r BULETINUL " 1

MONUMENTELOR ISIDRIC]
L an uI XLII n 1 1 973
r.
J

www.patrimoniu.ro
CON S I LIU L CULTU R I I ŞI E D UCA TI EI S O C I'A L I S T E

BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE

-- Nr. 1. 1973 --

-- ANUL XLII --_

www.patrimoniu.ro
Coperta şi prezentarea grafică: JEAN EUGEN

Tehnoredactare: GHEORGHE MATEI

Coperta 1: SibiUil medieval.

Coperta 1 V: Mănăstirea BÎrnova (ci işclI DMIA).

Colegiul de redacţie:

ŞTEFAN BALŞ, CONSTANTIN BALAN, VIRGIL BILCIURESCU, RICHARD BORDENACHE, CONSTANTIN DAICO­
VICIU, MIŞU DAVIDESCU, VASILE DRAGUŢ, CONSTANTIN FLOREA, GRIGORE IONESCU, CORNEL IRIMIE,
EMIL LAZARESCU, MARCE L LOCAR, PAUL PETRESCU, DIONISIE PIPPIDI, ADRIAN RĂDULESCU, LUCIAN
ROŞU (redactor şef), AURELlAN SACERDOŢEANU, HORIA TEODORU, VIRGIL VATAŞIANU.

