[Pick the date]

ANALIZA POLITICILOR SI PROGRAMELOR PUBLICE

[TYPE THE
IN ASISTENTA SOCIALA, CONCEPEREA SI
COMPANY
NAME]
ELABORAREA DE SOLUTII PENTRU PROBLEMELE
IDENTIFICATE

[Type the document subtitle] | silvia

 Motto:

Povestea celor 5

Au fost odată 5 oameni care

se numeau: CINEVA, ORICINE,

NIMENI, TOŢI și ALTUL.

Într-o zi cei 5 au fost

confruntați cu o problemă

deosebit de importantă și

de aceea s-au hotărât să fie

rezolvată de TOȚI.

Însă, cum TOȚI era sigur

că CINEVA o va rezolva, iar

CINEVA se baza pe NIMENI, în

final NIMENI nu a rezolvat-o

deoarece era evident că

ORICINE ar fi fost în stare să o facă.

Atunci CINEVA s-a supărat

foarte tare, căci era o treabă

pentru TOȚI. Însă TOȚI i-a

sugerat lui CINEVA să-l oblige

pe ALTUL să facă ceea ce

NIMENI nu a fost dispus sa

facă, deși ORICINE ar fi putut.

Concluzia: Treaba trebuie

1
Page

făcută întotdeauna de ALTUL!

Contents

Intre Politica si politici – definiri conceptuale ..................................................................................................... 3

Despre frica de politică ....................................................................................................................................... 3
Advocacy sau Lobby?........................................................................................................................................... 3
Concepte cu care operam .................................................................................................................................. 4
Caracteristicile Politicii Publice...................................................................................................................... 4
Procese specifice politicilor publice ....................................................................................................................... 5
Pași pentru schimbarea unei politici publice: .............................................................................................. 6
Procesul de realizare a politicilor publice.............................................................................................................. 7
Stabilirea agendei .................................................................................................................................................. 8
Elaborarea politicii ............................................................................................................................................... 8
Luarea deciziilor .................................................................................................................................................... 9
Implementarea politicii ................................................................................................................................... 10
Monitorizarea implementării politicilor publice ................................................................................ 10
Ce monitorizăm?................................................................................................................................................. 12
Definirea indicatorilor: .................................................................................................................................... 13
Instrumente de monitorizare si evaluare a implementarii politicilor publice...................... 14
Instrumente de influentare a politicilor publice........................................................................................... 15
O posibilă structură şi stilul publicațiilor .................................................................................................... 16
Structura Document de poziție ........................................................................................................................ 18
Mecanisme de influentare si de participare in elaborarea politicilor publice de catre actorii
sociali ......................................................................................................................................................................................... 21
Nivele de participare: ............................................................................................................................................ 21
Tehnici standard de facilitare ........................................................................................................................... 22
Cresterea implicarii factorilor interesati in influentarea politicilor publice .............................. 22
Elaborarea Materialelor .................................................................................................................................... 31 2
Page
Intre Politica si politici – definiri conceptuale

Despre frica de politică

Politica înseamnă, în sensul său inițial, gestionarea cetății („polisului”). Așadar, dacă
vă doriți să îmbunătățiți calitatea vieții din satul/orașul vostru, înseamnă că sunteți
interesați de politică. Sintagma „noi nu facem politică” este, în consecință, eronată. La
fel și să spuneți „noi suntem apolitici”. Pentru că apolitic înseamnă „fără legătură cu
politica”. Ori, dacă vreți dezvoltarea unei metodologii de aplicare a unei politici publice,
v-ați implicat deja în politică! Apolitică este apa, nu o acțiune civică. Dar puteți „să nu
faceți jocuri politice” și să rămâneți echidistanți față de toate partidele politice active în
zona voastră.

Advocacy sau Lobby?

Noțiunea de advocacy în sine provine de la verbul englezesc to advocate, care

înseamna „a susține o cauza”. În esența, advocacy este un termen-umbrela, care
desemneaza activismul organizat în anumite domenii. Advocacy înseamna urmarirea
influențarii rezultatelor – inclusiv a politicilor publice si a deciziilor de alocare a
resurselor din cadrul sistemelor si instituțiilor politice, economice si sociale.

Definiția de lucru pentru advocacy:

Acțiuni concrete îndreptate spre modificarea legilor si regulamentelor promovate si

adoptate de catre autoritațile publice.

Campania de advocacy presupune sensibilizarea populației și implicarea ei în acțiuni

de interes comun - ținând cont de abilitãțile și disponibilitatea cetãțenilor într-o
problemã care poate fi rezolvatã în interesul comunitãții - și este derulatã de activiști de
advocacy sau de anumite organizații.

Vechea definiție a lobbystului: “Persoana care cauta sa influențeze membrii

Parlamentului, încearca sa obțina promovarea inițiativelor legislative prin discuții avute
în holuri si solicita sprijinul persoanelor influente.” (Dicționar Oxford).

Odata cu extinderea sensului si apariția activitaților de lobby, s-au înmulțit

definițiile, precum si disputele legate de interpretare. Astfel, potrivit unor definiții,
lobby-ul este limitat la încercarile directe de a influența legiuitorii, prin întrevederi
personale si forța persuasiunii. În accepțiunea americana, reprezinta un grup, o
organizație sau o asociație care cauta sa influențeze promulgarea sau blocarea unor
masuri legislative în interes propriu. Este practicat în general de grupurile de interese,
în majoritate economice, din diverse ramuri.

Procesul de lobby este o extindere a dreptului fiecãrui cetãțean de a se face

3
Page

ascultat, prin efortul de a influența legislația specificã și exercițiul democratic. Lobby-ul

se referã la derularea unor activitãți care sã influențeze factorii de decizie, sã voteze și sã
acționeze în favoarea unui interes special.

Lobby-ul reprezintã, de asemenea, orice încercare a unei persoane sau a unui

grup de interes de a influența voturile membrilor Parlamentului. Trebuie menționat cã
activitatea de lobby este inevitabilã în orice sistem politic

Concepte cu care operam

Politica
•Activitatea partidelor politice si a oamenilor politici, a institutiilor legitimate prin
mecanisme democratice (Parlament, Guvern), declaratii politice, campanii electorale
(def. IPP)
•Expresia vointei institutiilor statului

Politici
•Politicile deriva din termenul englezesc policy
•Politici=politici publice
Politici Publice
•politica publica este tot ceea ce decid guvernele sa faca sau sa nu faca (Thomas Dye)
•Politicile publice reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca
raspuns la problemele care vin dinspre societate.
•Punerea in practica a vointei institutiilor statului.
•Combinatie dinamica de teluri, reguli, actiuni, resurse, stimulente si comportamente
care urmaresc anumite schimbari si pot avea impact asupra celor 3 sectoare ale
societatii: public, societatea civila si privat (def.FPDL).

Strategia
•tip de politica publica
•Document de politici publice pe termen mediu si lung care defineste politica
autoritatilor intr-un anumit domeniu in care se impune luarea unor decizii in legatura
cu o serie de aspecte.
•Ex: Programul Guvernamental, Strategia energetica a Romaniei/Strategia de
dezvoltare durabila comuna Vilcelele, jud Calarasi

Tipuri de politica publica

•Act normativ – Lege, Hotarare de Consiliu Judetean/Local, HG, Ordin de Ministru
•Masura – Masuri de sprijin pentru zonele defavorizate si agromediu – o suma de
masuri constituie o strategie
•Programe
•Planuri
•Memorandumuri

Caracteristicile Politicii Publice

- este asumata de catre o autoritate publica (locala sau centrala)

4
Page

- trebuie sa se refere la un numar semnificativ de persoane si/sau comunitati

- susceptibila de a produce efecte
Procese specifice politicilor publice

Identificarea problemei

Cererea expresă de acțiune guvernamentală

Stabilirea agendei (captarea atenției factorilor de decizie asupra unor

problem specifice)

Decizia asupra problemelor care se vor regăsi pe agendă

Formularea de propunere de politica publică

Dezvoltarea de propuneri pentru rezolvarea problemei specifice

Legitimarea deciziilor de politică publică

Selectarea unei propuneri

Construcția suportului politic pentru susținerea propunerii respective

Adoptarea propunerii prin act legislative

Implementarea de politică publică

Organizarea administrației

Stabilirea ofertei de servicii

Stabilirea resurselor financiare prin taxe sau alte mijloace

Evaluarea de politică publică

Studierea programelor

Raportarea de outputuri pentru programele guvernamentale

Evaluarea de impact

Sugerarea de metode de imbunatățire sau ajustare a procesului de politică

publică
5
Page
Pași pentru schimbarea unei politici publice:

1. Analiza de nevoi (prin consultare, analiză, etc. – identificarea elementelor

necesare de a fi îmbunătățite / schimbate)

2. Elaborare text draft

3. Consultare cu terți pe textul de politică publică

4. Elaboare text final

5. Consultare prin care se verifică dacă conținutul politicii publice este realist
/ agreat de părțile vizate

6. Supunerea spre avizare de către autoritățile interesate în aplicarea politici

– înaintarea către autoritățile vizate

7. Punerea documentului în consultare publică (min. 30 de zile)

8. Adoptarea documentului

9. Implementarea politicii publice

10. Evaluarea politicii publice

6
Page
Procesul de realizare a politicilor publice

Ciclul politicilor publice, este complex şi implică dimensiuni, mecanisme şi actori

într-o reţea de interrelaţii. Unul dintre cele mai cunoscute mijloace de a-l face mai uşor
de înţeles este acela de a împărţi procesul în mai multe stadii sau etape şi subetape
distincte. Ciclul unei politici este şirul acestor stadii sau etape ale procesului de
înfăptuire a politicii respective.

