You are on page 1of 62

Program Leonardo da Vinci

PROIECT PILOT No.HU 170003-2003


Vocational Education Training for
Building Observation, Operation and Maintenance
VET–BOOM

Modul de curs no.6

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA


2005
1
PROGRAMUL
Leonardo da Vinci

PROIECT PILOT No.HU 170003-2003


Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor
VET–BOOM

PARTENERI:

UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promotor (HU)

COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener (DK)

COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener (IRL)

ASOCIATIA IMOBILIARA “INTERCISA”, partener (HU)

UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener (IT)

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener (RO)

PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener (RO)

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOŠICE, partener (SK)

ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBNÉ BYTOVÉ DRUŽSTVO I. KOŠICE, partener (SK)

AUTORI:

UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNOLOGICE SI ECONOMICE DIN BUDAPESTA

COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI:

Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005


Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene

2
INSTALATII DE VENTILARE SI CLIMATIZARE

Modul de curs nr. 6

CUPRINS

6.1.Principalele elemente ale unei instalatii de ventilare 4


6.1.1 Clasificarea instalatiilor de ventilare 4
6.1.2 Elementele instalatiei de ventilare locala 6
6.1.3 Instalatii de ventilare generala 7
6.1.4 Instalatia de aer conditionat de inalta presiune 15
6.1.5 Racirea locala 16
6.1.6 Perdelele de aer 21
6.1.7 Ventilarea teatrelor, salilor de concert si cinematografelor 23
6.1.8 Ventilarea salilor pentru piscine 24
6.2. Moduri de distributie a aerului in incaperi 25
6.2.1 Ventilatia ca inlocuire 26
6.2.2 Ventilatia ca deplasare 27
6.2.3 Solutia zonala 30
6.2.4 Ventilatia prin amestecare 32
6.3. Elemente ale instalatiilor de ventilare si conditionarea aerului 41
6.3.1 Ventilatoare 41
6.3.2 Baterii de incalzire si racire 51
6.3.3 Recuparatoare de caldura 54

6.3.4 Filtre 58

6.3.5 Canale 60
6.3.6 Atenuatoare de zgomot 60
6.1.PRINCIPALELE ELEMENTE ALE UNEI INSTALATII DE VENTILARE

6.1.1. Clasificarea instalatiilor de ventilare

Rolul instalatiilor de ventilare din punctual de vedere al confortului este de a aduce


aer curat, proaspat in interiorul incaperilor si a spatiilor ocupate. Ventilarea, care are
ca scop principal asigurarea necesarului de aer proaspat, poate avea si alte roluri, in
acest fel fiind identificate urmatoarele instalatii:
• instalatii de ventilare care asigura racirea aerului
• instalatii de ventilare care asigura incalzirea aerului
• instalatii de ventilare care asigura umidificarea aerului
• instalatii de ventilare care asigura uscarea aerului
Instalatiile de ventilare mai pot fi clasificate in functie de diferenta de presiune dintre
camera ventilata si exterior (imprejurimi).

Daca nu se doreste aer infiltrat din exterior pentru aria ventilata deoarece calitatea
aerului dinafara este necorespunzatoare presiunea ariei ventilate este superioara cu
20-30 Pa. Acesta este sistemul de ventilare in suprapresiune. Exemple standard
pentru aceasta solutie sunt laboratoarele, incaperile destinate fabricarii de produse
farmaceutice, salile de spectacole si centralele termice. Acest tip de ventilare poate
fi aplicat si la restaurante pentru a preveni micile inconveniente.

Inlet air

Fan

Figura 6.1.1. Instalatia de ventilare in suprapresiune

La instalatiile de ventilare in suprapresiune, ventilatorul este instalat in canalul de


aer proaspat. Instalatia de evacuare poate sa nu existe, si in acest caz aerul iese prin
anvelopa cladirii.

Daca calitatea aerului din spatiul ventilat poate dauna spatiilor invecinate, se poate
utiliza sistemul de ventilare in depresiune. Exemple tipice: baile, wc-urile, piscinile,
halele industriale, bucatariile, spalatoriile. Depresiunea spatiului ventilat este de 20-
30Pa.

4
Exhaust air
Fan

Figura 6.1.2. Instalatia de ventilare in depresiune

Daca nu exista instalatie pentru introducerea aerului proaspat, instalatia este de


ventilare pentru evacuarea aerului.

In instalatia de ventilare echilibrata, debitele de aer proaspat si de aer viciat sunt


egale, neexistand o diferenta de presiune intre aria ventilata si exterior. Cu o mica
diferenta de debit de aer, se poate optine o diferenta de presiune mica.

Fan
Inlet air

Exhaust air
Fan

Figura 6.1.3. Instalatia de ventilare echilibrata

In functie de amplasarea echipamentelor de ventilare, instalatiile pot fi clasificate in


instalatii de ventilare locala si generala. In centrala de climatizare intra urmatoarele
canale (Figura 6.1.4.):
• canal de aer proaspat, cu admisia aerului din exterior;
• canal de aspiratie, cu evacuarea in exterior;
• canal de transport la spatiul ventilat
• canal de evacuare din spatiul ventilat

5
Fresh air Exhaust air

Ventilated area
Inlet air

Air handling unit

outlet air

Figura 6.1.4. Instalatie de ventilare generala cu o centrala de climatizare

Elementele principale ale centralei de ventilare sunt : filtrele, ventilatoarele, bateriile


de incalzire si recire, recuperatorul de caldura si camera de umidificare.

6.1.2 Elementele instalatiei de ventilare locala

Instalatia de ventilare locala se reduce de obicei la evacuare. In acest caz aerul


proaspat intra in spatiul ventilat prin anvelopa cladirii sau printr-un ventilator montat
in peretele exterior.
Volumul de aer care intra depinde de densitatea aerului de pe anvelopa cladirii.
Energia din aerul evacuat nu este recuperata. Presiunea spatiului ventilat este mai
scazuta decat cea exterioara. Costurile investitiei sunt mici.

6
Figura 6.1.5. Exemplu de aplicare a ventilatiei locale cu priza de perete si
ventilatoare montate in canal

Figura 6.1.6. Ventilator de perete si ventilator montat in canal

Date tehnice privind ventilatoarele de perete si fereastra si ventilatoarele pentru canal


Ventilatoare mici pentru canal: Ø100mm-200mm, 100-1000m3/h, 15-100W,
Ventilatoare de perete si fereastra: Ø100mm-250mm, 60-600m3/h, 15-50W

6.1.3 Instalatii de ventilare generala

Utilizarea acestui tip de instalatie este avantajoasa unde nu exista solicitare


de caldura si este nevoie de o functionare continua.

7
Figura 6.1.7. Instalatie de evacuare cu ventilator de acoperis

Daca este nevoie de reglare, este posibila instalarea unei clapete actionata cu
electromotor, care inchide circuitul de aer cand nu este nevoie de ventilatie. In acest
caz motorul electric al ventilatorului are convertor de frecventa astfel incat debitul
volumic sa fie reglabil.

Ventilatoare pentru ventilarea generala

Ventilatorul de acoperis: Aceste tipuri de ventilatoare sunt montate la capatul


canalului in zidarie sau intr-o rama de metal exterioara. Exista doua tipuri de
ventilatoare de acoperis functie de directia aerului evacuat : orizontale si verticale (
Figura 6.1.8. ). Din punct de vedere acustic, tipul vertical e mai bun deoarece
distributia radiala a zgomotului emis este mai mare. Marimi conventionale:
ƒ Diametru: Ø200mm-630mm,
ƒ Debitul volumic de aer: 200-25000m3/h,
ƒ Putere ceruta: 0.1-6kW.

8
.
Figura 6.1.8. Ventilatorul de acoperis evacuare orizontala si verticala

Ventilatoare pentru ventilarea generala

Ventilatoare de canal: Pentru o presiune mai mica se utilizeaza ventilatoare axiale,


pentru o presiune mai mare sunt ventilatoarele radiale. Ventilatoarele axiale sunt
utilizate indeosebi la instalatiile mici. Datorita faptului ca in instalatiile mari este
necesara o presiune mai mare, in aceste cazuri se utilizeaza ventilatoare radiale.
Pentru instalatiile mici este bine sa se utilizeze ventilatoare montate in canal
deoarece nu este nevoie de o camera separata pentru ventilatie. Dezavantajele
venilatoarelor montate in canal rezida din nivelul de zgomot emis in mediul exterior.
Ventilatoarele de canal sunt potrivite pentru evacuare, admisie ca si pentru instalatiile
de ventilare echilibrata.

Figura 6.1.9. Ventilatorul radial cu si fara cutie pentru atenuarea zgomotului

9
In Figura 6.1.9 sunt doua tipuri de ventilatoare de canal. In partea stanga este
prezentat unul obisnuit, in dreapta un ventilator cu atenuator de zgomot care reduce
zgomotul emis in mediul inconjurator.
Marimi conventionale:
• Diametru: Ø100mm-630mm,
• Debit volumic de aer: 100-10000m3/h,
• Putere electrica: 0.05-2kW.

Instalatia de ventilare echilibrata cu centrala de ventilare

Fresh air Exhaust air

Ventilated area
Inlet air

Air handling unit


Fan Silencer
for exaust air

Outlet air

Heat recovery Heating Filter Fan Silencer


coil inlet air

Figura 6.1.10. Schema de baza a unei instalatii de ventilare generala.

Instalatia de introducere si instalatia de evacuare sunt racordate la recuperatorul de


caldura. Rolul recuperatorului de caldura este de a utiliza continutul de energie din
aerul evacuat. Rolul atenuatorului de zgomot este de a reduce nivelul zgomotului din
instalatie.

Instalatia de incalzire cu aer cald


In instalatiile de incalzire cu aer temperatura de refulare a aerului este mai ridicata
decat in incapere. Puterea termica, proportionala cu diferenta de temperatura
acopera pierderile de caldura ale spatiului incalzit.

10
Fresh air Exhaust air

Ventilated area
Inlet air

Air handling unit


Fan Silencer
for exaust air

Outlet air

Heat recovery Recirculation Heating Filter Fan Silencer


box coil inlet air

Figura 6.1.11. Schema de baza a instalatiei de incalzire cu aer cald

Schema instalatiei de incalzire cu aer cald este extinsa de o camera de amestec


(Figura 6.1.11). Scopul camerei de amestec este de a asigura flexibilitate
instalatiei.Temperatura aerului refulat este cu 15-30°C mai mare decat cea a
camerei incalzite .

Instalatia de racire cu aer

Instalatia de racire cu aer este asemanatoare cu cea de incalzire cu aer. Agentul de


racire este apa racita. Daca temperatura suprafetei bateriei de racire este mai mica
decat temperatura de roua, care depinde de temperatura ambientala si de umiditatea
relativa, pe suprafata va apare condensul ( de exemplu t=20°C, RH=50% →tpunctului de
roua=9.3°C ). In acest caz in afara de indepartarea caldurii din aer e indepartata si
caldura latenta si continutul de umiditate al aerului la intrare devine de asemenea
mai scazut. Daca temperatura suprafatei bateriei de racire scade sub zero, apa
ingheata pe suprafata lucru care trebuie evitat.

11
Fresh air Exhaust air

Ventilated area
Inlet air

Air handling unit


Fan Silencer
for exaust air

Outlet air

Heat recovery Recirculation Heating Cooling Filter Fan Silencer


box coil coil inlet air

Figura 6.1.12. Schema de baza a instalatiei de racire cu aer

De obicei temperatura aerului refulat in incapere este mai mica cu 5-10°C decat
temperatura acesteia.

Dezumidificarea aerului

Scopul dezumidificarii aerului este de a mentine umiditatea relativa si continutul de


umiditate interioara sub nivelul cerut. Prin acest proces, continutul apei din aer se
reduce.

Instalatii centralizate:

Fresh air Exhaust air

Ventilated area
Inlet air

Air handling unit


Fan Silencer
for exaust air

Outlet air

Heat recovery Recirculation Cooling Heating Filter Fan Silencer


box coil coil inlet air

Figura 6.1.13. Schema instalatiei de ventilare cu dezumidificarea aerului

12
Instalatia de ventilare cu dezumidificarea aerului

Daca este necesara doar dezumidificarea si nu este necesar aport de aer proaspat,
se poate utiliza schema urmatoare (Figura 6.1.14)
Ventilated area
Inlet air

Air handling unit


Fan Silencer
for exaust air

Outlet air

Cooling Heating Filter Fan Silencer


coil coil inlet air

Figura 6.1.14. Instalatia de ventilare cu dezumidificare fara aport de aer proaspat.

