lvan Franlro

Trdia odatd intr-o pldure un Vulpoi deo-

sebit de giret, pe nume Michita. De multe ori
l-au urmdrit vindtorii hdituindu-l cu ciinii,
i-au intins felurite capcane, insd n-au reugit
si-l prindd. Vulpoiul Michita igi bitea joc
de ei, ocolind toate pericolele ce-l pfndeau,
ingtiin{ind $i pe semenii lui de primejdiile
ce-l inconjurau. Iar cind se pregitea sd
?
 meargi la vindtoare, cu deosebire pentru a
da iama prin cotele sau cimdri-apoi nu era
alt ho{ mai indrdznet, mai giret, mai iste}
ca el. Ajunsese si plece la v'inat gi ziua-n
amiaza mate qi niciodatd nu revenea cu tra-
ista goald.
Cu Eansa pe care o avea de fiecare datd,
precum Si viclenia sa l-au ficut peste misurd
de infumurat. Ajunsese si creadii cd pentru
el totul e p osibil.
Ce crede{i voi cd numai de atit sinL in
-
stare? se liuda fald de semenii lui. Pini
acum am dat iama numai prin sate, dar sd
qtifi cd miine, in plini zi, am sd merg in
tirgul din oraE Si am si fur chiar de acolo
o gdind.
- Ia nu mai spune bazaconii! incercau
si-l potoleascd cei din jur.
s6 va de-
- Ce bazaconii? Atunciam
monstrez ce snt in stare, se infierbintb
Vulpoiu l.*
Om vedea sau nu, asta e greu de zis.
-
Prin orag ciinii unrbli in haite. Poate doar

i;ti:liff
'#;'
J;?%,

dacd te vei preface intr-un purice, nu te vor

zdri si te sfigie.
O sd vedeji cd nu va fi nevcie si devin
-
purice qi nici nu mi vor sfiEia ciinii, se gro-
zdvi Vulpoiul, care-qi pusese in gind si dea
a doua zi o raitd prin oraE gi si fure o gdina
din tirg.
Insd de data aceasta Michita didu greg. La
inceput reugi sd se strecoare prin cinepa gi
lanurile de porumb de la marginea oraEului;
de aici o lud prin gridini, sdrind peste gar,
duri gi ascunzindu-se prin buruieni, pini se
pomeni in mijlocul oragului. Acum ii era greu
sd meargi mai departe. Ar fi trebuit sb
llEneascd intr-o clipd pe stradi, si se repeadir
apoi in piald Ei si revind tot atit de repede
de unde plecase. Pe stradi qi in pia{d se
auzeau tot felul de {ipete, zgomoie, zarvb,
scirfiit de care, huruit de ro{i, tropot de
copite, grohditul porc ilor-int r-un cur,int o
hbrmdlaie cum Michita al nostru nici in vis
nu visase, nici cind avea friguri n-o pome-
nise.
'5
 Ce si facd insi? Trebuia si se incumete
s5-Ei duci planul la bun sfirgit. Stitu' pre{
de vreo doud ceasuri, sub nigte buruieni de
lingi un gard gi se mai obignui putin cu agi-
talia din oraE. Revenindu-$i din prima spa-
imd,. se gindi incotro e mai bine sb fugi. Si
Vtlpoiul Michita prinse cural. IEi lui vint
qi, dintr-o sdriturd, ajunse in stradS. Pe aco-
lo trecea o mul{ime de oameni. Datoriti pra-
fului stirnit, dar Ei zorului acelor oameni,
Vulpoiul reuqi se treaci aproape neobservat.
Michita atit aEtepta. Se ghemui 9i...fuga
prin ganj, drept in pia{i. unde se aflau pre-
cupe{ele venite sd vinrlI oui, unt, ciuperci
proaspete, giini, raJe si alte bunit5ti.
Dar Vulpoiul nu reugi si ajungd in pial5.
Drept in faja lui se ivi un ciine, dintr-o partc
venea in fugi un altul qi imediat apiru qi al
treilea. Era greu sZ-i picileascS. Ciinii iu-
cepurd s5-1 miroasd gi se repeziri asupra Iui
miriind. Michita al nostru incepu si se invir-
teasci la fel ca musca in apa clocotitd, intre-
bindu-se cum sI iasi din impas. incotro si
6

i
 P

. i:l

;:l ."
' *r--i
|"'::i:.:i *. r;
{-"":, ,
wl
 fugd? Nu mai stitu mult pe ginduri gi se
repezi prin cea mai apropiatii uEd intr-o
tindd, de unde siri in curte Ciulea urechile
gi se uita unde sd se ascundl de urmdritori.
Ei! se aud! sint pe aproape! Deodatd zdri un
butoi intr-un colf al cur{ii. FirI si zdbo-
veascd, siri in el Ei se ascunse.
Soarta finu gi de data asta cu Michita,
r
fiindci abia intrase in butoi qi haita de ciini 'r ljl.:

apiru litrind, miriind, adulmecind.

