You are on page 1of 7

Studiu american INTERZIS IN MASS-MEDIA: Vaccinul HPV Gardasil

în conexiune cu declinul ratei de fertilitate a femeilor din SUA cu


vârsta între 25 – 29 ani
46 de minute5120http://bit.ly/2Jko9fz

Tweet

VACCINE IMPACT | Study: HPV Gardasil Vaccine Linked to Decline in Fertility Rates in U.S. Women Aged 25–29

Studiu: Vaccinul HPV Gardasil în conexiune cu declinul ratei de fertilitate a femeilor din
SUA cu vârsta între 25 – 29 ani
26 Iunie 2018
de Brian SHILHAVY
Redactor, Ştiri Health Impact
Un studiu important tocmai a fost publicat în Jurnalul de Toxicologie şi Sănătate de Mediu cu
privire la ratele descrescătoare de fertilitate în rândul a 8 milioane de femei americane cu vârste
între 25 – 29 de ani, de-a lungul unei perioade de 7 ani.
Titlul lucrării, publicată de către Gayle DeLONG, doctor în cadrul Departamentului de
Economie şi Finanţe, Colegiul Baruch / Universitatea municipală din New York, este “O
probabilitate mai redusă de sarcină în femeile din SUA cu vârste între 25 – 29 de ani cărora li s-
a administrat o injecţie cu vaccin human papilloma virus”.
Din conspect:

Acest studiu a analizat informaţii cumulate în Examinarea Sănătăţii şi Nutriţiei Naţionale,


care a însemnat opt milioane de femei din intervalul 25 – 29 de ani cu domiciliul în
SUA între 2007 şi 2014.
Aproximativ 60% dintre femeile care nu au primit vaccinul HPV fuseseră însărcinate cel puţin o
dată, în vreme ce doar 35% dintre femeile care au fost expuse vaccinului au conceput.
Utilizând regresia logaritmică pentru a analiza datele, s-a estimat probabilitatea de a
rămâne însărcinată pentru femeile care primiseră vaccin HPV comparativ cu femeile care
nu făcuseră injecţia.
Rezultatele indică faptul că femeile care au primit vaccinul HPV aveau mai puţine şanse să fi
fost însărcinate decât femeile din aceeaşi grupă de vârstă care nu făcuseră vaccinul. Dacă
100% dintre femeile din acest studiu ar fi primit vaccinul HPV, datele sugerează că
numărul acelora care ar fi conceput vreodată ar fi scăzut cu două milioane.
Cenzura mediei corporatiste: de ce nu este acest studiu ştire principală?

. Rata naşterilor la 1.000 de femei americane între 25 – 29 de ani Figura 1. Rata naşterilor la
1.000 de femei americane între 25 – 29 de ani în perioada 1995 – 2015

Figura 1 din studiu indică rate de naştere crescânde până în 2007, iar apoi rate de naştere
descrescătoare din momentul introducerii vaccinului Gardasil către populaţie.

La vremea publicării acestui articol, nu am găsit nici măcar o singură publicaţie “principală” de
ştiri sponsorizată de către corporaţii care să mediatizeze acest studiu.
Faptul că ratele de fertilitate sunt în descreştere în SUA nu reprezintă o chestiune care să fie
disputată.

Ratele de naştere în Statele Unite pentru femei sub vârsta de 30 de ani sunt la minime record
(Martin, Hamilton şi Osterman 2017). Ratele de natalitate la 1.000 de femei cu vârsta între
25 – 29 a scăzut cu 11,5% de la 118,1 în 2007 la 104,5 în 2015. Recentul declin urmează
o creştere constantă de 8,5% între 1995 şi 2006 (de la 108,8 la 188).

Acest declin în ratele de natalitate corespunde introducerii vaccinului HPV în SUA.

