Ioan Comnen Asan

Dupa incoronarea lui Dusan IV Nemanjici de Tar al Sarbilor si Romeilor, unul

dintre reprezentanti nobilimi era Ioan Comnen Asan (Vezi articolul precedent:
Deslavizarea Balcanului – Alti nobili sarbi de origine vlaha din perioada
medievala)

Ioan (Iovan-Ivan) a fost suveranul orasului Vlora cu aprox. Intre anii 1345 si
1363, la inceput ca vazal al sarbilor, iar mai apoi a devenit independent. Isi
trage originea din nobilimea vlaho-bulgara, fiind frate al Tarului bulgar Ivan
Alexandru si al Elenei Bugarska, sotia Tarului Dusan.

Ioan vine in Serbia la sora sa primind de la Tar titlul de despot si primind in

stapanire teritoriile nou cucerite din Albania de sud. Aici intreprinde legaturi
comerciale cu Venetia si Republica Dubrovnic. In 1353 devine cetatean
venetian, cu ajutorul carora reuseste sa mentina suveranitatea cnezatului sau
de Vlora.

Este nascut in Keratsa Petritsu, de catre fica despotului Šišman de Vidin si

Stratimir, despotul de Kran. Astfel mama lui Ioan este urmasa dinastiei
Asanestilor, aceasta fiind stranepoata Tarului Ioan II Asan.

Ioan moare probabil de ciuma in 1363. Urmasul sau va ajunge Alexandru

Comnen Asan, care se pare ca era fiul sau din prima casatorie, a doua sotie a
sa find Ana Palaiologina, care facea parte dintr-o familie de nobili din Epir.

Ioan a purtat si numele de Comnen din cauza mamei sale care isi tragea
originea din familia Asanestilor, care la randul lor erau inruditi cu Romeii
bizantini, sau prin casatoria cu Ana Palaiologina.

In afara de portul orasului, Ioan mai avea in posesie cazemata din apropiere si
palatatul Berat din partea de nord-est.

Amploarea domeniilor sale este incerta. Se considera ca avea sub stapanire

regiuni din centrul Albaniei de azi, cateva orasele, precum si mai multi nobili
albanezi locali.

Doua bonuri de plata din 1350, sunt o dovada ca Ioan era intermediar in
comertul cu șeptel, zahar si piper, avand un profit si de la vama portuara.

Din cauza amenintarilor venite din partea lui Nikeforos II Orsini, care a ajuns sa
stapaneasca Tesalia si Epirul, Ioan este nevoit sa ceara ajutor din partea
Venetiei. Istoricul bulgar Hristo Matanov presupune ca Ioan avea chiar si
propria sa moneda.