DREPT CIVIL_CURS 5

3) Dupa criteriul rezultatelor interpretarii:

-interpretarea literala (declarativa);

-interpretarea restrictiva;
-interpretarea extensiva.

Interpretarea literala este acea interpretare in care exista identitate intre sfera
cazurilor in care se aplica norma interpretata in urma interpretarii acesteia si sfera cazurilor
reglementate de acea norma.

Interpretarea extensiva este acea interpretare in care sfera cazurilor in care se aplica
norma interpretata este mai extinsa decat sfera cazurilor reglementate expres prin acea norma.

Interpretarea restrictiva este interpretarea in care sfera cazurilor in care se aplica

norma interpretata este mai restransa decat sfera cazurilor expres reglementate prin acea
norma.

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Raportul juridic civil este o relatie sociala reglementata de o norma de drept civil.

Trasaturile raportului juridic civil:

- are caracter social datorita caracterului social al relatiilor reglementate de normele de drept
civil;
- are caracter volitional (exprima vointa legiuitorului). Atunci cand raportul juridic civil se
naste dintr-un act juridic civil, va avea un caracter dublu volitional, exprimand atat vointa
legiuitorului, cat si vointa partilor actului juridic civil;
- pozitia de egalitate juridica a subiectelor unui raport juridic civil;
- izvoarele raportului juridic civil concret.

Prin izvoarele raportului juridic civil concret se inteleg imprejurarile care dau
nastere la drepturi si obligatii civile in temeiul legii. Aceste izvoare se impart in evenimente
naturale si fapte omenesti, dupa cum imprejurarile au legatura cu vointa oamenilor.
Evenimentele naturale sunt imprejurarile independente de vointa oamenilor de care legea
civila leaga producerea unor efecte juridice. Faptele omenesti sunt acele imprejurari ale caror
producere depinde de vointa oamenilor.

La randul lor, acestea se impart in: acte juridice civile si fapte juridice civile. Actele
juridice civile reprezinta o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice. Faptele juridice civile sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a produce
efecte juridice civile.

1
DREPT CIVIL_CURS 5

STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Raportul juridic civil este format din: continut, obiect si subiecte.

Raportul juridic civil are o latura activa, reprezentata de drepturile subiective civile
ce intra in continutul sau si o latura pasiva, reprezentata de obligatiile civile ce intra in
continutul sau.
Dupa complexitatea lor, distingem intre: raporturi juridice civile simple si
complexe. Cele simple se caracterizeaza prin faptul ca un subiect al raportului are drepturi
subiective civile, iar celalalt obligatii civile. In cazul raporturilor juridice civile complexe,
fiecare subiect are atat drepturi, cat si obligatii civile.

DREPTUL SUBIECTIV CIVIL

Dreptul subiectiv civil consta in posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului
activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o anumita conduita
si de a recurge la nevoie la forta coercitiva a statului.

Clasificarea drepturilor subiective civile:

1. Dupa natura lor, drepturile subiective civile se impart in drepturi patrimoniale si

nepatrimoniale.
2. Dupa criteriul opozabilitatilor distingem drepturi subiective civile absolute si
relative. Acest criteriu de clasificare este discutabil in doctrina.

La aceleasi categorii se ajunge dupa aplicarea criteriului exercitarii drepturilor fara/cu

ajutorul altei persoane. Alti autori considera ca la cele doua categorii de drepturi se ajunge
prin aplicarea criteriului determinarii subiectului pasiv.
Drepturile civile absolute sunt drepturile opozabile tuturor (drepturi in care obligatia
corelativa revine tuturor celorlalte subiecte de drept, decat subiectul activ). Alti autori
definesc drepturile civile absolute prin exercitarea lor fara concursul altei persoane.
Drepturile civile relative sunt drepturile opozabile doar unui subiect pasiv determinat
(drepturile care pot fi exercitate doar cu ajutorul altei persoane).

Drepturile civile absolute au urmatoarele caracteristici:

a. Subiectul pasiv este nedeterminat;
b. Obligatia subiectului pasiv este intotdeauna o obligatie de a nu face;
c. Drepturile absolute sunt opozabile erga omnes (=tuturor).

