DREPT CIVIL_CURS 4

Interpretarea normelor de drept civil

Interpretarea normelor de drept civil este operatiunea de lamurire a continutului si sensului
normelor de drept civil. De regula, interpretarea unei norme de drept civil se face cu scopul
aplicarii ei la un anumit caz. Prin exceptie, interpretarea normei de drept civil se face cu
scopul exclusiv al cunoasterii acesteia.

Interpretarea normelor de drept civil este impusa de :

1) Aparitia unor cazuri noi in raport cu momentul intrarii in vigoare a unei norme de
drept civil, cazuri in care trebuie verificata aplicabilitatea normelor existente;
2) Folosirea unor termeni generali in continutul normei de drept civil;
3) Folosirea unor termeni juridici cu sens diferit de cel din limbajul obisnuit;
4) Folosirea unor termeni neclari, imprecisi in continutul unor norme de drept civil;
5) Necorelarea dintre diferite norme de drept civil.

Clasificarea interpretarii normelor de drept civil:

I. Criteriul organului care face interpretarea

 Interpretarea oficiala – cea realizata de autoritatea de stat care a emis norma de drept
civil interpretata. Autoritatea de stat care a emis norma de drept civil o poate interpreta
in continutul aceluiasi act normativ sau in continutul unui act normativ ulterior.
Conform art. 9, alin.2, norma interpretativa produce efecte doar pentru viitor (nu
produce efecte pana la intrarea in vigoare a normei interpretate)

 Jurisdictionala – este interpretarea realizata de un organ jurisdictional. Acesta este

acel organ de stat care solutioneaza o cerere a persoanei interesate cu respectarea unei
proceduri prevazute de lege. Procedura jurisdictionala se intemeiaza in principal pe
principiul respectarii dreptului de aparare al persoanelor interesate si pe obligativitatea
solutiei pronuntate in raport cu persoanele interesate. Interpretarea judiciara este
principala forma de interpretare jurisdictionala, realizand interpretarea realizata de
instantele de judecata. Potrivit art.9, alin.3 din Codul Civil, interpretarea realizata de o
instanta de judecata este obligatorie doar pentru partile acelui proces. Prin exceptie,
inetrpretarea judiciara devine obligatorie pentru toate instantele de judecata in cazurile
in care jurisprudenta este izvor de drept civil. Interpretarea jurisdictionala data de un
alt organ de jurisdictie decat o instanta de judecata nu este obligatorie decat pentru
partile participante la procedura desfasurata.

 Doctrinara – este realizata de specialisti in studiul dreptului (profesori, avocati,

studenti). Este interpretarea realizata de orice persoana fizica care nu apare ca purtator
al autoritatii de stat.

1
DREPT CIVIL_CURS 4

II. Dupa metoda de interpretare folosita

 Interpretarea gramaticala
 Interpretarea sistematica
 Interpretarea istorica
 Interpretarea teleologica
 Interpretarea logica
 Interpretarea prin analogie.

Interpretarea gramaticala este interpretarea realizata cu aplicarea regulilor

gramaticale.

Interpretarea sistematica este interpretarea realizata prin corelarea unei norme de drept
civil cu alte norme de drept civil. In realizarea acestei interpretari va conta:
a. Forta juridica a actului normativ in care este cuprinsa norma de drept civil interpretata;
b. Felul actului normativ respectiv in sensul de act normativ cu caracter general sau act
normativ cu caracter special;
c. Felul normei de drept civil interpretate in sensul de a stabili daca este o norma generala sau
o norma speciala;
d. Pozitia normei de drept civil interpretate in cadrul actului normativ.

Interpretarea istorica este interpretarea ce tine seama de imprejurarile istorice

existente in momentul intrarii in vigoare a normei interpretate.

Interpretarea teleologica (telos –gr.=scop) este interpretarea ce tine seama de scopul

urmarit de legiuitor in momentul adoptarii normei interpretate. Pentru identificarea acestui
scop, vor avea importanta motivele prezentate in preambulul actului normativ respectiv,
precum si discutiile purtate in momentul adoptarii acelui act normativ.

Interpretarea logica este interpretarea realizata cu aplicare regulilor logicii. Aceste

reguli se impart in doua categorii: reguli de interpretare logica si argumente de interpretare
logica. Regulile de interpretare logica sunt:

 Exceptia este de stricta interpretare;

 Unde legea nu distinge, nici cel care o interpreteaza nu trebuie sa distinga;
 Normele de drept civil trebuie interpretate in sensul aplicarii lor;

Normele de drept civil care instituie exceptii de la o regula nu pot fi interpretate si

aplicate decat in cazurile expres prevazute in continutul lor.
Este o regula potrivit careia daca in cuprinsul normei de drept civil interpretate nu se
face nicio distinctie, nici cel care interpreteaza norma respectiva nu va trebui sa o faca.
(art.1187 prevede ca oferta de a contracta si acceptarea ofertei trebuie incheiate in forma
prevazuta de legea in vigoare la data incheierii contractului). Aceasta regula de interpretare
logica va inceta sa se aplice atunci cand inceteaza scopul sau ratiunea avuta in vedere de
legiuitor la momentul adoptarii ei.

2
DREPT CIVIL_CURS 4

Este o regula ce poate fi aplicata doar cand interpretarea unei norme de drept civil
poate fi facuta in cel putin doua sensuri: un sens in care se aplica acea norma la un caz concret
si un sens la care acea norma nu se aplica acelui caz.

Argumentele de interpretare logica sunt:

 Argumentul per a contrario – este argumentul potrivit caruia daca se afirma ceva se
neaga contrariul (se mai numeste si argumentul tertului exclus).
 Argumentul a fortiori (=cu atat mai mult) – este argumentul potrivit caruia o norma
de drept civil se va aplica intr-un caz nereglementat expres daca ratiunea urmarita de legiuitor
in acel caz se regaseste mai mult decat in cazul expres reglementat.
 Argumentul reducerii la absurd – este argumentul potrivit caruia singura concluzie
corecta este cea care trebuie demonstrata fiindca in caz contrar s-ar ajunge la negarea
premiselor (ipotezelor).

Interpretarea prin analogie consta in aplicarea unor norme de drept civil la alte cazuri
decat la cele expres reglementate datorita asemanarii acestor cazuri cu cele expres
reglementate.
 Analogia legii se refera la aplicarea unor norme juridice la alte cazuri decat cele expres
reglementate;
 Analogia dreptului se refera la aplicarea unor principii de drept la alte cazuri decat cele
avute in vedere de acel principiu.

Analogia nu este permisa in urmatoarele situatii:

1. In cazul normelor care instituie o exceptie de la o regula generala;

2. In cazul normelor care limiteaza exercitiul unor drepturi;
3. In cazul normelor care instituie o sanctiune civila.