1

Sectia de terapie intensiva (ATI)

Bolnavii in stare grava, care necesita supraveghere permanenta, instalatie si

aparatura deosebita in vederea redresarii sau mentinerii functiilor vitale sunt
ingrijiti la seviciile de terapie intensiva cunoscute si sub denumirea de ATI
(Anestezie si Terapie Intensiva) datorita necesitatii supravegherii permanente a
acestor categorii de bolnavi care pot avea diferite afectiuni de urgenta (
cardiace, pulmonare, chirurgicale, neurologice etc.). S-au creat sectii de terapie
intensiva pe profile specializate pentru tratarea afectiunilor de care sufera.
De asemenea, la terapie intensiva se ingrijesc si bolnavii operati in perioada
post narcotica - perioada critica in care pot aparea diferite accidente. Exemple de
unitati de terapie intensiva sunt: chirurgie generala, chirurgie cardiovasculara,
chirurgie toracica, ginecologie, neurochirurgie etc.
Unitatea de terapie intensiva nu este subordonata din punct de vedere
administrativ nici uneia din sectiile de specialitate. La terapie intensiva,
ingrijirea bolnavului dureaza pana la reechilibrarea dereglarilor, a functiilor
vitale, dupa care bolnavul este transferat la sectia de specialitate careia ii
apartine.
Unitatea de terapie intensiva este formata din saloane mari, de 6 paturi,
divizate in incaperi mai mici, respectiv de 1-2 paturi.
Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici fi aseptici, sunt prevazute
cu camere, filtre, unde se schimba halatele si incaltamintea de protectie
Sectiile ATI au legaturi cu blocul operator si cu laboratoarele. Saloanele
trebuie sa prezinte un microclimat optim, aer conditionat si sterilizat;
temperatura trebuie sa fie de 20° -22°; paturile trebuie sa fie prevazute cu
instalatii pentru administrarea oxigenului, instalatii pentru aspiratie,
tensiometre fixe la perete, instalatii de lumina, precum fi cu monitoare de
supraveghere a functiilor vitale. Semnalizarea modificarilor in starea
pacientului este realizata de monitoare, acustic si optic (Danger = pericol).
2

Sarcinile generale ale asistentei medicale de la ATI:

a) sa intretina inventarul tehnic in stare perfecta de functionare si sterilitate,
cum ar fi:
- trusa pentru reanimare respiratorie;
- trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;
- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;
- trusa cu medicamente de prima urgenta;
- ventilatoare pentru respiratie asistata.

Aparatura de investigatii si tratament trebuie sa cuprinda:

monitoare EKG;
electroencefalograf;
aparatul Roentgen portabil;
- aparate de respiratie artificiala;
dispozitive de administrare a oxigenului.

Aparatura electronica de supraveghere a bolnavilor:

- aparat de masurare PVC (presiune venoasa centrals);
- monitor pentru puls, temperatura, respiratie.

Sarcinile asistentulul /asistentei de la A Tl

1. Preia bolnavii din Sala de Operate de la medicul anestezist, urmarind

constantele vitale;
2. Instituie oxigenarea prin sonda nazala sau prin pipa Guedel, masca, ochelari;
3. Urmareste buna functionare a perfuziei I.V.;
4. Daca bolnavul are in continuare nevoie sa fie ventilat artificial,
supravegheaza functionalitatea aparatului si semnele clinice care atesta o
3

ventilatie corecta: presiunea de ventilatie stabilita si expansiunea ambelor arii

pulmonare, coloratia tegumentelor;
5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru
montarea unei sonde vezicale;
6. Supravegheaza plaga operatorie pentru depistarea unei sangerari precoce
aparuta postoperator;
7. In caz de voma vegheaza ca aceasta sa nu fie urmata de inundarea cailor
respiratorii si sesizeaza medicul, care va aprecia daca este necesara montarea
unei sonde de aspiratii;
8. Masoara si inregistreaza constantele biologice principale (T.A,.P,.T,
respiratie, diureza, lichide - aport) facand bilantul zilnic si cumulativ;
9. Sesizeaza medicul asupra eventualelor modificari patologice care pot sa
apara;
10. Verifica permeabilitatea si pozitionarea sondei de aspiratie gastrica, aspectul
si cantitatea lichidului de aspiratie;
11. Urmareste permeabilitatea sondei urinare fi estimeaza diureza;
12.Mobilizeaza din pat bolnavii operati recent sau imobilizaji la pat o perioada
de timp si ii supravegheaza. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I, se face la
indicatia medicului, de multe ori o mobilizare intempestivs sau
nesupravegheata poate duce la accidente nedorite;
13.Recolteaza sange si produse biologice pentru analize de laborator si
instaleaza perfuzii indicate de medic;
14.Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cat posibil n aceeasi zi si le
inregistreaza in F.O.;
15.Administreaza tratamentul indicat de medic, respectand ritmicitatea
prescrisa;
16.Asigura aprovizionarea cu solutii perfuzabile, materiale consumabile si
medicamente de la aparatul de urgenta, astfel incat baremul sa fie in
permanenta intreg;
4

17. Asigura in zilele care nu se pot asigura continuitate la punctul de transfuzie

si sunt solicitari - determinarea grupelor saguine si a Rh-ului, aprovizionarea
cu sange, livrarea sangelui dupa efectuarea probelor de compatibilitate;
18. Asigura efectuarea de urgenta pe tot parcursul zilei.

INTERVENTII SPECIFICE IN ATI

- Monitorizarea EKG;
- Monitorizarea functiilor vitale: TA; respiratia; diureza; durerea; starea de
constienta, aspectul faciesului si a tegumentelor;
- Respiratie asistata pe ventilator; administrare de oxigen;
- IOT (intubatie oro-traheala) efectuata de medic;
- Reechilibrare hidroelectrolitica
- Masurarea presiunii venoase centrale (PVC);
- Tratarea durerii.

