde toate menţiunile necesare identificării
produsului, şi anume:
• marca de fabrică a întreprinderii producătoare;
• tipul produsului;
• tensiunea nominală (V);
• curentul nominal (A);
• simbolul pentru natura curentului.
Pentru marcarea curentului şi a tensiunii nominale se pot
folosi cifrele fără simbol, intensitatea fiind plasată înaintea sau
deasupra tensiunii separate eventual printr-o linie, de exemplu:
6A/250 V; 6A – 250V; 6A 250 V sau 6/250.
5.3.3 Determinarea continuităţii contactelor electrice

Această determinare se realizează cu un dispozitiv de
control alcătuit dintr-o sursă electrochimică de curent electric şi o
lampă.
Pentru determinare se introduce (de exemplu) fişa la priză,

iar pentru fiecare din cei doi poli (în cazul existenţei contactului de
protecţie şi pentru acesta) se conectează dispozitivul de control.
Dacă lampa de control se va aprinde, continuitatea contactelor este
bună. La fel se procedează şi pentru întrerupătoare şi comutatoare
în toate poziţiile de acţionare. Pentru circuitul închis lampa de
control trebuie să lumineze, iar pentru circuitul deschis lampa de
control nu trebuie să lumineze.
Siguranţele fuzibile sunt bune dacă, prin conectarea
dispozitivului de control la piesele de contact ale patronului fuzibil,
lampa de control luminează.
5.4 Articole de iluminat

Pentru aprecierea calităţii articolelor de ilumunat se procedează
la următoarele determinări:
• determinarea protecţiei contra electrocutării.

Articolele de iluminat sunt reprezentate de sursele de
lumină şi de corpurile de iluminat.
Identificarea surselor de lumină se face ţinându-se seama
de: tipul sursei, formatul balonului, putere absorbită, tipul soclului,
eficacitate luminoasă, culoarea radiaţiei vizibile, iar pentru
corpurile de iluminat se ţine seama de: domeniul de utilizare, tipul
şi numărul de lămpi folosite, manevrabilitate şi caracteristicile
curentului.

Examinarea aspectului general al surselor de lumină se
face vizual observându-se dacă prezintă defecte precum:
• balon sau tub fisurat sau cu incluziuni în masa

sticloasă;
• filament desprins sau necentrat;
• oxidări ale părţii filetate a soclului;
• chit pe balon sau pe soclu care ar împiedica montarea
în dulie;
• stratul luminofor desprins (căzut);
• pete colorate uşor vizibile, vine şi valuri ale tubului.
Referitor la examinarea marcării se observă dacă aceasta
este uşor vizibilă şi durabilă (frecarea dus-întors, de 10 ori, a
locului marcat, cu o ţesătură de in umezită în apă şi apăsată cu
degetul după frecare trebuind să rămână vizibilă) şi dacă are toate
menţiunile necesare identificării produsului:
• emblema fabricii producătoare;
• tipul lămpii;
• puterea nominală (W);
• caracteristica de culoare şi eficacitatea luminoasă
(pentru lămpile fluorescente).
Examinarea aspectului corpurilor de iluminat se face
vizual, observându-se:
• existenţa tuturor părţilor componente, integritatea lor,
dacă se asamblează corect şi dacă dulia se răsuceşte la montarea
becului;
• dacă prezintă părţi metalice oxidate, neacoperite cu
lac, vopsea, sau negalvanizate;
• existenţa unor exfolieri şi desprinderi ale stratului
acoperitor;
• dacă conductorii electrici sunt deterioraţi sau sunt prea
scurţi la exteriorul tijei pentru a putea fi montaţi;
• dacă globurile, cupele sau abajururile prezintă defecte
specifice materialelor din care sunt obţinute.
Se verifică dacă marcarea este făcută într-un loc vizibil şi

dacă conţine menţiunile necesare identificării produsului:
• marca de fabrică;
• tipul sau numărul de model din catalogul
producătorului;
• numărul de lămpi şi puterea nominală (W) a acestora;
• simbolul clasei de protecţie împotriva electrocutării.
-pentru clasa II-a de protecţie
III -pentru clasa III-a de protecţie
Durabilitatea marcării se verifică prin ştergere, frecând uşor

timp de 15 secunde, cu o pânză îmbibată în apă, apoi după uscare,
se mai freacă timp de 15 secunde cu o pânză îmbibată în benzină.
După încercare, marcarea trebuie să fie lizibilă.
5.4.3 Determinarea protecţiei contra electrocutării