În 2006, Administraţia Americană a Alimentelor şi Medicamentelor a licenţiat primele două


vaccinuri pentru protecţia femeilor împotriva HPV. Ambele vaccinuri HPV (Gardasil şi
Cevarix) ţintesc HPV 16 şi 18, două mutaţii HPV care produc aproximativ 70% dintre
cazurile de cancer cervical.
Vaccinul este recomandat femeilor (şi din 2011 bărbaţilor) cu vârste între 11 – 26.

Dr. DeLONG citează apoi cazuri şi studii în care a fost raportat eşecul ovarian prematur (POF)
după administrarea vaccinului Gardasil, cât şi alte simptome conexate infertilităţii.

Au fost realizate rapoarte despre femei tinere ce s-au confruntat cu eşec ovarian primar sau
prematur (Colafrancesco et al. 2013; Little and Ward 2012, 2014).
Geier şi Geier (2017) au consultat baza de date a Sistemului de Raportare a
Evenimentelor Adverse de Vaccinare (VAERS) pentru a determina dacă asimilarea vaccinului
HPV a afectat numărul notificărilor de reacţii auto- imune.
VAERS este un sistem pasiv în care administratorii sau receptorii de vaccin raportează
efecte adverse după primirea unui vaccin.
Între 2006 şi 2014, primitorii de vaccin HPV sau furnizorii lor de servicii medicale au
notat 48 de cazuri de vătămare ovariană asociate cu reacţii auto-imune.
Suplimentar faţă de descoperirile Geier şi Geier, baza de date VAERS între 2006 şi 2017 a
indicat alte simptome care afectează capacitatea de a purta sarcină: avort spontan (214
cazuri), amenoree (130 de cazuri), şi menstruaţie neregulată (123 de cazuri).

Propriile statistici ale guvernului folosite pentru studiul a 8 milioane de femei pentru o
perioadă de 7 ani
Unul dintre cele mai convingătoare aspecte ale acestui studiu este că cercetătorii au
folosit statistici furnizate de către guvernul SUA pentru a analiza ratele de infertilitate.

Informaţiile referitoare la născuţii vii per 1.000 de femei cu vârste între 25 – 29 ani au
provenit din bazele de date WONDER ale Centrelor pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor
(CDC), secţiunea “Naşteri”: https://wonder.cdc.gov/natality.html. Baza de date prezintă
cifrele începând cu 1995.
Numărul de naşteri este împărţit la numărul de femei din grupul de vârstă folosind
informaţii din baza de date WONDER secţiunea “Populaţie”: https://wonder.cdc.gov/bridged-
race-population.html. Figura 1 (sus) ilustrează valorile naţionale din 1995 până în 2015.
Graficul relevă creşterea continuă a natalităţii de-a lungul anilor 2000, urmată de un recent
declin sever care constituie subiectul acestui studiu.
Pentru a analiza posibile influenţe asociate cu aceste schimbări în ratele de naştere, acest
material a examinat răspunsurile la Chestionarul de Sănătate Naţională şi Nutriţie
(NHANES). Monitorizarea adună informaţii cu privire la starea sănătăţii persoanelor din
Statele Unite alături de informaţii demografice şi socio-economice.
Centrul Naţional pentru Statistici de Sănătate (NCHS) de la CDC a instrumentat
chestionarul şi a selectat o mostră reprezentativă a populaţiei SUA bazată pe proceduri de
eşantionare complexe (pentru detalii, vedeţi https://www.cdc.gov/nchs/nhanes/participant.htm).
Informaţiile sunt oferite în cicluri de câte doi ani.