1. Monitorizarea EKG si a TA, respiratiei, diurezei

Interventiile asistentei:
- conecteaza pacientul in circuitul aparatului pentru supraveghere continua
EKG;
- TA se monitorizeza cu ajutorul aparatelor electronice ce se fixeaza pe
toracele bolnavului cu banda, iar la brat manseta; se programeaza pentru a
masura TA la anumite intrevale de timp; alta posibilitate de inregistrare a TA
poate fi cu ajutorul unui tensiometru fix montat la perete in dreptul fiecarui
pat de la ATI;
- Respiratia se monitorizeaza programand aparatul sa indice frecventa la
anumite intervale de timp;
Diureza se monitorizeaza prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la
care se ataseaza o punga colectoare de urina gradata pentru masurarea
cantitatilor de urina.
5

2. Ingrijirea bolnavilor cu ventilatie mecanica (respiratie artificiala)

Reducerea si suprimarea miscarilor respiratorii ale toracelui si diafragmului

apare in urma paraliziei centrului respirator, a muschilor respiratori sau prin
contractura lor patologica.
Problemele bolnavului care necesita ventilatie mecanica (VM):
- anoxie;
- hipercapnie;
- cianoza;
- insomnie;
- transpiratii abundente;
- obnubilatie.
In acest caz, medicul va dispune aplicarea respiratiei artificiale, mecanice
asistate.
Categorii de bolnavi cu indicate de VM:
- bolnavi operati cu risc de insuficienta respiratorie;
- traumatisme craniene;
- traumatisme toracice;
- boli neurologice;
- in chirurgia cardiovasculara;
- in caz de supradozare cu barbiturice si opiacee, in stop respirator
(resuscitare cadio-pulmonara).
Respiratia artificiala mecanica suplimenteaza respiratia ineficienta si de
aceea se numeste ventilatie asistata. Aparatele de ventilatie artificiala sunt
foarte numeroase, insa cele mai eficiente sunt acelea care functioneaza pe baza
presiunii intratraheale pozitive.
Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o
inspiratie si expiratie activa. Dintre cele cu inspiratie activa sunt resuscitorul cu
burduf, care este format dintr-o masca etansa si un tub de lungime diferita cu un
6

burduf actionat mecanic sau manual. Curentul de aer sau O2 este dirijat cu
ajutorul a doua supape unidirectionale. Compresiunea burdufului realizeaza
inspiratie, expiratia fiind asigurata de elasticitatea plamanilor.
Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se
numesc ventilatoare sau pulmotoare.
Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot
modifica ritmul fi volumul respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul
aparatului se sincronizeaza cu acestea si astfel va asista ambele faze ale
respiratiei. Aceste aparate nu pot fi utilizate pentru asistarea de lunga durata a
respiratiei. Ele se aplica trecator pentru bolnavii inconstienti.
Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara
mentinerii lui si anume ,prin intermediul unei masti etanse pentru perioade
scurte, de cateva minute si prin intermediul unor sonde endotraheale introduse
prin intubatie oro — traheala (IOT) efectuata de medic pentru perioade mai
lungi.

Conectarea pacientului la ventilator

Se efectueaza prin masca adaptata pe orificiul bucal sau nazal al pacientului.
Gazul care ajunge la bolnav trebuie sa fie steril (trece prin filtre bacteriene),
umidificat cu vapori de apa, iar aerul expirat poate fi evacuat in exterior, filtrat
sau captat. Pornirea aparatului se face dupa ce acesta a fost conectat la sursa de
curent electric, la O2, la aer comprimat.
Ajustarea frecventei respiratorii se face de obicei la frecvente joase; 8-14
respiratii/minut. Se determina gazele din sangele arterial dupa 20 minute de
ventilatie mecanica.

Ingrijirea bolnavului presupune:

- Supravegherea parametrilor ventilatori: frecventa respiratiei, presiunea de
insuflare de varf;
7

- Analiza gazelor prin oximetrie: Pa O2, Pa CO2, Hb%, SaO2%;

- Supravegherea functiilor vitale: TA, puls,
temperatura;
- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
- Radiogafie de control,
- Examen bacteriologic din sputa la 5 zile pentru prevenirea si tratarea
infectiilor;
- Aspirarea secretiilor traheobronsice, mai ales la bolnavul cu traheostomie,
care nu-si poate mobiliza singur secretiile;
- Tapotare (masaj insotit de batai cu marginea cubitala);
- Schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului pentru favorizarea drenajului
secretiei;
- Aerosoli cu bronhodilatatoare pentru fluidifierea secretiilor vascoase;
- Reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie
sau prin sonda nasogastrica.

Aspiratia traheobronsica
Este o interventie a asistentului/asistentei medicale care se aplica ori de
cate ori este necesara.
Materiale necesare:
- manusi sterile;
- sonda de aspiratie sterila de unica folosinta; comprese de tifon;
- sursa de oxigen;
- aspirator medical;
- recipient de colectare a secretiilor.
Tehnica aspiratiei:
- asistentul/asistenta isi pun manusi sterile;
- se regleaza presiunea aspiratorului intre 80-120 mm Hg;
- se va administra oxigen 100% pacientului 3 - 5 minute inainte;
8

- se adapteaza sonda de aspiratie la aspirator;

- se introduce capatul sondei de aspiratie in canula de intubatie si se vor
aspira secretiile retragand treptat sonda;
- timpul maxim de aspiratie nu trebuie sa depaseasca 10 secunde.

lntubatia oro traheala (IOT)

Rolul asistentei este de a pregati materialele si bolnavul si de a servi medicul.
Materiale necesare:
- laringoscop cu lama dreapta sau scurta si sursa de lumina;
- tuburi sau sonde de intubatie endo - traheale din cauciuc sau material
plastic prevazute cu mandren;
- seringa sterila de 10 ml pentru umflarea mansetei traheale;
- gel cu xilina pentru anestezia de contact;
- solutie de xilina pentru anestezia faringelui si a corzilor vocale;
- departator de gura;
- mandrene si pense speciale;
- la nevoie, se asigura aparat de ventilatie manuala , sursa de oxigen, aspirator
puternic, pregatit in stare de functionare; sonde de aspiratie;
- 2 canule de intubatie de dimensiuni diferite sterile de unica folosinta;
- balon de ventilatie cu masca;
- medicamente necesare pregatite in seringi etichetate;
- stetoscop.
Indicatii:
- pentru administrarea anesteziei generale;
- in caz de obstructie a cailor aeriene;
- in resuscitarea cardio - respiratorie, pentru ventilatia artificiala( cu
ventilator Ambu);
- primul ajutor in caz de inec sau intoxicatie cu gaze;
- asigurarea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta.
9

Rolul asistentei in timpul tehnicii este de a pregati bolnavul:

- sa indeparteze protezele dentare mobile;
- curatarea oro - faringelui de secretii;
- asezarea pacientului in decubit dorsal cu capul in extensie ridicat fata de
planul umerilor pe o perna mica;
- servirea medicului cu instrumente speciale.

