Ctitoriile dregatorilor sarbi de origine vlaha

Familia Mrnjavcevici

Manastirea Divljane (veacul 14), este inchinata Sfantului mucenic Dimitrie,

izvoratorul de Mir (8 noiembrie), se gaseste situata in satul Divljane, facand parte
din eparhie Nisului, in apropiere de lacul cu aceiasi denumire.

Conform unelor date manastirea ar fi fost ridicata inca de la anul 394, pe temelia
unui templu pagan ridicat in cinstea zeului Mitra. Alte descoperiri arheologice au
scos la iveala ca aceasta localitate a fost locuita inca din cele mai vechi timpuri.
La doar 1 Km a fost gasita o asezare care dateaza din epoca bronzului, ce
apartinea tribalilor traci cca 1200 i.e.n. La doar 5 Km de manastire, la Bela
Palanca se gaseste o alta asezare Remeziana, de pe timpul romanilor.

Pe locul templului ridicat in cinstea zeului Mitra, au fost gasita o icoana din
marmora a unei nimfe precum si o alta icoana a cavalerului trac, tot din marmora.
Templel ale zeului Mitra au fost ridicate prin veacul 2 si 3 e.n. In aceasta zona, au
fost gasite numeroase vestigii antice prin imprejurimi, ceea ce dovedeste faptul
ca regiunea a fost locuita din cele mai vechi timpuri.

Denumirea Divljane deriva din cuvantul get “Diu” adica “Zeu”, din care apoi
latinescul “Divus - “Diviana”, ceea ce inseamna divin, divinitate. Dupa spusele
profesorului S. Petrović, toponimele ce deriva din acest cuvant latin sunt: div,
ceea ce in sarba inseamna urias, apoi, divlji, ceea ce inseamna salbatic.

Din Biblie, din Cartea lui Enoh si multe alte legende vechi, de peste tot in lume,
se stie ca in vremuri stravechi, pe pamant au trait uriasii. Astfel din cuvantul
Divus se extrage denumirea zeilor in limba hindusa deva, la persi daeva, in latina
mai apare si deus, etc.

Biserica crestina timpurie se considera ca a fost ridicata de catre Episcopul

Sfantul Niceta de Remesiana (338-420), care s-a nascut chiar la Bela Palanca
in apropiere de Divljane. Niceta a fost Episcop in aceasta localitate timp de 54 de
ani (366-420). Pe timpul vieti a construind multe biserici si manastiri, la Milano, la
Marsilia, Tugasti…etc.

Sfantul Niceta de Remesiana a tinut legaturi cu multi prelati ai timpului sau:

Imparatul Teodosie, Papa Damas, Siricie, Inocentie, Patriarhul Sfantul Ioan Gura
de Aur, Sfantul Paulin, Sf.. Ambrozije, Sf.. Avgustin, Sf. Jeronim si alti.

Nu intamplator, in apropiere de Manastire se gaseste si un izvor care se

considera ca este tamaduitor, precum si un stejar vechi de mai bine de 1.000 de
ani.
Sfantul Niceta a inchinat vechea manastire Sfantului Dumitru, deoarece acest
sfant era si protectorul orasului Solun, orasul principal al prefecturii Iliricului, de
care in acel timp tinea si Remesiana (Bela Palanca).

Hoardele nevalitoare a barbarilor sclavini, vor distruge manastirea, astfel ca ea

va fi reconstruita in mai multe randuri pe vremea Imperiului Bizantin.

Se considera ca manastirea este reconstruita de catre familia Mrnjavcevici in

sec.14, in mai multe etape, ea suferind iarasi devastari pe vremea turcilor. Ultima
data a fost renovata in 1395, ramanand asa pana in 1902, cand a trebuit sa fie
iarasi renovata, aratand asa cum este astazi.

Manastirea Zavidince, din satul cu acelasi nume, tine de eparhia Nisului, pe

teritoriul comunei Babušnica. Manastirea este inchinata Sfantului Gheorghe, insa
in popor este cunoscut si ca manastirea Sfantului proroc Ilie. Probabil a fost
ridicata pe la anul 1367, de catre fratii Mrnjavčević. In interior se gaseste un izvor
de apa ce se considera ca ajuta vederea la oameni. Nu exista alte date istorice
despre manastire.

