You are on page 1of 98

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Educaflia PLASTICÆ
manual pentru clasele 3-4
Ion Canflîru
3 Alexandru Vatavu
Olga Carauø

4
Educaflia

Educaflia PLASTICÆ
PLASTICA manual pentru
clasele 3-4

ISBN 978-9975-61-986-8

Editura ARC
MINISTERUL EDUCAfiIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Educaflia
PLASTICÆ
Ion Canflîru • Alexandru Vatavu • Olga Carauø

manual pentru
clasele 3 - 4

Editura ARC
Manualul a fost aprobat prin Ordinul nr. 321 din 28 aprilie 2016 al Ministrului Educației al Republicii
Moldova. Manualul este elaborat con­­form Curriculumului disciplinar (aprobat în anul 2010) și finanțat
din resursele financiare ale Ministerului Educației al Republicii Moldova.
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației al Republicii Moldova.

Școala ......................................................................................................................................................................................
Manualul nr. ......................
Anul Numele de familie Anul Aspectul manualului
de folosire și prenumele elevului școlar la primire la returnare
1.
2.
3.
4.
5.

• Dirigintele clasei trebuie să controleze dacă numele elevului este scris corect.
• Elevul nu va face nici un fel de însemnări în manual.
• Aspectul manualului (la primire și la returnare) se va aprecia: nou, bun, satisfăcător, nesatisfăcător.

Comisia de evaluare: Tatiana Trifanov, profesoară, grad didactic întîi, Liceul Teoretic „Mircea Grecu” din
Chișinău; Elena Marițoi, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Natalia Dadiani”
din Chișinău; Natalia Papușina, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Constantin
Sibirski” din Chișinău
Recenzenți: Eleonora Barbas, dr. în studiul artelor, șefa Catedrei de pictură a Universității Pedagogice de
Stat „Ion Creangă” din Chișinău; Constantin I. Ciobanu, dr. habilitat în studiul artelor, Institutul
Patrimoniului Cultural, Academia de Științe a Moldovei; Ion Negură, conf. univ., dr. în psiholo-
gie, șeful Catedrei de psihologie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău;
Elena Ungureanu, dr. în filologie, Centrul de Lingvistică al Institutului de Filologie al Academiei
de Științe a Moldovei; Ala Uvarov, lector superior, dr. în pedagogie, Universitatea Pedagogică
de Stat „Ion Creangă” din Chișinău

Redactori: Liliana Armașu, Eugen Lungu


Concepția grafică și coperta: Mihai Bacinschi
Corector: Lucia Țurcanu
Desene: Vladimir Melnic, Anatoli Șmîșleaev
Fotografii: Mihai Potârniche, Pavel Bălan, Vitalie Condrațchi
Redactor tehnic: Mihai Dimitriu

Toate drepturile asupra acestei ediții aparțin Editurii Arc.

© Editura Arc, 2016


© Ion Canțîru, Alexandru Vatavu, Olga Carauș, 2016

ISBN 978-9975-61-986-8
CUPRINS

CLASA A 3-A
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru................................................ 5
Instrumente ............................................................................................................................ 5
Materiale de artă tradiționale ........................................................................................... 7
Tehnici de lucru ................................................................................................................... 11
Materiale de artă netradiţionale .................................................................................... 17
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic .................................................................... 24
Punctul ca element al limbajului plas­­tic. Con­texte de utilizare a punctelor ... 24
Linia – element al limbajului plastic. Cum folosim linia ........................................ 27
Pata de culoare .................................................................................................................... 32
Culoarea ................................................................................................................................. 33
Capitolul 3. Inițiere în compoziție ........................................................................................ 37
Compoziția figurativă (realistă) ...................................................................................... 37
Evidențierea centrului de interes .................................................................................. 39
Capitolul 4. Inițiere în domeniul artelor plastice ......................................................... 42
Ramurile artelor plastice .................................................................................................. 42
Muzee și galerii .................................................................................................................... 46
Maeștri și capodopere ...................................................................................................... 49

CLASA A 4-A
Capitolul 1. Materiale, instrumente și tehnici de lucru .............................................. 53
Modelarea și construirea din materiale naturale și artificiale ............................. 58
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic .................................................................... 60
Procedee de obținere a formelor plane (spontane) ............................................... 65
Procedee de obținere a formelor vo­lu­me­trice ......................................................... 66
Semnificațiile culorilor calde și reci .............................................................................. 69
Nuanțele ................................................................................................................................. 71
Dominanta cromatică ........................................................................................................ 72
Capitolul 3. Inițiere în compoziție ........................................................................................ 73
Principii de construire a compozițiilor decorative .................................................. 73
Principii de construire a compozițiilor picturale ...................................................... 76
Tratarea individual-creativă a subiectului compoziției ......................................... 77
Iniţiere în perspectiva liniară și aeriană. Redarea planurilor ............................... 78
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice ................................................................................. 82
Genuri ale picturii ............................................................................................................... 82
Arta populară ....................................................................................................................... 86
Atelier de creaţie ................................................................................................................. 88
Muzee și galerii de artă ..................................................................................................... 89
Maeștri și capodopere ...................................................................................................... 92
4 clasa a 3-a

Dragă prietene,
Din primii ani de viață ai fost un admirator al frumosului: ai contemplat chipul
mamei, răsăritul sau asfințitul soarelui, copacii înfloriți
sau cu frunze aurii, florile, iarba etc.
Ai încercat de multe ori să desenezi natura, bucurîndu-te de micile
tale reușite în ale picturii.
Acest manual îți vine în întîmpinare, susținînd eforturile și
capa­citățile tale creatoare.
Ne-am străduit să punem la îndemîna ta mai multe informații
necesare din domeniul artelor plastice, cu ajutorul cărora
să-ți dezvolți abilitățile artistice și cultura generală.
Am ilustrat aceste pagini, pe lîngă scheme, schițe „instructive”,
lucrări realizate de elevi, și cu reproduceri de artă universală și națională,
astfel încît să ai la dispoziție un mic „ma­nual de istorie a artei”.
Dorim mult ca acest manual să-ți devină un prieten apropiat,
care te va însoți în continuare în lumea frumosului.
Cu el vei afla multe lucruri noi și interesante. Mai mult decît atît,
cu ajutorul lui vei putea pătrunde, asemenea unui mic vrăjitor,
în marele univers al artelor plastice.
Mult succes!
Autorii
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 5

clasa a -a
Capitolul 1
Instrumente, materiale
și tehnici de lucru øte-fli!
Aminte
ă, putem
ia d e ed ucație plastic
Pe parcursul acestui capitol vei La le cț rtonul
ti a a lb ă sa u colorată, ca
descoperi: folosi hîr ateriale de
re a plic­ ăm diverse m
ș.a., pe ca mpera
de ce instrumente vei avea nevoie;
cu a re la , gu așa, tușul, te
artă – a relor ins­tru­
care sînt materialele cu care vei lucra;
a ju to rul următoa
etc. – cu șoarul.
ce tehnici de lucru te vor ajuta să
en iț a, p en sula, stiloul, ebo
mente: p plastilină
obiectelor din
desenezi mai bine.
m o d el a re a
La șoarul.
om folosi ebo
Instrumente sau din lut, v

Pentru lecțiile de educație plastică, vom avea nevoie de instrumentele­­de


lucru pe care le cunoaștem deja din clasele anteri­oare. Vom alege instru-
mentele în co­nformitate cu materi-
alele pe care le avem la dis­poziție.
Pensula este un obiect de dife-
rite mă­rimi, alcătuit dintr-un mă­­
nunchi de fire de păr sau de fibre
sintetice prinse într-un mîner de
lemn sau de metal.
Pensulele sînt de mai multe fe­luri:
cu fibre moi, cu fibre aspre, subțiri,
groa­­se etc. Pensulele cu fibre moi
(fig. 1.1) se folosesc la realizarea
lucrărilor în tuș, acuarelă, guașă ș.a. Fig. 1.1. Pensule cu fibre moi
6 clasa a 3-a

Fig. 1.2. Pensule cu fibre aspre Fig. 1.3. Tușe (în ulei) lăsate de pensula cu fibre
aspre

E bine sæ øtii!
Alegerea corectă a hîr­tiei
este la fel de im­portantă ca
și alegerea materialelor de
calitate.
Pentru desenul în cre­
ion, tuș, carioci, vom da
pre­ferinţă hîrtiei plate, cu o
suprafaţă netedă, iar pentru
acuarelă și guașă, vom folosi
hîrtie densă și rugoasă.
Fig. 1.4. Tușe (în acuarelă) lăsate de diferite pensule

Cele cu fibre aspre (fig. 1.2) se utilizează


în cazul în care se pictează în culori de
ulei (fig. 1.3). Pentru con­ tururi fi­
ne,
sînt necesare pensule subțiri, cu vîrful
ascuțit, iar pentru linii mai pro­ nun­
țate – pensule groase (fig. 1.4). Pensulele
mari acoperă ușor suprafețe mari.
Paleta (fig. 1.5) este o placă din
lemn, plastic sau o hîrtie albă (mai
groasă; se folosește numai pentru
acuarelă), pe care sînt amestecate Fig. 1.5. Paletă
culorile.
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 7

Eboșoarul este un instrument din plastic sau


lemn, de diferite forme, folosit la modelarea în Pinocchio *
lut ori în plastilină (fig. 1.6). a mai aflat cæ
...
...în Egiptul antic, paleta era
destinată preparării fardu­
rilor.
* Pinocchio, ca personaj lite­rar,
este și un simbol al curio­zității, al
Fig. 1.6. Eboșoare
aventurii.
Spatula (fig. 1.7) este o unealtă din metal de
for­ma unei lopățele cu vîrful rotund sau tăiat
oblic. Cu ajutorul ei se aplică vopselele pe pînză.
Instrumentul poate fi folosit și la amestecarea
sau răzuirea vopselelor.
De pe masa de lucru a unui pictor, începător
sau consacrat, în nici un caz nu trebuie să lip-
sească ra­diera, cu ajutorul căreia se șterg seg-
mentele greșit trasate sau liniile de prisos.
Fig. 1.7. Spatule

Materiale de artă tradiționale


Cel mai des întîlnite materiale în artele plasti-
ce sînt: creioanele cu mină de grafit, creioane­ Glosar
le co­lorate, cărbu­nele, carioca, acuarela, guașa, Grafit – cărbune natural
lutul, plastilina etc. sau artificial, cristalizat.
În clasele primare, se recomandă a fi folosite
creioanele cu mină de grafit (fig. 1.9), începînd
de la o duritate medie (marcate HB) și pînă la
cele moi (2B) (fig. 1.8).
Fig. 1.8. Marcarea creioa­nelor

Înveliș de lemn

Fig. 1.9. Creioane


Mină de grafit cu mină de grafit
8 clasa a 3-a

Creioanele colorate (fig. 1.10) au mina mai


groasă și mai grasă decît cele cu mina de gra-
fit. Prin apăsarea mai tare a creionului colorat,
obținem o urmă lucioasă, mai dificil de înlăturat
cu radiera.
Cărbunele (fig. 1.11) se obține prin carboni-
zarea (arderea) lemnului. Cel mai practic este
cărbu­nele presat, care este mai rezistent și nu se
rupe ușor. Desenînd în cărbune, putem obține
o multitudine de tonalități de la un gri-deschis
Fig. 1.10. Creioane colorate pînă la un negru intens.

Pinocchio
a mai aflat cæ
...
... pînă în sec. XVI, cre­ionul
era confecționat din argint
sau din plumb.

Fig. 1.11. Cărbune

Carioca (fig. 1.12) este un tub cu tuș sau cer­


neală colorată, îmbibată într-o fîșie de pîslă. Ca
Glosar
suport de lucru pentru cariocă poate fi hîrtia,
Gri – cenușiu, sur; cartonul, plasticul ș.a. Cu cît suprafața este mai
gumă arabică – un fel netedă, cu atît mai ușor se desenează.
de clei produs de di­verși Liniile trasate cu carioca nu pot fi șterse, de
salcîmi din țările calde; aceea vom lucra cu multă atenție.
se folosește în pictură;
ceruză – pigment (colo­
rant) ar­ti­ficial; alb de
plumb;
opac – lipsit de stră­lu­
ci­re.

Fig. 1.12. Carioci


Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 9

Acuarela este o vopsea transparentă ușor solubilă în apă. Se prepară


în formă solidă (pastile; fig. 1.13) sau vîscoasă (în tuburi; fig. 1.14). Este
compusă din pigmenți (co­loranți), în amestec cu gumă arabică, albuș de
ou, miere.

Fig. 1.13. Acuarele solide

Guașa (fig. 1.15) este, de asemenea, o vop-


sea pre­parată din gumă arabică, amestecată
cu pigmenți minerali, apă și ceruză. Guașa are
consistența pastei și e turnată în tuburi sau în
borcănașe. Se dizolvă ușor în apă, dar, spre deo-
sebire de acua­relă, este opacă, adică netranspa-
rentă. Înainte de a începe lucrul, vom omogeni- Fig. 1.14. Acuarele în tuburi
za conținutul recipientului. De regulă, deasupra
vopselei sub formă de pastă plutește un lichid Glosar
(liantul). Tonuri – combinații ale
unei culori cu alb sau
negru ori cu o culoare
în­chisă sau deschisă.

E bine sæ øtii!
Nu e recomandabil să
în­
cerci calităţile gustative
ale acuarelei și ale celorlal­
te materiale plastice. Nu e
Fig. 1.15. Guașe igienic și poate fi dăunător
pentru sănătate.
10 clasa a 3-a

Lutul (fig. 1.17) este un material extras din pă­mînt. Are culoarea galbe­-
nă-verzuie, e moale și se supune ușor modelării. Se folosește în ceramică
(fig. 1.16) și în sculptură.

Fig. 1.16. Serghei Ciokolov.


Căsuță. Lucrare din ce­ra­
mică Fig. 1.17. Lut și obiecte din lut

Plastilina (fig. 1.18) este un material arti-


ficial, folosit la modelaj. Ea conține diverse
substanțe grase, ceară, uneori și coloranți. Din
această pastă densă putem modela ușor legume,
Pinocchio fructe, păsări, animale ș.a. (fig. 1.19).
a mai aflat cæ
...
...lutul se găsește oriun­
de în cantități neli­mi­­tate.
Amestecat cu apă, poate fi
folosit imediat.
De aceea foarte mulți
ar­ tiști își modelează vii­
toa­rele sculpturi mai întîi
din lut, făcînd un model în
mi­­ni­atură (de mici di­­men­
siuni). Astfel pot ve­­­dea
mai ușor părțile nereușite
ale lucrării încă înainte ca
opera de artă să fie exe­
Fig. 1.18. Plastilină Fig. 1.19. Figurine din
cutată în mă­rimea do­rită.
plastilină
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 11

Tehnici de lucru
Există mai multe tehnici de lucru cu ajutorul cărora putem desena, picta sau
modela diferite obiecte din lumea înconjurătoare. În funcție de materiale,
vom alege tehnica ce se potrivește cel mai bine intențiilor și posibilităților
noastre, dar și scopului propus, fie că vrem să executăm un desen, o pic-
tură sau un colaj, un tangram, un mozaic etc.
Tehnica desenului în creion negru (cu mina de grafit)
Cea mai obișnuită tehnică este lucrul cu creionul negru (cu mină de
grafit). Cu acesta putem trasa diverse tipuri de linii (figurile 1.20, 1.21):
orizontale, verticale, oblice.
Fig. 1.20. Diverse tipuri de hașurări trasate Fig. 1.21. Édouard Manet. Portretul dnei
cu diverse creione Jules Guillemet

Este important ca înainte de a începe lucrul


să as­cuțim foarte bine creionul (fig. 1.22). Acesta
trebuie purtat pe hîrtie cu multă atenție, căutînd a) b)
astfel conturul potrivit. Dacă dorim să obținem Fig. 1.22. Creio­n ascuțit:
o linie subțire, o vom trasa cu vîrful ascuțit. Cu a) cu ascuțitoarea; b) cu un
cît vom înclina mai mult creionul, cu atît linia cuțit special
12 clasa a 3-a

va fi mai groasă (fig. 1.23). Prin alter­narea linii-


lor mai intense și mai puțin in­tense, putem reda
volumul obiectelor, eviden­ți­ind părțile luminate
și cele rămase în umbră (fig. 1.24).

Fig. 1.24. Exemple de redare a volumului obiectelor prin


alternarea liniilor mai intense și mai puțin intense

Fig. 1.23. Linii de diferite


grosimi trasate cu creio­nul Tehnica desenului în creioane colorate
Creioanele colorate sînt cele mai practice
pentru începători (fig. 1.25).
Ca și creioanele cu mină de grafit, cele colo­
rate trebuie ascuțite bine. Pentru a obține tonuri
deschise și închise, trebuie să hașurăm suprafața
E bine sæ øtii!
Pentru acurateţea de­se­­­
nului, e bine să avem sub
mînă o hîrtie albă. Res­­tu­rile
de radieră răma­se pe foaie
se înlătură cu pe­ria.

Fig. 1.25. Desen în creioane


colorate executat de un
copil
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 13

de mai multe ori în direcții diferite. Dacă vom


suprapune însă hașuri de diferite culori, vom Pinocchio
obține diverse nuanțe (fig. 1.26). Mînuind cu a
mai aflat c
æ...
pricepere creioanele colorate, putem realiza ...pentru alcătuirea unei
compoziții variate și reușite ca va­loare artistică. compoziții, mulți pictori
obiș­­nuiau să schițeze în
creion figurile principalelor
personaje. Unii dintre ei nu
au reușit niciodată să du­că
la bun sfîrșit aceste proiec­
te. Schițele au păstrat însă
ideile lor de creație.

Glosar
Schiță – desen executat
rapid care reprezintă cu
aproximație trăsăturile
unui obiect.