www.patrimoniu.ro
 STUDII
NOVIODUNUM
STUDIU DE FOTO - INTERPRETARE ARHEOLOGICĂ*
AI . -S. Ş'tefan
Intre cele peste treizeci de staţiuni afectate apărării fron­
tierei mi litare a Dunării de jos în porţiunea corespunzînd limi­
telor provinciei tirzii Scythia Minor şi teritoriului de azi al
Dobrogei, staţiunea de la Noviodunum este în 'O f' d inea i mpor­
tanţei a doua, după centrul de la Troesmis. A vind a controla
punctul cel mai expus al frontului nordi,c al acestui limes,
determinat de existenţa aici a celui mai important vad nu nu­
mai al segmentului Garvăn-Tulcea, dar al intregei j umătăţi de
nord a Dobrogei, de la Hirşova pînă la Deltă, Noviodunum
controla în acelaşi timp şi extremitatea arterei şi a liniei de­
fensive axiale Adamdisi - Mircea Vodă - Panteli monul dc
sus - Slava Rusă. In ce priveşte l i nia fluviului, poziţia pe
vîrful singurei formaţiuni inalte din nordul Dobrogei care
avansează pînă în albia Dunării, depăşind banda de lacuri
şi terenuri inundabile şi ml ăştinoase de la sudul acesteia, ofe­
rea cetăţii rolul de supravegJhere a circulaţiei pe apă, in por­
ţiunea în care multitudinea căilor de pătrundere dinspre mare
aIe Deltei e ,co!1lc entrată intr-un 'c anal unic Impor.tanţa strate­
gică paniculară, dublată de o funcţie economică, comerci ală
nu mai puţin însemnată, explid evoluţia istorică şi dezvol­
tarea topografică a centrului urban de la Noviodunum şi
l ocul special ocupat in structurile militar-defensive, economice
şi adlm in istrative ale provi nciei romane de la gurile Dunării
de-a lungul celor şase secole de istorie. Noviodunum a bene­
f,i'ciat in plus ş, i de avantajele unei mi,cro-regiuni a cărei situa­
ţie e în multe privinţe asemănătoare 'celei de la Troesmi s : un
vast platou fertil inscris in amfi teatrul care se închide larg
asupra Dunării, al dealurilor Nicul iţelului şi care indudc
convergenţa asupra cetăţii a marilor drumuri din nordul pro­
vinciei. E vorba În primul rînd de artera de rocadă a fron­
tierei, veni nd de-a lungul Dunării de la Arrubium şi mergînd
spre est la Aegyssus, de aceea spre sud-·est, spre centrele de
pe coastă, de aceea centrală spre sud şi, în fine, de comuni­
caţiile spre sud-vest, spre Troesmis, prin coridoarele naturalc
ale regiunii, la ale căror extremităţi şi puncte cheie au fost
pl asate În epocă tirzie forturi destinate să închidă aceste po­
sibile căi de infiltraţie şi să' apere spatele celor două mari
centre Troesll1is şi N oviodunum.
Numele antic al cetăţii de lingă Isaccea, păstrat in di fe­
rite forme in izvoarele literare antice1, a fost localizat aici
incă din secolul trecut2, indată ce atestările epigrafice certe
de la Troesmis3 au creat un punct de pornire sigur pentru
operarea cu distanţele conţinute de itinerariile antice. Con­
sensul asupra identităţii Noviodunum-Isaccea a fost intot­
deauna deplin şi, deşi În fapt nici pînă azi nu s-a produs
vreo descoperire care să asigure direct această localizare, ce­
tatea de l îngă Isaccea e una dintre puţi nele în această situa­
ţie care să nu fi făcut obiectul unor tentative diverse de iden­
ti ficare4.
Istoria acestui oraş e ptnă în prezent foarte puţin cunos­
cută şi cele cîteva aspecte şi momente disparate ale ei care
pot fi parţial ilustrate sint efectul unor referiri i ncidentale ale
izvoarelor antice, al descoperirilor întimplătoare acumu late in
timp şi al săpăturilor desfăşurate abia în ultimii ani. Mate­
rialul numismatic recoltat aici, destul de bogat, aşa cum re-
'f Elementele esenţiale ale acestui studiu au fost cuprinse În comuni­
carea noastră "Recherches de photo-interpretation archeologique sur le limes
de la Scythie Minel�re a l epoque du Bas-Empire", prezentată l,a al IX-lea
Congres internaţional de studii asnpra frontierelor romane, Mamaia, 6-13
septembrie 1972.
1 Cf. E. Polaschek s.v. Noviodunum, "RE", XVII, 1937, col. 1191--
1194.
2 E. Desj ardins, Voyage arcMologique et geographique dans la region
du Bas-Damtbe, În "Revue Archeologique', XVII, 1868, p. 264.
3 Cf. Al.-S. Ştefan, Troesmis. Consideraţii topografice, "B.MJ.", an
Xl., nI'. 4, 1971, p. 43.
4 O ip oteză, care priveşte Genucla, e exprimată cu multe rezerve de
R. Vulpe, În R. Vulpe-I. Bamea, Din istoria Dobrogei, voI. II, Bucu­
reşti, 1968, p. 34, n. 44. Acelaşi, În J-/istoire ancimne de la Dobroudja,
Bucureşti, 1938, p. 341, consideră N �kOIJ.'Y)3€ou din Notitia Episcopatlu�m
O coruptclă pentru Noviod u num .
www.patrimoniu.ro
zultă din semnalările făcute în diferite ocazii5, c încă nestu­
diat şi pentru epoca romană nu oferă Încă informaţii impor­
tante6. Documentele epigrafice provcnind din ruinele cetă­
ţii , din zona imediat învecinată sau din necropolă, se reduc
l a 11 inscripţii latine7 şi la una greacă8, În majoritate frag­
mentare şi de caracter funerar, toate din se,c olele II-III e.n .
şi nu conţin, cele mai multe, date cu o valoare mai ridicată
decît menţionarea cîtorva nume comune, a unui veteranus
fără speci ficarea unităţii, a unui signifer al Legiunii a XI-a
Claudia . Excepţie fac două inscr,ipţii votive din secolul al
III-lea; prima, pusă de un miles in funcţie al Legiunii I
ltalica, atestă staţionarea În această vreme aici a unei sub­
unităţi a Legiunii de la Novae9, iar cea de a doua face cu­
noscută prezenţa �n portul noviodunens a unei na· ve marine
dislocate din flota de la Misenum10. Pentru localizarea aici
a unui punct de sprijin al flotei fluviale - Classis Flavia
Moesica - cunoscută anterior prin alte izvoare, foarte pro­
babil a bazei principale a ei'1, un lI11are i nteres l-a avut desco­
perirea în ruinele cetăţii, încă din secolul trecut, a ţiglelor şi
cărămizilor stampi late cu sigla flotei12. Cunoştinţele privind
istoria cetăţii se incheie cu ştirile privind instalarea aici a
uneia dintre cele două legiuni nou create ale Tetrarhiei 13, a
unei unităţi in vremea l ui Constantius al II-l ea14, cu refe­
ririle la episodul prezenţei lui Valens15 cu ocazia campaniei
din anul 369 şi la cel al ocupării cetăţii de Valips, in timpul
lui Theodosius al II-lea '6. Ciţiva martiri17 au fost l ocalizaţi
aici de izvoarele hagiogra fice; un izvor, a cărui valabil itate
5 "SCIV", t.V., nI'. 1-2, 1954, p. 181; "MCA", IV, 1957, p. 168,
170; "MCA", V, 1959, pp. 470-471; "MCA", VII, 1961, pp. 395-396;
C. Preda şi G. Simion, Taalmd de mOllcde romane imperiale descoperit
la Isaccea şi ataCltl gotic din vremea lui Gallierms, "Peu ce · , II, 1971,
pp. 167-178; cf. I. Baroea, Dinogetia et Noviodunum. LJeux villes
byzantines du Bas-Danube, "RESEE", t. IX, 1971, nr. 3, p. 350; ef.
scmnalările lui B. Mitrea În .Dacia", N.S.: V, 1961, p. 589, nr. 37;
VI, 1962, p. 534, nr. 8; p. 537, nr. 33; VIII, 1964, p. 381 nr. 54;
p. 384, nr. 82; IX, 1965, p. 497, nr. 47; X, 1966, p. 410, nr. 32;
XTI, 1968, p. 458, nr. 90.
6 Nici cele mai timpurii (Cali�ula) sau mai tîrzii (Phocas) monedc
nu constimie o surpriză; o semnificaţie istOrică mai largă o are doar
te zauru l publicat de C. Preda şi G. Simion, arI. cit.
7 "CIL" , III, 14446="RIAF", an V, val. IX, 1903, nr. 80 p. 55=Gr.
Tocilescu, Fouilles et recherches archeologiques en Roumanie, Bucarest,
1900, nr. 30, p. 206; "RIAF", an IV, voI. VIn, 1902, pp. 283-284 =
V. Pârvan, Descoperiri nouă In Scythia Minor, 1913, p. 503, fig. 12 şi
pl. VI, fig. 1; O. Tafrali, Noi achiziţiuni ale MI/zeului de antichităţi din
laşi, " Arta şi Anheologia", TI, nr. 4, 1930 p. 32 nI'. 1, D. Tudor,
Inscripţii latine din Muzeul de antichităţi din laşi, "Studii şi cercetări
=
şti,inţifiec - Iaşi" an. IV, 1953, nr. 1-2, p. 472, nr. 3; O. Tarrali,
art. cit. nr. 3 şi nr. 2, p. 33 = D. Tudor, art. cit., nr. 1, p. 470;
O. Tafrali, art. cit., nI'. 4, p. 33 = D. Tudor, art. cit., nr. 2, p. 472;
Gh. Stefan, Monuments inedits de Noviodunum, " Dacia", IX-X, 1941-
1944, nr. 1, p. 473; nI'. 2, p. 475 = Gr. Floreseu, Un nou document
privitor la Ilota romană de pe Dunărea moesică, "JUR", MCMXLVI,
voI. XVI, 1, p. 10; 1. Baroea, B. Min'ea, "MCA" , V, 1959, p. 468-469;
E. Bujor, G. Simion, "MCA" VII, 1961, p. 396; o inscripţie cu menţio­
narea unui praelecl'tts classis, descoperită În 1956, a rămas inedită, cf.
1. Barnea, B. Mitrea, loc. cit.
8 E. Hujor, G. Simion, loc. cit.; ef. Em. Popescu, Commentaire epi­
graphique, "RESEE", t. VII, 1970, nr. 2, pp. 323-326, nr. 26, = idem,
Inscriplion grecqlle de Noviodunum, "Klio", 52, 1970, pp. 374-378, cf.
.J. şi L. Robert, "BulJ. epigr", 1971. n. 444.
9 Cf . Gh. Ştefan, art. cit., p. 474.
10 Cf. Gr. Florescu, art. cit., pp. 15-18.
11 E
m. Condurachi, În Istoria României, 1, 1960, p. 486.
12 P. Polonic, mss. 5132, f. 100 (Arhiva Gr. Tocilescll) la BARS �;
V. Pârvan, op. cit., p. 507 şi fig. 13 (desene); Gh. Ştefan, art. Cit.,
p. 475, n. 1; "SCIV", V, 1954, nr. 1-2, p. 181 şi fig. 19, p. 182
(fotografie); "MCA", IV, 1957, nr. 1-4, p. 165-167 şi fig. 13/1-3
(desene); "MCA", V, 1959 p. 470 şi fig. 9/1-3 (desene); "MCA", VII,
1961, p. 396; "SCIV", 15, 1964, nr. 4, p. 562, nr. 80; 16, 1965, nI'. 3,
p. 599, nr. 80.
13 Cf. Ritterling, s.v. Legio, "RE", XII, 1925, col. 1352.
1 4 Not. Dign. Or., XXXIX, 25: milius primi Constantiani.
15 Ammi an u s Marcellinus, XXVII, 5,6.
16 Pr.iscus, frg. 1 a, Hist. Graec. Min., Dindorf, p. 208.
17 Cf. R. Netzhammer, Die christlichen Altert;;mer der Dobmdscha,
Bucureşti, 191 R, p. 138; cf. V. Ballman, Basilica Cit "Martyricon" dill
epoca romanităţii tîrzii, descoperită la Niculiţel (jud. Tulcea), În "BMT " ,
nI'. 2, 1972, pp. 17-26.
 Fig. 1. Cetatea Noviodlmuln. Vedere pa/lora1l1icii de la SE, de pe valltl !.
a fost repusă recent în discuţie18, desemnează N oviodun UI1l
ca centru episcopal19, iar Procopius îl incl ude în lista ora­
şelor ale căror fortificaţii au fost restaurate sub J ustinian2o.
O sumă de date directe au fost oferite de săpătu rile inter­
mitente şi de mică amploare, În cea mai mare parte cu carac­
ter de sal vare, desfăşurate în ultimele două decenii, ale căror
rezul tate sînt deocamdată utilizabile prin intermediul rapoar­
tel or preliminare ale primelor două campanii21 şi al unor
referiri în l ucrări de caracter general22. Localizate la limita
dinspre fluviu a cetăţii, cea mai importantă achiziţie a aces­
tor cercetări e constatarea resturilor inferioare ale unui tron­
son de cca 1 70 m al zidului de incintă23. Cu un traseu care
prezintă mai m ul te uşoare schimbări de direcţie şi o flexiunc
mai importantă spre sud-vest la extremitatea sa vestică,
această incintă e prevăzută cu şase turnuri proeminente cu
frontul rotunjit, două mai ap ropiate flancînd o intrare, şi
cu unul de colţ de formă neprecizată şi de o masivitate deo­
sebită . La sud de incintă, pe o fişie adîncă între cca 1 0-
30 m, au fost În registrate ziduri sau substrucţii ale unor con­
strucţii care ocupau în epoci diferite această margine a spa­
ţiul ui urban şi cărora, În cîteva cazuri, le-a putut fi preci­
zată funcţia. Grav afectate, pe alocuri complet distruse de
eroziunea apelor, cu l egături Întrerupte, încadrarea cronolo­
gică a acestor structuri rămîne foane dificilă şi, În absenţa
aproape totală a referinţelor de ordin stratigrafic, autorii cer­
cetărilor au operat numai cu criteriul suprapunerii directe a
stmcturilor şi cu acela aiI <:omr p oziţiei mONare'lor24. In acest
mod, momentul construirii incintei a fost p lasat la începutul
secolului al IV-Iea25, În epocă constaminiană26, continuînd a
funcţiona, cu reparaţii, pînă în secolul al VI-lea27; complexul
termal de l a vest, parţial înglobat şi suprapus de fundaţiile
incintei e datat înainte de secolul al I V-lea28, deşi se pare
că există indicii pentru reutilizarea părţii rămase în interiorul
fortificaţiei29. Contemporane cu momentul iniţial al incintei
sînt considerate şi încăperile cu hypocaust ale termelor din
apropierea intrării30 şi construcţiile de la est de ele, între care
se desenează traseul unei străzi31; un edificiu de plan basili­
cal , trinavat şi cu absida orientată spre nord, e datat din
secolele V-VI e. n . 32. Alte ruine Îndl nite pe plajă de-a l un­
gul a încă cca 80 de m mai spre vest sînt atribuite unele
18 Cf. Em. Popescu, Contribltlions ei la geographie historiqlte de la
Peninsule balkanique altX V'-Vll!' s. de n. e. . "Dacia" N.s., XIII,
1969, pp. 403-4 15.
19 Cf. R. Vulpe, op. cit., p. 341.
20 Procop. De aed. IV, Il.
2 1 1. Barnea, n. Mitrea,N. Anghelescu, Săpăwrile de salvare de la
Noviodul11t11l, "MCA", IV, 1957, pp. 155-172; 1. Barnea, B. Mitrea,
Săpăturile de salvare de la Noviodlt11um (Isaccea), "MCA", V, 1959,
pp. 46 1-472.
22 Cf. Istoria Romaniei, 1, 1960, p. 612; 1. Barnea, Noviodtt11ltm,
"Enciclopedia dell'Arte Antica " , 1963; 1. Barnca, În R. Vulpe, I. Barnea,
Din istoria Dobrogei, II, Bucureşti, 1968, pp. 386, 426, 476, 477; 1. Bar­
nea , Dinogetia et Noviodttl11tm. DCltx villes ... , pp. 349-350.
23 Cf. .MCA", V, 1959, pp. 462-464 şi planul de la fig. 1.
24 "MCA" IV, 1957, p. 157; V, 1959, p. 461.
25 Din istoria Dobrog ei , lI, p. 426.
26 Ibidem, p. 386.
27 Ibidem, p. 426.
28 "MCA " , V, 1959, p. 463.
29 Din istoria Dobrogei, II, p. 476.
30 "MCA", V, 1959, p. 466.
31 Ibidem, p. 467.
32 Ibidem, pp. 466-468; cL 1. Barnea, Roman-Byzantine Basilicae
discovered in Dobrogea between 1948-1958, .Dacia-. N.S., n, 1958,
pp. 339-341 şi plan fig. 9, unde i se atribuie c1ădipii caracter creştin;
cf. şi "R.f.SEE", vol. cit., p. 350.
www.patrimoniu.ro
secolelor antenoare ridicării incintei, al tele, Între care se dis­
tinge o construcţie patrulateră masivă, interpretată ca turn
perioadei tîrzii33. Se mai semnalează doar34 urmărirea pri �
sondaje a extremităţii nordice a laturii de est a incintei, în
a cărei elevaţie a fost Întîlnită alternanţa asizelor de piatră
cu cele de cărămidă, şi precizarea poziţiei um,i turn. I mpor­
tantă e şi semnal area35 descoperirii pe această latură a unei
alte incinte cu traseu paralel, aflat la 12 m mai spre est, a
cărei funcţionare e con siderată anterioară secolului al IV-lea.
Acestea sînt în linii mari datele accesibile În momentul de
faţă în pnvll1ţa istoriei şi monumenrelor oraşului Novio­
dunum.
*
* *
Sub raport topografic zona arheologică de l îngă lsaccea
e aproape total necunoscută . Deşi prin întinderea ei, com­
parabilă cu cea a zonei de la Troesmis, constituie una din
ariile urbane cele mai importante din Scythia Minor, nu
numai Între cel e de pe linia Dunării dar chiar În raport cu
cele de pe coastă sau din interior, această zonă e ind lipsită
de un p lan de ansamblu . Singurele date topografice de Care
di'S punem se reduc, ca în anîtea alte cazur,j, la observaţiile
consemnate acum opt decenii de P. Polonic, rămase de altfel
inedite şi care, ca şi schiţa locului (fig. 2, 3), sînt mult mai
sumare decit cele privind alte staţiwli36. Rarele referiri de
ordin topografic care au fost publicate nu reprezintă mai
mult decît descrieri vagi de cîteva rînduri37, dedicate de obi­
cei cetăţii propriu-zise şi n-au fost Însoţite niciodată de o
fixare oridt de aproximativă pe un document cartografic a
descoperirilor semnalate În zonă. Pentru săpăturile recente
n-a fost pus în circulaţie decît p lanul citat, care înre­
gistrează excl usiv construcţiil e de pe plajă, fără alt punct de
referinţă În afară de linia, de altfel fl uctuantă, a malului
şi fără să prezinte poziţia acestora În raport cu ansambl ul
cetăţii3B; o excepţie îmbucurătoare o constituie doar cercetă­
rile din necropolă, care plasează pe un plan cadastral obiec­
tivele cercetate sau numai reperate . 39
33 .MeA", IV, 1957, pp. 157-160; V, 1959, pp. 46 1-462.
Criteriul cronologic al compoziţiei 111 ortar elo r e de folosit totuşi cu
multe rezerve, mai ales În absenţa unor verificări stratigrafice şi plan,i­
mctrice sigure şi a unor determinari concordanlte pe un număr cît mai
mare de structuri. Cf. şi Al. Suceveanu, Observatiol7s sltr la stratigraphie
des cites de la Dobroltdja ... , "Dacia", N.s., XIII, 1969, pp. 358-359,
care, propune o cronologie diferita a fazelor inc.intei şi ale edificiului ter­
mal. Faţa de multitudinea de tipuri de mortare constataJte, ni se pare, de
asemenea, arbitrară stabilirea a numai trei faze (etape de construqie), din
care una singura, ctt cel mult o subfază,- ar trebui să acopere trcl secole
(lV-VI), ef. "MCA", V, 1959, pp. 461 şi 463. Un argument contra: clă­
direa cu absida şi zidmjle şi strada pe care le suprapune reflectă două
orizonturi urbanistice bine distincte.
Data fi,ind impolltanţa acordată de autori mortarclor ar fi fost nece­
sară justific.area neconcordanţei Între cele două rapoarte În privinţa zidu­
rilor Încăpet1i1or 13, 14, 17, 19, 20. Nepotrivirea În.tre text ("MCA" V,
p. 462) şi plan (ibid. fig. 1) pentru mortarul mrnu].ui de la N de Z, e,
des igu r, o scapare.
34 "SC IV ", 15, 1964, nr. 4, p. 562, nr. 80.
35 .. SCIV", 16, 1965, nr. 3. p. 598, nr. 80; 19, 1968 nr. 4, p. 688,
nr. 74.
36 P. Polonic, raportul citat la nota 12; 1 mss. 7, caiet 11, ff. 31-32,
arhiva P. Polonic, BARSR; idem, Cetăţile de pe malul drept al DIt11ării
(Dobrogea) pînă la gur ile ei, »Natura", nr. 7, 1935, an 24, p. 24.
37 Cf. E. Desjardins, loc. cit.; P. Polonic, art. ciI.; 1. Barnea şi
colaboratori, »MCA", IV, 1957, p. 155; l. Barnea, »ReSEE", t. IX, 1971,
nr. 3, p. 349.
38 Cf. planul citat la nota 23.
39 »MCA-, VII, 1961, fig. 1, p. 392 şi »Dacia", N.S., IV, 1960,
fi)!;. 1, p. 527.
 Studiul de faţă îşi propune să p recizeze o sumă de coor­
donate esenţiale ale topografiei cetăţii Noviodunum şi a
zonei înconjurătoare mai l argi cu ajutorul cercetărilor de
foto-interpretare arheologică, ce s-au dovedit şi în acest caz
apte să ofere informaţii importante pe care singure investi­
gaţiile la sol nu le puteau da. Acest demers a fost făcut
posibil în primul rînd datorită faptului că zona în studiu se
află în situaţia fericită de a fi l i beră în totalitatea ei de
suprapuneri moderne; fotografiile aeriene avute la dispozi­
ţie40, chiar dacă nu realizate în condiţiile specifice necesare
acestui gen de cercetări, ci în scopuri cartografice, şi revalo­
rifi,cate de noi în scopuri arheologice, s-au dovedit foarte utile,
în special cele mai vechi, care conservă imaginea mai puţin
modificată a terenului cu două decenii în urmă.
In afara finalităţii p ur ştiinţi fice, acest studiu are şi un
scop practic, anume, în primul dnd acela ca, precedînd cer­
cetările arheologice al căror ritm specific, foarte lent, e
cunoscut, să ofere încă de acum viitoarelor săpături l a Novio­
dunum o serie de repere ferme şi unele ipoteze de lucru, şi
în al doilea rînd să pună la dispoziţia i nstituţiilor competente
- sub forma unei delimitări şi a unei propuneri de rezer­
vaţie - un instrument pentru asigurarea unei protecţii efec­
' 1 95 3 (scara 1 : 20 000) celălalt în 1 969 (scara 1 : 33000), cel
tive a acestei importante componente a patrimoni ul ui arheo­
logic naţional.
Zona arheologică de la Isaccea nu se limitează numai la
cetatea fortificată cu zid de i ncintă de pe mal ul Dunării,
asupra căreia s-a concentrat atenţia pînă în prezent, şi de
aceea studiul nostru îşi propune să insiste şi asupra spaţiului
mult mai puţin cunoscut din afara ei, care include o foarte
întinsă arie urbană, necropolele şi drumurile de acces.
Cetatea
Ocupînd pl atforma numită Eschi Cale41, care se distinge
de terenul înconjurător prin înăl ţime.l ei (fig. 1) rezultat
- pare să prezinte o retragere spre interior; cele cîteva puncte
al activităţii constructive îndelungate pe acelaşi loc -, forma
generală a cetăţii poate fi sesizată în linii mari de la sol,
urmărind con figuraţia terenului şi cele cîteva puncte de pe
laturile de sud, vest şi pe plajă, în care resturile incintei sînt
vizibile. Singura imagine grafică globală a cetăţii Noviodu­
num pe care o avem pînă azi rălT.Îne schiţa de situaţie ( fig. 2)
desenată de P. Polonic În 1 89 5 şi publicată de abia în ulti­
mii ani42, În care conturul cetăţii, mult simplificat, afectează
o formă quasi-triunghiulară. Pe pl aja Dunării schiţa mar­
chează sumar cîteva ziduri care ies din mal iar raportul
man uscris către Gr. Tocilescu menţionează "în interiontl aces-
40 Tinem să exprimăm şi dc această dată cele mai vii mulţumiri
conduccrii şi colegilor de la Dircqia topografică militară pentru solic,i­
ludinea manifcstată pe parcursul claborării acestei cercetări şi tov. dr. ing.
N. Zeghcru, dllector al LG.r.c.O.T. şi tov. ing. 1. Hodea şi ing. N. Radu,
de la acelaşi institut, pentru realizarea În cele mai bune condiţiuni a
documentaţiei care a făcut posibil aces t studiu.
41 CL Marele Ditţiona)' Geografic al României, voI. III, 1900,
p, 380.
42 "MCA", IV, 1957, fig. 2, p. 1 5 6.
Fig. 2, 3, Noviodunttm, schiţ?i de siwaţie de P. Polonic (după M.C.A., IV, 1957, p. 156) (stinga), şi d/tlJă
www.patrimoniu.ro
lui caslnt Hriaş ... urme p?tternice de constnteţiHni" 43, care
astazI nu mai sînt vizibile. Săpăturile din 1 95 6 au putut
preciza şi ridica În plan traseul incintei pe jumătatea de' est
a laturii de nord, fără a indica însă poziţia ei în raport cu
ansa; m blul cetăţii; precizările privind cîteva puncte ale celor
două incinte succesive constatate pe l atura de est nu au
fost puse încă în circulaţie.
Studiul stereoscopic al fotografiilor aeriene a permis res­
tituirea unei imagini reale a cetăţii, a cărei formă e mult mai
complexă şi destul de diferită faţă de cea trasată sumar de
P. Polonic; ea poate fi înscrisă în linii mari într-un trapez
mult alungit, a cărui bază mică - reprezentată de latura
de vest - e foarte îngustată . în fap t nici una din laturi nu
e perfect rectilinie şi cea pentru care fotografia aeriană ne
furnizează cel e mai puţine informaţii e latura dinspre fluviu.
Singurul detaliu reperabil e un SCurt fragment din zidul de
incintă tîrziu, în punctul în care iese din mal pentru a intra
oblic în fluviu, cu orientarea sud-vest-nord-est. Pe foto­
grafiile mai vechi acest tronson de i ncintă apare însă mai
bine păstrat decît se prezintă pe fotografiile aeriene din
ultimii ani . In genere, dintre cele două relevee aerofotogra­
fice verticale utilizate pentru acest studiu, unul realizat în
mai util pentru zona cetăţii s-a dovedit, contrar aşteptărilor,
cel nou (fig. 4), graţie faptului că suprafaţa cetăţii nu e frag­
mentată şi făcută opacă de mozaicul divers colorat al parce­
I ărilor agricole care acoperea întreaga cetate în 1 95 3 (fig. 5 ) .
Latura d e vest, absentă în schiţa lui P. Polonic, e cea
mai scurtă şi a avut de suferit distrugeri de pe urma unei
cariere sub mal şi a drumului modern care suie pe cetate pe
la colţul de sud-vest pentru a o traversa apoi spre est. La­
tura lungă opusă malului are o orientare generală nord-vest­
sud-est şi după prima treime de la vest, care urmează o linie
dreaptă, se notează o uşoară flexiune spre nord, după care
în care gropile de demantelare au lăsat vizibil emplectonul
părţii inferioare a incintei , indică implantarea acesteia în
contrapantă, sub limita actuală a platoului. Traseul incintei
nu poate fi urmărit în porţiunea centrală a acestei laturi,
unde există un intdnd sensibil în l inia mal ului, fără a putea
şti dacă aceasta era configuraţia terenului în antichitate sau
e rezultatul unor intervenţii tÎrzii, în legătură cu instalarea
în această parte a forti ficaţiei de pămînt turceşti. Ultima
parte spre sud-est a acestei laturi nu e nici ea rectilinie, de­
viind foarte pUţin spre nord-est; oricum articul area cu latura
de est se face aproape la unghi drept şi nu ca în schiţa lui
P. Pol onic prin doua puncte succesive de schimbare a direc­
ţiei, între care el p lasa l atura - distinctă - de sud. Din
ultima l atură, cea cu faţa spre est, poate fi urmărit uşor
tronsonul sudic, de la colţul de sud-est al cetăţii pînă la
înălţimea laturii de nord a tabiei. Din acest punct se con­
stată o schimbare de di recţie spre nord-vest, după care răs­
colirile prea puternice ale terenului şi unele construcţii mo-
43 Arhiva Gr. Tocilesct1, mss. 5 132 f. 100.
tm desen inedit (dreapta).
 derne interzic observaţii mai adînci te. Linia generală a aces­
tei laturi e asigurată Însă pe de o parte de linia platformei
constituite de depunerile din cetate, pe de altă parte de tra­
seul bine vizibil pe fotogra fii al şanţului umplut din faţa
incintei care apare ca o bandă de culoare închisă datorită
vegetaţ{ei şi a indicelui higrometric ridicat al pămîntului de
umplutură. Şanţul prezintă şi el aceeaşi schimbare de direcţie
spre nord-vest şi poate fi urmărit spre fluviu pînă în mar­
ginea de sud a drumului pietruit care traversează cetatea.
Problemele acestei limite a cetăţii vor fi lămurite de săpă­
turile începute aici, care vor preciza şi relaţia topografică
Între cele două faze amintite ale incintei şi şanţul semnalat de
noi. Şanţul din faţa cetăţii Însoţeşte pe toată lungimea ei şi
latura lungă de sud; mult mai adîncit spre colţul de sud-est,
thalweg-ul său este precis marcat de drumul de căruţe care
ocoleşte cetatea. Calitatea fotografiilor, scara lor mică, dar
mai ales răscolirile pentru recuperat piatră de construcţii care
au afectat în special linia incintei nu au Îngăduit observaţii
de detaliu În privinţa amplasării şi formei turnurilor şi, im­
p licit, a poziţiei porţilor cetăţii. Nu putem avansa decţt pre­
supuneri, sprijinite de unele indicii: nu e e xclusă eXIstenţa
unei intrări în zona colţului de sud-vest, catre � care se În­
dreaptă un drum antic venind din interior, dinspre sud-vest,
şi drumul modern venind de la Isaccea. Un alt ax de acces
- cel principal din sud, flancat de tumuli - sftrşeşte la
col ţul de sud-est al cetăţii fără a-l putea uI1mări mai departe
pe fotografii; e foarte probabilă ipoteza făcută deja, . ca una
din intrările incintei să se afle pe latura de est44 ŞI sîntem
înclinaţi s-o p lasăm în şaua folosită şi de .d� u. mul modern
pietruit la coborirea de pe cetate. E pOSIbIla, de altfel,
existenţa unei intrări centrale, la mij locul l aturii de sud.
Am lăsat în mod deliberat la urmă suprafaţa intramu­
rană, deoarece studiul fotografiilor aer.iene nu dă în genere
nimic in privinţa ei şi singura observaţIe pe care am p.utut-o
' mari paralel cu l atura de est a cetăţii. în această primă por­
face prezintă implicaţii grave. Prima afirmaţie se justIfică nu
numai prin numeroasele inte�v:nţii . post-antic� care, chi�r
dacă nu sînt profunde, tulbura Imagtnea acesteI zone (table,
fort turc, tranşeele ultimului război, construcţii .moderne,
drumul pietruit, lucrări agricole), dar mai ales prIn faptul
că aşezarea medievală timpurie de aici, importantă şi cu o
viaţă îndelungată45, a suprapus ruinele romane cu un strat
de depuneri � cărui grosime, constatat� �e. sond� jele recente46,
atinge uneOrI 2 m. Era de altfel prevIzIbIl ca 111 aceste cor:�
diţii fotografia aeriană să nu poată releva prea multe detalll
topografice În privinţa structurilor �ltimei faze urbanistice
�
roman o-bizantine aflate la o adînCIme prea mare de la
suprafaţă. Unica an�mal�e pe c.are . am �u�t�� totuşi în c0t;�i­
deraţie În aceasta d�cuţle, mal bl�e �I�lbi1a pe Jotograf1l1e
din 1 969, e o dunga de culoare 111chlsa, dublata la est de
o fîşie mai lată.?e aparenţă mult mai alb.icio�să care tra­
A pentru o parte din cel urma:or, fot<;>grafI� aefJ�na ne �ur­
versează cetatea dtntr-o parte 111 alta cu o dtrecţle sud-vest­
nord-est (fig. 4 - traseul e indi:cat d: săgeţi). �a.i precis,
trarseul acestui detaliu (O-O' în restituţla de la fIg. 6), care
e rectiliniu, îşi are originea pe un punct pe latura de sud
a incintei, situat mai la vest de mijlocul ei, şi străbate ceta­
tea la vest de tabia turcească, cu a cărei l atură de nord-vest
e paralel, pentru a ating e linia de ruptură a plajei 1n p�nc­
tu) în care zidul d e incintă tîrziu iese din mal cu o OrIen­
tare perfect identică pe o lungime de cca 7 m, după care se
abate spre est. Această coincidenţă d� P?ziJie . şi de ?rie�t� re
între cele două elemente - zid de mctnta ŞI detalIu !tnlar
amintit - ca şi observaţia clară obţinută de săţ:'ătu�ile de
pe plajă în privinţa schimbării pronunţate de . dIrecţIe spre
sud-vest a extremităţii l aturii de nord a incintel47 ne duc la
formularea ipotezei după care incinta tîrzie înregistrată de-�
lungul malului nu mai îngloba spre vest întreaga .su'p� afaţa
a cetăţii, ci se închidea spre sud-vest de-a lungul hmel puse
în lumină de fotografiile aeriene. Citeva sondaje transversale
pe traseul acesEei linii .vor .fi. suficient� p� n� ru a cont�ola
ipoteza enunţata, a careI venflcare ar fI. p!tna ?e . �? nsec� nJ.e
pentru stabilirea fazelor fortificaţiilor ŞI urba11lstlcl1 cetaţll .
A ria btrbană din afara zidurilor.
Informaţiile în privinţa zonei extramurane lipsesc �proape
cu desăvîrşire, reducîndu-se la consemnarea eXistenţeI restu-
44 1. Barnea, .. RtSEE", t. I X, 1971, nr. 3, p. 350.
45 Ibidem, p. 352-360.
.. J
46 SCIV", t.V, 1954, nr. 1 2, p. 17 .
-;-
(7 Clar marcate pe planul dm "MCA ,V, 1959, pp. 462-464, fig.
www.patrimoniu.ro
rilor unei aşezări şi a întinderii ei deosebite43. Schiţa lui
P. Polonic (fig. 2) notează "Ruinele oraşului Noviodumtm"
pe un spaţiu foarte mare pe pantele de l a sud-est de cetate,
fără a conţine însă vreun detaliu particular; singura obser­
vaţie importantă e aceea a existenţei la o oarecare depărtare
în faţa laturii de est a unui val de pămînt49. Puţine:e sem­
nalări de descoperiri Întîmplătoare în afara cetăţii, făcute
de P. Polonic - un sarcofag pe versantul de est al dealului
Vizir Tepe la 1 km sud-vest de cetate50 - sau de alţii -
inscripţia lui Q. Iulius Artemidorus şi edificiu cu absidă în
preajma carierei M. Fl amm51, monede romane În punctul "La
Calentir" 52 şi un mormînt roman la cca 300 m la sud de
ceta�e53 - îşi pierd din valoare prin lipsa unei 10calizări
preCIse.
Fotografiile aeriene au adus pentru această zonă desco­
periri ,de 'cea mai mare importanţă care au :Întregit şi pre­
cizat Într-o măsură neaşteptată imaginea evoluţiei topogra­
fice şi istorice a centrului urban de la Noviodunum . Analiza
stereoscopică a fotografiilor aeriene ne-a revelat existenţa a
trei linii concentrice de fortificaţii de pămînt, cu valuri şi
şanţuri, destinate să protejeze în decursul timpului locuirea
extramurană, ale cărei fluctuaţii teritoriale pot fi acum urmă­
rite. Toate aceste trei amenajări defensive sînt orientate către
interior şi constituie fiecare o dublare îndepărtată, la dis­
tanţe variabile, a laturilor de est şi de sud ale cetăţii, spri­
jinindu-se cu o extremitate pe malul Dunării şi închizîndu-se
cu cealaltă pe o limită naturală spre vest a terenului înalt.
Fortificaţia de pămînt apropiată (fig. 6, 1-13) e o rea­
lizare în întregime artificială şi e în m.<;>mentu.l de faţă . cea
mai bine vizibilă nu numai pe fotografule aenene dar ŞI �a
sol, avînd cîteva porţiuni perfect conservate . Incepe dl11
malul Dunării dintr-un punct aflat la cca 170 m de colţul de
nord-est al cetăţii şi primul segment (1-11) liniar, e în linii
ţiune, instalată în teren p lan, poate fi bine urmărită pe foto­
grafii, atît în privinţa şanţului, umplut. a�i, care apar.e
aproape continuu,. cît şi în cea a valulUI, I1lvelat pe alo�ufJ,
dar încă sesizabil şi pe teren (fig. 7). Următoarea po. rţlune
(11-12), între cele două drumuri de pămînt moderne (fIg . 8),
descrie un arc de cerc în corespondenţă cu colţul de sud-est
al cetăţii şi urcă în acelaşi timp, urmărind configuraţia tere­
nului pînă la înălţimea platoului în pantă la sud de cetate.
Şanţ�l este foarte profun?, în special.. În �a �t�a înclinat�
�
(fig. 9), iar valul foarte bme pastrat, fund VJZ1btl nll numa�
În raport cu şanţul dar chiar din interior. Cîteva seCţiuni
recente care au perforat valul pînă la adîncimea de . 2 m ne
oferă c1teva profile ale lui (fig 1 0 ) , care aduc aSIgurarea
.:, :
cel puţin pentru acest punct, ca valul �u a avut structur�
de piatră. începînd din 11, yentru tot lI:terva�ul 1 1-12 ŞI
�
nizează observaţia importanta a eXIstenţeI unuI al dOilea
val care dublează şanţul pe malul lui dinspre exterior: pe
fotografia aeriană l i3i<l: !ntunec.ată? mai . l a�gă, a .şa.�ţulUI' e
.
însoţită de ambele parţI 111 porţll1l11le �mmtlte d; . lmlJle . a�bI­
cioase ale valurilor. în punctul 12, lil11a generala a foruflca­
ţiei descrie un uşor intrînd unghiular (fig. 11) în al cărui
vîrf valul prezintă o întrerupere f? l ?sită de lin dr.um. actu; l
A
de căruţe. lîn acest pllnct se plasa ŞI 1I1trarea 111 antlc.h�t�te In
spaţiul fortificat, aşa cum o .dov�de.şte traseul, VIZIbil pe
J
fotografiile aeriene, al drumulUi prIncIpal de acces l a cetate,
care traversează valul în acest loc pentru a a unge la colţul
de sud-est al cetăţii. Segmentul ultim (12-1) continuă în
linie dreaptă de l a est l a vest, depărtîndu-se din ce în ce mai
mult de latura de sud a cetăţii, care are o orientare sud-est­
nord-vest; prima parte, aflată pe platoul mai înalt, păstrează
48 P. Polonic, loc. cit: j71 jllrttl castmlu! . . . I,r,,?ele l171ui m�r: oraş
c
roman"; J. mss. 7, a ie t 11, f. 32: "Tot Cimpul dm
.
lU�I�! .
cetaţu est :
acoperit CIt cioblr
� i de oale vechi şi se găsesc Iirme de cladITI ce 71e arat�
cît de intime au fost aici aşezămilltele romane". 1.. l��nea ŞI _ co laboraton,
,v a
"M A", IV, 1957, p. 156: ,,0 imensă aş:;aTl� c !l ale ca;.el urme se
.
recunosc cu uşurinţă la mprafaţa terenulUI ;
cf. ŞI "RE:SEE , voi. Cit.,
.
p. 349.
c
49 1, mss. 7, aie t Il, f. 32: "Latttra de est ... iaT înaintea acestei
laturi se vede cam la o îndepărtare de 50 m Uri alt val paralel de
prunînt . . . n'.
50 Loc. ci t.,
51 Gh. Ştefan, art. cit., p. 475 , n1'. 2; p. 481 nI'. la. Evcnlllai o
basilica coemeteTialis?
52 "MCA", V, 1959, p. 472.
1. 53 "MCA " , IV, 1957, p. 170.
 caracterele descrise inainte ale dispozitivului comp.lex val­
şanţ-val . Mai spre vest, fortificaţia coboară pe panta din
această parte a platformei pentru a traversa apoi terenul
plat şi jos care se intinde pină la zona inundabilă de la
vest de cetate şi de l a nord de Isaccea. In această porţiune
finală vestică, profilul fortificaţiei a fost aproape complet
nivelat de arăturile moderne şi e pe alocuri aproape invizi­
bil pe teren. Ea mai poate fi însă urmărită pe fotografiile
aeriene, mai bine pe cele din 1969 (fig. 4 ) , care-i conservă
imaginea - cu două scurte întreruperi - pină in marginea
drumului modern de pe malul bălţii, dar nu mai e constituită
decît din şanţ şi din valul de la nord de acesta .
Fortificaţia de păm înt mediantz (fig. 6, Il-II4). Are un
traseu mai puţin regulat decît cea descrisă înainte, urmărind-o
însă la distanţă relativ mică, ce se reduce pentru unele puncte
la numai 30-40 m . Latura de est (Il-II1) e complet ni ve­
Iată pe teren, dar poate fi constatată pe fotografiile aeriene,
pornind de ia malul fluviului şi continuind in linie dreaptă
spre sud-vest pînă la poalele platoului, pe care urcă schim­
bîndu-şi în acelaşi timp ,direcţia spre vest. In această por­
ţiune de pantă ( I I 1- 1 1 2) şanţul şi-a păstrat ceva din adîn­
cime, pudnd fi urmărit cu oarecare atenţie şi pe teren. Pe
scurtă distanţă (11 2-1 13) el e din nou nivelat pentru ca mai
la vest să exploateze accidentul unei ravinări naturale pro­
funde, care, făcînd funcţie de şanţ, determină şi traseul for­
tificaţiei în această porţiune, dispusă într-un unghi împins
spre sud. Ravinarea a suferit şi ea intervenţii in privinţa
malului de nord, pe care e instalat şi valul, fiind regularizat
şi adus la linia dreaptă in acest scop. Valul, care mai păs­
trează foarte puţin din relief numai de-a lungul acestei ravi­
nări şi poate fi mai bine distins pe fotografiile executate
în 1969 (fig. 4, 1 8 , 19), era de proporţii mult mai modeste
decît valul 1. Malul ravinării şi valul au o întrerupere către
extremitatea 1 13, unde fenomene de eroziune au croit o comu­
nicaţie în sensul pantei către şanţul valului 1 . Ultima por­
ţiune a acestei linii defensive (II4-1I5) începe de la cobo­
rirea ravinării în zona joasă de la sud-vest de cetate şi se
închide pe malul bălţii aproape în acelaşi punct cu extre­
mitatea valului 1 .
Fortificaţia d e pămînt îndepărtată (fig. 6 I II-lIP). Con­
stituie linia defensivă cu amplitudinea maximă, închizînd in
spatele ei o suprafaţă considerabilă, de peste patru ori mai
mare decît suprafaţa cetăţii din interiorul zidurilor. De acestea
din urmă se află la o distanţă dublă faţă de distanţa care le
desparte de prima fortificaţie de pămint. Traseul liniei a
I II-a are de străbătut mai intîi zona aluvionară joasă de l a
est de cetate, în care n u poate f i localizat decît c u ajutorul
examenului stereoscopic al fotografiilor aeriene (III-III1),
după care urcă, deviind larg spre vest, pe platoul de l a
sud-est d e cetate ( I II 1_III2), acest din urmă segment fiind
cel mai evident datorită faptului că eroziunea pe pantă a
conservat ceva din adincimea şanţului sub forma unei ra­
vinări. Următoarea porţiune (lIP-lI P) are un parcurs li­
niar ce poate fi urmărit mai bine pe fotografiile din 1969,
realizate într-un moment cînd terenul era liber de vegetaţia
culturilor; între aceste limite se află şi singurul fragment al
valului acestei linii defensive, care mai poate fi constatat
ca o urmă difuză de culoare mai deschisă, datorată nu relie­
fului - anulat de arături - ci structurii diverse a pamIntu­
lui care a constituit valul . Şanţul mai poate fi distins, tot
numai pe releveele aerofotografice, pe o distanţă scurtă ime­
diat la sud de cariera de l a l imita de vest a platoului şi apoi
mai departe (II I4- 1 II5), în zona j oasă, fiind mai clar pe
fotogra,f�ille din 1 9 5 3 , pentru a 'sfltrş.i la limita us'catu1ui,
într-un punct situat l a cca 600 m de colţul de sud-vest al
cetăţii.
Ordinea adoptată în prezentarea acestor amenajări defen­
sive revelate de studiul fotografiilor aeriene, ca şi numero­
tarea lor în p lanul de restituţie (fig. 6), are o valoare strict
topografică, în sensul depărtării progresive de zidul de in­
cintă al cetăţii. Problema încadrării lor cronologice rămîne
deschisă şi soluţionarea ei va avea de aşteptat acumularea
datelor unor explorări arheologice punctuale destul de nume­
roase . Observaţiile oferite de foto-interpretare şi confruntarea
acestora cu terenul, nu pot procura în cazul de faţă decît
unele indicii pentru ipoteze privind numai cronologia lor
relativă, verificarea şi convertirea ei într-o cronologie abso­
lută rămînînd în sarcina săpături lor arheologice viitoare.
www.patrimoniu.ro
Cunoştinţele de care dispunem azi in pnVl11ţa evoluţiei
condiţiilor general-istorice şi a dezvoltării urbanistice a altor
centre din Scr.thia Minor, care nu îngăduie apariţia şi exis­
tenţa unor am de l ocuire de mărimea celei apărate de forti­
f�caţia de pămînt exterioară de la Noviodunum decît în pe­
noada secolelor I I-IlI e. n . , ne fac să considerăm cu destulă
convingere această linie defensivă ca find cea mai veche în
dată între toa�e cele trei pe care le-am descoperit aici. Un
a� gument suplImentar e constituit şi de constatarea stării
el de conservare, care e precară, şi care nu poate fi pusă
numai pe seama distrugerilor recente, ci, s-ar explica foarte
bine, în conformitate cu această ipoteză, prin dezafectarea
ei mai timpurie decît a celorlalte. In interpretarea noastră
a doua în ordine cronologică ar trebui să fie fortificaţi �
mediană, amenajată într-un moment în care procesul specific
secolelor tîrzii de restringere a suprafeţelor urbane a făcut
necesară abandonarea părţii de margine a oraşului, construc­
torii ei încercînd să folosească ravinarca existentă în teren
spre a economisi efortul realizării unei porţiuni însemnate a
şanţului. Judecînd după caracterul modest al urmelor acestui
baraj, el n-a putut funcţiona un timp prea îndelungat, aban­
donarea sa fiind justificată şi de dificultăţile ridicate de apă­
rarea unui traseu complicat.
In consecinţă, cea mai recentă dintre cele trei fortificaţii
de pămînt rămîne l inia cea mai apropiată de cetate' cea
mai bine păstrată între toate, realizată cu gri jă, cu şanţ
dublat de două valuri şi, chiar fiind cea mai restrinsă ea
continua să apere o suprafaţă extraJlllurană important� , o
dată şi jumătate mai mare decît cea inclusă între ziduri.
. In favoarea raportului cronologic propus de noi în pri­
vmţa celor două fortificaţii mai restrinse, există şi un argu­
ment de ordin l ogic: în momentul în care am admite implan­
tarea l iniei mediane posterior, într-o epocă în care linia I-a
era dej a existentă şi trebuia abandonată din nevoia de a
extinde spre sud limitele aşezării, constatarea traseelor foarte
apropiate ale celor două fortificaţii ar face foarte greu de
explicat investirea unui efort atît de mare - cum e acela
al realiz�rii unui astfel de baraj - pentru a obţine un cîştig
teritorial atît de puţin important. Asupra altor argumente ş i
implicaţii istorice privind aceste fortificaţii de pămînt vom
a numeroşi tumuli - o parte din ei reparabili numai pe această
Zona necropolelor
A treia linie defensivă, cea care îngloba suprafaţa urbană cea
mai Întinsă, nu reprezintă Însă şi limita extensiunii maxime a
aşezării, ale cărei urme cu o densitate ridicată sînt vizibile
la suprafaţa solului, în arături, încă mai spre sud şi mai
spre est de linia acestui ultim val . Pr'oblema stabilirii demar­
caţiei topografice între aşezare şi necropolă e foarte dificilă
în cazul unor oraşe cu o viaţă adt de îndelungată cum e
cea a centrului în discuţie, care a avut în timp variaţii ale
suprafeţei locuite. Nu poate fi vorba de a preciza o linie de
delimitare stabilă în timp între cele două elemente, ci o suc­
cesiune de limite, topografic distincte, necropola apropiin­
du-se sau depărtîndu-se odată cu restringerea sau lărgirea spa­
ţiului urban. Descoperirile îndmplătoare făcute pînă acum,
nu ne ajută, find şi prea puţine şi nelocalizate exact şi neda­
tate54, iar fotografiile aeriene nu oferă decît unele indicii, care
sînt parţiale şi limitate ca valoare cronolpgid, în sensul că nu
pot da nici o informaţie în privinţa l'ocalizării necropolelor
plane, i ar folosirea tumulilor pe care îi înregistrează nu depă­
şeşte secolul al I I-lea.55 Fotografiile aeriene precizează poziţia
a nU'meroşi tumu'li - o 'P arte din ei reperabi,J i numai pe acea'stă
cale, fiind nivelaţi de lucrările agricole - şi unele grupări
şi alinieri ca şi linia tuallulilor celor mai apropiaţi de oraş.
In această ul timă privinţă faptul că nici unul din tumuli nu
depăşeşte spre nord fortificaţia cea mai largă constituie un
indiciu în plus pentru datarea timpurie a acesteia. PîRă în
prezent necropO'l a a fost cercetată numai l a li1mita .sa sudică,
săpăturile de salvare oferind {) documentaţie impoIttantă refe­
ritoare la morminte tumulare sau plane din secolul I-II e. n .
54 Cf. mpra, notele 50, 5 3 .
5 5 E. Bujor, G . Simion, art. ci!.; ef. E . Bujor I T orpe6aJlhIlble 06plIAbl
D H eHpOnOJle Ha H ODHOAYHYMa, "Dacia", N.S. , IV, 1960, pp. 525 -
539; ef. idem, Renseignements nouveaux concernant les rites et le ritllel
frmeraires dal1s la necropole romaine de Noviodunum, »Acta Am. Philipp.
Studia Archacologica", Sofia, 1 96 3 , pp. 1 67- 1 69.
Fig. 4 , 5. NO'VÎodlt/lll./ll - fotografii aerlClle (sus) - 17 mai 1969, ora 1 / ,30 şi (jos) - 1/ iulie / 9 53 . ora 1 1,5 5.