Împărţirea procesului politicilor publice în mai multe stadii şi substadii şi

examinarea acestora reprezintă un mod mai simplu de a înţelege acest proces. De multe
ori experţii joacă un rol deosebit de important în cadrul acestui proces, în special în
luarea deciziei cu privire la o anumită politică publică.

Începând cu anii ’70, ştiinţele politice au utilizat o schemă euristică pentru a

evidenţia cadrul conceptual pentru analiza politicilor publice.

Această schemă este constituită dintr-o serie de etape asociate cu procesul de politică
(Anderson 1978). Unii dintre cercetătorii în domeniul ştiinţelor politice nu au identificat
mai mult de şapte etape în cadrul procesului politic, iar cea mai convenţională
interpretare citează doar patru. Etapele sunt de regulă aranjate secvenţial, aşa cum sunt
descrise mai jos şi includ o serie de conexiuni cu reacţie inversă.

7
Page
Stabilirea agendei

Această etapă este importantă pentru că, dacă o situație problematică nu este
conștientizată, acceptată și considerată importantă de mediul politic, atunci cel mai
probabil nici o intervenție publică nu va fi planificată pentru
soluționareaproblemelor respective.

Ținem minte!

Agenda publică nu coincide întotdeauna cu agenda guvernamentală!!!

De regulă, problemele de pe agenda publică sunt relevante pentru agenda

guvernamentală/ instituțională dacă:

afectează un număr semnificativ de persoane

au impact ridicat

sunt viabile în timp

De cele mai multe ori este dificil să aducem o problemă pe agenda guvernamentală:
depinde foarte mult fie de gravitatea problemei pentru care propunem o soluție, fie
de reprezentativitate (numărul de persoane afectate de acea problemă). Ce căi de
acțiune avem la dispoziție în această etapă? Le-am analizat în ultimul capitol al
prezentului ghid. Este bine să avem în vedere faptul că, atunci când nu reușim să
aducem o problemă pe agenda guvernanților prin intermediul audierilor și a altor
tipuri de instrumente pe care le avem la dispoziție, putem pune problema pe agenda
media.

Elaborarea politicii

Este nevoie să înțelegem că elaborarea politicii este un proces public, că în acesta se

reflectă diferite valori și trebuie să vizeze atingerea mai multor scopuri de interes public.
Această etapă trebuie să fie obiectivă și rațională, să se folosească de statistici, de studii
și analize, precum și de alte date existente pentru a dezvolta soluții reale maximizatoare.
Pe scurt, este nevoie ca societatea civilă dar și actorii guvernamentali să parcurgă
următorii pași:

cercetarea problemei

definirea celor mai bune soluții

evaluarea ex-ante a politicilor (analiza previziunii)

Ce realizăm dacă ne implicăm în elaborarea politicii?

8
Page

ne asigurăm că se iau în considerare nevoile şi interesele noastre, sau ale

grupurilor pe care le reprezentăm
 putem interveni și corecta

prezentăm expertiza noastră administrației

promovăm soluţiile pe care noi le considerăm corecte

Luarea deciziilor

Definirea corectă a problemei și stabilirea cauzelor acesteia este esențială în

luarea celor mai bune decizii. Înainte de această etapă se recomandă analiza
cantitativă și calitativă a datelor problemei și consultarea cu cei interesați și afectați de
problemă pentru a se asigura eficacitatea procesului de luare a deciziei. Luarea
unei decizii presupune evaluarea și alegerea de către autoritatea politică competentă,
dintre mai multe variante, a celor mai potrivite pentru atingerea obiectivului vizat.

De ce putem fi mulțumiți că s-a ajuns la această etapă?

am putut să influențăm factorii de decizie, înainte de luarea deciziei și am

atras atenția asupra unor efecte secundare ce trebuie luate în considerare.

Care sunt punctele forte ale administrației în acest moment?

a consultat analize detaliate și a ascultat diferite puncte de vedere înainte de

luarea deciziei, astfel a acumulat noi cunoștințe care consolidează capacitatea relevantă
pentru luarea deciziei.

Ce ar putea să ne nemulțumească la etapa de luare a deciziei?

alegerea finală aparține administrației

Ce consecințe ar putea să aducă acestă etapă asupra administrației?

pierde din legitimitate dacă nu ia deciziile potrivite

Deciziile bune sunt evaluate pe baza a cinci criterii importante:

Relevanţă Se raportează soluțiile identificate la nevoile grupurilor

țintă, logica internă a intervenției; Este intervenția practică,
clară şi bazată pe informaţii de încredere?

Eficacitate Dacă instrumentele de intervenție sunt cele mai potrivite

9
Page

Eficienţă Atingerea rezultatelor intervenței în condiţii rezonabile

de cost.
 Cât de bună este conversia inputurilor şi a mijloacelor
aflate la dispoziţie în rezultate, în termeni de calitate,
cantitate şi timp;

Impact Efectele intervenței asupra grupului țintă, asupra

mediului încare se desfăşoară; contribuţia intervenției la
atingerea obiectivelor sectoriale mai largi şi a politicilor
specifice domeniului

Durabilitate Evaluarea măsurii în care beneficiile produse vor

continua să se manifeste, să producă efecte după
terminarea ciclului de viaţă a intervenției. Elemente cheie
în acest proces sunt responsabilităţile instituţionale
asumate, sprijinul politicilor publice, alocările financiare,
dotările şi echipamentele, capacităţile umane etc.

Implementarea politicii

După ce factorii decizionali și-au dat acordul asupra soluției optime la problema
prezentată, aceasta trebuie transmisă tuturor celor implicați pentru crearea legitimității.
Implementarea implică colaborare, fie că este între superior și subordonat sau
necesită implicarea altor persoane, din aceeași sau altă organizație
guvernamentală. În acest stadiu se generează acte cu caracter executiv ce întăresc
caracterul normativ. De asemenea, se aleg instrumentele ce vor facilita punerea politicii
în aplicare și se desemnează autoritatea care va face acest lucru.

Cum putem fi noi afectați?

așteptăm pasiv finalizarea implementării, în timp ce grupurile țintă pot avea

de suferit dacă implementarea durează prea mult

ne putem implica activ în implementare, asigurându-ne că se urmăresc

rezultatele scontate

Monitorizarea implementării politicilor publice

Atât influențarea adoptării politicii publice, cât și implementarea ei trebuie să facă

obiectul unei strategii de relaționare cu autoritățile publice.
10

Monitorizarea și evaluarea implementării politicilor publice sunt importante pentru

Page

a:
 - stabili măsura în care o politică publică şi-a îndeplinit obiectivele
- clarifica meritul și valoarea rezultatelor, din perspectiva îmbunătățirii
condițiilor sociale și economice ale grupurilor-țintă vizate – beneficiarii pentru
care poate au militat organizațiile societății civile, în campaniile lor de advocacy.

Eficiența demersului de advocacy se măsoară nu prin modificarea legislativă

propriu-zisă, ci prin impactul ei real asupra vieții beneficiarilor, întrucât printr-o
campanie de advocacy, organizația încearcă să obțină îmbunătățirea calității vieții unui
grup de oameni.

Acțiunile de monitorizare a modului de implementare a politicilor publice

consolidează expertiza organizațiilor şi le asigură un avantaj net în înțelegerea
problemei vizate în toată complexitatea sa asigurând astfel legitimitatea şi credibilitatea
soluțiilor promovate în cadrul campaniilor de advocacy.

Nu este de dorit o atitudine pasivă sau o atitudine critică „de pe margine”.

Implicarea reprezentanților societății civile în etapa de implementare se poate realiza
constructiv prin:

 Monitorizarea modului de implementare și diseminarea observațiilor,

concluziilor;
 Monitorizarea activității reprezentanților „noștri” din instituțiile publice și
ulterior intervenția în etapa de evaluare cu recomandări și propuneri
fundamentate, constructive de ameliorare a situației. În acest caz, monitorizarea
nu este un scop în sine, ci face parte dintr-un demers de advocacy, fiind urmată
de acțiuni de comunicare externă și persuadare în etapa de evaluare și feedback
din ciclul de politici publice.

Monitorizarea politicilor/instituțiilor publice poate constitui:

 Una din metodele de colectare a informațiilor în cadrul campaniilor de advocacy;

 Una din direcțiile de acțiune a organizației – caracteristică a organizațiilor care se
definesc ca watchdog („câine de pază”);
 O activitate necesară tuturor organizațiilor în vederea orientării strategice și
operaționale și în vederea formulării de programe/proiecte întrucât presupune
informare permanentă și analiza mediului extern.