Fig. 1.26. Modele


de hașurare

Exerciflii aplicative
1. Realizează un desen în creion cu mină de grafit (un cub, un urcior, un măr).
2. Desenează un peisaj în creioane colorate care să reprezinte anotimpul tău
prefe­rat. Analizează ambele desene și explică prin ce se aseamănă și prin ce se
deosebesc unul de altul.
14 clasa a 3-a

E bine sæ øtii! Tehnica acuarelei


Înainte de a începe lucrul
Acuarelele se aplică pe suprafață uscată
cu acuarela, trebuie să ai (fig. 1.27) sau umedă (fig. 1.28). Pe hîrtie usca-
pregătit un pahar cu apă, o tă, acuarela se pune în straturi subțiri, diluîn­-
cîrpă moale pentru a șterge
pensula, o paletă pe care vei
amesteca culorile.

Glosar
A dilua – aici: a slăbi
cu­loarea prin adăuga­
rea apei.

Fig. 1.27. Lucrare realizată Fig. 1.28. Imagine obținută


pe o suprafață uscată pe o suprafață umedă
du-se frecvent cu apă. Pe suprafața umedă, culori-
le se contopesc (fu­zionează) foarte ușor, obținîn­
du-se diferite ames­tecuri cromatice. Prin ames-
tecul a două-trei cu­lori, putem obține nuanțele
Fig. 1.29. Obținerea
dorite (figurile 1.29, 1.31). Pentru tonuri mai
nuanțelor de cu­loare prin deschise, vom adăuga în acuarelă puțină apă
amestecul a două culori (fig. 1.30).

Fig. 1.30. Obținerea


to­nurilor mai des­chise prin
diluarea cu apă Fig. 1.31. Lucrare în acua­relă, realizată de un copil
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 15

Pinocchio
a mai aflat cæ
...
...tehnica acuarelei a fost
folosită în arta egipteană,
la pictarea scrierilor pe
papirus, precum și în arta
chineză a picturii pe măta­
se. Marii pictori ai lumii au
apelat des la această tehni­
că (figurile 1.32, 1.33).

Fig. 1.32. Henry Miller. Peisaj marin. Acuarelă pe hîrtie


umedă

Fig. 1.33. Henri Cross. Pei­saj din Lavandou. Acuarelă pe


hîrtie uscată
16 clasa a 3-a

Tehnica guașei
Guașa se aplică pe o suprafață uscată. Spre deosebire de acuarelă,
guașa ne permite să co­rec­tăm desenul, acoperind culoarea uscată cu o
altă cu­loare. Vom obține tonuri gradate – mai deschise, mai închise –
prin adăugarea vopselei albe (figurile 1.34, 1.35). După uscare, desenul
pierde din stră­lucire și culorile sînt mai deschise, ușor catifelate.
Cu guașă se poate lucra atît pe hîrtie, cît și pe carton.

Glosar
Catifelat – aici: fin, plă­
cut.

Fig. 1.34. Igor Vieru.


Ilustrație din Abecedar.
Guașă, acuarelă

E bine sæ øtii!
Tubul cu guașă trebuie
închis bine după fiecare folo­
sire, altfel se usucă. În cazul
în care guașa e prea uscată,
ea se dizolvă cu apă.

Fig. 1.35. Lucrare în guașă


realizată de un copil

Exerciflii aplicative
1. Umezește cu apă curată o coală de hîrtie, apoi aplică acuarela cu pensula, folo­
sind mai multe culori. Observă cum se contopesc (fuzionează) acestea.
2. Pe o foaie uscată, aplică guașa în straturi. Ce deosebire există între o lucrare
realizată în acuarelă și o imagine pictată în guașă?
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 17

Materiale de artă netradiţionale


La lecţiile de educaţie plastică se utilizează atît materiale de lucru tradiţi-
onale (pe care le-am studiat la primele ore), cît și materiale netradiţionale
(fig. 1.36). În jurul nostru există o mare varietate de materiale care nu
sînt destinate artelor plastice, dar ne pot oferi posibilităţi de creaţie neli-
mitate, cum ar fi, spre exemplu, aluatul (vezi p. 19). Putem utiliza și unele
materiale naturale (paie de cereale, crenguțe, frunze, petale, seminţe, co-
nuri, ghinde, castane, diverse boabe ș.a.) sau diferite obiecte care nu mai

Fig. 1.36. Acest arici a fost


meșterit din diverse materi­
ale netradiționale

pot fi folosite: peturi, cutii, flacoane, mărgele Glosar


disparate, chibrituri, șervețele etc. Pet – vas din masă
Pregătirea materialelor naturale plastică în care se vînd
Natura ne oferă o varietate irepetabilă de cu- băuturile răcoritoare
lori și o mare diversitate de forme, unele destul (apa minerală, fanta,
de ciudate. Trebuie doar să le descoperim. coca-cola etc.).
Așadar, cînd vom ieși să ne plimbăm în
Fig. 1.37. Din florile presate
scuaruri și parcuri sau vom merge în excursie și uscate se pot face minuni!
la pădure ori într-o călătorie la munte, la mare,
vom selecta materialele care ne interesează. Cu
cît mai multe și mai variate vor fi materialele pe
care le vom aduna, cu atît ne va fi mai ușor și
mai interesant să lucrăm cu ele (fig. 1.37).
De regulă, culesul plantelor pentru activită-
ţile de educaţie plastică se poate face anul îm-
prejur.
18 clasa a 3-a

Dacă plantele culese sînt umede, ele trebuie uscate în prealabil.


Materialele naturale se păstrează, de obicei, în cutii deschise, frunzele
însă se pun sub presă, între foi de hîrtie. Frunzele uscate în cărți se vor
pune între șervețele (fig. 1.38, vedeți mai jos o compoziție din frunze –
fig. 1.39).
Conurile pot constitui, la fel, un minunat material de lucru pentru
lecţiile de educaţie plastică (fig. 1.40).

Fig. 1.38. Așa pot fi uscate


și presate plantele și frun­
zele

Fig. 1.39. Compoziție din


frunze de toamnă

În funcţie de perioada în care au fost colec-


tate, conurile au dimensiuni și culori diferite,
care ne pot servi la alcătuirea diferitor compo-
ziţii originale.
Cu același succes pot fi folosite și ghindele.
Fructele stejarului se colectează în luna septem-
brie-octombrie, cînd ghindele sînt uscate și cad
singure din copac. Ghindele se culeg cu tot cu
cupe, care de asemenea pot fi utilizate ca mate-
rial de lucru. Ca și conurile, ghindele se păstrea-
ză în cutii deschise. Pentru a fi prelucrate mai
ușor, înainte de a începe activitatea, ghindele se
Fig. 1.40. Mîinile iscusite vor ţin în apă timp de două-trei ore.
găsi o bună aplicare conuri­ Pentru realizarea unor lucrări plastice intere-
lor de pin și ghindelor sante, se utilizează deseori și castanele (fig. 1.41).
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 19

Acestea se taie fără dificultate, învelișul lor se


găurește ușor. Fructele de castan au mărimi și
forme diferite. Cu ajutorul lor pot fi create com-
poziţii bogate stilistic. Castanele, ca și ghindele,
se înmoaie înainte de a fi prelucrate.
Toamna se mai pot colecta seminţe de copaci, Fig. 1.41. Fructele de cas­
de flori, de fructe și legume (fig. 1.42). Pentru o tan – o bună materie primă
mai bună păstrare a lor, înainte de a fi stocate, pentru activitățile de artă
seminţele de fructe și legume trebuie spălate și plastică
puse la uscat.
Un material netradiţional pentru crearea
obiectelor de artă este aluatul sărat, accesibil
tuturor. Aluatul e ieftin și ușor de modelat. În
plus, poate fi păstrat pentru mai mult timp în
frigider (fig. 1.43).
Compoziții din materiale netradiționale Fig. 1.42. Un fluture con­fec­
Din cele mai vechi timpuri, gospodine- ționat din diverse semințe
le noastre coceau diferite produse de patise-
rie, înfrumuseţîndu-le de sărbători cu diverse
ornamentaţii, dîndu-le forma unor flori sau
animăluțe (fig. 1.44).

Pinocchio
Fig. 1.43. Aluatul
a mai aflat cæ
astfel pregătit se ...
poate păstra în Fig. 1.44. Figurină modelată din Începînd cu sec. al XX-lea
frigider aluat („hulubaș”) putem spune că arta nu se
mai bazează pe reguli sau
Ca material pentru lucrări plastice netradi- pe materiale și instrumente
ţionale pot servi și cele mai obișnuite șerveţele. deja consacrate, ci pe inedit
Cu ajutorul lor se pot realiza colaje multicolore și pe libera exprimare. Tot
(fig. 1.45). Șerveţelele, de diferite culori, se rup ce trebuie să faci este să
dai frîu liber sentimentelor
mai întîi în bucăţi mici, după care fiecare bucă- și ideilor tale.
ţică de hîrtie se mototolește. Ghemotoacele de
20 clasa a 3-a

hîrtie se ung apoi cu lipici (pe o mică porţiune) și se lipesc pe un suport


plastic (foaie de hîrtie groasă, carton etc.).
Din frunze diferite ca mărime, culoare și formă, putem alcătui com-
poziţii originale reprezentînd diverse vietăţi.
O veveriţă, de exemplu (fig. 1.46).
Mai întîi, avem nevoie de un suport
din carton colorat, pentru a reli-
efa expresivitatea lucrării și
pentru a evidenția nuanţele
frunzelor.
La prima etapă vom desena pe
carton veveriţa, apoi vom compara păr-
ţile corpului cu frunzele pe care le avem
pregătite din timp. Pentru trunchi
vom alege o frunză mai mare de mes-
teacăn și o vom așeza pe suport fără să
o lipim. Pentru coadă, vom potrivi o
frunză de frasin, iar pentru membrele
Fig. 1.45. Această originală frunză
superioare, vom găsi două frunze mici
de toamnă a fost executată de un
elev din clasele primare
de scoruș sau vom tăia în două o frunză

1 2 3

4 5 6
Fig. 1.46. Etapele confecționării unei veverițe din diverse frunze
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 21

de salcîm. Membrele inferioare le vom improvi-


za din două jumătăţi de frunză de mesteacăn.
Vom lipi mai întîi lăbuţa care se află mai de-
parte de ochiul privitorului, adică cea de după
corpul animalului, plasînd-o sub frunza mare
(trunchi), iar lăbuţa dinspre privitor o vom fixa
peste trunchi.
Pentru cap vom folosi, de asemenea, o frun-
ză de mesteacăn, dar mai mică.
Fig. 1.47. O sculptură în
Din alte frunze vom decupa urechiușele și
dovleac realizată de Ray
năsucul. Iar pentru ochi putem folosi diferite se-
Villafane (vezi textul de
minţe sau boabe de piper negru tăiate în două. mai jos)

Pinocchio
a mai aflat cæ
... ...lucrul cu materialele netra­
diționale poate transforma
un amator într-un adevărat artist. Așa s-a întîmplat cu ame­
ricanul Ray Villafane. Născut într-o familie modestă, copilul
își făcea singur jucăriile din ... dovleac. După ce a absolvit
o școală de artă, tînărul a continuat să lucreze cu același
material neobișnuit. Co­lecția sa adună acum un număr
impunător de sculpturi deosebit de plastice și expresive. În
2010, Villafane a fost invitat la Casa Albă, unde a „elaborat”
cîteva sculpturi din același material cules din grădină.

Compoziții volumetrice
Din materiale naturale se pot confecţiona di-
verse lucrări volumetrice.
La realizarea lucrărilor plastice din materiale
naturale, avem nevoie și de materiale suplimen-
tare: hîrtie, carton, sîrmă de cupru, lînă, polisti-
ren, scobitori etc.
Pentru a crea lucrări volumetrice cu materia-
le din natură, vom analiza în prealabil modelul
(pasăre, animăluţ etc.), căutînd materiale ce se Fig. 1.48. Încercați să aflați
aseamănă cu anumite părţi ale corpului. care sînt materialele utiliza­
În imaginea alăturată (fig. 1.48), capul co­ te de tînărul „sculptor” în
coșului s-a confecţionat din ghindă de stejar (se această lucrare
22 clasa a 3-a

poate folosi și fructul de măceș). Pentru trunchi


poate fi potrivită o ghindă sau o castană, im-
portant este ca acestea să se asemene cu trun-
chiul cocoșului.
Vom fixa capul de trunchi cu ajutorul unei
crenguţe ascuţite. Tot cu crenguţe vom fixa de
trunchi labele piciorelor, pentru care vom utili-
za cupele ghindelor.
øte-fli!
Aminte Apoi ne vom ocupa de detalii. Din cîteva
Tehnica mixtă este o pene mici vom confecţiona coada și creasta.
metodă care permite uti­ „Mărgelele” cocoșului le vom modela din plas-
lizarea mai multor pro­ tilină. Pliscul poate fi făcut din două crenguţe,
cedee de lucru. Cum ar dar poate fi modelat și din plastilină.
fi, de exemplu, realizarea
monotipiei în acuarelă și Tehnici mixte
tuș sau crearea unui colaj La realizarea lucrărilor din materiale netra-
mixt cu ajutorul diverse­ diţionale se utilizează, de obicei, tehnici de lu-
lor materiale. cru mixte. Materialele pot fi combinate în cele
mai neașteptate moduri (fig. 1.49).
Pinocchio În cazul în care două elemente trebuie asam-
a mai aflat cæ blate, putem folosi lipiciul sau, atunci cînd e
... posibil, le vom găuri și le vom uni cu scobitori.
În sec. al XX-lea, artiștii au Pentru lucrări mai complexe, putem folosi atît
experimentat pictarea pe
materiale naturale (conuri, frunze, coajă de co-
suporturi netradiționale,
încorporînd în pictură pac, seminţe ș.a.), cît și artificiale (polistiren,
materiale și obiecte. sîrmă, nasturi, paiete, mărgele). O mai mare
Astfel de tehnici mixte,
cum ar fi includerea unor
bucăți de mușama sau de
ziar în picturi, au fost folo­
site pe larg de artiștii Pablo
Picasso și Georges Braque.
La noi, aceste tehnici au
fost aplicate de Mihail
Grecu, Andrei Sîrbu ș.a.

Fig. 1.49. Lacul lebedelor.


Colaj. Un pic de fantezie și
răbdare și opera e gata!
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 23

diversitate a materialelor folosite


ne dă posibilitatea de a crea lucrări
originale (fig. 1.50). Este important
ca materiale utilizate să se asorteze.
În arta plastică, tehnicile mixte
lărgesc semnificativ posibilitățile
de expresie, înlesnind totodată cre-
area unor efecte imposibil de reali-
zat prin tehnicile tradiționale.

Fig. 1.50. Un „strugure” improvizat din


boabe de porumb și dintr-o frunză de arțar

Exerciflii aplicative
1. Care sînt materialele netradiționale utilizate la orele de educație plastică?
2. Realizează un colaj cu ajutorul șervețelelor.
3. Alcătuiește un colaj din materiale netradiţionale cu subiectul Toamna aurie.
4. Din materiale naturale (conuri, ghinde, castane etc.), improvizează o lucrare
volumetrică (păsări, animale).

Dezlegarea rebusurilor te ajută să-ți verifici cunoștințele la


tema dată, îți dezvoltă imaginația.
Încearcă să rezolvi aceste rebusuri singur sau împreună cu
colegii. Dacă nu reușești să gă­sești varianta corectă, re­citește
tema din manual.
1
1. Instrument cu ajutorul căruia
2
colorăm imaginile.
2. Placă (suport) pe care pictorul
amestecă culorile. 3
3. Lemn carbonizat.
4. Instrument folosit la modelare. 4
5. Vopsea transparentă, ușor 5
solubilă în apă.
6. Vopsea opacă ce conține ceruză.
6
24 clasa a 3-a

Capitolul 2
Elemente ale limbajului plastic
Pinocchio Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:

a mai aflat cæ care este rolul punctului ca element al limbajului


... plastic;
...natura folosește cu care este rolul liniei ca element al limbajului plastic;
multă măiestrie punctele. ce reprezintă pata picturală și pata decorativă;
Buburuza (fig. 2.1b) este noi procedee de modificare a culorilor prin ameste-
una dintre cele mai fru­ curi cromatice.
moase in­sec­te datorită
ce­lor șapte puncte „picta­ Pentru a înțelege mai bine o operă de artă și
te” pe fundal roșu. Pentru pen­tru a ști cum se desenează, pas cu pas, un
unele ființe mici, punctele
obiect, o figură din lumea care ne înconjoară,
au nu numai un rol decora­
tiv. Fluturele ochi-de-păun trebuie să învățăm mai întîi limbajul plastic. Ca
(fig. 2.1a) imită prin cele și limbajul propriu-zis, prin intermediul căruia
patru pete de pe aripi ochii putem vorbi cu colegii de clasă, cu profesorii, cu
unui animal mai ma­re. În părinții, limbajul plastic e alcătuit din mai multe
felul acesta, el își pune elemente cu ajutorul că­ rora putem exprima,
dușmanii pe fugă.
prin imagini, anumite stări, sentimente, trăiri.
a) Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul
artelor plastice. Necunoscînd acest alfabet, acest
limbaj special, nu vei putea înțelege mesajul
transmis de o operă de artă la fel cum un analfa-
b)
bet nu poate să citească o carte.