www.patrimoniu.ro

N A
u
\ "
N OVI O DV N V M
200 300 m
A I.- S. S t e f a n
Fi� . 6 Noviodu17um.
:
Pa
l n ul ariei Itrbane restituit după fotografii a.:riene. o-o'
Ilflcaţll succesive de pămînt, Cit val şi şanţ, ale SIt/Jrafeţei /.t rba17e extramttrane.
şi la alte descoperiri făcute în acestă zonă56. Singulare tn
contextul necropolei turr.. u lare rămîn prin dimensiunile l or cu
totul neobişnuit� �ele două n�ov.ile �şezate l a sud-vest şi la sud
de 5etate, pe l imitele p iatoului � J I1 spatele acesteia, şi care,
daca au avut o funCţIe funerara, cu greu ar putea fi atri­
buite epocii romane57.
DrUl1lHrile de acces
P . Polonic nota la sud de cetate două deblee adtnci onen­
tate către aceasta, pe care le marchează pe distanţe scurte
şi pe schiţa sa (fig. 2), şi pe care le considera d rumuri ro­
mane . Aceeaşi presupunere au făcut-o a utorii cercetări i d i n
necropolă Î n privinţa u n e i vîlcele pe a l e cărei l aturi s e ali­
niază numeroşi rumul i .
Fotografia aeriană n e p u n e în faţa u n e i multitudini de
drumuri care, provenind din direCţii diverse din teritoriu,
de la sud-vest şi de la sud, se adună către punctul de pe
malul Dunării î n care e aşezată cetatea. Unele sînt sesiza­
bile datorită adîncirii l or în teren - semn al unei folosiri
îndelungate -, altele mai apar n umai ca urme de culoare
de obicei mai închisă şi pot fi urmărite destul de b i ne de-a
l ungul cîtorva kilometri . între aceste drumuri convergente,
care uneori se unesc Înainte de a aj unge la cetate, alte ori
56 Urme de l o c u i re, apeduct-ean a l , ef. "MeA", VII, 1 96 1 , p. 396.
Pentru atped uct� cf. ş i P. Polo n i c , l a CI'. Toci l e5cu, 11155. 5 1 32, r. 98 (Ni­
cllliţel şi arica).
57 eL 5i "MeA", vn, 1 96 1 , p. 3 9 1 şi planul, fig. 1, p. 392.
www.patrimoniu.ro
R E
_ e
trasC/t probabil al incim i l.lrZtl;
' .. I - 13 . 11-1 [5 , [1I_ [fl5 - J or.
prezint� I? entru an Ul11e porţi uni variante de traseu ( i .ig. 20, 2 1 ) ,
cel mal Important e drumul, care poate fi considerat prin­
cil? al, şi care u rmăreşte fără abateri o linie aproape d reaptă
v
o nen��ta �ud-yest -:- n ord-est. Presupunerea exprimată de
v
aut�)fJI sapatunlor d l l1 necropolă privind existenţa unui drum
antic în relaţie cu alinierile de tlVll1 uli din punctu l " m ovi­
lele .des <, 58 e perfect confirmată de fotografiile aeri ene,
care-I aSigurav traseul nu n umai pentru această porţi une, ci
pentru un p arcurs de peste 5 km mai l'a sud de cetate, din
care 3 km drumul e însoţit de o parte şi de alta de tumuli .
La cca 1 ,8 km l a sud d e fortificaţia d e pămînt I I I drumul
se b � furcă (a�) , o variantă (a3_a5) abădndu-se spre nord-est,
ocolll1d mOVila mare pe la est (a4), traversînd forti ficaţia
apropi ată în 12 şi terminînd la colţul de sud-est al cetăţii
(a5�. Cealaltă variantă (a3-a6), care continuă l i n i a gene­
ral a a drumului, poate fi bine urmărită pînă la fortificaţia
e�:erioară . şi pare să fi� con!i nuată de o l inie (a7_a8) , vizi­
bila n umai pe fotografule dJl1 1 969, cu aceeaşi direCţie ' ceea
ce ar p utea constitui un argument pentru localizarea unei
porţi în centrul l aturii de sud a i ncintei . în ce pri veşte extre­
mitatea de sud, fotografia aeriană precizează traseul drumu­
lui l a sud-est de "movilele dese" : după ce se apropie î n linie
dreaptă de şoseaua Tulcea-Isaccea, drumul face două arcuiri
scurte (a2-a 1) şi e intersectat de şoseaua modernă î n p unctul
de traversare (al) al văii Acic Tepe. La sud de aceasta dru
58 Ibidem.
Fig. 7. lIalul 1. vedere a lai Mii de f; În prim plall Î/lcepuwl segmell­ Fi g . 8. lI allll 1 . la tu r a E şi 111cepulltl laturii de Sf, CIt profilul .<c/l1ţUllli.
tului 1 '_12•

Fig. 9. 1/IIIui 1 şi .< anţlll. În /Iltll Clll I "1' Jlexillllc spre 5\1. Fig. 10. Profilul valltllti 1, viz.ibil Îlltr-o (,;ielllrii recenl,; (1 '_12".

Fig. 1 1 . lIallll 1, lalUra de md. Fig. 1 2 . IIedere de l a SE a valltllti 1 ; În pltmltl îndepărlat, cetatea.

Fig. 13. Schema localizării şi oriwtă ii fowgrafii/ol terestre (fig. 1

şi 7- 1 9).
mul antic rămfne la vest de şo eaua actuală con tinuînd spre
sud (a 1_a). Un alt drum (b-b2) care a lăsat urme puter­
n ice se află mai la vest de drumul - principal şi adună fntr-un
punct (b 1) comun două drumuri secundare (b3-b 1 şi b4-b 1)
afl ate de o parte şi de alta. El intră spre cetate prin valea
de l a sud-vest de aceasta, unde nu mai poate fi Însă urmă­
rit . Un ultim drum (c-c 1), paralel mai la vest cu precedentul
e însoţit de citeva m vile şi e aşezat pe poalele ve tice ale
deal ului Vizirului îndreptîndu-se pe malul bălţii către col­
ţul de sud-vest al cetăţii. E de presupus În fine, un drum chiar
pe malul bălţi i îndreptat spre vest şi suprapus azi de cel
modern care duce de la cetate la I saccea.

Consideraţii topograjico-istorice

Datele i mportante aduse de studiul fotografii lor aeriene,

integrate informaţiilor de natură i storică şi arheologică de
care se dispunea anterior şi cunoştinţelor generale despre dez­
vol tarea al tor centre din Scythia Minor, oferă o serie de

10

www.patrimoniu.ro
Fig. 14. Vallii / şi şan ţ ltl , veelere elin /2 spre V. Fig. 1 5 . {Ialnl [ şi ,lanţ ul , vedere elin f2 spre E.

Fig. 16. Valul / către ce nt r u.l latrtrii ele S, veelere spre E. Fig. 1 7. {Ialltl / ,Ii o parte a Sltpra/eţei apiirate; î" /Itrlel cetalea.

Fig. 18. Valltl al II-lea şi ,lanţul; valitl 1 Î" al doilea plan; în clreapt a , Fig. 19. {Ialul al [[-lea şi şanţltl; în planul al eloilea - valul f; în spate
în funel, cetatea. cetatea.

contururi p reci e topogra fiei centrul u i de l a Noviodunum Ş I
fac pos i b i l ă o 1ncercare de a rest i tu i încă de a c u m , măcar
fn linii foarte mari, ima[ i nea evoluţiei ale teritoriale
u rbanistice.
Ca ş i a l te oraşe de pe m a l u l D u năr i i , care conserva în
epocă romană un n u me getic, n u m el e de rezon anţă cel t i că59
al cetăţii N oviodunum i n d ică foarte probabil un n uc:eu de
locuire preromană60. Chiar d acă nu s-au p rodus a i c i desco­
periri de factură celtică şi exp l icaţia acestui n u me rămîne
l egată de problema foarte p uţ i n cunoscL1ltă a l oculu. i celţi � or
în i stori a elen i stică a ţinuturilor d intre Haemus şi Danu­
b i us6 1 , constatarea unor mater i a l e de l a sfîrş i t u l pri m ei epoci
a fierul u i , a al tora geto-dacice ş i de factură elenistică62,
59 CL E. Po l a sc he k , arC cic , col . 1 19 1 - 1 1 92 .
60 C L Radu Vulpe, op. cit . , p . I l O, n . 2 j E m . Condurachi, op. cit.,
p. 504 .
61
R adu V ul pe, op. cic, p . 8 4 , 243.
6 2 . . MCA " ,I V , 1957, p. 167j "Daci",", N . . XV, 1 971, nr. 92, p. 375.
uneori în dep unere arheologică63, asi gură ocuparea locului
cu m u l t î n a i nte de epoca romană. E greu de reprezenta t în f ă­
ţ işare oraşul ui în primele secole ale erei n o astre, dar e foarte
p robab i l ă o dezvol tare rapidă foarte timpurie în legătură cu
funCţia s a economică şi comercială l a un vad principal al
f l u v i ul u i , odată cu organizarea fn seco l u l 1 a structu r i l or
a d m i n i strati ve, v a m a l e şi m i l itare ale n o i i p rovi ncii . Ca sta­
ţiune de limes, p rezenţa şi im portanţa u n i taţilor de trupe î n
garnizoană a i c i a con s t i t u i t un factor d i n am i c permanent
tn expl i carea dezvol tării urbani stice a cetăţi i . Din păcate,
pentr u primele trei secol e nu sîntem încă bine i n formaţi asu­
pra corp urilor de trupă prezente aici64, cu excepţia f1 0 l e i
6 3 . . MOA " , V , 1 959, p. 470.
6 4 Documentele pînă acum publ icare nu atestă cu siguranţă decît o
u n i tate din Legio 1 Italica, eL G h . Ştefan, art. cit., nr. 1 , p. 473. Există
o informaţie inedită p rivind o cărămidă cu ştampila l egiunii a V-a M ace­
donica, care ar proven i de l a Nov·iodunum j eL 1 . B a rn ea , Repertoriul
arheo logic (în manuscris l a I ns titutul de arheologic) S . v . Is ac ce a j sînt sem­
nal ate " cărămizi şi ţigle CII. ,It ampi le necul70scute pîlUi în p re ze nt " , desco­
perite În 1956 şi încă inedite, eL " MCA", V, 1959, p. 470.

1 1

www.patrimoniu.ro
 m i l i tare a D U Ilă r i i , creaţ i e a d i llastiei f1avi ene65 a cărei
p r i mă atestare u rcă p în ă acum în anul 92 e. n., dar treb uie
p resu puse în afara ei ş i efecti ve d e uscat de oarecare 1nsfll11-
năta te66. Nu ştim care au fost fazele i ni ţi al e ale for t i f i ca­
ţ i i lor, care treb u i e însă presupuse d i n momentul î n care avem
atestată p rezenţa classici-lor, sau dacă i ncinta care cuprinde
Întreaga cetate a avut de la încep ut această amploare, şi în
ce moment a fost rea l i zată. Ce e sigur e că avea d i mensi uni
c u totul remarcabile - cele două l at u r i l ungi au fiecare
cîte 500 m - ş i că măcar pe l atura de est avea u n traseu
mai cuprinzător decît i ncint a tîrzie d i n secolele I V- V I e.n.67 ;
d i n raportul cronologic cu aceasta d i n urmă decurge că ea
funCţ iona în orice caz măcar în seco l u l al I I I - l ea, deşi e
probab il să fi fost construită chiar mai devreme. Perioada
de m ax i mă Înflorire şi extens i une urbanistică treb u i e p l asată
şi pentru N o viod u n u m , În a doua j umătate a seco l u l u i al
I I -lea ş i În p rimele deceni i ale cel u i următor, î n care cetatea
are acea tă i n c i nt ă cu F e r i metrul cel mai l u ng ş i 1ntin e car­
ti ere extramurane ocupînd o suprafaţă consi derabi lă la est,
l a sud şi la ud-vest. Această arie, dezvol tată i n i ţ i a l ca un
oraş desc h i s În afara z i d u r i l o r a p r i m i t forti ficaţi i d e pă­
mînt - l i n i a a I I I - a - Într-un moment care poate fi
p us În relaţie cel mai devreme cu i n vazi a costobocilor, În
orice caz cu cele de la m i jlocul seco l u l u i a l I I I-lea. N u
ştim cît d e grav a fost m arcat N o viodunum d e criza m i l i­
tară a seco l u l u i al I I I -lea, cert e faptul că În p r i m i i ani a i
veac u l u i u rmător avea o i nci ntă n o uă - în c a r e sînt înglo­
bate ca spolia68 mon u me n te d i n secolele I I- I I I - cu traseu
d i ferit în raport cu cea p recedentă măcar p entru l at u r i l e de
nord şi de est69 ş i poate Înoh i zînd o uprafaţă mai mică şi la
vest. Această n o uă i n c i ntă n u e n u m a i efectul devastări lor c r i ­
z e i şi nevoi i de a înl ocu i i nc i nt a anterioară probab i l seri o s dis­
trusă, dar forma ş i momentul în care a fost reali zată treb u i e
puse, după convingerea noastră, în i nd i s o l ub i l ă l egătură c u
i nstalarea a i c i , în u l t i m i i a n i a i seco l u l u i a l I I I-lea7o, a Le­
g i u n i i I I o v i a . Noua forti ficaţie este opera şi sed i ul n o i i l e­
g i u n i de l i m i tanei , avînd o incintă de t i p m i l itar p r i n exce­
lenţă, cu toate caracterele arhi tectur i i m i l i tare tîrzi i în curs
de cri stal izare în această perioadă, i l ustrate ş i d e for t i fi ca­
ţia de est de la Troesmis, r i d i cată, aşa cum a m încercat să
demonstrăm71, în aceiaşi a n i şi în aceleaşi con d i ţ i i , ca f i i n d
e d i u l Leg i u n i i a I I -a Hel cul i a
Dacă i p o teza noastră priv i n d traseul l at ur i l de vest a
acestei incinte tirzii e ver i fică, va trebui s o l u ţ i o n ată în
acelaşi timp şi p roblema d atări i acestei restrîngeri de supra­
faţă, anume dacă forti ficaţ i a d i n seco l u l al I V-lea a fost
i n i ţ i a l concepută într-o formă redu ă sau d acă a avut î n
p r i m u l moment o cup rinde re m a i m are ş i re trîngerea î n
această p arte a i nterven i t mai tîrzi u, event u a l cu ocazia
restaură r i i i us t i n ianee72. Oricare va f i solu ţ i a pe care o vor
aduce săpătu r i l e v i i toare acestei chest i u n i topografice, pare
asi gllrat p r i n observaţ i i l e de pe l a tu r i l e de nord şi cie est
că incinta d i n seco l u l I V a conti n uat să f unCţioneze, cu repa­
r aţ i i , pînă în seco l u l a l V I -lea şi că cel puţin pen tru aceste Fig. 20. NoviodltlUtm ,<i zaI/a de la sud, /OlOgrll/ie (u·rial/I; din 1969.
l a tu ri rest aura rea cetă ţ ii în v remea l ui J ustinian, pe care o
a m i n teşte P rocopius, nu a însemnat decît repararea vechi l o r m a l pentru condiţoi i l,e ist06ce ale provinc i e i şi ak epocII -
structu r i . î n secolele I V- V I e. n . z o n a urbană ex tramurană fără a p utea f ix a deocamdată momente l e ace tor rema n ieri
su feră red uceri succes i ve de suprafaţă şi o rep l i ere în con- urba n i s t i ce.
ecinţă a forti Ficaţi il o r de pămînt aferente - fenomen nor-
F ortificaţiile de pămînt ale oraşelor din Scythia Minor
6 5 Cf. Ea" . Gondurach,i, La lassis Flavia Moesica, comun icare la al
I X-lea Congres i n terna�ional de mdii a su p ra fron vierelor romane, Mamaia,
Descoper i rea celor trei l in i i defen s i ve cu şanţ şi val a fec­
septembrie 1 972.
tate l oc u i r i i extramllrane de l a N o v i od llnum are o sem n i f i­
66 Idcm, Istoria Romaniei, 1, 1 960, p. 486.
67 Cf. IIpra, nOta 35. caţie urban i st ică şi i stori că m a i l argă deoarece od ată cu ea
68 Inscripţiile p u b l icate de O. Tafrali, ar!. cit. şi de 1. Barnea, situaţia foarte asemănătoare p usă în l um ină tot p r i n s tu d i u l
}3, Miurea, În " M A " , V. 1 959, pp. 468-469, au fost extrase din zidul fotograf i i l o r aeriene l a Troe m is73 n u m a i e s i n g u l a ră . Exem­
de incintă; probabil şi inscripţia " RIAF", an. IV, voI. V I I I , 1 902, p . 283 p l e l e se pot de a l t fe l înm u l ţ i , formînd o serie, prin reconsi­
a re aceeaşi provenien�ă.
derarea fn această perspectivă nouă a unor mon u mente si­
69 CL Sltpra, nora 3 5 .
m i l are inregistra te mai de mult pentru cetatea tîrzie d e l a
7 0 Legiunile I Jovia ş i 1 1 Jlerwlia sînt considerate primele create În
Capul D o J o j man74 ş i pentru Call atis75 ; î n acest mod, forti-
cadrul p ro gr a mul u i de reforme militare realizat de D i ocle tia n ; e f. Ritter­
l i ng, " R E " , XlI, 1 925, s.v. Legio, col . 1 32 5 , 1 4 07, 1 467.
71 Cf. Com ulllicarea noastră, citată În prima notă. Ne refcrim, evident, 73 L AI.-S. Ştefan, art. cit., p. 50 şi fig. 9 şi 1 0.
la momen n l l ini�ial de consrruCţie, pen tru că, aşa cum arată În ultima 74 p. ,i core sc u , Les basiliques byzantines ele Dolojman, "Bull. Sece
lor formă, celc două incinte - cea de la oviodu n u m şi incinta de est Hi st " . ; t. X XV , nr. 1 , 1 94 4 , p. 96, şi fig. 2 (fotOgrafie aeriana) şi 3
de la Troesm i - sînt r ez ult a tul interven�iilor numeroase de Întreţinere (p l an) cf. şi M. Coja, Cercetă,ri noi în aşezarea greco-romană ele la Capul
şi refacere ce s-au succedat pînă la finele secolului al VI-lea; cf. obser­ Dolojmall - Argamttm (?), ,,13M l " , an XLI , nr. 3, 1 972, p. 36.
vaţiilor noastre asupra celor două turnuri viZlibile ale incintei de cst, 75 CL 0, Tafral i, La cite pontiqlle ele alla t is , "Arta şi A rheologia",
Troes mis . Consideraţii topografice, "BMI " , XL, nI'. 4, 1 97 1 , p. 49. an. 1, rasc., 1 , 1 927, planul de la p. 1 ; "fosse de l'enceince ele Cal.latis" ;
72 C h i a r în forma i p ot e ti c ă restrînsă, cetatea ar fi p ăs trat o supra­ cL şi C. Preda, CaLlatis, E d . Meridiane, 1 968, p . 22. Fortifica�ii urbane d e
faţă de dimensi u n i notabile, aproape dublă fală de cea a ceTaţii de c t de pamîn t au fost atestate şi î n Dacia, p e n t r u Drobeta, Romula şi Sucidava,
la Troesmis. cL D. Tudor, Iunia Romană3, B u cu re ş ti , 1 968, Pl'. 1 83 , 1 93, 205.

12

www.patrimoniu.ro
 s A c

•
•
•
••
• �
*•
•
. �. •.1•
� .
. :
. � . .
•
•
• •
•

81

500 1 0 00 m

A 1 .- S . S t e f an i

• • • • • 1

Fig. 2 1 . Noviodlmltm: cetate, valuri, dnun lt ri şi necropole. Restitltţie dltp,1 fotografii aerien:. J limitele rezervaţiei arheologice - proiect. A Z.ona
IIrbană; J3 drumul raII/tin Cii alinierile ele lltrrlltli.
- -

ficaţiile de pămînt destinate să apere în secolele tîrzii vaste
cartiere extramurane nu mai pot fi considerate o soluţie
locală, ci capătă valoarea unui procedeu defensiv cu o răs­
pîndire mai largă pentru centrele urbane din Scythia Minor.
Ele dovedesc pe de o parte vitalitatea structurilor urbane
din această provincie în epoca romano-bizantină, oraşele
neputînd fi l imitate la cadrele inguste ale zidurilor de in-
cintă, pe de altă parte ilustrează condiţiile generale precare
ale epocii, care nu mai îngăduie real izarea unor incinte nor­
male pentru întreaga suprafaţă urbană. Puţin cunoscute pînă
acum În Dobrogea, - ele vor face obiectul unui studiu spe­
cial - ca şi în celelalte provincii răsăritene, fortificaţii le de
pămînt e mai întilnesc în occident tot într-o provincie de
margine, Britannia, în care cîteva oraşe ridică astfel de bara j e