Instalatia de dezumidificare a aerului

Dezumidificarea locala a aerului. Instalatia de dezumidificare locala a aerului are


o structura similara cu dezumidificarea centrala fara aport de aer proaspat. Dar
echipamentul contine intr-o carcasa toate elementele necesare inclusiv pentru
incalzire si racire.

Figura 6.1.15. Dezumidificatorul individual de aer si principalele sale aplicatii

13
Figura 6.1.16. Schema dezumidificatorului individual de aer fara aport de aer
proaspat

Instalatia de climatizare

Aerul conditionat inseamna reglarea temperaturii si a umiditatii. Toti parametrii pot sa


fie stabiliti.

Fresh air Exhaust air

Ventilated area
Inlet air

Air handling unit


Fan Silencer
for exaust air

Outlet air

Heat recovery Recirculation Cooling Heating Heating Filter Fan Silencer


box coil coil coil inlet air
(after heating)
Humidifyer

Figura 6.1.17. Centrala de climatizare

Elementul suplimentar pentru tratarea aerului este instalatia de umidificare. Poate fi:
Generatorul de abur: este format dintr-un rezervor de apa care este conectat la
canalul de aer. Bateriile de temperatura ridicata sau energia electrica sau gazele de

14
ardere incalzesc apa din rezervor. Apa din rezervor se evapora si aburul este
directionat spre curentul de aer care trece deasupra rezervorului.
Jetul de abur: Aburul produs de o sursa externa pozitionata aproape de centrala este
injectat in aer.
Spalatorul de aer: Este alcatuit dintr-o camera care contine o instalatie de pulverizare
a apei, un rezervor de colectare si o sectiune pentru evacuare.
Deoarece umiditatea relativa nu influenteaza asa de mult confortul termic cit
temperatura mediului ambiant si deoarece toate problemele legate de instalatia
pentru umidificarea aerului de mai sus nu se regasesc prea des in zona confortului,
doar in unele situatii din ventilatiile industriale este necesar aerul umed (de exemplu
in industria electrica), pentru umidificarea aerului in situatiile curente se utilizeaza
centrala de ventilare.

6.1.4 Instalatia de aer conditionat de inalta presiune

Principalele caracteristici ale unei instalatii de inalta presiune sunt urmatoarele:


Viteza mare de miscare a aerului in conducta (15-50 m/s). La viteza mare pierderea
de presiune pe canal va fi de asemenea mare, presiunea produsa de ventilator este
si ea mare (1 000-3 000 Pa) ;
Diferenta de temperatura mai mare intre temperatura camerei si temperatura aerului
din canal (10-30 °C) ;
Tipuri speciale de difuzoare de aer care nu produc zgomot la viteza mare.
In instalatiile cu viteza mare, sectiunea ramificatiilor perpenduculare a canalelor este
de doar 10-20% fata de instalatiile obisnuite. Canalele pentru instalatiile de inalta
presiune pot fi fixate in pereti, pardoseli si in tavane. Viteza in canalele principale
este de 20-50m/s, iar in canalele secundare de 10-25m/s.
In instalatia de ventilare de inalta presiune se poate aplica sistemul cu una sau doua
canale.

Instalatia cu un canal Aceasta este similara cu instalatia de climatizare.

Figura 6.1.18. Schema instalatiei de inalta presiune cu un canal si mai multe zone
(1-filtru, 2-baterie de incalzire, 3- umidificator, 4-baterie de racire, 5-ventilator, 6-
baterie de racire/reincalzire, 7-difuzoare, 8-aer recirculat, 9-aer proaspat, 10-canal de
aspiratie )

15
La instalatiile de inalta presiune unde se aplica solutia cu un canal, se mareste viteza
de la 5m/s (viteza instalatiei la presiune joasa) la 20m/s, diferenta dintre temperatura
aerului refulat si temperatura camerei, de la 5°C la 20°C, astfel incat sectiunea
ramificatiei este redusa la 10 – 15 % fata de sectiunea la instalatia de joasa
presiune.

Instalatia cu doua canale.

Pentru a obtine o instalatie cat mai flexibila este recomandata aplicarea sistemului cu
doua canale. Instalatia de inalta presiune cu doua canale este adecvata acolo unde
este necesara racirea si incalzirea in acelasi timp. Aerul este separat in doua parti in
centrala de aer. O parte din aer trece prin bateria de incalzire iar cealalta prin bateria
de racire. Aceste doua feluri de aer circula prin cele doua canale.

Figura 6.1.19. Repartizarea aerului pentru instalatia de una si de doua canale


1-senzorul de temperatura, 2-canalul de aer rece, 3-regulatorul de debit pentru aer,
4- canalul de aer cald

6.1.5 Racirea locala

Sistemul split

In sistemele de racire locala, sarcina de racire este preluata de un echipament local


care e situat in spatiul unde racirea e necesara. In instalatiile tip split exista un circuit
inchis de racire. Aceasta instalatie poate fi inversata, adica echipamentul interior este
capabil sa incalzeasca.

16
Cooling media
(vapour)
Fan

Fan Condenser

Evaporator Cooling media


(liquid)
Orifice
(pressure reducer)
Compressor

Figura 6.1. 20. Aparatul de fereastra

Figura 6.1.21. Componentele sistemului: Aparat de fereastra (echipamentele interne


si externe sunt introduse intr-o singura cutie) si unitate interna si unitate externa)

In functie de numarul de unitati interne conectate la cele externe se pot distinge


sisteme monosplit si sisteme multisplit. In primul caz fiecare unitate interna este
conectata la o unitate externa. Distanta dintre unitatea interna si externa este
limitata.

Intr-un aparat de fereastra, partile interne si externe se afla intr-un singur corp (Fig.
61.20, 6.1.21.) si asa cum precizeaza si numele, aparatul de fereastra se monteaza
in partea de sus a ferestrei. Avantajul e instalarea si manevrarea simpla.

17
External unit

Cooling media
(vapour)
Fan

Orifice Fan
(pressure reducer) Condenser
Evaporator Cooling media
(liquid)
Compressor

Internal unit
(side wall type)

Figura 6.1.1. Sistemul split cu o unitate interna si o unitate externa

Pentru eliminarea dezavantajelor aparatului de fereastra, compresorul si


condensatorul sunt situate intr-o unitate separata – unitatea externa. Unitatea interna
se amplaseaza sub fereastra, pe peretele lateral sau in tavanul fals .

Figura 6.1.23. Sistemul split cu unitatea interna montata in tavanul fals sau sub
fereastra

Marimea uzuala a unitatii interne pentru tavanul fals este de 600x600 mm. Inaltimea
necesara este de 300mm. Acest tip de unitate este echipat pentru aport de aer
proaspat (Fig 6.1.23.). O unitate interna poate deservi mai multe camere prin
sistemul split cu tubulatura.

18
Figura 6.1.24. Sistemul split cu tubulatura

Instalatia de racire locala – ventiloconvectorul

Capacitatea necesara de racire si de incalzire este transferata in ventiloconvector


prin apa racita sau incalzita care are o capacitate mai buna de trasfer ca si aerul.
Debitul de apa si temperatura de racire este de exemplu 7/12°C si pentru incalzire de
80/60°C. Exista urmatoarele racorduri:
La conductele de racire
La conductele de incalzire
Alimentarea cu aer proaspat
Legatura cu canal pentru eliminarea condensului
Energie electrica pentru ventilator si reglaj.
Daca nu exista racord la apa calda echipamentul sefoloseste doarpentru racire. Mai
exista si cazul cand aerul proaspat nu este cerut.

Water chillier module

Cooling media
(vapour)
Fan
Heat exhanger
Evaporator Condenser

Cooling media
Orifice
(Fluid)
(pressure reducer)
Compressor

Chilled water
Main return (12°C)

Chilled water
Main flow (7ºC)
Buffer tank

Pump
Hydraulic module Safety valve
Closed expansion tank

Figura 6.1.25. Racitorul de apa(chillerul) si modulul hidraulic

19
Figura 6.1. 26.Ventiloconvectorul montat vertical (de perete) , sau orizontal (de
tavan)

Diferenta intre ventiloconvectorul montat vertical si cel montat orizontal (Fig. 6.1.26.)
este ca ultimele nu sunt echipate cu racord de aer proaspat. Prin modificari minore
asupra carcasei, aparatele de perete sau de tavan pot fi utilizate si montate in
tavanul fals: ventiloconvector cu canale de aer. In acest caz aparatul va avea atasata
un canal cu o cutie distribuitoare si colectoare pentru instalarea canalelor de
introducerea si evacuarea aerului (Fig. 6.1.27.).

Figura 6.1.27. Ventiloconvectorul cu cutii distribuitoare si colectoare

20
Fig. 6.1. 2.

Figura 6.1.29. Ventiloconvector amplasat in tavanul fals ( Inaltime 30cm)

6.1.6 Perdelele de aer

Perdelele de aer sunt dispozitive de ventilare locala folosite la cladirile publice si


industriale pentru a reduce curentii de aer prin deschiderile din peretii exteriori ai
constructiilor. Operatia se bazeaza pe efectul de amortizare a jeturilor de aer la
suprafata deschiderilor. In cazul perdelelor de aer nu este necesar ca deschiderile sa
fie inchise. Avantajele perdelelor de aer sunt:
Imbunatatirea conditiilor de munca in apropierea deschiderilor libere
Reducerea consumului de caldura (racire) si a energiei electrice pentru
incalzirea/racirea cladirilor
Reducerea pierderilor de caldura in cladiri prin folosirea aerului cald din zona
superioara a incaperii
Reducerea suprafetei inutilizabile din apropierea portilor, datorita admisiei de aer
exterior in cladire

Perdelele de aer traditionale, care folosesc doar aerul interior incalzit in incalzitoarele
perdelelor, nu sunt intotdeauna economice (datorita consumului considerabil de
energie termica). Reducerea consumului de caldura este realizata de perdele prin
utilizarea aerului interior si exterior neincalzit. si prin combinarea de aer mixte, care

21
incalzesc doar aerul proaspat. Perdelele de aer care utilizeaza aer neincalzit
economisesc 30-70% din energia termica.
Conform modelului aerodinamic se disting urmatoarele tipuri de perdele:
Perdele de aer cu aer interior neincalzit
Perdele de aer cu aer interior incalzit
Perdele de aer mixte cu aer interior
Aceste tipuri de perdele sunt intotdeauna instalate in deschiderile exterioare ale
portilor incaperilor incalzite, ca si in camerele neincalzite unde temperatura standard
trebuie mentinuta in spatiul de lucru. Sunt proiectate pentru prevenirea patrunderii
aerului exterior in perioada rece a anului. Cele pentru incaperile racite sunt proiectate
pentru impiedicarea intrarii aerului cald din exterior.

2 2

1 1

3 3

4 4

Figura 6.1.30. Perdea de aer cu aer interior neincalzit, cu dublu jet orizontal (1.grila
de admisie, 2.ventilator, 3.canal de aer , 4.difuzoare de refulare)

2 1 3 4
2

3 4 5 6

Figura 6.1.31. Perdea de aer cu aer interior neincalzit cu refulare veticala (1. grila de
admisie, 2.ventilator, 3.canal de aer , 4.difuzoare de refulare, 5.difuzoare de refulare
montate in pardoseala, 6.spatiu in pardoseala pentru canalul de aer)

22
Figura 6.1. 32. Perdea de aer mixta cu aer interior

6.1.7 Ventilarea teatrelor, salilor de concert si cinematografelor

Fresh air Exhaust air

Outlets

Ventillated area
Inlets

Ventillation room
Air handling unit

Figura 6.1.33. Prepararea si distributia aerului in teatre, cinematografe si sali de


concert

23
6.1.8 Ventilarea salilor pentru piscine

Figura 6.1.34. Sistemul de ventilare pentru salile piscinelor

Parametrii proiectati ai piscinelor sunt:

Temperatura ambientala 28-30°C


Temperatura apei 25-27°C
Umiditatea relativa in interior pe timp de iarna: max 65%, pe timp de vara : max 70%
Temperatura aerului refulat pe timp de iarna: max 40-45°C
La intrarea in sala, in fata bazinului, exista un spatiu adecvat Refularea aerului in
interior se face pe la partea superioara a salii.

Gurile de evacuare sunt amplasate in zona tavanului.


