Agenţii economici

Nevoile umane constituie punctul de pornire,impulsul activității economice.Prin

volumul, structura și nivelul lor calitativ , nevoile determină activitatea economică , prin care
trebuie să producă bunurile și serviciile solicitate ,menite să satisfacă trebuințe , dorințe și
aspirații.

Activitatea economică este rezultatul participării simultane a milioane de indivizi ce

realizează milioane de acțiuni, de acte economice.

Activitățile economice care au loc în cadrul economiei naționale a unei țări necesită
prezența subiecților vieții economice, a acelor care desfășoară efectiv aceste acte economice și
care sunt cunoscuți sub denumirea de agenți economici sau de operatori economici.

Definirea conceptului de agenți economici

Agenții economici sunt persoane sau grupe organizate de persoane , care participă la
viață economică a societății, îndeplinind anumite roluri și având comportamente economice
similiare.Ei pot fi persoane fizice sau juridice care posedă , într-un fel sau altul factori de
producție pe care îi utilizează și/sau dispun și consumă bunuri produse în societate.

În cadrul fiecărei țări există un număr însemnat de agenți economici care se

diferențiază între ei în funcție de:

-formă de proprietate

-sferă su domeniile de activitate în care se acționează

- formele de organizare a activității lor

Tipuri de operațiuni economice realizate de agenții economici:

a). Operațiuni asupra bunurilor/serviciilor :

• Producerea de bunuri /servicii

• Consumuri intermediare și finale
• Formarea brută a capitalului fix
• Impozituri.

b).Operațiuni de repartiție:

• Plata salariilor , impozitelor , taxelor

• Transferuri de capital
• Asigurari de bunuri.
 c).Operațiuni financiare :

• Obținerea de credite

• Cumpărarea de acțiuni, obligațiuni

• Efectuarea plătii

Multitudinea și marea diversitate a agențiilor economici a impus folosirea unor

criterii de grupare și caracterizarea lor.

Pe plan mondial , cea mai mare utilizare cunoaște tipologia ce stă la bază sistemului
de evidența statistica a conturilor naționale, unde se disting:

1). Agenți economici producătorii de bunuri și servicii

2). Agenți economici consumatori

3). Agenți economici financiari – reprezentanții de institui financiare și de credit

4). Administrațiile

5). Străinătatea-agenți aparțin altor economii naționale .

Un alt criteriu reprezentativ este cel instituțional, care permite o calsificare logică și
clară a agențiilor economici și , în același timp , permite evidențierea fluxurilor real și monetare
care caracterizează circuitul de ansamblu al activității economice.

Gruparea agenților economici pe sectoare instituționale se realizează pe bază

funcției lor principale în economie.Din alt punct de vedere intalim următoarele categorii de
agenții economici:

Întreprinderile au caracteristici comune:

• Reprezentate de unitățile economice care produce bunuri și servicii mărfare de

natură nefinanciara;

• Funcția lor principală este de a produce bunuri și servici;

• Scopul activității desfășurate este maximizarea profitului;

• Finalitatea activității economice o constituie satisfacerea nevoilor populației;

• Prin cumpărară de factori de producție și transformarea lor în bunuri de consum

creează valoarea adugata plus valoarea creață în cadrul întreprinderii;
 • Au o dimesiune socială : fiecare din ele , totodată un grup de oameni;

• Sunt în interacțiune permanență cu alte întreprinderi și centru de decizie din

sistemul economiei și sociale în care există.

Menajele (Gospadarii) – caracteristici

• Reprezentate de populație (că ansamblu de consumatori)

• Funcția principală : consumul
• Scopul activității desfășurate este maximizarea ultiliatii (satisfacției)
economice.
• Pentru a-și asigură consumul , indivizii oferă servicii de muncă în
schimbul obținerii unor venituri:
• Muncă prestată este un serviciu mărfar, de natură nefinaciara
• Unității economice neomogene – se diferentieaza între ele prin:
- sursă venturilor
- tradiții
- confort
- grad de pregătire
Administrațiile publice (centrale și locale )
-reprezintă un sector instituțional ce furnizează servicii nemarfare membrilor
societății, precum apărarea națională, ordine publică, asistentă socială, educație , sănătate .
-pentru a furniza astfel de servicii, guvernul obține venituri din taxe și impozite
de la populație și firme (prelevării obligatorii), urmând apoi că ele să fie redistribuite către
anumiți beneficiari.
 Administrațiile private
-reprezentate de societățile de caritate, fundații, partide politice, organizații
religioase, sindicate , Crucea Roșie;
-produc în general bunuri și servicii nemarfare pentru populație;
-spre deosebire de administrațiile publice , care își asigură veinturile prin impunere
fiscală, cele private obțin venituri din contribuții voluntare ale celorlate sectoare constitutioanale
și din activități proprii.
Exteriorul
• reflectă tranzacțiile care au loc între unitățile reziduale și cele nereziduite;
• oferă o vedere de ansamblu asupra relațiilor economice care leagă o țara cu
restul lumii.

