TERMINOLOGIE ŞI TRADUCTOLOGIE

Unele note privind echivalenţa

în traducerea juridică

Aliona Dosca
Universitatea Germano-Iordaneză (GJU),
Goethe-Institut, Iordania, Amman

În studiul de faţă ne-am concentrat asupra unor echivalenţe formale şi funcţionale

ale termenilor juridici germani, aducând în discuţie faptele de arhitectură şi structură ale
limbilor română şi germană. Interes prezintă faptul că aceiaşi termeni juridici răspândiţi pe
teritoriul germanofon, precum şi aceiaşi termeni români de pe teritoriul carpato-danubi-
ano-pontic – Republica Moldova şi România (spaţii glotice limitrofe) – denotă echivalente
diferite la nivelul înţelesului. În mod teoretic, este posibilă distingerea următoarelor forme
de echivalenţă: totală, parţială, în absentiae. Definiţia reprezintă instrumentul de încredere
pentru estimarea echivalenţei.
Cuvinte-cheie: echivalenţă totală, echivalenţă parţială, echivalenţă falsă, traducere literală,
traducere liberă, realităţi lingvistice, diferenţe lingvistice, fapte de structură, fapte de arhitectură, si-
nonime geografice, corespondente funcţionale, spaţii glotice limitrofe.

In this scientific contribution we focused on formal and functional equivalents of

the German legal terms, discussing the architectural and structural facts of the Romanian
and German languages. The main interest of the present eclectic approach is that the same
juridical terms spread on German spoken territories, as well as the same Romanian terms
used in the Carpathians-danubiano-pontic territory – Republic of Moldova and Romania
(linguistic border areas) – testify to different equivalents on meanings level. Theoretically, it
is possible to distinguish between total, partial and absent forms of equivalence. The defini-
tion represents the instrument of trust for equivalence estimation.
Key-words: total equivalence, partial equivalence, false equivalence, word-for-word-transla-
tion, free translation, linguistic facts, linguistic distinctions, structural facts, architectural facts, geo-
graphical synonym, functional correspondence, linguistic border areas.

Generalităţi

Ţinând cont de caracterul interdisciplinar al domeniului juridic, examinarea

lui trebuie să ţină cont de principiile tehnicii de traducere, referitoare la redactarea,
pregătirea, elaborarea şi prezentarea traducerilor efectuate conform normelor în
vigoare.
Structura actelor normative (legi, decrete, hotărâri, decizii etc.) depinde de
natura şi conţinutul textelor respective. Sub aspectul expresiei lingvistice, metodolo-
gia şi tehnica traductologică prevede cerinţele cărora trebuie să le răspundă textul:
claritatea, precizia, concizia şi accesibilitatea. Deşi departajarea lor nu este simplă,
vom încerca să le examinăm separat, fără a pierde din vedere interdependenţa
acestor patru principii care trebuie să stea la baza unei traduceri perfecte.
Textul juridic este o unitate informaţională şi structural-funcţională; se ma-
nifestă în cadrul legislativ (în formă scrisă, prin lege, cod) şi comportă un statut
dublu:
49
INTERTEXT 3-4, 2009
(1) ca unitate informaţională (logico-semantică);
(2) ca secvenţă structural-funcţională a întregului (a textului).
Recunoaşterea, de către lingvişti, a acestui statut dublu nu s-a soldat cu
investigări suficiente din partea lor. Deşi suntem dispuşi să operăm cu noţiunea
traducerea de acte oficiale (germ. Urkundenübersetzen), aşteptările regulamentelor
juridice cuprind nu doar liniile de fond ale acestei abordări – este vorba, întotdeau-
na, de propuneri nedefinitorii.
O delimitare valoroasă pentru traducător este acea dintre actele oficiale publi-
ce şi cele private. Primului grup îi aparţin actele de judecată (sentinţe judecătoreşti,
avize de somaţii ş.a.), celui de-al doilea – actele notariale (contracte de căsătorie,
contracte de vânzare-cumpărare a proprietăţilor funciare ş.a.). Translatorul, autori-
zat oficial şi angajat în organe publice, pregăteşte, odată cu traducerea efectuată, şi
un act juridic, prevăzut cu toate consecinţele legale reieşite din acesta.
În parcurgerea unei traduceri eficiente a textelor juridice se va ţine cont de
principiile:1
1. paralelismul
2. entitatea: traducere – original
3. caracterul complet
4. exactitatea (corectitudinea).
Paralelismul
Documentul oficial tradus trebuie să corespundă formal (vis-à-vis de
structură şi layout) şi exact originalului din limba-sursă, aşa încât cititorul acestei
traduceri să poată identifica cu uşurinţă orice poziţie în original.
Entitatea: traducere – original
În relaţia juridică din interiorul unui stat, traducerea ia locul originalului
limbii-sursă, însă, în nici un caz, nu-l face pe acesta din urmă superfluu; în contextul
juridic, traducerea unui act poate fi utilizată doar în strânsă legătură cu origina-
lul – este valabil principiul inseparabilităţii (entităţii, unităţii) originalului de textul
tradus şi, din această cauză, traducerea unui act trebuie să fie, evident, distinsă
de originalul căreia îi aparţine. Doar atunci când textul-sursă şi textul-ţintă sunt
identificate drept o unitate şi rămân corelate, pot fi evitate, într-o măsură oarecare,
interpretări echivoce.
Unitatea dintre textul original şi textul tradus este cel mai bine asigurată
atunci când se îmbină ambele variante într-un document oficial.2
Caracterul complet
Când este vorba despre acte oficiale, omiterile traducătorului, chiar dacă
ele sunt insignifiante, pot provoca, în anumite circumstanţe ale conflictului juridic,
consecinţe grave. În formula de legalizare se permite confirmarea caracterului com-
plet doar atunci când actul în original a fost tradus, de facto şi de iure, fără carenţe.
Traducătorul are voie să se angajeze în procesul de traduceri rezumative
(în extras) în cazuri excepţionale – doar atunci când contextul specializat este re-
cunoscut, în mod vădit, iar divergenţele şi alte interpretări confuze pot fi excluse.
Exactitatea (corectitudinea)
Traducătorul trebuie să evite, în toate cazurile, echivalarea quasi (poziţionarea
la acelaşi nivel) a noţiunilor juridice din limba-sursă cu cele din limba-ţintă. Calcu-
rile lingvistice creează aceleaşi distorsiuni pe care le poate crea traducerea printr-
un echivalent funcţional al culturii-scop. Din acest motiv, maxima ,,corectitudinii