Toate elementele sistemului de ventilare sunt facute din otel inoxidabil sau aluminiu
pentru a se evita corodarea acestora.
Canalele amplasate in exterior vor fi izolate, pentru evitarea fenomenului de
condensare in interiorul canalului.
Toate problemele privind umiditatea la evacuare trebuie luate in considerare.

24
6.2. MODURI DE DISTRIBUTIE A AERULUI IN INCAPERI

Clasificarea de mai jos nu este facuta cu scopul de a opta pentru o solutie in


defavoarea celeilalte. Fiecare are avantaje si dezavantaje si este la latitudinea
proiectantilor de a selecta cea mai potrivita solutie pentru fiecare caz in parte. In
practica, pentru un anumit tip de incapere, solutia de climatizare poate fi aleasa
folosind diferite tipuri de instalatii si echipamente pentru introducerea aerului. In
cazurile concrete, realizarea parametrilor instalatiei nu depinde doar de instalatia
propriu-zisa ci si de parametrii de functionare si in aceeasi masura si de
caracteristicile altor surse interne care influenteaza modul de introducere al aerului,
cum ar fi sursele de caldura si de noxe, curentii de aer rece si modurile de incalzire si
racire a incaperii. De aceea este important a separa solutiile ideale de cele concrete
in ceea ce priveste aerul conditionat din incaperi. O clarificare a solutiei ideale va
ajuta la evaluarea metodelor de distributie a aerului in incapere, pentru diferite
conditii de expoatare. Modul de distributie a aerului in incapere este prezentat printr-o
schema de principiu care descrie temperatura propusa, umiditatea si distributia
noxelor precum si evacuarea aerului din incaperea ventilata. Sistemul de ventilare al
incaperii poate consta in diferite procedee de functionare si controlul asupra lor,
creand un sistem performant. Performanta sistemului este evaluata comparand
performante atinse aferente solutiei alese. Ambele metode (distributia aerului in
incapere, evacuarea, incalzirea si racirea incaperii, etc.), procesele si factorii
perturbatori din interiorul incaperiii influenteaza conditiile rezultante.

Figura6.2.1 Moduri de distributie a aerului

25
6.2.1 Ventilatia ca inlocuire

Ventilatia ca inlocuire in plus poate fi divizata in submetodele: deplasare termica,


inlocuirea tip piston si inlocuirea prin amestec.
Motivul aceastei clasificari este din cauza termenului ”inlocuire”folosit de obicei
pentru metoda de distributie a aerului in incaperi in care fluxul de aer introdus in
incapere este mai intai ridicat prin intermediul surselor de caldura din interiorul
camerei si nu de debitul de aer proaspat care este introdus pentru a inlocui aerul
evacuat.
Ideea principala inabordarea ventilatiei ca inlocuire este urmatoarea: in intreaga
suprafata, aerul introdus intra cu o viteza mica si energie potentiala scazuta.
Suprafata de intrare poate fi o parte sau intreaga suprafata a tavanului sau suprafata
pardoselii.Viteza de intrare variaza intre 0.1-0.5m/s.Chiar daca introducerea aerului
se face in spatii ocupate, aceasta nu are influente negative asupra corpului uman.
Aerul uzat nu se amesteca cu aerul proaspat.
Ventilatia ca inlocuire 1/3
Distributia in camera rezulta prin efectul de piston (curgere unidirectionala a aerului).
Efectul cel mai inalt poate fi atins prin solutia pistonului. Concentratia contaminantilor,
temperatura sau umiditatea, si eficienta locala sunt in functie de locatie si de puterea
surselor in relatie cu orificiile de admisie si evacuare. Cand exista surse de noxe
uniform distribuite, contaminantul, concentratia si temperatura variaza liniar intre
gurile de aspirare si de evacuare situate in capetele opuse ale camerei. Daca exista
surse locale, concentratia inafara curentului este foarte scazuta.
Avantajele acestei solutii constau in urmatoarele:intregul aer evacuat poate fi
controlat, zonele dinafara curentului pot fi pastrata curate, contaminantul mare poate
fi inlaturat si temperature efectiva poate fi atinsa.Dezavantajele sunt nevoia unui
debit de aer proaspat mai mare si de suprafete mai mari pentru aer proaspat.
Criteriul de proiectare la utilizarea solutiei pistonului este de a infrange toti curentii de
aer opusi directiei aerului evacuat creat in camera.
Volumele de aer proaspat pentru miscarea aerului pe o singura directie este de
cateva ori mai mare (10-100) decat in cazul incaperilor ventilate in mod conventional.
De aceea cheltuielile de investitie si exploatare sunt mult mai mari. Din aceasta
cauza este de obicei folosit numai in aplicatiile in care este nevoie, cum ar fi
camerele curate din industria semiconductorilor.

Figura 6.2.2.Exemple de metode de distributie a aerului pentru solutia pistonului


(piston orizontal si vertical)

26
Metoda curgerii unidirectionale a aerului este folosita cand se cere o concentratie
mica de particule sau bacterii. Aceasta curgere este pe o singura directie, deobicei
orizontala sau verticala, la o viteza uniforma cuprinsa intre 0.3 si 0.45m/s si in intreg
spatiul. Viteza aerului sugerata este suficienta pentru a misca particule relativ mari
inainte ca acestea sa se aseze pe suprafete.
Curgerea aerului pe o directie este corect definita in prin viteza aerului si s-a
descoperit ca gradul de curatenie al unei camere ventilata unidirectional este direct
proportionala cu viteza aerului. Schimbul de aer in unitatea de timp este asociat cu
volumul camerei care in general nu are nici un efect asupra performantei sistemului.

Supply plenium

HEPA filter ceiling

Fan Fan

Return plenium

Figura 6.2 3. Exemple ale solutiei pistonului pe directia verticala de circulatie


(aplicate in industria microcipurilor)

Ceea ce se vede in figura 6.2.3 este un exemplu tipic de evacuare pe verticala a unei
camere curate. Aerul este preluat printr-o baterie de filtre de inalta eficienta montate
in tavan curge vertical prin camera si este evacuat printr-o grila montata in
pardoseala.
Aerul va iesi prin intreaga suprafata a pardoselii. Aerul evacuat va fi recirculat,
amestecat cu o cantitate de aer proaspat si introdus in camera prin filtre de inalta
eficienta inalta amplasate in tavanul camerei. Majoritatea camerelor curate ventilate
unidirectional sunt construite pe verticala astfel incat particulele generate in camera
vor fi repede evacuate afara prin pardoseala.

6.2.2 Ventilatia ca deplasare

O distributie a temperaturii si a noxelor relativ uniforma in intreaga incapere este


atinsa atit prin stratificare cat si prin utilizarea solutiei pistonului.Fortele de deplasare
in cazul celor doua solutii sunt, complet diferite si distributia parametrilor este diferita
si ea. Grafice tip pentru distributia verticala a temperaturii si noxelor sunt prezentate
in figura 6.2.4. In timp ce in cazul solutiei pistonului curgerea uniforma de exemplu
este creata de aerul introdus, in stratificare aceasta este creata numai de diferentele
de densitate din interiorul camerei, adica evacuarea aerului din camera este
controlata de fortele gravitationale.
27
Ca urmare, inlaturarea noxelor si eficienta temperaturii sunt mult mai ieftine decat in
cazul utilizarii solutiei pistonului.

Figura 6.2.3. Temperatura pe verticala si distributia noxelor la ventilatia ca


deplasare,
(To - temperatura aerului la intrare , T – temperature la nivelul pardoselii, TR –
temperature camerei, Co si CR -concentratia noxelor din aer la intrare si in incapere
mai sus de inaltimea zonei stratificate, Yst -este inaltimea zonei stratificate.)

Avantajele solutiei deplasarii sunt: concentratie joasa in zona ventilata, retinerea


relativ mare a noxelor si eficienta termica poate fi atinsa.Oricum,solutia stratificarii
este sensibila la turbulente si sunt posibile suprafete stagnante cu o concentratie
locala mare.De asemenea functioneaza corespunzator numai cand conditiile sunt
favorabile.

Figura 6.2.5 Un exemplu de ventilatie ca deplasare.

In cadrul solutiei ventilatiei ca deplasare, aerul introdus este folosit pentru a inlocui
aerul evacuat din zona ventilata (in cele mai multe cazuri ocupata), pentru a preveni
circulatia de exemplu intre zone.Aerul introdus trebuie distribuit in asa masura incat
sa nu fie deranjata miscarea ascensionala a aerului.

28
Gurile de evacuare trebuie sa fie situate mai jos in scopul a evita curentii inversi din
camera. Locatia surselor contaminante si a surselor de caldura care cauzeaza
diferente de densitate trebuie sa fie aceleasi pentru a evacua contaminantul cu
densitate egala sau mai mare decat a aerului.

Stratificarea este o solutie esentiala pentru o ventilare eficienta a incaperilor, cu mult


mai putin efort decat folosind solutia pistonului. O aplicabilitate esentiala in ventilarea
incaperilor este metoda deplasarii termice. Oricum,ea poate fi de asemenea aplicata
pentru contaminanti fara vreo sursa termica, care genereaza densitate diferita fata
de aerul din camera. Oricum, datorita naturii sale fizice, aerul de ventilare avand o
foarte mica autoritate asupra camerei ventilate, dincolo de debitul de aer din
incapere, solutia stratificarii depinde foarte mult de stabilitatea diferentelor de
densitate si a echilibrului debitului de aer si de aceea este foarte sensibila la
turbulentele din camera.

Figura 6.2.6.Plasarea difuzoarelor si a gurilor de refulare a aerului pentru ventilatia


ca deplasare (marginea peretelui, coltul incaperii in interiorul incaperii si difuzorul cu
palete rotative)

In ventilatia ca deplasare sistemele de introducere a aerului sunt intotdeauna plasate


in zone ocupate, astfel incat este garantat cel mai mic nivel de noxe pentru ocupanti.
Solutia ventilatiei ca deplasare poate fi aplicata in sali de clase, cinematografe, teatre
si in toate suprafetele care necesita un anumit grad de confort unde inaltimea este
peste 3m.

29
Figura 6.2.7 Guri de refulare pentru ventilatia ca deplasare ( perete, coltul peretelui,
in incapere)

Aceasta solutie de ventilare este indicata in spatii ocupate unde exista surse de
caldura interna si externa, dar nu este utilizata pentru incalzirea aerului.

Figura 6.2.8. Efectul fortei ascensionale datorat incalzirii aerului

In acest caz, aerul refulat se directioneaza in sus, nu se dezvolta nici o stratificare.


Aerul admis paraseste in mod direct incaperea. Rata de ventilare este intotdeauna
mai mare decat se cere in mod normal pentru ocupanti. Ventilatia ca deplasare nu
este convenabila pentru indepartarea particulelor mai grele decat aerul (ex. fumul
rece)

30
6.2.3. Solutia zonala

Ideea impartirii zonale a aerului climatizat este de a avea controlul asupra unei
anumite suprafete sau volum al incaperii, in timp ce restului incaperii ii este acordata
mai putina atentie. In majoritatea cazurilor sunt oportune si utilizate si acumularea de
caldura, concentratia sau umiditatea din afara zonei controlate. Curentii de aer din
incapere sunt controlati atat prin jeturile de aer introduse cat si de fortele
ascensionale generate de temperatura. Eficacitatea ventilarii (temperatura,
eliminarea noxelor, umiditatea) utilizand modul de climatizare pe zone are ca scop
alegerea solutiei de climatizare dintre cea cu amestecare si cea cu stratificare.
Oricum, eficienta este puternic influentata de metodele folosite si de conditiile de
exploatare. Concentratia si temperatura sunt mai omogen distribuite utilizand solutia
cu zone controlate decat utilizand solutia cu stratificare.

Impartirea pe zone poate fi atat verticala cat si orizontala. Zonarea verticala este
tipica incaperilor inalte, cand aerul introdus este distribuit aproape de zona ocupata
la nivelul pardoselii iar gurile de evacuare sunt situate aproape de tavan. Zonarea
orizontala poate fi aplicata, de exemplu, utilizand aer sau perdele de aer mobile
(plastic) cu scopul de a imparti spatiul incaperii in diferite sectoare. In aceste
sectoare este posibil sa se aplice in continuare diferite solutii semi-independente in
directia verticala.

Solutia zonala ofera o mai buna indepartare a noxelor si o mai buna eficienta termica
decat solutia prin amestec, reglare limitata a modului de curgere in zona ventilata si
capacitatea de a evita formarea de zone stagnante cu concentratii locale mari in
zona ventilata. Oricum, amestecul partial al noxelor in zona ventilata scade eficienta
ventilarii.