13

www.patrimoniu.ro
defensive in perioada de nesiguranţă dintre Marcus Aureliu
şi Severi76.
Discuţia asupra topografiei' cetăţii Noviodunum nu poate
fi incheiată fără a aborda problema urmelor lăsate de aşe­
zarea medievală timpurie care a suprapus-o şi care, atit cît
atestă incă de acum puţinele date de săpătură77 dar mai ales
numeroasele descoperiri de monede şi sigilii bizantine78, pare
să fi avut o viaţă deosebit de activă şi mai l ungă decît alte
centre contemporane mai bine cunoscute . Aşezarea de aici a
continuat să existe de-a lungul secolelor VII-X, presupuntn­
du-se chiar pentru această perioadă o locuire quasi-urbană79
şi a atins o importantă dezvoltare o dată cu reinstalarea
dominaţiei bizantine in 9 7 1 la Dunărea de jos, fiind con­
statată refacerea şi reutilizarea zidurilor cetăţi i romane tîr­
zii8o; descoperirile monetare prelungesc viaţa acestei aşezări
pină în secolul al XIV-lea şi importanţa ei a atras nume­
roşi aderenţi la ipoteza localizării aici a Vicinei81 . Pentru
această aşezare medievală timpurie fotografiile aeriene stu­
diate, realizate la Înălţime mare, nu sînt apte să ofere vreun
detaliu topografic intern şi de altfel pentru acest tip de
aşezări - cu bordeie îngropate de mici dimensiuni, refăcute
la intervale scurte pe acelaşi loc - prospecţiunile aerofoto­
grafice sînt În genere inoperante. Doar detalii majore, pre­
cum linia fortificaţiilor sau limita aşezări i ar p utea fi repe­
rate, dar În cazul de la Isaccea aşezarea a avut a se adapta
unor cadre topografice preexistente, romane. Suprafaţa foarte
mare a cetăţii oferea un spaţiu suficient pentru dezvoltarea
aşezării şi, chiar dacă aceasta l-a depăşit, excludem posi­
bilitatea creării in această epocă, l a Noviodunum ca ş i la
Troesmis, a vreuneia din cele trei l ini i defensive exterioare,
fiind cel mult posibilă refolosirea tor ; e si gură utilizarea
drumurilor de legătură cu interiorul.
Fotografiile aeriene mai conservă imaginea a trei elemente
medievale tîrzii ale dispozitivului de apărare turcesc a va­
dul ui de la Obluciţa, al cărui rol În istoria militară a Dună­
rii de jos a fost atît de important: o tabie (fig. 2 1 T1) de
dimensiuni mai mari pe punctul avansat spre fluviu al cetă­
ţii şi două mai mici laterale ,retrase către marginile marelui
promontoriu, una la 900 m spre sud-vest (T2) cealaltă l a
1 ,2 km spre sud-est (T3). Fortul poligon al d e pe mal, lîngă
colţul de nord-est al cetăţii romane, notat în schiţa lui
P. Polonic, e suprapus azi de construcţiile din acest loc.
Problemele conservării zonei arheologice N oviodunum
Situaţia cea mai gravă şi care reclamă măsuri absolut
urgente o prezintă l atura de pe malul Dunării a cetăţii,
În special partea de est : o dată distrus barajul consti tuit de
zidul de incintă eroziunea apelor fluviului, mai ales în pe­
rioadele de creştere, înaintează fără nici un obstacol p ro­
vocînd dispariţia Într-un ritm cu o creştere alarmantă a
construcţiilor şi depunerilor arheologice din interiorul ora­
şului. Se impun măsuri cît mai rapide de protecţie şi de
consolidare a malului, Într-un prim moment măcar pentru
porţiunile cele mai grav expuse . 82
76 S. S. Frere, Britannia. A History of Roman Britain, London, 1 967,
p. 249 sqq.
77 "SC IV " , t.V., 1 954, ne. 1-2, pp. 1 75- 1 8 2.
78 Cf. 1. Barnea, Dinogetia et NoviodulJllm. De/IX villes . " "RESEE",
t. I X, 1 97 1 , ne. 3, p. 360.
79 Ibidem.
80 Ibidem,
81 Cf. G. Bratianu, Recherches s/Ir Vicina et Cetatea ALbă, Bucarest,
1 93 5 ; C. C. Giu rescu, Intemeierea Mil'ropoLiei UngrovLahiei, " B ise­
rica Ortodoxa Româna", LXXVI I I , 1 959, 7- 1 0, pp. 6 8 1 - 6 8 2 ; idem,
LocaLizarea Vicinei şi importanţa acestui oraş pentT/l spaţiuL carpato-d/mă­
rea/l, "Peuce", I I , 1 9 7 1 , pp. 257-260; 1. Barnea, art. cit., p . 262. Confi­
guraţia terenu l u i face foarte pUţin probabila ipoteza unui canal la sudul
cetaţ i i , exprim<lta de u l timul autor citat pentru a conci l i a poziţia pe un
promontoriu a aşezarii de la Isaccea cu descr ierile medievale care plasau
Vicina pe o insula.
82Chiar cu riscul de a obţine mai tîrziu unele informaţii de detal iu,
se impune Isistarea sapătllril.o r şi sondajelor pe malul Dunarii p1nă
cînd se va r,i d ica un baraj de proteqi'e, căci curaţi rea zidurilor şi îndrep­
tarea mal urilor con tribuie la slabirea rczistenţei şi aşa scazute a acestora
în faţa apelor; fie numai ca o proteCţie minima, aici ar trebu i depus
pamîntul sapaturilor care trebuie plasate în zone neameninţate din in te­
riorul cetaţii.
14
www.patrimoniu.ro
Din zona arheologică - aşa cum am văzut - foarte
complexă şi Întinsă, doar cetatea se află sub protecţia Legii
mon umentelor din 1 95 5 , în a cărei listă anexă e menţionată
fără o delimitare teri torială83. Protecţia se dovedeşte În rea­
litate formală căci i ntervenţiile În teritoriul apărat de l ege
continuă, aşa cum o dovedeşte simpla comparaţie a foto­
grafiilor aeriene din 1 95 3 şi din 1 969 pentru colţul de nord ·
est al cetăţii, În care se constată Îl1illl ulţirea construcţiilor
în acest interval; după 1 969 o nouă construcţie a afectat
latura de est a incintei.
Mult mai serioase şi permanente sînt distrugerile provo­
cate asupra ariei de locuire din afara cetăţii, parte inte­
grantă a oraşul ui Noviodunum, de arăturile mecanizate care
au făcut să dispară importante porţiuni din cele trei fortifi­
caţii cu val şi şanţ, şi care distrug an de an tot mai adînc
construcţiile şi monumente: e acestui important centru urban .
Aceeaşi constatare e valabilă şi pentru numeroasele movi l e
funerare care fac obiectul unei acţiuni sistematice de nive­
lare prin arături - pentru care constituie un obstacol - şi
odată cu care dispare o componentă specifică nu numai a
peisajului antic dar şi a celui dobrogean contemporan.
Delimitarea zonei arheologice Noviodunum, rezultată din
studiul complementar al fotografi ilor aeriene şi al tere­
Il ului, constituie proiectul (fig. 2 1 ) pentru o delimitare pre­
cisă şi efectivă in teren a unei rezervaţii arheologice y e care
importanţa istorică a acestei staţiuni o justifică fară nici
un dubiu. Această propunere poate constitui obiectul discu­
ţiei În privinţa unor detalii, dar realizarea ei cît mai apro­
piată reprezintă singura modalitate pentru ca prevederile
legii amintite să devină operante pentru obiectivul În cauză.
R ES U M E
Le site de Noviodun um, englobant l 'une des p l us importan tes stat,iolH
du limes du Bas-Danube, ainsi que l 'u n des centres urbains des p l u s
grands dc Scythie Mineure, reste neanmoins fort p e u connu en ralSon d u
manque de route expbration system atique. Recemment, d e s f ouil les d e
auvetage et quelques sondages om foumi certai n s renseignements it son
sujet, mais qui - bien qu'importants - ne couvrent cepelldant qu'une
partie de son etendue du cote d u fIelive et ql1el ques points du cote est
de llil cite.
Bon nombre des l ignes essemielles de la ropographie de certe grande
zone archeologiql1e ont ete revelees palr l'erude des couverrures verticaJ es
cartJgraphi q ues. Grâce it l a photo-interpretation archeologique, sur le pre­
mier plan d 'ensemble de Noviodunum figurent les pn!cisions suivantes:
1 ° - Etablissement d u COll rDUr du noyau lll'bain au bord du fleuve,
notamment en ce qui concerne les cotes E et So., doubles it l 'exterieur
d'un fosse (v. fig. 4, 5 et 6). Une seule anomalie a ete revelce it l ' i n terieur
de l a cite (O-O' sur la restitution fig, 6): vu son trace line�ire et
surrOllt le fait que CdlLi-ci con tinue strictement l'orienta'tion d u dernier
tronpn de l a muraille tardive (qui quitte la Egne de la plage pour
s'in flechir de fa�on tres accusee vers le 50), cetre anom al ie peut s'in ter­
preter vraisemblablement comme correspondant au trace du cote O dc
I 'encejn te de basse epoque.
2° - To ut comme it Troesmis, trois lignes concentriques de fonifi­
car,ions de terre it vallum et fosse Ont ete decouvertes dans I 'espace
ext"ra-muros; elles defendirent, it d ifferentes epoques, les ctend l1es variables
d'un vaste habitat en dehors des mur . Le retrallchement le plus eloignc
(I l I -I IP, fig. 6) n'est decelable quc sur les phorographies aeriennes; l a
l iglle mediane (fig. 1 9,20) exploite pour le tron�on I P-II4 u n u n ravi­
nement naturel ; en fin, la fortification la plus rapprochee du centre (I-Il),
qui cnglobe neanmoins une superficie c nsidcrable, s'avere aussi l a mieux
c:Jnservce (v. les fig. 7- 1 9).
3° - Le trace de p l u ieurs routes et v ies d'acces convergeant vers le
site, dollt l a princ ipale (a-a6) est bordee sur quelq lles kilome tres par
deux rangţes de tumul, i, a ete reconnu, ainsi que l a position de nombrcux
tumuli (fig. 20 et l a restirution, fig. 2 1 ). Un p roj.e t de reservation archco·
l ogique a ete e l abore q u i devra concern�r en premiere l1l'gence la zone
urbaine et la route aux alignements de tumuli ( fig. 2 1 , A et B).
Ces precisions permettent de tracer l es grades l,ignes de I'evolution
ropographique de Noviodunum comme suit: a. une grande enceinte cor­
respondan t au developpement urbanistiquc maximu111 des ne-I l I e sieclcs;
b. une alltfe enceinte, bâtie au debut du I Ve siecle, moins etendue vers
I 'est ·et l e nord, ainsi que u'es probablcmen,t vers l'ouest; eUe a du fonc­
tionner jllsqu'au V I I e siecle. D'apres l'auteur, sa constructton poul"fait
ctr.c mise en rappoft avec I 'arrivee sur les lieux de la legion I Jov�a.
La vaste zone urbaine extra-nUlros qui avait re�u u n premier retranche­
men t en tcrre au couran t du I I T e siecle - it ce qu'il paraÎt selon route
vra ÎlSemblance - subina eJ l e aussi le proccssus de nftrecissement commun it
toutes les villes du Bas-Empire. Compte tenu des decouvertes ldentiques
en tout po,int faites it Troesmis et Noviodonum, ainsi que de la presence
des monuments du meme genre it Capul D:llojman et it CaUatis, les
fortifications urbaincs en tcrre, peu conn ues jusqu'it prescnt, se n!vclent
comme u n procede dHcnsif de large u t il isation en Scythie Mincure.
83 Lista monrmlmteLor de C/lltură de pe teritoriuL R.P.R., Bucureşti,
1 956, !? 5 , n r. 3 8 : "lsaccea - cca. 2 km est, La Locul Capaclia, Eski-Cale
- RUineLe cetăţii "N oviodunum" (zidurile dinspre D/II7ăre)".
 o EPOCA ARTISTiCA UITA TA : EPOCA LUI MIRON BARNOVSCHI
Vasile Drăguţ
A intrat in tradiţia literaturii noastre de specialitate ca,
atunci cînd se vorbeşte despre arhitectura moldovenească a
:secolului al XVII -lea, să fie analizate in primul dnd puter­
nicele influenţe munteneşti \ să fie subliniat rolul Dragomir­
nei in elaborarea unei concepţii decorative transmisă şi altor
monumente, să fie prezentată cu insistenţă epoca lui Vasile
Lupu considerată unanim ca cea mai reprezentativă pentru
creaţia intregului secol .
î n acest sens sînt semnificative concl uziile lui G . B a l ş la
volumul Bisericile moLdoveneşti din veacurile aL XVIl-lea şi
aL XVIll-lea2 ca şi sintezele mai recente datorate prof. arh.
Grigore I onescu3 şi lui Dumitru Năstase4• In nici una din
aceste lucrări nu este m�car amintită epoca a cărei impor­
tanţă ne propunem s-o demonstrăm şi pe care, cu drept
cuvînt, o putem denumi cu numele celui ce a fost cel mai
activ şi mai devotat ctitor al ei : Miron Barnovschi5.
Umbra care ascunde de cîteva sute de ani nobila figură
a lui Miron Barnovschi, personaj atit de asemănător, prin
zelul cultural ca şi prin tragicul sHrşit, cu Constantin Brîn­
coveanu, este n u n umai nedreaptă dar şi surprinzătoare. Ne­
dreaptă pentru că zestrea artistică pe care a lăsat-o moşte­
nire Moldovei domnia lui Miron Barnovschi este deosebit de
bogată şi valoroasă, surprinzătoare pentru că atit contem­
poranii, cît şi cronicarii de mai tirziu i-au recunoscut meri­
tele, consemnîndu-le pentru a fi bine cunoscute generaţiilor
care au urmat.
în Letopiseţul rării MoLdovei de La Aron vodă încoace.6,
Miron Costin subliniază fără echivoc meritele sale scriind:
"Era La hirea sa Bamovschi Vodă foarte trufaş şi La portld
haineLor mîndru, iar La inimă foarte dreptu şi nelacom şi
hlîndu. Mănăsliiri şi bilseri'ci oite au fă'c ut, a'şe �n scurtă
vreme, n�ce un domn n-au .fă,cu't . {Isublini,erea I1's.). Făcut-au
aLţi domni şi mai multe, iară cu mai îndeLungate vremi, în
40 de ani, aLţii în 20 de ani, iară eL în 3 ani. Mănăstirea
în oraş, aice, ce se zice Svima Mariia, şi RanguL la m�mte
şi Dragomima, lîngă Suceava, au fîrşit şi att urzit şi Bîrnova
pre numeLe său, sub diaLuL Pietrăria, Lîngă laşi, şi au istovit
şi beserica acea mare în Liov, în tîrgu, unde este şi chipuL
hti scris. Cu toate btmătăţi era spre ţară, iară spre sine, cu
purtatuL trebiLor împărăţiei, pre mărtttria a muLţi boeri bă­
trîni, foarte sLabu" 7.
1 Ar merita, credem, C1 grupul monumentelor moldoveneşti care ex­
primă pregnant infl uenţa l11untenească - ne gîndim În primul rînd la
Galata, Hlincea, Aroneanu şi la Secu - să fie considerat şi prin pr-isma
relaţiilor politice ale epocii. Nu este lipsit de semnificaţie că unirea poli­
tică dintre Moldova şi Ţara Românească a fost anticipată de confluenţele
artist,ice dintre cele două principate, centrul de polarizare fiind şi în aces t
caz cel sudcarpatic. Pe de altă parte este interesant de notat că soluţiile
decorative orientale aplicate unor monumente de tip muntenesc apar pentru
prima oară În Moldova, la Secu, se pare, unde se Întîlnesc elemente ce se
regăsesc apoi la monumente din epoca lui Matei Basarab - la Topolniţa
de exemplu - abia cîteva decenii mai tîrziu. (Pentru Secu, sînt de luat
în atenţie rezuLtatele ultimelor cercetări de parament, ef. articolului "rh.
Ioana Grigorescu, Cercetări la biserica mănăstirii Sew şi propuneri de
recon stituire, În "I3uletinul monumentelor istorice" , nI. 1 , 1 972, p. 30-39).
2 G. Balş, Bisericile moldoveneşti din veaC1trile al XVII-lea şi al
XV/lI-lea, Bucureşti, 1933, p. 592-593.
3 Grigore Ionescu, / storia arhitecwrii În Romania, II, Bucureşti, 1 965,
p. 1 1-5 4 .
4 ':.,:.,:. Istoria artelor plastice În Romania, II, Bucureşti, 1 970, p. 1 04-
1 18 : Dumitru Năstase, Arhitectura religioasă, În capitolul Arta În Mol­
dova de la Început/ti secobtlui al X V/-lea pînă În primele decenii ale
secolului al XIX-lea.
5 Fără să vorbească despre o epocă a lui Miron I3arnovschi, G. Balş
face o referinţă la numărul mare de lăcaşuri sf1nte ridicate de voievod
"În foarte scurta sa domnie de patru ani" (op. cit., p. 1 2 1 )
6 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei d e la Aron Vodă Încoace,
ediţie Îngrijită de P. P. Panaitescu, I3ucureşti, 1955, p. 87.
7 Miron Costin se referă la [aptul că Miron Barnovschi n-a ştiut să
facă faţă complicarului sistem de intrigi de l a Poartă, motiv pentru care
şi-a şi pierdut capul, În 16 iunie 1633.
15
www.patrimoniu.ro
Şi în altă parte :
"Şi au fîrşittt mănăstirea mare în dricuL oraş�tlui EşiLor
întîi, ce să dzice Sfinta Mariia, şi apoi mănăstirea anume
RanguL, în munţi, den pajişte, şi Dragomima au fîrşit iară
eL, urdzită de Crimca mitropolituL, aproape de oraşuL Suce­
v�ţ, aşijdere şi Bîmova, Lîngă Ieşi, care apoi au fîrşit-oă Da­
blJa vodă, fără beserici în multe Locuri. Şi beserica lui S fetii
Ioan, iară aice în oraş, de îmmă (?) sa făcut. El au Lăsat
moşiia �a, !oporă�tţii, sat La Cernăuţi, şi ŞipoteLe, La RîrLău,
cu afurzsenze a patru patriarhi mănăstirii saLe Sfintei Mariei
den Tîrgu den 1 e,fi, întîi în ţară să nu hie la alte dări, fără
memai La bir" 8.
A urmat o lungă perioadă de uitare.
în pofida acestor pasaje, la care ar p utea fi adăugate şi
altele, fie din cronica l ui Miron Costin, fie din alte izvoare
istorice, figura l ui Miron Barnovschi şi epoca sa nu au atras
atenţia istoricilor, doar Mihai Sadoveanu a făcut să renască
tinereţea uitatului erou in al său roman NeamuL ŞoimăreştiLor.
în cele ce urmează, ne propunem să demonstrăm intru­
cit in istoria artei feudale româneşti, locul epocii lui Miron
B arnovschi se cere considerat cu sporită circumstanţiere, in­
trucit această epocă beneficiază din plin de atributele origi­
nalităţii şi fOrţei de expresie.
*
Primele decenii ale seco l ului al XVII-lea sint pentru Mol­
dova bîntuite de nestatornicia aşezărilor interioare, de nenu­
măratele imixtiuni şi de j afurile polone, turceşti sau tătăreşti,
l uptele pentru domnie fiind o continuă sursă de discordie.
Caracterizînd această perioa,dă, istoricul A. D. Xenopo l scria:
"AstfeL ţăriLe române şi mai aLes MoLdova era străbătută în
Lung şi în Larg de un potop de foc care mistuia oraşe, sate,
avuţii şi oameni, numai pentru a satisface oarba patimă de
domnie a compatrioţiLor la scaunuL ei . . . " "Este greu, ba
chiar peste putinţă, a ne fare o idee despre starea nenoro­
cită în care MoLdova fusese redusă prin aceste Lupte înver­
şunate" 9.
începută cu semeţie in Polonia şi sfîrşită la Constanti­
nopol - unde ul timii săi reprezentanţi se turcesc'o - epoca
Movileştilor antrenase ţara într-un şuvoi de grele încercări,
rol ul negativ al boierimii fiind acum mai nefast decit ori­
cind" . Nici domniile lui Ştefan Tomşa I I ( 1 6 1 1 - 1 6 1 5 ;
1 6 22-1 623) - în timpul căruia Moldova este teatrul unor
grele lupte, oraşul I aşi fiind incendiat cumplit ( 1 6 1 5 ) - ,
nici domniile l ui Radu Mihnea ( 1 6 1 6- 1 6 1 9 ; 1 62 3 - 1 626),
cu falsa lor strălucire, încă şi mai puţin domnia aventurie­
nilui Gaspar Graţiani ( 1 6 1 9 - 1 620) sau aceea a grecizatului
Alexandru Iliaş ( 1 620- 1 6 2 2) nu vor coritribui cu nimic, ba
dimpotrivă, l a imbunătăţirea vieţii economice şi sociale a
ţării. Asupra tuturor aşezărilor planea�ă o teribilă nesigu-
B Miron Cosuin, op. cit., p. 75-76.
9 A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiană, I3ucureşti,
1928, ed. III-a, voI. VI, p. 67, 69.
10 Este vorba despre Alexandru Movilă care, după o scurtă domnie
(21 noiembrie 1 6 1 5 - iulie 1 6 1 6) se turceşte Împreună cu fratele său
Bogdan şi cu mama lor Elisabeta, văduva lui Ieremi a Movilă. Deosebit
de expresiv pentru prăbuşirea familnei Movileştilor este strigătul Elisabetei
din rădvanul care o ducea În captivitate: "Boiari, m-au ruşinat păgîmtl"
(Miron Costin, op. cit., p. 3 5). Domniile de mai tîrziu ale lui Moise Movilă
( 1 630- 1 63 1 , 1 633-1634) nu mai reprezintă nimic pentru stinsa epocă a
Movileşrilor.
1 1 Cu privire la descompunerea socială a boierimii în această vreme,
merită să fie amintite rîndurile lui A. D. Xcnopol : " Un spirit ră/t se
încuibase în boierimea romană . . . Dregătoriile dînd acum singure numele,
vaZa şi averea şi n eputînd În căpea În ele toţi boierii ţării, era destul ca
Im domn să ajungă În scaun spre a pierde prin n eÎndeplinire ceea ce cîş­
tigase prin făgăduieli. Numai lipsa de conştiinţă a n evoilor obşteşti, Înghi­
ţirea interesului colectiv de acel individual, Îngrijirea numai de buna stare
personală, distmgerea ideii pe care se Întemeiază mersul societăţilor explică
o atare destrăbălare a boierimii romaneşti" (op. cit., p. 65).
 Fig. 1. MI;l7ii tirea [)rllgOlIIirJ/(/.
r a n ţă, O nesiguranţă care se va I I1SJl1ua treptat În chiar f i i n ţ a
nemişcată a monumentelo r de a rh i tectură, i mp r i mÎndu-le
f unCţi u n i noi, o nouă structură, o compoziţie speci fică. De­
p l i n a cri tal i zare a acestui fenomen coincide cu a n i i dom­
n i e i l u i M i ron B arnovsch i .
R id icat p r i n meritele sale p roprii d i n poporu l de jos 12,
a j uns boier şi hatman, M i ron Barnov chi urcă î n scau n u l dom­
nesc in i a nuarie 1 626. A şezată pe o j a l n ică m oş ten i re, dom­
n i a a e caracterizează, Înai nte de toate, prin stărui toarele
efortu ri de reorgani zare a v i q i i i n te rne şi de com b a r ere a
ab uzu ril or. El Încearcă să asi gu re l i n i ştea satelor şi să regle­
menteze stă r i l e soc i a l e, rechemÎnd pe toţi acei ce se rcfu­
g i aseră prin ţări străi n e sub spaima nenumăratelor p usti i r i .
a rezul tat, aşa c u m notează M i ro n o t i n , "s-au îll7plHL
ţara, în p/-ttină vreme, de oameni" 13. In acelaşi t i m p , M i ron
Barnovschi, fătu i t poate ş i de m i t ropo l i tu l cărturar A n a ­
tasie C r i m a, a l uat măsuri pentru stăv i l i rea cor upţiei şi abu­
zurilor d i n medi u l căl ugăresc. Pri n aşezămîn tu l dat l a 20
septembrie 1 626 se i nterzice călugărilor ă mai aibă averi
personale (moşi i , c i rezi, stupi ne) , sînt opriţi să facă negustorie
sau cămătă rie, singura avere admisă fiind Î m b ră.că m i n tea14.
Efort urile de reorgan izare a ţări i pot f i de ci frate În n u­
meroa e i n i ţ ia t i ve ale dom n u l u i , nu l ip s i te de i m portanţă f i i n d
şi amenaj area i a z u r i l o r de peşte 15.
D i n nefericire, inţeleapta domnie a lui M i ron B a rnovschi
a fost de scurtă durată ; În a ugust 1 62 9, refuzînd ă accepte
12 Din te tamentul :lU rezultă că Miron Barnovschi nu moştenise ntmlC
de la părinţi, agonisindu-şi singur averile şi moşiile (A. 1 . en pol ,
op. cit., p. 8 1 ) .
13 Miron Costin, op. cit., p. 75.
14 A5e7.amÎ n w l lui Miron Barnovschi, slls�inut şi de episcopii Atana�le
de Roman, Evloghie de Rădău�i, şi Pavel de Huşi, reglementa îndeap roape
viaţa m:1n:1stirilor, ca şi rel aţiile din tre căl ugări, Încer Înd să statorniceasd
un reg im de austeritate. ReacrualizÎnd hotarîrile �inodul u i de la I aşi - ini­
ţiat d e Mihai Viteazul în i u n ie 1 600 - aşcZ:lmÎntul l u i Miron Barnovschi
(Întărit la 28 martic 1 6 27), ca şi documcntele ÎnsotilOare, era redactat În
l,imba română pentru a fi lesne În�eles de obştea călugărilor ( N icolae
Iorga, Istoria bisericii româl7eşti şi a vieţii religioase a româl7ilor, ed. J [ ,
Bucureşti, 1 929. voi I , p. 2 1 9-220, 240-2 42, 267-277; N . Grigora5,
Situaţia elallilli moldovmesc În prima jumătate a secolului al XV II-lea
şi r�!orma domnitorului Miron Bamovschi şi mitropolil ltlui Al7astasic
Crimca, În .Mitropoli a Moldovei şi ucevei", XX ' I I I ( 1 957), nI'. 1 -2 ,
p. 7 1 -76).
15 " Au jăwt apoi Bamovschi vodă UIl h,;IăşCcu, ce se chiall7ti f aZ/tl lui
Bamovschi, pî//ă astădzi". (Miron ostin, op. cit., p. 65).
16
www.patrimoniu.ro
prete n � i i l e băneşti a l e marel u i V I Z I r, el a fost mazi l i t , drept
care a părăsit Moldova, stab i l i ndu-se În Pol onia, l a Ustia,
unde avea o moşie şi casă l6. Rdntors în scaun în apri l ie 1 63 3 ,
el va fi decapi tat l a Constantinopol, În Împre j u rări tragice
evocate pe l arg de M i ron Costi n ş i de Ion N ec u l ce 17.
Deşi nu Însumează n i c i măcar 4 a n i , domn i a l u i M i ron
Barnovschi a fo t deoseb i t de rodnică în domen i u l constr uc­
ţ i i lo r rel igioase, astfel că aprecierea l u i M i ron Costi n se dove­
deşte a fi pe depl in Întemeiată : " Mănăstiri şi beserici cîte abi
făcut , aşa în SCVII'Lă vreme, nice �t71 domn n-abl făcut" . Mări­
n im ie i voievodale i se davorează rid icarea cetăţi i mănăsti­
reşti a Drago m i rnei ( 1 627), ctitorirea mănăstir i i S fînta Maria
din Iaşi a cărei b i serică cu hramul A d o r m i rea Maicii Dom­
n u l u i este cunoscută sub n umele de Barnov chi ( 1 627), apoi
schi tu l Buhal n i � a 18, men�ionat - cu numele de Hangul - ca
existînd în martie 1 6 27, mănăstirea Bîrnova, î ncep u tă în
1 629 şi terminată in t i m p u l l ui E u tratie D ab i j a ( 1 66 1 -
1 665), de asemenea bi serica Sfîn tul I o a n Botezătorul d i n I aşi
p e care o termină Va i l e Lupu în 1 6 35). Tot l u i M i r n B ar­
novschi i se atribuie, verosi m i l , b i sericuţa d i n Toporău� i , sat
aflat î n p roprietatea voievod u l u i incă de pe vremea cînd
era hatma n 19. u p robabi l i tate, i n t i m p u l şederii ale î n Polo­
nia, a construit b i serica d i n L iov, pe are n-o uită În tes­
tamentul său.
1 6 Miron Costin, op. cit., p. 76.
eculce, Letopiseţltl Ţării Moldovei; O sam,i
1 7 lbidem, p. 8 5-86 ; Ton
de C/tvillle, X ' n I , I)ucureşti, 1 955, p . 1 1 3 . Deosebit de impresionant,
vădind firea Înal tă a voievodu lui, eSte te tamentul pe care Miron J3arnov­
schi şi-l reda teaz;} În închisoarea d i n 1 stambul. cris cu frumoase caractere
chii" il ice - dovadă că fOSllll hatman era şi om de cane - testamentul
ac/!sta, alcatui t În t r-un moment cînd J3arnov hi cra deplin conştient de
aprop iaul-i sfÎrşiL (" . . . mai mult avem năde,'de de moarte decît de
viaţt;" . . . ), eStC un m i c juvaer de l imba veche româneasd şi ar merita să
fie mai bine c u n osClII. (Publ icat În " Arhiva istorică", 1 2 , p. 1 87).
18 Schitul Buhalni\a este pomenit În vechilc documente, ca şi În cr -
n ica lui Miron stin (nota 8) sub numele de mănastirea Hangu, mOLiv
pentru carc azi este uneori confundat cu chitul I-Iangu, cLitoria l u i heor­
ghe Lupu, din 1 639.
19 " era Calltemir fÎrtattt llti BaT//ovschi hatmanltl şi satele l"i,
. . •
la boerie. nice odatti IIIt fugia den calea lor, cÎ77d trecea p� la CCT//ărtţi
oardele Î/I Ţara Leşeascii. ce petrecea Cantemir la Toporănţi Cit dzilele, În
casele llti Ban70vschii hatma//ltl" . (Miron Costin, op. cit., p. 73). Este de
pre�upu� că biscri uta din Toporăuţi, care prezintă toate caracteris t,i c i l e
epoci i d e care n e o 'upăm, să fi fo t para lis al cuqil l' l u i 13arnovsc h i .
 Datorate al tor ctitori, dar datînd d i n timpul domniei lui
Barnovschi sînt: paraclisul mănăstirii Sf. Gheorghe d i n Su­
ceava, rid icat de m itropolitul Anastasie Crimca ( 1 626- 1 629),
biserica din Rădeana, zidită de marele l ogofăt Dumi traşcll
Ştefan , biserica Nicoriţa d i n Iaşi, dania hatmanului N i coară
( 1 626- 1 627). Aceleiaşi epoci îi mai sînt atribuite şi alte mo­
numente despre care va fi vorba mai tîrziu.
Considerate În grabă, monumentele enumerate mai sus pot
să apară de'S tul rde di'sp arate, fă'ră acea comună unitate de
expresie care moti veaza o Încadrare sti l i stică proprie . Este
adevărat că la o analiză mai atentă20, se contu rează un re­
pertoriu structiv şi decorativ cu n umeroase derivări În arhi­
tectura muntenească sau din cea atît de prestigioasă a Dra­
gomirnei, dar n u pe baza acestui repertoriu - foarte l iber
ca mod de interpretare - se poate defini În mod mulţumi­
tor arhitectura epocii de care ne ocupăm.
Dimpotrivă, dacă se renunţă - cel puţin În etapa preli­
m inară - l a anal iza morfologică şi se au Î n vedere î n pri­
mul rînd funcţi unile noi, atunci conturul epocii este mai
uşor de delim itat, originali tatea ei se i mpune fără echivoc.
într-adevăr, cele mai i mportante ctitorii din această vreme:
biserica Barnovschi din I aşi, biserica mănăstirii Bîrnova, bise­
rica N icoriţa, biserica Sf. Ioan Botezătorul - I aşi, biserica
din Toporăuţi, au ca principale caracteristici noi amenajările
delfensive, amenajărri uneori puterni,c dezvo ltate, 'ca în cazul
redutalbi'lei ,cetăţi a Dragomirnei.
Aceste amenajări pri vesc cu precădere partea de vest a
monumentelor reli'g ioase, prevăzute <cu un ma'si,v turn ri,d icat
deasupra exonartexului, turn dotat cu tainiţe şi ferestre de
tragere . I n tegrarea turnului de apărare în compoziţia arh i­
tectonică a bisericilor din epoca lui Miron Barnovschi con­
duce firesc la o compoziţie generală mult deoseb ită de aceea
a 1Il10numentelor d i n secolul de aur moldovenesc2 1, mon umente
care, se ştie, aveau cel mult o turlă străpunsă pe naos.
Evident, la fizi onomia monumentelor din epoca lui Miron
Barnovschi au contri buit, n u puţin, noile achiziţii ale arhitec­
turi i moldoveneşti, fie d i n arhitectura muntenească, fie d i n
aceea caucaziană a l cărei principal intermediar a fost biserica
mare a Dragomirnei .
în fapt, problema amena jări lor defensive a bisericilor
mol doveneşti nu este atacată acum pentru prima dată. J ncă
din 1 93 1 , arhitectul Ştefan Balş s-a ocupat de bi serica S f .
Ioan Botezătorul din I aşi, ctitoria l u i Barnovschi, analizînd
modul de organizare a sistemului de apărare care anga jează
nu numai turnul vestic, ci şi Întregul pod, deasupra bolţilor22 .
Mai recent, Dumitru Năstase a p ub l icat un mic studiu privind
bisericile ieşene dotate cu elemente de fortificaţie, prilej de
referi nţă şi la a l te monumente moldoveneşti cu organizări
similare23. Dar n ici unul dintre cele două articole amintite
nu şi-au propus considerarea dotărilor defensi ve în contextul
arhitecturii de epocă şi tocmai această problemă urmează să
fie tratată În rîndurile de mai jos . în acest scop, devine
necesară o rap idă trecere Î n revistă a formelor specifice mo­
numentelor mol doveneşti din etapele anterioare.
Reamintind că nici una din bisericile construite în epoca
lui Ştefan cel Mare nu posedă amenajări defensi ve, este de
remarcat că, în cursul secol ului al X V I-lea, asemenea ame­
najări apar sporadic şi niciodată îndeajuns de concludent .
Nici biserica d i n Părhăuţi24 - cu ziduri deosebi t de robuste
şi foişor suprapus pridvorului vestic - , 111 CI tai n iţele cu
funcţi.e de veştmÎntărie-tezaur amenaj ate deasupr a camerei
morm intelor din bisericile mănăstirilor Humor ( 1 5 30), Mol­
doviţa ( 1 5 3 2) şi Suceviţa ( 1 5 8 2 - 1 5 8 4 ) n u pot fi considerate
semn ificative pentru fenomenul care ne preocupă.2S Culti vÎnd
20 Ceea ce a făcu c Balş În Biser icil e moldoveneşli
XV fi-lea şi al XVI fi-lea, B ucureş t i , 1 933.
2 1 Folosind aceasca expres-ie, avcm În vedere seria de monumente de
la biserica Sf, Cruce din Parrăuţi, c t i toria l u i Ştefan cel Mare ( 1 487),
pînă l a biserica mănăst i r i i Suceviţa ( 1 5 8 1- 1 5 8 4 ) ,
22 Ş tefan M. l3alş, O viseric(1 forlificatii din laşi (Sj. Ioan BOI.ez,ă­
/Oml), În " î nch.inare l u i Nicolae I orga CU pr-il ejul Împ l i n i r i i vîrstei de
60 ani", C l uj , 1 93 1 , p. 28-3 1 .
23 Dumitru N ăstasc, Tain.iţe şi metereze la vechile biserici dill laşi, în
"Studii şi cercetări de isto r i a arte i " , nr. 3-4, 1 957, p. 77-97.
24 Construită de logo fă t u l Gavril TrOluşan , În 1 5 22, biscr·ica din
Părhăuţi a fost imi tara destul de fidel de constructorii bisericii Adorm i rea
Maicii Dom n u l u i d i n B a i a , cti tor,ia l u i Pet r u Rareş, d i n 1 532.
25 N i s e p a r e greu de acceptat c:i fal s d e t r i b u n e s i t u a te deasupra
navelor l a terale ale b:ser i c i i Sf. Nicolae din Rădăll \ i aLI fost amen a j a te
cu evident respect forme'e arhitecturii diri epoca lui Ştefan
cel Mare, bisericile moldoveneşti d i n secolul al X V I -lea Îşi
Înnoiesc destul de timid Înfăţi şarea structurală, modi ficările
cele mai i mportante privind ancadramentele - influenţate
acum de Renaştere - şi decoraţia faţadelor.
Pentru secol u l al X VI-lea, singura m enţiune a unUl tu rn
ridicat deasupra corpului unei biserici aparţine călătorul ui rus
Trifon Korobeinikov şi datează din anul 1 5 9 3 . Descri ind
biserica domnească Sf. N icolae d i n I aşi, el notează : " clopot­
nita, tot de piatră, se ridica deasupra pridvorului" 2 6. Această
descriere corespunde cu i maginea păstrată de un releveu al
faţadei sudice desenat de A. Lecomte du Noi.iy, Înainte de a
proceda l a dărîmarea val orosului monument. Analizînd
această i magine, se poate uşor observa că vechea biserică
a lui Ştefan cel Mare a fost ampl ificată spre vest şi l ateral
-' prin adăugarea celor două paraclise, Sf. Ştefan şi Sf. Var­
vara, menţionate documentar27, frontul vestic fiind dominat
de u n turn-clopotniţă cu siluetă masivă. Acest turn, prevăzut
la n ivel ul superior cu ferestre de sunet, mai prezin tă pe la­
tura sudică o fereastră corespunzătoare parterului şi o altă
fereastră i n termediară, care ar putea indica existenţa unui
etaj, l a n i velul căruia ar fi p utut fi rezervată o Încăpere­
tezaur. D ispuse în diagonală - probabi l În dreptul scării de
acces l a camera clopotelor - sînt marcate două ferestre de
mici dimensiuni, poate simple l llJm inatoare, sau poate n:ete­
reze, înfăţişarea turnului-clopotniţă În discuţie fiind destul
de asemănătoare cu u n turn de fortificaţie. Fără să fie posi­
bilă, deocamdată, precizarea datei cind a fost Înălţat tur­
nul-clopotniţă al biseri c i i Sf. N icolae d i n l aşi , În orice caz
anterior anului 1 59 3 , el pare să fi fost prototipul construc­
ţiilor simil are care vor caracteriza primele decenii ale seco­
lului al X V I I -lea.
1 n acest sens, este semnificativ faptul că tot la I aşi a
fost înălţat un alt monument posedînd un turn asemă nător
şi anume b iserica Sf. V ineri, ctitoria marelui vornic Nestor
Ureche. Construită cu probabilitate anterior anului 1 6 1 1 , poate
În i nterval ul 1 5 96- 1 60 1 28, biserica Sf . Vi neri d i n l aşi a
cu intenţia programatică de a fi depozite sali asc unzăto ri, ,idee avansată În
c i ta t u l articol al l u i D. N ăstase (p. 8 1 ) . Dcduse din Însăşi structura con­
stDueţiei, credem ca ele au căpătat p e parcurs dest i n a ţ i a de tain iţe. Este de
al tfel sem n i ficativ că vreme Îndelungată bisericile m o ldoveneşti nu au fost
prevăzute cu a·semenea amenajar·i , biserica d in Rădăuţi rămînînd un caz
izo l a t aproape două secole.
26 Con form traducer i i publ icate În vol um u l CăIăLOri sl răini d es pre
ţările romane, voI. I I I , B u c u reşti, 1 9 7 1 , p. 3 5 2 . G. Bezviconi traduce:
»ciopot/Jiţa de piatră se ridică deasupra illl.rării" (G. Bezv,icon i , Cei lăt o ri
ruşi în Moldova şi Muntenia, Bucureşti , 1 947, p. 35-36), iar N . A. Bog­
dan traduce : " F este tinda bise r i c i i " ( N . A. Bogd an, Oraşltl la;i, ed. 1 1 ,
l aş i , 1 9 1 3 , p. 1 9 1 ) .
Referindu-ne la prezenp u n u i turn pc l a tura de vest a unei biserici,
nu i n c l udem, firesc, t u r l a strapunsă de l a Gal ata carc atît ca mod de
constrUCţie cît şi ca funeţ;e, n u poate fi echival ată cu aceca a lInei
c1opotll i\e aptă amclnj ă r i l o r defensive.
27 Conform G . 1 3 a l ş , Bisericile II/.i S ce!c/ I l cel Mare, Bucureşti, 1 926,
p. 57.
28 M are dregător În d i v a n u l Movil eştilor, N estor L.:rcche ar fi p u t U L
con strui bj�erica Sr. Vineri În perioada 1 596- 1 6 1 1 , per.ioad:1 În care a
Fig. 2. PlarlII l gweral al mănăstirii DragolJlima. (releveu DM I A)
din veawrile al
�----
- - -
17
www.patrimoniu.ro
fost - din nefericire - demolată tn 1 8 7 8 , nu tnainte de a
fi fost fotografiată şi relevată .29 Caracteri stic pentru d i spă­
rutul edi fici u era turnul-cl opotniţă situat pe l atura de vest.
c und ş i p uternic, el prezenta particulari tatea trecerii, în drep­
tul camerei clopotelor, de la planul pătrat l a cel octogonal
prin retezarea muchiilor, ca odinioară la turnuril e-clopot­
niţă construi te de Ştefan cel Mare30. ,întărit cu contraforturi
de col ţ, măsură care nu s-ar j ustifica dacă se au in vedere
zidurile foarte groase şi înălţimea, turnul în discuţie pare să
fi fost prevăzut cu o tainiţă între parter şi camera clopo­
tel or3 1 .
Cu biserica Sf. Nicolae din S uceava32 s e tab i leşte o p u n te
de legătură între mon u me ntele dispărute, ci tate mai sus, şi
monum entele d� n epo'ca l u i M i ron Bamovschi, în care turnul
vestic apare cu definitorie frecvenţă. Ctitorită în 1 6 1 1 de
deţinut ra n gu l de mare vornic al Tării de Jos, j uc î n d un rol eminent fn
viaţa po l i tic ă a Moldovei. După 16 1 1 , Ne tOr Ureche se refugiază fn
Polonia, de unde se întoarce în 1 6 1 6, fără să mai ocupe vreo t re a pt ă dregă­
torcască. ăl ugă ri t la mănăstirea Secu, critol'ia sa din 1602, el moare
Înainte de 1 6 1 8 (cf. Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din
Ţara Romanească şi Moldova, sec. XlV-XVIJ, Bucureşri, 1971 , p. 332-333).
Dacă se con sidera înfăţişarea profu nd mun renească a bi.sericii m ăn ast tri i
Secu, zidita imediat d upa ce Nestor Ureche deţinuse - ce-i drept efemer -
calitatea de mare ban al Craiovei (26 febr. 1 601 - 8 mai 1602), aspectul
bisericii Sf. Vineri îndri lllieşte sa se creada că a fost construita în in ter­
valul 1 596- 1 60 1 , anterior deci con�acvului ,a tît de receptiv a.l ctitorului cu
mon'llmen,relc m l lllticncşti. Un argument supl,imenuar În .acest sens îl constituie
turla nao s ul u,i care prezenta un decor aproape identic cu cel al bisericii
Aroneanu, ctitOria din satul cu acelaşi nume, a l u i Aron vodă, din
anul 1 594.
2 9 N . A. Bogdan, op. ci t. , p. 92; G. Balş, Bisericile moldoveneşti din
veacurile al XVIl-lea şi al XVlIl-lea , Bucureşti, 1 933, p. 6 1-62.
30 Retezarea m uchiilor şi trecerea de la pl an ul pa tr at l a cel octogonal
este caracter·istică l1Irnullii tezaurului de l a Puma ( 1 4 8 1), precum şi turnu­
rilor de la Piatra ( 1 4 99) şi Popăuţi-Botoşani. Nu este exclus ca adaptarea
acestei forme să fi fost s u ger a ta de arhitectura poloneza - unde trecerea
de la planul pătrat la el octogonal este curenta la turnurile b isericilor.
Cunoscute fiind confluenţele moldo-polone în epoca Movileştilor şi în
special poziţia filopolona a l u i Nestor Ureche, o asemenea preluare de
forme apare ca ve rosi m i l a.
31 In releveul publicat de N. A. Bogdan (op. cit., p. 92, republicat de
G . Balş, op. cit., p. 62), este indicata o scara în tinda, care conducea deci
la primu l etaj, unde presupunem existenţa tainiţei, o alta scară fiind indi­
cata în grosimea zidului. Probabil că la o ri gi n e scara tain·i�ei era mobilă
şi putea fi retrasa.
32 G. Balş, op. cit., p. 55-59.
18
www.patrimoniu.ro
marele vlstlernic N icoară Prăje cu, b i erica suceveană pre­
zintă În faţada de vest, deasupra tindei ( folo im expresi a
pentru p ri dvorul închis), un turn-c1opotni�ă eund, l ipsit de
amenajări defen sive, dar care amin teşte - datorită masi vi­
tăţii sale - turnuri le de apărare.
Un alt monument, deosebit de i n teresant pentru problema
care ne preocupă, este biserica C u vi oasa Paraschiva d i n Şte­
făneşti ( j ud . Botoşani ) . Atribuită de tradiţia l ocal ă l u i Ştefan
cel Mare, zidirea ace tui monument ap arţine cu siguranţă
primelor decenii ale veacul u i al XVI I-lea, poate l ui Ştefan
Tomşa II, cum presupune cu Îndreptăţi re G. 13al ş33. Turnul
vestic al b isericii din Ştefăneşti , a cărui parte uperioară, cu
camera clopotelor, a fost refăcută in 1 8 28 a avut, încă de
la origine, patru n i vele : deasupra ti ndei se află o cameră
prevăzută cu ferestre de tragere pe laturile de nord şi sud.
Accesul la această cameră este asigu rat de o cară practicată
În grosi mea zid u l u i care - sol uţie mai puţin obişnuită, dar
foarte eficientă d i n punct de vedere defensiv - are i n trarea
in glaful uşii dintre tindă şi pronaos, p udnd fi perfect mas­
cată . Bolta camerei de refugl u , - în semicil i ndru d i spus
transversal faţă de axul b iseri cii - s-a p răbuşit (sau a fost
d istrusă) , l ăsînd să se vadă că deasupra ei fusese rezervată o
tainiţă, ultimul n i ve l fiind cel al camerei clopotelor. Toate
aceste amenajări ne perm i t să considerăm b iserica d i n Şte­
făneşti ca fiind cel mai vech i mon u ment rel i�io!s din Molrdova
adaptat u nor funqii cu caracter' defensiv.
33 G. Balş şi R . Bolomey, Sfinta Paraschiva din Ş'tc/ăneşti-Botoşa17i, În
"Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", XIX ( 1 926), 4 7, ian. -
mart., p. 28-36; G. Balş, Bisericile moldoveneşti din veacurile al XVlI-lea
şi al XV/Il-lea, p. 80. G. Balş subliniaza asemanarea d ccoraţ i ei faţadelor
cu aceea a bisericii m a n as t i r ii Galata, ctitoria lui Petru Şchiopul din 1 584,
de asemenea asemanarea portalului către pronaos cu ponalele bisericilor
olea şi f. Voievozi din Roman, ambele ctito r ii ale lui Ştefan Tomşa II.
Ar m ai trebui luată î n consideraţie însemnru'ea polonezului Krasinski, din
1636, care menţioneaza ca biserica era În reparaţie la acea data, fii nd
ruinata (Cf. P. P. Panaitescu, Că.lăt.ori poloni În ţările roma/le, Bucureşti,
1 930, p. 23). Dincolo de faptul ca n u se cunoa.�te nici O bi serică de la
Ştefan cel Mare care sa �i fost ruinată şi rep arata în secolul al XVII-lea,
trebuie admis ca tocmai datorita Înzcstrarii sale cu un turn de refugiu,
biserica din Ştefaneşti, a avut de suferit în cursul zbuciumatelor decenii
din prima jumatate a secolului al X V I I -lea . O dovada În plus în acest
sens o constituie faptul că to c m ai partea s u pel'ioa ra a turnului a fo s t refa­
cuta cu ocazia reparaţiilo r survenite din 1 82 8 (inscripţie pe turn, ef. G. Balş
şi R. 13010mey, art. cit., p. 36).
FiR. 4. Vedere cl il /s pre suci-vest aSlbpra bisericii BaTl70vschi a fostei mănăsl.iri Fig. 5. TUTl7ul-clopotniţă şi de ţJoartă al bisericii Ba1'l7ovschi,
Sf. Maria.

