Tema 1: Analiza Veniturilor

1) Analiza structurii veniturilor în dinamică

2) Analiza factorială a veniturilor din vânzări.

-1-

În condițiile actuale de dezvoltare întreprinderea este un organism foarte complex, care se

confruntă cu o mulțime de obiective contradictorii ce țin de tactica şi strategia dezvoltării şi de
satisfacerea intereselor proprietarilor şi ale managerilor. Astfel, un obiectiv tot mai răspândit al
întreprinderii devine obținerea veniturilor, mărimea cărora reflectă ponderea întreprinderii pe
piață.
Venituri – creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de
gestiune sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării
datoriilor care au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu cu excepția creșterilor legate
de contribuțiile proprietarilor

Aceste avantaje pot îmbrăca diferite forme: încasări de numerar, intrări ale activelor
nemonetare, recepționări ale serviciilor prestate de terți etc.

„Venituri din vânzări” reflectă suma veniturilor din vânzări obținute în cadrul activităţii
operaționale. Acesta cuprinde veniturile din:
1) vânzarea produselor/mărfurilor;
2) prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor;
3) contracte de construcție;
4) contracte de leasing operațional şi financiar (arendă, locațiune);
5) dividende, participații şi/sau dobânzi, care pentru entitate reprezintă activitate
operațională.

Venituri din prestarea serviciilor – venituri din executarea de către entitate a unor lucrări pe
parcursul unei anumite perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport, reparație,
intermediere, consultanță, instruire, agrement-sport, instalare a utilajului, telefonie, internet,
turism).
Venituri din vânzarea produselor şi mărfurilor – venituri din comercializarea bunurilor
produse de entitate sau cumpărate pentru a fi revândute, inclusiv terenurile şi alte imobilizări
deținute în scopuri revânzării.

Surse de informații pentru analiza veniturilor:

1) Situația de profit și pierdere
2) Note explicative la sitații financiare
3) Plan de afaceri
4) Cercetări statistice
5) Jurnal Order, Balanța de verificare
La prima etapa de analiza se efectuează aprecierea generală a mărimii şi evoluției veniturilor,
adică se examinează dimensiunea lor absolută şi relativă în comparație cu realizările anilor precedenţi şi
obiectivele stabilite în Planul de afaceri. Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza mărimii şi
evoluţiei veniturilor se determină abaterea absolută a acestora (faţă de perioada precedentă şi Planul de
afaceri), ritmul creşterii, sporul creşterii, procentul îndeplinirii planului şi procentul abaterii de la plan.

Tabelul 1.1
Aprecierea structurii veniturilor

Anul precedent Anul curent Abaterea, % Rata de

creștere,
Indicatori suma,mii lei P,% suma, mii lei P, % mii lei % %
97.8 98.8
75068.50 79724.50 4656.00 1.05 106.20
VV 3 8
AVO 396.40 0.52 329.20 0.41 -67.20 -0.11 83.05
V imobilizate 595.00 0.78 10.50 0.01 -584.50 -0.76 1.76
V financiare 677.40 0.88 564.80 0.70 -112.60 -0.18 83.38
V
0.00 0.00 0.00 0.00
excepționale
Total
76737.30 100 80629.00 100 3891.70 x 105.07
venituri

În baza datelor din tabel se observă o majorare a veniturilor totale ale entității cu 3891,71 mii lei
sau 5,07%. Creșterea sa datorat doar ca rezultat a majorării veniturilor din vânzări cu 4656 mii lei sau
6,2%. Celelalte tipuri de venituri au înregistrat o reducere în dinamică, cea mai mare scădere veniturile
din operațiunile cu active imobilizate cu 98,24% ( 100 – 1,76).
Analizând structura veniturilor observăm că în ambii ani ponderea principală o ocupă veniturile
din vânzări, ceea ce corespunde unei gestionări corecte a entiății.

Ulterior se efectuează analiza structurala a veniturilor din vânzări.

În cadrul analizei structurale a veniturilor din vânzări, acestea se clasifică în funcţie de
următoarele criterii:
• pe tipuri de activitate operaţională;
• pe segmente (sectoare) ale pieţei de desfacere (cota exportului);
• pe forme de achitare (cota tranzacţiilor de "barter");
• în funcție de tipul legăturii cu consumatorii (cota vânzărilor părţilor legate");
• în funcţie de termenul de plată (cota vânzărilor în avans şi cu pala amânată).

Analiza structurală a vânzărilor pe tipuri de activitate operaţională permite stabilirea

profitului real al activităţii operaţionale, cu alte cuvinte specializarea întreprinderii în fabricarea
 produselor, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor de
construcţie.
Aşadar, în procesul analizei structurale a venitului din vânzări este necesar de a stabili dacă
activitatea operaţională a întreprinderii este absolut specializată (se practică un singur tip de
activitate) sau diversificată (multilaterală). În ultimul caz, se studiază dacă există genul principal
(de bază, prevalent) de activitate. De asemenea, se examinează stabilitatea sau variabilitatea
structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activităţi în dinamică.
În calitate de sursă de informaţii pentru această etapă de analiză serveşte Balanța de verificare.
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:
Tabelul 1.2
Aprecierea dinamicii şi structurii veniturilor din vânzări

Anul precedent Anul curent Abaterea, % Rata de

creștere,
Indicatori suma,mii lei P,% suma, mii lei P, % mii lei % %
99.3 99.4
74550.30 79299.80 4749.50 0.16 106.37
VV produse 1 7
Vvmarfuri 219.50 0.29 202.70 0.25 -16.80 -0.04 92.35
VV prestari 298.70 0.40 222.00 0.28 -76.70 -0.12 74.32
Total
75068.50 100 79724.50 100 4656.00 x 106.20
venituri

Această analiză poate fi detaliată pe grupe sau tipuri de produse. La fel putem face analiza structurală în
dependenţă de terminul achitării, de tipul plăţii, de creditori, etc.

- 2-
Metodele analitice contemporane propun diferite modele factoriale pentru evidențierea cauzelor
modificării veniturilor din vânzări. Cel mai simplu model factorial cantitativ-valoric, pe larg utilizat în
mai multe ramuri ale economiei poate fi prezentat astfel: 1

$
VV = %&' 𝑞 ∗𝑝

q- cantitatea produselor vândute ( mărfuri, servicii pe tipuri distincte )

p – prețul de vânzare a unității de produs pe tipuri distincte
i= 1,2,3,4,5 ..n tipuri de produse vândute

Utilizarea acestui model permite de a determina separat cu cât se modifică volumul de vânzări în
rezultatul influenței a doi factori:
1) Cantitatea și structura produselor
2) Volumul fizic, prețul de vînzare
Ilustrarea practică a analizei volumului din vânzări cu ajutorul modelului factorial dat este prezentat
în tabelul 1.3.
Analiza cauzelor modificării volumului din vânzări la entitatea „A” față de anul precedent cu ajutorul
modelului factorial cantitativ-valoric.
 Tabelul 1.3
Analiza factorială a venitului din vânzarea produselor
Q,bucati P,lei VV, mii lei Factorial
prece curen preced precedent recalculat curent
Produse dent t ent curent ,vv0 vvr vv1 Abatere delta q delta p
Scaune 6367 7503 1506 1607 9588.70 11299.518 12057.32 2468.62 1710.82 757.80
Fotolii 5569 5256 3967 3458 22092.22 20850.552 18175.25 -3916.98 -1241.67 -2675.30
Canapele 5569 6587 7678 7359 42758.78 50574.986 48473.73 5714.95 7816.20 -2101.25
Alte
produse 110.6 726 593.5 482.90 615.40 -132.50
Total VV x x x x 74550.31 83451.06 79299.80 4749.50 8900.75 -4151.25
vv rec -
q0 q1 p0 p1 q0p0 q1po q1 p1 vv prec vv1 - vv r

În urma calculelor efectuate se observă o majorare a veniturilor din vânzarea produselor cu

4749,5 mii lei pe seama creșterii veniturilor din vânzarea scaunelor și a canapelelor.
Majorarea venitului din vânzarea scaunelor cu 2468,6 mii lei a fost determinată de
influiența pozitivă a ambilor factori. Totuși creșterea dată preponderent a fost obținută pe seama
influienței factorului cantitativ, adică pe cale extensivă ( presupune mai multe costuri și cheltuieli).
Majorarea venitului din vânzarea canapelelor cu 5715 mii lei a fost determinată de
influiența pozitivă doar a cantității. Astfel creșterea numărului de canapele de la 5569 la 6587 a
dus la creșterea veniturilor cu 7816.2, la rândul său reducerea prețului cu 319 lei a cauzat reducerea
venitului din vânzarea canapelelor cu 2101,2 mii lei.

Strategia luată de echipa managerială a fost una corectă: reducerea prețului canapelelor a
dus la creșterea cererii pe piața de desfacere a acestora.

Cel mai problematic produs la entitate sunt fotoliile, unde se remarcă reducere venitului cu
3917 mii lei, sub influiența negativă a ambilor factori, astfel procurarea materiei prime mai puțin
calitative a cauzat reducerea cererii pe piața de desfacere a fotoliilor.

Greşeala analitică tipică, care poate fi admisă în formularea concluziilor pe rezultatele analizei
factoriale, constă în aceea că unii specialiști examinează modificarea prețurilor de vânzare ca un factor
absolut independent de activitatea întreprinderii. Această afirmație este greu de acceptat, deoarece
modificarea prețurilor de vânzare poate fi cauzată de influența a mai multor factori atât obiectivi (ca
inflația (deflația) în economia națională; creșterea (micșorarea) cererii şi ofertei pe piața de desfacere;
fluctuația puterii de cumpărare etc.) cât şi subiectivi, adică dependenți de activitatea întreprinderii (de
exemplu, nivelul calității producției față de producția concurenților; inovații în politica de discount, etc).
Printre avantajele modelului factorial cantitativ-valoric se pot menționa:
- simplitatea calculelor
- obținerea exactă a valorii influienței separat a fiecărui factor în parte
- depistarea exactă a momentelor negative

Printre dezavantajele sistemei date menționăm:

- date inițiale greu de conectat
- calculul influienței structurii și sortimentului imposibil de a fi determinat

Tema 2: Analiza performanțelor pe baza rezultatelor financiare

Plan:
1) Analiza structurii profitului până la impozitare
2) Analiza rezultatului (profitului) din activitatea operaţională
3) Analiza factorială a profitului brut.

-1-
Rezultatul financiar al activităţii entității se caracterizează prin suma profitului (pierderilor) şi
a nivelului rentabilităţii obţinute. Profitul reprezintă depăşirea veniturilor câștigate de întreprindere
asupra costurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Cantitativ,
profitul (pierderea) se determină ca:
Profit (pierdere) = Venituri – Costuri şi Cheltuieli.
În practica contabilă şi analitică autohtonă, în conformitate cu SNC sunt utilizate următoarele
noţiuni ale profitului:
1) Profit brut (pierderea globală) – Profit ( pierdere) obținut din vânzarea produselor,
mărfurilor , serviciilor prestate, lucrărilor executate, etc, și se determină ca diferență
dintre Venituri din Vânzări și Costul vânzărilor.

2) Profit (pierdere) din activitatea operaţională – reprezintă diferența dintre veniturile

și cheltuielile obținute de entitate din activitatea de bază, determinată de statutul
acesteia.

3) Profit (pierdere) din alte activități – asamblul faptelor economice care nu se atribuie
la activitatea operațională a entității. Rezultatul din alte activități este suma a 3
activități ( operațiuni legate cu active imobilizate, financiara, excepțională)

4) Profitul (pierderea) până la impozitare – reprezintă profitul sau pierderea obținută de

entitate pe parcursul perioadei de gestiune din activitățile: operațională și alte activități,
el se mai numește și profit contabil, diferă de profitul impozabil din cauza ajustărilor
fiscale.

5) Profit (pierdere) net – reprezintă profitul sau pierderea ce rămâne la dispoziția entității
după calcularea cheltuielilor privind impozitul pe venit.

6) EBIT ( PBIT) earnings before interests and taxes = PBT + In rate

 EBT (PBT) = PPI + dobânzi
7) EBITDA( PBITDA) = PBT + In rate + Dep and Am ( PPI + Dobânda + Amortizare
și depreciere)

Prin analiza structurii valorii posturilor Situației de Profit şi Pierdere se pun în evidenţă
mutaţiile structurale privind performanţele financiare pe de-o parte luând ca bază de comparaţie
profitul până la impozitare ca indicator sintetic global ce reflectă performanţa întregii activităţi
iar pe de altă parte nivelul veniturilor totale, ca indicator sintetic ce exprimă volumul întregii
activităţi.

I. Analiza structurală a Situației de Profit şi Pierderi pe baza profitului până la impozitare

În acest sens se va determina ponderea fiecărei categorii de rezultate în profitul până la impozitare
(PPI), şi anume:
- ponderea rezultatului din activitatea operațională (RAO%):
- P%Rop = ROP / PPI * 100%
-
- ponderea rezultatului din alte activități (RAA%):
- P%Raa = Raa / PPI *100%= 100 – P%Rop

Din evaluarea acestor indicatori rezultă contribuţia subactivităţii la eficienţa (sau

ineficienţa) generală a întreprinderii, pe de-o parte, respectiv importanţa fiecărei subactivităţi în
totalul activităţii desfăşurate într-un exerciţiu financiar de către entitate, pe de altă parte.

Analiza structurii profitului până la impozitare prin metoda ratelor

Idicatori Anul precedent Anul curent Abaterea

P%Rop 86.49 103.56 17.07
P% Raa 13.51 -3.56 -17.07

În anul precedent, contibuția din activitatea operațională la eficiența generală a entității

a constituit 86,49%, în anul curent contribuția rezultatului din activitatea operațională
crește cu 17,07% din cauza obținerii unei pierederi din alte activități. În concluzie putem
menționa că structura profitului până la impozitare din punct de vedere a importanței
fiecărei subactivități este una corespunzătoare.