Interventii aplicate:
- supravegherea functiilor vitale;
- mentinerea permeabila a sondei prin aspirarea secretiilor cu ajutorul unui
cateter de aspiratie ori de cate ori este nevoie;
- toaleta cavitatii bucale si aspirarea secretiilor din gura;
- imobilizare in cazul pacientilor agitati pentru a preveni detubarea spontana.

Detubarea pacientului este indicata de medic cand respiratia pacientului este

normala. Detubarea se recomanda dupa o ventilatie spontana timp de 1 ora sau
mai mult, iar functiile vitale se mentin la valori normale.

Se efectueaza astfel:
- se aspira mai intai secretiile de pe sonda si din cavitatea bucala;
- se extrage mesa din gura sau se dezumfla balonasul de etansare;
- se scoate lent sonda aspirand continuu;
- se efectueaza toaleta cavitatii bucale a pacientului.

ANESTEZIA SI ANESTEZICILE

Anestezia este metoda medicala prin care se suprima sensibilitatea

dureroasa a unei parti sau chiar a intregului corp, pe o anumita perioada de timp
10

necesara efectuarii unei interventii chirurgicale.

Anestezia generala reprezinta suprimarea starii de constienta si producerea
miorelaxarii pe o perioada pasagera, prin inhalarea sau injectarea unui
medicament anestezic. Anestezia generala se mai numeste narcoza.
Anestezist este un medic calificat sa administreze un anestezic.
Analgezie reprezinta lipsa sensibilitatii dureroase, adica indepartarea
durerii fara pierderea starii de constienta.
Analgezic= medicament care trateaza durerea.

Tipuri de anestezie:

I. Anestezie generala:
a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice
volatile (halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de
intubatie orotraheala (I.O.T.).
b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale
intravenoasa.
Anestezicile gazoase sunt toxice pentru ficat, hematopoieza, fertilitate si
pentru cei care efectueaza anestezia .

Efectele anesteziei generale:

• pierderea cunostintei;
 analgezie prin lipsa durerii;
• Hipnoza- bolnavul doarme ;
• relaxarea musculara asigura efectuarea operatiei in conditii optime;
• efect antisoc — oprirea factorilor traumatici.
Caile de administrare ale anesteziei generale :
- intubatia se realizeaza prin administrarea gazului pe sonda endotraheala (I.O.T.),
fixarea sondei se face numai la adulti prin umflarea balonasului, la copii se
11

foloseste sonda fara balonas;

- anestezia prin inhalatie pe masca se efectueaza prin folosirea de catre
anestezist a unei masti duble care permite absorbtia imediata a gazului la locul
unde acesta iese in exterior;
- prin injectii I. V
Ingrijiri in timpul anesteziei generale:
- monitorizarea functiilor vitale: puls, TA, miscari respiratorii,
diureza, temperatura corporala; coloratia tegumentelor si mucoaselor;
- supravegherea pupilelor si secretiei lacrimale; pleoapele se inchid.
- Supravegherea pierderilor de sange aspirat si masurarea acestor pierderi.
- Protejarea ochilor - miscarile globului ocular si reflexul cornean sunt
absente in timpul anesteziei, de aceea se inchid pleoapele pentru a preveni uscarea
mucoasei, se va evita orice fel de compresiune asupra globilor oculari, deoarece
leziunile produse pot da tulburari de vedere.
- Corectarea tuturor modificarilor constatate ;
- hipotermia se combate prin incalzirea pacientului cu saltele electrice.
- Aparatura de monitorizare va fi permanent controlata si supravegheata.

Alte tipuri de anestezie:

II. Anestezia spinala cuprinde:
- rahianestezia este o anestezie de conducere care impiedica
transmiterea fluxului dureros prin interceptia fibrelor nervoase la orice
nivel intre maduva spinarii si receptorii nervosi din piele §i mucoasa ; se
realizeaza prin punctie/injectie intrarahidiana a anestezicului in spatiul
subarahnoidian in LCR;
- anestezia peridurala se realizeaza prin blocarea nervilor spinali
administrandu-se un anestezic local in spatiul peridural.
III. Anestezia regionala se clasifica in:
12

- tronculara — inseamna blocarea trecatoare a unui nerv periferic prin

injectarea unui anestezic local in vecinatatea lui.
- plexala - inseamna blocarea la nivelul bratului a plexului brahial.
IV. Anestezia locala se efectueaza:
- prin contact direct, pe mucoase, tegument prin badijonare, refrigerare,
spray, gel;
-prin injective I.D., SC
- infiltratie se face strat cu strat.
Anestezia este efectuata de medicul specialist ajutat de asistenta de la sala de
operatie.

Pregatirea bolnavului pentru rahianestezie ,

Testarea bolnavului se face prin I.D. pe fata anterioara a antebratului:
- testarea sensibilitatii bolnavului la substantele anestezice este efectuata de
medic pentru a depista cazurile de alergie in preziua interventiei. Manifestari
alergice pot aparea sunt sub forma de prurit local sau eruptie papulara, sub forma
de criza de astm sau chiar soc anafilactic.
Ingrijiri in timpul rahianesteziei
Se urmaresc:
- functiile vitale puls; T.A. miscarile respiratorii, diureza;
- coloratia tegumentelor; temperatura (deoarece in timpul interventiei,
temperatura poate scadea);
- somnolenta,
- greata,
- vertijul,
- paresteziile la nivelul fetei,
- tulburari de vorbire, de vedere, nistagmusul,
- tulburari de mictiune.
13

Ingrijiri dupa rahianestezie:

- Repaus la pat fara perna 24h,
- nu se va misca 2 - 4 ore capul - risc de cefalee;
- supravegherea pulsului, TA, diureza,
- se va face sondaj vezical evacuator;
- se combate durerea;
- alimentatie hidrica( apa).