Deci chiar agenţiile guvernamentale responsabile cu aprobarea vaccinului HPV Gardasil şi cu


acordarea permisiunii de promovare a acestuia, în speţă CDC and FDA, au furnizat datele pentru
acest studiu.
În mod interesant, şi fără comentarii de la autorul studiului, însă fapt care probabil merită notat,
întrebările chestionarului adresate femeilor s-au schimbat după lansarea studiului în 1995, în
2007, când o întrebare adiţională a fost inclusă în anchetă:

Începând cu 1999, NHANES a solicitat femeilor cu vârste de la 12 ani în sus “RHQ131: A fost
vreodată participanta la studiu însărcinată? Vă rugăm includeţi (sarcină curentă), naştere
vie, avort spontan, naştere a unui copil mort, sarcină extra-uterină şi avorturi.”
Răspunsurile puteau fi (1) da, (2) nu, (7) refuz, (9) nu ştiu, sau (.) lipsă.
Începând cu 2007, NHANES a adresat întrebarea femeilor cu vârste de la 9 ani în sus,
“IMQ040: A primit vreodată participanta la studiu una sau mai multe doze de vaccin HPV?”
Variantele de răspuns erau aceleaşi ca pentru întrebarea de sarcină.

Acest lucru dă naştere întrebării: de ce a adăugat CDC în 2007 întrebarea despre statusul
vaccinării HPV într-un chestionar de sarcină?
Vaccinul Gardasil, singura variabilă care ar putea explica declinul ratelor de naşteri
Autoarea studiului a fost foarte atentă în concluzia ei afirmând că acest studiu nu demonstrează
că vaccinul HPV Gardasil determină infertilitatea femeilor. Aşa cum orice om de ştiinţă
ştie, corelaţia nu echivalează cu cauzalitatea.

O percepţie greşită frecventă cu privire la analiza regresivă este că ar putea fi folosită pentru
a determina cauzalitatea. Regresiile demonstrează asocieri, nu cauzalităţi.
Deşi analiza prezentată aici arată o relaţie între injecţiile cu vaccin şi o probabilitate scăzută de
a fi vreodată însărcinate pentru femeile cu vârste între 25 – 29, concluzia că vaccinurile
constituie baza pentru probabilitatea redusă nu poate fi trasă.
O a doua limitare a acestei analize este că probabilităţile generale nu implică rezultate
individuale. Adică, chiar dacă probabilitatea de sarcină a scăzut pentru grupul de femei cărora
li s-a administrat vaccinul HPV faţă de cele care nu au primit injecţia, descoperirile nu
înseamnă că orice femeie care se vaccinează va întâmpina dificultăţi în conceperea unui
copil.
Cu toate acestea, această investigaţie indică faptul că este necesară mai multă analiză asupra
dozei HPV şi asupra fertilităţii.

Dr. DeLONG urmăreşte însă şi alţi factori ce ar putea cauza infertilitate în acest grup de studiu
extins de peste 8 milioane de femei, şi este evident că dintre potenţialele cauze ale infertilităţii,
probele indică în mod clar către vaccinul HPV Gardasil drept singurul factor care a variat în
studiul populaţional din 2007 încolo.