Analiza structurală a fiecărui rezultat parţial (intermediar) va evidenţia contribuţia fiecărei

componente la obţinerea rezultatului economic respectiv.
II. Analiza structurală a Situației de Profit şi Pierderi pe baza veniturilor totale (analiza
structurală a PPI după destinația cheltuielilor operaționale)
Un aspect esenţial al analizei Situației de Profit şi Pierdere îl constituie analiza pe verticală
a profitului pe o perioadă de 3-5 ani, care pune în evidenţă raporturile în care se află diferitele
componente faţă de veniturile totale ale exerciţiului financiar.
 Pentru desfăşurarea reuşită a activităţii economice este foarte importantă capacitatea
întreprinderii de a genera venituri din vânzări suficiente pentru acoperirea costurilor şi cheltuielilor
şi formarea profitului. În acest context se examinează acoperirea rezultatelor financiare ale entității
cu veniturile din vânzări, adică determinarea ponderii fiecărui element din Situația de profit și
pierderi în suma venitului din vânzări.
Rezultatele analizei permit aprecierea suficienţei venitului din vânzări în dinamică şi
realizarea comparaţiilor între întreprinderile de acelaşi profil, indiferent de dimensiunea acestora.
Totodată, se pune în evidenţă raporturile în care se află diferitele componente faţă de veniturile
totale ale exerciţiului financiar.

Tabelul 1
Analiza verticală a Situației de Profit şi Pierderi

1 2 3=2/VV*100 4 5=4*VV/100 6=4/2

An precedent Anul curent Rata de
Indicatori
suma,lei P,% suma, lei P,% creștere

VV 75068514 100.00 79724491 100.00 106.20

CV 59848230 79.72 63120697 79.17 105.47

PB 15220284 20.28 16603794 20.83 109.09
AVO 396427 0.53 329190 0.41 83.04
Ch distr. 2715066 3.62 3990955 5.01 146.99
Ch Adm 8265931 11.01 8722521 10.94 105.52
A Ch op 1992637 2.65 745306 0.93 37.40
Rop 2643077 3.52 3474202 4.36 131.45
Raa 412829 0.55 -119358 -0.15 -
PPI 3055906 4.07 3354844 4.21 109.78
Ch imp pe 549900 0.73 324275 0.41 58.97
venit
PN 2506006 3.34 3030569 3.80 120.93

Datele prezentate în tabel reflectă suficiența venitului din vânzări generate de entitate în
ambii ani, pentru acoperirea costului vânzărilor și a cheltuielilor, astfel în anul precedent profitul
până la impozitare a alcătuit 4,07% din total venit din vânzări, iar în anul curent ponderea
acestuia se majorează ajungând până la 4,21%. Aceeași tendință se observă și la profitul net.
Tendința respectivă se datorează în mare parte majorării veniturilor din vânzări într-o proporție
mai mare în comparație cu costul vânzărilor și cu tendința celorlalte cheltuieli.
 Luând în considerare că în structura profitului până la impozitare ponderea principală îi revine
rezultatului din activitatea operaţională şi că acesta constituie principalul element al indicatorului
rezultativ, următoarea etapă de analiză prevede un studiu mai aprofundat al acestui rezultat.
-2-

Analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională ne permite de a depista evoluţia

lui sub influenţa diverşilor factori atât cu acţiune directă, cât şi indirectă.
Din punct de vedere factorial rezultatul din activitatea operaţională poate fi determinat prin
următoarea formulă:
Rezultatul din activitatea operațională = Profit Brut + Alte venituri din activitatea operațională -
Cheltuielile de distribuire – Cheltuielile Administrative – Alte cheltuieli din activitatea
operațională

Fiecare parte componentă din formula nominalizată influenţează asupra RAO a întreprinderii.
Primii doi factori sunt cu acţiune directă, iar restul trei – cu acţiune indirectă. Datorită legăturii
aditive dintre factorii de influenţă şi indicatorul rezultativ, analiza factorială se efectuează prin
metoda balanţieră.
Drept sursă informaţională pentru analiza respectivă serveşte Situația de profit şi pierderi.
Tabelul 2
Calculul influenţei factorilor asupra modificării
profitului din activitatea operaţională în dinamică

Rez
Indicatori An precedent Anul curent Abaterea influinței (
+, -)
PB 15,220,284.00 16,603,794.00 1,383,510.00 1383510.00
AVO 396,427.00 329,190.00 (67,237.00) -67237.00
Ch distr. 2,715,066.00 3,990,955.00 1,275,889.00 -1275889.00
Ch Adm 8,265,931.00 8,722,521.00 456,590.00 -456590.00

A Ch op 1,992,637.00 745,306.00 1247331.00
(1,247,331.00)
Rop 2,643,077.00 3,474,202.00 831,125.00 x

Rop = PB + AVO - Ch distr - Ch adm - A Ch

Op

Verificare: +1383510 + ( -67237) + (-1275889)+(-456590)+1247331= 831125.00

În urma calculelor se observă o majorare a rezultatului din activitatea operațională cu 831125

lei. Această creștere a avut loc în urma influienței pozitive a creșterii profitului brut și reducerii
altor cheltuieli din activitatea operațională.
Totodată ca momente negative putem menționa majorarea cheltuielilor de distribuire și
administrative cât și reducerea altor venituri din activitatea operațională.
 Pe viitor entitatea trebuie să ia măsuri privind reducerea cheltuielilor cu condiția de a nu
influiența calitatea produselor.

Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea operaţională, la
următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cât mai profund mărimea absolută al acestui
indicator şi efortul propriu al colectivului de muncă în obţinerea lui.

-3-
Profitul brut (pierderea globală) caracterizează nivelul de depăşire a venitului din vânzarea
(produselor, mărfurilor şi serviciilor prestate) asupra costului acestor vânzări. De aceea metoda de
analiză factorială a lui depind de sursa de formare a acestuia.
Analiza se începe cu aprecierea evoluţiei structurii profitului brut obţinut pe tipuri de activităţi
operaţionale. Informaţia pentru analiza structurii profitului brut se găseşte în Balanța de verificare.
Tabelul 3
Analiza structurii profitului brut în dinamică
An precedent Anul curent Abaterea
Indicatori suma,mii
suma,mii lei P,% P,% suma,mii lei P,%
lei
Pb
produse 15,131.76 99.42 16459.69 99.13 1,327.93 -0.29
Pb mărfuri 33.16 0.22 40.43 0.24 7.27 0.03
Pb servicii 55.35 0.36 103.683 0.62 48.33 0.26
Total PB 15,220.27 100.00 16603.803 100.00 1,383.53 x

venit din vânzări Costul vânzărilor
precedent curent precedent
Total 75068500 79724500 59848230 63120697

produse 74550300 79299800 59418541 62840110

marfuri 219500 202700 186339 162270

servicii 298700 222000 243350 118317

Conform calculelor efectuate observăm o majorare a profitului brut cu 1383,5 mii
lei, creștere determinată de majorarea profitului din toate 3 activități. Astfel
observăm că entitatea în ambii ani obține profit din vânzarea produselor, vânzarea
mărfurilor și prestarea serviciilor, ponderea principală revenindu-i profitului din
vânzarea produselor în ambii ani.

Următoarea etapă de analiză a profitului brut este examinarea factorilor ce influenţează

asupra devierii mărimii profitului brut obţinut din vânzarea produselor finite. Astfel, devierea
mărimii acestuia este cauzată de influenţa următorilor factori:
1) Modificarea volumului de vânzare al produselor – factori cu acțiune directă de câte ori
crește volumul vânzărilor de atâtea ori va crește și profitul brut dacă alți factori nu
influiențează
2) Modificarea structurii și sortimentului produselor vândute - factor cu acțiune directă,
modificarea structurii și sortimentului în favoarea produselor mai rentabile va duce la
majorarea profitului brut.
3) Modificarea costului de vânzare al produselor – factor cu acțiune indirectă, majorarea
acestuia duce la scăderea profitului brut.
4) Modificarea prețului de vânzare al produselor - este un factor mai mult extern decât intern
 În calitate de surse informaţionale pentru efectuarea analizei factoriale a profitului brut din
vânzarea produselor finite servesc:
1. Balanța de verificare;
2. Calculaţiile produselor concrete;
3. Calcule speciale de recalculare a indicatorilor.
Recalcularea volumului şi costului vânzărilor se efectuează prin evaluarea cantităţii produselor
efectiv vândute în anul de gestiune cu preţurile şi costurile unitare ale produselor vândute în anul
precedent. EX:

Tabelul 4
Cantitate Preţul Costul pe
a mediu de unitatea Venituri din vânzări, Costul vânzărilor, mii lei Profitul brut, mii lei
produselo vânzare de produs mii lei
Tipu r, unitar, vândut,
ri de unităţi mii lei mii lei
prod
Anul de ges-tiune (𝑞' )

recalculat în condiţiile
culat în condi-ţiile anului
Anul de gestiu-ne recal-
Anul de ges-tiune

u-se
Anul pre-ce-dent

Anul pre-ce-dent

Anul pre-ce-dent

Anul pre-ce-dent

Anul( pre-ce-dent
Anul de gestiune

Anul de gestiune

Anul de gestiune

Anul de gestiune

Anul de gestiune

Anul de gestiune
anului𝑞'precedent

condiţiile anului
prece-dent (𝑞' * 𝑝( )

Anul prece-dent

recal-culat în
prece-dent
(𝑞( * 𝑝( )

(𝑞' * 𝑝' )

(𝑞( * 𝑐( )
( * )

(𝑞' * 𝑐' )

𝑃𝐵,-.
(𝑃𝐵( )

(𝑃𝐵' )
(𝑝( )

(𝑝( )
(𝑞( )

(𝑝' )

(𝑝' )

𝑐(

)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
11299.5 12057.3 212
Scau 6367 7503 1506 1607 1223 1324 9588.70
2 2
7786.84 9176.17 9933.97 1801.86 2123.35
3.35
ne
22092.2 20850.5 18175.2 15605.0 13807.5 436
Fotol 5569 5256 3967 3458 2969 2627
2 5 5
16534.36
6 1
5557.86 5245.49
7.74
ii
Cana
42758.7 50574.9 48473.7 41419.0 38639.3 983
-pele 5569 6587 7678 7359 6288 5866
8 9 3
35017.87
6 4
7740.91 9155.93
4.39

Alte
prod 134.
x x x x x x 110.60 726.00 593.50 79.50 603.00 459.28 31.10 123.00
u-se 22

1645
Tota x x x x x x 74550.31 83451.06 79299.80 59418.57 66803.29 62840.11 15131.73 16647.77
9.69
l

Deci, pentru a putea trece la calculul influenţei factorilor asupra devierii profitului brut este
necesar de a construi un tabel analitic cu date iniţiale necesare pentru analiza ulterioară:

Tabelul 5
Date iniţiale pentru analiza factorială a profitului brut din vânzarea produselor finite
mii lei
0 1
r
Indicatori Anul Anul de
Recalculat
precedent gestiune
A 1 2 3 = 2-1
1.Volumul vânzărilor produselor finite 74550.3 83451.06 79299.8
2.Costul vânzărilor produselor finite 59418.5 66803.29 62840.11
3.Profitul brut din vânzarea produselor finite (rd.1–rd.2) 15131.8 16647.767 16459.69
Delta% VV = CV r / CV 0 * 100% - 100% = 66803 / 59418,5 * 100 – 100 =
+12,428%

Analiza factorială a profitului brut din vânzarea produselor finite obţinut de întreprindere se
realizează prin intermediul următorului tabel analitic în baza datelor de mai sus:
Tabelul 6
Calculul influenţei factorilor la abaterea profitului brut din
vânzarea produselor finite

Rezultatul
Factori Metoda Calculul influienței
delta Volum Pb0 * delta% VV / 100 (15131.8 * +12,428%) / 100% + 1880.6
delta Str. Și
sortiment Pbr – Pb0 – delta 1 f (16647,8 – 15131,8) – (+1880.6 ) -364.6
delta Cv - (CV 1 – CVr) - ( 62840,1 – 66803) + 3962.9
delta P1 VV1 – VVr 79299.8 – 83451.1 -4151.3

Verificare: +1880,6 + ( -364,6) + 3962.9 + ( -4151.3) = abaterea profitului brut = 16459.7 –

15131.8 = +1327.6

În urma calculelor efectuate observăm o majorare a profitului brut față de anul precedent cu 1327.6
mii lei. Creștere determinată de influiența pozitivă a costului și a volumului vânzărilor. Astfel,
reducerea costului unitar, cât și majorarea volumului vânzărilor cu 12,428% au determinat sporirea
profitului brut respectiv cu 3962,9 mii lei și 1880,6 mii lei. Concomitent se observă o reducere a
profitului brut cauzată de micșorarea prețurilor și de majorarea ponderii produselor mai puțin
rentabile în total vânzări.

În concluzie putem menționa că echipa managerială trebuie să modifice structura și sortimentul

produselor vândute în favoarea celor mai rentabile, Să studieze mai detaliat piața de desfacere
pentru a vedea posibilitățile de majorare a prețurilor: să majorăm calitatea produselor, să
promovăm produsele, să analizăm piețele externe

Tema 3. Analiza performanțelor pe baza rentabilității

1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări

2. Analiza rentabilității pe produs
3. Analiza pragului de rentabilitate
4. Analiza rentabilității activelor
5. Analiza rentabilității capitalului propriu
-1-

Rentabilitatea reprezintă un idicator al eficienței care exprimă capacitatea entității de a câștiga

profit.

Formula de bază a calculului rentabilităţii este:

Efect economic sau financiar / efort * 100%

În practica economică, rentabilitatea poate căpăta diferite forme, după cum se schimbă părţile
componente ale formulei de bază.

Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii

Indicatori Modul de calcul
ROS ( rentabilitatea vv ) Cel mai des utilizat
𝑃𝑏
∗ 100%
𝑉𝑉

ROA ( rentabilitatea activelor, rentabilitatea economică) 𝑃𝑃𝐼

∗ 100%
𝐴
ROE ( rentabilitatea financiara, rentabilitatea capitalului propriu) 𝑃𝑁
∗ 100%
𝑂𝐸

Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă = Rvv = ROS – capacitatea entității de a obține
profit în urma vânzării produselor finite, mărfurilor și prestării serviciilor, adică caracterizează
mărimea profitului care este obținut de entitate de la fiecare leu venituri din vânzări
!Rvv= Gross Profit Margin = Pb / VV *100
Rvv = OpM = Pop / VV *100
Rvv = PbM = PPI / VV *100
Rvv = NPM = PN / VV *100

La analiza factorială se determină multitudinea de factori care au contribuit la modificarea

nivelului rentabilităţii veniturilor din vânzări. În practică, sunt cunoscute şi utilizate mai multe
modele de analiză factorială a rentabilităţii veniturilor din vânzări. Unul din posibile modele
stipulează că devierea nivelului rentabilităţii veniturilor din vânzări depinde de influenţa
următorilor factori:
1. Modificarea structurii și sortimentului produselor vândute ( mărfurilor și serviciilor
prestate)
2. Modificarea costului pe unitate de produs vândut
3. Modificarea prețului de vânzare pe unitate de produs
 În calitate de surse informaţionale pentru efectuarea analizei factoriale a profitului brut din
vânzarea produselor finite servesc:
1. Datele Balanței de verificare;
2. Calculaţiile produselor concrete;
3. Calcule speciale de recalculare a indicatorilor.
Preventiv toată informaţia necesara pentru analiza se acumulează in tabelul analitic.

Tabelul 3.1
Date inițiale privind analiza factoriala a rentabilității venitului din vânzări
An Anul
Indicatori Recalculat
precedent curent
74550.3 83451.1 79299.8
VV prod
q0p0 q1p0 q1p1
59418.5 66803.3 62840.1
CV prod
q0c0 q1c0 q1c1

15131.8 16647.8 16459.7

Pb prod
q0 ( p0 - c0) q1(p0 - c0) q1( p1 - c1)
Rvv,%( PV /
20.30 19.95 20.76
VV *100)

𝒒𝟎 ( 𝒑𝟎 > 𝒄𝟎) 𝒒𝟏 ( 𝒑𝟎 > 𝒄𝟎) 𝒒𝟏 ( 𝒑𝟎 > 𝒄𝟏) 𝒒𝟏 ( 𝒑𝟏> 𝒄𝟏)

→ → →
𝒒𝟎𝒑𝟎 𝒒𝟏𝒑𝟎 𝒒𝟏𝒑𝟎 𝒒𝟏𝒑𝟏

𝑹𝒗𝒗𝟎 → 𝑹𝒗𝒗 𝒓 → ? → 𝑹𝒗𝒗 𝟏

𝟐𝟎. 𝟑𝟎 → 19.95 → ? → 𝟐𝟎. 𝟕𝟔

𝒒𝟏 ( 𝒑𝟎 > 𝒄𝟏) 𝑽𝑽𝒓 >𝑪𝑽𝟏 𝟖𝟑𝟒𝟓𝟏.𝟏 >𝟔𝟐𝟖𝟒𝟎.𝟏

𝑹𝒓𝒊 = = 𝒙 𝟏𝟎𝟎 = 𝒙𝟏𝟎𝟎 = 𝟐𝟒. 𝟕 %
𝒒𝟏𝒑𝟎 𝑽𝑽𝒓 𝟖𝟑𝟒𝟓𝟏.𝟏

𝟐𝟎. 𝟑𝟎 → 19.95 → 24.7 → 𝟐𝟎. 𝟕𝟔

𝑑𝑒𝑙𝑡𝑎 𝑄 delta C delta P

deltaQ = 19.95 - 20.30 = - 0.35%

delta C = 24.7 - 19.95 = + 4.75%
delta P = 20.76 - 24.7 = - 3.94%
Verificare = -0.35 + 4.75 + ( - 3.94) = +0.46% ( 20.76 - 20.30 )

În urma calculelor efectuate se observă o majorare a rentabilității veniturilor

din vânzări cu 0.46% în dinamică. Creșterea respectivă a fost determinată de
influiența pozitivă a reducerii costului unitar, totodată din cauza diminuării prețurilor
și a vânzării produselor mai puțin rentabile, rentabilitatea veniturilor din vânzări sa
redus cu 3,94% și cu 0.35%.
 În urma analizei factoriale putem concluziona că managerii entității să
modifice structura produselor în favoarea celor mai rentabile și să analizeze mai
minuțios piața de desfacere.

-2-

Analiza rentabilității pe produs este efectuată, de obicei, în timpul elaborării planului de

afaceri și a determinării sortimentului de produse. Formula de calcul a rentabilității pe produs este:

Rvv = Pb / VV * 100
Rp = (P – C) / P *100

Această rată se modifică sub influența următorilor 2 factori:

- Modificarea costului unitar
- Modificarea prețului

Pentru a calcula influența acestor factori se utilizează metoda recalculării indicatorilor.

Tabelul 3.2.
Analiza factorială a rentabilității pe produs
Pu, lei Cu, lei Rp, % Factori
Produsul precede prece prece recalcu Abater delta delta
nt curent dent curent dent ltat curent ea C P
Scaune 1506 1607 1223 1324 18.79 12.08 17.61 -1.18 -6.71 5.53
Fotolii 3967 3458 2969 2627 25.16 33.78 24.03 -1.13 8.62 -9.75
Canapele 7678 7359 6288 5866 18.10 23.60 20.29 2.18 5.50 -3.31
(p0 -
(p0 - (p1 - c1) Rp1 - Rpr - Rp1 -
p0 p1 c0 c1 c0) /
c1) / p0 / p1 Rp0 Rp0 Rpr
p0
Rp0 Rpr Rp1
În urma calculelor efectuate se observă că cel mai rentabil produs al entiății
noastre sunt fotoliile, rentabilitatea fotoliilor a înregistrat o reducere în dinamică cu
1,13%, cauzată de reducerea drastică a prețurilor. Astfel procurarea materiei prime
de o calitate mai joasă ( cost redus), deși a dus la reducerea costului unitar a
fotoliilor, majorând rentabilitatea acestora cu 8,62% a cauzat în același timp
reducerea prețurilor, influiența negativă a cărora a depășit influiența pozitivă a
costului.
Managerii entității trebuie să reexamineze costurile și prețurile.
Următorul produs după rentabilitate sunt canapelele înrebistrând o majorare în
dinamică a rentabilității cu 2,18%. Reducerea costului unitar de la 6288 la 5866, a
determinat majorarea rentabilității cu 5.5%, acoperind influiența negativă de 3,31 %
a diminuării prețurilor.
 Cel mai puțin rentabil sunt scaunele, rentabilitatea cărora sa redus în dinamică
cu 1,18% din cauza influienței nagative a majorării costurilor. Creșterea prețurilor
de la 1506 lei la 1607 lei nu a reușit să acopere influiența negativă a costurilor.
Managerii trebuie să revadă costul unitar al scaunelor.

-4-

Unul dintre cei mai importanți indicatori ai utilizării eficiente a activelor este rentabilitatea
activelor, care caracterizează capacitatea entității de a obține profit în rezultatul utilizării bunurilor
economice indiferent de sursa de formare a acestora

Formula generală de calcul a nivelului rentabilităţii activelor este:

ROA = PPI / Valoarea medie a activelor * 100%
𝑃𝑃𝐼
𝑅𝑂𝐴 = 𝑥 100%
𝐴
𝑃𝑁
𝑅𝑂𝐴 = 𝑥 100%
𝐴

𝑃𝐵𝐼𝑇( 𝑃𝑃𝐼 + 𝐷𝑜𝑏)

𝑅𝑂𝐴 = 𝑥 100%
𝐴
𝑃𝐵𝐼𝑇𝐷𝐴
𝑅𝑂𝐴 = 𝑥 100%
𝐴

şi reflectă mărimea profitului obţinut la fiecare leu active încadrate în circuitul economic al
întreprinderii. În cazul când întreprinderea obţine pierderi, nivelul rentabilităţii va fi negativ şi va
arăta mărimea pierderilor obţinute la fiecare leu de activ.
Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de:
1. Indicator de estimare a calității și eficienței de gestionare a entității
2. Indicator de apreciere a eficienței mijloacelor investite în afacere
3. Metodă de prognozare a mărimii profitului
4. Indicator de apreciere/estimare a raționalității de atragere a surselor împrumutate
 De exemplu, la ultima din situaţiile specificate mai sus de aplicare a rentabilităţii activilor
se consideră că, dacă întreprinderea are o rată a rentabilităţii activelor mai mare decât rata dobânzii
la mijloacele împrumutate, atunci atragerea surselor suplimentare este raţională.
ROA > Rd - > + credit
ROA < Rd - > - credit
În calculul nivelului rentabilităţii activelor se utilizează, de obicei, valoarea medie anuală
a activelor pentru o anumită perioadă, deoarece permite de a lua în considerare schimbările ce au
avut loc în structura activelor în rezultatul creşterii, micşorării sau a altor modificări serioase în
activitatea întreprinderii.

Valoarea medie se calculează folosind media aritmetică simplă în baza Bilanţului, sau a
mediei cronologice în baza datelor din Cartea mare.
1 1
𝐴1 + 𝐴2 + ⋯ + 𝐴11 + 𝐴12
𝐴=2 2
12 − 1

𝐴 î𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑑𝑒 𝑎𝑛 + 𝐴 𝑠𝑓. 𝑎𝑛
𝐴=
2

104530623 + 107263249
𝐴1 = = 100837,8 𝑚𝑖𝑖 𝑙𝑒𝑖
2
97145104 + 104530623
𝐴0 = = 105896.9 𝑚𝑖𝑖 𝑙𝑒𝑖
2

Pentru a evidenţia factorii ce determină modificarea nivelului rentabilităţii activelor

transformăm formula de calcul a acestuia, astfel:

Din formula de mai sus, rezultă că nivelul rentabilităţii activelor este determinat de
influenţa următorilor factori cunoscuţi în literatura de specialitate, ca:
 Ambii factori au o acţiune directă asupra modificării nivelului rentabilităţii activelor.
Calculul influenţei acestor factori se face prin metoda substituirii în lanţ şi varietăţile acesteia.

𝑃𝑃𝐼 𝑉𝑉 𝑃𝑃𝐼 𝑉𝑉
𝑅𝑂𝐴 = 𝑥 = 𝑥100 𝑥
𝐴 𝑉𝑉 𝑉𝑉 𝐴
ROA = ROS * ra
Rentabilitatea actvelor este influiențată:
1. Modificarea rentabilității veniturilor din vînzări ( ROS = PPI / VV *100)
2. Modificarea numărului de rotații a activelor ( vitezei ) = ra = VV / Amediu
Tabelul 3.3

Analiza factorială a rentabilităţii activelor

Indicatori An precedent An curent Abaterea
1. VV, mii lei 75,068.51 79,724.49 4,655.98
2. PPI, mii lei 3,055.91 3,354.84 298.94
3. Amediu,mii lei 100,837.80 105,896.90 5,059.10
4)ROS = PPI/VV
*100 4.0708 4.2080 0.13722
5)Ra VV/ Amed 0.7444 0.7529 0.00840
6)ROA = PPI /
Amediu 3.0305 3.1680 0.13751

InfldeltaROSdeltaROA = delta ROS * ra0 = + 0.1372 * 0.7445 = + 0.102%

InfldeltaROSdeltaROA = ROS1 * delta ra = 4.2080 * 0.0084 = + 0.0354%
Verificare = +0.102 + 0.0354 = 0.13751 ( delta ROA )

În urma calculelor efectuate se observă o valoarea extrem de redusă a rentabilității

activelor în ambii ani. Cu acest nivel al rentabilității activelor pentru entitate pentru
entitatea în cauză nu este rațional de a atrage surse împrumutate. Totuși în dinamică
se remarcă o majorare a rentabilității activelor 0.13751 puncte procentuale, creștere
determinată de influiența pozitivă a ambilor factori.
Astfel majorarea rentabilității veniturilor din vânzări cu 0.13722% și vitezei de
rotație cu 0.0084 rotații în dinamică a dus la creșterea ROA respectiv cu 0.102% și
0.0354%
 -5-

Rentabilitatea financiară reflectă eficiența utilizării surselor proprii în procesul activității

economice a entității. Adică caracterizează mărimea profitului obținut pentru fiecare leu investit
în capitalul propriu
Anume de nivelul acestui indicator ţine cont acţionarul potenţial când alege pe piaţa
valorilor imobiliare cea mai atrăgătoare variantă de procurare a acţiunilor. Formula de bază al
acestui indicator este următoarea:
𝑃𝑛
𝑅𝑂𝐸 = 𝑥 100%
𝐶𝑃𝑟

𝑃𝑛 𝐴 𝑃𝑛 𝐴
𝑅𝑂𝐸 = 𝑥100 𝑥 = ∗ 100 ∗
𝐶𝑝𝑟 𝐴 𝐴 𝐶𝑃𝑟
ROE = ROA * Pf
Concomitent rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului net e influențată şi
de alt sistem de factori generali:
1. Modificarea rentabilității activelor ( ROA = PN/A *100)
2. Modificarea pârghiei financiare ( levier financiar, rata dependenței financiare ......)

Aici am rămas

Calculul influenței acestor factori se face prin metoda substituirii în lanț şi varietățile acesteia.
Tabelul 3.4
Date inițiale pentru analiza factorială a rentabilității financiare
 Tabelul 3.5

Calculul influenței factorilor asupra modificării rentabilității financiare în dinamică

3.Metoda pragului de rentabilitate

Pentru determinarea riscului economic se pornește de la analiza relației cost –volum-

rezultat numită şi analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabilitate este punctul în care
veniturile din vânzări acoperă costurile și cheltuielile operaționale delimitate în costuri și cheltuieli
fixe şi costuri și cheltuieli variabile, calculându-se în unități fizice sau valorice, pentru un produs
sau pentru întreaga activitate.
În funcție de unitățile în care se exprimă, pragul de rentabilitate se determină astfel:
a) Calculul pragului de rentabilitate în unități fizice este operațional la firmele
monoproductive.
Se știe că în pragul de rentabilitate veniturile sunt egale cu costurile și cheltuielile, iar rezultatul
este nul:
VV = CT ⇔ Pr = 0
unde:
CT reprezintă suma costurilor și cheltuielilor totale;
VV = venituri din vânzări.

