Sabine Crihan, METT II

Tăcerea cuvântului: analiza poeziilor lui Octavio Paz traduse în limba română
-Abstract-

În cadrul prezentei lucrări ne-am propus să abordăm fidelitatea în traducere, precum și caracterul
traductibil sau intraductibil al traducerii poetice, fenomen ce a constituit subiectul primelor teorii
traductologice și care, astăzi, încă dă naștere de polemici în rândul teoreticienilor. Vorbind despre
fidelitate, nu am putut omite traducerea literală și traducerea liberă, cele două tipuri de traducere care
reprezintă dovada fidelității traducătorului față de textul-sursă și, respectiv, față de textul-țintă. Am
încercat să demonstrăm faptul că ambele traduceri sunt fidele, însă față de două texte diferite. Or, o
traducere fidelă nu ar trebui să trădeze niciuna dintre entitățile implicate. În ceea ce privește dihotomia
traductibilitate-intraductibilitate, am enunțat argumentele care susțin imposibilitatea traducerii
literare, ajungând la concluzia că, prin existența traducerilor efectuate, toate ideile care demonstrează
faptul că traducerea literară este o muncă imposibilă devin, implicit, invalide. Pentru a reuși să
demontăm argumentele aduse împotriva traducerii literare, am recurs la analiza poeziilor din cadrul
volumului „Libertate pe cuvânt”, aparținând poetului mexican Octavio Paz, traduse de Darie
Novăceanu, reliefând, totodată, tehnicile aplicate în vederea redării secvențelor lirice dominate de un
puternic aspect cultural.