Aici trebuie sd fie! pe aici! Ciutafi-l!
-
sirigau cei ce sosiserd Primii
tlllrr Toati haita intrd in scurt timp in curtea
care nu era prea mare si incepu sd rdsco-
leascd prin cotloane adulmecind, scormo-
nind, dar nici urml de Vulpoi. Se apropiari
de citeva ori gi de butoi, insi mirosul urit
care se rispindea din el ii goni indatd. In
cele din urm5, negisind nimic, fugiri care
incotro. Vulpoiul Michita se salvase. Se sal-
vase, insl cum!
Butoiul care-i ieqise neaqteptate in ca le,
salvindu-i via{a, era jumdtate plin cu o
a
 I .!* ..

i&:i "':; r'r'. "

.*1: t
i .,-s:&
i..

.1:- i'
:=
':"
";::,
i;r:
'*

jlj ili
:.
r:d! 1
-, ,4. !
r\iil
-',! \ :-i' {:i i'r
- - y' li

ti.t';>< ,.
*
11
i:;;''
t- ,..,* *; - .,
q:.

llt
s
vopsea de ulei de culoare albastri. Pe sem-
ne cd in casa aceea locuia un zugrav care
vopsea case, garduri, bdnci de prin parcuri.
A doua zi urma si vopseasci un gard mare
gi-si pregdtise un butoi de vopsea intr-un
col{ al curfii, pentru a-l avea la indeminS.
Sirind in acel butoi, Vulpoiul Michita ni-
meri cu capul drept in vopsea gi era la un
pas sd se indbuEe. Cind veni cu labele dina-
poi pe fundul butoiului, tot trupul ii intrase
in vopsea. Doar botul, colorat gi el in alba-
stru, ii iegea puJinln afard. A fost nevoit si
stea gi si agtepte pind s-a indepdrtat peri-
colul. Inima ise zbdtea cu putere, foamea ii
incrincena stomacul, mirosul de ulei apro-
ape il ineca, dar ce putea face? Bine cd a
sciipat teafdr! Dar cine Etie ce va urma?
Dacd umbli stipinul la butoi Ei-l giseqte
induntru?
Infringindu-Ei teama, sdrmanul Vulpoi
Michita fu nevoit sd stea prins in vopsea
pind spre inserat, inlelegind cd, daci ar ii
ajuns acum, cu o asemenea infitiEare, in
l0
stradd, nu numai ciinii, ci qi oamenii s-ar
fi repezit asupra lui, omorindu-1.
Cum se lnserd, Vulpoiul Michita siri iute
din neobi$nuita lui baie, strbbitu in fugi
strada qi, neobservat de nimeni. se strecuri
in gridin6. De aici, printre buruieni gi peste
garduri, printre verze gi lanuri de porumb
ajunse in padure. In urma sa rhmiseserd
dire a lbastre.
Se innoptase de-a binelea cind Michita
intri in pidure, tocmai pe partea opusi vi-
zuinei sale. Era ildmind, obosit. abia mai
respira. Pini acasi mai avea de umblat cale
de vreo douir mile, dar nu se mai simtea in
stare sd meargi mai departe.
Dupd ce iqi mai potoli foamea cu citeva
oub pe care le gisi in cuibul unei prepeli{e,
se strecurd in prima vizuind goalS ce-i iegise
in cale, imprigtie citeva frunze pe care se
intinse gi adormi, ca dupd o baie buni.
' Dacd a doua zi s-a sculat devreme sau
mai tirziu-despre asta nu scrie in cir{i.
E suficient sd gtim sd, trezindu-se, clsci pu-
ll
ternic ai, scuipind de trei ori inspre partea
unde avusese o pltanie aga de uritd, se uitd
cu bdgare de seamd in jur, aga cum fac de
reguli vulpile gi iegi din vizuind. Iata! Hm!
Peste tot era linigte. Inima ii sdlta de bu-
curie.
<<O vreme numai bune de vinbtoare>
-
se gindi el. In aceeagi clipi igi privi trupul
$i exclame: Nenorocirel De spaimd sdri intr-o
parte. Ce-o mai fi gi asta? Ar ii vrut s-o ia
Ia fugd, dar de tine insufi n-ai cum sd scapi!
Se opri gi se privi din nou: sint intr-adevdr
eu? Asta e blana mea, asta e coada mea,
astea sint labele mele? Nu, nu se putea re-
cunoagte $i pacel Vedea o dihanie ciudatd 9i
fioroasS, albastri-albastrd, acoperiti parcd
cu niqte solzi, ori tepi, iar coada arlta ca
un fel de ciomag mare, plin cu fepi.
Stdtu Vulpoilu. privi ce privi dihania in
care se transformase, se mirosi, incerci sa
se scuture, dar degeaba. Se tivili prin iarbi,
dar tot nimic. Zgirie cu \gliarele solzii,
invingindu qi durerile, dar nu scdpi de ei.
- t2
..\\)*Ii+
r1 t z

,&ti
,
,H,*
M/gj
,.r.- -6

",R!tF.

