Professional Documents
Culture Documents
Rolul important pe care îl joacă euristicile (engl. heuristics) și distorsiunile cognitive (engl.
cognitive biases) în deciziile noastre cotidiene este amplu documentat în literatura de
specialitate (Fiedler & Von Sydow, 2015; Tversky & Kahneman, 1974). Mai puțin cunoscut
este faptul că, în ciuda unor preconcepții populare, astfel de distorsiuni apar în mod frecvent și
la experți și specialiști din anumite domenii, nu doar la publicul larg.
Înainte de a trece în revistă modurile în care euristicile și distorsiunile pot avea un efect
asupra practicii clinice, subliniem o distincție importantă dintre aceste concepte. Euristicile se
referă la „scurtături mentale”, reguli simple și în general eficiente de a rezolva probleme sau a
lua decizii. Deși acestea se pot dovedi utile în anumite contexte, ele tind să devieze de la o
perspectivă rațională și analitică, dând, utilizate sistematic sau în contexte improprii, naștere
distorsiunilor cognitive (Tversky & Kahneman, 1974).
Una dintre euristicile întâlnite în practica clinică și care, deși poate avea o utilitate
remarcabilă în decizii cotidiene, este dăunătoare deciziilor cu miză mare, este euristica
afectului (engl. affect heutistic; tendința de a evalua informațiile în baza stărilor afective pe
care le trezesc; Slovic, Finucaine, Peters, & MacGregor, 2007). Spre exemplu, în baza unor
interviuri structurate, un procent semnificativ de clinicieni au admis că pot pune diagnosticul
de tulburare de personalitate borderline unor clienți pe care îi percep ca fiind dificili în
terapie, în baza sentimentelor negative pe care le provoacă (Sulzer, 2015). Cu toate acestea,
prevalența tulburării de personalitate borderline este redusă (maximum 5-6% din populație;
Grant et al., 2008), multe dintre diagnostice riscând, astfel, să fie eronate și potențial
dăunătoare.
Poate cea mai insidioasă formă de distorsiune cognitivă se referă la o meta-distorsiune, sau
„punctul orb” (engl. blind spot; Woolf & Kamerow, 1990). Cu alte cuvinte, mulți specialiști
manifestă dificultăți în a-și recunoaște propriile distorsiuni cognitive, deși le pot recunoaște pe
cele ale altor persoane (Pronin, Lin, & Ross, 2002). Confruntate cu propriile lor distorsiuni,
majoritatea persoanelor încearcă să le găsească justificări post factum. Spre exemplu, deși
există o literatură vastă cu privire la faptul că predicțiile derivate empiric în baza unor formule
sunt mai eficiente decât predicțiile clinice standard (Hilton, Harris, & Rice, 2006), unii
clinicieni vor considera că acest aspect nu se aplică în cazul practicii lor (Lilienfeld & Lynn,
2014).
Concluzii și recomandări
Este esențial de menționat faptul că apariția unor astfel de distorsiuni în decizia clinică nu
reflectă slaba pregătire sau relele intenții ale specialistului, ci doar funcționarea firească a
arhitecturii cognitive umane. Pentru o practică responsabilă, în acord cu paradigma cercetător-
practician (engl. scientist-practitioner), recomandăm câteva strategii documentate de
contracarare a distorsiunilor cognitive în practica clinică:
Bibliografie
Arkes, H. R. (2013). The Consequences of the Hindsight Bias in Medical Decision Making.
Current Directions in Psychological Science, 22(5), 356–360.
doi:10.1177/0963721413489988
Balogh, E. P., Miller, B. T., & Ball, J. R. (2015). Improving Diagnosis in Health Care.
Committee on Diagnostic Error in Health Care; Board on Health Care Services; Institute of
Medicine; The National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine.
Croskerry, P. (2013). From Mindless to Mindful Practice — Cognitive Bias and Clinical
Decision Making. New England Journal of Medicine, 368(26), 2445–2448.
doi:10.1056/nejmp1303712
Dawson, N. V., Arkes, H. R., Siciliano, C., Blinkhorn, R., Lakshmanan, M., & Petrelli, M.
(1988). Hindsight bias: An impediment to accurate probability estimation in clinicopathologic
conferences. Medical Decision Making, 8, 259–264. doi:10.1177/0272989X8800800406
Fiedler, K., & von Sydow, M. (2015). Heuristics and biases: Beyond Tversky and
Kahneman’s (1974) judgment under uncertainty. Cognitive psychology: Revisiting the
classical studies, 146-161.
Fischoff, B. (1975). Hindsight is not equal to foresight: The effect of outcome knowledge on
judgment under uncertainty. Journal of Experimental Psychology: Human Perception and
Performance, 1, 288–299.
Gauron, E. F., & Dickinson, J. K. (1969). The influence of seeing the patient first on
diagnostic decision making in psychiatry. American Journal of Psychiatry, 126(2), 199-205.
Grant, B. F., Chou, S. P., Goldstein, R. B., Huang, B., Stinson, F. S., Saha, T. D., … & Ruan,
W. J. (2008). Prevalence, correlates, disability, and comorbidity of DSM-IV borderline
personality disorder: results from the Wave 2 National Epidemiologic Survey on Alcohol and
Related Conditions. The Journal of clinical psychiatry, 69(4), 533.
Hilton, N. Z., Harris, G. T., & Rice, M. E. (2006). Sixty-Six Years of Research on the Clinical
Versus Actuarial Prediction of Violence. The Counseling Psychologist, 34(3), 400–409.
doi:10.1177/0011000005285877
Lilienfeld, S. O., & Lynn, S. J. (2014). Errors/Biases in Clinical Decision Making. The
Encyclopedia of Clinical Psychology, 1–9. doi:10.1002/9781118625392.wbecp567
Miller, D. J., Spengler, E. S., & Spengler, P. M. (2015). A meta-analysis of confidence and
judgment accuracy in clinical decision making. Journal of Counseling Psychology, 62, 553–
567. https://doi.org/10.1037/cou0000105
Pronin, E., Lin, D. Y., & Ross, L. (2002). The bias blind spot: Perceptions of bias in self
versus others. Personality and Social Psychology Bulletin, 28, 369–381
Slovic, P., Finucane, M. L., Peters, E., & MacGregor, D. G. (2007). The affect heuristic.
European Journal of Operational Research, 177, 1333–1352.
Tversky, A., & Kahneman, D. (1974). Judgment under uncertainty: Heuristics and
biases. science, 185(4157), 1124-1131.
Woolf, S. H., & Kamerow, D. B. (1990). Testing for uncommon conditions: the heroic search
for positive test results. Archives of internal medicine, 150(12), 2451-2458.
Youngstrom, E. A., Van Meter, A., Frazier, T. W., Hunsley, J., Prinstein, M. J., Ong, M.-L.,
& Youngstrom, J. K. (2017). Evidence-Based Assessment as an Integrative Model for
Applying Psychological Science to Guide the Voyage of Treatment. Clinical Psychology:
Science and Practice, 24(4), 331–363. doi:10.1111/cpsp.12207