50
 TERMINOLOGIE ŞI TRADUCTOLOGIE
unei traduceri” vizează, deseori, traduceri perifrastice. La traducerea termenului
francez l’ officier de l’ état civil prin termenul german der Standesbeamte (Fleck 233)
(rom.: ofiţer de stare civilă), nu doar că se va ţinti, aproximativ, ,,sensul cuvântului”,
dar, concomitent, vor fi furnizate conţinuturi eronate, deoarece în Franţa nu este
vorba de un funcţionar al comunei, ci chiar de însuşi primarul sau de un consilier
municipal care a purtat această funcţie în mod provizoriu (ad-interim) şi, în orice
moment, ea fiind revocabilă. Cazul în care, într-un text francez, apare cuvântul pa-
trimoine şi această noţiune juridică este tradusă în germană prin Vermögen (rom.
avere), este considerat, în mod firesc, eronat. Noţiunea franceză pentru ,,avere”
cuprinde, corespunzător, nu numai ,,bilanţul afacerilor/averea reală” (activ), ca şi în
limba germană, dar şi ,,partea dreaptă a bilanţului” (pasiv): patrimoine actif et passif.
(ibidem).
Denumirile autorităţilor din actul original trebuie să se păstreze şi în actul
tradus, iar între paranteze explicative să fie indicată traducerea. Ministerul Fede-
ral al Justiţiei din Republica Federală Germană a publicat, în 1974, o listă cu pro-
puneri de traduceri, care a fost prelucrată de Ministerul de Externe din Bonn. În
nota introductivă a acestor indicaţii se menţionează: ,,În privinţa întrebuinţării de-
numirilor străine se cere, de facto, în mod obligatoriu, anexarea, între paranteze,
a denumirii judecătoreşti germane, conform traducerii în limba străină”. Adresele,
în special toponimele (numele de locuri sau alte denumiri geografice), precum şi
numele de persoane cu titlurile de onoare şi academice, nu se vor traduce. Acolo
unde este necesară transliterarea, se vor lua în calcul, în mod strict, normele ISO de
transliteraţie şi transcripţie, valabile la nivel internaţional (DUDEN-Taschenwörter-
buch).
În cazul în care (germ.) Bundesgerichtshof (=BGH) (rom./echivalent literal:
Curtea federală de judecată) va fi tradus prin termenul francez Cour fédérale de jus-
tice (Fleck 234), aşa cum propune Ministerul de Externe, juristul francez cu greu îşi
va putea imagina care sunt competenţele acestei Curţi şi despre ce fel de instanţă
este vorba în acest context. Doar atunci când se va adăuga faptul că această Curte
e aproximativ comparabilă cu cea de Casaţie din Paris Cour de cassation, – care ia
decizii în cauze legate de legislaţia muncii şi în dispute sociale (din motiv că în Ger-
mania nu există, ca şi în Franţa, doar două instanţe de judecată, dar cinci instanţe
diferite), juristul va înţelege despre ce este vorba. Unui asemenea mod critic de
considerare i se atribuie nu doar traducerile complete de denumiri ale Curţilor de
judecată, ci, practic, toate noţiunile juridice de nivel naţional traduse într-o altă
limbă. În domeniul limbajului juridic şi administrativ e indispensabilă întrebarea lui
J. Cl. Gémar (145): « La traduction juridique est-elle possible? »
Rezumând cele expuse, conchidem: criteriul ,,corectitudinii” îşi poate îndep-
lini funcţia doar relativ; traducătorul va încerca să evite controversele şi confuziile
în domeniul limbajului juridic şi administrativ sau, în mod posibil, să admită numai
câteva din ele. Propunem o colaborare fructuoasă între traducător şi specialistul
jurist, adică o consultanţă adecvată obţinută pe lângă o persoană competentă
(dilemă pe larg dezbătută de traducători şi terminologi), conlucrarea cu experţi
din domeniul jurisprudenţial (jurişti, avocaţi, procurori, criminalişti, notari etc.) în-
tru validarea, de către aceştia, a termenilor aleşi sau propuşi de terminolog sau de
traducător. 3