Conceperea activității de monitorizare trebuie să considere o strategie

clară de utilizare a rezultatelor monitorizării.
11
Page
Ce monitorizăm?

a. Reglementările în domeniu - identificarea eventualelor contradicţii, lacune prin care

actele normative devin ineficiente și permit abuzuri. Această analiză deschide
următoarele opțiuni:

 Cadrul legislativ e bun și nu va fi constitui obiectivul activităȚii de monitorizare;

 Cadrul legislativ are lacune serioase și necesită amendare/abrogare;
 Cadrul legislativ nu rezolvă problema – caz în care eforturile campaniei se vor
îndrepta pe reanalizarea situaţiei, dezvoltarea unei alte modalități de soluționare
a problemei (posibil, dar nu obligatoriu, prin formularea unui nou cadru legal) și
promovarea ei;

b. Structura şi implementarea unei decizii publice – identificarea scurtcircuitelor în

procesele, procedurile, cadrul instituțional din cauza cărora legea nu se aplică.
Evaluarea anterioara nu este completă și poate induce în eroare dacă îi lipseşte analiza
cadrului ce consolidează punerea în practică a reglementărilor. Această analiză deschide
următoarele opțiuni: cadrul ce consolidează punerea în practică a reglementărilor este
prea vag (sau prea complex) și nu asistă în mod eficient implementarea, caz în care
eforturile activităților de monitorizare sunt direcționate spre colectarea de „dovezi”.
Astfel, se pot identifica următoarele situaţii caracteristice pentru cadrul de
reglementare:

 Este potrivit, dar nu

este respectat, impunându-se
astfel analizarea situației,
gradul de deschidere al mecanismele și procedurile dezvoltarea unei soluții și
instituțiilor medico-sociale de înregistrare și promovarea ei;
către organizațiile soluționare a plângerilor și
neguvernamentale care petițiilor  Este inexistent – caz în
desfăşoară activități în beneficiarilor/pacienților
domeniul protecţiei din instituțiile medico- care eforturile campaniei se
drepturilor persoanelor cu sociale; vor îndrepta spre re-analizarea
dizabilități;
situaţiei, dezvoltarea unei
soluții și promovarea ei.
 Există bariere culturale
– este astfel nevoie de identificarea elementelor din cultură ce perpetuează
problema şi mențin o stare de fapt nesatisfăcătoare.

Acest triunghi de analiză asistă organizația în fixarea palierului (legislativ, executiv,

public) asupra căruia vor acționa prin demersul de advocacy și implicit prin acțiunile de
monitorizare.
12
Page
Definirea indicatorilor:

Definirea indicatorilor se face în strânsă legătură cu obiectivele și țintele

monitorizării. Calitatea și relevanța informațiilor obținute depinde în mare măsură de
indicatorii stabiliți și este recomandată consultarea echipei de experți şi a persoanelor-
resursă în definirea sistemului de indicatori.

În general, indicatorii pot fi clasificați în:

 Indicatori de rezultate imediate (output indicators), ce măsoară rezultatele fizice,

 Indicatori de rezultat (result indicators), care permit măsurarea beneficiului real
al rezultatelor imediate asupra grupului țintă,
 Indicatori de impact (impact indicators), ce măsoară rezultatele în timp.

În plus, indicatorii pot fi:

 Indicatori administrativi prezintă acțiunea guvernamentală din punct de vedere

administrativ și managerial și reflectă capacitatea de planificare eficientă,
capacitatea de a respecta termene limită, capacitatea de a utiliza rațional
resursele pentru atingerea obiectivelor stabilite etc. De exemplu: rezultate
imediate, abateri de la rezultatele asteptate, satisfacția cetățenilor, numărul de
plângeri, întârzieri în atingerea rezultatel or etc.
 Indicatori de performanță pot fi economici, politici și sociali, ecologici ai
dezvoltării umane etc. și sunt urmăriți pentru a evalua impactul efectiv al
politicilor publice. De exemplu, pentru evaluarea succesului unei politici de
dezvoltare a turismului indicatorii ar putea fi: numărul sosirilor în unitățile de
cazare, numărul înnoptărilor în unităților de cazare sau indicele de utilizare netă
a locurilor de cazare. În funcție de sectoare, pot fi utilizați indicatori specifici.

Evaluarea politicilor publice. Weimer şi Vining [16] pledează pentru evaluări:

 Analiza ex-ante, presupune analiza cantitativă şi calitativă a problemei,

stabilirea criteriilor de luare a deciziilor, a alternativelor, punctelor pro şi contra,
estimarea rezultatelor aşteptate,precum şi măsurile necesare [5, 16, 17]
 Măsurile luate în cadrul derulării programului se referă la măsurile luate
în vederea implementării cât mai rapide a programului, la trecerea acestuia din
etapa de decizie în cea de implementare[5, 7, 11, 16, 17].
 Monitorizarea se referă la înregistrarea schimbărilor în variabilelor cheie după
ce politica respectivă au fost implementată. Astfel se identifică eventuale
schimbări ce au apărut în urma aplicării politicii [5, 11, 16, 17].
 Evaluarea ex-post prezintă o analiză aplicând metode calitative şi
cantitative prin care se identifică dacă obiectivele au fost realizate şi prin care se
13

formulează recomandări cu privire la continuarea, modificarea şi/sau finalizarea

Page

politicii [5, 11, 16, 17].

Instrumente de monitorizare si evaluare a implementarii politicilor publice

Există mai multe metode posibile pentru a obține datele, cum ar fi:

 Trimiterea de cereri de informații de interes public,

 Realizarea de interviuri cu:

o Oficiali ai instituțiilor vizate;

o Beneficiari;

o Experți în domeniu;

o Reprezentanți ai mediului academic și de cercetare;

 Focus grupuri

Pentru abordarea sistematizată a elaborării metodologiei de monitorizare,

recomandăm utilizarea următorului cadru logic de dezvoltare a elementelor
metodologiei

Indicator Informații & Sursele de Metode de

date necesare informații monitorizare/
determinării colectare a
valorilor informațiilor
indicatorului

14
Page
 Instrumente de influentare a politicilor publice

Sunt întâlnite tipuri de publicații care pot fi folosite cu succes în procesul de influențare
a deciziilor de politici publice: rapoartele de cercetare, buletinele de alertă timpurie,
rapoartele de evaluare a nevoilor, rapoartele de monitorizare și evaluarei.

Raport de Continuu (monitorizare) Periodic (evaluare)

monitorizare și Recomandă una sau mai multe alternative de politică publică
evaluare
Evaluează progresul pe baza țintelor fixate
Recomandă schimbări pentru corectarea implementării
Analizează legăturile dintre contribuţiile (inputs), activităţile, rezultatele acţiunii
(outputs)
Fundamentează noi intervenții, în funcțe de cele vechi
Raport de evaluare Identifică nevoi la care răspunde intervenția
ex-ante a
impactului unei Previzionează oportunitatea și impactul intervenței și drumul cel mai bun de
intervenții publice urmat
Evaluează costurile în raport cu beneficiile scontate
Evaluează capacitățile de management și mecanismul de implementare a
intervenției
Evaluează sustenabilitatea și elementele care vor asigura acest lucru
Raport de Facilitează înțelegerea problemei
cercetare
Detaliază problema
Contribuie la planificarea pentru dezvoltare pe termen lung
Argumentează soluții
Mai puțin frecvent
Buletin de alertă Periodic Informează factorii de decizie cu privire la evoluțiile recente ale
timpurie problemei
Raport de evaluare a nevoilor în situații de urgență
Identifică dimensiunea și impactul unei măsuri de urgență
Când este necesar
Recomandă o măsură de urgență adecvată
Policy Brief-ul Este un rezumat al unei probleme de politică publică, opțiunile posibile de
soluționare și recomandări.
Dimensiune de regulă, 1 până la 8 pagini
Public țintă: Factori de decizie și alți factori interesați

Tipuri: De advocacy/Descriptive

Policy Memo-ul Este un document care identifică și descrie o problemă de politică publică,
prezintă poziții diferite ale specialiștilor cu privire la soluționarea ei , prezintă
costurile și beneficiile pe baza cercetării și culegerii de date și face recomandări.
Dimensiune Poate avea 30-40 de pagini sau mai puțin
15

Public țintă Factori de decizie și alți factori interesați

Page
O posibilă structură şi stilul publicațiilor

Obiceiul de a emite judecăţi asupra calităţii unui document în funcţie de mărimea sa

este des întâlnit în practică. Deseori, se crede că o publicație scurtă este de o calitate mai
scăzută. În realitate, situaţia stă invers.

Un policy brief (7-8 pagini) scurt şi relevant necesită multă muncă. Deseori,
decidentul nu are îndeajuns timp la dispoziţie pentru a citi rapoarte foarte lungi, fiindu-i
aproape imposibil să implementeze o listă foarte mare de recomandări. Recomandările
ar trebui să aibă drept rezultat o schimbare, dar schimbarea oricărui sistem este posibilă
numai într-o anumită măsură. Astfel, autorii ar trebui să aibă drept scop furnizarea unui
număr limitat de recomandări cheie – adică, recomandările care sunt importante şi vor
avea un impact mare.