Poate că ratele agregate de natalitate sunt scăzute ca urmare a ratelor crescânde de avorturi.
Însă, Jatlaoui et al. (2017) raportează că pentru femei între 15 – 44 de ani, numărul absolut de
avorturi, numărul de avorturi la 1.000, şi numărul de avorturi la 1.000 de naşteri vii, au
scăzut toate în mod constant între 2006 şi 2014.
Este posibil ca folosirea sporită a contracepţiei să contribuie la scăderea ratelor de
natalitate în Statele Unite. Cu toate acestea, Kavanaugh şi Jerman (2018) au descoperit
că utilizarea generală de contraceptive de femeile între 15 şi 44 de ani a rămas la
aproximativ 60% între 2008 şi 2014.
Deşi ratele de contracepţie au rămas constante, poate că ratele de natalitate au scăzut
deoarece controlul naşterilor s-a îmbunătăţit. Sundaram et al. (2017) confirmă că ratele
globale de eşec contraceptiv (CFR) au scăzut între anchetele desfăşurate în 2002 şi 2006 -
2010 de la 12% la 10%. Acest declin este interesant în mod particular, deoarece CFR
pentru majoritatea metodelor de control al natalităţii au rămas în esenţă neschimbate
între 1995 şi 2002.
Cu toate că ratele globale de eşec au scăzut de la 14,9% în 1995 la 12,4% în 2002,
reducerea a fost doar rezultatul declinului în rata de eşec a unei metode de control al naşterii,
în speţă sevrajul, de la 28% la 18%. Ratele de eşec la toate celelalte metode au rămas
constante în acel interval de timp.
Se poate că recesiunea începută în 2008 a afectat negativ fertilitatea. Utilizând date din
2012, Schneider (2015) a observat că fertilitatea a scăzut în perioada Marii Crize care (potrivit
Biroului Naţional de Cercetare Economică) a durat din 2008 până în 2010.
Schneider (2015) a demonstrat că efectul este mai slab în rândul femeilor mai în vârstă
(35 – 44) şi a concluzionat că influenţa recesiunii asupra fertilităţii a fost temporară. Dacă
efectul fusese temporar, rata de natalitate trebuia să urce substanţial după criză întrucât
cuplurile care amânaseră naşterea copiilor s-au alăturat cuplurilor mai tinere ce doreau să-şi
întemeieze familii.
Figura 2 ilustrează că ratele americane de încadrare în muncă şi de natalitate au avut
tendinţa de a merge împreună din 1995 până în 2009. Însă, pe măsură ce ratele de
angajare şi-au revenit începând cu 2010, ratele de natalitate au continuat o uşoară scădere.
Statistica Pearson, care măsoară corelaţia, nu a fost semnificativă din 1995 până în 2015,
indicând o lipsă relaţională între locurile de muncă şi ratele de natalitate.
Informaţiile sugerează că, cel puţin o parte din motivul recentului declin al ratelor de
natalitate din SUA pentru femeile cu vârste între 25 – 29 poate fi asociată cu creşterea
vaccinărilor HPV.

O altă statistică alarmantă pe care dr. DeLONG o evidenţiază din informaţiile guvernului este că
Gardasil, care fusese administrat în 3 doze în timpul perioadei de studiu, a avut o corelare
negativă cu abilitatea de a concepe direct proporţională cu câte din cele 3 doze fuseseră injectate:

Pentru a testa dacă aceste rezultate erau legate de numărul vaccinurilor HPV pe care le primise
o femeie, variabila care indica dacă o femeie avusese cel puţin o doză a fost înlocuită cu
trei variabile care să indice numărul de injecţii pe care le făcuse.
Dacă participantul primise vaccinul HPV, NHANES incluse o întrebare consecventă: “IMQ045:
Câte doze a primit participantul la chestionar?”
Tabelul 5 relevă că probabilitatea ca o femeie să rămână însărcinată scade pe măsură ce
numărul de doze pe care le primeşte o femeie creşte.

De ce a fost aprobat acest vaccin de la bun început?


Dr. DeLONG îşi manifestă îngrijorarea întrebând de ce pericolele acestui vaccin nu au fost
descoperite anterior licenţierii sale:

Se nasc apoi întrebări, de ce posibila conexiune nu a fost identificată în timpul studiilor de


siguranţă anterioare brevetării vaccinului.

Am acoperit multe dintre aceste chestiuni în articole din urmă despre Gardasil, însă merită
amintite aici în contextul acestui studiu curent.