*4'u
.t
','i '1',i
.| . t2-\

' [f,l"{t{i\
Yr,
ni
'tW"
rl lfY
IilinSe cu limba-nimic. Se repezi spre o bdl-
toac6, se azvii in ea, sperind si scape de
vopsea, dar nici de data asta nu reugi. Vop-
seaua de ulei se uscase din cauza clldurii
din vizuini. Descurci-te cum po{i, irate
Michita !

Intre timp apiru gi Lupul-f5{iorul. Pind

ieri fusese bun prieten cu Michita al nostru,
insi acum, observind o fiard albastrd, nema-
ivdzutd, plinl de {epi, cu coadi mare gi scor-
loasa. se sperie cu m plit.
Dupi ce-gi reveni, o lui la fugi din rds-
puteri. Prin pddure se intilni cu Lupoaica,
apoi cu Ursul, cu Mistre{ul, cu Cerbul care-l
intrebari de ce aleargd aga de tare. I-upul se
holbi la ei gi ingini printre sughituri:
E acolol E acolo! E acolo! Si ce inspd-
-
imintdtor e! Si ce feroce!
Ce minun5|ie! In jurul Lupului se aduna-
seri nunteroase animale care se strdduiau
s5-l linigteasci, i-au dat gi api sd-qi revind
mai repede. Maimufa Fruzea ii smulse trei
smocuri de pir gi le aruncd in vint ca, odati
l4
 .'
\|':.|

,,

-:: l'

i .:..
 =i i- *o,*,nF

cu ele, si dispard gi spaima lui. Dar degeabal

Y Azind cd nu-l puteau face s5-gi revind, ani-
malele hotiriri si meargd iripreuni in direc-
fia pe care le-o ardtase Lupul qi sd vad} cu
ochii lor ce grozdvie putea fi.
Ajunserd Ei ele in acel loc Ai, aruncindu-Ei
privirile spre aritarea albastri, fugird care
incotro. Cum si nu fugd? O asemenea fiari
nu se mai vdzuse de cind era lunrea lume
gi pidurea pddure! Cine putea qti cit de pu-
ternic era, ce colfi avea, ce ghiare gi, mai
ales, ce avea de gind sd faci?
Degi era tare necdjit de noua sa infd{igare,
Vulpoiul Michita observi cit de tare se spe-
riaserd de el, mai intii Lupul, apoi celelalte
vie{uitoare ale pi durii.
<iEi!- se gindi Eiretul Vulpoi. Nu e deloc
riu ci atita de mine. Trebuie sd profit
se tem
de lucrul dsta. Sta{i pu{in, cE vi ardr eu ce
pot !>
$i, ridicindu-9i semef coada, igi umfld
pieptul 9i porni spre adincul padurii. unde
gtia ci se aduni de obicei animalele. lntre
t6
timp, se rispindise prin toati pidurea vestea
despre aparitia unei fiare noi, nemaivizute
gi insp Simintitoa re. Toate anintalele pidurii
veniseri din diverse cotloane, curioase sa
vadd fioroasa a rdtare.
Vulpoiul Michita se preficea ci nu le ob.
servd gi pigea ingindurat. Cind ajunse in
mijlocul luncii, se aEezd pe buturuga unde
stdtea de obicei Ursul. Stitea qi aEtepta. N-a
trecut nici o jumitate de orh 9i locul fu
in{esat de animale Ei pisdri. To{i iineau si
afle cit mai repede cum ardta fiara. Se te-
meau insi sd se apropie de ea. Stiteau mai
departe tremurind, gata s-o gteargd la prima
migcare a dihaniei. Atunci Vulpoiui le zise
cu blinde{e:
- Dragii mei, nu vd temefi de nrine!
Apropia{i-v5, fiindci vreau se vd spun ceva
deosebit de important.
Animalele tot nu aveau curajul sd inainte-
ze. Numai Ursul, abia trdgindu-qi rlsuflarea,
il intrebb:
Dar cine eEti tu?
- t7
 Venifi mai aproape, am si vd povestesc
-
totul, le zise Vulpoiul cu glas blind 9i
mieros.
Animalele se apropiard pufin de el, dar nu
se incumetau sd inainteze mai mult.
Asculta{i, dragii mei gi bucura{i-vd, zise
-
Vulpoiul Michita. Azi dimineajd sfintul Nico-
lae m-a plSsmuit dintr-o bucati de lut ceresc.
Privili ce albastru e! $i, dindu-mi vial5 cu
suflarea lui, mi-a zis: vei numi animalul
<<Te
Minte-Ageri! In impdrilia animalelor dom-
neqte dezordinea, nedreptatea gi nelinigtea.
Nimeni nu e sigur acolo pe via{a qi avutul
siu. Mergi pe pimint qi fii impiratul ani-
malelor, dd legi noi, asiguri dreptatea Ei nu
da voie niminui sd vd [aca vrcun rau>.
^A.uzind una ca asta animalclc aplaudari.
Ei, doamne! Deci, vei fi impiratul no-
st
-
ru?
Da, copiii rnei, le rispunse cu seriozitate
Vulpoiu I Michita.
O bucuric dc nedescris domnca in impara-
tia animalelor. Se apucard de indatb si faci
l8
 ,;",F.
i:"; -.,;-1:
." ' i..-- - 8,.,';"s=;*---. -l-' ,i sj

