Anatomia orbitei

Orbitele sunt două cavități osoase situate de o parte si alta a foselor nazale. Ele au o forma piramidală cu
baza anterior si vărful posterior. Pereții orbitei sunt:

1. Peretele superior este alcatuit din osul frontal si aripa mica a sfenoidului.
2. Peretele medial este alcatuit din apofiza frontală a maxilarului, osul lacrimal, lama orbitară a
etmoidului si corpul sfenoidului.
3. Peretele inferior este alcătuit din fața orbitară a maxilarului, zigomatic si palatin.
4. Peretele lateral este alcătuit din zigomatic si aripa mare a sfenoidului.

Orificii de la nivelul orbitei:

- Gaura optică: se continuă cu canalul optic, ce contine nervul optic, artera oftalmică si fibre nervoase
simpatice din plexul carotidian.
- Fisura orbitară superioară: are o porțiune superioară (trec nervii lacrimal, nazal si trohlear) si o
portiune inferioară prin care trec nervii oculomotor comun, nazociliar, abducens, vena oftalmică
superioară si fibre nevoase simpatice.
- Fisura orbitară inferioară: conține ramul maxilar al trigemenului și vena oftalmică inferioară

Marginea anterioară a orbitei=rebord orbitar.

Conținutul orbitei: globul ocular (1/5 din orbită) în spatele caruia se descrie spatiul retrobulbar, mușchii
extraoculari, nervii cranieni (II, III, IV, ram din V, VI, nervi vegetativi), artera si vena oftalmică, grasime
orbitară.

Anatomia globului ocular

Globul ocular are o formă aproximativ sferică. Diametrul ochiului adult este între 23 si 25 mm. Prezintă 4
repere: pol anterior, pol posterior, ecuator si meridiane.

A. Peretele globului ocular

1. Tunica fibroasă – cornee si scleră

2. Tunica vasculară – iris, corp ciliar, coroidă
3. Tunica internă, nervoasă – retină.

Sclera – țesut opac, de culoare alb-sidefie, avasculară. Reprezintă 4/5 posterioare ale tunicii fibroase.

Corneea – țesut transparent, avascular. Are două fețe: anterioară, convexă și posterioară, concavă. Grosimea
corneană este de 1 mm periferic și de 0,6 mm central. Histologic are 6 straturi: film lacrimal, epiteliu, strat
Bowman, stroma (alcătuită din fibre de colagen, keratocite si subst. fundamentală dispuse ordonat, ceea ce
conferă transparența), membrana Descemet si endoteliul cornean (un singur strat de celule poliedrice, cu o
capacitate mitotică redusă).

Irisul – este situat înapoia corneei și înaintea cristalinului. Fața anterioară delimitează posterior camera
anterioară, iar fața posterioară delimitează camera posterioară. Marea circumferință=rădăcina irisului, iar
mica circumferință=marginea pupilară. Irisul este alcatuit din: a.epiteliu anterior, b. stromă ce conține fibre
musculare netede-sfincter pupilar, c. epiteliu posterior ce conține mușchiul dilatator al pupilei.

Corpul ciliar – se intinde între rădăcina irisului și coroidă. Prezintă 2 porțiuni: a. pars plicata, alcătuită din
numeroase creste radiare numite procese ciliare și depresiuni numite văi ciliare la nivelul cărora se inseră
fibre elastice ce formează ligamentul suspensor al cristalinului (zonula); b. pars plana este adiacentă retinei
și coroidei, de care este despărțită prin ora serrata. În grosimea corpului ciliar se află mușchiul ciliar.

Coroida – este cuprinsă între ora serrata si originea nervului optic; fața externă vine în raport cu sclera, iar
fața internă în raport cu retina.

Retina – este cuprinsă între ora serrata și originea nervului optic. Histologic este alcătuită din 10 straturi ce
conțin celule fotoreceptoare, celule nervoase (bipolare, ganglionare, amacrine și orizontale) și celule de
susținere (celule Muller, microglii).

Celulele fotoreceptoare: a. celule cu bastonașe – adaptate pentru vederea în lumină slabă; densitatea lor
scade dinspre periferie spre maculă, iar in fovee lipsesc; b. celule cu conuri – adaptate pentru vederea în
lumină, distingerea formelor si culorilor; densitate maximă în fovee. Funcțional, retina prezintă două zone:

1. Macula (pata galbenă) – delimitată de arcadele vasculare temporale. În centrul ei se află foveea si
foveola. Marginile foveolei dau un reflex circular numit reflex foveolar, vizibil la oftalmoscopie.
2. Papila nervului optic (pata oarbă) – corespunde originii nervului optic. Este situată nazal si superior
față de foveolă. Central se află artera și vena centrală a retinei.

B. Conținutul globului ocular

Camera anterioară – delimitată anterior de față posterioară a corneei și posterior de fața anterioară a irisului.
Camera posterioară - delimitată anterior de fața posterioară a irisului și posterior de hialoida anterioară. Cele
două camere conțin umoare apoasă și comunică prin intermediul pupilei.

