Organizarea ADN in celula

 Materialul genetic e organizat diferit in interfaza fata de diviziunea celulara.

 In nucleu, in timpul interfazei, fiecare molecula de ADN e asociata cu protein
histonice, nehistonice si molecule ARN, formand un complex nucleo-proteic,
denumit cromatina.
 La inceputul diviziunii, fibrele de cromatina se spiralizeaza, se condenseaza, si
formeaza cromozomi.

Cromatina
Tipuri de cromatina

Cromatina este structura vizibila in nucleii interfazici, fiind compusa din ADN, ARN,
proteine histonice si non-histonice.

Se gaseste sub doua tipuri morfo-functionale distincte:

  Heterocromatina
 Eucromatina

Heterocromatina
Caracteristici:

 Intens colorata
 Relativ condensata, compacta
 Genetic inactiva (putine gene sunt active)
 Se replica tardiv
 Inalt metilata
 Este alcatuita predominant din ADN repetitiv, bogat in perechi de baze A-T si
histone

Este de doua tipuri:

 Constitutiva
o Se gaseste la nivelul centromerelor si telomerelor
o De obicei, este formata din secvente repetitive, noncodante
 Facultativa
o Variaza, fiind prezenta in regiuni ale genomului care sunt exprimate diferit
in functie de testut si de momentul cronologic (X inactiv)

Eucromatina
Este de doua tipuri:

 Colorata luminos
 Mai putin condensata
 Se replica precoce in faza S
 Este hipometilata
 Este alcatuita predominant din ADN nerepetitiv, bogat in perechi de baze G-C si
proteine non-histonice
 Are activitate transcriptionala
 Reprezinta partea activa genetic a cromatinei
 ADN-ul trebuie sa fie eucromatic ca sa fie activ, dar nu toata eucromatina este
activa genetic
Proteinele histonice

 Sunt proteine bazice cu molecule de dimensiuni mici, care au in compozitia lor un

continut ridicat de lizina si arginina.

 Functii importante in celula:

o Asigura stabilitatea moleculei de ADN
o Sunt represori ai genelor

 Sunt de doua tipuri:

o Histone nucleozomale – H2A, H2B, H3 si H4
o Histone internucleozomale – H1

Proteinele non-histonice

 Sunt bogate in acizii glutamic si aspartic, de aceea au caracter acid.

 Se gasesc in cantitati mici in cromozom, o molecula la 3000 de nucleozomi si se
sintetizeaza pe tot parcursul ciclului celular,
 Mediaza cuplarea ADN-ului cu histonele.

Impachetarea ADN-uluisi structura moleculara a cromatinei

 Desfasurata, molecula de ADN are o lungime de 2 m.

 Pentru a putea fi cuprinsa in spatiul nuclear, molecula sufera procese de
impachetare, compactare, plicaturare.
Primul nivel de impachetare - Nucleozomul
Are forma unui segment de cilindru cu diametrul de 10 nm, iar inaltimea de 5,5 nm.

Nucleozomul este constituit din:

 Un miez octameric format din 4 perechi de proteine histonice (H2A, H2B, H3,
H4);
 Un segment ADN lung de 146 de nucleotide infasurat de un tur si ¾ ori in jurul
octamerului, protejand miezul histonic

 Nucleozomul este unitate de repetare, formandu-se un lant „beads of string”/

„sirag de margele sau fibra de cromatina de 10 nm.
 Constituirea acestui lant necesita ADN de legatura (linker) intre doi nucleozomi si
histona H1.
 ADN-ul linker contine 50-60 pb si este cel mai expus si cel mai sensibil la
actiunea nucleazelor.
 Fibra de cromatina de 10 nm este unitatea care se repeta, formandu-se un lant, si
are o rata de impachetare de 7 si reprezinta 1/7 din lungimea de ADN.
Al doilea nivel de impachetare - Solenoidul

 Este o rasucire sub forma de solenoid a fibrei de 10 nm

 Sunt 6 nucleozomi per pas de spirala
 Aceasta structura este stabilizata de histona H1
 Se formeaza fibra de 30 nm
 Fibra de 30 nm reprezinta 1/42 din lungimea ADN-ului
Al treilea nivel de impachetare - Bucla

 Fibra de 30 nm formeaza bucle (domenii) in jurul unui schelet proteic celular,

rezultand o fibra de 300 nm (1/750 din lungimea ADN).
 Buclele sunt „intinse” atunci cand are loc transcriptia.
 Buclele laterale impreuna cu scheletul proteic se vor plicatura pentru a realiza un
nivel superior, care apare ca fibra de 700 de nm din cromatida la inceputul
profazei.