Această determinare se face la corpurile de iluminat, cu
ajutorul aparatului numit deget de control, prin aplicarea lui pe
toate părţile metalice susceptibile a fi atinse.
Protecţia împotriva electrocutării se consideră asigurată
dacă, în momentul atingerii părţilor metalice cu degetul de control,
lampa acestuia nu se aprinde.
1. Să se identifice următorul sortiment de produse

electrotehnice, completându-se tabelele de mai jos:
a) Surse electrochimice de curent electric
Tipul Forma Caracteristica Numărul de Tensiunea

sursei elementului dimensională elemente nominală
R1
R3
R6
R 14
R 20
3 R 12
6 F 22
b) Conductori electrici
Simbolul Identificarea conductorului (descifrarea simbolului)

conductorului
AF Y 2,5
F 250
FY 500
AFYY 500
MCU
MCM
MCG
MCUT
c) Aparataj electric de conectare, comutare şi întrerupere
Tipul Mod de Mod de Mod de Caracteristici Grad de

articolului acţionare instalare protecţie curent protecţie
Întrerupător 1
Întrerupător 2
Întrerupător 3
Comutator 1
Comutator 2
Comutator 3
d) Aparataj electric de racordare la reţea
Tipul Mod de Numărul Numărul Caracteristici Grad de

articolului instalare fazelor aparatelor curent protecţie
conectate conectate
Priza 1
Priza 2
Priza 3
Fişa 1
Fişa 2
Fişa 3
e) Surse electrice de lumină
Tipul sursei Formatul Tipul Putere Eficacitate Culoarea

de lumină balonului soclului absorbi luminoasă radiaţiei
tă vizibile
Bec 1
Bec 2
Bec 3
Lampă
fluorescentă
1
Lampă
fluorescentă
2
Lampă
fluorescentă
3
f) Corpuri de iluminat
Tipul Domeniul Numărul Manevrabilitate Caracteristici

corpului de de lămpi curent
de utilizare folosite
iluminat
Aplică
Lustră
Corp de
iluminat
portabil
Veioză
Lanternă
2. Să se verifice funcţionarea unei pile electrice, a unui bec,

a unui corp de iluminat portabil precum şi protecţia acestuia contra
electrocutării.
3. Să se verifice continuitatea unui conductor electric şi

continuitatea contactelor electrice la o priză şi un întrerupător
electric.
BIBLIOGRAFIE
1. Atanase, I. Caiet de lucrări practice la merceologia

Petrescu, V. produselor din piele, Lito ASE, Bucureşti,
1972
2. Diaconescu, I. Merceologie alimentară, Editura Eficient,
Bucureşti, 1998
3. Dima, D. Îndrumător pentru determinarea calităţii
Felea, H. mărfurilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Onuţu, N. Bucureşti, 1977
4. Dimitriu, M. Chimia produselor alimentare, Editura
Paraschiv, E. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
5. Diaconescu, I. Analiza senzorială în societăţile comerciale,
Păunescu, C. Editura Univers, Bucureşti, 2003
6. Dinu, V. Bazele merceologiei, Editura ASE, Bucureşti,
Negrea, M. 2001
7. Dinu, V. Merceologia produselor nealimentare, Editura
ASE, Bucureşti, 2002
8. Dumitru, D. Îndrumar pentru lucrări de laborator la
Diaconescu, I. merceologia produselor alimentare, Lito ASE,
Bucur, I., ş.a. Bucureşti, 1985
9. Dumitru, D. Mărfurile alimentare în comerţul internaţional,
Pamfilie, R. Editura Economică, Bucureşti, 2001
Procopie, R.
10. Ionaşcu, I. Metode şi tehnici de asigurare şi control a calităţii
Răducanu, I. produselor industriale, Lito ASE, Bucureşti, 1989
Atanase, I.
Schileru, I.
11. Pamfilie, R. Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de
export-import, Editura Oscar-Print, Bucureşti, 1996
12. Păunescu, C. Lucrări aplicative la merceologia alimentară,
Editura ASE, Bucureşti, 2001
13. Petrescu, V. Merceologie industrială, Editura SIC, Bucureşti,
Răducanu, I. 1993
14. Pleşea, D. Mărfuri electrice şi electronice – lucrări aplicative,
Editura ASE, Bucureşti, 2001
15. Redeş, Al. Merceologie industrială, Editura Eficient,
Petrescu, V. Bucureşti, 1999
Răducanu, D.
Pleşea, D.,
16. Segal, R. Analiza senzorială a produselor alimentare,
Barbu, I. Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
17. Stanciu, I. Calimetrie, Editura Oscar-Print, Bucureşti,
Schileru, I. 1998
Onete, B.
Atanase, A.
Stanciu, C.
Şerbulescu, L.
18. *** Colecţia de standarde române (SR) pentru produse
alimentare