51
INTERTEXT 3-4, 2009
Sarcina translatorului de texte juridice se sprijină pe faptul că textul-sursă nu
trebuie tradus în alt sistem de drept, ci în altă limbă. Deoarece statutul de obligaţii
cu ale sale consecinţe legale este tertium comparationis între textul-sursă şi textul-
ţintă, se conturează următoarele strategii de traducere (Sigrid 228-230):
a. funcţia comunicativă a textului juridic, care depinde de dreptul naţional
stabilit, trebuie să fie identică în textul-sursă şi textul-ţintă, iar actele lingvistice –
acestea sunt, de cele mai dese ori, verbe care exprimă o acţiune comunicativă – tre-
buie să fie conforme cu normele respective ale limbii-ţintă (Trosborg 309-318).
b. conţinuturile textului-sursă şi ale textului-ţintă trebuie să corespundă,
adică să coincidă referenţial şi să înlesnească raportarea faţă de aceeaşi realitate,
prin intermediul aceloraşi sau diverselor expresii. Prin traduceri funcţionale ero-
nate ale acestor conţinuturi, în termenii-sursă pot fi atestate implicaţii juridice ale
dreptului-ţintă, care rămân străine dreptului-sursă. În aşa mod, un traducător de
contracte chinezeşti va respinge corespunderea funcţională a termenului german
Haftung (rom. responsabilitate, răspundere, garanţie) şi va utiliza termenul neutru
Verantwortung (rom. răspundere, justificare), pentru ca partea-contractantă ger-
mană să nu plaseze la acelaşi nivel răspunderea întreprinderilor chinezeşti cu res-
ponsabilitatea întreprinderilor germane (alte exemple de acest gen a se vedea la
S. Šarčevič, 1990) (155-166). E necesar să fie elaborate concepte transparente
în formularea textului-ţintă; în condiţiile date, vechile clauze (stipulaţii) se vor
completa cu cele noi, formulările se vor modifica, vor fi selectate perifraze definitorii.
Pentru a evita pagubele, termenul german Höhere Gewalt (rom. puterea supremă),
care se referă la catastrofe naturale şi la măsuri nelegislatorii, trebuie să fie precizat,
în franceză, prin force majeure et cas fortuits, deoarece, în caz contrar, la anunţare
de stare conflictuală, partenerul francez s-ar simţi obligat faţă de respectarea şi
îndeplinirea contractului (exemple ulterioare – la H. J. Stellbrink) (35-37).
c. compoziţia formal-structurală a textului trebuie să ia în considerare ele-
mentele inevitabile caracteristice formei de text juridic. În general, pentru o repre-
zentare precisă şi exactă, sunt valabile următoarele teze: e preferabil prezentul (ca
timp verbal), evitabile sunt frazele lungi, sunt demne de atenţie formulările stan-
dardizate convenţionale, e recomandabilă întrebuinţarea termenilor de speciali-
tate noncontradictorii prin aplicarea definiţiilor legale.