Punctul ca element al limbajului plas­­


tic. Con­texte de utilizare a punctelor
Punctul este urma cea mai mică lăsată de un
Fig. 2.1. Exemple de punc­te instrument de lucru pe hîrtie, pînză, lemn.
„pictate” de natură În textele scrise, punctul este cel mai simplu
semn ortografic. În arta plastică, punctul este
unul dintre cele mai importante elemente ale
limbajului plastic.
Folosind punctul plastic, putem obține anu-
mite efecte plastice.
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 25

Punctul este utilizat:


a) cu rol constructiv – pentru a sugera (a Glosar
mo­dela) volumul și spațiul (fig. 2.2); Autor – persoană care
b) cu rol figurativ – pentru a reda forme din creează o operă;
natură (stele, frunze, fructe în copaci, flori pe element – o parte
cîmp, picături de ploaie ș.a.) (fig. 2.3 a);
dintr-un întreg.
c) cu rol decorativ – pentru a ornamenta dife-
rite obiecte: vase, unelte, încălțăminte, îm­bră­că­
minte, țesături etc. (fig. 2.4).
a) b)

Fig. 2.2. Punctul cu rol constructiv poate fi utilizat pentru a reda imaginar: a) volumul;
b) spațiul
a) b)

Fig. 2.3. Punctul cu rol figurativ poate reprezenta: a) picături de ploaie;


b) geamurile blocurilor
Privește cu atenție imaginile din pagină și analizează punctul ca element con­
structiv și figurativ al lim­bajului plastic.
26 clasa a 3-a

E bine sæ øtii!
În artele plastice, punctul
se obţine prin diverse proce­
dee:
pulverizarea – împrăș­ti­e­
rea, pe hîrtie sau pe o altă
suprafaţă, a culorii cu ajuto­
rul pulverizatorului;
stropirea – se efectu­ează
cu stiloul, pensula, periuţa a)
de dinţi etc.

b)
Fig. 2.4. Punctul cu rol
decorativ poate fi utilizat
pentru ornamentarea:
a) vaselor; b) țesăturilor;
c) îmbrăcămintei c)

Unele opere de artă pot fi create din mai


multe puncte plasate alături pe hîrtie, car-
ton, pînză ș.a. cu creionul, penița, pensula etc.
(fig. 2.5).

Fig. 2.5. Georges Seurat. Pod la Courbevoie

Glosar
Procedeu – mijloc folo­
sit pentru a obține un
anumit rezultat;
pulverizator – aparat
utilizat pentru împrăș­
tierea, în particule foar­
te fine, a lichidelor.
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 27

Linia – element al limbajului plastic.


Cum folosim linia
øte-fli!
Linia este urma continuă lăsată de un instru- Aminte
ment de lucru (creion, cariocă, pix, peniță, pen- Linia poate fi:
sulă etc.) pe o suprafață anumită. Ea este com- – dreaptă;
pusă dintr-un șir neîntrerupt de puncte „lipite” – frîntă;
– verticală;
parcă unul de altul.
– orizontală;
a) – oblică.

b)

Spre deosebire de linia care se folosește în


ma­te­matică, în artele plastice linia este modu­
lată (fig. 2.6), adică diferită ca valoare (închi- c)
să – deschisă, groasă – subțire), fiind trasată cu
mîna liberă (figurile 2.7, 1.21). Fig. 2.6. Exemple de linii
modulate:
d) a), d) – cu cre­ioane colo­
rate; b), c) – cu creion
negru (cu mină de grafit);
e)
e) – cu pensula
Fig. 2.7. Harmenszoon
van Rijn Rembrandt. Leul

Glosar
Oblică – înclinată.
28 clasa a 3-a

Liniile sînt de mai multe feluri, în funcție de:


– direcție – linii drepte, frînte (reci), ondulate (calde);
– poziție – linii orizontale, verticale, paralele, oblice;
– modul de trasare – linii continue, întrerupte;
– grosime – linii subțiri, groase.
În funcție de forma, lungimea și poziția liniilor, putem descoperi
diferi­te semnificații ale acestora:
– linia orizontală redă calmul, starea de repaus;
– linia verticală – siguranța;
– linia oblică – mișcarea;
– linia frîntă – neliniștea.
În compozițiile grafice, cu ajuto­
rul liniei, ca element constructiv,
sînt reprezentate conturul forme­lor
(fig. 2.6 b, c; fig. 2.8), volumul și spa­­
țiul. Pentru a reda petele de lu­­mi­nă,
se folosesc linii rare și sub­țiri, iar
pentru a obține umbre, se vor utili-
za linii dese și groase (fig. 2.8).
Ca element decorativ, linia este
în­tîlnită frecvent în natură (pe
blana ani­ma­lelor, pe insecte, pești,
pe flori ș.a.) (fig. 2.9), dar și pe dife-
Fig. 2.8. Leonardo da Vinci. Cap de femeie

Fig. 2.9. Exemple de linii cu caracter deco­


rativ
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 29

rite obiecte create de om (ve­selă, haine, mobilă


etc.) (fig. 2.10).
În arta plastică, dar mai ales în compozițiile
de­corative, linia-ornament, în combinație cu
alte ele­mente plastice, are un aspect deosebit.
Acest lucru se poate vedea deseori pe covoarele
țesute de bunicile și străbunicile noastre, ca­re,
pentru a le înfrumuseța, folo­seau di­verse tipuri
de linii, accentuîndu-le cu mai multe culori Fig. 2.10. Compoziții deco­
(fig. 2.11). Linia e de neînlocuit în broderii, în rative cu linii-orna­ment
decorațiile de pe diferite obiecte din ceramică
(urcioare, farfurii ș.a.), în incrustațiile în lemn. Glosar
Incrustație – gravură în
lemn.
Fig. 2.11. Covor moldovenesc cu linii decorative
30 clasa a 3-a

Pinocchio
a mai aflat cæ
... ...în viața de toate zilele, sîntem înconjurați de linii. Bra­zii,
stîlpii de telefon, muchiile caselor sînt excelente linii verti­
cale. Orizontul se vede de multe ori ca o linie ori­zontală care
desparte cerul de pămînt (fig. 2.12). Secera lunii e o linie curbă. Unele insecte, cum ar fi

Linia orizontului

Fig. 2.12. Nicolae Grigorescu. Car cu boi

albina sau viespea (fig. 2.13 a), au corpul colorat în linii galbene și negre. Cu dungi negre,
pe un fundal galben-oranj, este „marcat” și tigrul. Zebra este însă animalul pe care natura
l-a înzestrat cu cele mai multe linii.
Unele scoici de mare (fig. 2.13 c), melcul, cu linia lui în spirală, au sugerat oamenilor
di­verse moti­ve deco­rative, reproduse apoi pe urcioare, porți, broderii, covoare. Fulgul e
cea mai frumoasă creație din linii a naturii (fig. 2.13 b).

a) b) c)

Fig. 2.13. Exemple de linii „desenate” de natură


Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 31

Exerciflii aplicative

1. Desenează, la alegere, o piesă de domino, un pom sau un urcior, în care punc­


tul să fie utilizat cu rol constructiv, figurativ sau decorativ.
2. Creează un ornament pentru un semn de carte cu ajutorul punctelor și liniilor.
3. Realizează o compoziție plastică (un peisaj de toamnă, de exemplu), folosind
ca element de construcție linia modulată.
4. Privește un fulg și încearcă să afli din ce este alcătuit – puncte, linii drepte, linii
curbe sau altceva?

Încearcă să rezolvi aceste rebusuri singur sau împreună cu


colegii. Dacă nu reușești să gă­sești varianta corectă, re­citește
tema din manual.
1
1. Element al limbajului plastic,
cunoscut și în gramatică. 2
2. La lecțiile de artă plastică studiem 3
limbajul...
4
3. Pentru a reda forme din natură, uti-
lizăm punctul cu rol... 5
4. Aplicăm puncte pe foaie cu ... 6
5. La ornamentarea diferitor obiecte,
aplicăm punctul cu rol...
6. Pentru a sugera volumul și spațiul,
utilizăm punctul cu rol...

1. Urma continuă lăsată de creion,


peniță etc. se numește ... 1
2. Linia este un element al limbaju- 2
lui... 3
3. Liniile pot fi groase și...
4. În funcție de direcție, liniile pot 4
fi drepte, ondulate și... 5
5. Linia frîntă redă...
6
6. Putem trasa linii orizontale,
verticale, paralele, ...
32 clasa a 3-a

Pata de culoare
Pata de culoare reprezintă urma de culoare lă-
sată pe suportul plastic de instrumentele cu care
lucrăm (pensule, carioci, creioane etc.).
Pata poate fi cromatică, atunci cînd se obţine
prin aplicarea diferitor culori pe suport și acro­
matică, dacă se realizează cu alb, negru sau gri.
Pata cromatică sau acromatică poate fi
așezată pe suport în diverse moduri. Cu pensu-
la, prin stropire, imprimare etc. Acest procedeu
Fig. 2.14. Exemplu de pată se numește tratarea suprafeţei plastice.
plată într-o compoziție În cazul în care culoarea este aplicată uniform
decorativă pe o anumită suprafaţă fără urme vizibile de
pensulă obținem pată plată sau decorativă. Pata
plată se aplică în lucrările decorative (fig. 2.14).
Pata picturală este o modalitate specifică de a picta, de a așterne pe
hîrtie pete de diverse tonuri și nuanţe în tușe vizibile. În comparaţie cu
pata decorativă, pata picturală este neuniformă, cu diverse tonuri și nu-
anţe pe aceeași suprafaţă plastică, redînd efecte de lumină și de umbră,
de aproape-departe. Astfel, obţinem compoziţii plastice armonioase
(fig. 2.15).
Fig. 2.15. Mihail Petric. Gurzuf. Exemplu de utilizare a petei picturale
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 33

Culoarea
Toate lucrurile din jurul nostru au nu numai
formă, dar și culoare, prin intermediul căreia
le putem mai ușor recunoaște. Culoarea ne face
øte-fli!
viața mai frumoasă, mai plină. Aminte
Galben Culorile principale
sau primare (galben,
roșu, albastru) sînt cele
care nu pot fi obținute
Verde Oranj din alte culori.
Culorile secunda-
re sau binare sînt cele
ob­ținute din ames­tecul
proporțional a două
culori primare (roșu +
galben = oranj; galben +
albastru = verde; roșu +
albas­tru = violet.

Albastru Roșu

Fig. 2.16. Cercul cromatic


Violet (după J. Itten)

Amestecuri cromatice
Prin combinarea culorilor între ele obținem
un amestec cromatic.
Amestecînd două culori vecine (pe cercul cro­ Glosar
matic), vom obține nuanțe ale unei culori. De
Cromatic – ce con­ţi­ne
regulă, una din culori se ia în cantitate mai mare,
culoare;
la ea adăugîndu-se, într-o cantitate mai mică, o
acromatic – lipsit de cu­­
altă culoare (sau alte culori), în funcție de nu­an­
loa­re;
ța pe care vrem s-o căpătăm. Această dispunere
colorit – totalitatea
succesivă a nuanțelor într-o compoziție formează
culorilor unui tablou sau
game cromatice. Culoarea care redă tonalitatea
obiect.
de ansamblu se numește dominantă cromatică.
34 clasa a 3-a

E bine sæ øtii! Dacă într-o pictură aplicăm,


de exemplu, mai mult galben,
Culorile roșu, oranj (por­­tocaliu) și galben
dau sen­zaţia de căldură și se numesc culori
vom avea o gamă caldă de culori
calde. (fig. 2.17), iar dacă aplicăm mai
Culorile verde, albastru, vi­olet dau senza­ mult albastru, vom obține o gamă
ţia de frig și se numesc culori reci. rece de culori (fig. 2.18).

Fig. 2.17. Andrei Sîrbu. Floarea-soarelui Fig. 2.18. Valentina Rusu-Ciobanu.


Foc de artificii
Din amestecul culorilor complementare rezultă un gri neutru. Pe cer-
cul cromatic (fig. 2.16), aceste culori sînt așezate în poziții diametral
opuse. Principalele perechi de culori complementare sînt: galben – violet,
roșu – verde, albastru – oranj.

+ =
+ =
+ =
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 35

Amestecul culorilor cu alb și negru


Albul și negrul nu au calități cromatice (sînt
lipsite de culoare), de aceea se numesc noncu- øte-fli!
lori. Amestecînd albul cu negrul în proporții Aminte
diferite, obținem griuri acromatice. Aceste Semnificația celor trei
amestecuri pot fi aplicate la redarea petelor de culori ale sema­forului:
lumină și umbră. • roșu – stai pe loc!;
Combinînd culorile cu alb, vom crea tonuri • galben – pregătește-te
deschise, luminoase (fig. 2.19), iar prin ameste- să traversezi;
cul culorilor cu negru, vom obține tonuri închi­ • verde – e timpul să tra­
versezi strada.
se, stinse, întunecate (fig. 2.20).

Fig. 2.19. Mihail Grecu. Biserica din satul Tașlîc Fig. 2.20. Vasile Cojocaru. Arta lemnului

În aceste imagini, observăm că primul pictor


a combinat culorile cu alb atunci cînd a redat
spații luminate, iar al doilea pictor, pentru a
sugera umbra, a adăugat mult negru.
Prin amestecul culorilor cu alb și negru, Glosar
putem reda, de asemenea, volumul și spațiul.
Fluidizare – procedeu
de diluare a culorilor
Fuzionarea
cu apă. Cu cît se aplică
În unele cazuri, pentru a obţine o delimi-
mai multă apă, cu atît
tare catifelată a culorilor, amestecul spontan
culoarea se „subțiază”
se efectuează direct pe foaie. Acest procedeu
mai mult.
de contopire a culorilor se numește fuzionare.
36 clasa a 3-a

Fuzionarea se obţine prin aplica-


rea a două pete sau linii de culoare
fluidizate. Amestecul culorilor pe
suprafața umedă a foii creează un
joc neașteptat de nuanțe. Acest joc
poate fi diversificat prin aplicarea
unor culori mai mult sau mai puțin
fluidizate (fig. 2.21).

Fig. 2.21. Acuarelă pe umed. Fuzionarea


culorilor

Exerciflii aplicative
1. Pictează o compoziție (un peisaj de vară, o zi ploioasă, amurgul etc.), utilizînd
nuanțe de culori reci și calde.
2. Realizează o compoziție (Visul, Zborul, Bucuria) prin amestecul culorilor cu alb
și negru.
3. Realizează o compoziție cu subiectul Norii, utilizînd procedeul de fuzionare a
culorilor.

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema din manual.
1. Albastrul este... cerului. 1
2. Ne dau senzația de căldură culorile... 2
3. Prin amestecul culorilor cu alb sau negru,
obținem diferite... 3
4. Tricolorul are în mijloc culoarea... 4
5. Cunoaștem trei culori primare: galben,
albastru și... 5
6. Roșu + galben = ... 6
7. Există culori principale și...
7
8. Culori ce dau senzația de frig.
9. Amestecînd două culori vecine, 8
vom obține... 9
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 37

Capitolul 3
Inițiere în compoziție
øte-fli!
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi: Aminte
ziție în­țe­le­
Prin compo
cum se plasează elementele plastice pe o suprafață a armonioasă
gem aranjare
a elemente­
prin:
și echilibrată un
j plastic pe
– redarea planurilor;
lor de limba să
– evidențierea elementelor principale; încît acestea
– subordonarea elementelor. suport, astfel
unitar.
fie percepute
Compoziția figurativă (realistă)
Compoziția figurativă se referă la reprezentarea plastică a ființelor și obiec-
telor din realitate, folosind elemente luate din natură și viață, imaginile
create fiind ușor de recunoscut (fig. 3.1, 3.2).
Compoziția figurativă, ca orice compoziție plastică, trebuie să respecte
unele principii compoziționale: paginația, structura, proporția etc.
Paginația definește modul de organizare, de compunere a elementelor
de limbaj în spațiul plastic. Paginația este prima etapă în realizarea unei
compoziții plastice.
Structura reprezintă schema amplasării elementelor compoziției pe o
suprafață.
Fig. 3.2. William Michael
Fig. 3.1. Jacob van Ruisdael. Peisaj cu cascadă Harnett. Comorile mele
38 clasa a 3-a

Schemele compoziționale pot fi organizate în


Pinocchio mai multe feluri: pe orizontală (fig. 3.3), pe verti­
a mai aflat cæ cală (fig. 3.5), pe diagonală (fig. 3.4) etc.
...
...compoziții plastice figu­
rative întîlnim mai ales în
bisericile noastre împo­do­­
bite cu icoane repre­zentînd
scene din viața lui Hristos.
Ele nu sînt doar obiecte de
cult, dar și ve­ri­tabile opere
de artă, executate după cele
mai severe reguli artistice.
Artiștii iconari respectă cu
multă strictețe pro­porțiile și
Fig. 3.3. Leonardo da Vinci. Cina cea de taină
structurile compozițio­nale,
orice de­ta­liu fiind plasat în
compoziție cu o precizie
mate­matică.

Fig. 3.4. Sebastiano Ricci.


Rugăciunea din grădină

Fig. 3.5. Bartolomé Murillo.


Imaculata Concepție din Aranjues

Orice compoziție plastică se realizează res-


pectînd anumite proporții. Proporția reprezintă
Glosar raportul dintre dimensiuni. Pe parcursul exe-
Spațiu plastic/ suprafață cutării unei lucrări plastice, e necesar să ținem
plastică – suportul pe cont de:
care se desenează, se a) raportul dintre obiecte și suprafață. Între
pictează; obiectul re­prezentat și suprafața plastică trebuie
iconar – persoană care să existe o armonie (fig. 3.2);
pictea­ză icoane. b) raportul dintre obiectele de pe suprafață.
Dacă în natură un obiect este mai mare decît altul
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 39

de două ori, de exemplu, atunci și pe suprafața


plastică vom respecta acest raport (fig. 3.2). Se
va ține cont ca obiectele plasate în prim-plan să
E bine sæ øtii!
fie mai mari, iar cele din planul al doilea să arate
mai mici; Pentru a evidenţia ele­
mentul principal (centrul de
c) raportul dintre dimensiunile proprii ale
interes), marii maeștri au
obiec­tului. Dacă lățimea unui obiect este mai folosit de cele mai mul­ te
mică de cîteva ori decît înălțimea lui, atunci vom ori lumina, mai exact con­
ține cont de acest raport și la reprezen­tarea lui trastul închis-deschis. În
(fig. 3.2). tabloul lui Rembrandt plasat
mai jos (fig. 3.6), exis­tă o
mulţime de personaje. Cele
Evidențierea centrului de interes mai multe dintre ele rămîn
însă în um­bră, pictorul evi­
La baza oricărei compoziții plastice se află o idee. denţiind doar trei figuri din
Această idee ocupă locul principal în compoziție, prim-planul lucrării. Ele ne
focalizînd atenția privitorului. atrag imediat atenţia, deoa­
Locul sau zona dintr-o compoziție care atrage rece lumina le smulge din
atenția din primul moment se numește centru întu­nericul general.
La fel sînt evidenţiaţi,
de interes. cu ajutorul proiectoarelor,
Centrul de interes poate fi pus în evidență artiștii care joacă un rol
prin diverse moda­lități: principal pe scena teatrului
• prin contraste de lumină și culori(fig. 3.6); sau într-o sală de concert.