In perioada domniei l u i Ştefan Tomşa I I Il U se înregis­ turn epocii l ui M i ron Barnovschi a cărui domnie începe în
trează alte monu mente simi lare din p unct de vedere aL ele­ i an uarie 1 626. Cu ziduri extrem de groase, tu rnul -clopot­
mentelor defensive, tai n i ţa bisericii fostei mănăstiri din Solca n iţă al biseric i i Sf. Sava este alcătui t din trei n i vele: la par­
( 1 6 1 2 - 1 6 20) răm înînd în categoria, devenită tradiţională, ter se află tinda, boltită în sem ici l i ndru, la primul n i vel se
află două încăperi de refugiu, i ar ultimul n i vel coresp unde
a camerelor-tezaur amenajate deasupra grop n i ţei34•
camerei clopotelor. De-a l ungul scărilor de acces, care sînt
Cu aceasta aj ungem în epoca lui M iron Barnovschi, epocă rezervate în grosi mea zidurilor, sînt mai m u l te metereze,
tn care preocuparea pentru amenajarea defensivă a b iseri­
cilor arată să f i avut un caracter programatic. Monumentu l
care desch i de seria construcţiilor de acest t i p p are a fi b i se­ Fig, 6. Plan lt l şi secţiunea longill.tdi/1ală a bisericii /3clYIlOvschi (după
rica Sf. Sava d i n Iaşi, oraş în care fenomenul focti ficării prof. Gr. Ionescu).
b isericilor este ilustrat prin n u meroase exemple. Ridicată în
1 625, prin grija fostul ui m are postelnic l anachie, biserica
Sf. Sava a fost construită de o echipă de zidari conduşi de
protomaistorul heorghe din Constantinopol, fapt care ex­
plică înfăţişarea-i atît de străină în peisajul arhitecturii mol­
doveneşti , cele două mari turle, l argi şi scunde, evocînd
fără echivoc l egăturile cu arhitectura otomană din acel
timp35. La p uţin după termi n area bisericii, pe l atura de sud
a fo t adăugat u n turn-clopotniţă de o impresionantă m a­
sivitate36. Ştiind că zidirea biseric i i propriu-zise s-a încheiat
în m ai 1 625, în mod f iresc p utem atribui construcţia ace t u i

3 4 Toate celelalte monumente ridicate î n primele două decenii a l e seco­

lului al XVII-lea: Secu ( 1 602), Dragomirna mică ( 1602), Dragomirna mare
(ante 1 609), Dulceşti-Roman ( 1605), Dimăcheni-Botoşani (cca. 1 6 1 0), Sf.
Voievozi-Roman (cca. 1 6 1 0- 1 623), de asemenea bisericile Sf. Ioan din Siret
şi Adorm irea Maicii Domnului din Suceava, atribuite aceleiaşi perioade,
sînt lipsite de amenajări defensive.
35 Asemănarea este cu atît mai lesne expl icabilă, dacă se a.re în vedere
că nu doar meşterul Gheorghe, ci şi ctitorul Ianachie, nepotul lui Scarlatos
din Constantinopol, şi, de asemenea, egumenul Ierotei din Cii ru erau
greci (cf. pisaniilor publicate de N. Iorga, Inscripţii din bisericile Romaniei,
II, Bucureşti, 1 9 08 , p. 1 3 7).
36 Părerea că turnul clopotni�ă a fost construit curînd după termina­
rea biserici,i a fost formulată pentTu prima oară de G. Balş (Bisericile
moldoveneşti din veawrile al XVlI-lea şi al XVIII-lea, p. 8 8) . De aceeaşi
părere este şi D. Năstase (art. cit., p. 89). Este neîndoielnic că realizarea
lui s-a datorat u nei alte echipe de meşteri decît aceleia care a zidit biserica ,
diferenţele de factură fiind evidente.