Drepturile civile relative au urmatoarele caracteristici:

a. Subiectul pasiv este determinat;

b. Obligatia subiectului pasiv poate fi o obligatie de a da, a face sau a nu face;
c. Dreptul relativ este opozabil doar subiectului pasiv.

2
DREPT CIVIL_CURS 5

Sunt drepturi absolute drepturile reale si drepturile nepatrimoniale. Drepturile de creanta

sunt drepturi relative.

3. Dupa corelatia dintre ele, distingem: drepturi principale si drepturi accesorii.

Drepturile principale sunt cele care au o existenta de sine statatoare, spre deosebire
de drepturile accesorii care depind de alte drepturi (regimul lor juridic este dependent de un
drept principal).
Aceasta clasificare este aplicabila drepturilor reale si drepturilor de creanta. Toate drepturile
nepatrimoniale sunt drepturi principale.

Drepturile reale principale (art.551 CC) sunt:

a. Dreptul de proprietate (publica sau privata);

b. Dezmembramintele dreptului de proprietate privata (dreptul de uzufruct, dreptul
de uz, dreptul de superificie, dreptul de servitute, dreptul de abitatie). Dezmembramintele
dreptului de proprietate sunt drepturi reale create prin desprinderea unor atribute din
continutul dreptului de proprietate. Astfel, dreptul de uzufruct este posibilitatea
uzufructuarului de a folosi bunul altuia si de a-i culege toate fructele, pastrandu-i nealterata
substanta. In principiu, dreptul de uzufruct are ca obiect bunuri neconsumptibile (bunuri care
nu se consuma dupa prima folosire).
Prin exceptie, uzufructul poate avea bunuri consumptibile -> cvasiuzufruct.
Dreptul de uz este posibilitatea uzuarului de a folosi bunul altuia si de a culege fructele
naturale si industriale necesare lui si familiei lui. Fructele naturale sunt bunurile produse in
mod periodic si fara consumarea substantei de un alt bun, fara interventia omului. Fructele
industriale sunt cele produse cu interventia omului, iar fructele civile sunt veniturile produse
de un bun (arenzi, chirii, dobanzi etc).
Dreptul de abitatie este dreptul de a locui in casa altuia.
Dreptul de superficie este posibilitatea superficiarului de a avea sau de a construi o casa (sau
o alta constructie) pe terenul altuia. In continutul dreptului de superficie intra dreptul de
proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului aferent.
Dreptul de servitute este posibilitatea de a exercita anumite prerogative asupra bunului
altuia. Servitutea o putem defini fie ca drept, fie ca obligatie (sarcina) asupra unui bun. NCC
prevede ca servitutea este o sarcina ce apasa asupra unui bun imobil in favoarea proprietarului
unui imobil invecinat.
c. Drepturile de administrare asupra bunurilor proprietate publica. Este conferit
unei regii autonome, unui organ al administratiei centrale sau locale sau unei institutii de
interes public, national, judetean sau local. Dreptul de administrare este posibilitatea
titularului de a folosi un bun proprietate publica, de a-i culege fructele si de a dispune din
punct de vedere material de bun in limitele stabilite cu proprietarul.
d. Dreptul de concesiune este posibilitatea concesionarului de a exploata un bun sau un
serviciu public in schimbul unei sume de bani, numita redeventa. Obiectul dreptului de
concesiune este un bun prorietate publica sau un serviciu public.

3
DREPT CIVIL_CURS 5

e. Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica sau privata ale statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale, drept constituit de regula cu titlu gratuit (ex. Legea
213/1998). Dreptul de folosinta poate fi atribuit si catre persoanele juridice anexa, adica
persoanele juridice care isi desfasoara activitatea in subordinea altei persoane juridice.

Drepturile reale accesorii sunt: dreptul de ipoteca, dreptul de gaj (amanet),

privilegiile si dreptul de retentie.