Glosar
A focaliza – a concentra
atenția pe o suprafață
mică;
contrast – opoziție
(deosebire) puterni­
că între două sau mai
multe lucruri.

Fig. 3.6. Harmenszoon van


Rijn Rembrandt. Rondul de
noapte
40 clasa a 3-a

• prin situarea personajelor în prim-plan sau în centrul suprafeţei pic-


tate (fig. 3.7);

Fig. 3.7. Constant Tro­yon. Fig. 3.8. Jacques-Louis David. Jurămîntul Horațiilor
Marea vînătoare
• prin personaje antrenate într-o mişcare acti-
Glosar vă, chiar dacă acestea sînt în afara centrului geo-
A aglomera – a aduna metric al tabloului; compoziţional, un asemenea
laolaltă. grup de personaje este echilibrat compoziţional
de un alt grup, secundar, situat în planul doi
(fig. 3.8).
Centrul de interes se evidențiază mai ales
prin­tr-o anumită formă sau culoare dominantă
øte-fli!
Aminte
Orice urmă de cu­loa­re
aplicată pe o supra­față
plastică se numește pată
de culoare.
Urmele vizibile lă­sa­te
de pensulă pe su­pra­față
se numesc tușe.

Fig. 3.9. Jan Matejko.


Copernic sau discuția cu
Dumnezeu. Găsește centrul
de interes și elemen­tele
subordonate în acest tablou
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 41

în compoziție. În acest caz, se vor face mai puțin observate celelalte ele-
mente (forme și culori), pentru că ele sînt se­cundare (fig. 3.9). Acestea
sînt însă părți componente ale lucrării și au menirea de a accentua ele-
mentele principale.

Exerciflii aplicative
1. Alcătuiește trei compoziții aranjînd elementele plastice conform schemelor: pe
orizontală, pe verticală, pe diagonală.
2. Pictează o compoziție figurativă evidențiind centrul de interes prin contraste
de culoare.
3. Realizează o compoziție figurativă aplicînd tratarea picturală (un coș cu fructe,
o vază cu flori sau altceva).

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema.


1. Tablou care reprezintă un colț din 1
natură. 2
2. Cele trei principii compoziționale
sînt: paginația, structura și...
3. Proporția reprezintă raportul din- 3
tre...
4. Prima etapă în realizarea unei 4
compoziții.
42 clasa a 3-a

Capitolul 4
Inițiere în domeniul artelor
plastice
øte-fli!
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi: Aminte
ra, sculptu-
Grafica, pictu o-
ce este grafica, pictura, sculptura, arhitectura și arta ra și arta dec
ra, arhitectu
decorativă;
iesc ramu leri
care sînt cele mai cunoscute muzee din lume; rativă alcătu
e.
ce înseamnă capodoperă și cine pot fi numiți maeștri; artelor plastic
capodopere ale maeștrilor picturii universale.

Ramurile artelor plastice


Arta plastică se împarte în ramuri în funcție
de materialele, tehnicile, dar și de elementele de
limbaj plastic folosite la realizarea lucrărilor.
Grafica. Elementele principale de limbaj
plastic utilizate în grafică sînt punctul și linia
(fig. 4.1).
După cum știţi din clasa a doua, în unele ca-
zuri se folosește și culoarea. Însă în comparaţie
Fig. 4.1. Grafică în tehnica cu pictura, în compozițiile grafice culoarea are
gratajului un rol secundar.
Fig. 4.2. Harmenszoon van Așadar, grafica este ramura artelor plastice la
Rijn Rembrandt. Podul
baza căreia se află desenul. Materialele cu ajuto-
Capitolul 4. Inițiere în domeniul artelor plastice 43

rul cărora se realizează un desen sînt creioanele cu mină de grafit, căr-


bunele, iar suprafaţa plastică pe care se lucrează este hîrtia (fig. 4.2).

Fig. 4.3. Leonardo da Vinci. Fig. 4.4. Paul Cézanne. Natură moartă cu sertar deschis
Mona Lisa

Pictura. Am aflat deja că prin desen se re-


prezintă forma obiectelor, iar pictura redă colo-
ritul lumii înconjurătoare (figurile 4.3, 4.4). Prin
urmare, elementul principal de limbaj plastic în
pictură este culoarea. În pictură, ca și în grafică,
se folosește linia, punctul și pata picturală, doar
că în cazul dat aceste elemente de limbaj plastic
se reprezintă prin culoare. Prin intermediul pic-
turii, se poate reda nu numai frumuseţea lumii
înconjurătoare, dar pot fi exprimate și anumite
stări sufletești, emoţii.
Sculptura este arta redării formelor volume-
trice, adică a formelor ce ocupă un loc în spa-
ţiu și pot fi privite din toate părţile (fig. 4.5).
Așadar, în sculptură, principalul element al
limbajului plastic este forma, care se obţine prin
cioplire sau modelare. Materialele dure, cum
ar fi lemnul, piatra, se cioplesc pînă se ajunge
la forma dorită. Iar materialele maleabile, de Fig. 4.5. Băiatul cu spinul.
exemplu, lutul sau plastilina, se modelează. Bronz. Sculptură antică
44 clasa a 3-a

Arhitectura este arta proiectării și constru-


irii edificiilor. În comparaţie cu alte ramuri ale
artelor plastice, arhitectura, pe lîngă aspectul ei
estetic (figurile 4.7, 4.8), mai are avantajul de a
fi și utilă, creînd oamenilor condiţii necesare
pentru trai și activitate (fig. 4.6).
Fig. 4.6. Burj al Arab Arhitectura modernă este arta proiectării
(Turnul arabilor). Hotel edificiilor, formelor arhitecturale mici (havu-
din Dubai, una dintre cele zuri, foișoare, terase etc.), dar și arta planificării
mai originale construcții localităţilor.
arhitecturale din lume

Fig. 4.7. Muzeul Luvru din Paris

E bine sæ øtii!
Edificiile destinate traiului
sau muncii, odihnei sau stu­
diilor, comerţului sau ri­ tu­-
rilor de cult trebuie să fie
rezistente, comode și utile.
Pe lîngă aceste calităţi, clă­
dirile mai trebuie să aibă și
un caracter estetic plăcut.
Anume aspectul estetic face
ca arhitectura să devină o
artă. Fig. 4.8. Arcul de Triumf din Chișinău
Capitolul 4. Inițiere în domeniul artelor plastice 45

Arta decorativă
Arta decorativă are menirea de a înfrumu-
seţa diverse obiecte: de uz casnic (vesélă, mo-
bilă), de vestimentație (haine, nasturi, încălţă-
minte), fel de fel de bijuterii (mărgele, giuvaiere,
cercei).
Acestea nu sînt propriu-
zis obiecte de artă, ele sînt
apreciate mai mult pen-
tru utilitatea lor (figurile Fig. 4.10. Vase decorative
4.10, 4.11).

Fig. 4.11. Vase ornamentate

Fig. 4.9. Ou decorativ fabricat de


giuvaiergiul Pierre-Karl Fabergé

Prin urmare, arta deco-


rativă este o activitate artis-
tică, rezultatul căreia are ca
scop crearea confortului și
frumosului în mediul ma-
terial care îl înconjoară pe Fig. 4.12. Elena Rotaru. Vara, goblen
om (figurile 4.9, 4.12).

Exerciflii aplicative
1. Desenează portretul prietenului cu ajutorul materialelor grafice.
2. Pictează un peisaj cu subiectul A venit primăvara.
3. Care este deosebirea dintre o sculptură și o operă arhitecturală?
4. Ce obiecte de artă decorativă ai observat în casă, în școala ta?
46 clasa a 3-a

Muzee și galerii
Muzeul are menirea de a achiziţiona, păstra și
restaura, în cazul în care e necesar, opere de
øte-fli!
Aminte artă. Multe lucrări artistice sînt donate muzee-
Muzeu se numește lor de înșiși autorii lor, altele ajung aici prin in-
instituţia în care sînt termediul urmașilor sau al iubitorilor de artă.
expuse, pentru publicul În Antichitate, era numită muzeu clădirea în
larg, diverse obiecte de care activau oamenii de știinţă, poeţii, artiștii
artă ce reprezintă un
etc. Acest centru cultural era dotat cu laboratoa-
interes știinţific, istoric,
artistic etc.
re, săli de cercetare, dar și cu o bibliotecă mare.

E bine sæ øtii!
Odată cu dezvoltarea teh­
nologiilor informaţionale au
apărut muzeele virtuale pe
CD-ROM și pe internet.

Fig. 4.13. Una dintre sălile


muzeului Luvru din Paris

Abia în epoca Renașterii noţiunea de muzeu


a căpătat sensul ei actual.
În toate orașele mari există muzee de artă.
Pinocchio Muzeul Luvru din Paris (figurile 4.7, 4.13), cu
a mai aflat cæ peste opt milioane de vizitatori pe an, este unul
...
Muzeul Luvru a fost deschis dintre cele mai cunoscute muzee din lume. În
în palatul regal cu aceeași colecţiile lui se află sute de lucrări celebre: Ve­
denumire. Clădirea fusese nus din Milo și Victoria din Samothrace, Mona
cîndva fortăreaţă. În sub­ Lisa de Leonardo da Vinci și Pluta Meduzei de
solurile muzeului se pot
Théodore Géricault. În colecţiile Luvrului se
vedea și azi rămășiţele de
zid ale străvechii cetăți. află obiecte din perioada Antichităţii pînă în
sec. XIX.
Capitolul 4. Inițiere în domeniul artelor plastice 47

Fig. 4.14. Muzeul Britanic


din Londra

Muzeul Britanic din Londra (fig. 4.14) are o colecţie bogată de obiecte
originale adunate de pe toate continentele, ilustrînd istoria culturii uma-
ne de la începuturile sale pînă în prezent.

Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg Fig. 4.15. Muzeul Ermitaj


(fig. 4.15) este un complex muzeistic, alcătu- din Sankt Petersburg
it din șase clădiri situate pe malul rîului Neva.
Principala clădire a muzeului este Palatul de Pinocchio
Iarnă. a mai aflat cæ
Muzeele Vaticane (fig. 4.16) sînt situate în ...
Cea mai mare galerie de
cetatea Vaticanului din Roma. artă din lume este găzdu­
Aici se află una dintre cele mai mari colecţii ită de Palatul de Iarnă al
de artă din lume, acumulată de-a lungul secole- orașului Sankt Petersburg.
În cele 322 de galerii sînt
lor de către papi.
expuse aproximativ trei
Muzeul a fost fondat de papa Iulius al II-lea milioane de opere de artă.
în sec. al XVI-lea.
48 clasa a 3-a

E bine sæ øtii!
Despre Cetatea Vaticanu­
lui se spune că ea însăși
este o operă de artă, iar
Capela Sixtină este diaman­
tul acestei opere de artă.
Interiorul clădirilor este
bogat decorat cu fresce,
marmură și împodobit cu
statui.
Fig. 4.16. Unul dintre muzee­
le Vaticanului
Pe teritoriul Vaticanului se află 10 muzee și
14 palate care sînt incluse într-un complex mu-
zeal unic.
Capela Sixtină (fig. 4.17) și apartamentele
papale pictate de Michelangelo, Rafael ș.a. adu-
nă cei mai mulți admiratori.
Galeria este o sală de expoziţie în care se
expun lucrări de artă în scopul de a promova
artiștii contemporani și de a le comercializa lu-
crările. Expozițiile organizate în galerii sînt de
scurtă durată. Spre deosebire de muzee, gale-
riile de artă nu au fonduri în care să păstreze
Fig. 4.17. Capela Sixtină obiectele de artă expuse.
Aici cel mai frecvent sînt expuse picturi, dar
există și expoziţii de grafică, sculptură, artă deco-
Pinocchio rativă. O astfel de galerie unde sînt expuse lucră-
a mai aflat cæ rile pictorilor noștri contemporani este Centrul
... expozițional „Constantin Brâncuși”(fig. 4.18).
Putem numi galerie de artă
și magazinul on-line de vîn­
zare a lucrărilor de artă, atît
originale, cît și a còpiilor
după autori celebri.

Fig. 4.18. Centrul expozi­ți­


onal „Constantin Brâncuși”
din Chișinău
Capitolul 4. Inițiere în domeniul artelor plastice 49

Maeștri și capodopere Pinocchio


În sferele artei sînt numiţi maeștri persoanele a mai aflat cæ
care demonstrează o deosebită înzestrare și ta­ ...
lent în domeniul care îi consacră. Poate fi con­ O contribuţie aparte în
si­
derat maestru un bun pictor, un grafician, istoria artei au adus cei trei
maeștri ai Renașterii: Rafael
un compozitor care compune melodii foarte
Sanzio, Leonardo da Vinci,
frumoase, un coregraf, un sculptor iscusit ș.a.m.d. Michelangelo Buonarroti.
De regulă, maeștrii aduc inovaţii și contribuţii Operele lor au servit în toate
valoroase în ramura artistică în care se afirmă. timpurile drept etalon de
Totodată, ei au și o autoritate recunoscută de măiestrie, neasemuitele lor
toţi cei care îi urmează. Arta maeștrilor dă tonul creaţii continuînd să inspire
și pe artiștii moderni.
și servește drept model pentru succesori. Marile
talente au fost și mari deschizători de drumuri
în artă, mari întemeietori de școli artistice.

Fig. 4.19. Rafael Sanzio. Școala din Atena Fig. 4.20. Michelangelo. Pietá
Capodoperă înseamnă lucrarea cea mai bine executată a unui artist.
Termenul de capodoperă a intrat în uz încă din perioada Evului Me-
diu. Așa se numea pe atunci opera pe care trebuia să o elaboreze tînărul
la sfîrșitul perioadei de ucenicie. Fostul ucenic se străduia să realizeze o
lucrare perfectă, prin care demonstra că poate fi un meșter pe cont pro-
priu. De regulă, capodoperă se numea orice lucrare, fie a ucenicului-ciz-
mar, fie a ucenicului-pictor.
În acele vremuri, artiștii erau asemănaţi cu meșterii, iar termenul artă
desemna îndemînarea sau măiestria unei persoane într-un anumit do-
meniu.
Prin termenul capodoperă, în sensul contemporan al cuvîntului,
înțelegem orice lucrare făcută cu o pricepere extraordinară, în special o
realizare supremă intelectuală sau artistică (figurile 4.19, 4.20).
50 clasa a 3-a

Pinocchio Acest cuvînt s-a utilizat mai des începînd cu


a mai aflat cæ sec. XVIII, perioadă marcată de formarea unui
... număr mare de muzee. Alegerea lucrărilor pen-
Capodopera Mona Lisa tru muzee a și dus la folosirea mai frecventă a
(fig. 4.3, p. 43) de Leonardo
termenului.
da Vinci este considerată
cea mai cunoscută pînză a În cele ce urmează, vom face cunoștință cu
tuturor timpurilor. Tabloul cîțiva maeștri ai artei universale și cu unele ca-
reprezintă portretul unei podopere semnate de ei.
femei a cărei identitate a Leonardo da Vinci (1452-1519) este unul
fost disputată îndelung dintre cei mai străluciți pictori ai artei univer-
de oamenii de ştiinţă. Se
bănuia chiar că figura tine­
sale (fig. 4.23). Încă din copilărie, Leonardo s-a
rei doamne era, de fapt, o dovedit a fi foarte bun la matematică, muzică
mască pentru autoportretul și desen, la vîrsta de 15 ani fiind trimis de tatăl
pictorului. În cele din urmă, său ca ucenic la unul dintre cei mai cunoscuți
criticii de artă au ajuns la artiști din Florența.
concluzia că personajul pic­
tat este soţia unui negus­
tor din Florenţa, numit
Francesco del Giocondo.
Denumirea completă a
tabloului, în italiană, este
Il ritratto di Monna Lisa
del Giocondo (Portretul
Monei Lisa del Giocondo).
De aceea, tabloul se mai
numeşte şi Gioconda,
după numele soţului. Pe
femeie o chema Lisa, iar
cuvîntul Mona este pre­
scurtarea expresiei italiene Fig. 4.21. Leonardo da Vinci. Fig. 4.22. Leonardo da
Ma donna, ceea ce înseam­ Buna Vestire Vinci. Dama cu hermină
nă doamna mea. Vastele sale cunoștințe în anatomie, bota­
Capodopera lui Leonardo nică, optică, geologie, cosmologie l-au ajutat să
se păstrează în muzeul
proiecteze aparate de zbor, parașuta, mașina de
Luvru din Paris, Franţa.
spălat, un cuptor metalurgic ș.a.
Leonardo da Vinci a fost un pictor neîn-
Fig. 4.23. trecut. Aceasta se poate vedea în capodopere-
Leonardo le Cina cea de tai­nă, Gioconda, Buna Vestire
da Vinci. (fig. 4.21) Doamna cu hermină (fig. 4.22) ș.a.
Autoportret Este și autorul renumitului Tratat de pictură.
Capitolul 4. Inițiere în domeniul artelor plastice 51

Jacques-Louis David (1748-1825). Pictor fran­­


cez (fig. 4.24), născut la Paris. Este pasionat de
desen din copilărie. Își aprofundează studiile
la Roma, oraș care va avea un rol hotărîtor pen-
tru cariera sa artistică. David se va remarca prin
pînzele Belizarie cerșind, Jurămîntul Ho­rațiilor
(fig. 3.8), Moartea lui Socrate, Portretul doamnei
Récamier, Marat asasinat (fig. 4.25) ș.a.
Lucrarea Bonaparte traversînd trecătoarea
Sainte Bernard (fig. 4.26) reprezintă o compoziție
monumentală. Tabloul îl are în prim-plan pe
Napo­leon călare pe cal. Celelalte personaje sînt
plasate în plan secund, pentru a se accentua ast- Fig. 4.24. Jacques-Louis
David. Autoportret
fel măreția și importanța împăratului.