19

www.patrimoniu.ro
Fig. 7. Miil/iistirea Bîrnova
i ar cele două Încăperi de refugiu sînt prevăzute Cu mlCl tai­
niţe, toate amenajări precizînd funcţia defensi vă a turnului
tn discuţie37•
Anul 1 627 a foslt ma rtorul unor mari eforturi constructi ve
care, fapt semni ficativ, poartă pecetea gri j i i de apărare, ex­
pri mfnd ast fe! inslab i l i tatea timpurilor. In acest an, Miron
Barnovschi înzestrează mănăsti rea Dragomirna cu o incintă
fortificată, în fond cea m ai redutabilă cetate constflută în
Moldova după epoca de glorie a l ui Ştefan cel Mare. De plan
3 7 Ştiind că turnul-c1opotni\ă al manăslirii Gol ia este anterior bisericii
zid;te de Vasile Lupu (cca. 1 650- 1 653), fapt consemnat de Paul de Alep,
şi ţinînd seama de m u l lele ale asemanari cu turnul de l a f. Sava, nc
putem În treba dad ccle două construCţii nu sînt contemporane. Expresia
arhitectOnid a lLIrnului Gol iei , fără echivalent la Începutul secolului al
XVI I -lea, race greu de acceptat propunerea avansată de Radu Popa, po­
trivil carcia acest lLIrn ar data din vremea l ui Ieremia Movi lă ( R adu
Popa, Miil1,ist irca olia, Bucureşti, 1 966, p. 9- 1 0).
Fig. 8. SeCiinl/ca longiwdil/ală (/ /)isericii l/Ieillăslirii Bîrnovtl (dltpă prof·
Gr. I Ollesw).
! \ t \
20
www.patrimoniu.ro
patrulater ( l ungi mea l aturilor vari ază între 80 şi 95 m), ce­
tatea mănăstirească a Dragomirn ei este 1 revăzută cu drumuri
de strajă suspendate pe arcade de piatră - după un model
foarte răspîndi t în Transilvania, colţurile inci n tei şi poarta
de in trare de pe latura sud fiind Î ntărite cu turnuri deosebit
de p uternice. Departe de a fi o simplă forti ficaţie IT. ănăs­
tirească, ansambl u l întărit de la Dragom i rn a are aspectul unei
veri tabile cetăţi, lăsînd să se înţeleagă gri j a l u i Miron Bar­
novsch i de a sup l i n i pe această cale pi erderea vechi�or cetăţi
de pază căzute în mîinile turcilor sau dezafecr ate la cererea
ace tora.
î n acel aşi an, 1 627, Miron Barn0vschi "au. fîrşiL l1- manas­
L irea mare în dricvel araşulvti Eşi/ar . . . ce se dîzice Sfint a
Mariia" 3 8 . Astăzi, din " mănăstirea mare" , ce era închisă odi­
nioară cu zi duri masive de apărare şi era p revăzută Cll acare­
turile obişnuite, nu s-au păstrat decît b i�erica, cllno cută sub
numele de Barnovschi, şi turn ul-cl opotn i ţă de poartă. A fec­
tată de transforil l1ări le u l terioare39, biserica păstrează deasupra
pridvorului un turn ci udat, scund şi l ipsit de ferestre. Acce­
sibil, ca şi la biserica din Ştefăneşti, pri ntr-o scară ce debu­
şează În glaful u ş i i di ntre ti ndă şi pronao , acest turn găz­
d ui eşte o cameră de refugiu. Lumi nată prin trei mici des­
chideri, cite una pe l a turile de vest, sud şi est, această încă­
pere este prevăzută cu două tainiţe ale căror i nt rări p uteau
fi zi,dite în caz de nev'O ie. Pratticate în l ungul zidurilor
de nord şi sud, accesibile prin deschizături în pardoseală,
cele două tainiţe sînt alcătuite din cîte două compartimente
boltite în semicil i ndru şi înalte de n u mai 1 , 1 0 111, l ăţ imea
lor fiind de 1 ,50 m , iar l ungimea de 1 ,50 m şi respectiv 2 111,
între ele existînd un mi nuscul cul oar4o. Ca formă generală,
turnul-ascunzătoare al bi sericii B a rnovschi este caracterizat
38 Miron Co�ti n , op. cit., p. 75.
39 Pridvorul, care la origine era deschi pe arcade, a rOSt înzidit, pe
laLUra vestică fiind adaugat un alt pridvor, de inspiraţie neoclasică, la
Începutul secolului al X I X-lea. Bol"iJe pronaosului şi ale naosului au fost
rdacute. (Descrierea şi analiza J11onumenLUh�i din punct de vedere al
truclllrii şi plasticii arhitecronice la G. Balş, Bisericile moldoveneşti din
veawrile al XV II-lea şi al XV II I-lea, p. 9 1 -93).
40 D . N ăstase, art. cit . , p . 90.
prin planul patrul arer cu teşirea muchi ilor în partea supe­
rioară, soluţie Îndl nită la bi�erica Sf. Vi neri l aşi şi care re­
apare acum la mai multe monumen te4 1 .
Aceste teşituri, care fac trecerea de la planul pătrat l a
cel octogonal, s e regăsesc În pri m u l rînd la turnul-clopotniţă
al bisericii Barnovsch i , în acelaşi timp turn de poart� din
inci nta fostei mănăstiri Sf. Maria. Aşa cum s-a remarcat,
organizarea in terioară a acestui turn este destu l de com­
plexă42. Deasupra gangului porţi i , se află o cameră de refu­
giu prevăzută cu ascunzătoare menajată în grosimea zidu­
lui de est, o altă ascunzătoare af\îndu-se deasupra extrado­
sului camerei clopotelor. Cu totul neobişnuit este puţul care
străbate colţul de nord-est al turnului pe întreaga sa înăl­
ţime.
Foarte asemănătoare cu biserica Barnovschi este biserica
mănăstirii mrnova, construită în anul 1 629.43 Construită din
pi atră făţuită şi avînd o înfăţişare monumentală l a a cărei
definire participă şi elemente preluate de la Dragomirna,
biserica n�ănăstirii BÎrnova se particularizează prin masi vul
turn care se Înalţă pe l atura de vest. Asemănător În linii
mari cu turnul bisericii -Barnovschi , inclusiv teşirea m Li(:[ , ; ;­
lor În zona superioară, el nu este doar un turn-ascunza­
toare , ci un veri tabil red uit prevăzut cu amenajări defen­
si ve mai compl exe. În acest sens este foarte expresivă de­
scrierea l ui D. N ăstase : " Ca şi cel de la biserica Barnovschi,
el nu serveşte de clopotniţă; masivele sale ziduri îmbracă O
obişnuită tainiţă-tezaur, boltită şi slab luminată şi, deasupra,
s/�b acoţeriş, o încăpere mai joasă, cu pereţii străpunşi de
numeroase metereZ('. Ca mai peste tot, accesţtl în tHrn se
face printr-o scară ce porneşte din pronaos. Acest tip de
scară îngust şi cotit formează, în general, o cale de atac
destHl de neplăcută pentnt invadatorii prezHl11 a ţi, obligaţi
s-o urce btlml cîte umtl, pînă la apăI'ătorii pe care t rebuie
să-i presupunem pregătiţi pentnt o primire convenabilă" 44. ..-v ,,. _ , a s � .J � ' , 9 •• .",.
Deşi de mici dimensiuni, ctitoria l ui Miron Vodă din Inl\llt I I I I I I I
Toporăuţi, biserica Sf. I lie, merită o specială atenţie pentru Fig. 9. Planttl şi secţiunea longitttdinală a bisericii din TOf!orăttţ'i (duf!ă
că În p ofida înfăţişării sale modeste, este prevăzută În pod, Romstorfer)
deasupra bolţilor, cu 28 metereze45, edificiul avînd În tota­
litate aspectul unei fortăreţe. tică, deasupra pridvorului, a eXistat un turn-clopotniţă48,
A semănătoare, prin exti nderea si stemului de apărare l a ceea ce Jndrituieşte situarea sa în grupul anterior prezentat
întregul perimetru a l faţadelor, este biserica S f . I oan Bote­ al bisericilor din vremea lui Miron vodă .
ză'tOru'l din bşi, edjlfi,c iu a !Cărui construcţie a fost Începută Aşadar, chiar dacă nu este considerată şi biserica din
de Miron Barnovschi, dar a fost terminată de Vasile Lupu, Rădeana - asupra căreia cunoştinţele sînt prea limitate -
În 1 63 546. Ca p l an, bi serica Sf. I oan Botezătorul este foarte rezultă că în scurtul interval al domniei lui Miron Barnov­
apropiată de bisericile Barnovschi şi Bîrnova, fiind prevă­ schi au fost construite şase b iserici cu amenajări defensive,
zută şi cu un p uternic turn vestic, deasupra p ridvorului. la care trebuie adăugată puternica cetate a Dragomirnei,
Perimetral, deasupra bolţilor, a fost amenajat u n veritabil adevărat mani fest al unei epoci care trăia din plin drama
drum de strajă cu patrusprezece ferestre de tragere, spaţiul nesiguranţei. Că epoca lui Miron Barnovschi a fost p rin
de deasupra absidei altarului fiind protejat de o a doua excelenţă o epocă a forti ficărilor de biserici rezultă şi din
boltă, ceea ce a permis mai tîrziu amenajarea sa ca ascun­ faptul că în decenii l e care au urmat, de asemenea în secolul
zătoare. al X VI II-lea, deşi s-a mai recurs la amenajări de acest tip:
Deşi afectată de transformări ul terioare, biserica Sf. Ion ele au fost sporad ice şi, Î n general, mai puţin complexe .
cel Nou din laşi, ctitorie din ' anii 1 6 26- 1 6 27 a h atmanului Din această serie fac parte : bisericile Vovidenia - I aşi ( 1 64 5 ) ,
N icoară - motiv pentru care i se spune Nicoriţa - păs­ Precista - Gal aţi ( 1 647)49, Hadîmb u - j u d . I aşi ( 1 65�), Sf.
trează Încă o expresie caracteristică epocii l u i Miron Bar­ Gheorghe - Galaţi ( 1 665), Bogdana - j ud. Bacău ( 1 670),
novschi . Turnu l vestic, masiv şi greoi , are muchii l e teşite În Sf. Ion Gură de Aur - I aşi ( 1 682), Brănişteni - jud.
partea superioară, o uşă deschisă spre podul bisericii sugerînd Neamţ (sec. XVI I ?) , Sf. I l ie - l aşi (sec. X VI I I ) , Sf. Du­
o eventuală amenajare defensivă a acestuia47. mitru Balş - I aşi (sec. XVI I I ) , Sfinţii Teodori - I aşi ( 1 76 1 ) ,
Co nstruită în anul 1 6 28, bi serica Arhanghe�ul Mihail, BăIăneşti - j ud . Neamţ (cca 1 76 8 ) , Berzunţi - jud. Bacău
din Rădeana, este o ctitorie a marel ui logofăt D umi traşcu ( 1 774), Dol jeşti - jud. Neamţ ( 1 774), Bisericani - jud.
Ştefan, tatăl viitorului domn Gheorghe Ştefan. Modificările Neamţ ( 1 786) . Cu precizarea că, l a toate bisericile din seco­
ulterioare, foarte incisive, nu permit o analiză sati sfăcătoare l ul al X V I I I-lea, amenaj area defensi vă se reduce doar la
.a monumentu l u i , dar tradiţia consemnează că pe l atura ves- camere ascunzătoare în turn uril e-clopotniţă, fără alte dotări
aux·ili are, este lesne de observat că, după căderea l ui Miron
4 1 Nu sîntem de acord cu parerea ca turnul-ascunzatoare al bise­
ricii B arnovseh; ar fi fost construit ulterior, o data eu Înzidirea pridvorului.
Barnovschi , n ici o epocă n-a mani festat o atît de consec­
(în acest sens vezi G h eorghe Curinschi, M017.llmen tele de arhiuctură din ventă grij ă pentru forti ficare.
laşi, Bucureşti, 1 967, p. 28). Ţinînd seama ele toate cele arătate p înă aici, se poate
4 2 D . Năstase, arI. cit., p . 90-92. aşadar afirma că, în m i j locul unor decenii de mare zbucium,
43 Se ştie că manastirea BÎrnova, Începută de Miron Barnovschi În anii domniei l ui Miron B arnovschi se Înscriu ca un multi-
1 629, a fos t terminată de voievodul Eumatie Dabija ( 1 6 6 1 -1 665).
G. Balş remarca Însa ca biserica are o arhitectură unitara şi apreciaza
48 Ibidem, p. 94-96. I n ipoteza acceptata ca biser,ica a p oseda t un
că ea va fi fost terminata chiar de primul ctitor, lucrarile tîrzii f.iind de
mica importanţa (G. Balş, Of!. cit . , p. 96) . turn-clopotniţa, rezulta ca actuala camera a clopotelor a fost l a ori g i n e
o camera de refugiu. Sem n i ficativ În acest sens este faptul că accesul l a
44 D. Năstase, art. cit., p. 9 2 .
camera tezaur este asigurat d e o scara rezervata Î n grosimea zidului Înce­
45 Sînt cîte cinci meterez.e În dreptul absidelor şi pe l atlwile de nord
pînd de la j umătatea Înal ţ imii prid vo nu u i , accesul în partea infepioara
şi de sud a pronaosului, trei fiind orientate spre faţada de vest; accesul facîndu-se cu o scara de lemn, la origine probabil mobila.
În pod este asigLLrat de o scară rezerva,ta În g ro sim e a pereţilor de sud şi de 49 Cumulînd parcă Întreaga experienţa a monumentelor anterioare,
vest ai pronaosuJ u·i (d. G. Balş, Of!. cit., p. 104- 1 05). biserica Prccista din Galaţi dispune de cel mai complex şi expresiv sistem
4 6 Ştefan Balş, art. cit . ; G. Ba.lş, Of!. C l l . , p. 1 2 1 - 1 24 . de apara r e, foarte asemanător cu cel al bisericii Sf. Ioan Botezatorul din
4 7 G . Balş, Of!. cit., p . 1 0 1 - 1 04 . Iaşi.

21

www.patrimoniu.ro
 lateral efort de refacere economICa a ţarI I , de asanare ;t
moravurilor, de reorganizare a sistemului de apărare. I ntr-o
vreme cind, dato rită i ngerinţelor impuse de Poarta Otomană
nu mai era perm isă construi rea de cetăţi, cînd vech ile cetăţi
moldoveneşti de graniţă erau de mult căzute in miinile tur­
cilor, constanta forti ficare a b isericilor ca şi zid i rea marel u i
ansamblu întări t a l Dragomi rnei expri mă - aşa c u m am
anticipat - o gîndire preci ă, un program politic fără echi­
voc. Din nefericire, năzuinţele l uminate ale vrednicului voie­
vod nu şi-au văzut implinirea, ba mai mult, strădaniile sale
au fost ui tate. Şi totuşi el este primul exponent de seamă al
pol iticii ele rezistenţă pasivă cu care poporul nostru a în­
tîmpinat presiunile crescînde ale Istambulului în cursul seco­
l ul u i al XVI I-lea, elupă ce epoca l ui Mihai Vi teazul şi a
urmaşului său Raelu Şerban se închei ase atît ele tragic.
I n acest sen s, va fi util să se ext.inelă cercetarea compa­

":' "" " '"

rati vă a fenomenului forti ficării ele biserici şi ele locuinţe
pe teritoriul Ţări i Româneşti, ştiut fiind că el se conturează
'" � aproape simultan cu cel din Mol dova. Tipul ele b iserică

I
-cu lă, aşa cum se defineşte în epoca l u i M atei Basarab,
la Segarcea 1( 1 54 7 - ·sec. X VI I )50, la Strehaia ( 1 645)51 şi
mai apoi l a Jitianu ( 1 65 4 - 1 6 5 8 )52 se conjugă cu apari ţia
"'-"-
cuIelor p ropriu-zise, fenomenul fortificării prol i ferînd în va­
ri ate forme, pe cuprinsul întregului teritoriu al Ţării Româ­
neşti, pînă tirziu, l a sfîrşitul secol ului al XVII I-lea53.
Dar originalitatea epocii l u i Miron Barnovschi nu se
mărgi neşte doar la introducerea unor elemente elefensive în
Fig. 10. Biserica SI. Ioan BOlez,;toml di" laşi. cadrul edificiilor religioase, cu fireasca remodelare a expre­
siei acestora. Monumentele construite în scurtul răstimp al
domniei fostului hatman au şi meritul de a încerca o nouă
sinteză în arhitectura moldovenească, sinteză bazată pe cî­
teva d intre experienţele consumate în primele două deceni i
a l e veacului al X V II-lea. A ş a cum s - a mai remarcat=>4, meş­
ter i i constructori din epoca la care ne referim au folosit
nu p uţine sugestii oferite de biserica mare a Dragomirne i .
în pofida masivităţi i lor, c e pare a veni în contradicţie c u
svelta înfăţişare a ctitoriei l u i Crimca, b iserica Barnovschi
ca şi biserica mănăstir i i Bîrnova vădesc în plan, in elevaţie,
ca şi în podoaba arhi tectonică,un efort de con tinuitate, ele
asim il are a unor forme care, la Dragomirna, au o prea evi­
dentă amprentă exotică55.
Regăsim brîul în torsadă sau nervurile timbrate cu scu­
turi, dar exuberanţa decorativă a turIei de la Dragomirna
se converteşte l a Bîrnova în impozantă şi sobră masi vitate.
Alături de moştenirea Dragomirnei, monumentele din vre­
mea lui Barnovschi au valorificat - şi nu în al doilea rînd -
repertori ul de forme munteneşti, repertoriu încetăţenit în
Moldova prin i n termediul u nor edifici i ca Galata, Hli ncea,
Aroneanu şi Secu. Dar, înainte de a proceda l a anal iza aces­
tui aspect al arhi tecturii b arnovschi ene, este necesar un popas
în faţa acelor monumente care nu i l ustrează preocupările
Fig . 1 1 . Biserica Nicoriţa dill laşi, sec{ilme IO/Jgiwdinală (după prof. defensive asupra cărora am stărui t în prima parte a acestui
Gr. IO/Jcsw). studiu . Acest popas este necesar pentru a întregi tabloul
Fig. 12. Bis�rica SI. Ioan Botezătorul din laşi, dmmtt l de strajă de dea­ activităţii constructive patronată de Miron Barnovschi şi de
supra absidei altarului principal i i săi demnitari. Recurgînd la l i mbajul ci frelor este
demn ele subliniat că în cei aproape 1 1 ani de domnie,
Ieremia Movilă ( 1 59 5 - mai 1600; septembrie 1 600-1 606),
nu a ctitorit nici un mon ument, mulţu mindu-se doar cu În­
frumuseţarea Suceviţei zidită anteri or urcării sal e în tron.
N i ci înalţii săi demn i tari n u au fost mult mai activi, singurele

50 Menţionată într-o Însemnare din 1 54 7, manastirea Segarcea a fost

incendiata de tatari în 1 71 6 - 1 7 1 8. Anticipînd o cercetare arheologică şi
avînd ca temei numai analiza formelor arl1itectonice, consideram că turnul
clopotniţei dateaza din vremea lui Matei B asarab (Virgil Draghiceanu,
M01Jllmenteie Olteniei, în "Buletinul Comisiunii Monul11entelor Istorice",
XXV I I ( 1 934), p. 1 00.
51 P. V. Nasl'urel, Mănăstirea Strehaia, În "Revisla pentru istorie, ar­
heologie şi filosofie", XIV ( 1 9 1 3) , p. 96- 1 0 1 .
S 2 V. Draghiceanll, Mănăstirea Jitiamt, Î n "Buletinul Comisiuoii Monu­

meillelor Istorice", XXV I I , ( 1 934), p. 1 03 - 1 04 .

5 3 U n studiu monografic al fenomenului nu a fost Întreprins Încă, Îo
pofida numeroaselor cercetari de detaliu. Menţionam în pr.imul rînd urma­
toarele articole şi lucrar i : Horia Teodoru, Meterezele bisericilor cîmpit­
bmgene, În "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", 1 943, p. 84-1 0 1 ;
Grigore Ionescu, Istoria arhitectltrii În Romania, I I , Bucureşti, 1 96 5 ; Rada
Teodoru, Curţi Întărite tîrzii, În "Studii şi cercetari de istoria artei", 1 963,
nr. 2, p. 335-355 ; Radu Creţeanu şi Sarm iza Creţeanu, Cuiele din Ro­
mania, Bucureşti, 1 969.
54 G. Balş, op. cit., p . 92-93, 96- 1 03 .
5 5 "Familia Dragomimei wpri17de deci dintr-o parte Solca ş i dimr-altă
parte Bîmova şi Bamovschi". (G. Balş, op. cit., p. 93).

22

www.patrimoniu.ro
real izări fiind Secu şi Oragomirna Mică, ambele din 1 602. Fig. I ·ţ . Biserica 1 icariţ" dill laşi (cl işee DM 1 A).
Pe de altă parte, din cei 19 ani de domnie ai l ui Va ile
Lupu ( 1 6 34 - 1 65 3 ) sînt de men�ionat 1 3 monumente, di ntre
{:arc 8 datorate i niţiativei vO.ievodale. Comparată cu aceste
perioade , care şi-au cîştigat de mult un renume în istoria
artel or, dom nia lui M iron Barnovschi, de numai 4 ani, n u­
mără 1 4 monumente, dintre care 7 aparţi n domnului î nsuşi.
De o gingaşă frumuseţe, bi erica Sf. Treime a fostei mă­
năstiri Hangu, cu noscută azi sub numele de mănăstirea Bu­
halni�a . ( j ud . Neamţ) , este un edificiu cu sil uetă zveltă,
amintind întruel'tva vertical itatea Dragomirnei56• In plan pre­
zintă particularitatea unui pronaos poligonal - ca odinioară
la biserica Sf. N icolae din Băl ineşti , formă reluată apoi la
pridvorul D ragomirnei - combi n at cu un nao de plan
mixt, dreptunghiular la exterior, dar cu abside laterale adîn­
cite în grosimea pereţ ilor. Absida a ltaru l u i , semicircul ară,
este puţin decroşată, ceea ce contribuie la conturarea masei
unitare a construcţiei . (Actuala turlă de pe centrul monu­
mentul ui, altminteri nu l ipsită de p itoresc, este adăugată mai
tirziu, fiind executată din scînduri şi tencuită) . La interior
se remarcă boltirea neobişnuită a p ronaosului, în fen de
sferă, in timp ce boltirea naosului, cu calotă sferică pe
pandantivi, şi aceea a altarului, o concă sferică, nu ridică
probleme speciale57. Ferestrele naos ului au fost lărgite, s-au
păstrat însă ancadramentele ferestrelor altarului şi pronao-

56 Data exa tă a con truqiei nu se cunoaşte, se ştie Însă documentar

că este o ctitorie a lui Miron Barnovschi, care o pomeneşte În aşezămÎn ntl
său din 25 martie 1 62 7.
" . . . lncepllt-am a zidi şi am făwt biserica aceasta . . . care taste în
partea apIISltlui depărtat şi întm deosebită pllstie, în loml ce se cheamă
Hangttl. Şi această Iirmare şi facere am pus domnia mea a fi nerăşl�ită în
veci întm a n oastră din nOII zidită mănăstire de mai SltS, numită j-jangul"
(ef. Gheorghe Ungureanu, Mănăstirea J-Jallglllrli sali Bllhalniţa, Iaşi, 193 1 ,
p . 1 5 , extras din "Arhiva", XXVII I , 1 93 1 ) . C u ocazia creării lacului de
acumulare al hidrocentralei B·icaz, monumentul a fo t demolat şi reconsti­
tuit Întocmai pc actualul amplasament, În 1 95 8 .
5 7 Forma alungită a naosului, justifică supradimensionarea arcului mare
vestic care are aspectul unei veritabile bolţi În semiciJindru.