Cristalinul – lentilă biconvexă, transparentă, situată posterior de pupilă. La nivelul ecuatorului cristalinian
se inseră fibrele zonulare. Histologic, cristalinul prezintă o capsulă anterioară, una posterioară, cortex și un
nucleu. Cristalinul este e structură avasculară și fără inervație proprie.

Cavitatea vitreană – cea mai mare cavitate a ochiului, delimitată anterior de cristalin, corp ciliar și zonulă,
iar posterior de retină. Conține un gel transparent numit vitros, care vine in contact cu structurile vecine prin
intermediul unei membrane numită hialoidă.

Vascularizația globului ocular și a orbitei

Artera oftalmică, ram din carotidă, se divide în mai multe ramuri: a.centrală a retinei, a. ciliare lungi
posterioare, a. ciliare scurte posterioare. Drenajul venos final al globului ocular se realizează în cele 4 vene
vorticoase, ce formeaza doua vene oftalmice ce se varsă în sinusul cavernos.

Inervația globului ocular și a orbitei

Nervul oftalmic reprezintă ramul superior al n. trigemen. Se ramifică în: lacrimal, frontal si nazo-ciliar

Anatomia nervului optic si a căilor optice

Calea optică este alcătuită din patru neuroni: celula bipolară, celula ganglionară, neuronul diencefalo-
cortical și neuronul cortical. Nervul optic prezintă patru portiuni: intraoculară, intraorbitară,
intracanaliculară și intracraniană.

Chiasma optică – axonii retinei temporale au poziție laterală si străbat chiasma fără să se încrucișeze; axonii
retinei nazele sun situați central și se încrucișează în chiasmă.

Bandeletele optice cuprinse între chiasmă si corpii geniculați laterali. Conțin axonii retinieni temporali de
aceeași parte și nazali de partea opusă.
Corpii geniculați laterali – sinapsa dintre neuronii retino-diencefalici și cei diencefalo-corticali.

Radiațiile optice – alcătuite din axonii neuronilor diencefalo-occipitali.

Cortexul vizual

Anatomia anexelor globului ocular

Pleoapele sunt două structuri musculo-membranoase ce acoperă și protejează segmentul anterior al globului
ocular. Li se descriu 2 fețe, 2 comisuri, o margine aderentă ce corespunde rebordului orbitar si o margine
liberă care delimiteză fanta palpebrală.

Histologic, pleoapa are 5 straturi: tegument, țesut celular subcutanat, strat muscular, tarsul, conjunctivala
tarsală.

Pleoapele sunt separete de conținutul orbitei de septul orbitar

Vascularizația: artera temporală superficială, artera facială, artera angulară si artera supraorbitară.

Inervația: senzitivă n.oftalmic si n. maxilar superior; motorie n. oculomotor comun si facial

Conjunctiva – tarsală și bulbară; locul unde se reflectă cele 2 se numește fornix conjunctival. Vascularizație:
arterele ciliare anterioare.

Aparatul lacrimal – are o componentă secretorie (glandele lacrimale) si excretorie (căile lacrimale)

Mușchii extraoculari – 4 drepți și 2 oblici. Muschii drepti au o insertie osoasa, la nivelul inelului Zinn, si una
sclerală anterioară.

Drept extern – abductia globului ocular; inervat de n. abducens

Drept intern – adductia globului ocular

Drept superior – ridicarea globului ocular

Drept inferior – coboară globului ocular

Marele oblic – rotația internă a globului ocular

Micul oblic – rotatia externă a globului ocular

Vascularizația derivă din artera oftalmică.

Fiziologia vederii

Dioptru=suprafata de separatie a doua medii cu indici de refractie diferiti.

Dioptrul ocular este alcatuit din cornee, umoare apoasă, cristalin si vitros. Corneea si cristalinul sunt cele
mai importante lentile ale dioptrului ocular.

Acomodatia=modificarea puterii de convergenta a dioptrului ocular.

In repaus acomodativ, muschiul ciliar este relaxat, zonula in tensiune deci convexitatea cristalinului si
indicele de refractie sunt minime.
Pupila

Are 3 funcții: dozează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi, mărește prin mioză profunzimea câmpului,
reduce aberațiile de sfericitate și cromatice tot prin mioză.

Reacțiile adaptative pupilare sunt:

-reacția la lumină (reflex fotomotor) ce constă în contracția pupilei la lumină puternică si dilatarea ei la
lumină difuză

-reacția la aproape

Vederea cromatică

Din punct de vedere funcțional retina are două zone:

Retina semnalizatoare – retina periferică în care densitatea bastonașelor este crescută;are rol de a semnaliza
apariția unui obiect în câmpul vizual

Retina analizatoare – central in maculă, cu densitate mare de celule cu conuri