Fig. 4.25. Jacques-Louis Fig. 4.26. Jacques-Louis


David. Marat asasinat David. Bonaparte traversînd
trecătoarea Sainte Bernard
Edgar Degas (1834-1917), pictor, sculptor și
gra­f ician francez (fig. 4.27). Subiectele lui pre-
ferate sînt cele prin care artistului îi reușește să
redea perfect mișcarea: cursele de cai, lumea
fascinantă a balerinelor etc. A fost un maestru
al pas­telului, încercînd și numeroase alte teh-
nici de pictură și grafică, în ultimii ani ai vieții
ocupîndu-se și de sculptură (fig. 4.28). Printre

Fig. 4.27. Edgar Degas. Autoportret


52 clasa a 3-a

cele mai cunoscute tablouri ale sale figurează


neapărat și aceste titluri: Dansatoare în albas­
Fig. 4.28. Edgar Degas. tru, Re­pe­tiția unui balet pe scenă, Curse de cai
Mica balerină. Sculptură în Provența, Dansatoare pe scenă (fig. 4.29).
Creația lui Edgar Degas a marcat istoria pic-
turii.

Fig. 4.29. Edgar Degas. Dansatoare pe scenă

Exerciflii aplicative
1. Care sînt cele mai cunoscute muzee din lume?
2. Care este deosebirea dintre muzeu și galerie?
3. Ce capodopere ați studiat la acest capitol?

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema.


1
1. Ramură a artei în care este folosită drept
2
element de limbaj plastic culoarea.
2. Arta redării formelor volumetrice în piatră,
marmură, bronz etc. 3
3. Muzeu fondat de papa Iulius al II-lea.
4. Muzeu deschis în palatul regal din Paris. 4
5. Unul dintre cele mai mari muzee din
Londra.
5
Capitolul 1. Instrumente, materiale și tehnici de lucru 53

clasa a -a
Capitolul 1
Materiale, instrumente
øte-fli!
și tehnici de lucru Aminte
instru­
Principalele
zate la
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi: mente utili
ţie plas­
cum se alege corect hîrtia de desen; orele de educa
ensulele,
tehnici de lucru cu creioanele, acuarelele și guașa; tică sînt: p
arul.
noi tehnici sculpturale. paleta, eboșo

Știm din clasele anterioare că hîrtia de de-


sen este o suprafaţă plastică universală pentru
realizarea lucrărilor de artă.
De regulă, alegem hîrtia în funcţie de mate-
rialele de care dispunem și tehnicile de lucru pe
care le vom aplica. Reușita unui desen depin-
de mult de calitatea hîrtiei (figurile 1.1, 1.4), de
aceea e bine să fim atenţi la acest aspect atunci Fig. 1.1. Leonid Grigo­ra­șenco.
cînd o procurăm. Cai, căruță. Detaliu. Desen pe
hîrtie de finețe medie
Hîrtia fabricată pentru lucrările plastice poa-
te fi rugoasă sau netedă, groasă sau subțire (figu­
rile 1.2, 1.3).
a b c

Fig. 1.2. Linii trasate pe diver­se tipuri de hîrtie: a) fină;


b) de finețe medie; c) rugoa­să
Fig. 1.3. Mostre de hîrtie cu diverse grade de finețe
54 clasa a 4-a

a) b)
Pinocchio
a mai aflat cæ
...
În Japonia hîrtia este
fabricată din paie de orez
mărunţite. Deși este friabilă
(fărîmicioasă), ea absoarbe
cu ușurinţă vopseaua lichi­
dă și nu permite culorilor să Fig. 1.4. a) Hîrtie colorată; b) Leonid Grigo­ra­șenco.
se scurgă pe suprafaţa foii. Budăie. Desen pe hîrtie colorată
Pentru desenul în creion cu mină de grafit
sau cu creioane colorate e recomandată hîrtia
cu rugozitate fină și medie. Iar pentru acuarelă
și guașă este preferabilă hîrtia cu fineţe medie și
rugoasă.
Tehnica desenului în creion negru
(cu mina de grafit)
Fig. 1.5. Lucrare executa­ După ce am ales hîrtia potrivită, trebuie să
tă pe hîrtie de orez știm cu ce desenăm. Am reţinut din clasele pre-
cedente că cele mai accesibile și mai ușor de
mînuit sînt creioanele cu mină de grafit.
Pentru desenul propriu-zis, vom folosi cre-
øte-fli!
Aminte ioanele cu duritate medie (B, HB și F). Cre-
Cu cît vom înclina Fig. 1.6. Desen în creion negru (cu mină de grafit)
mai mult creionul, cu atît
linia va fi mai groasă.
Prin alternarea liniilor
mai intense și mai puţin
intense, putem reda volu­
mul obiectelor, evidenţi­
ind părţile luminate și
cele rămase în umbră.
Capitolul 1. Materiale, instrumente și tehnici de lucru 55

ioanele moi (2B-4B) lasă o urmă


pronunţată (fig. 1.7, dreapta). Vom
lucra cu ele la redarea umbrelor
(fig. 1.6). Forțarea creionului este
inacceptabilă. Niciodată nu dă un
rezultat pozitiv.
Fig. 1.7. Hașurări cu creioane HB și 4B
Creioanele colorate
Cu creioanele colorate se pot tra-
sa hașurile apropiate în așa fel încît
să se obţină o suprafaţă uniform
colorată sau se pot trasa hașuri mai
rare, cu spaţii albe (fig. 1.8). În acest
caz, străduiţi-vă să trasaţi ha­șu­rile
după forma obiectului (fig. 1.10).
a)

Fig. 1.8. Diferite modalități de hașurare

b)

Fig. 1.9. Aplicarea mai multor culori pe


aceeași suprafaţă
Pentru a obţine o lucrare mai re­
u­șită, aplicați mai multe culori pe
aceeași suprafaţă (fig. 1.9). Utilizaţi
mai multe straturi de culoare. Ast-
fel puteți obține nuanţe noi. Dar nu
c)
exageraţi, dacă sînt prea multe stra-
turi, culoarea nu mai aderă la foaie. Fig. 1.10. Executarea unui desen în creioa­
Nu uitaţi că urma lăsată de cre- ne colorate pe etape: a) schiță; b) hașurare
ionul colorat este greu de șters. prealabilă; c) operă finită
56 clasa a 4-a

Tehnici de lucru în acuarelă


Acuarelă pe suport umed (fig. 1.11). Pentru a lucra cu acuarela, vom
alege hîrtie rugoasă, densă sau de densitate medie. Înainte de a începe
lucrul, vom umezi foaia cu ajutorul unei pensule mari sau cu un burete,
după aceea o vom lăsa să se usuce un pic. Apoi vom aplica acuarela pe
foaia încă umedă, obţinînd astfel fuzionarea catifelată, fină a culorilor.

E bine sæ øtii!
Straturile suprapuse de
acuarelă pot fi de diferite
culori. De exemplu, dacă pri­
mul strat va fi de un albas­
tru fin, iar al doilea va fi de
culoare galbenă, atunci vom
obţine o nuanţă verde-găl­
buie, iar în cazul în care mai
întîi vom aplica galben, iar
apoi albastru, vom obţine
o nuanţă verde-albăstruie.
Ţine minte: ultima culoare Fig. 1.11. Pictor anonim. Fig. 1.12. Nina Arbore.
va fi cea predominantă!
Acuarelă pe suport umed Grădina pictoriței iarna.
Acuarelă pe suport uscat

Acuarelă pe suport uscat (fig. 1.12). Pe hîr-


tia uscată, se aplică vopseaua în straturi trans-
parente. Mai întîi, acoperim suprafaţa dorită cu
acuarelă diluată, obţinînd o nuanţă abia vizibi-
lă. După ce s-a uscat bine foaia, adăugăm un al
doilea strat, mai consistent. Pe desenul bine us-
cat, putem aplica mai multe straturi de culoare.
Tehnica guașei
Avînd o putere de acoperire mare, guașa
permite aplicarea peste culorile închise cu nu-
anţe mai deschise (figurile 1.13, 1.14). Trebuie
Fig. 1.13. Tehnica guașei. să ţinem cont că abundenţa straturilor duce la
Desen realizat de un elev fisurarea stratului de vopsea.
Capitolul 1. Materiale, instrumente și tehnici de lucru 57

Fig. 1.14. Guașa permite aplicarea nuanţelor mai deschise


peste culorile închise
Spre deosebire de acuarelă, cu guașă putem Fig. 1.15. Stratul de guașă
acoperi uniform suprafaţa plastică (fig. 1.15). trebuie să acopere uniform
Pictura cu guașă este catifelată, mată. Stra- suprafaţa plastică
tul de vopsea este sensibil și absoarbe apa din
atmosferă (mediu), vopseaua poate fi spălată.
Tehnici sculpturale
Din cele mai vechi timpuri sculptorii folo-
seau drept metode de lucru esențiale modelarea
și cioplirea (dăltuirea). Materialele dure se cio-
pleau pînă se obţinea forma dorită (fig. 1.17 a).
Iar prin modelare se pot prelucra artistic unele Fig. 1.16. Figuri modelate în
lut de un elev
materiale maleabile cum ar fi lutul sau plastili-
Fig. 1.17. Tehnici aplicate
na (figurile 1.16, 1.17 b). Modelarea se realizează
în sculptură: a) cioplire
cu ajutorul palmelor și degetelor. Pentru prelu- (sculptorul Ion Zderciuc);
crarea detaliilor mici în această tehnică se folo- b) modelare (sculptorul
sesc și eboșoarele, care au diferite profiluri. Gheorghe Postovanu)
b)

a)
58 clasa a 4-a

Modelarea și construirea din materiale


naturale și artificiale

Articole din sîrmă


Sîrma este un material accesibil pentru con-
øte-fli!
Aminte fecţionarea diferitor obiecte artistice (fig. 1.18).
La orele de educa­ Pentru lucrări de acest gen poate fi folosi-
ţie plastică putem folosi tă sîrma de cupru sau sîrma de aluminiu. Este
atît materiale naturale ușor de prelucrat (îndoit, răsucit) și poate fi
(frunze, petale, semin­ combinată cu diferite materiale: lemn, piatră,
ţe, conuri, boabe...), cît
foi de metal, materiale plastice. Datorită acestor
și materiale artificiale
calităţi, se pot realiza lucrări artistice inedite și
(peturi, cutii, flacoane
etc.). deosebit de interesante. Cu un plus de imagina-
ţie și pricepere din partea elevilor.

a) b) c)

d)

Fig. 1.18. Etapele modelării


din sîrmă a unei păsări:
a), b) confecționarea cio­
cului; c) atașarea ciocului
și a cozii la corpul păsării;
d) atașarea labelor;
e) operă finită

e)
Capitolul 1. Materiale, instrumente și tehnici de lucru 59

Modelarea din aluat sărat


Aluatul este unul dintre cele mai accesibile Pinocchio
materiale de lucru. a mai aflat cæ
E preferabil să se modeleaze din aluat pe
...
Modelarea din aluat de
foaie de copt (nu pătează masa și se dezlipește făină de orez este foar­
ușor de foaie). Pentru modelare, pot fi folosite te populară în China.
eboșoarele, dar și cuţitele sau furculiţele jetabi- Înregistrări scrise privind
le, formele pentru biscuiţi (figurile 1.19, 1.20). E modelarea în aluat datea­
de dorit ca instrumentele să fie unse cu ulei îna- ză din anii 200 î.H.
inte de lucru.
Pentru a lipi două bucăţi de aluat e suficient d)
să le umezim cu apă.
a) b) c)

a) b) Fig. 1.19. Etapele modelării


din aluat a unui arici
Fig. 1.20. Etapele
confecționării din aluat a
unui fluture

Exerciflii aplicative
1. Experimentează noile tehnici însușite, alcătuind diverse compoziţii cu subiect
la alegere.
2. Realizează o compoziţie în acuarelă, îmbinînd tehnicile studiate.

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema.


1. Suprafață plastică universală. 1
2. Metode de lucru. 2
3. Material netradițional artificial. 3
4. Creioane ... 4
5. Pictura în guașă este ... 5
6
6. Metodă de lucru a sculptorilor.
7
7. Tehnică de lucru pe suport umed și pe uscat.
60 clasa a 4-a

Capitolul 2
Elemente ale limbajului plastic
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:
care este specificul utilizării elementelor de limbaj plastic în artă;
cum se obţin formele plane și volumetrice;
cum să utilizezi gamele cromatice pentru a reda anumite stări sufletești.

Punctul
Cel mai simplu element de limbaj plastic este
øte-fli!
Aminte punctul, care poate fi orice pată obţinută prin
Punctul este urma cea atingerea suprafeţei cu un instrument de lucru,
mai mică lăsată de un dar poate fi și o formă geometrică (triunghi, pă-
instrument de lucru pe o trat) sau o formă inspirată din natură (flori, ste-
suprafață. În arta plasti­ le). Pentru a fi punct, forma desenată trebuie să
că, punctul este utilizat: fie mică în raport cu celelalte elemente plastice,
– cu rol constructiv –
dar și cu suprafaţa.
pentru a modela volu­
mul și spațiul;
Punctul are o capacitate nelimitată de a con-
– cu rol figurativ – pen­ tura imagini și de a exprima idei și emoţii.
tru a reda forme din Expresivitatea acestui element de limbaj plas-
natură; tic depinde de: mărimea și dimensiunea punc-
– cu rol decorativ – telor; valoarea și culoarea lor (fig. 2.1).
pen­tru a or­na­menta
di­ferite obiecte, vase,
țesături ș.a.

Fig. 2.1. Paul Signac.


Furtună la Antibes. Tabloul
e o compoziție din punc­
te de diverse culori bine
armonizate între ele
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 61

E bine sæ øtii!
Fiecărei ramuri de artă îi
sînt specifice anumite ele­
mente de limbaj plastic:
– pentru grafică —
punctul și linia Fig. 2.2. Pavel Fig. 2.3. Vincent Fig. 2.4. Lazăr
(fig. 2.2); Șillingovski. Telavi. Van Gogh. Pescuit Dubinovschi.
– pentru pictură — Pentru grafică sînt de primăvară. Portretul lui Mihai
culoarea (fig. 2.3); specifice, ca ele­ Pentru pictură sînt Emines­cu. Formă
– pentru sculptură — mente ale limbajului caracte­ristice linia, plastică volume­
for­ma volumetrică plastic, punctul, forma, culoarea etc. trică
(fig. 2.4). linia, forma, tonul
Pentru a sugera volumul și spaţiul, vom aplica puncte mari și întune-
cate în prim-plan, iar în depărtare vom desena puncte mici și deschise.
Vom ţine cont și de culoare: în prim-plan vom amplasa culori calde, în
depărtare – culori reci.
În artă, punctul a fost valorificat la maximum începînd cu anul 1885,
cînd s-au introdus termenul și tehnica numită poantilism (point, în tra-
ducere, punct). Încercînd să redea realitatea, pictorii impresioniști au des-
compus fiecare pată de culoare în puncte ce aveau o anumită culoare care
se asocia cu cele din jur. Astfel, tablourile acestor artiști erau alcătuite din-
tr-o serie de puncte, fiecare cu o nuanţă de culoare aparte. Privite în an-
samblu, punctele redau o gamă de culori potrivită cu realitatea înconjură-
toare. Tablourile create în această tehnică erau compuse din mii de punc-
te, pe care ochiul, privindu-le de la distanţă, le „asambla” în imagini color.
Fig. 2.5. Georges Seurat.
Tînără femeie desenînd. Pe
hîrtia puternic texturată,
desenul în creion pare
o compoziție din mii de
puncte
Fig. 2.6. Camille Pissarro.
Tînără țărancă aprinzînd
focul. Brumă. Pictură și teh­
nică poantilistă
Pictori poantiliști de seamă au fost Georges Seurat (fig. 2.5), Paul Sig-
nac (fig. 2.1) și Camille Pissarro (fig. 2.6).
Punctul, acromatic, a fost folosit și în lucrări de grafică.
62 clasa a 4-a

Linia
Linia este unul din elementele principale ale
limbajului plastic. Cu ajutorul liniei de contur re-
prezentăm orice formă, fie naturală, fie abstractă.
Linia a stat la baza picturii începînd cu cele
mai vechi timpuri. Picturile rupestre din Las­
caux erau realizate, în fond, prin intermediul
liniei (fig. 2.7). Un rol de seamă a jucat linia în
stampele japoneze, urma lăsată de penel sau con-
dei fiind deosebit de sobră, chiar atunci cînd
Fig. 2.7. Grota din Lascaux, adopta culoarea (fig. 2.8).
Franța. Figurile oamenilor b)
și ale animalelor sugerate
cu ajutorul liniilor

Fig. 2.8. Stampă japoneză.