În funcție de evoluția lor în raport cu volumul de activitate, costurile și cheltuielile totale

se împart în costuri și cheltuieli fixe şi costuri și cheltuieli variabile. Costurile și cheltuielile
variabile se modifică odată cu modificarea volumului de activitate (proporțional sau
neproporțional) în timp ce costurile și cheltuielile fixe, pe termen scurt, se mențin constante.
 Rezultă că atunci când ritmul de creștere al costurilor și cheltuielilor variabile este egal cu
dinamica veniturilor din vânzări, costul variabil unitar se menține constant, în timp ce costul fix
unitar se reduce odată cu creșterea veniturilor din vânzări.
Atât veniturile din vânzări cât şi costurile și cheltuielile variabile pot fi determinate în
funcție de volumul fizic al activității şi de prețul unitar, respectiv costul variabil unitar.
Relaţia devine:
q×p = q×cv + CF
Deoarece în cazul egalității precedente, q evidențiază producția maximă pe care trebuie să
o realizeze societatea pentru ca veniturile din vânzări să acopere costurile și cheltuielile
operaționale ale entității, simbolul utilizat va fi qpr (volumul producției necesar atingerii punctului
mort sau pragului de rentabilitate).
Relatia devine:
qpr(p-cv)=CF
𝑪𝑭
qpr =
𝒑>𝒄𝒗
Diferența p-cv se numește marja unitară a cheltuielilor variabile iar mărimea sa trebuie să
acopere costul fix unitar şi să asigure obținerea unui profit unitar. Relația precedentă devine:
𝑪𝑭
qpr =
𝒎𝒋𝒗

b) Calculul pragului de rentabilitate în unități valorice se poate face atât pentru firmele
monoproductive cât şi pentru cele care produc şi comercializează o gamă variată de produse.
În cazul firmelor monoproductive relațiile de calcul sunt obținute pornind de la relația în
cazul determinării volumului fizic al producției critice, unde pentru a transforma producția fizică
în veniturile din vânzări (producția valorică) relația trebuie ponderată cu prețul unitar.
𝐂𝐅 𝑪𝑭
qcr ×p = p × =
𝐩>𝐜𝐯 𝑴𝒗
𝑪𝑭 𝑪𝑭 𝑪𝑭
VVpr= = =
𝟏>𝒄𝒗 /𝒑 𝟏>𝑹𝒗 𝑹𝒎𝒗

unde:
VVpr – veniturile din vânzări pentru atingerea pragului de rentabilitate;
Mv – marja costurilor și cheltuielilor variabile;
Rv – rata costurilor și cheltuielilor variabile;
Rmv – rata marjei costurilor și cheltuielilor variabile.

În cazul firmelor multiproductive se pornește de la relația:

VV = CT = CV + CF
Considerând că prețul de vânzare şi costul variabil sunt constante atunci şi raportul CV/VV este
constant. În acest caz relația devine:
𝑪𝑭 𝑪𝑭 𝑪𝑭
VVpr= = =
𝟏>𝑪𝑽/𝑽𝑽 𝟏>𝑹𝒗 𝑹𝒎𝒗

unde:
VVpr – veniturile din vânzări pentru atingerea pragului de rentabilitate;
CF – costuri și cheltuieli fixe totale;
CV – costuri și cheltuieli variabile totale;
CA – venituri din vânzări;
CV/VV – partea de costuri și cheltuieli variabile în veniturile din vânzări.
 Evaluarea riscului economic se face cu ajutorul unor indicatori care ne indică în ce măsură
poate oscila volumul activității desfășurate, fără ca această oscilație să implice riscul înregistrării
unor pierderi:
1. calcularea ratei riscului economic (RPR ) după relaţia:
RPR =

2. calcularea indicelui de securitate (IS ) sau coeficientului siguranței care pune în evidență marja de
securitate de care dispune unitatea de producție:
Is =
Evaluarea riscului economic, conform unor autori români şi francezi, mai poate fi făcută şi cu ajutorul
unui aşa-zis “indicator de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate. Acest indicator este exprimat atât în
mărimi absolute (IPoz), cât şi în mărimi relative (IPoz1):
- mărimi absolute: IPoz =
- mărimi relative: IPoz1 =
Indicatorul de poziție în mărime absolută mai este cunoscut şi sub denumirea de flexibilitate absolută,
rezervă față de pragul de rentabilitate sau indicatorul siguranței. Acest
indicator________________________________________________________________________
Gradul de flexibilitate este dependent de potențialul tehnic al întreprinderii, de starea şi calitatea
acestuia, de potențialul uman şi de structura organizatorică a întreprinderii.
Indicatorul de poziție în mărime relativă, denumit şi coeficient de volatilitate, înregistrează valori mai
mari atunci când riscul este minim. El are aceeași valoare informațională ca şi indicatorul absolut.

Din studiile de specialitate realizate în țările cu o economie de piața funcțională se apreciază că situația
întreprinderilor în raport cu pragul de rentabilitate se prezintă astfel:
- instabilă,
- relativ stabilă, când
- confortabilă, când
Totuși, într-o economie caracterizată prin prezența unei concurențe dure, după cum menționează
același autor, depășirea punctului critic cu 20% este insuficientă.
3. determinarea coeficientului de elasticitate (CLO), despre care s-a menționat anterior, doar că
în acest caz se are în vedere ca indicator de risc poziția întreprinderii față de pragul de rentabilitate.
Astfel, relația CLO, dedusă anterior, poate evidenția influența asupra profitului poziției
întreprinderii față de pragul de rentabilitate (sau punctul critic = PR) :
CLO =
Dacă la întreprindere coeficientul de levier operațional este ridicat, atunci schimbările neesențiale
ale veniturilor din vânzări vor avea consecințe importante asupra rezultatului din activitatea operațională
până la calculul dobânzilor. Acesta poate progresa foarte sensibil la o creștere a veniturilor, dar, totodată,
poate scădea mult la o reducere a acestora.

Pentru exemplificarea celor expuse apriori, admitem două întreprinderi “A” şi “B”, care realizează
același nivel al veniturilor din vânzări, dar a căror structură a consumurilor şi cheltuielilor este diferită.

Tabelul 1
Situaţia comparativă a indicatorilor economici ai întreprinderilor “A” şi “B”
Semne Întreprinderea Întreprinderea
Indicatori
conv. „A” „B”
1. Venituri din vânzări, mii lei VV 5000,0 5000,0
2. Costuri şi cheltuieli variabile, mii lei CV 2700,0 1800,0

CF 500,0 1400,0
6. Profitul operaţional obţinut până la calculul
RAO
dobânzilor, mii lei [rd.3-rd.5]
 Semne Întreprinderea Întreprinderea
Indicatori
conv. „A” „B”

Tema 4: Analiza poziției financiare

Plan:
1) Însemnătatea analizei financiare şi metodele de analiză
2) Analiza mărimii, structurii şi evoluției activelor
3) Analiza vitezei de rotație a activelor
4) Analiza activelor nete
5) Analiza fondului de rulment
6) Analiza structurii surselor de finanțare
7) Analiza creanțelor și datoriilor curente
8) Analiza lichidității

-1-

În cadrul analizei financiare se apreciază stabilitatea entității şi independența financiară a

acesteia față de sursele împrumutate. Rezultatul analizei este evaluarea bunăstării financiare a
entității, starea patrimoniului ei, a activelor şi pasivelor bilanțului, a vitezei de rotație a capitalului,
eficacității mijloacelor utilizate, etc. În corespundere cu aceasta, rezultatele analizei economico-
financiare dau răspuns la întrebarea: ce metode de îmbunătățire a stării economice şi financiare a
întreprinderii pot fi aplicate la etapa dată?
În practica internațională există 3 metode privind analiza situației financiare:
1) Analiza pe verticală presupune aprecierea în dinamică a structurii activelor şi a surselor de
formare a lor;
2) Analiza pe orizontală cuprinde calcularea ratei de creștere, abaterii absolute a pârților
componente a activelor şi a surselor de finanțare a lor. În procesul acestei analize se
determină tendințele de modificare a indicatorilor.
3) Metoda ratelor (a coeficienților) examinează raporturile dintre active, surse de finanțare a
lor, venituri şi rezultate financiare. Este cea mai des utilizată metodă.
În procesul utilizării metodei ratelor trebuie de ținut cont de următoarele cerințe:
- se studiază o singură rată din grupul de rate reciproc substituibile;
- pentru o interpretare reușită e necesară calcularea ratelor pentru câteva perioade.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei poziției financiare servesc:
1. Situațiile financiare anuale sau semi anuale cu toate anexele;
2. Registrele evidenței contabile;
3. Registrele acționarilor.

-2-

Analiza activelor permite de a aprecia şi studia patrimoniul (mijloacele economice) de care

dispune entitatea pentru desfășurarea activității sale, indiferent de sursele de finanțare a acestuia.
Activele reprezintă o sursă controlabilă de entitate, ca rezultat al unor evenimente
trecute de la care se așteaptă beneficii economice viitoare IFRS.
Analiza modificărilor structurale ale patrimoniului se efectuează atât prin metoda verticală
şi orizontală, cât şi prin calcularea ratelor.
La primă etapă se studiază dinamica mijloacelor economice reflectate în activul bilanțului.
În acest scop se aplică analiza pe orizontală.

Tabelul 4.1

Analiza mărimii şi evoluției patrimoniului întreprinderii

La finele anului, lei Rata de

Nr. crt. Indicatori
precedent raportat creștere, %
1 2 3 4 5
1 Total activ 104530.6 107263.2 102.61
Active
1.1. 69706.8 71408.8 102.44
imobilizate
Active
1.2. 34823.8 35854.5 102.96
circulante
Veniturile
2 75068.5 79724.5 106.20
din vânzări

Analiza în dinamică a activelor presupune:

 100% < Rta < R vv
100% < 102,61 < 106,2

1) Determinarea creșterilor și/sau scăderilor valorii activelor pe fiecare compartiment în

parte cu identificarea cauzelor generatoare astfel:
ITA > 100 ceea ce înseamnă o creștere a valorii activelor de la un an la altul. Creșterea valorii
activelor se poate realiza prin achiziționarea imobilizărilor sau activelor circulante, extinderea sau
dezvoltarea activității, diversificarea activității, reevaluarea imobilizărilor corporale, creșterea
costului de achiziție unitar al materiilor prime, scăderii consumului specific, trecerea de la o
metodă de evaluare a stocurilor la alta, etc.
ITA = 100 indică o menținere în timp a aceleiași valori.
ITA < 100 ceea ce înseamnă o diminuare a valorii activelor de la un an la altul: amortizare, vânzare,
casare a activelor imobilizate, diminuarea ritmului de dezvoltare a activității, diminuarea
volumului fizic al vânzărilor, diminuarea costului de achiziție a materialelor, a duratei ciclului de
fabricație, etc.

2) Analiza corelativă a dinamicii activelor și dinamica volumului activității operaționale,

care se poate prezenta sub trei aspecte:
ITA < IVV – situația reflectă faptul că activele generează beneficii economice viitoare într-un ritm
superior dotării de care dispune, rezultând o creștere a gradului de utilizare a activelor. O astfel de
corelație între cei doi indicatori poate însemna: sporirea eficienței activelor pe total, sau pe fiecare
articol în parte utilizate de entitate, accelerarea vitezei de rotație a activelor, scăderea necesarului
relativ de activ, etc.
ITA = IVV – situația reflectă generarea beneficiilor economice în același ritm.
ITA > IVV – situația reflectă o diminuare a gradului de utilizare a activelor. O astfel de corelație
între cei doi indicatori poate însemna: diminuarea eficienței activelor utilizate de entitate,
reducerea vitezei de rotație, scăderea nivelului de eficiență al activelor.

Pentru o analiză pertinentă se adânci incursiunea pe articole de active pentru a identifica activele
care sunt utilizate mai puțin eficient.

Sau în alt mod:

Tabelul 4.1
Analiza pe verticală şi orizontală a patrimoniului
Perioada precedenta Perioada curenta Abaterea (+;-)
Activ
Suma, lei P, % Suma, lei P, % lei %
A 1 2 3 4
 TOTAL ACTIV 100 100 x

La următoarea etapă se examinează structura patrimoniului entității în funcţie de:

• durata de funcţionare utilă (rata imobilizărilor);
• destinaţia (rata patrimoniului cu destinaţie de producţie, rata activelor materiale pe termen
lung care neutilizate);
• predarea şi primirea în arendă (rata activelor arendate, rata activelor predate în arendă);
• gradul lichidității (rata activelor perfect lichide);
• depunerea în gaj (rata activelor depuse în gaj sau rata activelor degajate).
Modul de calcul al ratelor:
1) Rata imobilizărilor reflectă cota activelor imobilizate în sumă totală a patrimoniului
întreprinderii. La aprecierea acestui indicator e necesar de ţinut cont de nivelul de însuşire a
capacităţii de producţie. Creşterea în dinamică a ratei imobilizărilor în condiţiile unui grad scăzut
de utilizare a capacităţii de producţie reflectă o compoziţie fragilă a utilizării patrimoniului.
Ponderea ridicată (mai mare de 2/3 din activ) a imobilizărilor poate crea dificultăţi privind
achitarea datoriilor curente.
Rata imobilizărilor = AI/ TA * 100% producție (50-70); comerț (30-50)
Rata activelor circulante se află în dependenţă opusă cu rata imobilizărilor. Modificările
structurale ale patrimoniului în favoarea activelor circulante se explică prin depăşirea ritmului
creşterii activelor circulante asupra ritmului creşterii a activelor imobilizate.
Rata activelor circulante = AC/ TA * 100% = 100 - Rim

Corelaţia dintre activele circulante şi imobilizate caracterizează corelaţiile interne existente

între elementele patrimoniului reflectate în activul bilanţului. Nivelul ridicat al acestui coeficient
determină tendinţa spre accelerarea rotaţiei patrimoniului întreprinderii şi contribuie la eliberarea
numerarului.
Corelaţia între activele circulante şi imobilizate = AC/AI
Aceste trei rate sunt reciproc substituibile.

