Miscarea Ilirica si dregatorii vlahi din Croatia

Miscarea ilirica a fost un climat politic al renasteri nationale a “slavilor”. Miscarea

a luat amploare mai intai in Slovacia, avand tendinta de unificare a tuturor ilirilor
pe plan politic si cultural. Aceasta renastere a popoarelor “slave”, a fost o
identificare a lor cu iliri, vechea populatie indigena din Balcan si Europa de
rasarit.

Intentia miscari croate, desi de scurta durata (1830-1845), nu a fost una singura,
majoritatea familiilor nobile medievale, in special sarbesti si central balcanice
aveau blazoane care in mod clar puneau acentul pe o hieraldica cu caractere
ilirice. Una dintre cele mai inseminate familii fiind familia Mrnjavcevici, care dupa
moartea Tarului (Cezarului) Dusan, au inceput sa conduca intregul Regat al
Sarbilor.

Liderul acestei miscari era Ljudevit Gaj care in 1836 publica ziarul Novine
ilirske si deschide o editura de presa la Zagreb. Sub influenta ideilor ilirice, in
1842, baronul Janko Drašković propune formarea Institutului de Cultura si
Stinta Ilirica, care va afunctiona la Zagreb pana in 1850.

De teama ca Miscarea va lua amploare la toate popoarele “slave”, ca se va

ajunge la unificarea tuturor ilirilor, Monarhia Habzburgica incepand din 1843, va
interzice functionarea ei.

La Sarbi, Miscarea nu a luat o asa de mare amploare. Totusi iliri au inceput sa

publice ziarul „Branislav“ la Belgrad (1844.).

Colegiul Iliro-Ungar

Pe parcursul sec. 16, teologul si marele rector din Zagreb, Pavao Zondi,
(Paulus Zondinus 1480-1558), nascut in Bačka, in localitatea Sonta, in 1552,
cumpara o cladire in Bologna pentru trebuintele studentilor croati si maghiari.
Biroul a fost numit Collegium hungarico-illyricum., a avt un Statut, jumate din
inscrisi trebuiau sa fie din Croatia si jumate din Ungaria, sa aibe peste 25 de ani
si scoala apsolvita., puteau fi clerici sau laici. Studenti la inscriere trebuiau sa
depuna examen de limba Latina. Unul dintre rectori ai Colegiului era si Stjepan
Zelc-Leporinus, probabil tot din Croatia.

Pe parcurs, Colegiul a primit si diferite sponzorizari de la fostii student. Un astfel

de caz este Juraj II. Drašković, episcope din Jura (Győra), care in 1650 lasa 10
000 de ducati, bani cu care a fost ridicata o noua cladire a Colegiului.

O icoana din cladire il reprezinta pe fericitul Augustin Kažotića iar cealalta pe

sfantul Kvirina din Sisak.
Colegiul, pe parcursul istoriei a dat multe personalitati eminente, cum au fost
episcopul Đuro Patačić, teologul Antun Turković si alti.
Ljudevit Gaj (Krapina 1809 - Zagreb 1872), a fost scriitor, om politic si ziarist,
principalul lider al Miscari Ilirice din Croatia. Studiile le face la Viena, Gratz si
Pesta, unde ajunge in contact cu cu alti tineri entuziasmati pentru avansarea
Miscari Ilirice.

Ivan Kukuljević Sakcinski (Varaždin 1816 - Puhakovec 1889.), istoric croat,

carturar si politician, este intemeietorul stintelor arheologice croate. Se trage din
familie de nobili Kukuljević Sakcinski. Scoala o face la Varazdin si Zagreb. Din
1837 il cunoaste pe Ljudevit si se alatura Miscarii Ilirice. Ivan a fost un sustinator
al eliberari Croatiei de sujugul Austro-Ungar.

Intr-o prelegere Ivan spunea: "Noi santem putin latini, putin nemti, putin italieni,
putin maghiari si putin slavi, sincer spunand, nu santm nimic !....”

Familia Draskovici, isi trage originea de la tribul Mogorović si Kršlec, triburi ce

sunt evidentiate in sec.15 si 16 in Lika. Dealtfel regiunea Lika este cunoscuta
prin faptul ca acolo s-au nascut cele mai de seama familii de origine vlaha
(Morovlaha), distinsi atat pe plan politic, religios cat si militar. Unii dintre acestia
au fost cardinalul Juraj II. Drašković, episcopul Ivan II, Ivan III, cancelarul Bartol
Drašković din Knin si altii.