Fiecare solutie are propriul sau criteriu de proiectare, dar ce este comun la
majoritatea solutiilor este ca debitul de aer este localizat aproape sau in interiorul
zonei controlate si gurile de evacuare sunt localizate in interiorul zonei necontrolate.
Amplasarea si puterea fortelor ascensionale genarate de temperatura impreuna cu
debitele jeturilor de aer au o mare influenta asupra acumularii de caldura, asupra
noxelor si asupra umiditatii din incapere .

O gama variata de solutii poate fi utilizata pentru impartirea pe zone, cum ar fi jeturile
inclinate, jeturile reci orizontale, jeturile verticale, jeturile la nivelul pardoselii, canalele
cu ajutaj si la miscarea turbionara. Cheia elementelor curgerii in solutia zonala o
constituie alimentarea utilizand jeturi de aer, generarea fortelor ascensionale, plutirea
aerului de-a lungul suprafetei si amestecul in regim turbulent dintre zonele controlate
si cele necontrolate, ca in fig. 6.2.9.

31
Figura 6.2.9.Exemplu de solutie zonala (T-temperatura incaperii,C-concentratia
noxelor aerului din incapere, SU-introducere, EX-evacuare)

Aceste elemente de curgere au o importanta semnificativa asupra eficientei


sistemului. Exista patru idei principale in atingerea conditiilor omogene in zona
controlata si obtinerea unei eficiente mari de incalzire si de indepartare a noxelor:

Aerul introdus este distribuit omogen in zona controlata. Impulsul jeturilor este
suficient de mare pentru a asigura conditii omogene, dar de asemenea suficient de
scazut pentru a evita amestecarea in regim turbulent in intreaga incapere.
Aceasta inseamna ca de obicei numarul gurilor de refulare este ridicat.
Efectul impulsului asupra zonei interioare este suficient de mare pentru ca aerul
refulat sa aiba forma impusa. Penetrarea depinde de noxele care plutesc in raport cu
forma aerului refulat.

Rata de aer introdus in relatie cu rata de aer evacuat din zona necontrolata este
suficient de scazuta pentru a evita o nedorita reintoarcere de la zona necontrolata la
cea controlata.
Ar trebui evitate perturbarile de curgere in zona de granita datorita nedoritei
reintoarceri a curentului de aer din zona necontrolata in cea controlata.

Acumularea de caldura, de noxe si de umiditate sunt de obicei verticale in incapere,


dar impartirea pe orizontala este de asemenea posibila. Aceleasi idei ar trebui
urmate in principiu si in acele cazuri.

6.2.4. Ventilatia prin amestecare

Scopul solutiei de ventilare cu amestec este de a asigura conditii uniforme in intreaga


incapere ventilata. Indepartarea noxelor si eficienta temperaturii in solutia cu
amestecare sunt egale cu 1. In practica instalatiilor, amestecul incomplet in incapere
si gradientul de temperatura nefavorabil si locatia gurilor de evacuare impreuna cu
aerul introdus, pot cauza scurt-circuite ale aerului introdus spre gurile de evacuare si
eficienta poate scadea.

Folosind solutia cu amestec, in timpul perioadei de incalzire se pot evita zonele

32
stagnante cu concentratie locala ridicata si gradient de temperatura nefavorabil.In
acelasi timp, are loc scaderea concentratilor noxelor si a eficientei temperaturii si
viteza mare a aerului poate cauza curenti de aer.

Jeturile de aer sunt folosite pentru a crea o miscare a aerului suficienta in interiorul
incaperii pentru a circula si a amesteca intregul volum de aer din incapere. Aceasta
solutie este adeseori denumita ventilatie prin dilutie, deoarece noxele create in
interiorul incaperii sunt amestecate cu volumul de aer din intreaga incapere,
rezultand o concentratie locala redusa de impuritati.
Curentii de aer ai incaperii sunt in special controlati de aerul refulat sau/si circulatia
jeturilor de aer, folosind, de exemplu, jeturi concentrate, introducerea aerului prin
tavan, sau ajutaje de refulare cu impuls mare. Oricum, folosirea altor metode de
distributie a aerului in incapere impreuna cu anumite tipuri de evacuare, incalzire si
raciere, va conduce de asemenea (intentionat sau neintentionat) la aplicarea solutiei
de climatizare prin amestec.

Jeturi de aer tangentiale.Gurile de refulare sunt plasate pe marginea peretelui, pe


tavan sau sub fereastra.Viteza de admisie este mare, aceasta este forta
conducatoare a dezvoltarii zonelor de amestec primare si secundare. Nivelul de
amestec din incapere este ridicat. Aceasta inseamna distributie uniforma a
temperaturii si noxelor.

Admisia aerului prin ventiloconvectoare de pardoseala. Ventiloconvectorul este


amplasat sub fereastra. El introduce aer in incapere in pozitia verticala.
Jetul de aer format aspira aer din incapere prin bateria de incalzire si de racire.
Depinde care dintre baterii este in functiune.

Outlet

Mixed Air

Cooling coil
Air jet
Heating coil

Primary air
supply
Recircualting
room's air

Figura 6.2.10. Introducerea aerului prin ventiloconvectoare de pardoseala

Aerul amestecat urca, apoi circula orizontal sub tavan. Exista o continua amestecare
intre aerul din camera si aerul proaspat.Numai amestecul secundar al aerului ajunge
in zona principala.

33
Datorita eficientei amestecului, diferenta de temperatura in/dintre temperatura
ambianta si temperatura aerului admis de la ventiloconvector poate fi chiar 10 -
15°C.Acest tip de sistem de distributie este folosit in birouri, camere de sedinte,
magazine si in toate spatiile care au inaltimea sub 3m.

Figura 6.2.11. Ventiloconvector de pardoseala

Difuzia aerului bazata pe efectul Coanda.

Cand aerul este introdus parallel cu o margine (ex. un tavan), apare o presiune
negativa intre jetul de aer si tavan, cauzand “infigerea”jetului in tavan, efect cunoscut
sub numele de efectul Coanda. Acest efect este de o mare importanta, in mod
special la introducerea de aer rece. Pentru a atinge cel mai mare efect Coanda
posibil, aerul trebuie sa fie introdus in mici cantitati pe fiecare unitate, cu cea mai
larga raspandire posibila pe tavan si cea mai mare viteza posibila. Efectul dispare
complet la viteza mai mica de 0.35m/s.

Ventiloconvectorul pentru aer conditionat de acest tip este instalat in capatul


incaperii. Aerul este filtrat apoi incalzit sau racit printr-o baterie de schimb de caldura
avand ca agent termic apa calda sau racita si impinsa in incapere prin mai multe guri
de refulare orientabile.

34
Figura 6.2.12.Ventiloconvector de tavan cu difuzia aerului bazata pe efectul Coanda
(1.Guri orientabile de refulare a aerului, 2.Grila de intoarcere a aerului cu filtru de
aer,3.Panou inferior,4.Cutie pentru conexiuni electrice,5.Baterie de schimb termic,
6.Tava de colectare a condensului,7.Regulator)

Caseta Coanda rezolva problemele de calitate a aerului din incapere printr-o


abordare tip confort prin imbunatatirea difuziei aerului si minimizarea puterii
consumate. Intregul sistem de difuzie a aerului este inclus in panoul de intrare/iesire,
fara canale sau grilaje suplimentare. Pentru a imbunatati difuzia aerului, este folosit
un ajutaj cu un coeficient de admisie mare, astfel incat aerul din incapere sa fie
aspirat datorita aerului insuflat. Aceasta opreste directionarea aerului in tavan prin
efectul Coanda, evitand curentii de aer spre suprafata ocupata a incaperii. Aparatele
tip Coanda sunt create pentru birouri cu lungimea intre 5 si 6 metri.

Guri de refulare si de evacuare amplasate pe perete.

In cazul unor guri de refulare si evacuare amplasate pe perete, nivelul de amestec al


aerului in zona ocupata este ridicat. Problema principala in proiectarea sistemului de
amestec consta in a nu avea scurt-circuite de aer. Ceea ce inseamna ca tot aerul
paraseste zona ventilata fara a se amesteca cu aerul din incapere. O alta dificultate
este dezvoltarea zonelor de stagnare locala in care aerul sa nu se amestece cu cel
intrat.
Este mult mai periculos cand zona stagnanta se formeaza in zone rezidentiale.In
zonele stagnante aerul este mult mai impurificat. O posibila solutie de amplasare a
gurilor de refulare si evacuare poate fi observata in figura 6.2.13.Nivelul maxim al
sarcinii termice al acestui tip de distributie a aerului este mai mic de 80 W/m2 si rata
maxima de schimb de aer este de 8 1/h. Aceste modele de distributie a aerului sunt
dependente de aporturile de caldura.

Sarcina termica determina schimbari ale pozitiei zonelor stagnante. De exemplu, in


cazul gurilor de refulare si evacuare plasate pe aceeasi parte a peretelui, viteza de
intrare fiind prea scazuta, o sarcina termica mai ridicata va intoarce curentii de aer in
gura de evacuare.

35
Figura 6.2.4. Modul de amplasare a gurilor de introducere si evacuare pe pereti

Figura 6.2.5. Tipuri de difuzoare de aer pentru montaj pe perete

Figura 6.2.6. Tipuri de difuzoare de perete cu montare pe canalele de aer

36
Figura 6.2.16. Difuzor de tavan cu directie de refulare reglabila, instalat la capatul
canalului.

Tipuri de difuzoare de aer de tavan. In cazul unor difuzoare de tavan directia aerului
refulat depinde de diferenta dintre temperatura din camera si cea de intrare. In timpul
iernii, cand temperatura aerului intrat este mai ridicata decat temperatura din
interior,curentul de aer se intoarce pararel cu suprafata tavanului si prin incalzirea
peretelui se deplaseaza in jos. In acest caz cel mai bun loc pentru amplasarea gurilor
de evacuare este suprafata pardoselii. Al doilea curent de aer se formeaza
independent de primul curent de aer. Datorita nivelului inalt de amestec, viteza in
zona rezidentiala este relativ joasa. De asemenea unul dintre cele mai critice
consideratii de proiectare este pericolul unui scurt-circuit intre gurile de aspirare si
cele de refulare.

Acest tip de ventilare cu amestecare este relativ neafectat de influente exterioare si


poate fi folosit si pentru incalzire si pentru racire. Aerul incalzit este mai usor decat
aerul din camera, fiind necesara mult mai multa energie pentru a forta acest aer sa
coboare in zona ocupata. Aceasta inseamna ca viteza necesara pentru aerul creste
odata cu inaltimea incaperii si cu cresterea temperaturii pentru incalzire. Daca exista
un tavan inalt in mod normal este necesar sa se sufle aerul vertical in jos.
Aerul rece mai greu refulat prin tavan poate conduce la viteza excesiva a aerului in
zona ocupata daca incarcarea termica este mare. Radiatia de la unitati (in mod
normal orizontala) si fluxul convectiv de la sursele de caldura (oameni, lumini, masini)
implica o viteza in zona ocupata care (in plus fata de viteza de refulare a unitatii)
depinde de sarcina termica transferata pe unitate de suprafata(W/m2) in unitatile
individuale de distributie si de modelul de difuzie a unitatilor. Introducerea de aer cald
si rece prin aceste unitati din tavan nu poate in mod normal respecta cerintele in
termenii gradientului de temperatura, eficienta ventilatiei si viteza in zona ocupata in
acelasi timp.

Solutia la aceasta problema poate fi folosirea unitatilor actionate electric care pot
schimba modul de introducere a aerului. O alta optiune este de a dimensiona
unitatile pentru a se potrivi situatiei de racire si apoi indreptarea jeturilor auxiliare
adaugate intr-o directie verticala cand este introdus aerul cald.

37
Suspended ceiling Circular duct Ceiling diffuser

Outlet

Figura 6.2.17 Distributia aerului prin guri de refulare de tavan si guri de evacuare la
nivelul pardoselii.

Acest tip de distributie a aerului este adesea folosit in birouri, Sali de sedinte si in
toate locurile in care plafonul camerei este jos.

Distributia aerului bazata pe difuzoare rotative.