Protectia muncii pentru personalul sanitar:

Anestezia si anestezicile volatile sau gazoase produc frecvent la personalul
sanitar dureri de cap, astenie, alergii. Masurile care se impun personalului
sanitar sunt:
• verificarea si intretinerea aparatului de anestezie si accesoriilor;
• instalatii de aerisire; salile de operate sunt prevazute cu ventilatoare
deoarece gazele anestezice eliberate sunt toxice, iar personalul trebuie
protejat;
• in salile in care se foloseste Halotan prin masca (protoxid de azot),
asistentele si doctoritele insarcinate nu au voie sa profeseze.
• in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de anestezice volatile este
permisa prezenta gravidelor in sala de operatie.
• protoxidul de azot este agresiv, are efect de sera pe stratul de ozon(putin
folosit in prezent).
O anestezie generala consta in administrarea de amestec format din 68 - 69%
protoxid de azot (N2O), 30%O2 si anestezic, gazos respectiv Halaton.
Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor permite scaderea
pierderilor de gaze anestezice inlocuindu-se aparatul de anestezie inhalatorie
obisnuite cu tehnici de anestezie cu flux scazut (low flow).
14

Anestezicile
Definitie
Prin anestezic se intelege un medicament care dupa administrare produce
anestezie.
I. Anestezicile generale
A. Eteri- Aetherum ethylicum;
• Aetherum pronarcoza, flacon - pentru anestezie chirurgicala;
administrarea se face prin inhalatie ceea ce produce anestezie generala.
B. Derivatii halogenati ai hidrocarburilor:
Efluran flacon. Inj.
Narcotan este o solutje de inhalatje (anestezic general administrat prin
inhalatie).
Halothane sau Fluothane (lichid incolor volatil) solutie inhalatorie - prin
masca sau IOT pentru anestezie generala.
Protoxidul de azot solutie inhalatorie ; este un gaz toxic se foloseste in
amestec 70% cu oxigen §i halogeni pentru anestezie generala aplicata
pe masca sau sonda. Se foloseste rar.
Izofluran; inhalatie (anestezie gazos).
C. Barbiturice
Brietal sodiu injectabila.
Thiopental flacoane injectabil.
Penthotal flacoane injectabil (anestezic general cu inductie rapida 10-20
sec, iar bolnavul se trezeste in 20 - 30 min de la interventje chirurgicala de
scurta durata).
Reactiile adverse date de anestezicele generale:
• bradicardie si hipotensiune de aceea se administreaza preventiv Atropina
• postoperator pot da greata si varsaturi, de aceea se interzice alimentatia.
15

Analgezic opioid:
Fentanyl fiole 0,1 mg/2m/; fiole de 5ml; flacoane 0,50 mg/10ml, injectat iv , are
actiune rapida de durata scurta 20 - 45 minute; se foloseste in inducerea si
mentnerea anesteziei locale sau generale.
Alte anestezice:
Droperidol fiole 10ml concentrate 25 mg, solutje injectabila se foloseste pentru
pregatirea pentru anestezie si mentinerea acesteia in cazul interventiilor de lunga
durata; administrare pe cale iv. sau im. Se poate combina cu alte anestezice.

Anestezice locale :
• Clorhidrat de procaina solutie inj;
• Lidocaina sol. inj. fiole;
• Bupivacaina sau Marcaine spinal fiole 0,5%, se foloseste pentri
rahianestezie, durata analgeziei 3 - 4 ore la nivelul membrelor inferioare;
• Xylocaina sol. inj;
• Xylina sol. inj; spray.
• Clorura de etil spray local.
Analgezicele folosite in practica medicala sunt narcotice stupefiante.
a) Derivati morfinici:
- Codeina cp; Antalgic cp;
- Hidromorfom sol. inj.
- Morfina sol. inj.
- Daltard comprimat retard;
- Vendal retard.
b) Fortral comprimate si fiole.
Alte analgezice - Tramadol, Mabron, Tramal cps, fiole, supozitoare.

Rolul asistentei
16

Anestezicele sunt administrate de medicul specialist - anestezistul.

Asistentul medical pregateste flacoanele, fiolele cu solutiile recomandate, le
aspira in seringi sterile, le pregateste pentru administrare si serveste medicul ;
supravegheaza starea bolnavului si functiile vitale.
Asistenta va pregati medicatia de urgenta si aparatura de resuscitare cardio-
respiratorie pentru toate cazurile de urgenta care ar putea sa apara.

Supravegherea bolnavului In perioada postnarcotica

Interventiile asistentei:

- supravegheaza bolnavul pana la revenirea starii de cunostinta;

- monitorizeaza functiile vitale la intervale de 15 min
- supravegheaza pansamentul si aparita hemoragiilor;
- asigura pozitia bolnavului in perioada postnarcotica, de decubit dorsal fara
perna (rahianestezie) 24 de ore; atrage atentia bolnavului sa nu miste capul 2 -
4ore;
- previne aparitia asfixiei prin caderea limbii;
- indeparteaza pipa Gueddel dupa revenirea starii de constienta;
- intoarce capul bolnavului intr-o parte si ii da o tavita renala daca are greata sau
prezinta varsaturi.
Bolnavul va fi asezat in ziua operatiei, seara, in pozitie semisezanda, daca nu
sunt contraindicatii.
Mentinerea si monitorizarea functiilor vitale:
Dupa interventie este necesara monitorizarea:
- frecventei respiratiei, pulsului, aspectului EKG, temperaturii;
- TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient;
- diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;
17

- se va raporta orice modificare patologica aparuta;

- se urmareste aspectul general al bolnavului : culoarea fetei, a
tegumentelor si mucoaselor;
- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea
pansata.

Modificari PATOLOGICE constatate care trebuie anuntate:

1. Temperatura ridicata; persistenta febrei peste 3 zile de la interventie
indica de cele mai multe ori o complicatie. Interventii: termometrizari
corecta din ora in ora; aplicatii de comprese reci pe frunte.
2. Pulsul:
- bradicardic - indica o compresiune cerebrala;
- filiform - indica hemoragie interna;
- tahicardic – indica o infectie;
Interventie: monitorizarea pulsului.
3. Dispneea cu polipnee sau bradipnee;
Interventii pana la venirea medicului: - se va administra O2;
- cand tuseste sau rade, bolnavul este sfatuit sa-si protejeze plaga
abdominala cu mana. t

4. Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj

vezical, in cazul in care nu s-a instalat o sonda permanenta cu punga
colectoare de la sala de operatie, deoarece exista riscul de retentie urinara
provocata sau favorizata de pozitia bolnavului, de intervetie sau de
anestezie.
5. Meteorismul sau balonarile se combat la cei sIabiti cu tubul de gaze
timp de 20 min. la 4h; primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie.
Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma
evacuatoare la indicalia medicului; !! dupa interventia pe intestin, clismele sunt
contraindicate.
18

Supravegherea plagii consta in urmatoarele :

