UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI DIN CLUJ-NAPOCA

DEPARTAMENTUL DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

PLAN DE INTERVENȚIE PENTRU

ELEV CU SINDROM DOWN
Abstract

Obiectivele acestei lucrări sunt de a realiza un plan de inetrvenție pentru un copil cu

dizabilităti (sindromul Down). În cadrul demersului nnostru vom pleca de la câteva aspecte
medicale și vom explica ce presupune această boală. Vom realiza de asemenea un plan de
interve ție punând accentul de reflecții specifice în proiectarea curriculumului: ce trebuie să
învețe, cum trebuie să învețe și ce va face copilul sau cum se va înadra în societate după
absolvirea studiilor.

Introducere

Sindromul Down este considerat în literatura de specialitate ca fiind o boală genetică,

cromozomială care afectează 1/1000 de copii. Aceasta boală a fost descrisă de medicul
britanic John Langdon Down în 1866; la mijlocul secolului trebut, Jerome Lejeune a
descoperit că sindromul Down este cauzat de prezența unui cromozom în plus, adică în loc de
46 de cromozomi câți are o persoană în mod normal, persoanele cu sondrom Down au cu unul
în plus.

Boala se manifestă diferit, astfel că gradul de dizabilitate este greu de apreciat de la o

persoană la alta la momentul nașterii, pentru că boala evoluează diferit.

Cauzele acestei boli sunt datorate faptului că diviziunea celulară la nivelul ovocitului
este anormală înainte sau în momentul concepției, iar factorii care determină ca celulele să se
dividă anormal nu este cunoscut deocamdată. Oamenii de știință afirmă ca genele sunt grupate
sub formă de cromozomi, iar în urma diviziunii anormale rezultă un material genetic
suplimentar – adică un extra cromozom.

Există o serie de trăsături ale copiilor cu sindrom Down.

1. Trăsături fizice:
- Statură mică;
- Tonus muscular scăzut;
- Musculatura gastrică se tonifică în jurul vârstei de doi ani;
- Gât scurt și gros;
- Brațe și picioare scurte;
- Urechi de formă modificată;
- Limbă și gură anormal constituite;
- Pete pe irisul ochilor;
- Dinți atipici și încovoiați.
2. Afecțiuni asociate sondromului Down:
- Nivel de inteligență scăzut;
- Afecțiuni ale inimii;
- Prezența mai multor boli: tiroidiană, afecțiuni oculare, cataractă, etc.
3. Factori de risc:
- Vârsta mamei;
- Vărsta tatălui;
- Frate sau soră cu acest sindrom;

Investigații înainte de a rămâne însărcinată:

 - Testarea genetică;
- Screeningul prenatal - ecografie fetală, triplu test al serului matern, etc.

În perioada sarcinii:

- Amniocenteza (săpt 15-18)

Principalele caracteristici de comunicare și limbaj ale copiilor cu sindrom Down.

Copiii cu sindrom Down au o serie de dificultăți, printre care:

 - Dificultăți senzoriale: ei se retrag sau se tem de anumite situații în care nu se simt
confortabili
- Nu simt sau nu conștientizează prezența stimulilor, și din acest motiv caută
experiențe senzoriale intense;
- Nivelul de activitate poate oscila: de la scăzut la ridicat;
- Prezintă anumite dificultăți de organizare a comportamentului.

De asemenea au o serie de deprinderi de comunicare timpurii, precum:

- Protest și solicitare
- Intenție de comunicare.

Pentru un copil cu sindrom Down, abilitățile lingvistice sunt deficitare în raport cu

cele non-verbale, comunicarea non-verbală fiind un avantaj . Pe de altă parte, prezintă
dificultăți de inteligibilitate a vorbirii.

Evaluarea copiilor cu sindrom Down: în cazul acestor copii, scopul evaluării este acela
de a genera o serie de strategii de intervenție personalizată care să aibă la bază profilul unic al
fiecărui copil. Astfel se evaluează:

- Limbajul;
- Vorbirea.

Dat fiind faptul că evaluarea vorbirii este deosebit de importantă,trebuie să se țină cont de:

- Relația dintre dezvoltarea cognitivă, motorie, istoricul medical si cel educațional;

- Nevoile și prioritățile în intervenție;
- Lipsa factorilor distractori;
- Raspunsul copilului la persoane și obiecte în diferite medii;
- Analiza mostrelor de limbaj;
- Comunicarea non-verbală;
- Funcția auditivă;
- Etc.
 Programul de intervenție pentru copiii cu sindrom Down ar trebui să vizeze aspecte
diferite în funcție de deficiențele ocazionate de această boală. Astfel,în cazul persoanelor cu
sindrom Down care suferă de pierderi de auz, se recomandă:

- Evaluările funcției auditive, intervenții și tratamente medicamentoase;

- Organizarea unuimediu propice pentru astfel de persoane prin reducerea
zgomotelor și meținerea contactului vizual în tipul unei conversații;
- Folosire sistemelor de comunicare alternative și augmentative care să aibă un
maximum de suport vizual;

În ceea ce privește îmbunătățirea articulației și fonologiei se recomandă următoarele:

- Încurajarea controlului cu privire la deprinderile motorii orale;

- Discriminarea sunetelor și producerea vocală în etapa gânguritului;
- Practicarea sunetelor vorbirii în perioada cuprinsă înter 12 și 18 luni;
- Tinerea unei evidențe cu prvire la producțiile suntetelor vorbirii;
- Etc.