Unul dintre cele mai cunoscute palate ale familiei era Trakošćan (Tracoscian),
azi unul dintre cele mai frumoase si cele mai vizitate din Croatia.

Alte mosii ce erau in posesia lor au fost: Klenovnik 1572, Medvedgrad 1604,
Božjakovina 1685 si altele de nord-vest al tari. Ivan III. Drašković (1646-1648.),
ajunge singurul croat cu titlul de palatin ungar, iar din 1631 familia pentru merite
deosebite, este ridicata la titlul de Conte, de catre regale Ferdinand II. Alti
membri ai familiei s-au distins ca generali in luptele impotriva turcilor, unii ca
scriitori, artisti, politicieni, cancelari, procurori, etc.

Cneazul Žarko Dražojević

Žarko Dražojević (lat. Xarco Draxoevic, Zarco da Spalato, Xarcus Dalmaticus)

(Poljica, in jurul anului 1439 - la Klis 1508.), voievod, cneaz, conducator de osti,
din familia de nobili Dražojevića.

Intemeietorul familiei este cneazul Dražoje (sec.14), care impreuna cu Jurje

Rajčić, constituiau nobilimea regiuni Poljica. Mama sa Mandalina, facea parte di
cunoscuta familie Ugrinović.

A luptat in cavaleria Venetiana impotriva turcilor. Dupa venirea otomanilor, se

retrage la Split. Punand mana pe regiunea Klis, pe care o cucereste de la Pavel
Taru, ridica acolo o capela inchinata sfantului Iurie sv. Jurja. Republica Venetia
tinde sa obtina Klisul, insa Zarko il ofera lui Matei Corvin, in schimbul
Novigradului din Lika, loc unde ramane pana la moarte.

Vestea despre vitejia lui ajunge pana la papa Inocentie VIII si senatul Venetian,
care ii ofera in trei randuri titlul de viteaz.

Familia Gusici

Originari din Lika, faceau parte dintre nobilimea cea mai de vaza a regiuni.
Sursele istorice spun ca Pavao Gusić, facand parte din cele 12 reprezentanti ai
nobilimi croate, a participat la alegerea regelui croato-ungar la anul 1102.

Spre sfarsitul veac. 13 si inceputul celui de-al 14-lea in fruntea familiei se gasea
cneazul Kurjak Gusić, a carui urmasi se vor numi in continuare Kurjaković.
Printre acestia se pot enumera urmatorii bani croati: Budislav (Butko), nepotul lui
Kurjak (1401.), banul Pavao si Ivan (1394), stranepotii lui Kurjak, banii 1410-1411
Ivan Karlović „Torkvat“ (latin. Torquatus), fiul lui Karlo Kurjaković si Dorotej
nascut Frankopan, (1478/79; 1531), ban 1521-1524 si 1527-1531.

Familia avea in posesie orasul fortificat Gusić-grad, care in 1575 va fi devastat

de turci. Aceiasi soarta o va avea si orasul Brlog. In cele din urma, familia va
pleca si se va stabili in Slovenia de azi.

In 1701 familia Gusici primeste de la Imparatul austriac titlul de Baron. In veac.18

se despart si apar doua ramuri ale familiei cnejii Izačići si Krčelići.

Urmasii acestei familii si azi traiesc in diverse zone ale Croatiei

Talovci vlahii din Cetinje

Talovci sant probabil de origine de pe insula Korčula, care mai apoi au trecut la
Dubrovnik, primind cetatenie. Talovici primesc mosii in Regatul Croat la anul
1436, drept rasplata pentru lupta fratilor Matko si Ivan, impotriva banului croat .
Ivan V. Frankapan. Fratii primesc proprietatile pustii, care odata apartineau
familiei Nelipčić din Cetinje. Regele Sigmund in afara de mosiile acestea le mai
ofera si orasele Knin, Sinj, Klis si Omiš, precum si unele proprietati in nordul
Regatului Slavoniei.
Familia incepe sa piarda din influenta si putere dupa moartea banului Petru
Talovac in 1453.

Ivan Lenkovic

Ivan Lenković (deced. 1569) a fost general in armata Habsburgica din Croatia, a
luptat impotriva turcilor in mai multe lupte. Se stinge din viata la Metlika fiind ranit
in lupta. A fost inmormantat in biserica franciscana din Novo Mesto.