- se verifica daca: - pansamentul nu s-a deplasat sau desfacut,
- plaga nu sangereaza
- pansamentul s-a imbibat cu urina sau secretii, puroi
Dupa operatiile aseptice, daca pansamentul ramane uscat iar bolnavul nu
prezinta dureri , plaga va evolua normal si se va se cicatriza in 6 - 7 zile; dupa
aceasta perioada, pansamentul se va desface, se vor scoate firele de sutura, se
va dezinfecta si se va pansa steril;
Daca plaga supureaza, pansamentul se schimba frecvent pana la completa
vindecare.
.
Combaterea durerilor postoperatorii:
- in primele 24 ore durerile sunt mari, dupa care se atenueaza si dispar in
decurs de 36- 48 ore.
- linistirea bolnavului, asezarea in pozitii de menajare, administrare de
medicamente calmante si antiinflamatoare recomandate( Algocalmin,
Piafen, Ketoprofen); in dureri intense se administreaza opioide ;
- administrarea de calmante si hipnotice se face dupa evaluarea corecta a
durerii folosind anumite scale, in primele zile la anumite interval de timp,
apoi pe masura ce intensitatea durerii scade, se intrerupe administrarea
acestora pentru a nu da obisnuinta. Calea de administrare este orala si
parenterala( im sau iv) in caz de dureri insuportabile.
Alte metode de tratament a durerii fizice:
- aplicatii calde sau reci;
- schimbarea pozitiei;
19

Alimentatia

- Imediat dupa interventie , alimentarea bolnavilor se face pe cale parenterala;

- se poate face umezirea buzelor cu o compresa de tifon umezit
- bolnavul va primi lichide (daca nu varsa): apa, ceai neindulcit déjà la cateva
ore dupa operatie( daca nu sunt contraindicatii.)
Restrictia alimentara postoperatorie orala este in functie de tipul de
interventie, cu sau fara anastomoza, si de anestezie.
Fara anastomoza
1. In interventii extraabdominale cum ar fi tiroidectomia, osteosinteza,
operatia de sept nazal cu anestezie generala, se recomanda 6 ore restrictie,
dupa care pacientul poate sa bea si sa manance din prima zi.
2. In interventiile abdominale mici- apendicectomie necomplicata,
colecistectomie, se recomanda o zi restrictie; a 2-a zi se recomanda lichide(
ceai, supa strecurata); a 3-a zi se recomanda alimente semilichide usoare-
daca este prezent tranzitul intestinal
3. In Interventii mari - ACN (anus cotra naturii) se recomanda 3-4 zile
restrictive, dupa 2 zile se permite ceai, apoi supa si, mucilagiu doar peste 4
zile.
Cu anastomoza:
- gastrica - restrictie 5 zile dupa scoaterea sondei, a 4-a zi se
recomanda ceai , apoi supa si mucilagiu de orez, dupa care se reia
treptat alimentatia
- intestin subtire, colon, pancreas – retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-
a zi, si se reia treptat alimentatia;
- rect, esofag, stomac — restrictie 7 - 8 zlle, alimentatia se face
parenteral in acest timp, a 6 -a zi se reia cu prudenta alimentatia

Recomandare generala:
- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si a doua zi
20

dupa operatie : regim hidric( ceai neindulcit sau apa fiarta si racita).

- Incepand din a treia zi se va da supa de legume strecurata, iaurt, si alte alimente

semilichide. In ziua a VI- a se trece la va face alimentatie normala. Se va
face alimentatie parenterala cand alimentatia pe cale bucala nu este posibila.

Mobilizarea bolnavului
Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de
precoce:
- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati dupa interventie de
asistenta sau de infirmieri;
- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi
activ prin miscari de flexie - extensie a membrelor inferioare
- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;
- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin
inspiruri si expiruri efectuate de mai multe ori pe zi;
- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile,
escarele, constipatia.

Prevenirea complicatiilor postoperatorii

1. Complicatii imediate

2. Complicatii tardive

1. Complicatiile imediate

A. Complicatii respiratorii:
o hipoxia din cauza interventiei abdominale superioare, boli pulmonare
cronice; masuri de prevenire: oxigenoterapie, stimularea
21

expectoratiei
o stop respirator din cauza supradozarii opiaceelor( Fentanyl);
interventie- se administreaza Narcan;
o obstructia caillor aeriene superioare prin caderea limbii - se previne
prin pipa nasofaringiana sau orofaringiana; in caz de varsaturi se aseaza
bolnavul in decubit lateral;
o spasmul sau edemul laringian - se HHC iv sau Decortin.

B. complicatii cardiace;
o tahicardia cauzata de hipovolemie, sangerare, insuficienta cardiaca;
masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, reinterventie, tonice
cardiace;
o HTA din cauza hipervolemiei, durerii; interventii aplicate-
se administreaza - diuretice, antihipertensive, calmante ale durerii;
o tulburari de ritm cauzate de tulburari hidroelectrolitice,
insuficienta cardiaca ; masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica,
antiaritmice
C. Complicatii hemoragice:
o hemoragie interna cu semnele hipoTA, tahicardie, cresterea
volumului abdominal; masurile aplicate sunt stabilite de medic:
reinterventie; in hemoragie externa se face hemostaza locala si
medicamentoasa cu vit. K,
D. Hipotermia si frisonul postoperator pot aparea prin pierdere de caldura,
administrare de vasodilatatoare, temperatura scazuta in sala de operatie
;interventii: se combate prin invelirea bolnavului, incalzirea patului; in frison se
dau sedative sau neuroleptice.
E. Confuzia postoperatorie manifestata prin:
o delir, tulburari de constienta, de memorie, apare mai frecvent la
varstnicii cu ateroscleroza;
22

o agitatia nocturna necesita supraveghere permanenta, sursa de

lumina; se previne informand permanent bolnavul atunci cand este lucid
despre situatia sa, locul unde se afla, ce tuburi de dren are;
o imobilizarea pacientului se face numai in caz de pericol, pentru
asigurarea securitatii si vindecarii sale.
F. Alte complicatii: tromboemboliile, infectii pulmonare, infectii ale
plagilor

 Prevenirea tromboemboliilor
Tromboemboliile sunt complicatii cu risc maxim de aparitie in primele 10
zile de la interventie.
Categorii de bolnavi predispusi sunt bolnavii:
- cu insuficienta cardiaca,
- cu poliglobulie,
- cu varice, obezitate;
- cu interventii pe bazin, sold, membre inferioare;
- cu varsta inaintata;
!! Embolia pulmonara se instaleaza rapid cu evolutie severa uneori chiar
exitus.
Masuri de prevenire:
- rnobilizare precoce;
- folosirea ciorapilor elastici sau fese elastice care se vor aplica chiar din ziua
interventiei de la sala;
- antinticoagulante in doze mici, dintre care derivatele de heparina:
Fraxiparina
5000 u.i. S.C. in flancurile laterale abdominale de 2 ori/zi; Calciparina sub
supravegherea Timpului de protrombina sau Timpului Quick.