Terminologia juridică în contrastivitate

Traducătorul trebuie să cunoască diversele ordini juridice naţionale – de

exemplu, ale dreptului roman vis-à-vis de dreptul succesiunii în linie directă, aşa
cum ele sunt puse la dosar în legislaţie şi în jurisdicţie. Chiar atunci când limbajele
juridice utilizate sunt identice, sistemele juridice deviază, mai mult sau mai puţin,
unul de la altul. 4
Un exemplu elocvent va clarifica acest fapt (Sigrid 226): (I) germ. Mord (rom.
omor, ucidere, asasinat, crimă) şi oland. moord, (II) la fel şi germ. Totschlag (rom. omor
prin lovire) şi oland. doodslag sunt definite diferit, în măsura în care, în germană Mord
implică anumite motive şi procedeul omorului (§ 211, alineat 2, Cod de Legi Penale)
(BGHR StGB § 211, Abs. 2); în olandeză însă moord nu desemnează nici motive, şi
nici mod de ucidere, ci intenţia de omor (omor cu premeditare) şi planificarea de
omor anticipată (articol 287, Cod de Legi Penale al Olandei) (NL StGB Art. 287).

52
 TERMINOLOGIE ŞI TRADUCTOLOGIE
Astfel, în Olanda, pot fi judecaţi diverşii asasini germani, ocazional, din cauza
,,omorului prin lovire” (doodslag), şi, respectiv, olandezii moordenaars pot fi judecaţi,
conform sistemului de drept german, doar în caz de ,,omor prin lovire” (Totschlag)
(Gérard-René 295-299) / (Arntz, Mayer 118-121).
Identic, instituţiile naţionale jurisdicţionale şi regulile de procedură rămân
limitate doar la cadrul sistemelor lor juridice şi nu sunt întotdeauna congruente
sau comparative cu cele ale altor ţări. De exemplu, prima instanţă de judecată a
unui stat federal american este desemnată drept Superior Court (Curte Supremă)
sau Circuit Court (Sigrid 226), care corespunde doar Curţii de judecată federală din
Germania (Landgericht), şi, de cele mai dese ori, se traduce în germană prin Gericht
(Curte de judecată/Tribunal). Sunt atestate următoarele traduceri: pentru cuvân-
tul german Landgericht – americanismul Regional Court; pentru germ. Amtsgericht
– amer. Local Court sau Municipal Court, brit. (engl.) County Court (=germ. Verwal-
tungsbezirk). Prezentând acest cadru, îl cităm pe R. Stolze: «Das am. County Court
wiederum ist ein einzelstaatliches Kreisgericht als Berufungsinstanz der Municipal
Courts.» (183).
În conformitate cu stabilirea strategiilor de traducere elaborate, ne per-
mitem reliefarea următoarelor concluzii:
1. Contactele lingvistice contribuie la conştientizarea problemelor
legate de sistemele limbajelor de specialitate.
2. Majoritatea specialiştilor şi traducătorilor se confruntă, adesea, cu
întrebuinţări contextuale inedite, dar, alteori, echivalentele pen-
tru termenii juridici nu sunt plauzibile.
3. Se impune necesitatea integrării dimensiunilor sintagmatice şi
paradigmatice în studierea sistemelor limbajelor de specialitate.
Persoana care operează cu terminologie din acest domeniu de cercetare
(traducător specializat, terminolog, lingvist) trebuie să ţină cont nu numai de
divergenţele (formele discrepante) în structura lingvistică, dar şi de normele juri-
dice ale ţării-ţintă (ale limbii-/culturii-ţintă în care se va efectua traducerea).