a. Dreptul de ipoteca este posibilitatea titularului dreptului de a obtine vanzarea prin

licitatie publica a bunului ipotecat daca proprietarul nu-si executa de buna voie
obligatia asumata.
b. Dreptul de gaj este:
1. Posibilitatea titularului dreptului de a retine un bun mobil corporal, predat de regula
de proprietarul acestuia.
2. Posibilitatea de a deveni proprietarul bunului in contul creantei in urma unei
expertize a bunului facuta de instanta.
3. Posibilitatea de a obtine vanzarea prin licitatie publica a bunului si recuperarii
creantei din pret cu preferinta fata de alti creditori.
c. Privilegiul consta in preferinta acordata de lege unor creditori in considerarea
creantelor lor. Privilegiul este un drept real ce consta in posibilitatea titularului sau de
a obtine cu preferinta exercitarea dreptului sau, posibilitate conferita de lege. (ex.
Privilegiul vanzatorului avand ca obiect bunul mobil vandut pana la plata intregului
pret – pana sa incaseze intreg pretul, vanzatorul, daca nu se plateste intregul pret, are
posibilitatea de a obtine intregul pret prin licitatia bunului).
d. Dreptul de retentie este posibilitatea retentorului de a refuza restituirea unui bun pana
cand creditorul obligatiei de restituire isi va executa:
1. Obligatia sa nascuta in cadrul aceluiasi raport juridic (raportul juridic in continutul
caruia intra obligatia de restituire a bunului).
2. Creditorul isi executa obligatia de a restitui retentorului cheltuielile necesare si utile
facute cu bunul in cauza. Cheltuielile necesare sunt cele care impiedica fie stingerea
unui drept, fie distrugerea unui bun. Cheltuielile utile sunt cheltuielile care duc la
cresterea valorii unui bun.

4. Dupa gradul de certitudine conferit titularului dreptului, drepturile subiective civile

se impart in:
a. drepturi pure si simple – sunt drepturile care pot fi exercitate din momentul
nasterii lor (de exemplu, dreptul de proprietate transmis cumparatorului odata cu
incheierea contractului de vanzare);
b. drepturi afectate de modalitati – sunt drepturile ale caror existenta sau
exercitare depinde de o imprejurare viitoare. Modalitatile care pot afecta un drept
subiectiv civil sunt: termenul, conditia si sarcina.
Termenul este o imprejurare viitoare si sigura ca realizare de care depinde
exercitarea drepturilor subiective respective sau stingerea lor. Dupa efectele lor,

4
DREPT CIVIL_CURS 5

termenul poate fi suspensiv (atunci cand amana exercitarea unui drept) sau
extinctiv (cand amana stingerea unui drept).
Conditia este o imprejurare viitoare si nesigura ca realizare de care depinde fie
nasterea, fie stingerea unui drept subiectiv civil. Dupa efectele sale, conditia poate
fi suspensiva (are ca efect nasterea unui drept subiectiv civil) sau rezolutorie (are
ca efect stingerea unui drept subiectiv civil).
Sarcina este o obligatie ce revine gratificatului stabilita intr-un act cu titlu
gratuit. Actele cu titlu gratuit sunt cele prin care o persoana se obliga sa execute
o prestatie fara sa urmareasca executarea altei prestatii in schimb (o parte se
numeste dispunator, iar cealalta gratificat). Drepturile afectate de o sarcina nu
confera certitudine maxima titularului lor fiindca, in cazul neexecutarii sarcinii,
titularul va pierde dreptul respectiv ca urmare a revocarii actului cu titlu gratuit.

EXERCITAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

Principiile exercitarii unui drept subiectiv civil:

a. exercitarea dreptului cu respectarea legii si moralei;

b. exercitarea dreptului cu respectarea limitelor externe ale dreptului;
c. exercitarea dreptului cu respectarea limitelor interne ale dreptului;
d. exercitarea dreptului cu buna-credinta.

Limitele externe se impart in limite materiale si limite juridice. Limitele materiale

sunt date de forma fizica a bunului. Limitele juridice sunt date de intinderea prerogativelor
acelui drept.

Limitele interne sunt date de scopul economic si social pentru care legea recunoaste
existenta unui drept. Daca titularul (art.14 CC) exercita un drept fie cu intentia de a vatama
alta persoana, fie in mod excesiv si nerezonabil, atunci este incalcat scopul economic si social
avut in vedere de legiuitor in momentul recunoasterii acelui drept.

Incalcarea oricarui principiu mentionat atrage raspunderea titularului dreptului. Daca

sunt respectate toate cele patru principii, titularul dreptului nu va raspunde pentru niciun
prejudiciu eventual cauzat altei persoane, fiindca va fi aplicabila regula „cine-si exercita un
drept (in limitele prevazute de lege), nu vatama pe altul”.

