Aceste furtuni pot fi purtătoare ale unor viruşi letali foarte bine adaptaţi temperaturilor extreme.

Furtunile antrenează în drumul lor nu doar microbi ci şi poluanţi, pesticide, insecte şi diverse
reziduuri. Microbii se fixează pe grăunţele foarte fine de praf, călătorind peste continente. În acest
fel, microbii din praful african ajung pe continentul american. Unele teorii afirmă că numeroase
infecţii bacteriene, importate pe calea aerului, ameninţă recoltele de portocale din Florida. O altă
ciupercă adusă de praf distruge coralii din Caraibe. Particulele ultrafine ale deşertului Takla Makan
din China au apărut şi în Europa, de exemplu deasupra Alpilor Elveţieni ale căror vârfuri sunt
acoperite de nori de praf. Praful din Takla Makan a ajuns şi la Polul Nord. Furtunile de praf din
China parcurg toate direcţiile, acoperind Coreea şi Japonia modelând în drumul lor un peisaj
apocaliptic. În acele zile, se închid şcolile şi aeroporturile. Au loc numeroase accidente de maşină şi
ambuteiaje. Praful neobişnuit de fin produce îmbolnăviri grave, precum astm bronşic şi afecţiuni
pulmonare. Se ştie că o treime din suprafaţa Chinei este deşert. În anul 1993, o furtună de
magnitudini colosale a devastat provincia Gansu, distrugând aproape 200.000 ha pământ, 40.000
copaci şi a ucis 7000 vite. Au murit şi 49 oameni, în majoritate copii, care s-au înecat în canale de
apă. Cu toate acestea, furtunile de praf (şi nisip) nu au atras atenţia cercetătorilor decât în urmă cu
10-15 ani, când numărul, magnitudinea şi extinderea lor a început să atingă cote alarmante sub
influenţa schimbărilor climatice abrupte. În prezent, studiul furtunilor de praf şi nisip reprezintă o
prioritate la nivel internaţional, deoarece (recent) au început să apară şi în locuri unde nu au mai fost
semnalate niciodată. S-a crezut iniţial că radiaţia UV a Soarelui ar ucide patogenii aeropurtaţi, dar în
realitate partea superioară a norului de praf acţionează ca un scut protector. Unii cercetători sunt
convinşi că datorită furtunilor de praf ar fi apărut febra aftoasă, un virus care atacă vitele. Un
asemenea caz a fost evidenţiat la fermele zootehnice din Anglia. Imaginile din satelit au arătat în
anul 2001 formarea unui nor uriaş în Sahara, care a trecut pe deasupra Egiptului. O altă parte a
norului a traversat Atlanticul spre nord-vest. Două zile mai târziu, norul a coborât peste toată
Anglia. La numai o săptămână după eveniment, fermele zootehnice erau în haos. Au trebuit să fie
sacrificate peste 6 milioane ovine şi bovine. Epidemia a produs pagube de câteva milioane de lire
sterline. Cercetările au dovedit că virusul de tip O provenea din sudul deşertului Saharei. S-a
constatat că regiunea Sahel este puternic infectată cu microbi şi fecale. Practic, primul strat de citiva
milimetri de la suprafaţa pământului reprezintă un amestec letal, care acoperă o mare parte din
Sahara. O caracteristică importantă a acestor patogeni este rezistenţa crescută la temperaturi
extreme de peste 80C ziua la Soare (ca. 52C la umbră), respectiv – 4C până la –10C noaptea. Tot
mai mulţi cercetători au ajuns la concluzia că izbucnirea epidemiilor misterioase este favorizată de
acest aspect prea puţin cunoscut până acum. Teoria este şi mai alarmantă dacă adăugăm factorului
natural unul antropic, precum terorismul şi folosirea furtunilor de praf pentru transportul
patogenilor (de exemplu antrax-ul). În prezent, clima deşertului pune în pericol sănătatea umană.
Cercetătorii au descoperit o legătură între creşterea numărului furtunilor de praf şi alergiile
pulmonare. Astfel, incidenţa astmului în Barbados a crescut de 17 ori. Meningita, conjunctivita şi
tulburările respiratorii severe sunt legate de praful din deşert. Particolele de praf sunt de cel puţin 7
ori mai fine decât firul de păr. Acest aspect favorizează inspirarea lor până în profunzimea
plămânilor, cimentându-se sub efectul umezelii sau, mai rău, intrând în sistemul sanguin. Furtunile
de praf pot apărea atât iarna cât şi vara, precum cele din Las Vegas care acoperă în întregime oraşul
de 8 ori pe an. În fiecare zi, oraşul se extinde tot mai mult spre deşert. Pe măsură ce solul prăfos este
excavat pentru a se turna fundaţiile noilor clădiri, aerul devine tot mai încărcat. Companiile au fost
obligate să folosească apa pentru a crea un sol noroios. Împrăştierea de celuloză şi amidon au
favorizat reducerea prafului în Las Vegas cu două treimi. Cristian Muresan