Bibliografie
Arntz, R., F. Mayer. ,,Vergleichende Rechtsterminologie und Sprachdatenverarbeitung – das
Beispiel Südtirol“ 1996. Lauer, A. et al. (Hrsg.). Übersetzungswissenschaft im Umbruch. Fest-
schrift für Wolfram Wilss zum 70. Geburtstag. Tübingen: Narr, 1996. 117-129.
BGHR StGB § 211, Abs. 2. Mord aus niedrigen Beweggründen, Deutschland. BGH. Urteil vom 19.
Oktober 2001, Az.: 2 StR 259/01/Vorinstanz, LG, Bonn, 2001.
DUDEN-Taschenwörterbuch. Satzanweisungen und Korrekturvorschriften/ISO-Transliterati-
ons- und Transkriptionsregeln. Band 5. 3., erw. u. verb. Auflage. Mannheim, Wien, Zürich: Bibli-
ographisches Institut, 1973. 203.
Fleck, E. W. Kl. ,,Urkundenübersetzung” 1999. Snell-Hornby, M. et al. (Hrsg.). Handbuch Trans-
lation. 2. verb. Auflage (unver. Nachdruck der 2. Auflage 1999). Tübingen: Stauffenburg Ver-
lag, 2005. 230-234.
Gemar, J. Cl. ,,Le langage du droit au risque de la traduction. De l′universel et du particu-
lier“ 1995. Snow, G., Vanderlinden, J. Français juridique et science du droit. Bruxelles: Bruylant,
1995. 145.
Groot, Gérard-René de. ,,Recht, Rechtssprache und Rechtssystem. Betrachtungen über die
Problematik der Übersetzung juristischer Texte“ 1992. Office des publications officielles
des Communautés européennes (Hrsg.). Terminologie et Traduction. Bruxelles, Luxembourg,
Commission des Communautés Européennes, 1992. 279-316.

53
INTERTEXT 3-4, 2009
NL StGB Art. 287. Totschlag – Niederlande. Wet van 3 maart 1881, Stb. 35 – Auszug, Hans-
Joseph Scholten, M. A. Aus: Dokumentation/Gesetzliche Bestimmungen, 471. (http://www.
iuscrim.mpg.de/verlag/online/Band_S25/14-Niederl.pdf ).
Љarčevič, S. ,,Strategiebedingtes Übersetzen aus den kleineren Sprachen im Fachbereich
Jura“. Babel no 36/3 (1990): 155-166.
Sigrid, K. L. ,,Gerichtsurteile“ (1999). Snell-Hornby, M. et al. (Hrsg.). Handbuch Translation. 2.
verb. Auflage (unver. Nachdruck der 2. Auflage 1999). Tübingen: Stauffenburg Verlag, 2005.
225-228.
Sigrid, K. L. ,,Vertragstexte” (1999). Snell-Hornby, M. et al. (Hrsg.). Handbuch Translation. 2.
verb. Auflage (unver. Nachdruck der 2. Auflage 1999). Tübingen: Stauffenburg Verlag, 2005.
228-230.
Stellbrink, H. J. ,,Der Übersetzer und Dolmetscher beim Abschluß internationaler Verträge“.
TextConText no 2/1 (1987): 32-41.
Stolze, R. Hermeneutisches Übersetzen. Linguistische Kategorien des Verstehens und Formulie-
rens beim Übersetzen. Tübingen: Narr, 1992. 388.
Trosborg, A. ,,Acts′ in Contracts: Some Guidelines for Translation” (1994). Snell-Hornby, M. et
al. (Hrsg.). Translation Studies. An Interdiscipline. Amsterdam: Philadelphia, Benjamins, 1994.
309-318.

Note

1
În realizarea acestui studiu, ne-am servit de unele aserţiuni din compendiul autorilor – Snell-Hornby,
M., Hönig, Hans G., Kußmaul, P. et al. (Hrsg.). Handbuch Translation. 2. verbesserte Auflage (unver.
Nachdruck der 2. Auflage 1999). Tübingen, Stauffenburg Verlag, 2005. 434 S.
2
Originalul limbii-sursă formează, de cele mai dese ori, coloana stângă a textului, textul-tradus – co-
loana dreaptă. În ţările cu două sau trei limbi de stat textele juridice sunt publicate des în această
formă. Totuşi, în contextul dat, nu este vorba neapărat de traduceri, dar de versiuni paralele de re-
dactare. Chiar şi contractele, şi statutele organizaţiilor cu referinţă la două comunităţi lingvistice sunt
redactate, tot mai des, în această formă. Din cauza lipsei de spaţiu, atunci când este vorba despre
mai mult de trei limbi sau despre formulare şi paşapoarte, diferitele versiuni lingvistice se imprimă
nu una lângă alta (paralel), ci una sub alta (secvenţial).
3
La Comisia Europeană a fost creat deja un program special INTERVAL, Interlinguistic Terminology
Validation, dedicat validării resurselor terminologice juridice.
4
Sisteme juridice strâns înrudite sunt, de exemplu: Dreptul civil în Danemarca şi Norvegia, precum şi
cele în Franţa sau în Spania.

54