Linia are un rol dominant
în compoziție

Fig. 2.9. Reprezentarea cu


ajutorul liniilor a volumului
și a spațiului; liniile scau­ a)
nului creează impresia de
adîncime spațială

Cele mai multe gravuri din sec. XIX-XX sînt


E bine sæ øtii! realizate cu ajutorul liniei.
În combinaţie cu alte ele­ O formă primordială a artei – desenul – îi
mente de limbaj plastic, linia datorează foarte mult liniei ca metodă de lucru.
are efecte artistice deose­ Trasînd diferite linii, putem reda volumul și
bite. În funcţie de cum este spaţiul (fig. 2.9 a, b). Linia poate sugera ideea
trasată – pe orizontală, pe
de spaţiu. Pentru aceasta, vom trasa liniile din
verticală sau diagonală, frîn­
tă sau dreaptă – ea poate prim-plan mai groase, iar cele din depărtare
sugera direcţia, mișcarea, mai subţiri.
calmul, neliniștea, stabilita­ Marele pictor Vincent Van Gogh a realizat
tea etc. capodopera Lan de grîu cu chiparoși (fig. 2.10)
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 63

în mare parte cu ajutorul liniilor și


punctelor, prin intermediul cărora
a surprins mișcarea ondulatorie a
grîului legănat în bătaia vîntului.

Forma – element al limbaju-


lui plastic
Tot ce se vede în jurul nostru
are o anumită formă – mică sau
mare, rotundă sau pătrată, subțire Fig. 2.10. Vincent Van Gogh. Lan de grîu
sau groasă etc. Putem deosebi o cu chi­paroși. Pictorul a folosit din plin
broască de un pește, o carte de un posibilitățile artistice ale punctului și liniei
pix, un fir de grîu de un grăunte de
porumb datorită formei acestor ființe sau obiecte. Toate formele pe care
le vedem în natură se numesc forme na­turale (figurile 2.11 a, 2.12 a).
Cuprinsă într-o definiție, forma reprezintă aspectul vizibil al lucruri-
lor, ființelor și fenomenelor din natură.

a)

b)

Fig. 2.11. Exemple de forme naturale (a) redate în formă plastică plană (b; desen)

a)

b)
Fig. 2.12. Exemple de forme naturale (a) redate în formă plastică volumetrică (b; sculptură
de Al. Plămădeală)
64 clasa a 4-a

a) b)

Fig. 2.13. Exemple de Există însă și forme create de om, inspirate


forme naturale redate în: tot din lumea înconjurătoare. Printre acestea
a) for­mă plastică volume­
sînt for­mele plastice, utilizate în desen, pictură,
trică (fotografie); b) for­mă
sculptură.
plastică plană (desen)
La realizarea unei opere de artă, forma este
la fel de importantă ca și punctul, linia, culoa-
Glosar rea.
Plană – care are su­pra­ Forma plastică, spre deosebire de cea natu-
fața netedă, fără relie­ rală, reprezintă aspectul vizibil prin culori, linii
fări; etc. al unei idei artistice. Cu alte cuvinte, forma
spontană – care se pro­ plastică este tot ceea ce se vede într-un desen,
duce de la sine; într-o pictură, sculptură (figurile 2.11 b; 2.12 b).
elaborat – care se obține Forma plastică poate fi:
prin prelucrare; – plană;
dirijat – care poate fi – volumetrică.
orientat într-o anumită Forma plană se mai numește bidimensională,
di­recție; fiindcă are două dimensiuni: lungime și lățime.
configurație – în­fă­ți­șa­ Forma plastică plană este forma desenată
re. pe o suprafață plană: hîrtie, pînză, sticlă etc.
(fig. 2.13 b).
Prin felul cum se așterne pe hîrtie, forma plană poate fi: spontană și
elaborată.
Forma spontană este o formă liberă, de exem­plu, o pată de cerneală
căzută întîmplător pe hîrtie.
Forma elaborată este mai complicată. O nu­mim astfel deoarece ea
tinde să exprime în mod conștient for­mele naturale sau cele imaginate
de creatorii de artă. Pentru a obține o asemenea for­mă, artistul mai
întîi studiază atent obiectul din natură și apoi încearcă să-l reprezinte
pe hîrtie.
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 65

Procedee de obținere a formelor plane


(spontane)
Formele plane pot fi obținute prin mai multe
me­tode: Pinocchio
a) pe foaia bine umezită, desenăm cu pensula a mai aflat cæ
...
mai multe linii și puncte de diferite culori ...unele dintre vechile ope­­re
și mărimi. Vom observa cum aceste pete de de artă aveau formă plană.
cu­loare fu­zi­onează (se contopesc) în locurile Aces­tea sînt de­se­nele din
unde se întretaie, formînd diverse forme spon- peșteri, în care ar­tistul pri­
tane (fig. 2.14); mitiv a reprezentat scene
de vînătoare. Omul și
anima­lele (ma­muți, urși,
bizoni) aveau o formă mai
mult schițată (fig. 2.15).
Abia mai tîrziu au apărut
pri­mele încercări de a reda
vo­lumul obiec­telor dese­
nate.
Cu timpul, omul a învățat
să creeze și diverse fi­gurine
din lut, din piatră sau sculp­
Fig. 2.14. Exemplu de forme spontane obținute pe foaia tate din colții animalelor
umezită vînate. Așa a apărut arta
volumetrică.
b) îndoim foaia pe care punem mai întîi mai
multe pete de culoare umede. După ce vom
apăsa cu podul palmei sau cu o cîrpă cele două
ju­mă­tăți ale foii, vom dezdoi ușor hîrtia. Pe ea
vor fi dispuse egal mai multe forme spontane
(fig. 2.16);
Fig. 2.15. Pictură din
peștera Lascaux (apro­xi­
mativ 15 000 de ani î.H.)

Fig. 2.16. Exemplu de forme


spontane obținute prin
îndoirea foii
66 clasa a 4-a

E bine sæ øtii! c) prin suflarea liberă sau prin tub a unor pete
de culoare fluide (umede) în așa fel încît ele
După fiecare folosire,
să capete pe hîrtie o anumită formă, apropia-
pensula se spală bine cu
apă curată. Dacă ai ter­minat tă de cea dorită (fig. 2.17). Mai este cunoscut
lucrul, nu uita să te speli pe procedeul de stropire a petelor de cu­loare cu
mîini! pensula sau de în­muiere a unei ațe în cu­loare,
după care se trasează cu ea anumite forme.

Glosar
Pliere – suprapunere
prin îndoire.

Fig. 2.17. Exemplu de


forme spontane obținute
prin suflare

Procedee de obținere a formelor vo­lu­


me­trice
Forma volumetrică are volum și se caracteri-
zează prin trei dimensiuni: lungime, lățime și
înălțime.
O formă volumetrică, care se mai numește
formă spațială, poate fi:
– o construcție arhitecturală (fig. 2.18);
– o sculptură din piatră, bronz, marmură etc.
(fig. 2.19);
Fig. 2.18. Catedrala din
Chișinău

Fig. 2.19. Lupoaica, simbol al Romei


Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 67

– articole de îmbrăcăminte;
– diferite articole de mobilier etc. E bine sæ øtii!
La lecțiile de artă plastică, hîrtia este cel mai Tehnica origami, solicită
practic material pentru crearea formelor volume- atenţie maximă. Orice pli­
trice. Cel mai frecvent procedeu de lucru pentru ere nereu­șită a hîrtiei va fi
a obține obiecte în volum este tehnica origami, de o greșeală și nu vom putea
origine japoneză (ori – „a îndoi” și gami – „hîr- obţine forma dorită.
tie”). Origami este arta plierii hîrtiei (fig. 2.20).
Pentru această tehnică, putem folosi o hîrtie
albă sau colorată de formă pătrată. Din ea putem
confecționa diferite jucării, păsări, animale etc.
Formele volumetrice se pot obține și din alte
materiale: lut, plastilină, lemn, sticlă ș.a.

Fig. 2.20. Etapele de pliere a hîrtiei în tehnica origami

1. 2. 3.

4. 5. 6.
5.

7. 8. 9.
68 clasa a 4-a

a) În comparație cu desenul, pentru care forma


plană este esențială, în sculptură rămîne defini-
torie forma plastică volumetrică. Anume ea este
specifică compozițiilor spațiale.
1.
Pentru crearea formelor volumetrice, vom
lucra cu lutul sau cu plastilina. Vom începe
activitatea de modelare cu studierea forme-
lor din natură, apoi vom găsi asemănările din-
tre formele modelului ales de noi și corpurile
2.
geometrice cunoscute. De exemplu, la animale,
corpul este alcă­tuit din cap (cu formă rotundă),
gît (cu formă cilindrică), trunchi (asemă­nător
cu forma unui ou), urechiușe (cu forme diverse,
în funcție de animalul modelat – triunghiulare,
rotunde ș.a.).
3.
Păsările au corpul alcătuit din cap (forma
de bază este sferică), trunchi (în formă de ou),
Fig. 2.21. Etapele modelă­ gît și lăbuțe (forme cilindrice) (fig. 2.21). În
rii: a) a unei rățuște;
comparație cu modelarea anima­lelor, la mode-
b) a unei păsări zburătoare
larea păsărilor se va ține cont de faptul că aces-
tea au corpul mare, iar picioarele sînt foarte
subțiri, așa că va trebui să „inventăm” un suport
special – un cuib, pietre etc. –, care să susțină
corpul greu.
b)

1.

2. 3. 4.
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 69

Semnificațiile culorilor calde și reci


Gama cromatică trebuie să fie în acord cu for­
me­ le desenate. Alegerea culorilor se va face
ți­nîndu-se cont de semnificațiile acestora. Cu­­ øte-fli!
Aminte
lorile calde, știm din clasele precedente, dau Culorile roșu, oranj,
senzația de căldură, calm etc. De aici putem (portocaliu) și galben
deduce semnificația culorilor calde: acestea se numesc culori calde.
exprimă bucurie, bunătate, înțelegere, sincerita- Culorile albastru, verde,
te (fig. 2.22 a, b). violet se numesc culori
Iar culorile reci ne dau senzația de rece, frig, reci.
sumbru, sugerînd tristețe, supărare, melancolie,
apăsare, teamă (fig. 2.23).
a) Fig. 2.22. În compozițiile
alăturate au fost utilizate
game cromatice calde.
Anali­zează și spune ce sen­
timente și emoții îți trezesc
aceste tablouri:
a) Piet Mondrian. Moară
de vînt în soare;
b) Igor Vieru. Trei frați

b)

E bine sæ øtii!
Încearcă să pictezi ale­
gînd cu pricepere culorile.
În unele compoziţii putem
folosi mai multe perechi de
culori complementare. Dar
vom ţine cont ca în lucrare
să domine o singură pere­
che de culori, iar în această
pereche să fie dominantă o
Fig. 2.23. Piet Mondrian. Copacul roșu. Compo­ziție în culoare. Astfel vom obţine o
gamă cromatică compusă.
gamă rece
70 clasa a 4-a

Dacă într-o compoziție domină culorile reci, iar tonurile sînt stin-
se cu negru, culoarea albă fiind redusă aproape la zero, această lucra-
re transmite o stare de tristețe (fig. 2.24 a). În cazul în care tonurile
sînt degradate (amestecate) cu alb, senzația este de calm, de seninătate
(fig. 2.24 b).
Iar dacă în compoziție domină culorile calde, celelalte culori fiind
ames­­tecate cu alb, iar negrul lipsește, lucrarea transmite o stare de bucu-
rie, de optimism (fig. 2.24 c).

Fig. 2.24. Exemple de com­ a) b)


poziții plastice în care
domină culorile calde și
reci. Compară aceste tablo­
uri și spune prin ce se deo­
sebesc:
a) Pablo Picasso. Triste­țe;
b) Paul Cézanne. Vază
albastră;
c) Mihail Petric. Dimineața
pe Nistru

c)
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 71

Nuanțele
Nuanțele se obțin prin introducerea în com­ E bine sæ øtii!
ponența unei culori a unei cantități mici dintr-o
O culoare nu poate fi
altă culoare. amestecată cu alb sau cu
Putem obține nuanțe prin amestecul urmă­ negru decît în anumite pro­
toa­­relor perechi de culori vecine în cercul cro- porţii. O culoare amestecată
matic: cu alb se luminează, iar o
culoare amestecată cu negru
• verde + albastru = nuanțe de la verde la pierde din luminozitate.
al­bastru;
• albastru + violet = nuanțe de la albastru
la vi­olet;
• violet + roșu = nuanțe de la violet la roșu;
• roșu + oranj = nuanțe de la roșu la oranj;
• oranj + galben = nuanțe de la oranj la gal- Fig. 2.25. Exemple de
compoziții: a) cu nuanțe
ben.
galben-verzui –
Nuanței îi vom da denumirea culorii aplicate Vincent Van Gogh. Natură
în cantitate mai mare. De exemplu, dacă galbe- moartă cu floarea-soarelui;
nul, prin amestec cu verde (2G + 1V, adică două b) cu nuanțe verde-gălbui –
părți de galben plus o parte de verde), este în Mihail Petric. Bojențî

a) b)

cantitate mai mare, nuanța obținută se va numi


galben-verzuie. Iar dacă verdele este în cantitate
mai mare (1G + 2V), nuanța se va numi ver-
de-gălbuie (fig. 2.25).
72 clasa a 4-a

Dominanta cromatică
a) b) Dominanta cromatică este cu­­loa­
rea care reține privirea un timp mai
îndelungat și care dă tonalitatea de
ansamblu a compoziției.
Dominanta cromatică ce dă uni-
tate tabloului și subordonează cele-
c) d) lalte culori ale compoziţiei, armo-
nizate între ele, determină gama
cromatică (fig. 2.26). În funcție de
culoarea dominantă, există gamă
cromatică rece (predomină culori-
le reci) și gamă cromatică caldă (în
lucrare predo­mină culorile calde).

Fig. 2.26. Picturi realizate în diverse ga­me cromatice. Observă și determină în aces­­te
compoziții do­mi­nanta de culoare: a) Igor Vieru. Nuci; b) Igor Vieru. Ma­ma pîine albă
coace; c) Igor Vieru. Septembrie; d) Vasile Cojocaru. Compoziție 1

Exerciflii aplicative
1. Realizează lucrări plastice utilizînd punctul și linia cu diferite roluri.
2. Alcătuiește compoziţii utilizînd procedee de obţinere a formelor plane.
3. Modelează din lut sau plastilină o compoziţie volumetrică.
4. Identifică gamele de culori în lucrările din figurile 2.25, 2.26. Ce culoare este
dominantă în aceste lucrări?

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema.


1. Element de limbaj plastic. 1
2. Formă bidimensională. 2
3. Forma cu trei dimensiuni are ... 3
4. Element de limbaj plastic modulat. 4
5
5. Există gamă cromatică caldă și gamă cro- 6
matică ...
6. Forma liberă care se produce de la sine se
numește ...
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 73

Capitolul 3
Inițiere în compoziție Aminte
øte-fli!
plastică este
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi: Compoziţia
sînt dispuse
felul în care
care sînt principiile de construire a uncte, linii,
elementele (p
compoziţiilor decorative și picturale; tr-o operă de
culori etc.) în i­
cum tratăm un subiect în funcţie de culoare, cît să se echil
artă astfel în
tehnici, materiale și instrumente de lucru; ios între ele.
breze armon
cum sugerăm spaţiul cu ajutorul perspectivei.

Principii de construire a compozițiilor decorative


În toate timpurile, oamenii și-au înfrumu­se­țat casele, îmbrăcămintea, obiec-
tele de uz casnic, îm­bo­­­­gățindu-și astfel obiceiurile și tradițiile cultu­rale.
În arta decorativă, elementele din natură sînt
redate în forme simple.
Simplificarea prin geometrizare a elemen-
telor naturale, cu păstrarea ca­racterului for-
mei, se numește stilizare (fig. 3.1).
Pentru a stiliza o formă, de exem-
plu, o floare, o insectă, o pasăre etc.,
trebuie să desenăm conturul formei
respective, la în­ce­put geometrizat, stabi-
lind raportul dintre di­ men­siuni. Apoi
ne vom strădui să înlăturăm aspectele
nesemnificative, adică ceea ce pare a fi în plus
în desen. În ultima fază, vom aplica unele detalii

Fig. 3.1. Exemplu de sti­


lizare a unei frunze
74 clasa a 4-a

Fig. 3.2. Exemplu de stiliza­ de structură, de exemplu, nervurile frunzei, cele


re a unei buburuze șapte puncte ale buburuzei (fig. 3.2).

Glosar Produsul stilizării unui element din natură


se numește motiv decorativ. Motivul decorativ
Vegetal – aici: care repe­ este elementul de bază al compoziției ornamen-
tă (stilizat) forma unor tale. Acesta poate fi geometric, vegetal, zoomorf
plante sau arbori; (fig. 3.3) etc. Compozițiile decorative cu motiv
zoomorf – care are
forma stilizată a unui
animal.

E bine sæ øtii!
La alcătuirea ornamen­ a)
telor decorative, vom ţine
cont de două principii: ritmul
și simetria. Prin ritm înţele­
gem repetarea unor elemen­
te plastice care alcătuiesc o
operă de artă. Simetria este
echilibrul dintre două forme, b)
așezate de o parte și de alta
a unei axe imaginare, care
corespund prin suprapunere.

c)
Fig. 3.3. Exemple de motive decorative: a) geome­tric;
b) vegetal; c) zoomorf (comparați elementul decorativ cu
pasărea din imaginea fotografică)
vegetal și zoomorf au drept sursă de inspirație
structuri din natură: frunze, flori, păsări, insec-
te, animale etc. Compozițiile cu motiv geo-
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 75

metric au la bază forme geometrice: un cerc, un triunghi, un pătrat etc.


În arta noastră populară, sînt prezente toate motivele decorative cele-
bre, întîlnite și în arta universală: soarele, omul, pomul vieții, vasul cu
flori, calul, păsările, unele forme geometrice – cercul, rombul, pătratul
(fig. 3.4) etc. E suficient doar să fim atenți la covoa­rele naționale, la pro-
soapele țără­nești, la portul popular și vom observa diferite ornamente

Pinocchio
a mai aflat cæ
...
...cel mai vechi motiv deco­
rativ este triunghiul, care se
întîlnește încă pe ceramica
preistorică, unde apare sub
diferite forme: dinte de lup
sau de fierăstrău. Mo­tive
foarte vechi sînt, de aseme­
nea, spirala și linia ondula­
tă. Dintre motivele decora­
tive vegetale, cel mai des
întîlnită este crenguța de
brad, care simbolizează
eternitatea.