Este posibil ca viciile din investigaţiile pre-licenţiere să fi contribuit la lipsa de descoperiri cu


privire la vreun efect al vaccinului asupra abilităţii reproductive a persoanelor care îl
primesc.
Little şi Ward (2014) au cercetat studiile de siguranţă asupra vaccinului HPV.
Într-unul dintre aceste studii, peste 50% dintre fetele înregistrate aveau vârste între 9 – 12 ani,
prea tinere pentru a face observaţii asupra schimbărilor de menstruaţie.
Într-un alt studiu, fetelor mai în vârstă li s-a solicitat să folosească contraceptive, făcând
din nou dificil de dimensionat efectele vaccinului asupra fertilităţii. Investigaţiile ulterioare
tindeau să includă doar evenimentele adverse care apăreau timp de două săptămâni de la
administrarea vaccinului. Deşi efecte adverse grave (SAE) au urmat timp de până la trei
ani de la vaccinare, SAE nu au inclus anormalităţi menstruale.
Little şi Ward (2014) au concluzionat că studiile de securitate asupra vaccinului HPV nu au
tratat în mod adecvat chestiunea sănătăţii ovariene.
O posibilă greşeală suplimentară în cercetările privind siguranţa include efectul placebo.
Grupurile de control din anumite teste clinice pentru vaccinuri HPV au primit soluţii care
conţineau Al (Tomljenovic and Shaw 2013; Tomljenovic, Spinosa, and Shaw 2013) în locul
soluţiei saline standard. Al de unul singur poate produce efecte secundare (Exley 2011)
inclusiv vătămări ale ovarelor (Colafrancesco et al. 2013; Fu et al. 2014).
Negăsind nici o diferenţă însemnată a funcţiei ovariene între subiecţii care primiseră vaccinul şi
cei care primiseră placebo-ul care conţinea Al poate fi un eşec în determinarea efectelor
adverse atribuite Al. S-ar putea ca vaccinul să afecteze negativ funcţia ovariană, poate prin Al
din el. (Colafrancesco et al. 2013).

Concluzia: ne confruntăm cu o criză de sănătate publică în Statele Unite determinată de


ratele de fertilitate în rândul femeilor tinere
Dr. DeLONG doreşte mai multe studii asupra vaccinului HPV:

Cercetările pe termen lung asupra fetelor şi femeilor care primesc vaccinul HPV sunt
garantate. În speţă, dacă receptorii vaccinului experimentează schimbări în menstruaţie
şi capabilitatea de a concepe, trebuie să aibă loc investigaţii. Este necesară precauţie / grijă
astfel încât femeile care iau pastila anti-concepţională (sau orice altă intervenţie care
interferează cu ciclul menstrual) să nu fie incluse, sau cel puţin să fie examinate separat.
Astfel de intervenţii maschează existenţa POF.

Concluzia ei, cum că dacă toate femeile din anchetă ar fi primit vaccinul Gardasil acest lucru ar
fi rezultat în alte două milioane de femei incapabile de a concepe copii, dă fiori pe şira spinării.

Acest studiu a analizat date de anchetă ce reprezintă aproximativ 8 milioane de femei între
25 – 29 de ani care trăiau în Statele Unite între 2007 şi 2014.
În jur de 60% dintre femeile care nu primiseră vaccinul HPV fuseseră însărcinate cel puţin o
dată, în vreme ce doar 35% dintre cele expuse vaccinului concepuseră vreodată.
În cazul femeilor măritate, 75% din grupul neexpus vaccinului concepură, în timp ce doar
50% din grupul expus fură însărcinate cel puţin o dată.
Rezultatele sugerează că, dacă 100% dintre femeile din acest studiu ar fi primit vaccinul HPV,
numărul femeilor însărcinate măcar o dată ar fi scăzut cu 2 milioane.
Analiza logistică regresivă a evidenţiat faptul că femeile care au primit cel puţin o doză
HPV erau mult mai puţin predispuse să devină însărcinate, faţă de femeile ce nu primiseră
nimic.
Modelul a ţinut seama de vârsta, bunăstarea relativă, educaţia universitară, etnia şi rasa
participantului. Deşi studiile de securitate ale vaccinului HPV nu au găsit o legătură
semnificativă cu fertilitatea redusă, este posibil ca designul investigaţiilor să fi omis efectele
secundare.

Tinere femei ale căror vieţi fură distruse de către vaccinul HPV

You might also like