Evoluția muzicii bisericești bănățene1

Chiar dacă ne lipsesc documente scrise de un învățământ al scris-cititului în Banat,

inscripțiile și tablele cerate,dar mai ales termenii de origine latină din limba română (a scrie, a
învăța, carte ,învățător,cărturar,etc.),implică existența unui învățământ. Satele bănățene avea
nevoie de preoți care să poată citi rugăciuni,slujbe,ș.a. Acest lucru presupune un învățământ
pe lângă unele biserici și mănăstiri,unde alături de scris și citit trebuie să fi învățat și cântarea
bisericească. Reprezentativă pentru zona Banatului la sfârșitul secolului XI este mănăstirea de
la Morisena (Cenad,1008),cu călugări și egumeni aduși de la Vidin,care organizează o școală
mănăstirească. Mănăstirile,dincolo de faptul că reprezintă locul de întâlnire al oamenilor cu
Dumnezeu prin rugăciune aveau adevăratul țel de caligrafiere,de copiere a manuscriselor după
modelele aduse de la Muntele Athos precum și școli de cântări bisericești așa cum funcționau
ele în Bizanț.Vechile mănăstiri bănățene, de la Hodoș(1233).Ilidia (Cuvin), Orșova, Mănăștur,
Galad,fiecare în funcție de pregătire a călugărilor era și școală în același timp.Dintre școlile
mănăstirești din acea perioadă,cea mai bine organizată și cea mai veche e cea de la Cenad,care
în jurul anului 1031 avea 30 de elevi2.Tradiția bănățeană ne relatează ,,că încă din vechme
funcționau școli pe lângă mănăstiri:Partoș,Vărădia,Ciclova,Bodrog,în care se copiau
manuscrise aduse de la Muntele Athos sau Bizanț3. Asemenea manuscrise se copiau și în
mănăstirile din Moldova și Țara Românească. Drept dovadă este Octoihul de la Caransebeș
(manuscrise),cel mai vechi de la noi care se află în depozitul Academiei la nr.450, scris
aproximativ la sfârșitul secolului al XIII-lea4.Octoihul a fost copiat într-o regiune cu populație
românească,respectiv Moldova.Este scris de către un cărturar român și conform însemnărilor
de la filele 55-59 a stat aici până în timpul domnitorului Vasile Lupu și apoi nu se știe în ce
împrejurări a ajuns la Caransebeș, unde a fost folosit câteva sute de ani până în anul
1900,când a fost dăruit de către protopopul Caransebeșului,Andrei Ghidiu,Academiei Române
din București.

1
Vezi Pr.prof.dr Nicolae Belean,Cântarea bănățeană în decursul vremii, în rev. ,,Altarul Banatului” (în
continuare AB) ,An XI(L),serie noua 4-6,aprilie-iunie,2000,p.148-153.
2
P.Radu,D.Onciulescu,Contribuții.Istoria dezvoltării învățământului din Banat până la
1800,București,1977,p.36,apud N.Belean,art.cit.,p.148.
3
Dan Simionescu,Probleme de educație și învățământ în literatura parenetică,București,1965,p.65,apud.
N.Belean,art.cit.,p.150.
4
xxxIstoria literaturii Române , Editura Academiei, București 1964,p.241.