Prefaţă Detalii despre contextul în care apare publicația

Scopul pe care-l urmărește

Sfera intervenției/evaluării

Echipa de autori

Metodologia folosită/culegerea și analiza datelor (dacă este cazul)

Rezumat Un rezumat concis, menit a furniza audienței o lectură asupra celor

executiv mai importante idei exprimate în raportul de evaluare.

Introducere Informaţii generale referitoare la intervenţie: nevoile iniţiale,

obiectivele, principalele activităţi, buget, grupuri ţintă etc.

Evaluarea Relevanţă. Argumentarea relevanţei intervenţiei pe baza nevoilor

posibilelor societăţii
dimensiuni ale
intervenţiei Eficacitate. Descrierea nivelului de îndeplinire a rezultatelor directe şi
a celor pe termen lung

Eficienţă. Analiza raportului cost-beneficiu

Implementare. Performanţa mecanismului de implementare a

intervenţiei: structuri şi procese

Impact. Analiza impactului intervenţiei

Durabilitate. Şansele ca rezultatele obţinute să fie de durată

16

Concluzii Aprecieri globale referitoare la intervenţie

Page
 Autorii rapoartelor din rândul organizațiilor neguvernamentale este concentrarea prea
mare asupra aspectelor negative ale intervențiilor publice. Dacă părţile pozitive nu
beneficiază de acelaşi nivel de atenţie, există un risc mare ca raportul să nu fie
întâmpinat cu satisfacţie de către diferiţii factori interesaţi şi chiar de decidenți. Un
raport prea incisiv, care doar critică, are puţine şanse de a fi utilizat.

Conținut unui Policy memo-ul trebuie sa aiba urmatoarea structura

1) Definirea problemei

(2) Metode

(3) Soluții Propuse

(4) Analiza problemei

(5) Recomandări strategice

(6) Puncte slabe și limitări

(7) Analiza cost-beneficiu

17
Page
Structura Document de pozițieii

1. Titlul său indică subiectul și trezește interesul cititorilor.

2. Cuprinsul precizează organizarea textului și asigură coerenţa sa internă.

3. Sumarul executiv oferă o privire de ansamblu concisă, fiind un rezumat al

punctelor principale din document, ce conţine o descriere sintetică a problemei, a
soluţiilor posibile, a soluţiei alese și reco-mandate de organizaţie.

4. Introducerea pune problema abordată în context și prezintă informaţii de fundal,

creând un cadru al abordării, oferind o scenă a discuţiilor pro și contra și creionând o
hartă care să-l orienteze în lectură pe cititor.

5. Descrierea problemei trebuie să sublinieze importanţa și urgenţa abordării

acesteia pentru a-l determina pe decident să acţioneze în direcţia rezolvării ei. Trebuie
abordat istoricul și prezentul chestiunii pentru a putea fi identificate cauzele problemei,
impactul ei social, economic, bugetar și de mediu, actorii afectaţi și riscurile implicate de
tergiversarea rezolvării ei.

O bună argumentare a existenţei problemei asigură fundaţia pentru etapa

următoare, reprezentată de abordarea alternativelor de soluţionare a acesteia.

Argumentarea problemei conţine trei elemente de bază:

5.1. Punctul de vedere al organizaţiei, o declaraţie ce afirmă și clarifică poziţia

organizaţiei și trebuie susţinută prin argumente practice;

5.2. Dovezile și faptele care justifică, validează și susţin acest punct de vedere,
rezultate în urma cercetării și documentării;

5.3. Conexiunile logice ce fac legătura între dovezile și faptele prezentate și punctul
de vedere al organizaţiei.

Susţinerea afirmaţiilor noastre cu o diversitate de surse bibliografice și opinii ale

experţilor ce se bucură de încredere și autoritate crește credibilitatea argumentelor
utilizate și oferă referinţe pentru cititori, care pot reface singuri traseul pe care ne-am
construit discursul.

Sursele bibliografice primare sunt propriile cercetări ale organizaţiei, în timp ce

18

sursele secundare provin din studiile și documentele altor autori.

Page
 Sursele bibliografice secundare pot fi introduse în documentul de poziţie prin citare,
parafrazare, sumarizare sau generalizare. Principalele surse secundare sunt:

articolele de presă;

cărţile;

alte documente de poziţie;

rapoartele societăţii civile;

rapoartele și studiile elaborate de instituții guvernamentale și organizaţii

internaţionale;

interviurile luate unor experţi în materie;

mărturiile și depoziţiile susţinute la dezbaterile, consultările și audierile publice

tradiţionale și virtuale (on-line);

informaţiile de pe Internet (website-uri, bloguri, extrase din forumurile de discuţii

și din grupurile de discuţii de pe reţelele sociale).

6. Opţiunile alternative de soluţionare a problemei evidenţiază, evaluează și

compară alternativele politice de abordare a problemei, oferă argumente puternice în
susţinerea punctului de vedere recomandat de organizaţie și pentru respingerea
celorlalte variante alternative, se focalizează pe motivele și argumentele din spatele
deciziei luate și construiesc o legătură coerentă și clară cu concluziile și recomandările
documentului de poziţie.

Trebuie subliniate criteriile de evaluare comparativă, punctele tari și punctele slabe

ale fiecărei opţiuni, susţinerea de care se bucură în rândul actorilor interesaţi și afectaţi,
riscurile implicate de o anumită decizie și cum pot fi ele ţinute sub control.

7. Concluziile și recomandările transformă documentul de poziţie într-un

instrument util pentru decizia publică și politică și pentru acţiunea guvernamentală.

Pentru a lăsa o ultimă impresie profundă asupra decidentului politic, capitolul

final trebuie să sumarizeze principalele descoperiri ale cercetării și documentării
efectuate, recomandările de politică publică ce pot fi implementate, măsurile propuse
pentru rezolvarea problemei, costurile implicate și beneficiile așteptate.
19

Cititorul trebuie să aibă percepţia unei lucrări complete, cu început, cuprins și

Page

sfârșit, care să închidă complet cercul problemei de politică publică.

 8. Anexele conţin sursele bibliografice citate, un index al notelor de final și de subsol,
documentesuport privind politica publică sau legislaţia luată în discuţie.

Documentul de poziţie poate fi structurat după modelul unui proiect sau în

conformitate cu termenii de referinţă acceptaţi și limbajul juridic și de specialitate
preferat de decidentul politic, pentru a ușura preluarea ca atare (ad literram18) a
recomandărilor făcute și inserarea lor ca amendamente în proiectele de lege și
propunerile legislative.

20
Page
Mecanisme de influentare si de participare in elaborarea politicilor publice de catre
actorii sociali

Nivele de participare:

Ri Nivele de Caracteristici
dicat participare
Auto- Ideea şi iniţiativa punerii ei în practică vin din
organizare şi partea grupului respectiv care împărtăşeşte nevoia
iniţiativă socială sau preocuparea comună.
Aceştia acţionează independent de instituţii
externe - intră în contact cu acestea pentru resurse
şi asistenţă tehnică dar îşi păstrează autonomia de
planificare şi decizie, inclusiv asupra modului în
care acestea sunt folosite. Astfel de acţiuni
colective pot avea un impact asupra raportului de
bunăstare şi putere.
Implicare Participarea totală a grupurilor, persoanelor şi a
organizaţiilor în toate aspectele legate de
planificare sau furnizare a serviciilor. Grupurile
locale participă la analiză, la planificarea acţiunilor
şi constituirea întreprinderilor sau consolidarea
celor existente. Aceste grupuri iau controlul asupra
deciziilor şi sunt interesaţi în păstrarea structurilor
astfel create sau dezvoltate.
Consultare Implicarea ocazională a grupurilor, persoanelor
individuale şi a organizaţiilor la anumite aspecte
legate de planificarea sau de furnizarea serviciilor.
Implică strângerea opiniilor şi a comentariilor
persoanelor individuale, grupurilor şi organizaţiilor
în legătură cu elaborarea planurilor şi /sau
furnizarea serviciilor.
Persoanele vizate participă răspunzând la
chestionare sau prin alte metode similare
proiectate de cercetători. Ei nu au posibilitatea să
influenţeze direct modul în care evoluează
lucrurile, rezultatele sondajelor nefiind discutate.
Managerii întreprinderii pot implica membri, dar
ei sunt consideraţi externi în chestiuni importante
cum ar fi identificarea probemelor şi a soluţiilor,
deşi pot fi deschişi la schimbări sugerate de
21

respondenţi.
Page
 Participarea Persoanele pot participa punând la dispoziţie
exclusiv pentru resurse, de exemplu, forţa lor de muncă în
avantaje materiale schimbul unor beneficii (mâncare, bani, alte
avantaje materiale). Această contribuţie a lor este
Scăzut
impropriu numită participare pentru că oamenii nu
au nicio miză de a participa sau de a fi preocupaţi
de continuarea initiaţivelor odată ce avantajele
dispar.
Informare Persoanele sunt doar informate despre ceea ce
Participare urmează să se întâmple sau ceea ce s-a întâmplat
pasivă deja. Este un anunţ unilateral prin care
managementul sau iniţiatorul întreprinderii nu
ascultă opiniile celor vizaţi.