Copiii cu sindrom Down trebuie să învețe cum să producă un vocabular de bază, iar
pentru aceasta este nevoie de o monitorizare continuă a copilului. Sunt multe aspecte care
trebuie luate înseamă atunci când se dorește integrarea unui copil cu sondrom Down în
societate. Este mai bine decât știut că în țara noastră există o anumită ezitare în ceea ce
privește munca persoanelor cu dizabilități. Din acest motiv, cosnideră că în funcție de educația
de la școală și din familie, persoana cu sindrom Down va acționa într-un fel sal altul în
societate.

Omul este un individ social, iar din această categorie fac parte și persoanele cu
sindrom Down. Este mai bine decât știut că astfel de persoane sunt extrem de prietenoase și că
familia trebuie să pună un mare accent pe normele sociale, pe ceea ce este permis și pe ceea
ce nu este permis, să recunoască atunci când are loc un abuz fizic asupra lor, dat fiind faptul
că persoanele cu sindrom Down au o toleranțăm mare la durere.

Persoanele cu sindrom Down și nu numai au nevoie de îngrijiri pe tot parcursul vieții:

un asemenea diagnostic nu este ușor de primit, dar dacă se decide nașterea copilului, atunci
trebuie să ne facem responsabili pentru viața sa, pentru educația sa, pentru integrarea în
societate. Persoanele cu dizabilități fizice sau psihice au nevoie de toleranță și acceptare,dar în
opinia noastră și de multă afecțiune. Deși demersul este greu, din cauza prejudecăților din țara
noastră, în țările dezvoltate aceste persoane sunt încadrate pe piața muncii si duc o viață
aproape normală (în măsura în care este posibil).

În Spania- spre exemplu – exista asociații al căror obiectiv este introducerea

persoanelor cu sindrom Down pe piața muncii, cu scopul de a obține o mai mare autonomie și
o viață independentă a acestor persoane. Obținerea unei slujbe este unul din principalele
obiective ale acestor asocialții.

Una dintre aceste asociații este DOWN Espana, organizație care își orientează
activitatea și proiectele spre obținerea unui loc de muncă pentru acest tip de persoane 1.

DOWN Espana realizează activități de informare a firmelor cu privire la statutul

juridic al acestor persoane și al drepturilor acestora,: în plus Ley de Discapacidad 2 obligă
firmele mici și mijlocii care au peste 50 de angajați să angajeze 2% persoane cu dizabilități.

Studiu de caz - acest studiu este realizat pe o persoană din familia soției: mama copilului
angajat Anaf, tatăl – profesor.

Etape de parcurs în stiudiul de caz:

1. Prezentarea cazului
2. Ancheta socială
3. Examene: somatic, psihopedagogoc, logopedic, neuropsihiatric
4. Recomandări, concluzii, rezultate

Plan individualizat:

- Se caută metode de dezvoltate a abilităților de comunicare și formarea unor

deprinderi comportamentale specifice pentru integrarea în școală; prin acestea se
încearcă stimularea tendinței de comunicare și relaționare cu ceilalți. Printre
specialiștii care intervin în program, menționăm: psihopedadogil, educatorul,
serviciile comunitare
- Scopul și obiectiele sunt pe termen mediu-lung și pe termen scurt

Chiar dacă persoanele cu sinfrom Down sunt considerate difetie, ele au aceleași neoi
ca oricare dintre noi; astfel ei au nevoi precum: incluziune în grup, prieteni, iubire,
apartenență. Strategiile utilizate sunt cele centrate pe copil.

Intervenție în arealul conținuturilor vehiculate la disciplina Cultură civică

Profesorul este partener cu elevul, iar implicarea elevilor în luarea deciziilor s-a
doverdit a fi mai bună decât impunerea deciziilor. Intervenția se poate realiza astfel:

1 http://www.sindromedown.net/noticia/hacia-la-inclusion-laboral-de-las-personas-con-sindrome-de-down/ ,
consultat la data de 14.02.2018
2 http://www.sindromedown.net/noticia/positiva-pero-conservadora-y-poco-ambiciosa/, consultat la data de
14.02.2018
 Exemplu: Ionel este un copil cu sindrom Down, destul de agitat care nu reușește să
rezolve temele la disciplina cultură civică. Profesorul se adresează elevului cu calm, făcându-l
să înțeleagă că lecțiile de cultura civică îi ajută să fie mai buni, să cunoască valorile și
idealurile, să înțeleagă ce este drept și ce nu este drept. Copilul cu sindrom Down este rugat să
le explice colegilor și profesorului ce îi place și ce nu îi place la lecția respectivă. Profesoul îl
pune pe elev să deseneze modul în care el vede dreptatea: în școală, în societate, în familie,
etc. Pleând de la desen, colegii vor colabora unii cu alții pentru a explica ce este dreptatea.

Intervenția profesorului și a celolalți elevi trebuie să fie moderată, calmă și liniștită,

pentru ca acestui copil să i se ofere un mediu propice de dezvoltare.

Concluzii

Noi considerăm că un copil cu probleme precum sindromul Down trebuie ajutat să

arcurgă anii de școală pentru a ajunge un individ autonom. Desigur că traseul este greu
și anevoios, însă prin implicarea tuturor părților se vor reuși obiectivele propuse.