You are on page 1of 14
»Mai_ bine bate-ma, dar lasa-ma sa rid* — replica, in ,,BURGHE- ZUL GENTILOM“, ser- vitoarea Nicolle stépi- nului ei, care nu-i da voie sé ridd. Cuvintele persona- julut lui Moliére au tamas ca un elogiu adus risului, acest elixir atit de necesar oamenilor incit in via- ta, ca $i in piesa ccle- brului dramaturg, ei nu renunfé la ris, chiar cu pretul unor sacrificit, mai mict sau mai mari. Socotit o expresie a bucuriei, risul mobilt- zeazd, spun anatomis- tit, saisprezece mugchi ai fetei, in timp ce in- cretirea fruntii, semn de preocupare ori de supdrare, antreneazd saizeci. Atunci, spun de astd daté umoristit, pind si din rafiuni de economie e mai bine ca omul sd fie bine dispus... Chiar dact _ ,,debu- teaza“ prin fipete 3¢ plinsete, la doud luni, ori chiar mai devreme, sugarul lanseazd pri- mul sdu suris, mat totdeauna observat si inregistrat cu fericire de toatéd familia. E doar un reflex, se cre-- de, La cinct sau sase luni — gi de aici inain- te in diversele faze ale vietit — risul de- vine un element inse- parabil al existentei, iar absenja lute a- proape totdeauna un semn de stres, de de- reglare psihicd. Caci, in comportament, risul serveste pentru a re- laxa anxietdfi si ten- siuni — ceva de care omul poate scdépa in- tr-o zi, dar nu intr-un an si nicidecum intr-o viatdé. Prin ris el ist desarté in rdstimpurt incdrcdtura de neca~ zuri ori temeri — asa ii vine mai usor sd-$i suporte greutéftile dru- mului intre nagtere st moarte, Si chiar sd-st prelungeascé voiajut férd intoarcere. Medi- citi ne asigurd, $i ex- perienja multor oa- meni confirma, cé cet inclinafi. spre ris si veselie au sanse mat mari de a ajunge la adincit bdtrinete, iar bolnavi fiind, se insd- ndtosesc mat repede. Un motiv in plus $i, cum se vede, deloc neglijabil ca sd tratém. risul cu... seriozitate: Oricit pret ar avee insd zilele sau anii pe care el ni-i poate, e- ventual, adduga, ade- vdrata sa valoare — ca gi a atitor altor insu- giri omenesti— devine perceptibila de-abia cind ne lipseste. 243. AMUZAMENT PREISTORIC Constiinta valorii risului a apd- rut, pesemne, odat& cu omul, in acceptia larg’ a notiunii de timp din vremurile preistoriei. Par s4 o probeze unele desene rupestre, exe- cutate cu intentia vadita de a pro- duce amuzament. Si mai explicit se manifesti congtiinja amintita in aforismele anticilor. Seneca, de pildd, credea c& ,,mai omeneste este s& rizi de lucrurile viefii, decit sé le bocesti“, iar Democrit spunea cA »supremul bine pentru om este 0 viafé cit mai veseld gi cit mai lip- sité de tristefe“. Asa ceva insd, pre- cizeazi filozoful elin, este cu pu- tinfaé. numai atunci cind nu-ti fixezi placerile in lucruri_trecitoa- re. O viziune similara intilnim gi la Epictet, care scria: ,,Ferice de cine nu suspiné dupé ce n-are si se ve- seleste cu ce are“. Mai aproape de vremurile noas- tre, Lev Tolstoi ne recomanda si el insistent binefacerile veseliei : wlincercati si vefi vedea c&, in loc de a fi miniosi, intunecati, nenoro- citi, e mai bine s& fiti veiosi gi fericifi“, in versiunea sa — prin autoperfectionare morald. (In trea- eat fie spus, autori ca cei amintiti predicau voiogia cu prea multa gra-~ vitate spre a putea fi luati ca exemplu, de unde se vede cA e mai lesne sa formulezi precepte decit si le urmezi). 