Tehnici standard de facilitare

Primii paşi în a stabili o relaţie cu părţile interesate sunt de a trece de la :

A vinde A consulta

A implementa A facilita

A reacţiona A fi proactiv
la
A spune A asculta

Soluţia ta Soluţiile lor

Costuri Cost beneficiu

Cresterea implicarii factorilor interesati in influentarea politicilor publice

În funcţie de nivelul de implicare, vă prezentăm câteva exemple de scopuri şi câteva

metode de implicare.
22
Page

N Scop Comunicare Natura Abordările

ivel relaţiei implicării
 Îngrijorările părţilor
interesate sunt
exprimate prin
Pasiv

Fără scop proteste, scrisori, mass-

Fără comunicare
Fără relaţie media, website-uri etc.
Fără activă
sau presiune asupra
implicare
autorităţilor de
reglementare sau alte
eforturi de propagandă.
Monitorizare

Monitorizar Urmărire în mass-

ea punctelor de media şi internet.
vedere ale Unidirecţional:
Rapoarte la mâna a
părţilor părţi interesate Fără relaţie
doua primite de la alte
interesate către companie
părţi interesate, posibil
prin interviuri-ţintă.

Buletine şi scrisori.
Broşuri, rapoarte şi
website-uri. Cuvântări,
conferinţe şi prezentări
Relaţie de
Informare

publice. Ziua Porţilor

Unidirecţional: scurtă sau lungă
Informarea Deschise şi vizite ale
compania către durată cu părţile
sau educarea amplasamentului.
părţile interesate, interesate.
părţilor Prezentări publice.
nu există invitaţie la
interesate Comunicate de presă,
replică „Vă vom ţine
la curent.” conferinţe de presă,
publicitate în mass-
media, lobby.
23
Tranz
acţie

Page

Conlucrarea Termenii Parteneriate public -

 pe baza unei relaţiei sunt privat şi iniţiative de
relaţii În ambele stabiliţi prin finanţare private,
contractuale în sensuri, limitată: contract „Vom granturi, marketing
care un stabilirea şi face ceea ce am pentru o cauză.
partener monitorizarea spus că vom
direcţionează performanţei în face” sau „vom
obiectivele şi conformitate cu asigura
asigură termenii resursele pentru
finanţarea contractului. a vă permite să
puteţi face ceea
ce am hotărât”.

Implicare pe
termen scurt sau
Sondaje. Focus-
Obţinerea lung.„Vă vom
grupuri. Evaluări ale
informaţiilor şi ţine la curent, vă
Consultare

locului de muncă.
aprecierilor de În ambele vom asculta
Întâlniri faţă în faţă.
la părţile sensuri, limitată: îngrijorările,
Şedinţe publice şi
interesate compania întreabă, vom lua în
workshopuri. Forumuri
pentru iar părţile interesate considerare
de consiliere a părţilor
fundamentarea răspund. sesizările şi vă
interesate de sine
deciziilor luate vom trimite
stătătoare. Informaţii şi
intern informaţii
discuţii online.
despre deciziile
luate”.

Se lucrează Poate fi o
direct cu părţile În ambele singură
interesate, sensuri sau în mai implicare sau o Forumuri multipărţi
pentru a se multe sensuri între implicare pe interesate. Panouri de
Implicare

asigura de companie şi părţile termen mai informare. Procese

faptul că interesate. Ambele lung. „Vom pentru a se ajunge la
îngrijorările lor părţi învaţă. Părţile lucra cu voi acorduri. Procese de
sunt înţelese pe interesate şi pentru a vă luare a deciziilor printr-
24

deplin şi compania asigura că o abordare

integrate în acţionează îngrijorările participatorie.
Page

procesul de individual. voastre sunt

decizie. înţelese, pentru
 a dezvolta
propuneri de
alternative şi
pentru a vă
furniza
informaţii
despre felul în
care punctele de
vedere au
influenţat
procesul de
luare a
deciziilor”.

În ambele
Parteneriat
sensuri sau în Termen
sau
lung. „Aşteptăm
mai multe sfaturile
convocarea Proiecte comune,
Colaborare

sensuri, între
unei reţele de iniţiative
companie/companii şi
părţi interesate
şi părţile interesate. participarea
pentru voluntare între două
Învăţare, negociere voastră directă
dezvoltarea sau mai multe părţi
şi decizii luate pentru găsirea şi
unor soluţii interesate,
implementarea
agreate mutual Parteneriate.
de ambele părţi. soluţiilor la
şi a unui plan Părţile interesate provocările
comun de lucrează împreună împărtăşite”.
acţiune. pentru a acţiona.

Noi forme de
Împuternicire

Delegarea răspundere ale

Integrarea părţilor
luării deciziei organizaţiei: părţile Termen
interesate în Structura
asupra unei interesate au un rol lung. „Vom
de Guvernanţă (cum ar
anumite formal în implementa
fi: membri, acţionari
probleme guvernanţa unei ceea ce aţi
25

sau anumite comitete

părţilor organizaţii sau decis”.
etc.)
Page

interesate. deciziile sunt

delegate părţilor
 interesate.

Pentru a implica factorii interesaţi, putem să folosim mai multe metode în funcţie
de scopul nostru:

Nume Scop Descriere

Colectar Identifica Cererea de informaţii apreciative utilizată în

e de rea şi implicarea părţilor interesate încearcă să
informaţii orientarea identifice ”ce funcţionează” prin invitarea
apreciative resurselor şi participanţilor să relateze poveştile individuale
experienţelor de succes în ceea ce priveşte relaţia dintre o
pozitive care organizaţie şi părţile interesate ale acesteia.
au contribuit Aceste povestiri servesc la inspirarea unei
în trecut la abordări mai pozitive a relaţiei şi la mai multă
atingerea creativitate. De îndată ce sunt împărtăşite,
succesului. aceste relatări sunt răspândite în cadrul
organizaţiei. Ceea ce e ”greşit”, ”neadecvat”
şi/sau ”insuficient de bun” este îndepărtat pe
măsură ce organizaţia se concentrează asupra
posibilităţilor pozitive şi nu pe eşecurile din
trecut. Cererea de informaţii apreciative se
bazează pe ideea că un viitor pozitiv poate fi
construit pe succesele din trecut.

Atinger Luarea Cu asistenţa unui mediator sau facilitator

ea deciziei prin nepărtinitor, participanţii sunt îndrumaţi
colaborare şi printr-un proces structurat de ridicare a
consens înfiinţarea de problemelor, înţelegere a punctelor de vedere
ului parteneriate ale fiecăruia şi apoi dezvoltare, într-o manieră
între diverse cooperantă, a unei rezoluţii agreate. Un scurt
26

părţi ghid pentru atingerea consensului:

interesate. http://web.mit.edu/publicdisputes/practice/cb
Page

h_ch1.html
 Juriul Stimulare Un comitet de părţi interesate este convocat
Cetăţenilor a unei şi i se cere să investigheze o anumită chestiune.
dezbateri Comitetul selectează în mod public o serie de
publice experţi cu care lucrează pentru ca ulterior să
informate. centralizeze concluziile într-un raport. Cel mai
adesea, asemenea comitete sunt folosite pentru
întrebările legate de o nouă ştiinţă sau
tehnologie.

Tehnica Genereaz Divizarea în grupuri mici pentru a discuta

grupului ă şi întrebări clar articulate. Notaţi ideile pe 5-8
nominal organizează cartonaşe /grup. Cartonaşele sunt apoi grupate
repede ideile. în categorii logice şi prinse pe perete. Grupurile
pot prioritiza ideile prin vot cu buline de hârtie.
Ideile sunt împărtăşite grupului mai mare în
maniera potrivită.

Tehnolo Oferă În cadrul întâlnirilor, evenimentelor şi

gia tuturor şansa organizărilor de tip Open Space, participanţii
de a-şi creează şi gestionează propria lor agendă de
Open exprima şi a sesiuni de lucru paralele în jurul unei teme
Space se implica în centrale de importanţă strategică. Prin urmare,
propriile conferinţele Open Space nu au speakeri
probleme, permanenţi, nici programe sau workshop-uri
preocupări anunţate dinainte, nici panouri de discuţii. În
sau idei. schimb, stând într-un cerc mare, participanţii
decid în prima oră cum îşi vor crea propria
conferinţă. Oricine doreşte să iniţieze o
activitate sau o discuţie, o notează pe o bucată
de hârtie cu litere mari şi apoi se ridică şi o
anunţă grupului. După selectarea unora din
multele locuri şi ore pre-stabilite, postează
27

workshop-ul propus pe perete. Când toţi cei care

Page

doresc au anunţat şi postat ofertele lor iniţiale,

participanţii merg în jurul peretelui, adunând
 programele personale pentru restul conferinţei.
Primele şedinţe pot începe imediat.