Agenţii (actorii) economici. Aceştia sunt deosebit de numeroşi şi diferiţi. Clasificarea

lor după criteriul funcţiei exercitate în economie şi sursa veniturilor principale a condus la
gruparea lor în următoarele categorii:

a) Societăţi (întreprinderi) a căror funcţie principală constă în producerea de bunuri

marfare în vederea obţinerii de venituri din vânzarea lor;

b) Instituţii financiare şi de credit, care au ca funcţie de bază: mobilizarea,

transferarea şi repartizarea disponibilităţilor financiare din economie. Resursele lor provin, în
general din depunerile clienţilor, din dobânzile încasate la împrumuturile acordate şi serviciile
bancare prestate;
 c) Instituţii de asigurare care sunt societăţi ce garantează plata unor despăgubiri în
caz de producere a riscului asigurat şi de valorificare a sumelor depuse. Resursele se constituie,
în cea mai mare parte, din cotizaţiile şi primele plătite de asiguraţi;

d) Administraţiile publice ce regrupează unităţi cu dublă funcţionalitate: producerea

de servicii pentru satisfacerea unor nevoi colective (învăţământ, sănătate, ocrotire socială,
armată, poliţie etc.) şi redistribuirea veniturilor din economie. Resursele lor sunt formate din
prelevări obligatorii(impozite, taxe, cotizaţii, contribuţii etc.). Cuprind administraţia centrală şi
administraţiile locale;

e) Administraţiile private sunt organisme care furnizează diverse prestaţii, în general

nonmarfare, pentru grupuri particulare. Veniturile acestora provin din cotizaţii şi contribuţii
voluntare ale membrilor, din donaţii etc. Sunt reprezentate de organizaţii culturale, ştiinţifice,
profesionale, politice, comunităţi religioase, asociaţii sportive, de binefacere, care desfăşoară
activităţi nonprofit;

f) Menajele, reprezentate de persoane fizice care sunt posesoare de venituri

provenite în principal din activităţi salariale şi care au ca funcţie esenţială consumul. Ele pot să
producă şi unele bunuri sau servicii, dar nu se disociază de activitatea de consum, cum sunt:
agricultorii, artizanii, micii comercianţi, liber profesioniştii;

g) Exteriorul (restul lumii) regrupează operaţiunile dintre rezidenţii şi nerezidenţii

care aparţin unui spaţiu geografic delimitat (ţară, regiune, zonă, comunitate de state, asociaţii
regionale etc.) cu lumea exterioară (mediul exterior).

Între agenţii economici există numeroase relaţii prin intermediul cărora aceştia îşi
transmit reciproc bunuri, bani, informaţii, diverse servicii .Mişcarea bunurilor economice şi a
banilor de la un grup de agenţi la altul, în decursul unei perioade determinate, constituie fluxul
economic. Fluxurile din economie reflectă interdependenţele dintre agenţi şi tranzacţiile pe care
le angajează. Variaţiile unui flux economic generează o reacţie în lanţ, determinând modificarea
şi altor fluxuri. Astfel, sporirea cantităţii de muncă furnizată de menaje întreprinderilor, atrage
după sine mărirea veniturilor primite de acestea, şi mai departe, o intensificare a fluxurilor legate
de vânzarea de bunuri de către întreprinderi, precum şi mărirea consumului menajelor, acţiuni
care declanşează o mişcare a banilor, paralelă, dar în sens invers. Ansamblul de fapte, acţiuni şi
relaţii existente între diversele grupuri de agenţi, în înlănţuirea şi continuitatea lor constituie
circuitul economic , mişcarea economică în general.

Desfăşurarea circuitului economic poate fi relevată prin studierea succesivă a

circuitului economic simplificat şi apoi a circuitului economic complet. În cadrul circuitului
simplificat se întâlnesc numai două categorii de agenţi: pe de o parte, întreprinderile – care
produc bunuri destinate vânzării, şi 22 pe de altă parte, menajele – care furnizează muncă şi
primesc venituri salariale, din care cumpără bunurile de consum de care au nevoie. Circuitul
economic simplificat, la rândul său, poate fi al unei economii monetare , în care circulă bani sau
al unei economii nemonetare care nu foloseşte bani. În economia nemonetară, circuitul economic
este foarte restrâns: fiecare menaj furnizează întreprinderilor muncă şi primeşte în schimb bunuri
de consum. Întreaga producţie este utilizată pentru nevoi personale, iar unităţile economice nu
întreţin relaţii cu exteriorul. Această formă de economie nu funcţionează în realitate, fiind
utilizată numai ca ipoteză de lucru.

În economia monetară circuitul cuprinde fluxuri reale (mişcarea bunurilor economice

şi a forţei de muncă) şi fluxuri monetare (deplasarea în sens invers a banilor). În schimbul
muncii, întreprinderile nu mai transferă menajelor bunuri de consum, ci venituri salariale, care
sunt folosite de către acestea pentru cumpărarea bunurilor necesare de la cei care le produc.
Caracteristica fundamentală a acestei forme de circuit este mişcarea paralelă, dar în sens opus, a
bunurilor economice şi a banilor. Fluxul de muncă de la întreprinderi către menaje sub formă de
salariu, iar fluxul bunurilor de consum se asociază fluxului monetar sub forma cheltuielilor
pentru cumpărarea bunurilor de consum.