23

www.patrimoniu.ro
 sul ui, dreptunghi ulare, cu baghete incrucişate aduse în ace­
laşi plan, conform principiilor cultivate de Renaştere, a că­
rei infl uenţă explică şi prezenţa cornişelor-lintou deasupra
ancadramentelor. Tot aplatizat este ş i portalul sudic, a cărei
expresie frustă lasă să se citească procesul p rovincial izării
meşterilor p ietrari tradiţionalişti. Intre particularităţile demne
de atenţie ale bisericii mănăstirii B uhalniţa sînt : separarea
pronaosului de naos prin trei arcade pe coloane de cărămidă,
de asemenea brîul de cărămi dă În zimţi, care Înconjoară p ar­
ţial faţadele. Separarea p ronaosu�ui de naos prin trei arcade,
procedeu adoptat sub influenţa muntenească, la Galata, la
Hlincea şi Aroneanu, reluată apoi la Dragomirna Mare, se
aplică acum pentru prima oară unui monument modest,
dovadă că procesul de asi milare fusese consumat. Mai cu­
rioasă apare folosi rea parţială a brîului de cărămizi disp use
În fierăstrău - şi anume numai În partea de răsărit a mo­
n umentul ui. Asemănător ca principiu, dar dispus acol o pe
partea de vest, este brîul biserici i din Toporăuţi, ctitoria
nordică a voievodul ui. Tot de origine muntenească, brîul
decorativ de pe faţade se Încetăţeneşte deplin În epoca lui
Barnovschi, epocă în care se i novează puţin În domeni u l pl as­
tilc ili arhite.c toni'ce, cara<ct eristic fii nd efortul de sinteză în tre
fondul tradiţional de forme şi i novaţiile atît de disparate qin
deceniile anterioare.
Infl uenţa decorativă muntenească altoită pe o structură
moldovenească se recunoaşte din plin la ruina b isericii B uciu­
leşti (Podoleni - Neamţ), ctitorie a marel ui logofăt Dum i­
traşcu Ştefan ( 1 630)58. Structura plani metrică moldovenească
se acuză prin micile abside laterale mascate În rezalituri
plate, de asemenea prin turnul-clopotniţă adosat pe latura
sudică, În faţa i ntrării, după modelul inaugurat încă în
timpul lui Ştefan cel Mare, la Băli neşti, dar reluat cu insis­
tenţă În secolul al X VI I -lea, În primul dnd În timpul lui
Barnovschi .s9 în schimb, decoraţia faţadelor este t1agrant
muntenească : un b rîu - cu aspect de tor Între două ca­
vete - Împarte faţadele În două registre, cel superior deco­
rat cu firi de şi ocniţe etajate, cel inferior cu firide înalte,
peste tot arhivoltele fiind adîncite. Decorul de i nspiraţie
muntenească se regăseşte într-o interpretare mai liberă şi la
Rădeana, prima ctitorie a lui Dumitraşcu Ştefan , ambele
ctitori i ale marel u i logofăt avînd comună, de asemenea, orna­
mentarea cu ceramică smălţuită - discuri şi steluţe - d upă
modelul de la Aroneanu .
Al ături d e biserica fostei mănăstiri B uci uleşti, s e cuvine
a fi amintită biserica Mirăuţi din Suceava, care, chiar dacă
nu aparţine efectiv anilor de domnie ai lui Mi ron Barnov­
schi , se înscrie în epoca domi nată de acti vitatea constructivă
a acestuia.6o Avînd, în linii mari, aceeaşi organizare plani­
metrică, cu turn-clopotniţă pe sud, biserica Mirăuţi este pe
de o parte mai tradiţionalistă - prin folosirea bolţilor cu
arce piezişe, în naos, şi a contraforturilor - pe de altă
parte sporeşte elementele munteneşti, la decorul faţadelor,
cu b rîu în dinţi de fierăstrău şi firi de cu arhivolte intrînde,
adăugÎndu-se separarea prin arcade şi coloane a spaţi ului
dintre p ronaos şi naos.
î nai nte de a încheia enumerarea propusă, este necesar
să mai amintim modestul paracl is al mănăstirii Sf. Ion cel
Nou din Suceava, ,C' titorit de mitropol'i tUll Anastasie Crimca
"în zilele blagocestiv�tlui DOmn Miron Barnovscf.i" 61, apoi
bi serica A i bă din Bai a pe care, după repetate cercetări, ex i-
58 Termin ată, con rorm pi s an i e i, la 20 octombrie 1 630, În timpul trc­
că toru l ui Mo ise M ovi l ă, b iseri ca B u c iul eşt i ap aq i n e , neîndoielnic, acelui
renomen artistic pe carc, În ansamblu, l-a reprezentat epoca l u i Miron
B arno vsc hi . O prezentare mai d eta l ia ta a monumen t u l u i , la G. Ba l ş, op. cit. ,
p. 1 06- 1 1 0.
59 Şli ind că tu rnu l de la Sr. S a v a - I aş i , adosal În epoca l u i Bar­
novsch i bisericii construite cu puţin În a i n te , este cel mai ve·ch,i e xemp l u
sigur datat al acestei compo zi ţii arhitectonice, ne plltem Întreba dacă n u
ci a sti m u l a t repetarea s i stemu l u i l a biserioi le B u c i u l eşri , M irau ţ i şi
_
mai t î rz i u - Hangu, Şerbeşti, Bozien i, P aş c a n i .
60 G. Balş a demon s t rat Într.ucÎt actu a l a biserică Mirăuţi sau - după
propria-i e xp resi e - »cea dinaintea restal,rării lui Romstorfer, la 1900"
aparţine seco l u l ui al X V T I-Iea, fi in d databilă - şi eu a j utoru l monedelor
găs i le În z id ur i - a n te 1 63 2 (G. B a l ş , op. cit., p . I l O- I l S ) .
6 1 G. Balş, o p . cit., p . 90-9 1 . Pisania de p iatra n u păstreaza data
exacta a cons·truCţiei.
62 I bidem, p. 1 1 8.
24
www.patrimoniu.ro
gentul G. Balş O atribuia epocii acel uiaşi voievod62 ŞI 1 11
sfîrşit, biserica din Liov, despre care n u avem alte ştiri
decît cele cunoscute din testamentul scris la Constantinopol
şi din cronica lui Miron Costin.
Aparţinînd unei alte categorii de constrUCţii, trapezăria
mănăstirii Dragomirna, cu a sa sală gotică, ocupă un loc emi­
nent în arhitectura moldovenească, fiind prototipul construc­
ţiilor similare de la Trei I erarhi - I aş i şi Cetăţuia. Mai
mult decît atÎt, ca urmare a d ispariţiei reşedinţelor domneşti
şi boiereşti, ea reprezintă cel mai i mportant martor al arhi­
tecturii laice şi de reprezentare, mai mult decît clisiarniţia
mitropol itului Efrem, de l a Moldoviţa ( 1 6 1 0- 1 6 1 2), sau
decît aşa-zisele case domneşti de la Probota.
Revenind acum asupra u nei afirmaţii făcută mai sus, este
locul să subl iniem apăsat că epoca lui Miron Barnovschi nu
a mani festat u n i nteres special pentru Împrumuturi, n u a
fost animată de acea patimă a Înnoirilor strălucitoare care va
caracteriza epoca urmaşului său Vasile Lupu. Dimpotrivă,
aplecînd u-se cu modestie dar şi cu rîvnă asupra repertoriului
de forme constituit În deceniile anterioare, cu toate expe­
rienţele consumate ÎI1 arhitectura moldovenească, de la mun­
tenizanta Gal ată pînă la singulara D ragom irnă cu al său
timbru caucazian, meşterii epocii lui Miron Barnovschi au
fost preocupaţi mai degrabă de i n terpr �tarea simplificatoa�e
şi de i ntegrarea armonică a acestor experIenţe . Î � fondul tradi­
ţional autohton. Acest fel de a proceda explIca consonanţele
de plan şi decoraţie cu Dragomirna, uşor de recunoscut la
biserici le B arnovschi şi Bîrnova ; explică reluarea, cu suges­
tive variaţiuni, a p lastici i arhitectonice şi chiar a unor el:­
.
mente de planimetrie m unteneşti - la �ar �ovschl, la � a­
deana, la Bîrnova, la N icoriţa, la Toporauţl l a Buhall11ţ �,
�
la B uciuleşti, l a Mirăuţi, la Sf. Ioan B5' tezator �1 --: Iaş � ;
explică reluarea decorului ceral� ic - la R a deana ŞI Bucluleş :l ;
.
explică, Î n general, sensul mal realist al mO �1umentelor d�1
.
epoca în d iscuţie. Corelat cu efo�tul d: orga!11zar.e defenslv� ,
acest mod de a proceda exprima daca nu o U !11tate de stil
vremurile neprielnice n u au îngăduit-o, --: în < rice c�� �
.
unitate de gîndire, calitate de preţ � are, ea S1J1gura,: Jus t1 � lca
_
.
Încercarea de a reabilita epoca acel uia care a fost dest01!11cul
hatman şi domn : Miron Barnovschi63.
R ES U M E
Le X V l l - e me siecle a ere un des p l us d.r am a li qp es chapirres dans
I'histoire de la M ·} ldav,ie. Subissant de plus en plus l 'in r I uen c c Oltoll1 a ne,
exposec aus p i l Lages tatares et po \ on a is, l a Mo.l d a v ie flLt, en m3mc te
mps,
dCchiree par des 11ItDes i n testi n es , I ' i n stabilite de I'�utorite princiere
Clant
une des causes de so n decl in pol i ti que.
Tablant sur la reevaluation des d')Cuments eCfllS et se basant
sur
se propose a demon r re r le
I 'ana l yse des monuments de I 'epoque, I'al lide
ro le important du re g ne de Miron Barn oV'schi ( 1 626- 1 629), vo'ivode q U I
de'roula u n e activite SOlUten u e p o u r la reo rga ni sation de l 'etialt, etant p reoc­
cupe, en me ll1c temps, d'assurer un s)'steme dHen s i f sou p l e et e F fioien l .
Par so n s o i n furent CJllslruites maintes cglises p re v u es d'elements de
fortirica.tion, rut e d i fie le châuteau-for r du Illonastere de D r ag omirn a. Ia
caracteristiquc pa r excellence de son regne etan t son programme derens.ir.
On observe de meme la preo ccup at i on pom une syn lhese artislliquc, pour
I ' i ntegr a t i on dans une stru c w re coherente des inn vations artistiques de
son lemps. Tout cela co n rc r e il \'epoque d� Miron Ba rnovsohl, I 'expresslo n
.
d'une certainc Ill atur.ite de pensee, b ea uc 0 11p s des e xper i en : e s u l i l.isees dan s
cene epoque dcvenant des Illodl:les pom les eo nstructeurs de plus l " rd.
D atori t ă pUţi nătă\ii materia l u l u i concret şi informativ, nu a m stă �
63
rui t asupra activităţii din a l te domen i i artistice. Ş t i m că Miron B arn ovsc h �
a chemat la S u ce av a pe Patrichie, ar m u f<i c r ul l u i V a S i l e Lup u , pe arunCI
mare vorn i c de Tara de Jos, "să fie pelUn; treaba armelor domniei mele :
( e L Arh ivele Statu l u i - Iaşi, CXLI, cioc. 1 ) . Este de asemenea . cunoscuta
sol ia lui Miron Barnovschi la Moscova, sol i e condusa de al'hnnandrtlul
V a r l aam, viitorul m i l r p ol i t , cal'C avea misiunea să aducă icoane. . de . hral�1
pen tru manastirile S I' . Maria şi B Î rnova (vezi Şt. Me te: , Zugravii �tSeTlCl.­
lor române Anuarul Comisiunii Monumentelor I s tonce - SeCţia pen ­
lru Transil �al;ia" , 1 926- 1 928, Cluj, 1 928, p . 5 4-56). Ar mai fi de amin ­
tit Aerul de l a D ragom i rna, marturie de val oare a broderiei din acel
limp (M. A . MIISiccSCII, 8roderia medieval" românească, Bucureşti, 1 969 '
p. 42), de asemenea sple ndi d a pi san ie CII s t e m a aşezata pe r u rn l l l -c 1 opotnl\a
v
al aceleia.l i manăstiri, pentru a În ţe l e ge că activ·itatea artislică din epoca
I lii Miron Barno vschi nu s-a l imitat n llmai la ar h i te c tu ră .
 CÎTEVA DESCOPERIRI MONETARE DIN OLTENIA PRERO L\t\ ANĂ
--- -
----- G h . Poenaru Bo rclea şi Onoriu Stoica -----. ---

1 2

9 10

www.patrimoniu.ro
 11
Pina nu demul t cunoştinţ ele noastre p r i v i n d circul aţi a
n: onedelor � receşti în O� te � i erau destul de sarace. Dcpa­
. .. � .
ş l rea acesteI SItUaţII, oglmdlta de reperto n i l e de descoperir i
monetare pri v i n d perioada de pîna la cucerirea roman ă pe
Tcritoriul ţarii noastre 1, era şi ramÎne Î n contin uare necesara.
Cel e citeva documente de i storie economica , pe care l e
prezentam acum, reprezinta descoperi r i recente s a u m a i vechi,
dar înca necun oscute cercetatoril or . Î n majoritate monede
greceşti, cu excepţia uneia, eventual a doua exemplare, aceste
materiale t i n d sa contribuie la mai b u n a cunoaştcre a lega­
turi lor de sch i lT, b ale tribur i l or l ocale din teritor i u l d i ntre
Olt, Carpaţi şi Dunare, pe care ne vom stradui sa le p unem
in l um i na în comentariul nostru, cu caracter prel imi nar.
I n m area lor majoritate monedele se afla i n colecţii parti­
c u lare din Craiova, unde au fost cercetate cu ama b i l a permi­
siune a posesorilor, care au furnizat şi informaţiile privin d
locul şi Imp rejurarile des!COperiri i .2 N u sooctim l ipsit de
i n teres sa aratam ca astfel o tînara f i l i al a a Societaţii Numis­
matice Române, aduce un prim aport l a istoria veche a
R o m â n iei, ceea ce ar fi de dorit sa fie una d i n preocupările
majore a l e membrilor şi in celelalte oraşe din ţară, unde
exista colecţionari ce işi desfaşoara activitatea intr-un cadru
organizat. Notarea amanunţita a provenienţei fiecarei m o n ede
in parte, cu l ocalitatea şi eventual p unctul î n care s-a f ăcut
descoperirea, cu n umele descoperitorulu i, daca este cunoscut
şi al i n termediaru l u i , eventual i n termediarilor, cu data ei
exacta, o colaborare cit mai strinsa cu muzeele şi cu spe­
c i a liştii nUll11 i smaţi sau arheologi, sînt in concepţia noastra
absol u t obli gatorii, chiar daca in trecu t nu s-a ţ i n u t d i n
pacate seama de ele, i rosin d u-se documente i storice de prima
importanţa.
I ata aCum într-o ordine cronologica aproximativa descope­
ririle ce fac o b i ectul acestei contribuţii :
1. Bătăşani, com . Valea Mare, j u d . Vilcea. D intr-un mare
tezaur cupri n zind 450 de tetradrahme de argint de la Ale­
xandru cel Mare, F i l i p I I I , Lysim ach şi Seleucos, descoperit
in 1 9 7 1 , au putut fi examinate l a Craiova, în toamna ace­
l u i aşi an, u n n umar de şase exem p l are, d upă cum u rmează :
A lexandru, cel Mare
1 . A R . � . Greut. 1 6 ,7 5 g, . ovală 3 2 X 29 mm. Tetra­
drahma. Simboluri: cimp stînga; N i k e în zbor spre d reapta
şi dedesubt caduceu cu u n p unct În faţă ; sub tron, mono­
grall11a El . L. Mi.i l ler, Numismatiqţte d' A lexandre le Grand.
( se prescurtează în continuare Mi.i ller), Copenhaga, 1 8 5 5 ,
nr. 20.>-204. E. . T . N ewel l , Rea L L rib�t L lOn of Certain Tetra­
drachms of Alexander the Great ( în conti nuare ,Newel J , Rea L ­
tribution), New-Y ork , 1 9 1 2 , p . 4 3 , n r . 1 20 , similar d a r c u
punctul d u p ă mon ogra m ă ; i ucm, Alexander f-l oarcl 1 1 . De­
manhur 1 90 5 , ( ma i dep arte N c wel l , Demanhur), în col ccţia,
"Numi smatic N otes and M onographs" , 1 9, N ew-York, 1 9 23 ,
p. 4 1 , Tarsus, a n i i c i rc a 3 2 3 - 3 1 8 Î. e. n . I ncizie de contro l ,
p uţin adînca pe avers ( f i g. 1 ) .
1 n. Mitrea, Penetrazione commerciale a circolazione monetaria nella
Dacia prima delia conqllista, în »Ephemef'is Dacoromana" , (prescurtat mai
departe ED) X, Roma, 1945; 1 . Winkler, Contribuţii nllmismatice la isto­
ria Daciei, în "Studii şi Cercetări Ştiinţifice", Cluj (prescurtat SCS duj),
VI, 1 955, 1-2.
2 In coleqia învăţătorului Constantin Lupescu, descoperir,ile II, III, V .
V I I , XI; î n coleqia prof. Al. Dinu, descoperirile I V , X ş i X I I ; î n coleqia
prof. Valeriu Brîncuşi, descoperirea VI; în coleqia prof. C. Stroe, desco­
perirea V I I I ; în coleqia C. Cîşlaru (Băileşti), descoperirea IX din cata­
logul de mai jos.
Monedele au fost examinate l a Craiova de către Onoriu Stoica, autor
al determinărilor preliminare şi al unor nOle publicate în ziarul "Inainte" ,
XXVI I , 197 1 , nr. 8 1 20 şi R222.
26
www.patrimoniu.ro
12
Filip I I I
2 A R JI' Greut, 1 6 . 8 0 g . d l a.m. 2 9 I11 m, Tetra d rahmă
S I mbol u r i d mp stînga� , sub tron I M Ul I er - . O H (,(1 )(..
Go rd i O n Hoards I I I , I V , V and V I / . i n .. M useum l\i ot es ·
( m a l departe M N ) , X I I , 1 96h. p .3 9 . n1 3 7 , pl X l ! . M ace
donla. anII 3 2 3 - 3 1 6 î. e . n, ( f l/�. 2 ) ,
Seleucos 1
3 . AR. /'. Greut. 1 7, 1 0 g, diam. 27,5 m m . Tetradrahl11ă.
Simboluri : cîmp stinga, monograma pa:p În cunună ; suh
tron , K . E. T. Newel , The Coinage of the Easte1'l1 Seleucid
Min L S to Seleuots I L O AnLLOchus I I I , Ne'1J.J- Y o l' k , 1 9 3 8 , p . 1 4 ,
nr , 1 2 . E m i să la Sel eucia pe Ti gru, anii 304 - 30 3 î , e. n
( fi g . 3 ) ,
4 A R . '" . Greut. 1 6 ,98 g , d l an1 26 111111. Tetradralm, ă.
Legcndă AI\ E:::A NAPOY . î n c î m p , sTÎnga X , sub tron : <j:>
E. T. N ewel l , The Comage of L he Westem Seleucid MinLS t o
Sele/olcos 1 ta Antioch�tS l I / , ( m al departe Newel l , WSM),
N e w - Y ork, 1 94 1 , p. &4 , n r . 2. E m i s ă la Antlgonea pe Oronte,
a n i i 306- 30 1 Î. e. n. ( fig . 4 ) .
5 . A R � , GreUL 1 7 ,08 g , d l a m. 2 6 m m . Tetradrahmă.
Simbol uri . cîmp stînga, monograma rT
î n cerc, dedesubt
secure dublă ; sub tron, f'Q"J în cerc , N ewell, WS M , p . 4 4 ,
n r . 772, Carrhae, anii 302 - 290, c u monograma d e sub tron
t ranscrisă � E.xemp l arul nostru a r reprezenta o variantă .
Sigla notata de n o i 'are analogie la heml. drahma nr. 77 3.
S-ar putea însă să a vem de a face în rea l I tate cu o notare
defectuoasă a siglei de către E. T. N ewel l , aşa cum pare să
ind ice fotogra fia de l a pl . V, 7. ( fig, 5).
Postumă, Alexandr/ol cel Mare
6. A R . � Greut. 1 6,00 g, d i a m . 26 111' m . Tetr a d r a h m a .
Simbul uri : cîmp stînga, torţa a v î n d dc:: a �upra_ l itera 1\. ; s�b
tron, monograma 1'*1 . MLi l ler, 52, v:! f l anta: Amphtpohs,
a n i i 3 1 6 -297 î. e. n . ( veZii mai io� ])0La 2 1 ) (fig. 6 ) .
I l . Sărbătoarea, j u d . Gor j , p unct u l " I a ţarin ă " , situat între
Sălcuţa şi Plopşor. . Găsită de Marin Cistu.
Filip Il
AR. + . Greut . 1 4 ,28 g, d i a m , 29 mm . Tetradrahmă. Sim­
bol : cîmp dreapta, fQză. Mi.i Her , 7 5 (Trael � um � ; ef. şi 1 1 .5 ,
pentru A lc:xandru cel Mare ; l\' t w e l l , ReaL t l'lbuLlOn, p . 7 , t i P
X X VI I ş i p . 3 7 , nr. 27, a n i i 3 36- 3 1 8 î . e . n . , tot pentru
Alexarldru cel Mare; ef. N ewe l l , Demanhur, p . 64, nr. 4 6 1 4
= M U l ler, 1 24 şi Sylloge N ummOl'/oIm Graecontm-Copenhaga,
Macedonia, 1 1 , pl . 2 3 , n r . 8 5 3 - 8 5'4 cu .6 1 sub tron şi O î n
cimp d reapta sau bo l O s u b tron . D ubl ă frapă p e avers
(fig . 7 ) .
III. Sărbătoarea, j u d . Gorj, p unctul " B i serică " . Găsită de
N icu Ţecu pe valea grădin i i personale .
Postumă, Filip Il
A R . 1 . Greut. 1 .3 ,70 g , d iam. 29 m m . Tetradrahmă.
Simbol uri : sub c a l , torţă avînd deasupra l itera A ; . În cîmp
dreapt�, cantharos. M Li ll er, 44 ( Am phipo l i s ) ; SNG-Copen­
haga, Macedonia, I I , p l . 1 7 . n r . 697 , circa 300 î. e. n. ş i mai
tîrziu (Ur�lI1opol i s ! ) . Perf orată ( fi g . 8 ) .
IV. Gl'indeni, com . Ostroven i . jud . Dol j . Uescopemă d e
Florea Burtea, în timp ce săpa în grăd ina legumicol ă perso­
nală. .
 13 14

J mitaţ,z(' d e postumă FilIp 1 J 3. AR. -4- Greut.

. 3 ,4 9 g, diam. 1 7 I11 m. Drahmă. ME N I -
AR +-- Greut 1 3 .92 g. diam 2 5 mm. Tetr a.d r .lhmă S tm� L: KOI: ; t!. YP- f\ Y [ K lr K OY ) . Maier, p. 2 5 , nr. 2 7 8
bal u ri sub c ai I : În cî m p d rea p t a . ('aduceu lVI u l l er , c f . K . (fig. 1 7) .
P tn k . Dze M u.n l p ' d g bl, n g de7 Ustke/. /'TI Itnd , h rţ>" N a e hba rrl, X I . Căpreni, jud. Gor j . Descoperite î n 1 94 0 , Într-o ulei·că
În " Disserta tlones Pann0l11Cae " , �eT l a I I , 1 5. 1 9 ) '� , pl 1, nr. de circa 1 /4 1 , 1110nedele au fost achiziţionate de l a învăţă �
1 0- 1 2, Î n r u d i t e ( fig . 9 ) , torul Titu Vişan, care a avut i n iţial vreo zece exemplare.
V. Fillaşl, î mpr e j u r i m i , l ud Dol j R ecuperatd de la Teo� Alte zece se află în colecţi a avocatu l u i C. Petrescu din Cra­
dora Obe an u, care o a vea de la soţul să u . iova ş i nu ne-au fost deocamdată accesi bile.