rlD
ordine. Vulturii 9i ulii prindeau gdinile, lupii
gi urqii sfirtecau oile qi viteii, inghesuindu-le
in fafa noului impirat. Acesta lua cite o
bucatd din fiecare, impdrfind restul, cu drep-
tate, celor fldminzi. Altd bucurie, alte mul{u-
miri. Ce impdrat! Cit de bun e! Cit de inJe-
lept! Cu un asemenea impdrat vom trei n'lereu
ferici{i, ca-n ra i!
$i aga se scurgeau zilele. Vulpoiul Michita
era un impdrat bun, drept gi milos. El nu J,ti\
mai era nevoit acum sd meargi la vindtoare,
sd stea la pind5, sd omoare prada.;Hrana
ise aducea tiiati, ba chiar jumuliti Ei cu
miruntaiele scoase. $i nu i-o servea oricine,
ci sfetnicii lui cei mai apropiafi. Dreptatea
lui era aga ca-n lumea animalelor; cine era
mai puternic, acela era mai bun, iar cine era
mai slab, acela n-avea niciodatl cigtig de
cauza.
Animalele trdiau acum ca gi fere impiratul
cel nou: care prindea sau gisea ceva de
mincare avea, cine nu, raminea flamind. Pe
cine-l impuqca vinatorul pierea, iar cine reu-
20
f^F4,
'*{-i **"-ff
€ {t }re*

L '1"
a\
gea sA fuge, era bucuros cd scipase cu via{d.
Erau insi fericite ch aveau un impdrat inie-
lept, puternic ai blind, care nu semena la
infd{igare cu nici-un animal al pidurii.
Vulpoiului Michtia, dupd ce devenise impi-
rat, ii trecuse triste{ea. Se temea insi de un
singur lucru: ca vopseaua si nu dispari
incetul cu incetul qi astfel animalele sd afle
cine era in realitate. De aceea nu iegea nicio-
datd cind ploua, nu se bdga prin hdfiEuri,
nu se sc6rpina pi dormea numai pe perne
moi. In general avea grijd si nu se trddeze
fafd de sfetnicii sii cd ar fi Vulpoiul gi nu
dihania Minte-Agerd.
Aga trecu un an de zile. Se apropia ani-
versarea unui an de cind devenise impbrat.
Animalele se gindire si sdrbdtoreasci ace-
astd zi gi se pre?inte un concert deosebit.
Se adund un cor format din Vulpi, Lupi,
Urgi care compuseserd un cintec de slavd.
Seara, dupd ce prin fa{a impiratului se pe-
rindi tot alaiul animalelor, dupi ospit Si
luiri de cuvint adresate sErbitoritului. apiru
22
 -\.\rl

$i incepu sd cinte corul. O adevirati minu-

ni{ie! Urgii ricneau ca baqii, de se cutre-
murau stejarii. Lupii cintau solo deiectindu-
ti auzul. Cind insl vulpile tinere, irnbricate
in straie {drinegti, incepurd sd cinte cu glds-
cioarele lor subfiri de altiste, impiratul nu se
mai putu abfine. Cu inima plinb de duioqie,
uiti de pruden{a de care ddduse dovadi pini
atunci, ridicd botul Ei urlb la iel ca vulpile!
Doamne! Ce s-a intimplat? To{i cintire{ii
amu{iri ca la un semnal. Sfetnicilor qi celor-
lalte slugi Ie cizu parci un vil din priviri.
Dar acesta e un Vulpoi! Un simplu Vulpoi!
Si, mai ales, vopsit cu ceva de proastd cali-
tate! Ptiu! $i noi, care am crezut ca e cine
gtie cine! Mincinosule! I ngeldtoru lel
$i, uitind de toate binefacerile Ei de marea
lui in{elepciune, iniuriaji cd i-a dus de nas
atita timp, se repeziri to{i asupra neferici'
tului Michita qi-l sfigiard in bucilele.

(.s