Planific Gândire Un grup mic de părţi interesate incluzând

area prin creativă şi persoane cu putere de decizie şi experţi, este
scenarii comunicarea îndrumat de un facilitator pentru a identifica
ideilor problemele principale relevante pentru
complexe. chestiunea în discuţie. Astfel se determină
tendinţele şi resorturile cheie. Cele mai
importante posibile tendinţe sunt apoi
încorporate în potenţiale scenarii ale viitorului.

Definire Gândire Într-un proces de definire a unei viziuni,

a unei creativă şi indivizii şi grupurile dezvoltă propria viziune
viziuni planificare pentru viitor. Având această viziune, trec apoi
colaborativă printr-un proces invers de ”distribuire a
rolurilor” cu scopul de a traduce viziunea în
ţeluri mai concrete şi planuri de acţiune.

World Generare Aşezaţi informal oamenii la mese de câte 4

Café a ideilor, sau 5 persoane într-un stil de cafenea. Fiecare
împărtăşirea masă e găzduită de o persoană care stă la masa
cunoştinţelor respectivă. La fiecare masă se discută o
, stimularea întrebare legată de tema generală, se desenează
gândirii şi se scrie pe faţa de masă pentru a înregistra
creative şi ideile. După 30 de minute, oamenii se mută la o
explorarea nouă masă şi sunt încurajaţi să lege şi să ducă
mai departe ideile de la o conversaţie la
posibilităţ următoarea. După câteva ture, întocmiţi
ilor de împreună o discuţie finală de sinteză prin
acţiune cu intermediul unei discuţii în cadrul întregului
grupuri grup. www.theworldcafe.com
destul de
28

mari.
Page

Conferi Conferinţa Trebuie să fim atenți ca evenimentul nostru

nțe reprezintă un să-și atingă obiectivul, trebuie să fie clar punctul
 instrument de nostru de vedere și ce anume vrem să
comunicare, schimbăm. Astfel, mesajul nostru trebuie să fie
de care ne structurat și pragmatic, să vizeze factorii de
putem folosi decizie şi societatea civilă, inclusiv ONG-urile și
pentru a cetățenii pentru a avea impactul dorit.
transmite
informații și Sub forma unei mese rotunde sau a unei
pentru a crea dezbateri, ea facilitează întâlnirea dintre
cadrul unei reprezentanți ai diferitor instituții și organizații,
dezbateri; schimbul de păreri și de informații, cunoașterea
și educarea reciprocă a factorilor interesați.

În cadrul acestei întâlniri, în calitate de

reprezentanţi ai unei organizaţii putem atrage
atenția asupra unor aspecte esențiale, atingând
astfel scopul de informare, de comunicare către
publicul țintă a poziției noastre. Fiind deschisă
persoanelor interesate, aceasta poate fi folosită
și ca instrument de consultare, prin faptul că
dorim de asemenea să auzim opiniile celor
prezenți, invitați din sectorul ONG,
guvernamental sau din rîndul publicului larg.

Grupuri iniția un Acestea pot fi de multe tipuri: cafenele

/ jurii/ dialog pe o publice, dezbateri și audieri publice, grupuri
simpozioa problemă cetățenești, jurii cetățenești, simpozioane
ne importantă cetățenești, summituri cetățenești, forumuri
cetățenești pentru deliberative ș.a.
comunitate
Una dintre organizațiile din România care
organizează cu succes astel de grupuri este
CERE

”Grupul cetatenesc este un grup

reprezentativ pentru comunitate, format din
cetățeni dispuși să ofere periodic feedback
administrației pe teme de interes public. Grupul
29

este de regula format din 500-2500 de cetățeni,

Page

care sunt de acord să facă parte din grup şi să

raspundă întrebărilor adresate de administrație
prin chestionare - în general 4 chestionare/an.
Rezultatele chestionarelor sunt analizate și
integrate în soluții pentru îmbunătățirea
serviciilor sau a politicilor publice. De
asemenea, ele sunt date publicității”.
(www.cere.ro)

30
Page
 Elaborarea Materialelor Scrise

Listă de Control pentru Elaborarea unui Material Scris

I M P O R T A NŢ A M E S A J U L U I S CR I S
De ce se scrie acest material? Care este scopul? Ce impact se doreşte să aibă asupra
cititorului?
1. UN MATERIAL SCRIS / ARTICOL ASIGURĂ DURABILITATEA IDEILOR ŞI INFORMAŢIILOR PREZENTATE
Care este
(„VERBA formatul
VOLANT materialului?
, SCRIPTA MANENT”). (scrisoare, prezentare, propunere de proiect, raport,
manual, fişă de lucru, fişă de post, recomandare, evaluare etc.)
2. UN MATERIAL SCRIS / ARTICOL ÎI FACE PE OAMENI SĂ (RE)ACŢIONEZE.
3. Cum
UN MATERIAL
va arătaSCRIS / ARTICOLfinal?
materialul (mărime,
GHIDEAZĂ organizare,ÎNdocumentare
ŞI DIRECŢIONEAZĂ etc.)
PROCESUL DE ÎNVĂŢARE / DE LUCRU.
4. UN MATERIAL SCRIS / ARTICOL DETERMINĂ CREDIBILITATE ŞI AUTORITATE.
Cine sunt cititorii? Ce informaţii relevante aveţi despre ei? Ce aşteaptă ei de la material
/5.articol?
UN MATERIAL SCRIS /„prezenţi
sunt cititorii ARTICOL în
CREŞTE ŞANSELE
mintea” DE SUCCES
autorulul? Care ŞI IMPACTUL
este „nivelulMESAJULUI
relaţiilor”ASUPRA
dintre
AUDITORIULUI .
autor – cititori? (şef – subaltern, colegi etc.)

Cum îşi vede autorul rolul său? (reprezentativ, purtător / formator de opinie etc.)

Greşeli Frecvente ale Autorilor în Elaborarea Materialelor Scrise

 Lipsa organizării ideilor expuse.

 Ignorarea feedback-ului şi omiterea de a revizui materialul elaborat.

 Utilizarea unor cuvinte complicate sau a unor fraze prea lungi şi dificil de înţeles.

 Susţinerea doar a propriului punct de vedere, ignorând nevoile cititorului.

 Adresarea către un auditoriu nepotrivit.

31
Page
 TABLOUL SINTETIC PRIVIND CUVINTELE DE LEGĂTURĂ SAU DE
ARTICULAŢIE

DACĂ DORIŢI FOLOSIŢI

Mai întâi, în primul rând, pe de

altă parte, a), , 1.

SĂ ADĂUGAŢI IDEI
Apoi, în al doilea rând, în plus,
pe de altă parte, b),2.

În sfârşit, în al treilea rând,

chiar şi, c), 3.

Totuşi, dar, cu toate acestea,

SĂ SCOATEŢI, SĂ MINIMALIZAŢI O în afară de
IDEE
În ceea ce priveşte, cât despre,
de fapt, în acest sens, în alţi
termeni, în cazul în care
SĂ PRECIZAŢI, SĂ EXPLICAŢI Dacă, într-adevăr, acesta este şi
motivul pentru care

Dar..., ori, în schimb, din

contră, desigur...
SĂ VENIŢI CU O IDEE OPUSĂ
Este adevărat că..., dar nu este
mai puţin adevărat că...

SĂ ILUSTRAŢI UN EXEMP LU Astfel, tocmai, de exemplu

Acestea fiind spuse, în

consecinţă, în definitiv, pentru a
SĂ CONCHIDEŢI
încheia, finalmente, pentru toate
aceste motive
32
Page
 E LA B O R A R E A M A T E R I A LE LO R

CALITATEA MATERIALELOR DEPINDE DE:

 ACOPERIREA STRUCTURATĂ A TUTUROR PUNCTELOR CHEIE,

 CLARITATEA LIMBAJULUI ŞI CONCIZIA CONŢINUTULUI,

 FORMA GRAFICĂ ŞI FORMULA DE EDITARE,

 ACCESIBILITATEA ÎN PARCURGERE,

 LOGICA ALCĂTUIRII ŞI GRADUL DE ÎNŢELEGERE,

 ACTUALITATEA ŞI ADECVAREA LA CERINŢELE BENEFICIARULUI ETC.

LISTA ASPECTELOR CHEIE PRIVIND

ELABORAREA MATERIALELOR

 CINE SUNT P A R T I C I P A N ŢI I ? (MANAGERI, LUCRĂTORI, SECRETARE, ALEŞI

LOCALI ETC.) CARE ESTE NIVELUL LOR DE EXPERIENŢĂ, EDUCAŢIE, CULTURĂ?

 CARE SUNT O B I E C T I V E LE ?
 CARE ESTE M E T O D O LO G I A DE LUCRU PLANIFICATĂ PENTRU ATINGEREA
OBIECTIVELOR? (EXPUNERI TEORETICE, EXERCIŢII APLICATIVE, CHESTIONARE,
JOCURI DE ROL, STUDII DE CAZ ETC.)