Fig. 3.4. Exemple de motive


decorative în arta populară

care vorbesc despre firea artistică și despre vasta


cultură imaginativă a poporului nostru. Fig. 3.5. Motive decorative.
Motivele decorative sînt folosite deseori și în Biserica Trei Ierarhi din
arhitectură (fig. 3.5). Iași
76 clasa a 4-a

!
Principii de construire a
øte-fli
Aminte compozițiilor picturale
Schemele compozi­ț io­n a­l e
Un aspect im­ por­tant în organiza-
pot fi organizate în mai multe
feluri: pe orizontală, pe verti-
rea spațiului plastic este și modul în care
cală, pe diagonală. sînt grupate perso­ najele într-un tablou.
În compozițiile cu un su­ biect amplu și
desfășurat, perso­na­jelor le revine un prim
rol. Aces­tea pot fi principale și secunda­re,
artistul gă­sind diverse modalități pentru a
su­bli­nia acest lucru. De regulă, per­­so­na­jele
Planul al doilea

principale sînt aduse în prim-plan, cele


secundare fiind retra­se într-un plan mai
îndepărtat (fig. 3.6). Ca­litatea de personaj
principal poate fi evidențiată și prin cu­loa­­
re, pictorul punîndu-l în con­­­trast cromatic
cu cele secundare.
Prim-plan

De asemenea, personajele pot fi pre-


zentate în acți­une (de exemplu, un călăreț
re­prezentat pe un cal în galop, fig. 3.7) sau
Fig. 3.6. Rafael Sanzio. Logodna
în repaus, cum ar fi, bunăoară, imaginea
Fecioarei Maria picturală a unei mame așteptîndu-și fiul
(fig. 3.8).

Fig. 3.7. Théodore Géricault. Ofițer Fig. 3.8. James Whistler. Mama artistului
de vînători călare din garda imperială
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 77

Tratarea creativă a subiectu-


lui compoziției
Orice compoziție pornește de la o
idee pe care artistul vrea s-o expri-
me cu ajutorul mijloacelor plastice.
Calitatea unui tablou depinde însă
în mare măsură de talentul auto-
rului, de capacitatea sa de a crea
un spațiu plastic unitar și echili-
brat. Același subiect, rea­ lizat de
Fig. 3.9. Ștefan Con­stan­tinescu.
mai mulți artiști, va fi tratat diferit:
Ștefan cel Mare
prin game variate de culoare, prin
tehnici, materiale și instrumente de
lucru diverse, în conformitate cu
sensibilitatea artistică și cu specifi-
cul de muncă al fiecărui om de artă
(figurile 3.9, 3.10). Ast­fel se vădesc
posibilitățile individual-creative ale
pictorului sau sculptorului.
Compozițiile cu aceeași temă,
chiar dacă la prima vedere par ase-
mănătoare, au întotdeauna o notă
personală, proprie autorului lor. Fig. 3.10. Leonid Grigorașenco. Ște­fan cel
De exemplu, istoria neamului Mare la Vaslui. Imaginea voievodului are
în acest tablou o altă tratare, rea­lizată în
nostru este o temă preferată pen-
funcție de capacitățile indivi­dual-creative
tru toate genurile artei. O nesecată ale pictorului respectiv
sursă de inspirație pentru oamenii
de creație este în mod special viața
domnitorului Ștefan cel Mare.
Acest subiect l-a interesat și pe pictorul Ștefan Constantinescu în perioa-
da elaborării tabloului Ștefan cel Mare (fig. 3.9).
Autorul și l-a imaginat pe domnitor călare pe un cal alb, în mijlo-
cul mulțimii. Modalitatea în care pictorul Constantinescu a ordonat și a
re­pre­zentat figurile pe pînză, felul cum a construit compoziția, cum a fost
ales fundalul, cum au fost distribuite personajele principale și se­cundare
în cadrul compoziției, ce culori a preferat pictorul pentru a reda figuri-
78 clasa a 4-a

E bine sæ øtii! le și fundalul ține de tratarea cre­


ativă a subiectului (compară, în
Exersează cît mai mult arta desenului.
Al doilea, al trei­lea desen va fi întotdea­una acest sens, tabloul pictorului Ștefan
mai bun decît primul, deoarece în tot acest Con­stan­tinescu cu cel al lui Leonid
răs­timp ai căpătat mai multă experienţă. Gri­gorașenco; figurile 3.9, 3.10).
Folosește cu mul­tă atenţie radiera și nu rede­
sena liniile. Astfel vei putea realiza un desen
re­ușit.

Iniţiere în perspectiva lini-


ară și aeriană. Redarea pla-
nurilor
Cînd ne deplasăm pe o șosea, de
ambele părţi ale căreia sînt plantaţi
copaci, putem observa un fenomen
interesant – cu cît șoseaua se înde-
părtează de noi, cu atît drumul de-
vine parcă mai îngust, iar copacii
tot mai mici (fig. 3.11). Pe un drum
fără pante și fără curbe, imaginea
Fig. 3.11. Șosea cu arbori pe margini drumului și arborilor s-ar îngus-
ta pînă s-ar uni la orizont într-un
singur punct (figurile 3.11, 3.12).
Toate obiectele care ne înconjoa-
ră au volum și se află la diferite
distanțe față de noi, într-un spațiu
real cu trei dimensiuni (înălțime,
lățime și adîncime). Noi însă lu-
crăm pe o suprafață plană care
are două dimensiuni (înălțime și
lățime). Iar pentru a sugera volu-
mul obiectelor și distanța dintre
Fig. 3.12. Linii ferate flancate de piloni ele, pictorii folosesc principiile per­
electrici spectivei.
Perspectiva definește procedee-
le grafice cu ajutorul cărora putem
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 79

Fig. 3.13. Francesco di


Giorgio Martini. Perspectivă
arhitecturală

reprezenta spațiul tridimensional pe suprafața


plană a hîrtiei.
Perspectiva poate fi liniară (figurile 3.13,
3.14) și aeriană (fig. 3.15). Explicațiile de pe pa-
gina anterioară se referă la perspectiva liniară.
Regula generală în acest caz spune că în per- Fig. 3.14. Perspectivă liniară
spectiva liniară, obiectele din prim-plan sînt
mai mari decît obiectele din depărtare. Perspec-
tiva aeriană, numită uneori și perspectivă at-
mosferică, sugerează depărtarea sau apropierea
de privitor prin culoarea obiectelor. Din cauza
impurităţilor și a umidităţii atmosferice, culoa-
rea obiectelor din prim-plan diferă de culoarea
obiectelor din planul îndepărtat. Cele din faţă
sînt mai bine conturate, cu nuanţe mai intense,
iar cele de la linia orizontului apar oarecum de-
colorate, șterse (fig. 3.16).
Fig. 3.15. Perspectivă aeri­
ană

Fig. 3.16. Jean-François


Millet. Culegătoare de spice.
Toate elementele din pla­
nul îndepărtat sînt redate în
perspectivă aeriană
80 clasa a 4-a

a) În continuare, vom analiza cum


poate fi aplicat principiul perspec-
tivei liniare atunci cînd se pictează
un peisaj.
Pentru desenarea unui peisaj, vom
alege mai întîi un subiect intere-
sant din natură: o grădină, un rîu,
o pădure etc.
Apoi vom studia peisajul,
încercînd să în­ țe­
legem ce detaliu
ne-a impresionat cel mai mult și
ce emoții vrem să transmitem prin
Fig. 3.17. Etapele realizării unui peisaj pe o
suprafață plană
desenul nostru (bucurie, tristețe etc.).

b) c)

d) e)
Capitolul 3. Inițiere în compoziție 81

La prima etapă, vom trasa cu atenție linia orizontului, apoi vom schița
cu creionul elementele principale, ținînd cont de forma și de proporțiile
lor, adică de regulile perspectivei liniare. Conform acestor principii, vom
desena formele din prim-plan mai jos și de dimensiuni mai mari, iar
formele din depărtare – mai sus și mai mici. Astfel vom obține efecte de
spați­alitate (fig. 3.17 a). Este important ca linia orizontului să nu coincidă
cu mijlocul foii (pămîntul să ocupe mai mult sau mai puțin din jumătatea
foii).
Vom avea grijă ca toate elementele desenului să constituie un tot întreg
(să nu apară detalii întîmplătoare).
După realizarea în creion a peisajului, vom aplica culorile necesare,
respectînd sugestiile și regulile perspectivei aeriene (fig. 3.17 b, c, d, e):
– obiectele din prim-plan se reprezintă printr-un contrast puternic
(închis – deschis), iar cele din depărtare – printr-un contrast slab;
– culorile calde dau senzația de apropiere, iar culorile reci – de depăr-
tare.

Exerciflii aplicative
1. Alcătuiește compoziţii utilizînd diverse motive decorative: geometric, vegetal,
zoomorf.
2. Realizează compoziţii picturale respectînd principiile studiate.
3. Pictează peisaje ţinînd cont de perspectiva liniară și aeriană.

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema.


1. Simplificarea elementelor naturale. 1
2. Produsul stilizării se numește ...
decorativ.
2
3. Repetarea elementelor plastice.
4. Motiv inspirat după structuri din 3
natură.
5. Schemele compoziționale pot 4
fi organizate pe orizontală, pe
diagonală și pe .... 5
82 clasa a 4-a

Capitolul 4
Aminte
øte-fli! Inițiere în artele plastice
elor plas­
Ramurile art Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:
fica, pictura,
tice sînt: gra care sînt genurile picturii;
ta decorativă
sculptura, ar particularităţile artei populare;
.
și arhitectura
ce este un atelier de creaţie.

E bine sæ øtii! Genuri ale picturii


În funcţie de organiza­
rea elementelor de limbaj Cele mai importante genuri ale picturii sînt:
plastic (puncte, linii, culori, peisajul, portretul, natura statică și compoziţia.
forme) într-un spaţiu plas­ Peisajul este tabloul în care se reflectă un
tic după anumite principii, colţ al naturii (figurile 4.1, 4.2, 4.5). Unii pictori
se creează o formă unitară
reproduc natura cu precizie, alţii transmit sub-
numită compoziţie plastică.
Din acest punct de vedere, til diferite stări ale ei. Leonardo da Vinci este
toate lucrările plastice se considerat un pionier al peisagisticii. Artistul
numesc compoziţii. adapta peisajul ca fundal pentru portretele sale.

Fig. 4.1. John Constable. Vedere pe rîul Stour Fig. 4.2. Claude Monet. Cîmp cu maci
lîngă Dedham

Faimosul personaj Mona Lisa are în spate un


peisaj devenit azi la fel de celebru ca zîmbetul
ei enigmatic. Printre pictorii peisagiști cu fai-
mă mondială au fost francezul Claude Monet,
englezul John Constable, românul Nicolae Gri-
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 83

Fig. 4.3. Nicolae Grigorescu. Păstoriță Fig. 4.4. Mihail Petric. Toamna în Moldova

gorescu, rusul Isaak Levitan. Între basarabeni


s-a remarcat prin arta peisajului Mihail Petric.
Portretul este reprezentarea chipului ome-
nesc (figurile 4.6-4.8). La executarea unui por-
tret, este importantă redarea stărilor sufletești
ale personajului și nu copierea exactă a elemen­
telor feţei. Portretiști celebri au fost Rafael
Sanzio, Tiziano Vecellio, Holbein cel Tînăr,
Theodor Aman. Portretul realizat de autor
după propriul chip se numește autoportret. Au-
toportrete cunoscute au ieșit de sub penelul lui
Albrecht Dürer, Rembrandt, Ștefan Luchian. Fig. 4.5. Isaak Levitan.
Mestecăniș

Fig. 4.6. Rafael Sanzio. Fig. 4.7. Tiziano Vecellio. Fig. 4.8. Statuia ecvestră
Autoportret Clarissa Strozzi din bronz a lui Marcus
Aurelius, împărat roman
E bine să știi!
În sculptură, cel mai utili­zat gen este portretul. Por­tretul are mai multe specii: bust, portret com-
poziţional, statuie pedestră și statuie ecvestră (care reprezintă un personaj călare).
84 clasa a 4-a

Natura statică (i se spune și natură moartă) este opera de artă care


re­prezintă obiecte ori ființe neînsufleţite (în mod tradiţional, diferite
vase, glastre cu flori, fructe, legume, păsări sau animale vînate, pești etc.)
aranjate într-o compoziţie (figurile 4.9, 4.10).
Marii creatori ai picturii universale au consfinţit genul prin arta lor.
Ei au reușit să vadă frumosul în umilele obiecte care înconjoară omul în
viaţa de toate zilele. Pictori de naturi statice cunoscute în lumea artei au
fost maeștrii olandezi ai sec. XVII-XVIII.

Fig. 4.9. Willem van Aelst. Natură Fig. 4.10. Eugenia Maleșevschi. Natură statică
moartă cu fructe
Compoziţia este pictura care
înfăţișează aspecte ale vieţii cotidie-
ne ori reprezintă figuri care se află în
acţiune.
În funcţie de subiect și temă, com-
poziţiile pot fi grupate în cîteva cate-
gorii:
Compoziţia de gen reflectă scene
din viaţa de zi cu zi a oamenilor, su-
biectele fiind cele mai diverse: mun-
ca agricultorilor sau a meșteșugarilor,
femei făcînd menaj (fig. 4.11), scene
de vînătoare etc.
Un maestru al compoziţiei de gen
este pictorul olandez Jan Vermeer
(Fată citind o scrisoare la fereastră,
Lăptăreasa, Femeie cu un urcior, Fe­
Fig. 4.11. Jan Vermeer. Lăptăreasa meie scriind o scrisoare).
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 85

Compoziția istorică. În această categorie


intră picturile, sculpturile cu subiect istoric.
Este ce­lebru în acest sens tabloul lui Nicolae
Gri­go­rescu Atacul de la Smîrdan (fig. 4.12),
reprezentînd un episod al luptei romanilor pen-
tru eliberarea de sub dominația otomană. Un
meșter iscusit al compozițiilor istorice a fost și

Fig. 4.12. Nicolae Grigorescu. Atacul de la Fig. 4.13. Leonid Grigorașenco. Bătălia de
Smîrdan lîngă Larga
pictorul Leonid Grigorașenco. Sînt cunoscu-
te pînzele sale cu subiecte din istoria neamu-
lui nostru: Lupta de lîngă Cahul, Răzbunarea
lui Tudor Vladi­mi­rescu, Bătălia de lîngă Larga
(fig. 4.13) ș.a.
Compoziția religioasă. De regulă, aceste
tablouri sau sculpturi tratează subiecte prelua-
te din Biblie. Au creat opere cu caracter religios
marii ma­eștri ai picturii universale Leonardo da
Vinci (Cina cea de taină), Michelangelo (fresce-
le de pe bolta Capelei Sixtine; fig. 4.15), Rafael
Sanzio (Ma­do­na Sixtină; fig. 4.14), Rembrandt Fig. 4.14. Rafael Sanzio.
(Întoarcerea fiului risipitor) ș.a. A pictat ase- Madona Sixtină

Fig. 4.15. Michelangelo


Buonarroti. Crearea lui
Adam
86 clasa a 4-a

Fig. 4.16. Pavel Șillingovski.