2) Rata patrimoniului cu destinaţie de producţie se foloseşte pentru caracterizarea

potenţialului productiv al întreprinderii. Ea reflectă ponderea patrimoniului întreprinderii care
poate fi direct utilizată, pentru fabricarea producţiei, prestarea serviciilor. Creşterea acestui
indicator în dinamică se apreciază pozitiv, fiindcă contribuie la sporirea volumului activităţii de
producţie.
Ponderea patrimoniului cu destinaţie de producţie = MF la valoare de bilanț (040) +
Stocuri (140-180) / Total active * 100 %
Producție (60-80)
 Coeficientul compoziţiei tehnice a întreprinderii. În condiţiile crizei economice şi inflaţiei acest
raport are o tendinţă negativă de descreştere, condiţionată de un şir de cauze: majorarea preţului
pentru mărfuri şi materiale stocate, plasarea mijloacelor libere pentru mărirea fizică a stocurilor în
calitate de protecţie contra devalorizării banilor, majorarea stocurilor producţiei finite din cauza
reducerii cererii.
Coeficientul compoziţiei tehnice a activelor = MF la valoare de bilanț / Active
circulante
3) Rata activelor perfect lichide ne arată dacă întreprinderea dispune sau nu de numerar
suficient pentru a a-și achita datoriile.
Rata activelor perfect lichide = N(250)/TA * 100%

4) Rata activelor gajate = AG/TA * 100%

Tabelul 4.2
Analiza structurii activelor prin metoda ratelor

Rate, Perioada Perioada

Abaterea
Modul de calcul precedentă curentă

1.Rata imobilizărilor
66.68554471 66.57343805 -0.1121
(AI/ TA * 100%)

2.Rpp 79.95 85.26 5.3100

3.Coeficient t 1.7775 1.9098 0.1323
4.Rata activelor
0.94 0.28 -0.6600
perfect lichide
5. Rag 5.5 5.593717137 0.0937

1. Având în calcul durata de funcționare a activelor,observăm că atât în anul precedent cît și

anul curent, 66% sunt active imobilizate, acest tip de structură a activelor aparține unei
entități cu activitate de producție.
2. În anul curent 85 la sută de active sunt direct utilizate pentru fabricarea producției.
Creșterea nivelului acestei rate cu 5.31% se apreciază pozitiv , deoarece contribuie la
sporirea volumului activității operaționale
4.Entitatea nu deține active perfect lichide, mai mult ca atât, rata acestora se reduce
drastic în dinamică.
5. 5% din activele sunt gajate.
 - 3–
Pentru aprecierea utilizării intensive a activelor, se calculează şi analizează viteza de rotație a
activelor. Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformare a activelor întreprinderii în
lichidități. Ele, deci caracterizează capacitatea activelor de a genera venituri. Esența calculului
ratelor de rotație a activelor constă în compararea ritmului de modificare a veniturilor din vânzări
şi valorii medii a activelor.
În teoria şi practica economică ratele de rotație a activelor se grupează în:
1. Ratei generalizatoare de rotație a activelor
2. Ratei de rotație a părților componente a activelor totale
3. Indicatori particulari ai rotației activelor circulante.

Ratele generalizatoare de rotaţie a activelor includ:

VV
Numărul de rotaţii ale
= Valoarea medie a .
activelor
Activelor
Numărul de rotaţii ale activelor sau viteza de rotație a activelor indică de câte ori vânzările
au reînnoit activele într-o perioadă. Ele indică eficiența cu care întreprinderea își utilizează toate
activele în obținerea veniturilor. Cu cât nivelul acestei rate e mai înalt, cu atât mai eficient au fost
utilizate activele întreprinderii.
Rata înzestrării Valoarea medie a
veniturilor din vânzări cu = Activelor .
active VV
Această rata caracterizează de câte active are nevoie întreprinderea pentru generarea
veniturilor din vânzări în valoare de un leu.

Durata de rotaţie a activelor =( 360 * Valoarea medie a Activelor) / VV , zile

Durata de rotaţie arată în câte zile are loc o rotaţie a activelor, adică perioada de timp (numărul
de zile) în care veniturile din vânzări reînnoiesc activele întreprinderii.
La prima etapă de analiză se apreciază evoluţia ratelor generalizatoare de rotaţie a activelor
în comparaţie cu realizările anului precedent. În mod normal numărul de rotații a activelor
trebuie să crească, iar celelalte două să se reducă.
Tabelul 4.3

Analiza ratelor generalizatoare de rotaţie a activelor

VV 75068.50 79724.50
Ta mediu 100837.80 105896.90
Nr. rotații 0.74 0.75
Înzestrare 1.34 1.33
Durata 483.58 478.18

La determinarea ratelor de rotaţie a părţilor componente ale activelor totale, suma

activelor totale se substituie cu valoarea părţilor componente ale acestora: mijloacelor fixe,
 activelor circulante (stocurile, creanţele curente etc.). De exemplu, pentru aprecierea utilizării
eficiente a activelor circulante este calculat următorul indicator:
VV
Numărul de rotaţii
ale activelor = .
circulante AC ( mediu)

D = (360 * AC ( mediu)) / VV

și așa la oricare dorim

Analiza ratelor de rotaţie a părţilor componente ale activelor totale, ca şi a ratelor

generalizatoare, poate fi efectuată în dinamică şi/sau în comparaţie cu datele prevăzute în Planul
de afaceri.

Analiza indicatorilor particulari ai rotaţiei activelor curente permite determinarea mai

exactă a influenţei modificării acestora asupra rotaţiei generalizatoare a activelor curente şi
urmărirea fazelor la care a avut loc accelerarea sau încetinirea rotaţiei acestora.

NRst = CV / St ( mediu)
360 * St ( mediu) - rind 140 - 180
Durata medie
a rotaţiei St =
În câte zile materia primă devine
produs finit
CV – 020 SPP

NRcr = VV cred / Cr (
mediu)

Durata medie
de încasare a CC 360 * Cr ( mediu) rînd 190 - 240
În câte zile creanțele se transforma =
în bani VV în credit Dt221 Ct 611

NRdc = Chop / Dc ( mediu)

Durata medie 360 x DC ( mediu) – r580

=
de achitare a DC Chop

Chop = Cv + Ch distr + Ch adm + AchOp – Ch imp venit

020 + 050 + 060 + 070 + 110

arată în cât timp ne achităm cu furnizorii noștri

 Aplicarea coeficienţilor particulari de rotaţie permite calcularea normativului fondului de
rulment.
Prin normativul fondului de rulment se înţelege acea mărime minimă de active circulante
necesară pentru ca întreprinderea să funcţioneze normal.
În teoria şi practica economică se utilizează o mulţime de metode pentru determinarea
normativului fondului de rulment, fiecare caracterizându-se prin avantajele şi dezavantajele sale.
Una din cele mai simple şi frecvent aplicate în practica economică metode o constituie metoda de
calculare a normativului fondului de rulment în baza duratei ciclului financiar.
Ciclul financiar reprezintă perioada dintre momentul achitării materialelor procurate şi
momentul încasării numerarului de la realizarea producţiei fabricate, în decursul căreia
întreprinderea trebuie să posede active circulante suficiente.
Conţinutul metodei se prezintă în felul următor: pentru determinarea normativului fondului
de rulment la perioada rotaţiei stocurilor se adaugă perioada încasării creanţelor şi se scade
perioada achitării datoriilor curente, iar rezultatul obţinut se înmulţeşte cu vânzările medii pe zi.

În calitate de sursă de informaţii, în ambele cazuri, serveşte Planul de afaceri. Calcularea

normativului fondului de rulment presupune aplicarea coeficienţilor particulari de rotaţie pentru
efectuarea următoarelor etape.
Se determină durata de rotaţie a stocurilor (St), durata de rotaţie a creanţelor curente (CC)
și durata de rotaţie a datoriilor curente (DC):

Apoi, se determină durata ciclului operațional și financiar în zile:

Durata ciclului
= Dst + Dcr
operațional

Durata ciclului
= CO – DDC
financiar
Se calculează normativul fondului de rulment în lei:

Normativul fondului VV
= CF x
de rulment 360

Tabelul 4.4
Calculul normativului fondului de rulment în baza duratei ciclului financiar

Indicatori Anul curent

1. VV 79724.50
2. VV în credit 56820.30
3. CV, mii lie 63120.70
4. Chop, mii lei 76903.80
5. St mediu, mii lei 22327.80
6. Cr mediu, mii lei 12293.80
7. Dc mediu, mii lei 9518.84
 8. Dst= ( 360* St med) / CV,zile 127.34
9. Dcr = ( 360* Cr med) / VV
cred,zile 77.89
10. Ddc = ( 360* Dc med) /
Chop,zile 44.56 Pentru desfășurarea normală a
11. CO = Dst + Dcr, zile 205.23 activității operaționale, entitatea în
12. CF = CO - Ddc, zile 160.67
cursul anului de gestiune are nevoie
13. NRF = CF * (VV / 360) ,mii lei 35582.53
de un fond de rulment în valoare de
35581.5 mii lei.
Pentru a produce și a vinde are nevoie de 205 zile.

AN = TA – TD
AN = TA – DTL – DC = Cpr

- 4-
Activele nete reflectă mărimea patrimoniului care este format numai pe seama surselor
proprii şi nu este împovărat cu datorii. Cea mai simplă modalitate de determinare a valorii de bilanţ
a activelor nete este următoarea:
Active nete =

În practica mondială uneori pentru determinarea patrimoniului net din componenţa

activelor se exclud în prealabil bunurile învechite, creanţele dubioase, imobilizări necorporale, şi
alte elemente patrimoniale care nu pot fi comercializate întotdeauna în caz de necesitate.
Analiza patrimoniului net se efectuează nemijlocit în dinamică. Patrimoniul net trebuie să fie
pozitiv şi crescător, ceea ce va reflecta o gestiune economică sănătoasă a întreprinderii.
Pentru o apreciere mai completă a utilizării patrimoniului net al entității se impune o analiză
comparativă între indicele patrimonilui net, indicele veniturilor din vânzări și cel al profitului până
la impozitare.
1) RAN > RVV > RPPI
Situația se apreciază nefavorabilă, deoarece reflectă o utilizare ineficientă a patrimoniului
net.

2) RAN = RVV = PPI

Situația se apreciază ca fiind normală

3) RAN < RVV < RPPI

Situația reflectă o utilizare eficientă a patrimoniului net, în sensul că utilizarea rațională a
patrimoniului net s-a reflectat în creșterea veniturilor din vânzări pe de o parte și în
reducerea costurilor și îmbunătățirea calității producției pe de altă parte, asigurând efecte
superioare efortului financiar depus
 Tabelul 4.5

Analiza mărimii şi evoluţiei patrimoniului net

Nr. La finele anului, lei Ritmul creşterii,
Indicatori
crt. precedent curent %
1 2 3 4 5
1. AN 390 104.2
2. VV 010 75.. 79.. 106.2
3. PPI 109,7

104,2 < 106,2 < 109,7

Se apreciază ca fiind o situație favorabile, efectele depășesc efortul financiar depus de entiate.

Valoarea patrimoniului net (activelor nete) se foloseşte la efectuarea multiplelor operaţiuni

economice, ca de exemplu: la evaluarea patrimoniului întreprinderii în scopul acţionării,
privatizării, vânzării, moştenirii, la depunerea întreprinderii în gaj (ipoteca de întreprinzător),
asigurarea bunurilor întreprinderii contra daunelor, reorganizarea întreprinderii (fuziunea,
divizarea etc.), la evaluarea pachetelor de acţiuni (cotelor de participaţie) pentru răscumpărarea,
depunerea în gaj şi alte scopuri în condiţiile lipsei preţurilor de piaţă şi altele. Vom exemplifica
una din situaţiile menţionate mai sus.
Exemplul

Unul din acţionarii întreprinderii analizate a propus societăţii să răscumpere 800 acţiuni ordinare
deţinute. Cu ajutorul valorii activelor nete la sfârşitul anului de gestiune, vom determina valoarea de
negociere a pachetului de acţiuni în condiţiile lipsei preţurilor de piaţă (acţiunile întreprinderii nu se cotează
la bursă de valori, tranzacţiile pe piaţă extrabursieră cu acţiunile emise nu au fost înregistrate).

Tabelul 4.6

Determinarea valorii de negociere a pachetului de acţiuni propus pentru răscumpărare

Sursa de
Denumirea indicatorului, unitatea de Mărimea
informaţii, modul
măsură indicatorului
de calcul
1) TA 310
2) TD 440-580
3) AN (1-2) 93888830
date generale
4) Nr acțiuni aflate în circulație 010 6086209
 5) Active nete la o acțiune aflată în
circulație 3 : 4 15.42648798
6) Nr. acțiuni pentru răscumpărare date probleme 800
7) Valoarea de negociere a
pachetului de acțiuni propuse spre
răscumpărare 5 x 6 12341.19039

Entitatea nu trebuie să accepte un preț mai mare de 12341 mii lei pentru a răscumpăra aceste
acțiuni

-5-

În teoria şi practica economică există două variante (modalități, metode) de determinare a

fondului de rulment (capital de lucru).
AI = CP + DTL
AC = DC

FR = CP + DTL – AI
FR = AC - DC

• Fondul de rulment este depășirea activelor circulante asupra datoriilor curente

• Fondul de rulment este o parte din capitalul permanent îndreptat spre finanțarea activelor
circulante

Este evident că rezultatele obținute prin ambele modalități de calcul al fondului de rulment
trebuie să fie absolut identice. Orice necorespundere demonstrează prezenta greșelilor în calculele
efectuate sau în Bilanț.