Ventilarea prin amestec include sisteme de distributie bazata pe guri de refulare


rotative, implicand introducerea aerului la viteza relativ mare in afara zonei ocupate
(in general de la tavan sau perete). Viteza mare a aerului refulat inseamna ca o mare
parte a aerului din incapere circula la randul lui. Viteza aerului refulat ar trebui sa fie
suficient de mare pentru a asigura amestecarea efectiva, dar destul de joasa incat sa
asigure ca viteza aerului a scazut la nivelul cerut cand a ajuns in zona
ocupata.Aceasta implica mari cerinte asupra eficientei vitezei aerului refulat si a
capacitatii de amestecare a unitatea utilizate. Crescand viteza aerului refulat se
ajunge la o crestere corespunzatoare a nivelului zgomotului. Astfel, cerintele pentru
un nivel scazut al zgomotului tind sa restrictioneze eficienta echipamentelor de
ventilatie.

Temperatura si concentratia noxelor sunt aproximativ la fel, atat la introducerea de


aer la aceeasi temperatura cat si la introducerea de aer racit.
Modelul de introducere a aerului turbionar asigura un inalt grad de inductie, facand
ca difuzoarele de aer turbionar sa asigure atat introducerea de aer rece cat si de aer
cald.
Pentru a obtine proportia optima, este recomandata folosirea cutiei de distributie cu
canale conectate orizontal sau vertical. Cutia de distributie poate fi de asemenea
prevazuta cu un orificiu reglabil plat cu o clapeta de aer pentru alimentarea cu aer
sau exhaustarea aerului.

38
Figura 6.2.7. Difuzoare rotative patrate si circulare cu deflectoare variabile.

Figura 6.2.19. Guri de refulare turbionare,cu si fara cutie de distributie

In unele cazuri mai speciale forma jetului de aer este mai usor de reglat rotindu-l din
interior decat din exterior. In plus, aerul refulat poate fi reglat la diferite grade de
deviatie fata de pe verticala.

39
Bataia jetului turbionar este intre 2 si 7 m. Bataia jetului definit ca cea mai mare
distanta dintre centrul gurii de refulare si punctul unde viteza este 0.2 m/s.
Gurile de refulare turbionare numite guri de refulare de rotatie sunt special proiectate
pentru incaperi cu tavane inalte.De asemenea sunt echipati cu palete rotative,facand
posibila refularea aerului alternativ de pe verticala pe orizontala. De asemenea este
posibila echiparea unitatii cu un motor, modificarea facandu-se automat. Bataia
maxima poate fi chiar de 15m cand paletele sunt in pozitie verticala. Acest
echipament este utilizat pentru a furniza caldura in exces sau sarcina de racire
scazute in zona rezidentiala.
Se pot obtine chiar si sarcini de incalzire sau racire de 60W/m2, cu un debit ridicat de
aer fara influente neplacute in suprafata ocupata.

Distributia aerului bazata pe jeturi de refulare a aerului.


Introducerea aerului utilizand jeturi de aer este un sistem folosit la ventilarea
incaperilor mari. Este aplicabila cu un model de refulare difuz sau concentrat si
pentru canale sau montarea inzidita. De asemenea este aplicabila cu un ajutaj
suplimentar de aer pentru refularea aerului in incaperile mari, cum ar fi salile de
sport, halele industriale etc.unde se cere un jet cu bataie lunga.

Figura 6.2.8. Introducerea aerului prin jet si evacuarea prin tavan.

Caldura dintr-o camera creeaza o miscare ascensionala convectiva a aerului cald


careia ii corespunde o miscare descendenta convectiva a aerului rece cauzata de
refularea aerului. Viteza maxima calculata in zonele ocupate se bazeaza pe aceste
miscari datorate temperaturii. Aceste miscari depind de sarcina termica din incaperea
in discutie (W/m2) si de distributia aerului introdus (numarul de unitati si modelul
aerului), dar nu si de miscarea aerului refulat.Viteza maxima in zonele ocupate poate
fi calculata folosind un model empiric bazat pe sarcina termica(W/m2).
Viteza aerului refulat, asigurand un grad inalt de inducere, trebuie sa fie destul de
mare pentru a asigura amestecul efectiv. Cresterea vitezei aerului refulat conduce la
o crestere corespunzatoare a nivelului de zgomot. Zona rezidentiala este direct
afectata de curentul de aer.

40
Figura 6.2.9. Tip de difuzor si tip de ajutaj pentru refulare cu jet de aer
v-33

6.3. Elemente ale instalatiilor de ventilare si conditionarea aerului

6.3.1 Ventilatoare

Ventilatorul este elementul aerodinamic activ al unui sistem de ventilatie. Un


ventilator este un dispozitiv dinamic rotativ si reprezinta partea care pune in miscare
toate sistemele de ventilare mecanica. Energia de rotatie aplicata axului ventilatorului
este transformata intr-o diferenta de presiune facand ca aerul, gazul sau o particulele
de praf sa pluteasca prin tub sau sa fie evacuate intr-un spatiu liber.
Ventilatoarele sunt impartite in doua categorii generale:
Ventilator axial in care aerul pluteste axial prin rotor intr-un cilindru sau cerc.

Ventilator centrifugal sau radial in care aerul pluteste radial prin rotor intr-o carcasa
tip spirala.
Ventilatoarele cu jet axial sunt impartite in doua sub-categorii differentiate in principal
de carcasa lor si rafinamentul rotorului si al accesoriilor. Toate tipurile variaza in
forma, numar si unghi al lamelor; proportie a butucului rotii fata de diametrul rotorului,
materiale si metode de fabricatie, depinzand de model si preferinta producatorului.

Ventilatoare cu propagare axiala.


Ventilatoarele cu propagare axiale folosite de obicei pentru transport liber, sau
impotriva unei rezistante scazute, pot prezenta de asemenea o varietate de forme,
dar sunt simple din punctul de vedere al constructiei. Acest tip consta intr-un
propagator sau o roata de tip disc in interiorul unui panou circular sau carcase. Roata
sau carcasa este fie din folii de metal, mulaj de aluminiu, sau material imbracat in
plastic.

Rotirea poate fi directa cu axul pe vibrochenul motorului sau rotire prin curea.

41
Figura 6.3.10 Ventilator axial

Avantaje si utilizari uzuale:

Gama larga de volume


Cost de exploatare scazut
Necesar de spatiu si greutate reduse
Ventilatie de diluare pentru indepartarea toxicului si a mirosurilor

Dezavantaje:

Limita de rezistenta la 250 kPa


Probleme ale nivelului sunetului in cazul vitezelor mari
Nerecomandate in cazul mediilor corozive sau abrasive, cerinte de protejare
Ventilatoarele cu actionare directa nu trebuie folosite in spatii in care ventilatorul
transporta gaze sau vapori explozibili
Limitari ale temperaturii de exploatare

Ventilatoare axiale.

Ventilatoarele axiale sunt impartite in doua sub-categorii: cu tub axial si cu turbina


axiala, folosite de obicei impotriva rezistentei apreciabile, in mod normal au butucul
rotii relativ mare si palete elicoidale (unghiul variind radial de-a lungul paletei).
Paletele pot fi de grosime uniforma, fie plate fie indoite, compacte sau formate din
discuri; sau mai pot fi formate din foaie de tabla decupata si indoita, compacta sau
din tabla de grosime dubla.

Un ventilator cu tub axial este in principal este un ventilator cu elice plasat intr-o
carcasa cilindrica scurta, gazul curgand in directie axiala.
Un ventilator cu turbina axiala incorporeaza turbine proiectate special, care sunt
pozitionate fie in sensul fie in contrasens cu curentul de aer al ventilatorului

42
Impeller

Guide vanes

Figura 6.3.11 Ventilatorul cu tub axial si ventilatorul cu turbina axiala.

Ventilatorul axial consta dintr-un rotor prevazut cu palete din tabla indoita si
decupata montate pe un butuc rotitor. Butucul este pozitionat intr-un carcasa
cilindrica aliniata cu directia de curgere a gazului. Daca sunt utilizate gaze ce nu
prezinta un pericol, motorul este plasat direct in curentul de aer. Daca totusi sunt
transportate gaze explozive, abrazive, inflamabile sau corozive, este folosit un
ventilator bifurcat, cu motorul pozitionat inafara jetului de aer. Un motor localizat
inafara casetei permite ventilatorului sa functioneze actionat de o curea, asigurand
schimbari usoare de viteza, daca acestea sunt necesare. Datorita progreselor in
controlul electronic a vitezei motorului, folosirea curelelor pentru controlul vitezei
este in scadere. Un ventilator cu cu palete din tabla indoita si decupata poate avea
eficienta de pana la 80%. Are avantajele de a fi compact si capabil de a se ingloba in
tubul de ventilatie. Dezavantajele constau in faptul ca nu poate fi capabil sa dezvolte
presiunile ridicate cerute de multe sisteme de ventilatii industriale. Scopul paletelor
este sa reduca gradul de spiralare a jetului si sa transforme o parte din viteza in
presiune statica utilizabila. Ventilatoarele cu turbina axiala dezvolta o mai mare
presiune statica decat ventilatoarele cu tub axial. Acestea sunt construite dintr-o
varietate de materiale, depinzand de utilizare. Acestea pot fi actionate fie direct fie
prin curea.Modele mai scumpe sunt dotate cu palete cu unghi ajustabil, ce permit
unui ventilator cu actionare directa sa asigure aceleasi caracteristici tehnice ca si un
ventilator cu actionare prin curea, de acelasi diametru.

Avantaje si utilizari uzuale:

Functioneaza cu debite mici si mari de aer.


Gama actuala de presiuni a unor ventilatoare cu turbina axiala este similara cu
eficienta ridicata a ventilatoarelor centrifugale curbate in sens invers. Montand
ventilatoarele in serie, presiunea de functionare poate fi marita.
Sunt compacte, ocupa putin spatiu si au o greutate mica.
Aplicatiile includ asigurarea conditiilor de confort, aerisire, racire, etc

Dezavantaje:

Prin constructie nivel ridicat de zgomot fata de cele mai multe ventilatoare
centrifugale de inalta eficienta care indeplinesc aceeasi sarcina
Nepotrivite in atmosfere abrazive sau corozive
Probleme in protectia rulmentilor

43
Nepotrivite in cazul gazelor inflamabile sau explozibile sau a vaporilor, decat in cazul
folosirii unui ventilator cu actionare prin curea.
Probleme ale curbelor ventilatorului la inchidere clapetelor

Ventilatoarele centrifugale. Ventilatoarele centrifugale sunt in continuare clasificate in


tipuri, functie de incovoierea sau panta paletelor rotorului, unghi care determina in
principal caracteristicile tehnice de functionare. Ventilatoarele centrifugale pot fi
clasate in trei clase foarte generale (Figura 6.3.3):
Cu varful paletelor incovoiat in directia de rotatie
Cu palete radiale drepte,
Cu varful paletelor inclinat in sens invers fata de directia de rotatie

Figura 6.3.3 Trei tipuri de ventilatoare centrifugale (paleta inapoi, paleta radiala,
paleta inainte)

Sunt de asemenea clasificate in urmatoarele tipuri: de viteza redusa, medie sau


ridicata. Diferentierea in incovoiere este intotdeauna varful lamei, de vreme ce lama
intrand, daca este inclinata, este intotdeauna curbata inainte pentru a minimiza socul
pierdut la intrare. Paletele radiale drepte se intalnesc cel mai adesea in ventilatoarele
de presiune si ventilatoarelor folosite la lucrul cu materiale.
Ventilatoarele centrifugale produc presiune din doua surse independente:
-de la forta centrifuga creata prin rotatia coloanei de aer inchise
-de la energia cinetica cedata aerului prin transformarea energiei cinetice cu
care paraseste rotorul. Aceasta viteza la randul ei este o combinatie dintre viteza de
rotatie a rotorului si viteza relativa a aerului la rotor.

La paletele cu varful indoit inainte, aceste doua viteze se cumuleaza, iar cand varful
este indoit inapoi, se scad.
In acest fel, un ventilator cu palete incovoiate inainte depinde mai putin de forta
centrifuga pentru realizarea presiunii, depinzand mai mult de conversia viteza -
presiune din carcasa, cu rezultatul ca poate functiona la viteze relativ joase.

Dimpotriva, un ventilator avand lame incovoiate inapoi creeaza mai multa presiune
prin forta centrifugala ( o forma mult mai eficienta de transfer de energie) si mai
putina presiune prin conversia vitezei, de aceea trebuie sa functioneze la o viteza
mai mare. Astfel, un ventilator cu paletele incovoiate inainte va avea caracteristici
mai bune fata de oricare alt tip, de aceleasi caracteristici, cand functioneaza fara nici
o rezistenta.