 SE VOR ELABORA, SUPLIMENTAR, FI Ş E D E LU C R U , CARE SĂ ÎNSOŢEASCĂ

SUPORTUL DE CURS ŞI, IMPLICIT, METODOLOGIA DE LUCRU PLANIFICATĂ?

 EXISTĂ M A T E R I A L E E LA B O R A TE DEJA ÎN CADRUL PROPRIEI ORGANIZAŢII ŞI

CARE SĂ FIE DISPONIBILE? DACĂ NU, CUM POT FI ACCESATE DIN ALTE SURSE?

 CARE ESTE F O R M A T U L A D E C VA T CARE POATE PRODUCE MAXIMIZAREA ŞI

FACILITAREA PROCESULUI?

 EXISTĂ RESURSELE(UMANE, FINANCIARE, MATERIALE, ECHIPAMENTE,

MATERIALE, INFORMAŢIONALE) NECESARE PRODUCERII ŞI MULTIPLICĂRII
33

MATERIALELOR?

 EXISTĂ S P R I J I N DIN PARTEA CONDUCERII ORGANIZAŢIEI ŞI A ALTOR FACTORI DE

Page

DECIZIE?
 R E A L I ZA R E A P L IA N TE LO R

Trebuie îndeplinite patru condiţii pentru a face pliantele eficiente:

1. Trebuie să ATRAGĂ ATENŢIA

2. Trebuie să fie U ŞO R D E C I TI T , accesibile

3. Trebuie să Î NC U R A J E ZE cititorul să acţioneze

4. Trebuie să arate cititorului C U M SĂ A C ŢIO N E ZE

 Cum să atragi atenţia prin pliante?

Poţi atrage atenţia în mai multe moduri. Câteva exemple pe care le puteţi utiliza:
 C U LO A R E : culorile vii reprezintă stimulente intense

 T I T L U , S LO G A N : originalitatea unui titlu sau a unui slogan încurajează

cititorul să parcurgă conţinutul pliantului
 C O NT R A ST U L P U T E R N IC faţă de alte mesaje: găsiţi ceva care să facă
materialele dumneavoastră diferite faţă de altele care sunt primite de obicei de
grupul ţintă cărui vă adresaţi
 M E NŢ IO NA Ţ I B EN E FIC IU L PE C A R E Î L VA A V EA C I TI TO RU L – gândiţi-
vă la nevoile la care vreţi să vă referiţi atunci când pregătiţi materialele pentru
un anumit grup.

 Cum să faci un pliant uşor de cit it?

 Scrieţi într-un mod C L A R Ş I SI M PL U

 Folosiţi PR O PO Z I Ţ I I SC U R TE

 A D A PT A Ţ I - VĂ L IM B A JU L la cel al cititorilor

 Furnizaţi informaţia printr-o S TR U C TU R Ă C LA R Ă Ş I L O G IC Ă

 Utilizaţi U N F O R M A T C A R E U ŞU R E A Z Ă C I TI TU L său

 Cum să încurajezi cititorul să acţioneze?

 Începeţi cu argumentele care se referă la E M O ŢI I / S E NT IM E N TE : trebuie să

34

vă concentraţi pe nevoile importante ale cititorului

 Prezentaţi apoi A R G U M E NT E care să justifice acţiunea
Page

R A Ţ IO NA LE

 Cum să vă asiguraţi că cititorul va face ceea ce scrie în pliant?

  Prezentaţi pas cu pas acţiunile care trebuie întreprinse
 Nu lăsaţi loc cititorului de interpretări sau îndoieli
 Utilizaţi modul imperativ!

Sfaturi practice:

 Scrieţi într-un mod care să răspundă grupului ţintă, obiectivului şi situaţiei

 Utilizaţi un limbaj concret şi practic

 Limitaţi folosirea argoului, dacă nu sunteţi absolut sigur că veţi fi înţeles şi

acceptat de cititori

 Evitaţi cuvintele care nu sunt absolut necesare

 Scrieţi, pe cât posibil, utilizând forma activă (evitaţi formele pasive!)

 Utilizaţi propoziţii scurte şi simple

 Formulaţi pe cât posibil declaraţii pozitive şi nu negative.

A TU NC I C Â ND SU N T E Ţ I P R E G Ă T IŢ I S Ă Î NC E P E Ţ I L U C R U L LA PL IA N T ,
R Ă SP U ND E Ţ I M A I Î NT Â I L A U R M Ă TO A R E LE ÎN TR E B Ă R I :

11.. Cine va citi publicaţia? Ce fac aceşti oameni? Ce este important pentru ei? Ce tip de
informaţii caută ei? Ce îi interesează? Ce ştiu ei despre problema în cauză?
22.. Dumneavoastră înşivă înţelegeţi toate informaţiile pe care vreţi să le transmiteţi
celorlalţi?
33.. Care este sensul informaţiei pe care o furnizaţi? Puteţi rezuma această informaţie
în câteva cuvinte?
44.. Sunteţi sigur că informaţiile sunt adevărate şi corecte?
55.. Cât timp v-ar lua elaborarea pliantului? Aveţi destul timp pentru ce aţi planificat să
faceţi?
66.. Ştiţi ce trebuie făcut pentru ca informaţia să fie cât mai convingătoare cu putinţă
(şi nu mai facilă, simplă sau chiar mai eficientă)?
77.. V-ar ajuta nişte materiale adiţionale în pregătirea pliantului?
88.. În opinia dumneavoastră, cât timp va fi „utilizat” pliantul? Va fi aruncat imediat
sau va fi păstrat o perioadă de timp?
35

99.. Sunt grupuri sau comunităţi care pot fi interesate să lucreze cu dumneavoastră la
Page

această publicaţie (autorităţi, oameni de afaceri, ONG-uri)?

1100.. Cunoaşteţi un artist grafic sau o agenţie specializată care poate să facă design-ul
profesional al materialului? Cât costă? L-ar putea face pe gratis sau contra cost?
1111.. De câte exemplare aveţi nevoie? Câte puteţi distribui? Trebuie să reduceţi calitatea
pliantelor pentru a avea numărul necesar de pliante? Sau poate nu trebuie să
tipăriţi foarte multe, întrucât multe exemplare rămân oricum la birou?
1122.. Cum va „coopera” pliantul dumneavoastră cu celelalte materiale disponibile pe
acelaşi subiect? Există alte materiale care constituie un supliment adecvat la
pliantul acesta?

Dacă nu puteţi răspunde la câteva dintre aceste întrebări, înseamnă că

trebuie să alocaţi mai mult timp planificării.

Dacă, însă, răspundeţi cu uşurinţă, sunteţi gata să acţionaţi!

36
Page
 C O M U NI C A T U L DE P R E SĂ – E LE M E N T E C H E IE

1. Asiguraţi-vă că informaţia este demnă de o ştire.

Este important să o puteţi relaţiona cu nevoile oamenilor. Încercaţi să evitaţi
„capcana omului din interior” – scrieţi comunicatul din perspectiva cititorului.
2. Asiguraţi-vă că primele zece cuvinte din comunicatul dumneavoastră
sunt de impact.
Primele 10 cuvinte sunt cele mai importante. Începeţi cu o scurtă descriere a
ştirii, apoi evidenţiaţi cine o anunţă, şi nu în ordine inversă. Ţineţi minte că trebuie
să răspundeţi la întrebări simple: cine?, ce?, unde?, când?, cum? şi de ce?
3. Urmaţi formatul unui articol de presă.
Includeţi elementele standard ale unui articol de presă – titlu, subtitlu, eventual
citatul dat de o personalitate etc.
4. Evitaţi utilizarea excesivă a adjectivelor sau a jargonului profesional.
Ţineţi minte că a scrie un mesaj adresat altui grup decât celui din care faceţi
parte presupune întotdeauna un exerciţiu de traducere: trebuie să schimbaţi limbajul
pe care îl folosiţi cu colegii dumneavoastră în limbajul cititorilor dumneavoastră.
5. Scrieţi despre date reale.
Bineînţeles că trebuie să scrieţi comunicatul de presă astfel încât acesta să vă fie
favorabil, dar dacă sună ca o reclamă plătită nici un jurnalist nu îl va publica.
Trebuie să fie măcar aproape de obiectivitate.
6. Includeţi mesajul dumneavoastră.
Dacă doriţi ca să fie apreciată implicarea şi activitatea depusă pentru ceva anume
şi, de exemplu, atragerea de noi fonduri, formulaţi comunicatul de presă într-un mod
care să sublinieze acest fapt.
7. Daţi date de contact.
Numiţi o persoană care poate să dea mai multe informaţii şi asiguraţi-vă că acea
persoană este disponibilă din momentul în care jurnaliştii primesc comunicatul de
presă. Datele de contact trebuie să includă un număr de telefon, o adresă de e-mail,
fax, o adresă poştală şi, dacă este posibil, adresa paginii de internet.
37

8. Scrieţi comunicate de presă scurte.

Page
 Comunicatul de presă nu ar trebui să depăşească o pagină şi jumătate format A4.
Organizaţi textul în pagină astfel încât să fie uşor lizibil. Folosiţi spaţierea de 1,5
rânduri şi lăsaţi borduri late.
9. Adresaţi-vă comunicatul de presă unui jurnalist anume.
Interesaţi-vă cine se ocupă de domeniul în care se înscrie comunicatul
dumneavoastră de presă. Dacă îl trimiteţi doar „către cei interesaţi”, s-ar putea să nu
fie nimeni interesat.