Tabelul 4.7
Calculul fondului de rulment
Nr. crt. Indicatori Anul precedent Anul curent
1 2 3 4
1 Prima variantă de calcul

1.1. Activele circulante

34,823,805.00 35,854,488.00
1.2. Datoriile curente 7,867,247.00
11,170,440.00
1.3. Fondul de rulment (rd.1.1 – 1.2)
23,653,365.00 27,987,241.00
 2 A doua variantă de calcul

2.1. Capitalul propriu

90,101,823.00 93,888,830.00
2.2. Datoriile pe termen lung 3,258,360.00 5,507,172.00
2.3. Capitalul permanent (rd.2.1.+ 2.2.)
93,360,183.00 99,396,002.00
2.4. Activele imobilizate
69,706,818.00 71,408,761.00
2.5. Fondul de rulment (rd.2.3 – 2.4)
23,653,365.00 27,987,241.00

De regulă, în urma desfășurării activității economice eficiente, întreprinderea reușește să

majoreze mărimea reală a fondului de rulment. Totodată, creșterea mărimii fondului de rulment
nu întotdeauna înseamnă satisfacerea nevoilor curente ale întreprinderii. În această privință devine
necesară analiza respectării normativului fondului de rulment.
În urma confruntării mărimii reale a fondului de rulment cu normativul acestuia, se stabilesc
trei diferite situații. O variantă optimă se consideră cazul când valoarea efectivă a fondului de
rulment coincide cu mărimea programată. Mai frecvente sunt următoarele abateri:
- excedentul fondului de rulment, în cazul când valoarea lui depășește mărimea necesară;
- deficitul fondului de rulment, în cazul când valoarea lui este mai mică decât mărimea
necesară.
Este de menționat faptul că ambele abateri (excedentul şi deficitul) influențează negativ
asupra situației financiare a întreprinderii.
Deficitul fondului de rulment este mult mai periculos şi nedorit, pentru că poate crea:
- staționări în procesul desfășurării activității operaționale din cauza lipsei resurselor
materiale
- reținerea salariilor
- amenzi, penalități de plătit creditorilor, furnizorilor, bugetului în legătură cu încălcarea
termenelor de achitare
- falimentul entiății

Excedentul fondului de rulment, cu toate că este mai preferabil, are, de asemenea, o serie
de urmări financiare negative:
- micșorarea rentabilității veniturilor
- învechirea, deteriorarea și pierderea stocurilor excedente de mărfuri și materiale
- cheltuieli suplimentare privind păstrarea și asigurarea acestora

Tabelul 4.8
Analiza respectării normativului fondului de rulment
(în lei)
Nr. Anul
Indicatorii Anul curent
crt. precedent

1 2 3 4
 1 Suma efectivă a fondului de rulment 27,987,241.00
23,653,365.00

2 Normativul fondului de rulment 21500000 35582534.74

3 Excedentul fondului de rulment ( Ef FRN > NFR) 2,153,365.00

4 Deficitul fondului de rulment ( Ef FRN < NFR ) (7,595,293.74)

Din datele tabelului se constată că la sfârșitul anului precedent la entitate a existat

un excedent al fondului de rulment în comparație cu normativul acestuia în sumă de
2153365 lei.
În cursul anului curent situația este mai rea și la sfârșitul perioadei la entitate se
constată deficitului fondului de rulment în sumă de 7595293,74 ( mai mic în comparație cu
normativul prestabilit). Acest fapt condiționează necesitatea apelării la surse de finanțare
din exterior.

Analiza surselor disponibile se începe cu stabilirea mărimii lor la începutul şi sfârșitul anului
analizat, iar în continuare se trece la evidențierea cauzele reducerii, sau majorării activelor
circulante nete, adică factorii care au contribuit la modificarea lor.
Factorii de influență sunt:
- Modificarea CP ( direct)
- Modificarea DTL ( direct)
- Modificarea AI ( active imobilizate ) ( indirect)

Între factorii de influență persistă legătura aditivă (formula 2), deci calculul influenței
factorilor se va face aplicând metoda balanțieră. Datele inițiale trebuie preluate din Bilanț.
Tabelul 4.9
Analiza factorială a fondului de rulment

Anul Anul
Indicatori precedent curent Abaterea Rez infl
CP 90,101.82 93,888.83 3,787.01 3,787.01

DTL 3,258.36 5,507.17 2,248.81 2,248.81

AI 69,706.82 71,408.76 1,701.94 (1,701.94)

FRN 23,653.37 27,987.24 4,333.88 x

Verificare: sumele rezultatelor = 4333.88

Datele tabelului atestă că la entitatea analizată mărimea efectivă a fondului de rulment s-a
majorat în anul curent față de cel precedent cu 4333.88 mii lei. Această majorarea se
datorează creșterii mărimii capitalului propriu cu 3787.01 mii lei și a surselor de finanțare
pe termen lung cu 2248.81. Majorarea investițiilor privind activele imobilizate au avut o
influiență negativă, diminuînd FRN cu 1701.94 mii lei.
 -6–

Din punct de vedere al conţinutului economic, sursele de finanţare (formare) a activelor

reprezintă totalitatea drepturilor proprietarilor şi obligaţiilor agentului economic. Componenţa
surselor de finanţare a activelor, predominarea anumitor componente asupra altora, evoluţia
structurii pasivelor în mod direct determină stabilitatea şi independenţa financiară a întreprinderii.
Analiza surselor de formare a activelor întreprinderii porneşte de la aprecierea generală a
structurii pasivelor. În acest scop se calculează şi se interpretează un şir de rate reciproc
interschimbabile, care în literatură specială se numesc coeficienţi ai structurii capitalului,
independenţei financiare, de acoperire, de solvabilitate, de îndatorare sau coeficienţi ai capacităţii
de plată. Toţi coeficienţii pentru aprecierea generală a structurii surselor de formare se determină
ca raportul între diferite părţi componente ale formulei:
Active = Pasive = CP + DTL + DC

1. Rata autonomiei globale (Ra) reflectă gradul în care capitalul propriu al întreprinderii asigură
autofinanţarea activităţii de producţie şi se calculează prin relaţia:
Ra = CP / Pasiv

Acest indicator reflectă aportul capitalului propriu în finanţarea tuturor elementelor patrimoniale
ale întreprinderii. Ea caracterizează ponderea capitalului propriu în totalul surselor de finanțare.
Majoritatea specialiștilor recomandă ca satisfăcătoare această rată atunci când ea constituie peste
33%, iar intervalul de siguranță (33% - 100%)..
2. Rata de îndatorare indică nivelul de îndatorare al întreprinderii şi oscilează în limitele 0-0,5.
El poate fi calculat prin două relaţii:
a)Rd= 1 - Ra
b)Rd = (DTL + DC) / Pasiv
Cu cât coeficientul respectiv este mai mic, cu atât securitatea financiară a întreprinderii este mai
stabilă. Deci, după conţinutul său caracterizează dependenţa financiară a întreprinderii şi gradul
de risc al politicii sale financiare atât curente, cât şi previzionale. Micşorarea acestui indicator în
dinamică se apreciază pozitiv.
3. Rata pârghiei financiare (rata îndatorării globale, coeficientul corelației dintre
sursele împrumutate și proprii, rata levierului financiar) - reprezintă unul din indicatorii ce
caracterizează stabilitatea financiară a entității. Evoluția ascendentă a acesteia este apreciată
negativ, deoarece generează reducerea stabilității financiare. Limita superioară general acceptată
este de 200 %. Dacă entitatea va înregistra o valoare de peste 200%, solvabilitatea financiară a
acesteia va fi afectată.
𝐑𝐚𝐭𝐚 𝐩â𝐫𝐠𝐡𝐢𝐞𝐢 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫𝐞 = Surse împrumutate/ Surse proprii x 100
Rata pârghiei financiare este unul din principalii indicatori ai stabilității financiare. În cazul
determinării acesetei rate sub incidenţa politicii financiare a entității, ce reprezintă un aspect
fundamental al riscului financiar, și prezintă interes în mod special pentru acţionari, trebuie luate
în calcul doar datoriile financiare pe termen lung şi pe termen scurt, adică doar cele generatoare
de cheltuieli cu dobânzi.

4. Rata solvabilităţii generale (Rsg) exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu

activele totale de care dispune întreprinderea. Mărimea acestei rate trebuie să fie mai mare ca 2 şi
se calculează prin relaţia:
Rsg = Activ / ( DTL + DC )
Majorarea acestui indicator în dinamică se apreciază pozitiv.
 5. Rata dependenței financiare (rata generală de acoperire a capitalului propriu) este inversa
ratei autonomiei globale, care arată că, la primele 100%, activele entității sunt finanțate pe seama
surselor proprii, iar, valoarea ce depășește 100%, denotă activele finanțate pe seama surselor
împrumutate. Astfel, dacă valoarea acesteia este de 100%, înseamnă că toate activele firmei sunt
formate doar în baza capitalului propriu.
Rata dependenței financiare = A / CP
Este de menţionat că utilizarea simultană a coeficienţilor nominalizaţi mai sus la analiza structurii
surselor de finanţare nu se consideră raţională.
Tabelul 4.10
Analiza coeficienților structurii surselor de finanțare a activelor

Anul Anul Anul

Denumirea coeficientului Anul curent
precedent precedent curent
1 2 3 2 3
Ra = CP / Pasiv 0.862 0.875 86.197 87.531
1.33
Rd= 1 - Ra 0.138 0.125 13.803 12.469
-1.33
Rata pârghiei financiare = Surse
împrumutate/ Surse proprii x 0.160 0.142 16.014 14.245
100 -1.77
Rsg = Activ / ( DTL + DC ) 7.245 8.020 7.245 8.020
0.78
Rata dependenței financiare = A / CP 1.160 1.142 116.014 114.245
-1.77

Datele tabelului atestă un nivel destul de înalt al independenței financiare a entității față de
sursele împrumutate. Această concluzie reiese din faptul că în structura surselor de finanțare
a patrimoniului prevalează sursele proprii de finanțare. Astfel, în anul precedent cota
capitalului propriu în pasivul entității a constituit 86.19%, majorîndu-se cu 1.33%
comparativ cu anul precedent, respectiv cota surselor împrumutate a scăzut de la 13,81 la
12.47%.
Concluzia generală este că entitatea analizată dispune de un grad foarte înalt de
autofinanțare
 Pentru majoritatea agenților economici capitalul propriu constituie o sursă de finanțare
de primă importanță. De aceea mărimea, structura şi modificările capitalului propriu prezintă un
interes deosebit pentru toate grupele de utilizatori.
Ca obiect al analizei, capitalul propriu se studiază din mai multe puncte de vedere prin
efectuarea următoarelor etape.
Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului propriu. În primul rând, se examinează
mărimea absolută şi evoluţia capitalului propriu în dinamică. În mod normal, întreprinderea
reuşeşte să crească valoarea capitalului propriu în urma desfăşurării activităţii economice. Şi
invers, reducerea capitalului propriu, mai ales apariția valorii negative a acestuia, indică existenţa
tendinţelor defavorabile în dezvoltarea întreprinderii.
Analiza structurii capitalului propriu. În continuare se studiază modificările survenite în
componenţa capitalului propriu, pentru că nu întotdeauna, odată cu creşterea valorii acestuia, are
loc şi îmbunătăţirea „calităţii” din punct de vedere structural.
Analiza suficienței capitalului social. La această etapă se compară valoarea nominală a
capitalului social cu cerințele legislației în vigoare referitoare la mărimea minimă a capitalului
social al agenților economici respectivi. Pentru SRL nu are limită lei, SA – 20000 lei.
Analiza corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social. Această etapă este deosebit de
importantă pentru aprecierea situației financiare a societăţilor pe acţiuni. Necesitatea reiese din
următoarea condiţie a legislaţiei în vigoare: valoarea activelor nete ale societăţii pe acţiuni nu poate
fi mai mică decât mărimea capitalului ei social. În acest context se determină şi se apreciază rata
corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social:

Rata corelaţiei dintre activele nete Active Nete

=
şi capitalul social Capital Social

Nivelul supraunitar al raportului nominalizat indică respectarea cerinţelor legislative. Dacă

coeficientul în cauză este subunitar, societatea pe acţiuni nu are dreptul să plătească dividende, să
emită hârtii de valoare. Adunarea generală a acţionarilor este obligată să ia decizia cu privire la
reducerea capitalului social şi/sau depunerea aporturilor suplimentare de către acţionari pentru
majorarea activelor nete sau la lichidarea societăţii. În caz contrar, lichidarea societăţii poate fi
efectuată potrivit hotărârii instanței judecătorești la adresarea oricărui acționar sau a Comisiei
Naționale a Valorilor Mobiliare.
Tabelul 4.11

Calculul ratei de corelatei dintre activele nete şi capitalul social

Anul
Nr. crt. Indicatori Anul curent
precedent

1 2 3 4

1 Capital social, lei 24344836 24344836

2 Total active, lei 104530623 107263249
3 Datorii pe termen lung, lei 3258360 5507172
4 Datorii curente, lei 11170440 7867247
5 Active nete, lei (rd.2 – rd.3 – rd.4) 90101823 93888830
Rata corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social,
4 3.70 3.86
coef. (rd.5 : rd.1)
 Activele nete de 3 ori acoperă capitalul social al entității.

Din datele tabelului rezultă că la entitatea analizată corelația dintre activele nete și capitalul
social este destul de favorabilă, astfel în anul precedent activele nete de 3,7 ori au acoperit mărimea
capitalului social iar la sfîrșitul anului curent mărimea capitalului social a fost depășită de 3,86 ori,
în dinamică se constată o majorare a ratei de corelație dintre acești 2 indicatori și se constată
respectarea deplină cu cerințele legislației

Pentru analiza multilaterală a datoriilor se efectuează următoarele etape analitice.