44
Outlet
Spiral casing

Inlet

V-belt

Motor
Ductwork
Base frame
Unpainterd
canvas Resilient base

Figura 6.3.4 Ventilatorul centrifugal actionat de motor electric

Ventilatoarele pentru instalatiile ventilatie si aer conditionat sunt actionate de obicei


de motoare electrice, desi pot fi actionate si prin alte metode. Gama de ventilatoare
de dimensiuni mici si in special cele care functioneaza cu viteze mari, sunt echipate
cu motoare cu actionare directa. Ventilatoare de dimensiuni mai mari si cele care
functioneaza cu viteze mici, in general sunt actionate prin curea tip V.

Figura 6.3.5 Rotirea in sensul acelor de ceasornic a ventilatoarelor actionate cu


curea in V (orizontal-sus, orizontal-jos, evacuare in sus)

Figura 6.3.6 Rotirea in sens invers acelor de ceasornic a ventilatoarelor actionate cu


curea in V (orizontal-sus, orizontal-jos, evacuare in sus)

Racordurile tubulaturii la ventilatoare ar trebui proiectate fara restrictii si cu minim de


perturbare a curentului de aer deoarece defectele unuia sau a amandurora vor afecta
nefavorabil performanta ventilatorului. Tubulatura de ventilatie trebuie racordata la
ventilator cu ajutorul unui burduf elastic nevopsit sau a altor materiale flexibile.
Accesul la racorduri ar trebui sa prevazut pentru indepartari periodice a acumularilor

45
care ar impiedica functionarea normala a rotorului. In cazul functionarii impotriva unei
rezistenta aeraulice inalte, sau cand zgomotele ambientului sunt mici, ventilatorul
este preferabil sa se monteze intr-o camera al carei spatiu este neocupat sau este
izolata acustic pentru a preveni propagarea zgomotului. La cladirile realizate din
materiale de constructie mai usoare, este preferabil montarea ventilatorului si a
motorului de actionare pe un postament elastic, astfel proiectat incat sa impiedice
transmisia vibratiilor prin intermediul pardoselii elementelor structurale ale
constructiei.

Ventilatoare centrifugale de tubulatura.

Ventilatoarele centrifugale de tubulatura rectangulara si circulara combina avantajele


ventilatoarelor axiale de conducta, de aceea rezulta o instalare simpla si eficienta ca
si cost, realizand o presiune ridicata, specifica unui ventilator centrifugal.

Figura 6.3.7 Ventilator centrifugal de tubulatura circulara

Avantaje ale ventilatoarelor centrifugale de tubulatura:

Foarte compacte in forma


Instalare rapida si ieftina
Nivel scazut al zgomotelor si al vibratiilor
Presiune inalta realizata, pana la 300 Pa
Gama diversificata a debitelor de aer, pana la 3000m3/h,
Aplicatie universala in scopuri casnice, comerciale si industriale

46
Figura 6.3.8 Ventilator centrifugal de conducta rectangulara fara si cu atenuator de
zgomot montat in interior

Rotorul centrifugal curbat inapoi, realizat din polimer sau metal, care este in mod
direct cuplat la motor, generand un nivel scazut al zgomotului si eficienta ridicata.
Instalarea este intotdeauna posibila in orice pozitie.
Una dintre aplicatiile tipice este ventilatia cu evacuare centralizata a toaletelor si
camerelor de baie. Ventilatorul centrifugal de tubulatura este instalat in tavanul fals,
conectat la o retea de evacuare realizata din tuburi de sectiune circulara sau
rectangulara.

Ventilatoare centrifugale de acoperis.

Conform directiei de descarcare a aerului, pot fi identificate doua tipuri de


ventilatoare centrifugale de acoperis: orizontale si verticale. Corpul ventilatorului
trebuie sa fie rezistent la intemperii si coroziune. In acest fel, placile de baza sunt
intotdeauna confectionate din otel galvanizat. Are de asemenea grile de protectie
confectionate din otel galvanizat.
Marimile nominale ale tuburilor racordate variaza intre 200-700 mm.
Motorul electric trebuie sa fie in totalitate protejat conform cerintelor minime impuse
de IP 54. Este de preferat sa se asigure functionarea nesupravegheata (durata de
viata a rulmentului interior de minimum 30 000 de ore de functionare).
Eficienta este optimizata datorita rotoarelor centrifugale curbate inapoi, facute din otel
galvanizat. Ventilatoarele de acoperis nu ocupa spatiu interior.

Evacuarea verticala ofera urmatoarele avantaje:


Impact redus asupra zonei inconjuratoare prin evacuarea aerului viciat departe si
dispersarea lui in atmosfera.
Minimizarea murdaririi acoperisurilor locale si ale lucarnelor.
Indepartarea mirosurilor neplacute, a vaporilor etc care ar fi altfel purtate spre
cladirile vecine si inauntrul lor prin ferestre, lucarne deschise sau alte ventilatoare de
acoperis.

47
Figura 6.3.9 Ventilatoare centrifugale de acoperis cu evacuare orizontala sau
verticala

Ventilatoarele de acoperis sunt folosite in evacuarea aerului din garaje, bucatarii.

Ventilatoare centrifugale de perete. Acest tip de ventilator este deseori utilizat in


evacuarea aerului in exterior din camere de baie si toalete. El este un mic ventilator
instalat in fiecare incapere care necesita aerisire. In fiecare ventilator de perete exista
un sistem de obturare a aerului care circula in sens invers pentru a evita o circulatie
nedorita a aerului din alte camere.

Figura 6.3.10 Evacuarea aerului bazata pe ventilatoare centrifugale de perete

Selectarea ventilatoarelor

Pentru a selecta tipul si marimea potrivita a ventilatorului sunt necesare urmatoarele


informatii:

48
1.Capacitatea in metru cub pe secunda.
2.Presiunea statica sau pierderile de presiune a sistemului.
3.Densitatea aerului, daca este alta decat cea standard.
4.Tipul de aplicatie sau utilizare.
5.Dispunerea sistemului.
6.Nivel predominant al zgomotului sau utilizarea spatiului deservit.
7.Natura incarcaturii.
8.Tipul de energie disponibila.

Pentru a facilita alegerea aparatului, diferiti producatori de ventilatoare pun la


dispozitie tabele sau curbe caracteristice ale ventilatoare care arata de obicei
urmatorii parametri pentru fiecare tip de ventilator, ce actioneaza asupra unei game
largi de presiune statica:

1.Debitul de aer in metru cub pe minut.


2.Viteza de iesire
3.Turatia in rotatii pe minut.
4.Puterea electrica necesara.
5.Presiunea statica.

Cel mai eficient punct de functionare este de obicei aratat ori de de numere inclinate
ori ingrosate, in tabelele cu caracteristici. Deseori, asigurarea service-ului determina
tipul ventilatorului. Cand functionarea este cu o rezistenta aeraulica scazuta sau
inexistenta, si in mod particular fara tubulatura, ventilatorului cel mai propice este
indicat pentru comoditate si cost scazut. Cand rezistenta este scazuta, necesarul de
energie este si el scazut si eficienta are o importanta secundara. Cand este vorba de
un sistem de ventilare avand tubulatura, se alege de obicei intre ventilator centrifugal
si un ventilator axial sau ventilator cu turbina axiala. In general, ventilatoarele
centrifugale sau axiale sunt comparabile in eficienta si nivel de zgomot, dar cele din
urma sunt mai usoare si necesita considerabil mai putin spatiu, in special daca sunt
implicate direct in proces. Comparatia nu poate fi facuta doar prin costul
ventilatoarelor, ci si prin diferenta in costul conductelor, trebuind incluse montarea si
reparatiile.
Un ventilator cu turbina axiala este mai eficient si mai silentios decat un vetilator axial
cu tub, dar este mai scump si necesita frecvent mai mult spatiu. In timp ce necesita
mai putin spatiu decat cel centrifugal ventilatorul axial este in prin natura sa mai putin
accesibil pentru service. Cand este transmis aer la temperatura ridicata sau aer
continand elemnte corozive, motoarele si legaturile trebuie plasate inafara curentului
de aer. Aceasta necesitate poate determina tipul de ventilator ce trebuie folosit.
Acolo unde rezistenta sistemului este indefinita sau variabila, presiunea, energia
electrica si caracteristicile de zgomot ale ventilatoarelor centrifugale indica de obicei
selectia lor.

Curbele de performanta ale ventilatoarelor si caracteristicile sistemului

Curbele de performanta ale variatelor tipuri de ventilatoare sunt prezentate grafic


(pentru viteza si densitate a aerului constante) a relatiei dintre presiunea totala,
presiunea statica, necesarul de energie si eficienta mecanica si statica la debitul de
aer existent, pentru gama de debite dorita (uneori numita caracteristica). Orice sistem

49
de ventilatie ce consta din tubulatura, baterii de incalzire, dispozitive de curatare a
aerului, filtre etc, are un sistem caracteristic care individualizeaza acel sistem si este
independent de orice ventilator care poate fi aplicat sistemului. Aceasta caracteristica
poate fi exprimata in forma de curba exact acelasi mod ca si caracteristicile
ventilatorului.
Caracteristicile unui sistem tipic sunt prezentate in Fig. 6.3.11.

Aceste curbe sunt trasate urmand legea parabolica simpla in care presiunea statica
sau rezistenta la curgerea aerului variaza odata cu curgerea debitului prin sistem.
Instalatiile de incalzire si ventilatie urmeaza foarte fidel aceasta lege si nici o eroare
serioasa nu este introdusa prin folosirea ei. Singurul punct comun celor doua curbe
este punctul de la intersectia curbei caracteristicilor sistemului si curba
caracteristicilor ventilatorului si acesta este punctul de functionare al celor doua
sisteme .
P
[Pa]

V' V' [m3/h]


Figura 6.3.11 Caracteristicile parabolice ale instalatieii si curbele caracteristice ale
ventilatorului

Puterea necesara a ventilatorului.

Puterea solicitata de un ventilator in functiune poate fi estimata cu urmatoarea


ecuatie:
o
1,2 V ∆pt
P= [W ]
η
In care:
o
V [m 3 / s ] -Debitul
Pt [Pa ] -Presiunea totala

η[−] -randamentul ventilatorului


1,2 este un coeficient de siguranta care acopera inacuratetea calculului.

50
Tipul de ventilator Randament
Axial 0,55 – 0,66
Ventilator centrifugal cu gama de presiune scazuta (aplicat 0,65 – 0,85
in ventilatia de confort)

6.3.2 Baterii de incalzire si racire

Sunt posibile multe metode diferite de incalzire a aerului in scopul ventilarii.


Intr-o aplicatie proiectata pentru aer cald, trebuie data atentie efectelor stratificarii in
cladirile inalte. Stratificarea mareste pierderile de caldura prin acoperis si pereti inalti
precum si rata schimbului de aer din cauza efectului de piramida si prin urmare apar
pierderi in sistemul de ventilatie. In multe cazuri, incalzirea cu aer cald este mai
ieftina din punctul de vedere al costului initial, costurile de functionare, totusi, vor fi
mai mari decat pentru alt sistem de incalzire care asigura aceleasi conditii.
Sistemul de ventilatie poate fi folosit foarte avantajos in timpul lunilor de vara cu
bateria de incalzire inchisa pentru a introduce aer exterior si pentru a ajuta la
indepartarea aporturilor de caldura. Aerul poate fi incalzit dintr-unul sau mai multe din
urmatoarele motive:
Incalzirea materialelor
Aer incalzit de completare pentru a suplini pierderile de ventilatie
Incalzirea pentru confort
Incalzire pentru a reduce incidenta condensarii

Baterii de incalzire si racire a aerului


Pentru incalzirea aerului, bateriile sunt folosite ca si baterii de atenuare, de
preincalzire, reincalzire sau incalzitoare rapide. Aburul sau apa calda sunt de obicei
agentii termici folositi. Bateriile sunt de obicei folosite pentru racirea aerului insotite
sau nu de dezumidificare. O mare parte a echipamentului bateriilor este proiectat
pentru a suporta atat racirea sensibila cat si dezumidificarea. Ansamblul include de
obicei modalitati de curatare a aerului pentru a proteja bateria de acumularile de
mizerie si pentru a tine praful si materiile straine inafara spatiului unde are loc
conditionarea aerului. Agentul de racire pentru bateriile de racire este de obicei apa
racita.
Pentru o racire si dezumidificare combinata, la bateriile de suprafata exista o
alternativa in a pulveriza dezumidificatori. In putine cazuri sunt folosite atat
pulverizatorii cat si bateriile. Bateriile pot fi apoi instalate in camerele de umidificare,
ori in serie cu acestea ori dedesuptul lor. La alegerea intre pulverizatori si
dezumudificatori de suprafata, trebuie luate in considerare avantajele fiecaruia.
Folosirea bateriilor face de multe ori posibil ca aceeasi suprafata sa serveasca pentru
racire in timpul verii sau incalzire in timpul iernii prin circulatia de apa rece intr-un
sezon si de apa calda in celalalt, cu economii de durata in aparat si instalatie.

