You are on page 1of 9

© Lucia Vreja

ASE, București

Conformarea la grup
• Conformarea = proces modificare a comportamentului
pentru a fi în acord cu normele stabilite de societate,
subcultură sau alt grup.
- Așa cum se întâmplă cu gusturile muzicale, multe dintre
lucrurile în care credem nu sunt adevărate sau corecte în
sens absolut, ci sunt doar lucruri pe care grupurile din
care facem parte le acceptă ca adevărate sau corecte;
- Interacțiunea în grup sporește conformarea;
- Opinia majorității/opinia grupului ne afectează judecățile și
modul de a evalua evenimentele și situațiile sociale;
- Grupurile au puterea de a influența indivizii, inclusiv în
sensul perpetuării ideilor false.
© Lucia Vreja
ASE, București

Experimentul lui Solomon Asch


- Motivație: testarea percepției vizuale;
- Condiții ale experimentului: grupuri de mărimi diferite (între
2 și 15 participanți), în care un singur participant este
subiect al experimentului, ceilalți fiind complici;
- Obiectul experimentului: Subiecților li se arată 2 cartonașe:
Cartonașul A conține o singură linie verticală lungă, iar
Cartonașul B o linie verticală lungă și alte două linii verticale
vizibil mai mici. Subiecților li se cere să spună care dintre
cele trei linii de pe Cartonașul B are aceeași înălțime ca
linia de pe Cartonașul A;
- Rezultat: în 37% dintre situații, subiecții au fost de acord cu
răspunsul vădit greșit.
© Lucia Vreja
ASE, București

Experimentele lui Stanley Milgram


- Motivație: efectele pedepselor asupra învățării;
- Condiții ale experimentului: subiectul are rolul de „profesor”
în relație cu un „student” care trebuie să memoreze o listă
de cuvinte;
- Obiectul experimentului: subiectului i se cere să aplice
șocuri electrice de intensitate crescătoare „studentului”, de
fiecare dată când acesta din urmă greșește un răspuns, fie
sub privirile experimentatorului, fie în prezența altor
„profesori”;
- Rezultat: 2/3 dintre „profesori” au continuat să aplice șocuri
electrice până la intensitatea „pericol maxim”, până când au
fost opriți de experimentator.
- În toate experimentele similare, între 61 și 66% dintre
subiecți sunt dispuși să provoace durere celorlalți dacă li
se cere acest lucru de către experimentator.
© Lucia Vreja
ASE, București

Conformare și obediență
Conformare Obediență
Schimbarea comportamentală sub Schimbarea comportamentală sub
presiunea, de obicei indirectă, a presiunea directă și explicită a unei
unei majorități cantitative. majorități calitative (ex.: o persoană
cu autoritate).
1. De regulă, nu există diferențe de 1. Între „sursă” și „țintă” există
status social între „sursă” (membrii diferențe mari de status social,
grupului) și „țintă” (persoana prima fiind „înzestrată” au autoritate
influențată). legitimă.
2. Intenția „sursei” nu este de a 2. Intenția „sursei” este aceea de a
modifica judecățile, atitudinile sau influența și controla supunerea
comportamentele altora. „țintei”.
3. Există un grad ridicat de 3. Comportamentul „sursei” nu este
similitudine între comportamentul similar comportamentului „țintei”.
„sursei” și comportamentul „țintei”.
© Lucia Vreja
ASE, București

Înțelegerea conformării în grupurile mici


- Conformare informațională: atunci când obiectul judecății
este subiectiv sau ambiguu, conformarea este rezultatul
dorinței de a fi corecți;
• Indivizii vor accepta norma de grup atunci când nu sunt
siguri de informațiile pe care le dețin, când au dubii cu
privire la corectitudinea propriilor opinii.
- Conformare normativă: atunci când obiectul judecății nu este
ambiguu, conformarea apare ca rezultat al dorinței de a fi
acceptați în grup, de a nu fi considerați diferiți sau devianți:
• Conformare publică: acceptare publică, de suprafață a
influenței normative, fără a se schimba convingerile
profunde;
• Conformare privată: acceptare totală a influenței
normative, care duce inclusiv la schimbarea convingerilor
profunde.
© Lucia Vreja
ASE, București

Incluziune și ostracizare
- Oamenii sunt ființe sociale și se bazează unii pe alții pentru
supraviețuire. Deoarece indivizii depind de ceilalți membri
ai grupurilor din care fac parte, ostracizarea (excluderea
din grup) a fost întotdeauna costisitoare, însăși
supraviețuirea lor fiind dependentă de includerea în grup;
- Oamenii au dezvoltat mecanisme psihologice care îi
determină să caute afilierea la grup și să evite ostracizarea;
- Studii ce au analizat activitatea creierului utilizând
tehnologii bazate pe rezonanța magnetică (fMRI/functional
magnetic resonance imaging) au arătat că a fi ostracizat
activează aceeași regiune a creierului ca în cazul în care
indivizii experimentează o durere fizică.
© Lucia Vreja
ASE, București
Când incluziunea costă iar
ostracizarea este răsplătită
- Condiția „pierdere” sau „excludere recompensată”:
jucătorii pierd 50 cenți de fiecare dată când ating mingea;
cu alte cuvinte, participanții câștigă atunci când sunt
excluși.
© Lucia Vreja
ASE, București
Când incluziunea costă iar
ostracizarea este răsplătită
- Subiecții participanți în varianta „excludere recompensată” s-au simțit
răniți de excludere, deși au câștigat mai mulți bani fiind excluși din joc;
- De ce? De-a lungul evoluției umane, excuderea a fost întotdeauna
costisitoare, iar includerea întotdeauna benefică;
- Prin urmare, creierul uman prezumă implicit și inconștient că
ostracizarea este dăunătoare, în vreme ce includerea este benefică.
• Deși grupurile nu au posibilitatea de a aplica pedepse formale pentru
nerespectarea normei de grup, excluderea reprezintă una dintre cele
mai puternice amenințări la adresa individului;
• Această formă de control social este eficientă în grupurile coezive,
însă teama de a fi respinși sau rușinea/jena de a fi considerați diferiți îi
fac pe indivizi să se conformeze chiar și în fața unor persoane pe care
nu le cunosc.
© Lucia Vreja
ASE, București
Luarea deciziilor în grup
- În general, grupurile se străduiesc să ajungă la consens;
- În grupurile mari, însă, consensul este dificil de atins, astfel
că se aplică regula majorității;
- În grupurile mici, numeroase studii arată tendința spre
convergența opiniilor în timp, deși această convergență nu
înseamnă întotdeauna o poziție de mijloc, ci poate fi una
extremă (riscantă) sau conservatoare;
- Uneori, poziția adoptată depinde de argumentele
persuasive ale unui/unor membri, însă adesea aceasta
este rezultatul cadrului normativ general al grupului, care
favorizează fie conservatorismul, fie riscul.
- Gândirea de grup (Groupthink)– se referă la situații în care
presiunea grupului este atât de mare încât determină individul
să renunțe la gândirea critică, ceea ce duce la decizii proaste.