Hramul este reconstruit in 2012.

Manastirea lui Marko, se gaseste situate in satul Markova Sušica, la 18 Km de

Skoplje. Manastirea ridicata in 1345, a primit denumirea dupa Kraljevici Marko
(Craisorul Marco), care se tragea din familia Mrnjavcevici, este inchinata
Sfantului Dimitrie. Ctitorul este regale Vukašin, dar constructia a fost terminate pe
vremea fiului sau Marko, intre 1366-1372. godine. Probabil biserica a apartinut
familiei, pentru ca se presupune ca in ea au fost inmormantati tatal si fiul Vukašin
si Marko.

Crkva Svete Nedelje din Prizrenu. Conform inscrisului s fost ctitorie tot a
regelui Marko Mrnjavcevic, inchinata Sfintei Fecioare Maria, ridicata in 1370-
1371.

Biserica a fost reconstruita in 2005.

Familia Kosaca

Manastirea Zagrađe este situate langa Šćepan Polje, la unirea raului Piva cu
Tara. A fost ridicata la mijlocul sec.15 (1450-1460), de catre hertegul Stefan
(Šćepan) Vukčić Kosača, nepotul voievodului Sandalj Hranića. Biserica este
ridicata in cinstea Inaltari Domnului.

Lazar Hrebeljanovic

Manastirea Gornjak este prima ctitorie a cneazului, situate in apropiere de raul

Mlava, ridicata in 1378. Din cauza razboaielor, manastirea a fost de mai multe ori
aprinsa si distrusa. De deasupra in capela cioplita in stanca, sunt asezate
moastele Sfantului Grigorie Sinaiticul. Sfantul a trait o peroada in aceasta
pestera, iar credinciosi cred ca moastele ajuta femeile care nu pot ramane
insarcinate.

Manastirea Ravanica, este situata in apropiere de Senj si raul Ravanica. A fost

ridicata in 1381 si inchinata Inaltari Domnului .

Dupa razboiul de la Cosovo Polje, trupul neansufletit al marelui cneaz a fost

inmormantat in aceasta manastire. Dupa cucerirea turceasca manastirea a fost
jefuita si distrusa in mare parte.

Ieromonahul Stefan Daskal (Dascal, invatator), a lasat inscris despre zilele grele
prin care manastirea a trecut la finele veac.17. Conform spuselor sale in
primavera anului 1690, patriarhul Arsenije Čarnojević impreuna cu 37 de mii de
familii a fugit din fata turcilor peste Dunare. Atunci si calugarii manastiri Ravanica
s-au alaturat patriarhului au luat moastele lui Lazar si s-au refugiat in Ungaria la
Santandrei. Aici calugari au ridicat in apropierea Dunari o mica biserica in care
au depus moastele sfantului cneaz Lazar. Nu este cunoscut cine a fost ctitorul
acestei manastiri.

Cneazul Aleksandar Karađorđević renoveaza manastirea Ravanica in 1844 din

bani statului sarb.

Familia Balsic

Manastirea Beška (1438), este ridicata in apropierea lacului Skadar. Hramul

este inchinat Sfantului Gheorghe, fiind ctitoria cneazului Đurađa II Stracimirović-
Balšić si a Jeleni (Elena) Balšić, fica cneazului Lazar. In biserica sunt
inmormantati si Đurađ si sotia sa Jelana Balšić.

Biserica Sfantul Gheorghe (1441-1442), este situate pe insula Gorica (Beška,

Brezovica), din lacul Skadar, in Muntenegru. Se presupune ca a fost ridicata de
catre Đurađ II Stracimirović Balšić sau de sotia sa Jelena.

Dupa moartea celui de-al doilea ei sot, voievodul de Hum, Sandalj Hranić, in
1435 anul, Jelena se intoarce in Zeta. Din testamentul lasat se intelege ca ea a
restaurant biserica.