Bateriile sunt in principal de doua tipuri, acelea ce sunt realizate din tuburi si tevi
simple si acelea cu suprafete extinse. Transferul de caldura de la aerul trecand peste
suprafata unei tevi la un fluid curgand in aceasta este impiedicat de trei rezistente.
Prima este aceea dintre aer si suprafata conductei si este denumita de obicei
rezistenta de suprafata exterioara. A doua este rezistenta la transferul de caldura prin
51
conductie prin metalul in sine. In final exista o alta rezistenta termica intre suprafata
interioara a conductei si fluidul care curge prin aceasta.
Pentru aplicatii sunt considerate atat rezistenta peretelui metalic la transferul de
caldura cat si rezistenta termica la suprafata interioara sau rezistenta stratului, desi
acestea sunt de obicei mici in comparatie cu rezistenta pe partea aerului.
Economia in ceea ce priveste spatiul, greutatea si costurile este avantajoasa in cazul
scaderii rezistentei termice a suprafetei exterioare. Aceast lucru poate fi rezolvat prin
cresterea suprafetei exterioare cu ajutorul aripioarelor.

Figura 6.3.12 Tipuri de baterii cu aripioare (aripioare plate continue, aripioare


ondulate plate, aripioare plate patrate)

Pentru ca bateriile sa actioneze eficient, ele trebuie sa fie proiectate astfel incat sa
aiba o viteza a aerului uniforma pe intreaga suprafata frontala a bateriei de racire sau
a bateriei de incalzire. Aceasta este de importanta majora si trebuie cunoscute
specificatiile producatorului in ceea ce priveste minimul si maximul vitezei aeruluie.
Din punctul de vedere al energiei si al zgomotului, trebuie avut grija sa se previna
rezistenta curentului de aer exagerata. Aceasta se obtine prin folosirea in mod
normal a cel mult cinci randuri de tevi.
Viteza normala a aerului pe suprafata frontala de-a lungul bateriilor cu suprafata
extinsa prin aripioare este in mod normal mai mica decat 3,5 m/s. In anumite cazuri
este posibila utilizarea de viteze mai mari.

Figura 6.3.13 Baterii de tubulatura pentru incalzire sau racire (pentru canale
rectangulare si circulare)

52
In sisteme de incalzire pentru confort sunt folosite numai bateriile de temperatura
mica si de obicei nu au mai mult de unul sau doua randuri de tevi. Sunt posibile
diverse trasee in circuitul agentului primar, depinzand de metodele de reglare si
pompare folosite. Pierderea de presiune proiectata pe circuitul de apa care trece prin
baterie in mod normal nu depaseste niciodata valoarea de 4 kPa intr-o retea de
conducte de presiune scazuta. In cazul unui echipament amplasat pe tubulatura,
inaintea bateriei exista o teava striata de un metru pentru a asigura o viteza uniforma
pe suprafata frontala a bateriei. De asemenea trebuie evitate mariri si reduceri bruste
de sectiune.

Incalzitoare de aer electrice

Acestea au avantajul de a fi unitati cu costuri de instalare reduse, costurile de


functionare, depinzand totusi de sursa de electricitate, sunt de obicei mai mari decat
cele utilizand alte surse de energie. Viteza aerului printr-o baterie de incalzire trebuie
sa fie pentru a asigura puterea indicata de producator, incadrandu-se in gama de
temperaturi de siguranta. La unitatile mari, sarcina electrica este echilibrata pe cele
trei faze de alimentare cu energie.

Figura 6.3.14 Incalzitoare electrice de linie (pentru tubulatura rectangulara si


circulara)

Incalzitoarele sunt de obicei impartite intr-un numar de sectiuni pentru a putea


asigura reglarea echipamentelor pe etape. Trebuie acordata o atentie deosebita la
izolarea electrica a fiecarei sectiuni, inaintea indepartarii ei din carcasa .Incalzitoarele
trebuie sa fie interconectate electric cu motorul ventilatoarelor, pentru a permite ca
incalzitorul electric sa fie inchis cand ventilatorul se opreste sau cand viteza aerului
este mai redusa decat nivelul pentru care incalzitorul a fost proiectat. Riscul de
incendiu in conditii de functionare anormale trebuie sa fie contracarat prin folosirea
unui intreruptor pozitionat potrivit, sensibil la temperatura, cu resetare manuala.

53
Incalzitoare de aer cu combustie directa

Acestea pot fi:


- Cu gaz
- Cu combustibil lichid
- Cu combustibil solid

Indiferent de combustibilul folosit, cerintele cosul de fum trebuie sa indeplineasca


urmatoarele cerinte :
Cosurile trebuie sa aiba o sectiune corect dimensionata pentru a putea indeparta
produsele arderii intr-o maniera eficienta si sigura. Trebuie acordata atentie
deosebita pentru ca gazele si produsele arderii sa nu ajunga in spatiul de locuit.
Pentru a reusi acest lucru este esential inaltimea cosului sa fie suficient de mare,
incat bataia vantului influentata si de constructiile din zona sa nu influenteze
evacuarea libera a produselor rezultate in urma combustiei. Dispozitivele trebuie
pozitionate intr-un spatiu care are o suprafata de explozie de o marime adecvata,
priza de aer sa nu se infunde cu moloz pentru a nu se reduce astfel cantitatea de aer
proaspat necesar combustiei.

Cerinte pentru racire si incalzire

Pentru a determina necesarul de caldura pentru incalzirea aerului, pot fi folosite


urmatoarele relatii:
o
V ρ ∆h
Q= [kW ]
3600
unde:

o
V - Debitul de aer [mc/h]
ρ - Densitatea aerului (~1.2) [kg/m]
∆h - Diferenta de entalpie a aerului [kj/kg]
sau o ecuatie simplificata ce poate fi folosita in conditii normale:
o
V ρ c ∆t o
Q= ≅ 0.36 V (ti − to )[kW ]
3600
unde:

c - Caldura specifica a aerului


ti-te - Temperatura inainte si dupa racirea sau incalzirea aerului (º C)

6.3.3 Recuparatoare de caldura


Recuparatorul de caldura este un echipament care este folosit pentru realizarea
confortului. Este un schimbator de caldura aer-aer. In aplicatii pentru realizarea
confortului schimbatorul de caldura aer - aer scade entalpia aerului proaspat in timpul
sezonului cald si o mareste in timpul sezonului reci prin transferarea energiei intre
aerul proaspat introdus si aerul evacuat.

54
In paralel cu echipamentele din comert de recuperare a energiei, pentru utilizari
rezidentiale sau comerciale la scara mica sunt disponibile ventilatoare prefabricate
de marime mica cu elemente de recuperare a caldurii asamblate in interiorul lor
(Fig.6.15). Dispozitivele de recuperare a caldurii aer-aer, pentru realizarea
confortului, pot fi dispozitive de recuperare a caldurii sensibila (transferand doar
energie sensibila) sau dispozitive de recuperare a caldurii totale (transferand atat
energie sensibila cat si umiditatea).

Figura 6.3.15. Ventilatoare prefabricate de marime mica, cu recuparator de energie


montat in interior

Schimbul ideal de caldura aer-aer indeplineste urmatoarele functiuni:


- Permite modificarea temperaturii intre curentii de aer participanti
- Permite transferul umezelii datorita presiunii partiale intre cei doi curenti
- Blocheaza total transferul de aer intre cei doi curenti incrucisati, contaminati biologic
sau cu impuritati

Recuperatoarele de caldura sunt recunoscute ca echipamente importante in


recuperarea energiei din aerul evacuat, care altfel ar fi irosita

Doua tipuri generice de schimbatoare de caldura aer-aer sunt considerate pentru


recuperarea caldurii sau caldurii si umiditatii. Unul dintre acestea este schimbatorul
de caldura regenerativ, numit in mod uzual schimbator de caldura rotativ. Celalalt
este recuperatorul de caldura cu placi plate. Cele mai obisnuite tipuri folosite pentru
realizarea confortului la cladirile publice sunt cu placi fixe, rotativ si cu tuburi termice.

Schimbatoarele tip placa fixa pe suprafata nu au parti de miscare. Straturi de placi


alternante, separate si etanse formeaza coridoare pentru introducerea aerului
proaspat si aerului viciat. Caldura este transferata direct din curentul de aer cald in
curentul de aer rece prin placile de separare ale schimbatorului.

55
Figura 6.3.16 Recuperator de caldura cu placi fixe

In mod normal, atat caldura latenta de condensare cat si caldura sensibila sunt
recuperate prin placa de separare in curentul de aer rece (proaspat). Astfel, energia
este tranferata, dar nu si umiditatea. Placile de schimb de caldura fixe pot transfera in
mod economic caldura recuperata si o energie totala mare pentru ca ele au doar
suprafata de transfer elementara pentru separarea curentilor de aer. Se poate atinge
o recuperare a 80 % sau mai mult din caldura evacuata care in mod normal ar fi
irosita. Simplitatea si lipsa partilor in miscare, se adauga la trainicia, durata de viata
mare, energie mica consumata auxiliar si siguranta in exploatare a acestor
recuperatoare.

Un schimbator de caldura rotativ aer – aer are un cilindru rotativ umplut cu un mediu
permeabil la aer avand o suprafata interioara mare. Aerul introdus respectiv aerul
evacuat, curg fiecare printr-o jumatate a schimbatorului, in contracurent (Fig. 6.3.17).
Suprafata de schimb termic poate fi selectata sa recupereze doar caldura sensibila
sau caldura totala (caldura sensibila si caldura latenta).
Caldura sensibila este transferata in momentul in care schimbatorul de caldura rotativ
acumuleaza caldura de la curentul de aer cald cedand-o celui rece. Caldura latenta
este transferata in momentul in care in schimbatorul de caldura condenseza
umiditatea din curentul de aer cu proportia de umiditate cea mai mare (fie ca
temperatura mediului este sub punctul de roua, fie prin mijloace de absortie pentru
medii lichide sau adsorbtie pentru medii solide), cu o eliberare simultana de caldura,
si elibereaza umiditatea prin evaporare (si cresterea caldurii) curentului de aer cu
proportia de umidate mai mica. Intr-un schimbator de caldura rotativ, un strat de
substanta absorbanta de umiditate aplicat pe suprafata cilindrului rotativ absoarbe
umiditatea in timp ce acesta trece prin curentul de aer mai umed. Odata absorbita de
stratul aplicat, umiditatea se deplaseaza impreuna cu cilindrul rotativ in miscare pana
cand ajunge in curentul de aer mai putin umed, unde se evapora din stratul aplicat in
curentul de aer. Astfel, curentul de aer umed este uscat in timp ce aerul uscat capata
umiditate. In transferul de caldura total, atat caldura sensibila cat si caldura latenta
functioneaza simultan. Deoarece schimbatoarele de caldura rotative functioneaza pe
principiul contracurentului si in mod normal utilizeaza guri de trecere a aerului cu
diametre mici, sunt destul de compacte si pot avea randamente de transfer ridicate.

56
Figura 6.3.12 Schimbator de caldura rotativ

Constructie:

Impuritatile aerului, punctul de roua, temperatura aerului evacuat, si proprietatile


aerului introdus influenteaza in alegerea materialelor pentru carcasa, structura
rotorului, si a materialului schimbatorului de caldura rotativ. Aluminiul, otelul si
polimerii sunt elementele de constructie uzuale ale carcasei rotorului pentru
sistemele de ventilatie destinate asigurarii confortului. Suprafata de schimb termic
este fabricata din metal, minerale sau materiale produse de om si asigura prin
constructia ei fie curgere aleatoare fie curgere controlata.