 Aglomerarile de bucle sunt denumite cromomere. Pe masura ce cromozomul se

condenseaza, cromomerele vecine se unesc si formeaza o structura mai mare,
banda cromozomiala condensata si colorata (G+)
 Astfel, pe cromozom vor alterna benzi condensate si colorate (G+) cu benzi mai
putin condensate si colorate (G-)
 In timpul metafazei, condensarea este maxima si reprezinta 1/15000 – 1/20000 din
lungimea totala a ADN-ului
Cromozomii umani

 Cromozomii reprezinta forma de organizare a materialului genetic in timpul

diviziunii celulare.
 Ca numar, structura si morfologie, cromozomii sunt caracteristici fiecarei specii.
 La om, in celulele somatice (diploide), cei 46 de cromozomi sunt dispusi in 23 de
perechi (doua garnituri 2n = 46)
 Cromozomii unei perechi se numesc omologi, avand aceeasi marime, structura,
distributie de benzi, morfologie, pozitie a centromerului, continut in gene, dar
origini diferite: unul matern (provenit prin ovul), celalalt patern (provenit prin
spermatozoid)
 La om, in celulele somatice, exista 22 de perechi de cromozomi autozomi si o
pereche de cromozomi sexuali (heterozomi sau gonozomi)
 Celulele sexuale mature (gametii) sunt celule haploide, fiecare detinand 23 de
cromozomi (celule haploide: n=23 de cromozomi)
Morfologia cromozomilor metafazici
Elemente structurale obligatorii:

 Cromatide
 Centromerul
 Kinetocori
 Telomere

Elemente structurale facultative (neobligatorii)

 Constrictii secundare
 Sateliti

Cromatide

 Fiecare cromozom prezinta doua cromatide surori

 Acestea sunt subunitati longitudinale, identice genetic, continand in structura cate
o molecula de ADN
  Lungimea lor, pentru un cromozom metafazic, este cuprinsa intre 1,5 si 8 µm, iar
grosimea, intre 0,5 si 1µm
 Lungimea si forma relativa permit clasificarea cromozomilor

Centromerul (constrictie primara)

 Este locul de unire al celor doua cromatide surori

 Este compus din secvente de ADN repetate in tandem de un numar foarte mare de
ori (ADN alfa satelit)
 Datorita pozitiei constante, centromerul constituie unul din markerii caracteristici
pentru descrierea cromozomilor
 Centromerul imparte cromozomul in doua brate:

o Bratul „p”, mai scurt, orientat in partea superioara fata de un plan

imaginar ce trece prin centromer
o Bratul „q”, mai lung, situat in partea inferioara a planului de referinta
Kinetocorii

 Sunt formatiuni proteice complexe mici, rotund-ovalare, plasate la nivelul

centromerului (cate unul pentru fiecare cromatida)
 Au rol in atasarea cromatidelor la microtubulii fusului de diviziune si mentinerea
legaturilor dintre cromatidele surori

Telomerele

 Reprezinta extremitatile terminale rotunjite ale cromatidelor

 Contin ADN inalt repetitiv, unitati hexamerice (TTAGGG) repetate in peste 2000
de copii, pe o lungime de aproximativ 15 kb
 Au rol in mentinerea structurii cromozomilor, a individualitatii lor, si previn
fuzionarea capetelor cromozomilor
 Cu fiecare ciclu celular se pierd 50-150 pb din ADN-ul terminal de la nivelul
acestora, determinand implicarea lor in mecanismele care intervin in durata de
viata a fiecarei celule (apoptoza, moartea programata a celulei)
 Datorita telomerazei, activa numai in celulele germinale si in celulele imortalizate,
lungimea telomerelor este pastrata in cursul replicarii ADN-ului
 Inactivarea telomerazei este fiziologica in celulele somatice si, astfel, intervine
scurtarea acestora pana la senescenta celulara
 Reactivarea telomerazei este prezenta in peste 90% din cancere
Constrictii secundare

 Sunt ingustari secundare ale cromatidelor, observate numai la anumiti cromozomi

 La cromozomii acrocentrici, constrictiile secundare sunt localizate terminal , in
regiunea distala a bratelor scurte
 La cromozomii acrocentrici, constrictiile secundare au rol de organizatori
nucleolari (contin genele pentru ARNr din nucleol)
 Constrictiile secundare proximale , mai aproape de centromer, se gasesc pe bratele
lungi la cromozomii 1, 9, 16

Satelitii

 Sunt situati in portiunea distala a bratului scurt la cromozomii acrocentrici

 Au forma rotunda sau ovala si contin ADN inalt repetitiv
 Marimea lor poate varia
 Mai multi cromozomi acrocentrici (intre 2 si 5) se pot atasa prin sateliti, formand o
asociatie satelitara, posibil factor predispozant pentru non-disjunctii cromozomiale
in gametogeneza

Heteromorfismele (polimorfismele) cromozomiale

 Sunt variante morfologice normale, mostenite mendelian, markeri citogenetici fara

nicio semnificatie patologica
 Apar in cariotip la persoane fenotipic normale si se datoreaza cantitatii si
statusului diferit de condensare al heterocromatinei sau modificarilor in localizarea
ADN-ului repetitiv
 Acestea se pot observa prin coloratii specifice pentru ADN, obtinandu-se o
succesiune de zone intens colorate (benzi) si mai putin colorate (interbenzi)
 Acestea au aranjamente liniare specifice pentru fiecare cromozom, fiecare din ele
stocand in medie 1,5 Mb
 Un cariotip standard are o rezolutie de aproximativ 350-550 benzi/ set haploid, iar
un cariotip prin inalta rezolutie are 800 sau 1000 de benzi per set haploid

Astfel de polimorfisme cromozomiale pot fi:

 Elongarea regiunii subcentromerice a bratului q la cromozomii 1, 9 si 16

 Variatii in lungime ale bratelor scurte la cromozomii acrocentrici
 Variatii de marime si forma a satelitilor, prezenta satelitilor dubli
 Variatii in lungimea bratelor „q” ale cromozomului Y
 Variatii ale benzilor heterocromatice si, astfel, ale lungimii omologilor