"Adevăratul scop al cercetării noastre ni se va arăta la sfârșit, acesta nefiind dorința de a ne elibera

de extratereștri, ci doar dorința de a înțelege cine suntem. Restul se va întâmpla de la sine; prin
urmare, fără a folosi proceduri mecanice făcute să gonească extratereștrii, să-i ardă sau să-i
convertească.
Va fi vorba doar de a înțelege ce suntem, fie ca undă, fie ca particulă, în funcție de dorința de
interacționa, sau de a nu interacționa, cu fenomenele care ne înconjoară.
Din această cauză ne sunt foarte utile declarațiile răpiților eliberați, care, în hipnoză ofereau
declarații clare, dar pentru noi încăobscure, în legătură cu modul în care erau lucrurile.
Primul lucru pe care l-am observat la răpiții eliberați au fost amintirile vieților trecute, locuri
viitoare și peisaje aparținând unor existențe ciudate.
Partea sufletească a acestor subiecți, în hipnoză profundă, susținea că trebuia să acumuleze
experiențele tuturor corpurilor într-un punct unic, corpul actual, cel real în prezent, pentru că apoi se
putea face un salt în ceea ce privește experiența.
Era evident că această conștiință unică se dividea în trei subconștiințe, corelate cu suflet, minte și
spirit.
Aceste trei subconștiințe nu erau comutabile între ele, adică erau separate și independente.
Acestea se răspândeau într-o sferă de acțiune comparabilă cu unda cuantică probabilistică, în care tu
ești în timp, în spațiu și în energie, și conștientizarea ta se mărește, cele trei conștiințe, care
formează o undă reală și sferică, se vor aduna într-un singur punct: corpul tău actual, pentru că în
acesta ele vor deveni punctiforme.
În acel moment unda ignoranței tale va deveni conștientă de ea și se va manifesta ca o particulă.
În acel moment vor dispărea toate amintirile vieților trecute, viitoare sau din "alte părți".
Va rămâne doar experiența reală. Iar tu, cu acest corpul unic, vei fi conștient.
Asta li se întâmpla subiecților, fie ei răpiți sau nu, care făceau cu ajutorul nostru (sau singuri)
"experiența conștientizării".
Imediat ne veneau în minte acele cazuri în care, cu toate că sistemul creat de noi funcționa, subiecții
răpiți reintrau în problema răpirilor.
În ultimele experimente efectuate, ținând cont și de povestirile răpiților, în hipnoză apărea clar că,
conceptul-cheie era eliminarea problemei liniei timpului.
Cu alte cuvinte, partea sufletească a subiecților răpiți, încă neintegrată în conștiința virtuală, era
sfătuită să șteargă fenomenele de răpire din propria existență.
Sau se intra într-un trecut trăit, iar în momentul în care răpitul avea în fața sa extraterestrul i se cerea
să modifice evenimentele, noi fiind încurajați de faptul că nu se trăia un vis sau o amintire, ci se
trăia o scenă din trecut, care corespundea prezentului nostru.
Îi ceream sufletului să nu mai aibă de-a face cu extraterestrul, iar sufletul producea un fel de undă,
un flash luminos, după care lucrurile se schimbau, extratereștrii nu mai erau prezenți și subiectul era
readus urgent acasă de aceleași ființe gri - servitorii ascultători.
Într-un al treilea exemplu, am folosit tehnicile Triade Color Testului, o simulare mentală idealo-
simbolică, în care subiectul, arhetipic, ia legătura cu realitatea sa de răpit și o modifică, mișcând
doar forțe arhetipice, fără să mai fie nevoie să vadă sau să retrăiască orice fel de amintiri.
În această tehnică i se cerea subiectului să unească cele trei sfere simbolice, a sufletului, a minții și a
spiritului, făcându-le să fuzioneze într-o singură sferă unică și transparentă, care există în realitate,
dincolo de mecanismul dualității - o sferă transparentă (invizibilă), capabilă să reprezinte Conștiința
Integrată.
În toate aceste cazuri, nu ne-am dat seama că folosisem simbolismul undă-particulă.
Cu alte cuvinte, noi nu mai ceream sufletului să ucidă extraterestrul, sau să-l pulverizeze, pentru că,
așa cum ne atenționau multe suflete, acest lucru era contrar unui principiu fundamental.
Sufletul nu este aici pentru a distruge pe cineva.
În realitate noi îi ceream sufletului, sau mai bine spus conștiinței sale, să decidă dacă mai vrea sau
nu să interacționeze cu extratereștrii.
Acesta, luând decizia de a nu mai avea de-a face cu ei, decidea și de a dori să nu fi mai avut de-a
face cu ei vreodată.
Cu alte cuvinte, prin voința sa decidea că în această virtualitate, ea ar fi apărut în fața problemei
extraterestre ca undă, adică din punct de vedere al fizicii s-ar asemănă cu acea expresie a non-
interacțiunii matematice.
Devenind sferă transparentă ea se făcea invizibilă extraterestrului, pentru că extraterestrul nu ar fi
mai putut să o găsească și să o localizeze ca particulă în universul virtual.
Prin arderea extraterestrului ea nu ucidea extraterestrul, dar refuza, prin actul său de voință,
interacțiunea cu acesta, transformând extraterestrul din particulă, adică realitatea fizică din fața ei,
în undă, unde probabilitatea ca extraterestrul să fie în fața ei exista, dar probabilitatea ca acesta să
fie în fața sa în acel punct era infinită.
Este vorba de o undă, de care tu ești conștient că există, dar cu care nu vrei să interacționezi.”