Analiza mărimii şi evoluţiei datoriilor. În acest scop se folosește analiza care implică
calculul indicatorilor relativi de modificare a datoriilor faţă de perioada precedentă în comparaţie
cu modificarea volumului vânzărilor şi totalului surselor de finanţare.
Analiza structurală a datoriilor pe termenul de atragere. În acest context se calculează şi
se interpretează următorul coeficient:

Rata DTL * 100%

datoriilor pe
=
termen lung TD
( > 50% )

Acest raport reflectă cota împrumuturilor cu durata mai mare de un an în suma totală a
datoriilor întreprinderii. Creşterea în dinamică a acestui coeficient contribuie la majorarea
capitalului permanent, pe seama căruia se finanţează activele pe termen lung. Practic aceasta
înseamnă că firma cu rata ridicată de atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate are
posibilităţi mai mari pentru efectuarea investiţiilor capitale, adică pentru dezvoltarea potenţialului
de producţie (reînnoirea utilajului, modernizarea tehnologiei etc.).
Analiza structurală a datoriilor în dependenţă de origine (provenienţă). La aplicarea
acestui criteriu de analiză datoriile, indiferent de termenul acestora, se unesc în grupe în
dependenţă de categoria partenerilor de afaceri cui întreprinderea este datoare. Din punctul de
vedere al riscului de a nimeri sub influenţa externă sau riscului de faliment, cele mai periculoase
sunt datoriile faţă de bănci comerciale şi buget. De aceea în cursul analizei cu o atenţie deosebită
se examinează următorul coeficient de structură a datoriilor:

Rata creditelor Total Credite Bancare * 100%

=
bancare Total datorii

Rata datoriilor la buget = Datorii fata de buget / Total datorii * 100%

Dacă coeficientul în cauză creşte stabil în dinamică, devine strict necesară aprecierea
raţionalităţii atragerii surselor împrumutate. În mod asemănător poate fi calculată rata datoriilor
faţă de buget. Pentru aprecierea nivelului acestui indicator este necesar să se ia în consideraţie
starea datoriilor pe termen scurt în funcţie de expirarea termenului de achitare (durata de întârziere
la achitare).
Analiza gradului de îndatorare pe termen lung.

Rata îndatorării la termen (rata de îndatorare pe termen lung față de capitalul permanent,
coeficientul de atragere pe termen lung a surselor împrumutate) –evoluția ascendentă a acestei
rate, reflectă majorarea riscului potențial al creditorului de a se afla sub influența externă care nu
poate fi controlată de către managerii entității sau proprietarii ei. În practica mondială, contractele
de credit deseori conțin prevederi care sistează riscul maxim de creditare prin intermediul anumitor
 restricții privind ponderea datoriilor în capitalul permanent. Se consideră convenabil nivelul optim
al acestei rate de 26% - 40%. În cazul depășirii acestui nivel, atragerea suplimentară de surse
împrumutate pe termen lung urmează a fi stopată.

𝑫𝑻𝑳
𝐑𝐚𝐭𝐚 î𝐧𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫ă𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐚 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 = x 100
𝑪𝑷𝒓“𝑫𝑻𝑳

Analiza deservirii datoriilor. Atragerea surselor împrumutate presupune după sine şi

suportarea cheltuielilor financiare, legate de deservirea datoriilor. În acest context, în cadrul
analizei deservirii datoriilor, se examinează

Rata (capacitatea)
PPI + dobinda de plata
de acoperire a PBIT
= =
dobânzii cu profitul Dobanda de plata Dobanda de plata

Rata (capacitatea) de
acoperire a dobânzii cu = Flux de numerar ( act. Op ) + Dobanda
fluxul de numerar Dobanda

Rezultatele obţinute în urma calculelor caracterizează nivelul de protecţie a creditorilor de

posibilitatea neachitării dobânzii pentru creditele acordate. Este evident că, în mod normal,
capacitatea de acoperire a dobânzii trebuie să fie supraunitară. O mărime subunitară a acestui
coeficient este foarte periculoasă şi exprimă o situaţie dificilă, determinată de contractarea unui
volum de credite, care depăşeşte posibilităţile de plată a dobânzilor aferente.

Tabelul 4.12
Analiza coeficienţilor deservirii datoriilor
Anul Anul de
Nr. Denumirea ratei
precedent gestiune
1 2 3 4
2 Rata de acoperire a dobânzii cu profitul 14.39 8.43

Rata de acoperire a dobânzii cu fluxul de

3 - 3.63
numerar

curent precedent
1) PPI 3055906 3354844
2) FNAO -617279 1187965
3) Dobanzi 228210 451396

In anul precedent entitatea nu a putut face fata dobinzii.

-7-
Apariţia creanţelor şi a datoriilor curente în circuitul economic al întreprinderii este
determinata de legăturile reciproce între intreprinderea în cauza cu funizorii şi clienţii săi.
 Creanţele – sursele proprii sustrase din circulaţie şi folosirea lor de către alţi agenţi
economici.
Datorii curente – sursele altor agenţi economici atrase în circuitul întreprinderii date.

Analiza creanţelor şi datoriilor curente cuprinde următoarele etape.

I. Analiza modificării mărimii absolute şi relative a creanţelor şi datoriilor curente în

dinamică.

În acest scop se calculează rata de creştere a creanţelor (datoriilor curente). În vederea

formulării unor concluzii corecte, rata de creştere al creanţelor, îndeosebi a celor comerciale,
trebuie să fie comparat cu rata de creştere a vânzărilor. Rata de creştere a vânzărilor urmează să
depăşească rata de creştere a creanţelor.

Tabelul 4.13
Evoluţia generală a dinamicii creanţelor şi datoriilor curente
Evoluţia generală a dinamicii creanţelor şi datoriilor curente
Abaterea
Anul Anul Rata de
Indicatori
precedent curent creştere, %
absolută
1 2 3 4 5
Creanțe
12114.36 12473.2 358.84 102.96
curente
Datorii
11170.44 7867.25 -3303.19 70.43
curente
VV 74550.31 79299.80 4749.50 106.37

rata de creștere a creanțelor este justificata,deoarece

106,2 > 102.96

II. Analiza structurii creanţelor şi datoriilor curente în dinamică.

În acest scop se calculează cota creanţelor (datoriilor curente) în valuta bilanţului.
Tabelul 4.14

Analiza ponderii creanţelor şi datoriilor curente în

activele şi pasivele întreprinderii
Anul Anul
Indicatori
precedent curent
 1) CC ( 190- 240) 12114.36 12473.2

2) DC ( 580) 11170.44 7867.25

3) AC ( 300) 34823.81 35854.49

4) TD ( 580 + 440) 14428.8 13374.42
5) TA = TP ( 310) 104530.62 107263.25
6) CC / AC *100 34.79 34.79
7) CC / TA * 100 11.59 11.63
8) DC / TD *100 77.42 58.82
9) DC / TP * 100 10.69 7.33

III. Analiza creanţelor şi datoriilor curente după expirarea termenului de achitare a

acestora.
În acest scop se calculează ponderea decontărilor curente (la care termenul de plată n-a sosit) şi
ponderea decontărilor cu termenul expirat.
Existenţa creanțelor și datoriilor curente cu termenii de achitare expiraţi ne mărturiseşte de
neajunsuri financiare serioase în activitatea întreprinderii, care cere evidenţierea cauzelor ce au
determinat aceste neachitări în timp, şi de luat în calcul dacă aceste creanțe și datorii după natura
lor sunt motivate sau nemotivate.

-8-

Prin lichiditate se subînțelege capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile curente.

Lichiditatea este cel mai important criteriu în determinarea capacității de plată a întreprinderii, prin
urmare, criteriul de bază în evaluarea riscului de faliment. Lichiditatea întreprinderii se evaluează
prin mai multe metode, touşi cea mai des utilizată este metoda expresă în baza următorilor
coeficienți relativi: lichiditatea curentă, lichiditatea intermediară şi lichiditatea absolută.
Lichiditatea curentă, după conținut reflectă posibilitatea de stingere a datoriilor curente
prin intermediul activelor circulante. Acest coeficient se calculează ca raportul dintre suma totală
a activelor circulante la suma totală a datoriilor curente.
Lc = AC ( 310) / DC ( 580 ) trebuie să fie de la 2 pana la 2.5
Coeficientul dat arată în ce măsură datoriile curente ale întreprinderii sunt asigurate cu
activele ei circulante. Dacă valoarea indicatorului este subunitară, aceasta înseamnă că valoarea
datoriilor curente depășește valoarea activelor circulante, ceea ce presupune posibilitatea apariției
unui înalt nivel de risc în activitatea de antreprenorial, deoarece insuficiența de mijloace lichide
poate duce la falimentul întreprinderii. Concomitent, unui nivel scăzut de lichiditate îi este
caracteristic riscul ce apare în rezultatul unei insuficiente comercializări a producției sau a unei
slabe organizări a procesului de aprovizionare tehnico-materială., etc
Valoarea normativă (critică) a coeficientului dat în diferite publicații este diferită, dar
totdeauna supraunitară. În practica țârilor dezvoltate valoarea normativă a acestui coeficient pentru
diferite ramuri variază de la 2,0 până la 2,5. În calculul acestui coeficient sunt cointeresați
potențialii acționari şi investitori.
Lichiditatea intermediară reflectă cota datoriilor curente pe care întreprinderea este capabilă
să le achite prin mobilizarea numerarului, investițiilor pe termen scurt şi a creanțelor curente.
Li = ( AC – St – AAC ) / DC
Li = ( N + Inv t/s + CR c) / DC
Să fie înre ( 0.7 – 1 )
 Teoretic optim se consideră valoarea coeficientului lichidității intermediare egal cu o unitate
sau mai mare, dar e puțin probabil, ca simultan toate creanțele curente să fie achitate, de aceea în
practică, valoarea coeficientului dat este cu mult mai redusă. Totuși, se consideră că valoarea
teoretic justificată a acestui indicator în așa țâri ca Republica Moldova trebuie să oscileze în
diapazonul 0,7 – 0,8 puncte. În calculul acestui coeficient sunt cointeresați creditorii.
Lichiditatea absolută, caracterizează ce cotă a DC întreprinderea e capabilă să achitate
imediat, nemijlocit cu N.
La = Numerar / Datorii Curente
Limita inferioară recomandabilă pentru acest coeficient este de la 0,20 până la 0,25 puncte.
În practica țârilor în curs de dezvoltare în condițiile crizei neplăților se consideră, că valoarea
coeficientului lichidității absolute trebuie să depășească 0,50 puncte. În calculul acestui coeficient
sunt cointeresați furnizorii.
Tabelul 4.15
Analiza lichidității

Metoda de Anul Abaterea

Coeficienţii Anul curent
calcul precedent (+;-)

L curentă (2,0 – 2,5) 3.11 4.56 1.45

L intermediară (0,7 - 0,8) 1.17 1.62 0.45

L absolută (0,2 - 0,25) 0.09 0.04 -0.05

Observăm că atît lichiditarea curentă cât și cea intermediară depășesc limitele teoretice atât
în anul curent cât și precedent, ceea ce denotă existența unor stocuri excesive și a
creanțelor compromise. Dar în ceea ce privește lichiditatea absolută , aceasta nu atinge
nivelul teoretic.

Tema 6. Analiza fluxurilor de numerar

1. Analiza mărimii; componenței și evoluției fluxurilor de numerar
2. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor

-1–
Analiza generală a fluxurilor de numerar

După esența economică, fluxurile de numerar reprezintă încasările (afluxurile) şi plățile

(retragerile) de numerar efectuate în cursul perioadei de gestiune respective. Diferența dintre suma
încasărilor şi plăților constituie fluxul net de numerar.
Analiza se începe cu aprecierea generală a fluxurilor de numerar, adică cu studierea
modificărilor survenite în mărimile absolute ale acestora în comparație cu perioada precedentă
şi/sau nivelului prognozat. Aprecierea modificărilor depistate se efectuează pornind de la
următoarele considerente:
1. desfășurarea reușită a activității operaționale ( de bază ) - trebuie să genereze flux net
pozitiv din această activitate
2. menținerea și dezvoltarea potențialului economic ( activele imobilizate ) al entiății
condiționează flux net negativ din activitatea de investiții
3. fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară ( în caz de necesitate) ,
trebuie să compenseze fluxul negativ din activitatea de investiții

Nerespectarea primei şi ultimei condiții provoacă scăderea soldului numerarului şi

insolvabilitatea entității. Neglijarea celui de-al doilea aspect determină reducerea potențialului
întreprinderii în perspectivă.
Tabelul 6.1
Evoluția fluxurilor de numerar
(în lei)

Indicatori Precedent Curent Abaterea

FNAO 080 (617,279.00) 1,187,965.00 1,805,244.00
FNAI 140 129,417.00 (112,449.00) (241,866.00)

FNAI 200 1,436,050.00 (1,672,592.00) (3,108,642.00)
FN total
210 948,188.00 (597,076.00) (1,545,264.00)

Din tabel observăm obținerea în anul curent a unui flux net total negativ în valoarea de 597076
lei, totuși luînd în considerare că în anul curen:
1. Entitatea obține flux net din activitatea de bază
2. Entitatea își îndreaptă numerarul încasat pentru procurarea activelor imobilizate, apreciem
situația privind fluxul de numerar fiind mai avantajoasa.

- 2-

Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor

 În cadrul analizei fluxului de numerar se calculează şi se interpretează următorii
coeficienți.

FNAO
Rata suficienței
= Proc AI + Creșterea
fluxului de numerar
storcurilor + Plata
dividendelor
Procentul Activelor Imobilizate – rind 100 SF
Cresșterea stocurilor = Stocuri anul curent ( 140 – 180) – Stocuri anul precedent ( 140 – 180)
Plata dividendelor = rînd 170 SFN

Rsfn = 1187965 / ( 112449 + 1299120 ) = 0,85

Coeficientul (rata) suficienței fluxului de numerar în mod normal trebuie să fie supraunitar şi
permite aprecierea capacității întreprinderii de a-şi acoperi necesitățile creșterii potențialului
productiv şi plății dividendelor prin autofinanțare (cu disponibilul bănesc obținut în urma activității
operaționale).