Aprecierea Calitatii Marfurilor Alimentare Si Nealimentare - Caiet de Lucrari Practice

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Aprecierea Calitatii Marfurilor Alimentare Si Nealimentare - Caiet de Lucrari Practice

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ARGUMENT

Prezentul caiet este un instrument necesar pregătirii şi

Aprecierea calităţii mărfurilor alimentare este o operaţie

În partea I-a a caietului de lucrări practice este prezentată

De asemenea, este prezentată şi metodologia de

Proprietăţi organoleptice ale biscuiţilor

1.1.1 Examinarea organoleptică

acum, la masticare, observăm dacă scrâşneşte în dinţi, ceea ce ar

Defecte admise ale biscuiţillor

1.1.2 Lucrare practică

Evaluarea calităţii senzoriale a pâinii, prin metoda scării de

Treptele de apreciere a calităţii senzoriale a pâinii se

Produsul, care nu întruneşte numărul minim de puncte sau

1.2 Conserve din legume şi fructe

Proprietăţile organoleptice ale conservelor de legume

Aspect la exterior Recipient de sticlă curat, închis ermetic, cu capacul

Cutie metalică nebombată, neturtită, fără pete de rugină; se

Etichetă curată, vizibil imprimată cu toate elementele de

Recipient de sticlă curat.

Aspect conţinut Legume întregi, Legume Legume Legume

Proprietăţile organoleptice ale conservelor

Culoare conţinut Corespunzătoare legumelor prăjite şi sterilizate

Proprietăţile organoleptice ale compoturilor

1.2.1 Examinarea organoleptică

b) Referitor la examinarea marcării se va observa

Ordinea de examinare a caracteristicilor organoleptice a

Nu se execută analiza senzorială la conservele care prezintă

1.2.2 Lucrare practică

Evaluarea calităţii senzoriale a compoturilor, prin

Evaluarea fiecărei caracteristici senzoriale se face prin

Fişă de analiză senzorială

Pe baza punctajului total se acordă calificativul produsului

Condiţia minimă de calitate pentru livrarea unui produs este

1.3 Produse lactate

Proprietăţile organoleptice ale untului

Proprietăţile organoleptice ale brânzei telemea

Proprietăţile organoleptice ale brânzeturilor cu pastă opărită

1.3.1 Examinarea organoleptică

a) Examinarea ambalării şi marcării

La examinarea ambalajului se va urmări:

b) Examinarea caracteristicilor organoleptice

• Produse lactate acide

1.3.2 Lucrări practice

a) Să se aprecieze calitatea senzorială a untului,

Evaluarea calităţii senzoriale a untului,

Masă puţin lucioasă, Masă mată, culoare 4

Masă mată, uşor striată, Masă mată, uşor 3

Masă cu o uşoară Masă cu o uşoară 2

Masă dezuleiată, foarte Masă foarte 1

Consistenţă 0...5 Moale, onctuoasă, tartinabilă, nesfărâmicioasă. 5

Miros 0...5 Plăcut, aromat, fără Plăcut, aromat, uşor 5

Uşor de drojdii, uşor de Uşor de drojdii, uşor 3

De drojdii, de malţ, de De drojdii, de malţ, 2

Puternic de drojdii, Puternic de drojdii, 1

Gust 0...5 Curat, aromat, fără Curat, aromat, dulce 5

Curat, dar cu aromă mai Curat, dar cu aromă 4

Uşor de drojdii, uşor de Uşor de drojdii, uşor 3

De drojdii, de malţ, de De drojdii, de malţ, 2

Puternic de drojdii, Puternic de drojdii, 1

În funcţie de numărul de puncte totalizate, se stabileşte

Produsul care nu întruneşte numărul minim de puncte sau

b) Să se aprecieze calitatea senzorială a brânzei telemea

Evaluarea prin punctaj a calităţii senzoriale a produsului brânză

Culoare 0...5 Albă, uniformă Albă, cu Albă, 5