244 Pind aici, indemnurile au in ve- dere acel graunte de bund dispozi- fie care ,,sareazi“ totul, lumineazi inima gi fortificd spiritul, adicd ceea ce asociem cu risul spontan cent, ca cel al copilului. Odata cu virsta apar multe alte varietati, caci se naste constiinta utilitafii muitiple a risului. Pe ling4 expresia veseliei, el devine o arm& folosita in diverse scopuri: pentru a pla- cea ori, in functie de caz, pentru a apropia sau indeparta, a face pla- cere unora sau, dimpotriva, a cau- teriza ori ridiculiza etc. HOHOTE IN OLIMP Avem, astfel, un ris ,,mefiste- felic*, aga cum igi inchipuie actorii gi regizorii ci si l-a i Goethe. O izbucnire dominatoare, lipsita de crutare, ce vrea parca si ne goleascé sufletul de orice spe- ran{a. Apoi, risul ,,sardemic“, apa- rent batjocoritor, dar smuls din inima unui om in pragul disperarii (anticii credeau ca planta sardonia tunci am putea crede c& risul cu hohote puternice, zguduitor si lung, numit’ ,,homerie“, ar fi risul carac- lor, care faceau si résune Olimpul gi vaile din preajma : »Zeii in hohote lungi de ris por- nird cu tofii... / Astfel, ei veseli din zorii zilei gi pind spre seard / Benchetuiau...“. C& ingigi zeii rideau, si incd in hohote, nu face, desigur, decit si urce prestigiul risului. Nici ei ins& nu erau ocolifi de fermecdtoarea ironie a grecilor, care socoteau un p&cat si o prostie std4ruinta in tris- tefe. Ares si Afrodita tronau prin forta si frumusete, insi mitologia ni-i infatigeazA odat& surpringi in situatie delicaté de vigilentul sot Hefaistos si stapinii Olimpului rid cu pofta de pdtania colegilor. Pind si atotputernicul Zeus recurge la tertipuri nostime spre a scipa de supravegherea implacabila a geloa- sei sale sofii, Hera. F&cind abstractie de risetele mi- tologice, omul de rind invata din propria sa experienta si din a altora ca risul... tis dezarmeaza per- soanele mai putin accesibile, poate sparge gheata unei ambiante — si cite alte gheturi — iar cind, la fe- meie, se asociaza cu frumusefea, devine un avantaj de dimensiuni greu de evaluat. Ludwig Tieck, unul din cei mai expresivi umoristi i romantismului ger- man, credea c& ,,posedim un obiect pe care-l iubim abia cind ii gisim ceva de ris“. © prima observatie la indemina oricui: copiii si tinerii sint mai predispugi la ris decit virstnicii. Lu- cru explicabil, tinind seama ca pri- mii se disting printr-un plus de energie gi de visuri, iar ultimii printr-un bagaj de experiente, de deceptii, mai mici sau mai mari. Fe- nomen evident si totusi partial contrazis. Unii sint dispusi sa creada cA, odatd ajungi la 40 de ani, Ppretinsul ,inceput al vietii* (La 40 de ani incepe adevarata viata“, Prociama, cu nu gtiu cité convin- gere, titlul unei c&rti), oamenii ar dori si se intoarca intr-un fel la copildrie si tinerete, renuntind la risul premeditat, studiat, fortat si rece, pe care l-ar lisa in seama di- plomatilor si a profesiunilor simi- jare. Parere pe care o consemnam pentru ineditul ei si... ca invitatie in sensul presupusei preferinte. O a doua observatie : nivelul in- telectual conditioneazi _folosirea petealu ca arm’, a risului prag- matic. Si in materie de ris exista, cum zice proverbul, ,,cite bordeie, atitea obiceie“. De la individ la comuni- tati_ nationale si pind la zone geo grafice intilnim unele particulari- tati_reale, dar gi prejudeciti. Aga, bundoard, in mare, orientalii gi_oc- cidentalii se comporta diferit. Des- pre primii se spune c4-gi maschea- ZA orice sentiment printr-un zim- bet enigmatic, indescifrabil, care nu inseamna nimic special, cA sint con- ditionati prin tradifie si nu arate ce simt. Se mai crede ci nordicii sint mai mohoriti, ca la ei risul are frecventa evenimentelor festive si ca, dimpotriva, meridionalii, cu firi mai deschise si mai expansive, rid mai des si cu mai multa spon- taneitate. Cauza ar fi, i . soarele, zgircit cu nordul, generos cu sudul, pe ling& forfa diverselor traditii culturale. Dar, cind e vorba de popoare, generalizarile sint ris- cante, cici vom intilni ,,ris orien- tal* si la occidentali, si la nordici, si la sudici. Si invers. Risul e un. atribut distinctiv pen- tru fiinta omeneascé — de aici si definitia ,omul este un animal care ride“ — dar el insusi_nu a fost nici- odaté definit destul de limpedc. Schopenhauer il socotea ,,cel mai important aliat al omului contra ra- fiunii“, fara s4 ne explice ce ar mai ramine din noi dac& ne-am anihila 245

You might also like