Rata de acoperire a datoriilor

= FNAO
cu fluxul de numerar
DTL + DC
Radfn = 1187965 / ( 5507172 + 7867247 ) = 0.09

Această rată indică posibilitatea recuperării sumelor datorate prin disponibilul bănesc obținut în
urma activității operaționale. Acest coeficient frecvent se folosește în practica occidentală pentru
aprecierea credibilității întreprinderii în special în cazul acordării creditelor pe termen lung. Rata
de acoperire a datoriilor cu fluxul de numerar se aplică şi pentru clasarea (rating-ului)
obligațiunilor emitentului.

Rata suficienței Numerar disponibil

activelor perfect =
Plăți operaționale medii pe zi
lichide

Numerar disponibil = 250 , 260

Plăți operaționale medii pe zi = SFN( 020 + 030+ 040+050+070) / 360 – arată numărul de zile în
decursul cărora entitatea poate face față plăților sale pentru activitatea sa de producție

Rsapl = 1,2 zile

Această rată indică numărul de zile în decursul cărora întreprinderea poate lucra, folosind exclusiv
disponibilitățile bănești absolut lichide fără atragerea surselor de finanțare din exterior. Pentru
managerii întreprinderii această rată servește în calitate de instrument operațional de dirijare a
activității curente, întrucât permite stabilirea momentului de apariție a nevoii de finanțare din
exterior.

Coeficientul reinvestirii FNAO ( 080 SFN ) - Plata dividendelor

numerarului
=
TA ( 310 B) – DC ( 580 B )
Crn = 1.2%
Acest coeficient reflectă cota numerarului, care a fost obținut în urma activității operaționali şi
reținute (lăsate) la întreprindere în decursul perioadei, din suma mijloacelor plasate pe termen lung
în activele disponibile. În practica mondială nivelul reinvestirii în intervalul de 8–10 % se
consideră satisfăcător.

De regulă calculul şi aprecierea acestor coeficienți se efectuează atât la finele perioadei de

gestiune cât şi în dinamică pentru a determina tendința modificării acestora pe parcursul anului de
gestiune.
Tabelul 6.2
Analiza ratelor fluxului de numerar
Denumirea ratelor Anul precedent Anul curent
1. rata suficienții numerarului, coef.
2. rata de acoperire a datorilor cu
fluxul de numerar, coef.
3. rata suficienței activelor perfect
lichide, zile
4. rata reinvestirii numerarului, %
 Tema 7: Analiza performanțelor bursiere
1. Analiza performanțelor bursiere prin rate bursiere
2. Analiza ratelor bursiere de dividend

-1-

Ratele bursiere sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanței unei entități deoarece ele
reflectă influența coroborată (consolidată) a ratelor financiare de risc și rentabilitate.
Aceste rate sunt cu atât mai importante cu cât ele reflectă încrederea generală pe care o are piața
în managementul entității respective iar această încredere depinde de o mulțime de factori
economici, sociali, politici. Astfel, creșterea reală a unei activități este reflectată cel mai bine cu
ajutorul ratelor de creștere bursiere, ele constituind cel mai bun argument că managementul la
nivelul entității a fost unul eficient și credibil pentru viitorii investitori de pe piața de capital.
Ratele bursiere de creștere:
1) Capitalizarea bursieră (MK – Market capitalization) – este calculată ca produs între prețul
curent al unei acțiuni (PPA) și numărul total de acțiuni emise de entitate (NA) conform relației:

MK = PPA * NA
Capitalizarea bursieră reprezintă valoarea de piață a unei entități cotate la bursă și redă opinia
publică privind valoarea netă a entității, fiind un factor determinant în evaluarea acțiunilor. O
valoarea mare și în creștere a capitalizării bursiere este un obiectiv urmărit pentru orice investitor
pe piața de capital.
2) În centrul atenţiei investitorului permanent rămâne nivelul profitului care poate aduce un
tip sau altul de investiţii. Este firesc faptul că printre indicatorii care frecvent se aplică la aprecierea
poziţiei de piaţă a emitentului se evidenţiază coeficientul „profit la o acţiune” (rezultatul pe acțiune
– Earning per Share (EPS)). Acest indicator arată cât rezultat net produce o acțiune în decursul
unui exercițiu financiar.

PN – dividende aferenta act. privilegiate

Profit pe o
= NA mediu – numprul actiunilor ordinare a
acţiune (EPS)
acționilor aflate în circulație

3) Flux de numerar pe o acțiune (Cash EPS) arată ce volum de lichidități produce o acțiune
în decursul unui exercițiu financiar:

FNO
Cash (EPS) = NA – numărul mediu de acțiuni ordinare aflate în
circulație
Mulți autori apreciază acest indicator ca fiind mult mai “pur”, deoarece rezultatul net poate fi mult
mai ușor manipulat.
4) Prețul de piață la rezultat (PER sau P/E – Price-to-Earnings Ratio)
În baza profitului pe o acţiune şi a preţului de piaţă al acţiunii se determină una din cele mai
importante rate ce se aplică pentru analiza poziţiei emitentului pe piaţa valorilor mobiliare şi
aprecierea atractivităţii investiţionale a acţiunilor – rata P/E, cât de mult sunt dispuși investitorii să
plătească pentru o unitate monetară de profit.
Pr. de piață al acțiunii
PER (multiplicatorul
= Profit pe o acțiune (
profitului)
EPS)

De menţionat că acest coeficient devine util în comparaţie cu nivelul altor emitenţi, mediu pe
ramură, mediu pe piaţă sau în dinamică. Anume atunci rata PER permite a măsura aprecierea pe
care investitorii o formulează asupra perspectivelor de profituri ale emitentului respectiv.
Un rezultat mai ridicat comparativ cu alţi emitenţi semnifică anticipări mai favorabile din
partea investitorilor asupra rezultatelor financiare viitoare. Adică investitorii aşteaptă că profitul
acestui emitent va creşte mai repede decât profitul altor companii. Aceste previziuni (care nu
întotdeauna se realizează) se reflectă în acordul să plătească un preţ mai ridicat în raport cu nivelul
profitului actual. Şi invers, un grad comparativ mai scăzut al ratei PER înseamnă că investitorii au
aşteptări mai puţin optimiste cu privire la perspectiva obţinerii profitului de acest emitent.
Întrucât rata PER serveşte în calitate de instrument indicativ al cererii pentru acţiunile
emitentului respectiv, ea se include în majoritatea comunicatelor bursiere şi altor materiale analitice cu
privire la situaţia pe piaţa valorilor mobiliare.

Vom studia rata PER a emitentului „A@A” S.A. în comparaţie cu anul precedent.
Tabelul 7.1
Calculul ratei PER

Nr. crt. Indicator Anul precedent Anul de raportare

1 2 3 4
Preţul mediu de piaţă al acţiunii ordinare,
1 1.020 1.450
lei (datele registratorului independent)

2 Profit net, lei 2506006.000 3030569.000

Numărul mediu al acţiunilor ordinare

3 6086209.000 6086209.000
aflate în circulaţie, buc.(Anexa BC p.8)

4 Profit pe o acţiune primar, lei 2/3 0.412 0.498

5 Rata PER, coef.1/4 2.477 2.912

Putem concluziona cu privire la o anumită creștere a cererii de acțiuni a entității analizate din partea
investitorilor. În particular în anul precedent cumpărătorii acțiunilor au fost de acord să plătească doar 2,49
lei pentru un leu al profitului net revenit la o acțiune procurată. Iar în anul curent prețul mediu de piață a
acțiunilor acestui emitent a crescut, practic investitorii au plătit 2.9 lei pentru fiecare leu de profit net
înregistrat de companie. Aceasta înseamnă că investitorii apreciază destul de înalt perspectivele obținerii
profitului de acest emitent pe viitor
5) Raportul dintre valoare de piață și valoarea contabilă a unei acțiuni (PBR sau P/B – Price-
to-Book-Ratio) indică valoarea pe care piețele financiare o conferă conducerii unei entități.

În cadrul acestei abordări se aplică, în primul rând, următorul indicator:

Valoarea AN
contabilă a unei =
NA
acţiuni

De menţionat că în cazul dacă în componenţa capitalului social al emitentului există acţiunile

privilegiate, atunci la calcularea coeficientului prezentat mai sus din valoarea activelor nete în
prealabil se scade suma dividendelor cuvenite deţinătorilor acţiunilor privilegiate. În consecinţă,
formula de calcul capătă următoare formă:

Valoarea contabilă AN – Dividende aferente acțiunilor

a unei acţiuni = preferențiale
ordinare NA ordinare
În continuare cu ajutorul rezultatului aferent valorii contabile a unei acțiuni
PPA
PBR =
VC

Acest indice compară preţul acţiunilor emitentului, format pe piaţa valorilor mobiliare, cu
evaluările contabile. Mărimea supraunitară a acestui coeficient indică faptul că investitorii la
procurarea acţiunilor plătesc pentru aceasta un preţ, care depăşeşte valoarea patrimoniului net,
revenit la această acţiune. În cazul depăşirii considerabile de acest tip, investirea mijloacelor în
procurarea acţiunilor emitentului se apreciază ca mai riscantă.
Totodată, nu este binevenită şi situaţia diametral opusă, tipică pentru piaţa nedezvoltată a
valorilor mobiliare. Subevaluarea acţiunilor în acest caz reflectă interesul foarte scăzut al
investitorilor în acest tip de investiţii.

-2–

Ratele bursiere de dividend prezintă importanță în principal pentru acționarii minoritari

sau investitorii pe termen scurt în capitalul unei entități, acestea fiind preocupați de obținerea unei
rentabilități pe termen scurt a acționarilor, deci interesul lor va fi îndreptat spre nivelul
dividendelor repartizate acestora. În cadrul acestor rate se includ:
1) Dividendul pe acțiune (DIVA) arată nivelul dividendului ce revine pe o acțiune.
Indicatorul primar al politicii de dividende este mărimea dividendelor pe acţiune.
Anume acest indicator constituie un punct de pornire pentru studierea altor aspecte ale
politicii de dividende.
Suma profitului distribuit pentru plata
= dividendelor
 Dividendul pe
Numărul acțiunilor în circulație
acţiune
2) Randamentul dividendelor (DY – Dividend yield). Mărimea dividendelor care se
plătesc pe o acțiune se confruntă în cadrul analizei cu preţul de piaţă al acţiunii în
consecință obținând o rată ce poartă denumirea randamentul unei acţiuni. Această rată
măsoară câștigul încasat de acționari în urma investițiilor în acțiunile entității. Este
evident că trendul acestui indicator trebuie să fie unul ascendent reflectând astfel
maximizarea efectelor sub forma dividndelor ce revin pe o acțiune investită la efortul
acționarilor concretizat în valoarea prețului plătit

DIVA ) dividende pe
Randamentul
= acțiune
acţiunii
PPA
Este evident că investitorii reali şi potenţiali compară randamentul acţiunii unui anumit
emitent atât cu indicatorul analogic al altor emitenţi, cât şi cu rentabilitatea investiţiilor de alt tip.

3) Rata de plată a dividendelor (DP – Dividend Payot Ratio). Unul din indicatorii
principali ce caracterizează politica de dividende promovată de emitent este rata
distribuirii dividendelor:
Rata Profit distribuit pe plata dividendelor
distribuirii
= Total profit net
dividendelor
Acest coeficient reflectă cota relativă a profitului generat într-o anumită perioadă de
emitentul şi repartizat între acţionari sub formă de dividende. Anume rata distribuiri dividendelor
în mod succint caracterizează esenţa politicii de dividende a emitentului.

La aprecierea politicii de dividende a emitentului este necesar să se ia în consideraţie faptul că

anunţarea (calcularea) dividendelor nu întotdeauna se realizează în realitate din diferite motive cu
caracter obiectiv sau subiectiv. Pentru examinarea acestui aspect ca instrumente operaţionale în
cadrul analizei poziţiei emitentului pe piaţa valorilor mobiliare se aplică, în primul rând:
Profit net
Capacitatea de acoperire a
= Dividende
dividendelor cu profitul
anunțate

Capacitatea de acoperire a dividendelor

cu fluxul de numerar =

Aceşti coeficienţi reflectă capacitatea emitentului de a genera în urma activităţii economice

o sumă de profit (fluxul net de numerar) suficientă pentru achitarea dividendelor anunţate. Din
acest punct de vedere, nivelul coeficienţilor în cauză caracterizează posibilitatea de a asigura
randamentul capitalului investit în acţiunile emitentului.
Următorul coeficient – rata de acoperire imediată a dividendelor cu numerar disponibil –
permite aprecierea aspectelor mai practice aferente capacităţii de plată a dividendelor.
Rata de acoperire a
dividendelor cu numerar =
disponibil
 Potrivit conţinutului sau economic această rată reflectă cota dividendelor anunţate
(calculate) care pot fi plătite imediat.

Exemplul

Vom examina politica de dividende a emitentului „A@A” S.A. în anul precedent (în anul curent din
cauza constatării pierderilor nete dividendele nu au fost anunţate).
Tabelul 7.2
Calculul ratelor de apreciere a politicii de dividende

Nr. Indicator Anul precedent

1 2 3
1. Dividende pe acţiune, lei
2. Randamentul acţiunii, % (ind.1/ datele
registratorului independent)
3. Rata distribuirii dividendelor, % (R privind Fluxul N
/Profit net)
5. Capacitatea de acoperire a dividendelor cu
profitul, coef.(Profit net/ R privind Fluxul N)
6. Capacitatea de acoperire a dividendelor cu fluxul
de numerar, coef. (R privind Fluxul N/ R privind
Fluxul N)
7. Rata de acoperire imediată a dividendelor cu
numerar disponibil, %

Rd. din Raportul privind Fluxul N este 0, de aceea presupunem că dividende au fost platite în sumă de 576996 lei.
.