Contaminarea incrucisata sau amestecarea curentilor de aer introdusi si evacuati are


loc in toate schimbatoarele de caldura rotative prin doua procese: transfer si
dispersie. Transferul apare atunci cand aerul este prins in interiorul volumului
mediului de rotatie si este transportat in celalalt curent de aer. Dispersia apare pentru
ca presiunea statica diferentiala dintre cei doi curenti de aer duce la migrarea aerului
de la o zona cu presiune statica mai mare la una cu presiune statica mai mica.
Contaminarea incrucisata a curentilor de aer poate fi redusa prin plasarea
exhaustoarelor in asa fel incat sa nu influenteze curentul de aer introdus.

Un schimbator de caldura cu tuburi termice este un dispozitiv de recuperare a


energiei pasive. In exterior arata ca o teava normala cu aripioare sau spirale, doar ca
tevile nu sunt interconectate si tubul termic este impartit in doua sectiuni: de
evaporare si de condensare de catre o lamela despartitoare (Fig.6.3.18.). Aerul cald
trece prin sectiunea de evaporare a tubului termic iar aerul rece trece prin sectiunea
de condensare a tubului termic. Transferul de caldura se face prin vaporizarea
lichidului in partea calda, de unde preia caldura, si condensarea acestuia la partea
rece a recuperatorului, unde cedeaza caldura de condensare. Lichidul condensat se
intoarce in zona calda prin gravitatie, in cazul pozitiei verticale si prin capilaritate in
cazul pozitiei orizontale, dupa care ciclul se repeta.

57
Tuburile termice orizontale (Figura 6.3.18) sunt fabricate cu o structura capilara
integrala, umpluta cu un lichid corespunzator si in permanenta inchis. Fluidul de lucru
este in mod normal un agent frigorific de clasa I, dar alti fluorucarbonati, apa, si alti
compusi chimici sunt folositi pentru aplicatii in functie de cerintele de temperatura.
Modelele cu aripioare includ lamele continue ondulate, lamele continue netede, si
aripioare in spirala. Modificand forma aripioarelor si dimensiunile tevii se schimba
pierderea de presiune la o viteza frontala data.

Figura 6.3.13 Schimbatorul de caldura cu tuburi termice

Principiul de functionare

Debitul de aer cald plutind deasupra capatului sectiunii de evaporare a tubului termic
vaporizeaza fluidul de lucru. Diferenta de presiune conduce vaporii rezultati in
sectiunea de condensare a tubului termic unde vaporii se condenseaza.

6.3.4 Filtre

Aerul inconjurator CONTINE diferite impuritati aflate in aer care sunt un amestec de
fum, ceata, vapori, particule granulate uscate, bio aerosoli precum si fibre naturale si
sintetice. Ar putea de asemenea sa contina organisme vii, ca si spori de mucegai,
bacterii si polen de plante, care pot cauza boli sau reactii alergice.
Dimensiunea aerosolilor sunt de la 0.01 µm si mai mici pentru particule proaspat
formate; pana la 0.1 µm pentru particulele existente si fum de tigara; de la 0.1 la 10
µm pentru particulele de praf, microorganisme; si pana la 1 00 µm si mai mare
pentru particulele de praf din aer, polen. Aceasta varietate de dimensiuni de particule
si concentratii face imposibila proiectarea unui epurator de aer care sa serveasca la
toate aplicatiile.
Domenii diferite de aplicare cer diferite randamente si diferite trepte de curatire a
aerului. Cele mai mici particole ale parfului atmosferic sunt cele mai rele elemente in
murdarirea si decolorarea interioarelor constructiilor. Filtrele de aer electrice sau
filtrele uscate de randament mediu sau inalt sunt necesare pentru inlaturarea
particolelor mici in special cele respirabile, care trebuie controlate din motive de
sanatate. Ca si in majoritatea dispozitivelor de filtrare a aerului, tubulatura care intra
si iese dintr-un filtru obisnuit trebuie pozitionata in asa fel incat debitul de aer sa fie
distribuit uniform pe suprafata frontala a filtrului.

58
Exista doua tipuri generale de filtre de aer in functie de cerintele de confort; filtre
casetate si filtre electrice.

Figura 6.3.14 Caseta pentru filtre cu saci, cu o suprafata de trecere mare, pentru
retinerea particulelor mari, cu fibre din material plastic, care pot fi spalate.

Dintre cele doua tipuri de filtre panou (filtru umed si filtru uscat cu suprafata extinsa)
doar filtrul uscat cu suprafata extinsa este folosit in domeniul confortului.
Materialul in filtrele de aer uscate sunt: fibre de tesaturi de diferite grosimi,
dimensiuni, si densitati. Fibrele de sticla, de celuloza si alte materiale sunt folosite in
comert. Materialul din filtrele de aceasta clasa sunt deseori sustinute de o retea in
forma de buzunar sau in forma de V sau cu cute radiale. Cutele materialului ofera un
raport ridicat a suprafetei de filtrare fata de zona de intrare a aerului permitand in
acelasi timp pierderi de presiune mici si viteze reduse ale aerului. La unele modele
materialul filtrant poate fi curatit si montat inapoi pe reteaua de sustinere. La
majoritatea modelelor filtrul este schimbat dupa ce a juns la capacitatea maxima de
retinere a prafului.

Filtre electrostatice

Filtrele electrostatice pot fi filtre de inalta eficienta folosind precipitatia electrostatica


pentru a inlatura si colecta particulele contaminate cum ar fi: praful, fumul, polenul.
Filtrul se compune dintr-o sectiune de retinere si o sectiune de ionizare.
In sectiunea de ionizare electrozi de dimensiuni mici incarcati pozitiv cu 6 si 25 kV
sunt suspendati echidistant intre placi. Incarcatura electrica din electrozi creaza un
camp de ionizare pentru incarcarea electrica a particulelor. Ionii pozitivi creati in
acest camp plutesc prin campul de aer si incarca pozitiv particulele de praf din
campul de aer. Particulele de praf astfel incarcate trec in sectiunea colectoare
formata din placi.
Sectiunea colectoare este formata dintr-un numar de placi paralele pozitionate la o
distanta egala una de cealalta, incarcate pozitiv cu un curent de 4 - 10 kV .
Particulele de praf trecand in aceasta sectiune de colectare sunt impinse pe placi de
catre campul electric pozitiv cu care sunt incarcate in acest fel fiind inlaturate din
curentul de aer si colectate de catre placi.

59
Celulele filtrelor electrice necesita o curatare periodica cu detergent si apa calda.
Unele modele sunt prevazute cu dispozitiv automat de spalare iar altele necesita
inlaturarea si curatarea celulelor filtrante.

6.3.5 Canale

La proiectarea tubulaturii de ventilatie obiectivul este realizarea unui sistem care,


intre limitele admise de spatiu si zgomot pentru tuburi transmite eficient un debit de
aer catre toate destinatiile mentinand in acelasi timp un echilibru intre costurile de
investitie si intretinere. Problema este ca debitul de aer introdus sa poata fi distribuit
uniform.
Tubulatura impune pierderea de presiune pe circuitul aerului care trebuie sa fie
invinsa de consumul de energie mecanica. Aceasta energie este de obicei data de
catre un ventilator.

Canalele de introducere si evacuare poate fi din otel, aluminiu. Tubulatura din tabla
de metal trebuie sa fie aiba o grosime minima de la 0.3 mm la 3mm. Elementele de
rigidizare exterioare sunt formate din foi de metal sau din elemente structurale.
Grosimea tablei pentru sectiunea rectangulara depinde de distanta maxima dintre
elementele de rigidizare. Fitingurile trebuie sa fie intarite similar conductelor drepte.
La reductii sectiunea cea mai mare determina grosimea materialului. Acolo unde
piesele de schimbare de directie sau alte elemente interne ale conductelor asigura
rigiditatea necesara, aceste elemente pot fi considerate ca si elemente de rigidizare.
Tuburile de sectiune circulara sunt prin constructie rigide si tari si sunt in general cele
mai eficiente si economice canale pentru sistemele de ventilare. Factorul dominant la
alegerea tipului de tubulatura este capabilitatea materialului de a face fata la
conditiile de utilizare a instalatiei si la cerintele de presiune.
Tuburile flexibile fac legatura intre difuzoare, camere de amestec, si alte terminale la
sistemul de distributie a aerului. Din cauza lungimii in plus, a distantelor si a
comprimarii acestor conducte, creste rezistenta aeraulica la curgere. Tuburile flexibile
trebuie mentinute la lungimi cat mai mici, sa fie drepte pe cat posibil, si sa aiba un
minim de curburi.

Tubulatura din metal este deseori dotata cu materiale fonoabsorbante pentru a


reduce zgomotul aerodinamic. Desi multe materiale sunt fonoabsorbante tubulatura
trebuie sa fie totodata rezistenta si la eroziune si foc si sa aiba proprietati compatibile
procesului tehnologic unde urmeaza a fi folosita. Pentru viteze mari a debitului de
aer, este indicata folosirea peretilor dubli, dintr-un material performant.

6.3.6 Atenuatoare de zgomot

Transmiterea sunetului este o problema importanta la sistemele de ventilatii pentru


cladiri rezidentiale si publice. O instalatie corect proiectata asigura proiectantul ca nu
vor exista plangeri ulterioare privind nivelul de zgomot.
Urechea umana, cand simte variatii de presiune ca si zgomot, il transfera creierului
unde este interpretat ca si sunet. De aceea, sunetul ca si fenomen, este o variatie a
presiunii intr-un punct fixat in aer sau in alt mediu elastic, cum ar fi apa, gazul sau
solidele.

60
Cand un sunet este redus, energia suntelui trebuie convertita int-un alt tip de energie,
cum ar fi energia cinetica a unui mediu, sau caldura.
Tonul pur consta intr-o singura frecventa, desi in mod normal toate sunetele sunt un
amestec de mai multe frecvente. Pe scara auditiva, frecventele pot fi normal intre 20
Hz si 16000 Hz. Scara auditiva depinde de gradul de sensibilitate a urechii
ascultatorului. Daca frecventa este sub 20 Hz, se numesc infrasunete iar pentru
frecvente mai mari de 16000 Hz, se numesc ultrasunete.

Figura 6.3 15 Atenuator de zgomot rectangular si circular

Daca nivelul de zgomot al unui ventilator depaseste limitele admise, se pot lua
masuri suplimentare pentru a-l reduce. Folosirea de atenuatoare de zgomot,
functionand pe principiul absortiei, este o metoda foarte eficienta. Aceste tipuri de
atenuatoare asigura reduceri mari de zgomot, generand in acelasi timp, cresteri mici
ale rezistentei aeraulice. Atenuatoarele de zgomot circulare si rectangulare sunt
disponibile teoretic in orice dimensiuni. Toate atenuatoarele pot fi desigur folosite
impreuna cu orice tip de ventilator pentru a reduce zgomotul radiant produs.

Atenuatoarele de zgomot sunt fabricate din otel galvanizat, prevazut cu vata


minerala, acoperite cu panza, pentru prevenirea coroziunii.
Cantitatea de zgomot redusa se determina folosind principiul compararii. Se compara
reducerea zgomotului intr-o conducta cu si fara atenuatorul de zgomot. Cand va fi
masurata fara atenuator, atenuatorul va fi inlocuit de o bucuta de tubulatura, rigida,
dreapta si sensibila la zgomot. Atenuarea este calculata la:
De=Lo-Lm [dB]
Lo – nivel sonor fara atenuator
Lm – nivel sonor cu atenuator
Randamentul unui atenuator depinde in mare parte de frecventa sunetului sursa, de
aceea atenuarea se stabileste be baza spectrului octav. Zgomotul de joasa
frecventa este mai dificil de atenuat decat frecventele ridicate. De aceea este
necesara un atenuator mai mare sau mai eficient.

Este necesar sa se cunoasca nivelul de zgomot produs de catre un ventilator pentru


a alege atenuatorul.

61
La alegerea atenuatorului pentru o instalatie de ventilatii trebuie sa sa tina cont si de
celelalte elemente componente ale sistemului (coturi, reductii, etc). Pentru a evita
regenerarea sunetului datorita vitezei aerului pe suprafata conductei, viteza aerului ar
trebui sa fie minima.
Pentru a calcula sunetul relevant, atenuatorul de zgomot trebuie sa fie scazut din
nivelul de zgomot produs de ventilator. Aceasta ar trebui facuta in banda de
frecventa. Pentru o mai buna atenuare a zgomotului, se pot instala mai multe
atenuatoare de acelasi diametru unul dupa altul.

62

You might also like