 Prevenirea infectiilor pulmonare

Pneumoniile sunt complicatii care pot aparea numai la anumite categorii
23

de bolnavi.
Pacienti cu risc: varstnicii, fumatorii, pacienti cu afectiuni cronice
pulmonare, obezii, pacientii cu interventii pe torace care nu respira eficient din
cauza durerii; respiratia superficiala produce atelectazie.
Atelectazia reprezinta excluderea din circuitul aerian a unui anumit
teritoriu pulmonar prin obturarea conductului aerian ; in functie de calibrul
bronhiei blocate se intalnesc atelectazii masive lobare, lobulare; acestea pot
aparea in primele 3 zile postoperator, bolnavul prezentand febra, tahicardie,
clanoza cu tuse si expectoratie.
Masuri de prevenire:
- gimnastica respiratorie, se fac respiratii profunde, 4 - 5 la un sfert de ora;
- pacientul este sfatuit sa se ridice in pozitie sezanda, sa tusesca si sa
expectoreze;
- masajul de stimulare a respiratiei prin miscari circulare cu mainile exercitand
presiune de la ceafa pana in zona lombara de o parte si alta a coloanei
vertebrale;
- inhalatii;
- tapotarea cutiei toracice dorsale (aplicarea de lovituri scurte cu palma);
- aspiratia secretiilor bronsice cu sonda endobronsica.
Tratamentul infectiilor respiratorii se face cu :
- antibiotice, expectorante, bronhodilatatoare;
- Oxigen pe sonda sau masca;
- pozitie semisezanda pentru usurarea respiratiei;
- schimbarea pozitiei la fiecare 2 ore,
- exercitii respiratorii.
 Infectiile plagii pot fi cauzate de:
- Germeni patogeni din aer (praf) sau de pe tegumentele bolnavului;
- Nerespectarea regulilor de asepsie;
- Focare septice pe tegument langa plaga operatorie;
24

Tratament:
- local - scoaterea firelor, eliminarea colectiilor, schimbarea pansametului
cat mai des pana la vindecare;
- general cu antibiotice conform antibiogramei.

2. Complicatii tardive sunt:

 Aderentele reprezinta benzi fibroase care apar intre diferite organe

abdominale sau intre organe si peretele abdominal in locul unde s-a
efecuat operatia.
Simptome: dureri abdominale postoperatorii si tulburari de tranzit, in stadiul
extrem - ocluzii mecanice; interventii- tratament chirurgical de urgenta.
 Eventratiile sunt iesiri ale organelor abdominale acoperite de un sac
peritoneal la nivelul unei cicatrici postoperatorii cauzate de cresterea
presiunii intraabdominale, intinderea peretelui abdominal, obezitate,
eforturi fizice mari in perioada postoperatorie.
Profilaxie - evitarea tusei, a constipatiei si a eforturilor fizice mari
postoperator. Tratamentul - interventie chirurgicala.
 Escarele sunt leziuni de decubit. Predispusi sunt bolnavii cu
hemiplegie,
paraplegie, comatosi.
Prevenire: igiena tegumentelor si mucoaselor, schimbarea lenjeriei corp si
de pat, schimbarea pozitiei in pat din 2 in 2 ore, examinarea zilnica si
protejarea regiunilor predispuse cu colaci de cauciuc, pernute de vata.

Concluzie: educatia sanitara a bolnavului si constientizarea sa,

respectarea recomandarilor medicale, a tratamentelor prescrise, a
controalelor periodice de specialitate indicate, previn aparitia complicatiilor
tardive.
25

Ingrijirea bolnavilor in stare de soc

Definitie:
Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se
instaleaza anoxia tesuturilor prin acumulare de produsi de catabolism. Este
necesara recunoastera rapida a cauzelor pentru prevenirea leziunilor ireversibile
ce se pot instala.
Clasificarea etiologica
1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de
hemoragii, traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree,
vasaturi, exces de diuretice), socul de colaps din coma diabetica, ocluzii
intestinale;
2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA,
miocardite acute, tulburari de ritm, tamponada cardiaca, pneumotorax cu
supapa, emboli pulmonare ;
3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi
(Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, etc.) sau Gram-pozitivi (stafilococi,
streptococi); se produc leziuni celulare primare si generalizate;
4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante
straine. Surven mai frecvent dupa administrarea de seruri sau diferite
medicamente pe cale parenterala sau dupa intepaturi de insecte si se
caracterizeaza printr-o reactie anormala antigen-anticorp cu eliberare masiva
de histamina care provoaca colaps printr-o puternica vasodilatatie periferica;
5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme
craniene sau medulare, analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc
blocarea sistemului nervos simpatic periferic.
Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie,
frig, caldura excesiva.
26

Elaborarea planului de ingrijire

Culegerea datelor/ anamneza pentru depistarea cauzei trebuie sa se faca rapid.

 Intrebari care se pot pune: daca prezinta boli cardiace; daca face tratament
cu diuretice si antihipertensive; ce doza a luat; daca a avut hemoragie in
special digestiva; daca are febra (daca nu stie se va masura temperatura).
Examenul clinic:
- Se masoara functiile vitale: Puls, TA, Temperatura, Respiratia;
- Se examineaza aspectul pacientului:
 jugulare sunt colabate - in soc hipovolemic,
 jugulare turgescente - in soc cardiogen;
 puls asimetric- in tamponada cardiaca;
 sufluri patologice;
 apectul abdomenului;
 prezenta febrei si frisonul denota soc septic;
 prezenta leziunilor cutanate - infectii cu germeni patogeni.
Problemele bolnavului:
 Hipotensiune arteriala (TAS < 90mmHg), tahicardie, tahipnee;
 Puls slab, filiform, tegumente reci, umede - in hipovolemie si
tegumente calde in soc septic, paloare;
 Oligurie (< 20ml/h) si acidoza metabolica sunt frecvent intalnite.
Investigatii de urgenta:
 se recolteaza sange pentru: grup sanguin si Rh, Hemoblobina,
Hematocrit, leucograma, ionograma, fibrinogen, trombocite, analiza
gazelor; in soc septic se recolteaza hemoculturi repetate, iar din urina:
examen sumar de urina, urocultura;
 radiografie toracica, ecocardigrama, PVC (presiune venoasa
centrala).