Fuga în Egipt

menea compoziții și compatriotul nostru Pavel


Șillingovski. Fuga în Egipt (fig. 4.16) reprezintă
scena salvării pruncului Isus de furia lui Irod,
Lot și fiicele sale „repovestește” un alt episod
biblic – plecarea lui Lot și a familiei sale din
Fig. 4.17. Jan Cossiers. cetatea care urma să fie distrusă.
Prometeu Compoziția mitologică. O atare compoziție
es­te specifică operelor de artă care reflectă sce­
ne din mitologie. Una dintre cele mai cunoscu-
te teme cu subiect mitologic este cea legată de
fapta eroică a lui Prometeu. El a furat focul de
la zei și l-a dăruit oamenilor. Supărat pe titan,
Zeus l-a înlănțuit de o stîncă. Prometeu a fost
eliberat de Heracle, care i-a smuls lanțurile
(fig. 4.17). Lazăr Dubinovschi, un artist de la
noi, a creat o sculptură cu subiect din mitolo-
gia populară. Com­poziția se nu­mește Strîmbă-
Fig. 4.18. Lazăr Dubi­ Lemne (fig. 4.18).
novschi. Strîmbă-Lemne
Arta populară
Pe meleagurile noastre arta populară sau, alt­
fel spus, artizanatul s-a dezvoltat din cele mai
vechi timpuri.
Meșterii populari care confecţionau diverse
obiecte de uz casnic (oale, linguri, blidare, pie-
se de harnașament (hamuri), șei, scaune, uși,
Fig. 4.19. Poartă tradițio­na­ podoabe pentru femei etc.), încercau să îmbi-
lă moldovenească ne utilul cu frumosul (fig. 4.20). O oală sau o
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 87

lingură de lemn erau Fig. 4.20. Costume popula­


mult mai atractive dacă re cu motive geometrice
meșterul incrusta pe ele Glosar
un ornament (fig. 4.24).
Traforat – care este exe­
În felul acesta, un sim-
cutat prin decuparea
plu obiect casnic, menit
ornamentelor din tăblii
să servească omului în
subţiri de lemn cu un
gospodărie, putea fi con-
siderat și produs de arti- fierăstrău special.
zanat. Întrebuinţîndu-l
pentru necesitățile casni-
ce și totodată admirîndu-l, oamenii își cultivau
astfel gustul estetic.
Prosoapele (fig. 4.22), covoarele (fig. 4.23), hai­
nele meșteșugit lucrate creau o ambianță de fru-
mos în interiorul casei. Stîlpii de cerdac, coame-
le (vîrfurile) caselor traforate în lemn cu diverse Fig. 4.21. Ouă de Paște
modele vegetale sau animale, porţile ornamentate încondeiate, adevărate biju­
terii decorative
(fig. 4.19), fîntînile cu diverse aplicaţii în metal re-
luau aceeași idee de frumos în afara casei.
Titlul de meșter popular se acordă lucrători-
lor calificaţi ce confecţionează manual obiec-
te care pot fi funcţionale, dar și decorative
(fig. 4.21).
Fig. 4.22. Motive ornamen­
tale pe un prosop

Fig. 4.23. Pe cîmpul covo­


rului motivele vegetale
al­ternează cu cele zoomorfe
Fig. 4.24. Urcior cu orna­
mente florale

Exerciflii aplicative
1. Realizează o lucrare care să corespundă unuia din genurile de artă studiate.
2. Alcătuiește o compoziție în stil popular pentru un prosop sau un covor.
88 clasa a 4-a

Atelier de creaţie
Atelierul de creaţie este un spaţiu special ame-
Pinocchio najat în care își desfășoară activitatea artistică
a mai aflat cæ un pictor sau un sculptor.
...
Fiecare dintre marii artiști a În epoca Renașterii, un atelier de creaţie se-
trecut o perioadă de uceni­ măna cu un laborator de cercetări. Artiștii din
cie: Rafael a învăţat în ate­ acea epocă confecţionau singuri (fig. 4.25) toa-
lierul lui Pietro Perugino, te instrumentele și materialele de artă, inclusiv
Leonardo da Vinci a studi­
vopselele. Din acest motiv pictorii își luau uce-
at arta mînuirii penelului
de la Andrea Verrocchio nici care făceau o mare parte din munca de pre-
(ambii, învăţător și ucenic, gătire a materialelor de lucru. În același timp,
au realizat tabloul Botezul începătorii în artele plastice încercau să pătrun-
lui Christ), iar Michelangelo dă în misterele creaţiei. În schimbul muncii lor
a făcut primii pași în pic­ în atelier, ucenicii învăţau de la maeștri tehni-
tură sub îndrumarea lui
cile picturii, astfel atelierele serveau nu doar ca
Domenico Ghirlandaio.
loc de creaţie, ci și ca adevărate „școli de artă”
pentru cei care voiau să devină pictori.
Fig. 4.25. Philippe Galle.
Atelierul pictorilor. În încă­
pere se văd ucenici de dife­
rite vîrste
Fig. 4.26. Sculptorița Milița
Petrașcu lucrînd în atelier
De multe ori ucenicii erau specializaţi
într-un anumit proces pictural: unii pictau fun-
dalul, alţii pictau bumbii, bijuteriile sau anumi-
te părţi ale hainelor bogate, maestrului revenin-
du-i onoarea de a desăvîrși tabloul. De aceea, în
muzeele lumii sînt o serie de tablouri greu de
atribuit unui pictor anume.
În prezent, sensul termenului atelier (fi­-
gurile 4.26, 4.27) s-a extins. Mai sînt ateliere de
creație care implică atît copiii, cît și adulții în
diferite activități artistice. Amatorilor li se cre-
ează oportunități de formare a unor deprinderi
Fig. 4.27. Jan Vermeer. practice, însușire a tehnicilor elementare în cre-
Atelierul pictorului area unor lucrări artistice originale.
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 89

Muzee și galerii de artă E bine sæ øtii!


Muzeul Naţional de Artă al Moldovei Muzeul Naţional de Artă
al Moldovei are în fondurile
Prima Pinacotecă (colecție de tablouri) din
sale o bogată varietate de
Moldova a fost inaugurată la 26 noiembrie 1939 lucrări occidentale, printre
în incinta Primăriei Chișinău, avînd 161 de lu- care unele semnate de artiști
crări. Propunerea a fost lansată de sculptorul celebri precum Albrecht
Alexandru Plămădeală. Dürer, William Hogarth ș.a. În
În anul 1940 Pinacoteca a fost reorganizată incinta muzeului se păstrea­
în Muzeul Republican de Arte Plastice. ză o impresionantă colecţie
de stampe japoneze. Este
În timpul celui de-al Doilea Război Mondi- bine reprezentată și arta
al, colecţia muzeului a fost evacuată în Ucraina. rusă a sec. XIX, cu tablouri
Ulterior, întreg fondul s-a pierdut în circum- de Valentin Serov, Ilya Repin,
stanţe necunoscute. Karl Briulov, Ivan Șișkin,
Muzeul Republican de Arte Plastice își reîn- Ivan Aivazovski ș.a.
cepe activitatea în 1944, în una dintre cele mai
frumoase clădiri ale Chișinăului (Casa Herța)
(fig. 4.28).
Din 1988 sediul principal al muzeului a fost
închis pentru restaurare.
Începînd cu anul 1989 și pînă în prezent Mu-
zeul Naţional de Artă al Moldovei ocupă clădi-
rea fostului gimnaziu de fete, fondat de princi- Fig. 4.28. Muzeul Naţional
pesa Natalia Dadiani. de Artă al Moldovei
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei dispu-
ne de un bogat patrimoniu de artă naţională și
universală care numără peste 44 mii de lucrări, Fig. 4.29. Aspecte din sala
avînd impresionante colecţii de artă antică (mo- Muzeului Naţional de Artă
nede, sculpturi) și contemporană (fig. 4.29). al Moldovei
90 clasa a 4-a

Muzeul Naţional de Artă al


României
Muzeul Naţional de Artă al Ro-
mâniei se află în incinta fostului
Palat Regal din București (fig. 4.30).
În anul 1837, vechea locuinţă a
stolnicului Dinicu Golescu devine
Curtea Domnească a lui Alexan-
dru Ghica Vodă, iar din 1866 este
reședinţa regelui Carol I. Decorînd
încăperile după gustul său, rege-
le este preocupat și de constituirea
Fig. 4.30. Muzeul Național de Artă al
României
unei bogate colecţii de pictură, care

Fig. 4.31. Galeria de artă românească alcătuiește astăzi nucleul Galeriei


modernă a Muzeului Naţional de Artă al de artă europeană.
României Destinaţia Palatului Regal
Fig. 4.32. Galeria de artă europeană a este schimbată în 1948, cînd se
Muzeului Naţional de Artă al României hotărăște deschiderea în acest spa-
ţiu a unui muzeu de artă.
Pinocchio Muzeul Naţional de Artă are
a mai aflat cæ trei galerii de artă:
... 1. Galeria de artă europeană, cu o
Un punct din testamentul regelui Carol I colecţie de aproape 3000 de ope-
suna în felul următor: re. Aici sînt reunite tablourile
Galeria mea de tablouri, tocmai cum este celor mai reprezentativi pictori
descrisă în catalogul ilustrat al biblioteca- din Europa (fig. 4.32).
rului meu Bechelin, va rămîne pentru tot- 2. Galeria de artă veche româneas-
deauna și în întregul său în ţară, ca propri-
că, care cuprinde peste 9000 de
etate a Coroanei României. 1914
piese, expuse în șapte săli, repre-
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 91

zentînd viaţa culturală a celor trei


provincii istorice: Moldova, Ţara Ro-
mânească și Transilvania (fig. 4.33).
3. Galeria de artă românească moder-
nă reunește peste 10 000 de lucrări
și constituie cea mai cuprinzătoare
și mai valoroasă colecţie de acest fel
din ţară (fig. 4.31). Fig. 4.33. Galeria de artă veche româ­
Muzeul Naţional Brukenthal nească a Muzeului Naţional de Artă
al României
Muzeul Naţional Brukenthal are se-
diul principal în Palatul Brukenthal din
Sibiu. Această clădire a fost construită
de către baronul Samuel von Bruken-
thal după modelul palatelor vieneze
(fig. 4.34). Despre colecţia de artă a ba-
ronului se menţionează în 1773 ca fiind
una dintre cele mai valoroase pinaco-
teci particulare.
Colecţia a fost deschisă publicului Fig. 4.34. Muzeul Brukenthal
larg în 1790, cu trei ani înaintea deschi-
derii Muzeului Luvru din Paris.
Inaugurarea oficială a muzeului a
avut loc în anul 1817, colecția însumînd
la acea vreme 1090 de picturi (fig. 4.35).
Muzeul Brukenthal este, astfel, cel mai
vechi muzeu din ţară. În anul 1948 mu-
zeul a fost naţionalizat.
Pe lîngă expozițiile permanente, Fig. 4.35. Aspecte din sala Muzeului
Brukenthal
muzeul mai găzduiește diferite vernisa-
je temporare.

Exerciflii aplicative
1. Spune, ce muzee din localitatea, regiunea sau din ţara ta cunoști? Ce muzee ai
vizitat?
2. Cum crezi, de ce este necesar un muzeu? Dacă ai deschide un muzeu al familiei
tale, ce lucruri ai păstra în el?
92 clasa a 4-a

Maeștri și capodopere
În clasa a treia ați însușit noţiunile de maeștri și capodopere (vezi pagi-
na 49 din acest manual). Partea teoretică a capitolului respectiv era în-
soţită de un suport practic în care erau prezentaţi cîţiva maeștri ai pic-
turii occidentale. Totodată, erau prezentate succint și operele lor de vîrf,
care le-au adus nemurirea. De astă dată, într-un capitol similar, vom face
cunoștinţă cu artiști plastici români, unii dintre ei bucurîndu-se de noto-
rietate internaţională.
Nicolae Grigorescu (1838-1907)
Este unul dintre cei mai importanți pictori
români al secolului XIX (fig. 4.36).
A avut un talent înnăscut, pictînd încă din
copilărie. A rămas de mic fără tată, mamă-sa
reușind cu greu să poarte de grijă unei familii
numeroase. Adolescent fiind, Nicolae zugrăvea
icoane și le vindea la piaţă, oamenii cumpă-
rînd cu bucurie acele icoane făcute de un co-
pil nevinovat. A ucenicit un timp în atelierul
pictorului ceh Anton Chladek (București), a
Fig. 4.36. Nicolae
Grigorescu. Autoportret
zugrăvit biserici și mănăstiri, banii adunaţi fo­-
losin­du-i pentru a studia pictura în străinătate.
Guvernul Moldovei, prin iniţiativa lui Mihail
Kogălniceanu, i-a acordat o bursă pentru Paris.
Fig. 4.37. Nicolae Aici a devenit prieten cu marele pictor francez
Grigorescu. Car cu boi Auguste Renoir. La Barbizon, o mică localitate
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 93

Fig. 4.38. Nicolae Grigorescu. Convoi de prizonieri


din apropierea Parisului, a învăţat să picteze în
aer liber, însușind modelul impresionist de re-
Fig. 4.39. Nicolae
dare a realităţii, el însuși afirmîndu-se ca un
Grigorescu. Portret de fată
succesor al acestui curent.
Întors în ţară, a participat la Războiul de In-
dependenţă (1877-1878). Viaţa din tranșee i-a
sugerat tema uneia dintre capodoperele sale –
Atacul de la Smîrdan (vezi pag. 85). A pictat ta-
blouri pe teme de război (fig. 4.38) sau inspira-
te din viaţa oamenilor simpli de la ţară (figuri­-
le 4.37, 4.39).
Se spune că Nicolae Grigorescu a pictat
însuși sufletul României.
Constantin Brâncuși (1876-1957)
Sculptor român, unul dintre marii maeștri ai
artei universale (fig. 4.40).
Născut într-o familie săracă, a fost ucenic
în diverse ateliere de vopsitorie. Îndemînarea
sa de meșter iscusit în toate s-a vădit încă de pe Fig. 4.40. Constantin
atunci. Băiatul a construit o vioară din materia- Brâncuși în atelierul său

Fig. 4.41. Constantin


Brâncuși. Masa tăcerii
94 clasa a 4-a

Fig. 4.42. Constantin Brâncuși. Muza Fig. 4.43. Constantin Brâncuși. Pasăre

lele pe care le avusese la îndemînă în depozitul


Pinocchio unei prăvălii.
a mai aflat cæ A studiat la Școala de Arte Frumoase din
... București, tot aici creînd și primele sale sculp-
În 1914, Brâncuși deschide
prima expoziție în una din
turi. Setea de a cunoaște și de a pătrunde taine-
cele mai mari galerii din le creaţiei i-a purtat pașii pînă la Paris, aproape
New York, Statele Unite întreaga distanţă din România pînă în Fran-
ale Americii, expoziție care ţa străbătînd-o pe jos. Își continuă studiile la
se va bucura de un imens cea mai prestigioasă școală de arte din capitala
succes. Tot atunci un
franceză.
colecționar îi va cumpăra
mai multe sculpturi, astfel În atelierul din Paris, Brâncuși dă viaţă ce-
asigurîndu-i sculptorului lor mai vestite sculpturi ale sale: Pasărea măias­
român o viață decentă. tră, Pasărea în spaţiu, Începutul lumii, Cocoșul,
Muza ș.a. (figurile 4.42, 4.43) În scurtele sale re-
veniri în ţară elaborează complexul monumen-
tal de la Tîrgu Jiu, cu celebrele grupuri statuare
Masa tăcerii (fig. 4.41), Poarta sărutului, Coloa­
na fără sfîrșit.
Marele artist a regîndit sculptura tradiţiona-
lă, dîndu-i un suflu nou, modern. Stilul concis
și noile forme, mai mult sugerînd lucrurile și fi-
inţele decît imitîndu-le, i-au fost insuflate sculp-
torului de creaţia populară a meșterilor din sa-
tul natal.
Mihail Grecu (1916-1998)
Fig. 4.44. Pictorul Mihail Este cel mai important pictor al secolului XX
Grecu din spațiul pru­to-nistrean (fig. 4.44). A studiat la
Capitolul 4. Inițiere în artele plastice 95

Academia de Arte Fru­moa­se din București (1937-1940), continu­în­du-și


formarea artistică la Școala de Arte Plastice din Chișinău.
Primele sale lucrări sînt marcate de pictura tradi­ți­o­nală. Începînd
cu tabloul Fetele din Ceadîr-Lunga (1959-1960) (fig. 4.45), Mihail Grecu
se orientează spre ti­pa­rele artei moderne. Dovadă sînt pînzele: Geneză,
Vulcan, Masă de pome­nire, Izvor, Casa mare (fig. 4.46) ș.a. Prin această
serie de lucrări, artistul schimbă modelul pictural de la noi. El abordea-
ză cu mult curaj teme istorico-culturale noi: Luna la Butuceni, Cetatea
Albă, Mihai Eminescu în bojdeuca lui Ion Creangă ș.a.
Pînzele lui Mihail Grecu se află astăzi în mul­te galerii de artă din
lume.

Fig. 4.45. Mihail Grecu. Fetele din Fig. 4.46. Mihail Grecu. Casa mare
Ceadîr-Lunga

Exerciflii aplicative
1. Numește cîţiva artiști plastici din arta naţională sau universală care pot fi con­
sideraţi maeștri.
2. Ce capodopere din cele ilustrate în manual ţi-au plăcut mai mult?

Rezolvă acest rebus și astfel vei însuși mai bine tema.


1. Gen al picturii care reprezintă chipul omenesc. 1
2. Gen al picturii care reflectă o acțiune.
3. Ramură a artei plastice. 2
4. Mare sculptor român recunoscut în lumea 3
întreagă. 4
5. Spațiu în care își desfășoară activitatea artiștii 5
plastici.
Rezolvarea rebusurilor
Pagina 23: Pagina 52:
1. Pensulă; 2. Paletă; 3. Cărbune; 1. Pictura; 2. Sculptura; 3. Vatican;
4. Eboșoar. 5. Acuarelă; 6. Guașă. 4. Luvru; 5. Britanic.
Pagina 31 (sus): Pagina 59:
1. Punctul; 2. Plastic; 3. Figurativ; 1. Hîrtia; 2. Tehnice; 3. Sîrma;
4. Penița; 5. Decorativ; 6. Constructiv. 4. Colorate; 5. Mată; 6. Cioplire;
Pagina 31 (jos): 7. Acuarelă.
1. Linie; 2. Plastic; 3. Subțiri; 4. Frînte; Pagina 72:
5. Neliniștea; 6. Oblice. 1. Punctul; 2. Plană; 3. Volum;
Pagina 36: 4. Linia; 5. Rece; 6. Spontană.
1. Culoarea; 2. Calde; 3. Tonuri; Pagina 81:
4. Galbe­nă; 5. Roșu; 6. Oranj; 1. Stilizare; 2. Motiv; 3. Ritm;
7. Secundare; 8. Reci; 9. Nuanțe. 4. Vegetal; 5. Verticală.
Pagina 41: Pagina 95:
1. Peisaj; 2. Proporția; 3. Dimensiuni; 1. Portret; 2. Compoziție; 3. Pictură;
4. Paginație. 4. Brâncuși; 5 Atelier.

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții


Canţîru, Ion.
Educaţia plastică : manual pentru clasele 3-4 / Ion Canţîru, Alexandru Vatavu, Olga Carauş ; comisia
de evaluare : Tatiana Trifanov [et. al.] ; Min. Educaţiei al Rep. Moldova. – Ed. a 3-a. – Chişinău : Arc,
2016 (Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices“). – 96 p.
Apare cu sprijinul financiar al Min. Educaţiei Rep. Moldova.
ISBN 978-9975-61-986-8.
73/74(075.2)
C 19

Editura Arc, str. G. Meniuc nr. 3, Chișinău. Tel.: 022735329, 022733619; fax: 022733623;
www.edituraarc.md; e-mail: info.edituraarc@gmail.com

Tiparul executat la Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices“

str. Feredeului nr. 4/6, tel.: 0-22-50-08-95


www.bons.md, e-mail: ion@bons.md
MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Educaflia PLASTICÆ
manual pentru clasele 3-4
Ion Canflîru
3 Alexandru Vatavu
Olga Carauø

4
Educaflia

Educaflia PLASTICÆ
PLASTICA manual pentru
clasele 3-4

ISBN 978-9975-61-986-8

Editura ARC

You might also like