38
Page
 O R G A N I ZA R E A UNEI CONFERINŢE DE PRESĂ
– P U N C TE C H E I E –

 ÎNAINTE DE CONFERINŢĂ
1. Înainte de toate, răspundeţi la întrebările care încep cu „dacă”.
Dacă merită ceea ce vreţi să comunicaţi două ore din timpul fiecărui jurnalist?
Dacă poate fi furnizat printr-un comunicat de presă? Organizaţi o conferinţă
de presă doar dacă consideraţi că ştirea pe care vreţi să o anunţaţi merită o
conferinţă de presă.
2. Programaţi conferinţa pentru o oră a zilei şi într-un loc care să
sporească şansele de a avea jurnalişti în sală.
Asiguraţi-vă că niciun alt eveniment major nu este programat a se desfăşura în
acelaşi timp (despre aceasta puteţi întreba, informal, chiar jurnalişti pe care îi
cunoaşteţi). Găsiţi o locaţie care să fie uşor accesibilă jurnaliştilor.
3. Formulaţi invitaţia într-un fel în care să se arate că subiectul este
important pentru cititor / spectator şi nu doar pentru
dumneavoastră.
Atunci când trimiteţi o invitaţie, concuraţi cu multe alte invitaţii care ajung pe
masa jurnalistului. Felul în care vă formulaţi invitaţia trebuie să arate că
merită efortul de a veni la conferinţa. Dacă invitaţi jurnaliştii la o conferinţă
despre „terminarea lucrărilor la proiectul de infrastructură” s-ar putea să nu
fie destul, dar o conferinţă despre „75 km de drumuri noi în 2 ani”, poate fi un
mesaj de suficient interes.
4. Cu 3-4 zile înainte de conferinţă, trimiteţi invitaţia unui jurnalist
anume. Reconfirmaţi.
Asiguraţi-vă, că jurnalistul a primit invitaţia. La fel ca în cazul comunicatului
de presă, trimiteţi invitaţia unui jurnalist specializat în domeniul de care ţine
ştirea dumneavoastră. Asiguraţi-vă întotdeauna că persoana vizată a primit
invitaţia. Reconfirmaţi, cu o zi înainte de conferinţă, desfăşurarea acesteia.
5. Pregătiţi-vă şi repetaţi.
Decideţi-vă asupra mesajului, vorbitorilor şi formatului conferinţei. Decideţi ce
titluri v-aţi dori pentru articolele din ziarele din ziua următoare. Alegeţi cei
mai buni vorbitori (max. 3), care să vorbească concis şi la subiect.
39
Page

 ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII CONFERINŢEI

1. Nu-i plictisiţi pe jurnalişti.
 Aceştia sunt oameni a căror atenţie şi interes nu durează. Nu lungiţi
discursurile (maximum 20 de minute). Apoi, lăsaţi-i pe jurnalişti să pună
întrebări. Întreaga conferinţă nu ar trebui să dureze mai mult de 45 de minute,
până într-o oră.
2. Oferiţi materiale scrise.
Înmânaţi-le jurnaliştilor comunicatul de presă, programul conferinţei de
presă, inclusiv numele vorbitorilor şi, dacă este cazul, alte informaţii legate de
ştirea care va fi comunicată. Trimiteţi un fax sau un mesaj de e-mail
jurnaliştilor care nu au venit, aceştia s-ar putea să relateze, totuşi, despre
conferinţă.
3. Fiţi stăpâni pe agenda conferinţei.
Transmiteţi-vă mesajul încă din prima propoziţie. Încercaţi să daţi amploare
mesajului pe parcursul întregii conferinţe. Încercaţi să aduceţi răspunsurile la
întrebările jurnaliştilor cât mai mult înspre mesajul dumneavoastră, chiar dacă
întrebările nu fac exact referire la el. Asiguraţi-vă că toţi vorbitorii cunosc
mesajul şi sunt coerenţi în susţinerea sa.
4. Asiguraţi-vă că jurnaliştii se înscriu pe „lista participanţilor”.
Aceasta vă va ajuta să vă actualizaţi lista contactelor media şi să îi invitaţi pe
jurnaliştii potriviţi data viitoare cînd organizaţi o conferinţă de presă pe un
subiect similar.

 DUPĂ CONFERINŢĂ
1. Colecţionaţi apariţiile în presă.
Includeţi aici copii ale articolelor, la fel ca şi înregistrări TV sau radio. Vă vor fi
de folos atunci când veţi crea raportul proiectului, materialul dumneavoastră
de promovare şi veţi monitoriza eficienţa relaţiilor dumneavoastră cu presa
scrisă, radio şi TV.
2. Mulţumiţi jurnaliştilor pentru publicarea informaţiei, indiferent de
opiniile exprimate de către aceştia.
40
Page
 Procesul de advocacy

În mod intuitiv, procesul de advocacy poate fi divizat în trei etape distincte, chiar
independente:

Colectarea de informații

Prima etapă, cea a colectării de informații, este o activitate cvasi-permanentă care

permite şi/sau circumscrie o identificare sumară sau deplină a problemei, formularea de
obiective, analizarea factorilor intersați şi explorarea mai multor soluții alternative.
Combinarea sau rearanjarea acestor piese ale mozaicului permite identificarea
susținătorilor şi a adversarilor, dar şi constituirea de coaliții. Efortul de culegere de
informații include activități de cercetare-documentare, de analiză şi de monitorizare.

a Comunicarea internă

A doua etapă, cea de comunicare internă, se referă la scurte negocieri periodice sau
temporare, care au loc în cadrul (sau împreună cu membrii) coaliției susținătoare, dând
naştere unei soluții acceptate de comun acord şi unui mesaj comun, solid, coerent şi
indestructibil. Doar atunci când toți membrii susținători sau promotori ai coaliției
vorbesc pe o singură voce, problema are şansa de a fi promovată în mod eficient pe
agenda publică; doar atunci se poate trece la testul celei de-a treia etape. Efortul de
comunicare internă include activități de coordonare, dar şi planificarea comunicării
externe, fie către public, fie către decidenți

b Persuasiunea externă

Persuasiunea externă reprezintă întâlnirea decisivă cu factorii de decizie, momentul

propice pentru influențarea deciziei. Pe o problemă dată, această a treia etapă este, în
mod normal, limitată într-un segment de timp foarte bine definit (câteva săptămâni sau
luni), întrucât factorii de decizie avuți în vedere se confruntă cu multe probleme
simultan, respectiv trebuie să prezinte rezultate cât mai repede cu putință. Efortul de
persuasiune include activitatea propriu-zisă de lobby şi/sau negocierea cu factorul
decizional.
41
Page
 ANEXA

Page 42
Page 43
i
Adaptare după Food security communications toolkit, Writing effective reports, www.fao.org, 2003
ii

http://advocacy.ro/sites/advocacy.ro/files/files/publicatie/dialog_social_si_advocacy_posdru_ele
ctronic.pdf
Brian W. Hogwood, Lewis A. Gunn – „Introducere în politicile publice”, Editura Trei,
Bucuresti, 2000
Bruce L. Smith - ”Public Policy and Public Participation: Engaging Citizens and Community
in the Development of Public Policy”, BLSmith Groupwork Inc.,2003
Galina Buta, “ Metodologia De Elaborare A Propunerilor De Politici Publice: Rolul Şi Analiza
Cost-Beneficiu”, Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în Medicină, USMF
„Nicolae Testemiţanu”
Deborah A. Stone - „Policy Paradox and Political Reason”, 1988
Dragoș Dinu, Cristian Ghinea, Ciprian Ciucu, Roxana Albişteanu,” Participarea Societății
Civile La Procesul De Elaborare A Politicilor Publice.Ghid”, CRPE
Michael Howlett, M. Ramesh – „Studiul politicilor publice: Cicluri si subsisteme ale politicilor”,
trad.engl. de Stela Tinney, Editura Epigraf, Chisinau, 2004
Nader K. Tadros - „Advocacy Concepts and Practices Handbook a Practical Guide to
Advocacy Groups”, suport de training, 2006, World Learning România
United Nations Environment Programme şi Stakeholder Research Associates. Manualul
pentru implicarea părţilor interesate, volumul 2: Manualul practicianului pentru implicarea părţilor
interesate – AccountAbility
***, World Learning România - „Advocacy Concepts and Practices”, suport de training, 2006
Institutul Intercultural din Timisoara – Manual training „Tehnici de mediere si negociere”,
Timisoara, 2006
www.advocacy.ro
www.bunaguvernare.eu
www.ce-re.ro
www.crj.ro
www.ipp.ro

44
Page