27

Interventii aplicate in functie de obiectivele de ingrijire urmarite:

 Refacerea volemiei si functiei repiratorii prin:
- perfuzie I.V. (in bolus - 500ml) cu dextran, sange integral, masa
eritrocitara in anemie;
- medicamente vasoactive, vasopresoare - dopamina;
- pozitie Trendelenburg
 Masurarea repetata a TA, monitorizare continue a EKG, frecventa
cardiaca, pulsoximetria, ex. De laborator: Hematocrit., electroliti,
uree, gaze sanguine, monitorizare PVC;
 Se administreaza O2 100%; la nevoie- IOT si ventilate mecanica;
 In caz de acidoza metabolica (ph < 7,15) se administreaza solutie
de bicarbonat de Na in perfuzie;
 Se urmareste diureza prin sondaj vezical cu sonda Foley si punga
colectoare de urina.
 Se trateaza cauza socului.

 Medicamente vasopresoare folosite in starile de soc:

- Dopamina - faciliteaza diureza, se administreaza diluata in
perfuzie cu pompa de perfuzie, pe infuzomat sau pe injectomat,
cunoscandu-se cu precizie numarul de picaturi (ml) administrate pe
minut;
- Vasopresina - se foloseste in socul septic;
- Dobutamina - in socul cardiogen;
- Norepinefrina - in §ocul septic.

Interventii de urgenta in Socul traumatic la locul accidentului:

- eliberarea victimei de sub actiunea agentului traumatizant, evitarea
expunerii bolnavului la noi traumatisme pe durata transportului;
- aprecierea rapida a starii functiilor vitale; prezenta pulsului la
28

carotida, femurala; respiratie;TA

- administrare de O2;
- evaluarea rapida a leziunilor, la nivel de: craniu, torace, abdomen;
- pozitia bolnavului este decubit dorsal cu picioarele ridicate < 30°- 45°;
- invelirea cu paturi
Atentie - nu se administreaza nimic acidentatilor in stare de soc, pe
gura.

Pretratamentul socului se incepe la locul accidentului si se mentine in timpul

transportului si consta in:
 punctionarea unei vene ii instalarea unei perfuzii pentru tratamen
 recoltarea sangelui necesar examenului de laborator: grup sanguin si
Rh, alcoolemai si alte examene uzuale.
 Refacerea volemiei constit.uie o indicatie obligatorie, deoarece este o
masura de desocare si de preintimpinare a socului
 Tratamentul analgetic sedeaza bolnavul, inlatura frica si anxietatea
 Urmarirea functiilor vitale
 Analgesia- sedarea se completeaza cu pansamentele si imobilizarile
provizorii ale focarelor de facturi
In timpul transportului bolnavului la spital, se continua masurile déjà instituiteȘ
perfuzia, terapia analgetica, urmarirea functiilor vitale, oxigenoterapia.
Ingrijirea socului la terapie intensiva

1. Refacerea volemiei - este masura de prim ordin pentru a evita decompensarea.

2. Combaterea durerii si agitatiei cu medicamente indicate de medic: Diazepam
1 fiola are efect linistitor. Unii autori recomanda Morfina diluata cu 10 ml solutie
glucozata sau ser fiziologic;
3. Efectuarea pansamentelor si imobilizarilor provizorii ale focarelor de
fractura si investigatiile necesare.
29

4. Desocarea reprezinta aplicarea tuturor metodelor medicale si

chirurgicale cunoscute pentru iesirea din starea de soc.
Dupa desocare pacientul este transferat in serviciul de chirurgie generala pentru
tratamentul cauzei ce a provocat socul si unde se va ingriji pana la vindecarea
completa. Aceasta situatie este decisa de echipa medicala.
5. Resuscitarea cardio-respiratorie in caz de stop cardiac si stop respirator.

Socul cardiogen

Tabloul clinic : dureri precordiale, dispnee, anxietate, paliditate.

Interventii de urgenta:
 repaus in decubit dorsal, sedarea bolnavului, combaterea durerii;
 pozitie usor semisezanda daca TA permite;
 administrare de sedative: Diazepam 1 tb.;
 administrare de analgezice: Fortral - 1 fiola - 30 mg injectabil
S.C. sau I.M.;
 oxigenoterapie pe sonda nazofaringiana;
 bolnavul se transporta la spital, sub controlul functiilor
vitale.
Tratamentul in spital:
1. Bolnavii cu soc cardiogen provocat de IMA vor fi internati in unitati de
terapie intensiva coronarieni; vor fi imobilizati la pat in pozitie favorabila;
in dispnee severa pozitia este semisezanda/sezanda;
2. Supravegherea functiilor vitale ale bolnavului (monitorizarea EKG,
presiune venoasa);
3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);
4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola,
Hidroxizin, Romergan;
5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;
6. Hidratare parenterala;
30

7. Administrare de medicamente: vasodilatatoare, antiaritmice;

8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie
T.H.A.M., sau solutie bicarbonat de Natriu.

Socul anafilactic

Apare in cursul reactiilor alergice imediate si grave in urma:

 alergiei medicamentoase;

 alergiei la unele substante chimice;

 intepaturii de insecte;
 alergiei alimentare.

In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care

alaturi de vasodilatatie determine prabusirea TA si poate provoca
moartea bolnavului, daca nu se intervine la timp.
Problemele bolnavului:
 debutul este brusc la cateva minute dupa administrarea substantelor;
 stare de rau general;
 semne cutanate: eruptii, eriteme difuze insotite sau nu de prurit, urticarie,
edem al fetei si pleoapelor;
 manifestari respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficienta
respiratorie
acuta, crize de dispnee;
 tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, puls tahicardic,
cianoza;
 tulburari neurologice: anxietate, tuse, acufene, vertij, coma;
 manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri, diaree.
 Diagnosticarea - are o mare importanta cunoasterea
medicamentului,
31

alimentului care a produs socul.

Interventii de urgenta pentru salvarea vietii pacientului:
 in caz de intepatura de insecte se face ligatura deasupra locului intepaturii;
garoul sa nu fie prea strans;
 se injecteaza I.D., S.C. Adrenalina 1 %o diluata in 10 ml ser fiziologic in
jurul intepaturii. Pozitia bolnavului este Trendelenburg pentru a impiedica
ischemia cerebrala;
 Intubatie orotraheala (IOT) de catre medicul anestezist pentru ventilatie
artificiala in caz de spasm laringian sau bronhospasm prelungit;
 Oxigenoterapie 6 - 8l/min;
 Traheostomia in caz de asfixie prin edem glotic daca nu se poate aplica
manevra de intubatie;
 Bolnavul trebuie sa fie monitorizat 24 h din 24 h pentru a nu reaparea
stari de alergie.