Abuzul de drept presupune exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea unuia
din ultimele doua principii enuntate. Elementele abuzului de drept sunt:
- elementul subiectiv, constand in exercitarea dreptului cu rea-credinta;
- elementul obiectiv, constand in exercitarea dreptului cu incalcarea scopului economic si
social avut in vedere in momentul recunoasterii dreptului.

Abuzul de drept este sanctionat cu obligarea titularului dreptului la plata de

despagubiri catre persoana vatamata. O alta sanctiune este lipsa ocrotirii juridice de catre stat
a dreptului exercitat abuziv. Aceasta sanctiune este impusa de aplicarea principiului potrivit
caruia „nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept”.
5
DREPT CIVIL_CURS 5

OBLIGATIA CIVILA
Obligatia civila este legatura de drept in virtutea careia subiectul pasiv trebuie sa
execute o prestatie. Obligatia civila este indatorirea pe care subiectul pasiv o are, constand in
a da, a face sau a nu face ceva, indatorire care poate fi adusa la indeplinire prin forta
coercitiva a statului.

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR CIVILE:

1. Dupa obiect, obligatia civila se imparte in:

a. Obligatii de a da, de a face sau a nu face.

Obligatia de a da este obligatia de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia

vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul de proprietate, obligatia proprietarului
unui bun de a constitui un drept de uzufruct asupra bunului sau).
Obligatia de a face este obligatia de a asigura o anumita prestatie (mai putin o
prestatie constand in constituirea sau transmiterea unui drept real).
Obligatia de a nu face consta in abtinerea de la savarsirea unei anumite conduite.
Daca obligatia de a nu face este corelativa unui drept absolut, atunci are un continut mai
extins, constand in abtinerea de la savarsirea oricarei fapte, de natura a incalcat acel drept.
Daca obligatia de a nu face este corelativa unui drept de creanta are un continut restrans,
constand in interdictia de a savarsi o anumita fapta (ex: donatia de a primi un apartament cu
conditia de a nu-l instraina in timpul studentiei la facultatea de drept).

b. Obligatii pozitive si negative.

Obligatiile pozitive sunt cele care constau intr-o actiune, care presupun o fapta
comisiva (ex: obligatia predarii bunului, obligatia de a da si de a face).
Obligatiile negative sunt cele care constau intr-o inactiune (ex: obligatia de a nu
face). Importanta acestor prime doua subclasificari consta in executarea silita a obligatiilor
care va fi diferita in functie de obiectul obligatiei.
c. Obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

Obligatiile de rezultat (obligatii determinate) sunt obligatiile in care subiectul pasiv isi
asuma realizarea unui anumit rezultat.
Obligatia de mijloace (de diligenta, de prudenta si diligenta) este obligatia pe care
subiectul pasiv si-o asuma, de a depune staruintele proprii in vederea realizarii unui anumit
rezultat (ex:avocatul dobandeste prin contract obligatia de mijloace – de a castiga procesul).
Aceasta clasificare este importanta pentru ca in cazul nerealizarii rezultatului, culpa
subiectului pasiv se prezuma daca obligatia sa este de rezultat. (obligatia de plata a unei sume
de bani, daca deb nu plateste, se prezuma culpa lui; din punct de vedere al probelor are
importanta aceasta clasificare).

6
DREPT CIVIL_CURS 5

2. Dupa sanctiunea lor:

a. Obligatii perfecte si obligatii imperfecte.

Obligatiile perfecte sunt cele care pot fi executate silit in urma intentarii unei actiuni
in justitie.
Obligatiile imperfecte sunt cele sanctionate juridic prin intermediul exceptiei. Daca
obligatia este imperfecta, ea nu poate fi executata silit, dar daca debityorul o executa de buna-
voie, nu va mai putea cere restituirea prestatiei, pe motiv ca obligatia era imperfecta. Obligatia
prescrisa este o obligatie imperfecta pentru ca debitorul nu mai poate fi constrans sa-si
execute obligatia. (fie nu o executa, nu exista sanctiune juridica, fie o executa, dupa care se
razgandeste si vrea restituirea preastiei – introduce o actiune in justitie (debitorul) prin care
cere restituirea prestatiei pentru ca obligatia va fi imperfecta. Actiune respinsa – exceptia
platii datorate).