Medicamentele de electie administrate in soc anafilactic

- Adrenalina 0,5 - 1mg S.C. sau sublingual picaturi in caz de edem glotic sau
cefalic;
- Hemisuccinat de Hidrocotizon - 250 mg, doza de atac I.V. lent, se
continua in perfuzie pana la 500-1000 mg/24 h pe injectomat;
- Dextran 70, ser glucozat5% in perfuzie I.V.;
- Miofilin 1 fiola lent I.V. in bronhoconstrictie severa;
- Bronhodilatatoare spray - aerosoli;
- Antihistaminice cu scop preventiv.

Socul septic

Se instaleaza in urma patrunderii in circulatie de bacterii sau toxinele acestora,

in cantitati mari, instalandu-se insuficienta vasculara acuta.
32

Denumirile propuse si acceptate in prezent pentru socul septic sunt:

bacteriemie, sepsis - similar cu "sindrom septic";
SRIS = sindrom de raspuns inflamator sistemic = soc septic;
Septicemie cand este produs de o infectie microbiana.
Etiologie:
- Bacterii Gram- negative 35% - Escherichia coli, Proteus, Salmonella,
Shigella, Klebsiella; 40% coci gram-pozitivi si 7% fungi.

Semnele si simptomele socului septic:

- prezenta unei infectii locale sau generale, febra si frisoane;
- scaderea TA;
- tegument uscat, cald, apoi rece, umed, extremitati cianotice;
- oligoanurie.
Socul septic, in functie de evolutie, cuprinde 3 stadii:
1. stadiul I - hipotensiune calda sau soc compensat (bolnav cu hipotermie,
hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate);
2. stadiul II - perioada de hipotensiune "rece"- soc hipodinamic decompensat
(bolnavul este agitat, somnolent, TA scazuta, oligoanurie, cianoza);
3. stadiul III - sau socul ireversibil (bolnavul prezinta hipotermie, stupoare,
confuzie, coma, prabusirea TA, tulburari metabolice); evolutie fatala.
Bolnavii cu septicemie trebuie internati la ATI in sectiile de boli infectioase.
Interventii de urgenta:
- Tratamentul cu antibiotice se face la indicatia medicului, dupa diferite
scheme, administrate I.V. conform antibiogramei;
- corectarea tulburarilor hemodinamice cu Dextran 40;
- oxigenoterapie 8-10 I / minut;
- medicamente de urgenta: Dopamina, corticoizi, medicatie vasoactiva;
- combaterea acidozei;
- drenarea si indepartarea chirurgicala a focarului de infectie;
33

- tratament simptomatic
- investigatii pentru identificarea focarului de infectie prin recoltari de
produse, tesuturi potential infectate (ex. sange, urina, sputa, lichid
pleural, LCR);
- analize de laborator:
1. hemocultura
2. urocultura
3. coprocultura
4. bilicultura

Bibliografie:
1. Elena Scortanu- Nursing chirurgie nerala si ATI Chirurgie generala,
nursing ortopedie si traumatologie
2. Carol mozes- Tehnica ingrijirii bolnavului
3. Lucretia Titirca- Urgentele medico- chirurgicale
34

Ingrijirea bolnavului cu obstructie a cailor respiratorii

Obstructia cailor respiratorii poate fi determinate de:

- prezenta corpilor straini;
- procese inflamatoare edematoase;
- procese alergice;
- depozite de produse patologice, acumulare de secretii;
- aspiratia secretiilor salivare sau continutului stomacal regurgitat,
- spasm laringian sau al musculaturii bronsice,
- paralizia corzilor vocale.
Daca obstructia se face cu un corp strain, iar acesta este la nivelul cailor
respiratorii superioare, respiratia este dificila, inspirul lung si zgomotos, insotita
de cornaj si triaj.
Simptome:
- raguseala sau afonie;
- cianoza;
- tahicardie;
- HTA;
Bolnavul depune eforturi pentru a inspira.
Masuri de urgenta:
- se impune permeabilizarea cailor respiratorii, care este executata de
medic sub controlul laringo - bronhoscopic.
Rolul asistentei:
- pregatirea materialelor;
- pregatirea instrumentelor necesare (pregatirea bolnavului pentru bronhoscopie
– vezi……..),
- servirea medicului,
- supravegherea pacientului.
La fata locului, in obstructia cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi
35

straini, se recomanda metoda HEIMLICH, apasarea diafragmului de jos in sus

astfel incat acesta, ca un piston sa impinga aerul existent in bronhii si trahee
favorinzand eliminarea corpului strain.
Obstructiile subglotice
- se mai combat in cazul bolnavului constient prin provocare de tuse
artificiala dupa ce secretiile au fost fluidifiate cu medicamente;
- se extrage corpul strain prin laringo - bronhoscopie la ORL.
- In obstructiile laringo - traheale severe, se indica intubatie oro —
traheala sau traheostomie efectuata de medic, dupa care se face aspiratia
secretiilor.
Curatarea oro - faringelui de secretii sau varsaturi se poate face cu
degetele protejate de manusi, invelite in tifon, sau prin aspiratie oro - faringiana
sau nazo - faringiana cu o sonda Nelaton adaptata la o seringa din material
plastic de calibru mare, cu o pompa de vid sau cu aspirator.
In stop respirator se face respiratia artificiala imediat, gura la gura sau cu
burduf actionat. Asistenta medicala trebuie sa se asigure ca in prealabil au fost
dezobstruate caile respiratorii.
Oxigenoterapia: se utilizeaza in toate formele de insuficienta respiratorie
acuta. Cea mai utilizata metoda de administrare a O2 este prin sonda nazala.
Asistenta medicala va introduce sonda nazala pana in faringe (lungime -distanta
care separa nasul de lobul urechii). Se folosesc sonde Nelaton sterile si se
asigura umidificarea O2 cu 2/3 apa si 1/3 alcool etilic.
Masuri terapeutice
HHC 100 -300 mg I.V. in perfuzie, calciu clorat I.V. , calciu gluconic I.V. 10 -
20 ml., in edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicatii cu substanta
coroziva;
in spasm sau edem glotic - spasmolitice, adrenalina - picaturi sublingual; in
spasm bronsic - Miofilin 2 - 3 fiole I.V. 24 ore sau alte bronhodilatatoare.