Postumă, Alexandru cel Mare Dyrrhachium

AR. t . Greut. 4 , 1 0 g, diam. 1 9 X 1 8 Ili m. D rahmă S i m­
bol : cîmp stînga, ramură. Perforată rr. u d e r l l ( f i g I ::J ) .
Vl. Craiova, jud. Dol j, B - d u l Rep u b l icii. dil1l'olo d e sta­
ţ i a " Reforma agrară " , spre gară pe pdrtea st i l l b<i a sud:l.i i .
Descoperită c u ocazia introducerii unor conducte in p r i mă ·
v�ra anului 1 970.
Dacică
A R . ';,l . G r eu L . 1 1 , 77 g, diam. 25 mm. Tetr adrahmă. De�­
sewf fi, A barbar penzei, Budapesta. l 'l l <t , pl
mănător, dar cerc plasat sub cal , a v i nd In t l l lt:: r lu r patru
p u ncte dispuse în cruce ( fig. 1 1 ) .
VII. Reşca ( R om u l a ) , com. Dobrosl o v en i , j ud. Olt. Cum·
părată de l a C. Petropol care o ave a d e l a SOţie. Dt!�coperită
în 1 94 0 ( ?) .
1 . A R . / . Greut 3 , 25 g, ' d iam. 1& mm. Drahmă A PI ­
L TQ N ; l!J. YP-6AMHNO[ L:: ) ; dmp d reapta, spic. M aier,
p. 22, nr . 1 7 1 ( fi g. 1 8) .
2 . A R . ---r . Greut. 3 , 2 1 g , d i am. 20 . m m . Drahmă.
z a I A OL ; t!. yp-Z[O]nyPOy. S u s , cap Heli os, cîmp dreapta,
bufniţă. Maier, p . 23, 'l r. 2 1 7 (fig. 1 �).
. 3 . A R . 7' . Greut . .,,0-' g, diam. 1 8 . Drahmă. :=: EN Q [ N ] ;
L\.YP-� 1 [/\ OL\. ) AMOY. Sus, vultur cu aripile i ntredeschi se
spre dreapta ; jos, în exergă, cîine alergînd spre stînga. Maier.
p. 27, nr. 388 ( fi g. 20) .
X. 275, a�e · XII. Ostroveni, j ud. 001 j , p unctul " Capul V i i lor" .
AR. 1".. . Greul. 3 ,2 2 g, ovala, 1 9 X 1 5 0101. MEN I L KQ L: ;
L\YP- AYK I L KOY. Omp �tÎnga; zeiţă cu chiton şi bonetă
isi acă. Maier, p. 25 , nr. 2 7 8 .
în &e�er� l se considera dovedit că odată cu Fiii p I I începe
111 DaCia patr underea monedelor macedonene, chiar dacă se
A

Macedonia Prima accepta că unele d intre ele :! u p utut veni şi m a i tîrzi u, în

A R . ---r . Greut. 1 6, 7 0 g, diam. 3 1 mm. Ţ cuadrahmă. Sus, vremea urmaşilor săi �medj aţi3. Pentru Olteni a Însă, În reper­
monograma � ; jos, monograme\ e � Şt lo/E H. G aeb­ toriul m a i vechi al l u i Bucur Mitrea nu se înregistrau decît
ler, Die an tiken Miinzen von Macedvt?tv, l1o/Ul ? a i o m a, 1, Ber­ imitaţii4, pentru ca abia mai tirziu să se înregistreze un sta­
lin, 1 906, p . 5 8 - 5 9 , nr. 1 7 8- 1 7 9 ( fig. 1 2 ) . ter de aur la Cartiu, com. Turcineşti şi o tetradrahmă l a
Plopşoru5. î n a n i i care a u u rm at au fost publicate tezaurele
VlIl. BreaSLa, j ud . Dol j , punctul " bzsenca păI ăsiLă" , Cre­
de monede de bronz de la Preajba de Pădure şi Mărgări teşti6,
i eş t ! .
un exempl ar izolat descoperit l a Slatina7, o monedă dintr-un
t�z.aur. de şase tetradra�me . descoperit la Craiova8, descope­
Thasos. flEIle Iz? l ate de l a Ştefaneşt19, Cimpofen i 'o, eventual şi Mal­
A R . t . Greul. 1 5 , 8 0 g, diam. 29 m'01. Tetradrah mă. Li­ dar' 1, ŞI s-a semnalat prezenţa unor stateri de la Filip I I
tera M ( f i.g. 1-3). însoţiţi de stateri de l a A lexandru cel Mare, poate d e cope�
IX. Olt enia, paSS1l11.
3 C. Preda, Tribttrile geto-dace şi circulaţia monedelor lui Filip al
f!-le � la nord de Dunăre, I n "SCI V " , V I I , 1 956, 3-4, p. 267- 2 8 5 .
Thasos 1 3 . Mltrea, op. cit., In E D , X, 1 94 5 , p. 33, n I'. 72-77, C l l obser­
AR. f'. . Greul. 1 5 ,64 g, d i am. 32 mm. Tetradrahmă. Mo­ � a ţ i a . că pri�tre el e . se n umara şi unul d i n cele două tcz3urc ep o n i me ale
tlpul,ul aş a ZIS "cu ClOC de ra ţa " , din a dOll,l faza a m o n e t a ri ei gelo·dacice,
nogra ma � . Dublă frapă pe revers ( f i g . 1 4 ) . n um t a acum Anll1 asa·Dobreşti, vezi C. Preda, MOllcdcle gcto-dacice' rezu-
X, Be c h e t , jud. Dol j . Descoper ite l a ieştre,l d i n Bechetul ma tul tezei de doctorat, 1 970, p. 1 4 .
Vechi, în 1 9 70, la aproximativ 1 k m în dreapta şoselei ce 5 C. Preda , . în "SC I V " , VII, � 956, 3-4, p. 276, n r. 1 9- 20, d up ă
D. Tudor, Oltema romană l, 13ucu reştl, 1 94 2 , p. 2 7 1 , şi 1. W i n k ler, op. cit . ,
merge spre Dunăre, cu ocazi a l ucrări lor de arr.ena jare a tere· în SCS Cl uj , V I , 1 95 5 , 1 -2 , p. 66-67, nr. 1 6 .
nului pentru preveni rea i nundaţ i i l o r . 6 E . I săcCSClI, MOl'lede d e bronz d e l a Filip al II-lea regele Macedo­
niei, găsite 2n Oltenia, în "Studii şi cercetar i de numismati�a" ' ( ma i departe
"SCN" ) , IV. 1 968, p. 3 1 9-324.
A p o ll o nia
7 M. Butoi, Monede rare intrate 2n colecţiile muzelilui din ora,ul Sla-
tina (jud. Olt), în "Revista m uzeelor", V I I I , 1 9 7 1 , 4 , p. 326.
'
1. A R . t . Greut. 3 , 3 2 g. diam. 1 7 IllIm . Drahmă.
A r I A L: ; A n [ OA -E ) n IKAll OY. A. Maier, Die Sil­ 8 1. Ionescu, O tetradrahmă de la Filip al II-lea aflată pe teritoriul
oraş/� �tti Craiova, In . ,:Mirropolia Ol t� n i e.i " , XXI, 1 969, 3-4, p. 250-25 1 ;
b erpr ăgung von A p ollonia Imd DJlrrhachion, În "Numi sma­ .
B. Mnrea, Descoperm recente şz mat vechi de monede alltice şi bizantine
tische Zei tschrift " , I, 1 90 8 , p. 1 J, nr. 38 (mal departe Maier) În România (mai departe Descoperiri) în "SCIV " , 2 2 , 1 97 1 , 1 , p. 1 2 1 .
( fig. 1 5 ) . nI'. 17 = "Dacia", N.S., XV, 1 9 7 1 , p . 400.
9 B. M it r ea, Descoperiri, ÎIl "SCIV", 2 1 , 1 970, 2 , p. 3 3 5 , nr. 16 =
.,Dacia", N.S., XIV, 1 9 70, p. 4 70.
Dyrrhachium 10 B. Minea, Descoperiri, în "SCIV " , 2 2 , 1 9 7 1 , 1 , p. 1 20- 1 2 1 , nr. 1 6 =
"Dacia", N.S., XV, 1 9 7 1 , p . 400.
2. AR. of- . Greu't . 3,22 g , diam. 1 8 Drahmă. MEN I "
1 1 M. Butoi, op. c! t., în .. Revista muzeelor", V I I I , 1 9 7 1 , 4, p. 326.
r KOI: ; t!. YP- � I O [ NY l: ] I O Y . Sus, corb spre dreapta. �
car: n� ?a datele se!l11ICe necesare şi transcrie greşi t monograma, o consi:
.
Maier, p. 23, nr. 201 (fig. 1 6) . .
lc
dera "lIDltaţlC dac a , .

27

www.patrimoniu.ro

fiţi 111 Oltenia, care se aflau in 1 94 5 intr-o col ecţi e particu­
l ara din Craiova 12.
Aparent aceste desc � eriri ar fi venit sa în tareasca deci siv
teza mai s us consemnata. D i n păcate n u este tocmai aşa. Stu­
dii mai vechi aratasera existenţa unei catego r i i de tetradrahme
postume de tip F i l i p I I 13, emise ,aşa cum s-a precizat ma de � im itaţie ş i î n acest caz mai tîrzie. A treia tetrad rahmă, c u
curind , pînă la 294 î. e . n . 1 4 şi nu, aşa c u m crezuse K. P111k,
Într-o carte m u l t fol osită ş i Iy, u l t criticata la noi , pina la
caderea Macedoniei sub roma n i , data dupa care s-ar f i înce­
put e m iterea monedelor dacice 15. î n aceasta l um i n a a aparu t
clara necesit atea reexam i n a r i i descoperi rilor de tetradrahme
de tip F i l i p I I , unele contemporane, altele postume'16, ca
ş i a i mitaţiilor fidele considerate ca reprezentînd începuturile
i mitaţi i l or monetare de t i p Filip II17, afl ate şi î n O l ten i a l a
13eneşti, B u gi u l eşti, Bistriţa ş i Govora-sat 1 8 . [<ara a intra aici
în amanuntel e unei cercetari în plina desfaşurare, vom arăta
doa r ca în stadi ul actual a l c unoştinţelor noastre n i se p are
dşti gat ca primele i m i taţi i fidel e d upa tetra rah m: le de � i p
.
v
.
� de la Beneşti, B ugi uleşti, B istriţa ş i Govora-sat, originale sau
F i l i p I I, categorie p e care o conSideram eXlstent:t Ş I chl ar
abundenta 19, au ca prototip mai ales monede postun:e, emis .
: dovez i l e pentru o circulaţie monetara intensa î n t i m p u l aces­
curînd d upa 3 20 î. e. n. şi în p erioada urmatoare de pîna
l a 294 î . e . n.
Veni n d l a monedele de tip F i l i p I I , mai sus p u b l icate,
tetradrahma de la Sarbatoarea, s i m i ! ara cu cea publicata d i n
m i c u l tezaur de l a Craiova, este o e m i s i u n e contemporana.
Este drept ca simbolul pe care-l poarta apare şi p e tetra­
drahme de tip Alexandru cel Mare, dar î n acest caz avem
de-a face cu o reluare a u n u i simbol anterior existent şi n u
cu emiterea contemporana a celor d o ua n;onede<o. A doua
tetradrahma de l a Sarbatoarea, dar d i n alt p unct, ceea ce
pare sa exclu da descoperirea l or într� u n t �zaur, poate fi S?­
cotita o em isiune postuma d i n tr-o �efle emisa la Amphlpolts,
.
de pe l a c i rca 3 1 6- 3 1 5 pina l a ci rca 300 i . e. n . , sau chiar
12 B. Miu'ea, Descoperiri, Î n " C I V " , 2 1 , 1 970, 2, p. 334, nr. 1 2
"Dacia" , N .S., X I V , 1 970, p. 4 70.
1 3 E. T. Newel l , Reattribu li.ol/, New-Y o r k, 1 9 1 2, p. 2 1 - 23, 27 şi u r m . ;
idem, Demanhur, În " N N M" , 1 9, New-York, 1 923, p. 65-74.
G . L e Ri d er, Nrtmismaliqrte grecql�e, În "A n n uaire 1 0 1 , 1 968 :- 1 969".
14
t<:cole pratiq ue des J- I auts ct udes, I V-e section : SClences h l stonque�
p h i l osophiques, Pal'is, 1 969, p. 1 79.
15 K. P i n k , Die Miinz.prăgrmg der Ostkelten rind ihrer NahlJarrr, Î n
"Di ssertationes Pannonicae " , I I , 1 5 , 1939.
1 6 13. Minea, Problema monedelor postrtme ele I.ip Filip al I I-lea a/late
îrl Dacia, În "SCI V " , 22, 1 97 1 , 2, p. 1 65- 1 76.
17 C. Preda, Despre Începltwrile imitaţiilor mOl/etare ele ti (� Filip
al Il-lea, În "Studii clasice", X I , 1 969, p. 68-83 = " .Iahrbuch fur Nu­
mismatik und Geldgeschichte" , XX, 1 970, p. 63-77; cf. dem, Aspects de � XIV, 1 963, 2, p. 4 76, nr. 2 = "Dacia " , N .5., V I I , 1963, p. 589-590,
la cirCfllation des drachmes d' 1-1 istria dam la Plaine Getlqrte, et la data­
lion des premieres imications de c)'pe Philippe II (tresor de Sciirişoara), În
"Dacia", N.S., X, 1 966, p. 2 2 1 -235.
16 C. Preda, o p . c i t. , Î n "Studii clasice" , X I , 1 969, p. 75.
c
1 9 1 3 . Mi u' a , op. CÎt ., În " SCIV", 22, 1 97 1 , 2, p . 1 74 - 1 75, consideră
că "aceste categorii de monede dacă 171� In totalitate, cel puţin marea majo­
ritat�, vor trebui considerate de aici Incolo 11f� ca imitaţii, ci ca emisiuni
poslrtme de tip Filip 1 r .
20 G . Le Rider, care pregăteşte î n acest moment o amplă monogr a fie
despre monedele F il ip II contemporane, a avut ama il itatea sa ne dea d�s­
b "SCI V " , 22, 1 9 7 1 , 2, p. 1 76. Ni s-ar părea cu totlll neverosimil ca
l uşirile necesare În legă t Ll ră cu acest tip, precum şi binevenite i n dicaţi i
bibliografice În legă tLl ră cu cronologia posrumelor. Il Încredinţam şi pe
această cale de marea noastra recunoştinţa. Pentru emisiunile l u i Alexandru
cel Mare cu roza, E. T. New�lI, Reall ribution, New-York, 1 9 1 2, p . 1 0,
care le da te ază spre sfîrşitul domniei. 1n em isi unil e atelier u l u i de l a
Amphipolis, considerat� iniţial c a emise l a PeHa, reluarea unor simboluri
d e l a Filip I I se petrece mai frecvent l a Începutul domniei lui Alexandru
cel Mare, l a tipurile I, III şi V, vezi p. 2 1 . Prec·izarea da d i rii tetradrah­
melor lui Alexandru cel Mare cu roza la E. T. New c1 I , Demallhr.tr.
" N N M" , 1 9, New-York, 1 92 3 , nr. 520, circa 3 2 8 şi 327 Î.e.n. In pe rioada
de l a 330 pînă puţin după 320, există emisiuni postume Filip Il, d a r În
atel ie r ul de la Pclla, G.Le Rid�r, loc. cit.
www.patrimoniu.ro
16
pînă l a sfîrşitul domniei l ui Cassand ru 2 1 . S ă notăm s i că ea
este s i m i l ară cu tetradrahma de la CÎ!Illpofen i , amin �i t ă mai
sus, care are exact aceleaşi s i m b o l u r i . Din aceeaşi serie face
parte şi tetradrahma de la Maldar, avînd � n cîmp d reapta
n-_onogran-,a °K în loc de k antharos, daca nu este Clm, va de
greutate d e s t u l de r i d icată, 1 3 , 9 2 g (precedenta cîntăreşte
doar 1 .3 ,70 g) are un revers, care deşi l ip sa la M i.i l ler, este
normal pentru postume ş i se Încadreaza cronologic dupa se­
ria cu torţa şi .A , adica d up a circa 300 i. e. n . , sau si îrşitul
domniei lui Cassandru, pîna la sosi rea l ui DelT. etrios Polior­
cetu l . Cum aversul prez i n ta o imagine a l ui Zeus, realizata
într-un s p i r i t care amin teşte mai curînd arta celor conside­
raţi de greci barbari, decît arta clasica, deşi s t il i zări mai
n-_ u l t sau mai puţin accen tuate se observa şi la postume, cre­
dem ca în acest caz este vorba de o i m i taţie?2. Cum şi o altă
tetradrahma d i n Oltenia este tot postuma23 şi descoperi r i l e
imitaţii, n u sînt în n ici un caz contemporane cu Filip II ,
tuia in Olte n i a , constînd d i n tetradrahme, se reduc sensi b i l .
S-ar parea însa c a pentru a atesta o circulaţie contem­
porana cu F i l i p I I ramîn totuşi m onedele de aur şi de bronz.
Se poate pune problema daca ele, fara spri j in u l tetradrah­
melor, sînt suficiente . Aceasta, chiar În · cazul ca ar fi sigur
emisiuni contemporane, a r aparea ca destul de d iscutab i l . Se
în tîm p l ă Însa ca dubii î n privinţa d atei de emisie sînt per­
m i se şi pentru stateri, categorie la care se constata ş i exem­
p lare postume24 şi î n p r i v in ţa monedelor de bronz, caci
tipu l F i l i p II se menţine l a Lysimacheia Între 306- 3 0 1 î . e . n . ,
înain t e ca Lysimach sa adopte în 2 9 7 î . e . n . tipuri cu l egenda
proprie25.
2 1 M. Thompson, A COftIJ terl11arkeel /-Joarel /rol11 Bii" iikcekmece, În
= V I , 1 954, p. 1 4, nr. 24) a propus pentru a ce a s t ă scrie an i i
" M N 4t ,
300-294 Î . e . n . Parerea pe care o urmăm a�ci la G. K . J en k ins, An farly
PLOlemaic I loard Irom Phacofts, in "MN " , I X . 1 960, p. 27, care considera
ca emisiu nile cu A şi tOrţă continua pÎna la s fî r şi tu l domniei lui Cassan­
dru În 297, a fost adoptată recent şi de Hasso pfeiler, fin Fund belleni­
et stiscber Tetradrachmen afiS Manissa, În "Schwcizer Miinzblătter", 2 1 , 1 97 1 ,
83, p . 62, nr. 4-5 ş i p . 6 3 ; cf. G.Le Rider, loc. cit.
22 Aceasta datare, devenit posibil ă , prin n o u a Încadrare cronologică
a
a tipul u i c u A şi tOrţa, o datOram prof. G .Le Rider, care ne-a i n format
că şi M. Thompson în cercetarile sale ul t e rioa r e articolului citat, a ajun s
la aceca.5 i În h e iere . Pentru sti l i z r i B. Mitrea, op. ci/"., În "SCI V " , 22,
c a
1 97 1 , 2, p. 1 73 . Vezi şi tetradrahma cu aceleaşi simboluri, dar de execuţie
mai Îngri j i tă, descoperita l a Bucur�şti, B. Mitrea, Descoperiri, în "SCI V " ,
fig. 1 .
23 Con st. Mo isil, Academia Romană. Creşterea colecţiiLor. Cabirretrtl
numismatic, XLI X-LI I I , 1 938-1942, Bucureşti, 1 94 4 , p. 1, nr. 3, re­
atribuită de 13. Mitrea, op. cit., În "SCI V " , 22, 1 9 7 1 , 2, p. 1 74 .
2 4 M. Thompson , A Hoard o / Gold Coi/lS o / Philip and Alexander
/rom Corillth. The Coins, în "Amer ican .Iournal of A r chaeology " , 74, 1 970,
p. 348.
25 Idem, The Mims o f L)'simahus, î n "Esscys in Greek Coinage Pre­
sented to Stanley Robinson", Oxford, 1 968, p. 1 68 ; B. Mitrea, op. cit., în
tipul l u i Filip II sa renască o clipa În ace st ateli�r fara sa mai f1 fost
emis de l a moartea iniţiatOru l u i său. In această o r dine de idei atragem
atenţia că A. R. Bell inger, Philippi În Macedonia, în " MN " , X I , 1 964,
p. 37-52, a propus, p e baza unei sugestii a colegei sale M. Thompson,
atribuirea u nei lungi serii de moned� de bronz de tip Filip II, p. 4 2-43,
nr. 4 8-87, domniei l u·i Alexandru ccl Mare, p . 4 7-48. Dupa părerea
noastra lInel� pot fi emisiuni de dupa moartea l ui Alexandru. Ne gîndim
la tipurile nr. 65-68 pe care le-am data dupa 320 Î.e.n. prin paralelism
cu ti pll r ile E. T. Newe l l , Reattribluion, New-York, 1 9 1 2, p. 22-23; cf. şi
p. 1 6. Făra a ne pronunţa definitiv semnalam că în tezaurul de la
Preajba de Padur�, El. l sacescu, op. cit., În "SCN " , I V , 1 968, moncdele
nJ'. 2, 3, 4 şi 9, par sa �ad\ piine din categoria Fil�p I T - postum e .
28
17
Oricum ar sta lucrurile din acest punct de vedere, vom
reţine că intensificarea circulaţiei monetare pare să se pro­
ducă abia Începînd cu vremea acţiunii În Tracia a lui Lysi­
mach, cu c?isoadele sale vest-pontice şi dunărene, răscoal a
oraşelor condusă de Callatis şi războaiele cu Dromihete26.
Tezaurul de la Bătăşani, intrat din fericire în totalitate,
sau aproape, În colecţia Muzeului j udeţean Vîlcea, va aduce
sigur lUllllini noi în problema circulaţiei monedelor greceşti
la vest de Olt. Din puţinele monede pe care le-am publicat,
aici este oricum limpede că data sa de îngropare trebuie să
fie după circa 290 şi dacă priIT_ele informaţii se vor con­
firma27, eventual după 28 1 t e. n., cind se încheie domniile
lui Lysimach şi Seleucos, de la care ar fi ultimele moncde,
evident sub rezerva existenţei unor tetradrahme cu tipuri
Alcxandru cel Mare şi Lysimach din categorii mult mai tîr­
zii de postume28 . Vom sublinia aici interesul n umismatic deo­
sebit al tetradrahIT.elor de la Seleucos I, care apar acum
tntr-o nouă descoperire din ţara noastră. în Oltenia ele se
mai cunoşteau într-un tezaur descoperit se pare la Hinova
şi nu la Turnu Severin, cum se crezuse iniţial, care cuprindea
şi monede de tip Larissa-Amphipolis, precum şi tetradrahme
Alexandru cel Mare, originale şi imitaţii2�.
Dacă drahma de tip Alexandru cel Mare, pe care o bă­
nuim eostumă, n-am reuşit s-o încadrăm mai precis, se cu­
vine sa menţionăm aici o altă drahmă aflată în Împrejuri­
mile Caracalului30, o tetradrahmă postumă, descoperită la
Viişoara Mică, com . Tesluiul, j ud. Dolj, publicată de curînd31
şi dubl ul stater descoperit la Giubega32. Moneda dacică face
parte după C. Preda, aşa cum a avut amabilitatea să fl:e
informeze, din tipul Tonciu cu litera B, considerat ca aparţI­
nînd primei faze a monetăriei geto-dacice, datată între 25.0-
1 5 0 î. e. n.33. Manifestare tirzie a tipului, caractenstlc zonei
intracarpatice, moneda pe care o publicăm se datează cu pro­
babilitate către 1 5 0 1. e. n. Să subliniem importanţa descope­
ririi căci este prima oară cind apare în Oltenia o monedă
din acest tip, aparţinînd altei zone geografice.
26 Pentru eve n i men te vezi D. M. Pi pp i d i , 1 Greci nel Basso Danubio,
Milano, 1 9 7 1 , p. 92-95. I n terpretarea de m a i sus a fost e x p usă prima
oară de Gh. Poenaru Bordea În d i sc u ţiile de la Se�iunea de c om u ni căr i a
Muzeu l u i de A rh eologie din Constanţa, ln 1 970, pe m a rg ine a unei comu­
nicări a l u i 1 . Winkler.
27 Vez-i mai sus p. 26. Cf. B. Min'ea, Descoperiri, În "SCI V " , 23,
1 972, 1. p. 1 3 5 , n1". 2.
28 V ez i cu titlu dc e xe mpl u N. Olcay, H. Seyrig, Le tresor de Mekte­
pini en Phrygie (TreSOTS monetaires seleucides, Pllblie sous la dire�tio71 de
/-1. Seyrig, 1, Institut fran�ais d'a rc h eo l o g ie de B eyro uth , "Blbltothequc
archeologique", LXXXI1) Paris, 1 965 ; ]. Pri ce, Mithradates VI Eupator,
Dioll)ISSUS and the Coinages o/ Black Sea, În " N um i sm a t ic Chronicle",
VI I I , 1968, p. 1 - 1 2.
29 S. Du m i tri u , O. Iliescu, About the Issues of the Apollo-Amphipolis
Type al7d their Role in the Currency I-listor)1 of the Geto-Daciam, ln
"Dacia", N.5. I I I , 1 959, p. 26 1 -280.
30 B. Mitrea, Descoperiri, În SCIV, X V , 1 964, 4, 569, nr. 2
.. Dacia " , N. S., V I I I , 1 964, p. 372.
31 O. Toropu, O. Stoica, Descoperiri arheologice şi 7lItmismatice din
Oltenia, în "Materiale şi cercetări arheologice " , I X, 1 970, p. 4 9 1 , nr. 1 .
Pentru atribuirc şi datare vezi H. Sey ri g, MOl7l7aies hellenistiques, ln "Revue
Numismatique " , seria V I , voI. V , 1 963, p. 47 şi 5 2 : Aspendos, anul
t1 = 2 1 8 /2 1 7 1.c.n. Era după c are sc face n um ă ră toarea anilor la Aspendos,
ca şi l a Pcrgc, Phasclis şi Sillyon lncepe la m o ar te a l u i PlOl emaios I II
(222 1.e.n.).
3 2 B. M i t rea, Descoperiri, ln "SCI V " , XI I , 1 96 1 , 1 , p. 1 46, nr. 6 =
"Dacia" N .S. V, 1 96 1 , p. 585.
33 C . Preda, Mon.eda geto-dacică, l n manuscris, mono gr afie prcdată
Editurii Academiei l n iunie 1 970 şi ln a cărei p u b lica re se vădeşte o regre­
tabilă lntÎrziere. La aceeaşi l u c rare trimitem pentru r ep erto r i ul descoperi­
rilor de monede ge to-dac i c e din Oltenia şi dcfinirea tipurilor caract eri s­
t ice acestei re g i un i .
29
www.patrimoniu.ro
18
Descoperite în număr mare pe teritoriul ţaru noastre
tetradrahmele emise de Macedonia Prima şi Thasos rămîneau
destul de rare în Oltenia şi, fără a stărui acum asupra unei
problematici complexe, în care ni se pare că sînt de aşteptat
progrese importante de la studii noi34, avem a considera des­
coperirile publicate aici drept promiţătoare.
Şi mai importante ne apar descoperirile de drahme din
Apollonia şi Dyrrhachium pe care le aducem acum la cuno­
ştinţă. De altfel un important tezaur care va vedea in curînd
l umina tiparului35 va prilejui, nu ne îndoim, examinarea
unora dintre problem.ele pe care le pune circulaţia acestor
monede36. Nu de mult s-au publicat o drahmă din Dyrrha­
chium descoperită la Celeiu37 şi alte două de la Filiaşi38 .
Pentru o altă drahmă găsită la Ocniţa, nu s-a putut preciza
dacă este vorba de o emisiune din Dyrrhachium sau din
Apollonia39. De cudnd s-au semnalat două drahme din Dyr­
rhachium şi una din Apollonia, descoperite foarte probabil
la Orlea şi păstrate la Muzeul din l ocalitate40, la care se
adaugă informaţiile despre o altă drahmă din Dyrrhachium,
găsită tot la Orlea, în 1 940, ca şi despre o drahmă din
Apollonia aflată la Celeiu41.
Dacă descoperirea de l a Bechet este notabilă şi prin pre­
zenţa unei monede din Apollonia Illyrică, informaţiile pri­
vind o descoperire mai veche de la Căpreni merită o atenţie
deosebită. Tot în comuna Căpreni, la Cornetu, s-a descoperit
în 1 9 3 8 un tezaur avînd in compoziţie şi asemenea monede42.
O primă problemă care se p une este dacă nu avem cumva
de-a face de fapt cu aceeaşi descoperire. Ţinînd seama de
faptul că anul de descoperire este diferit, că nu ştim să fi
existat denari republicani în descoperirea din care s-au p ubli­
cat aici trei drahme şi că în descoperirea din 1 93 8 tocmai
denarii republicani formau majoritatea, credem că putem con­
sidera ca asigurată descoperirea la Căpreni a două tezaure
34 E. Chirilă, 1. Pop. TezauTltI monetar de la SinjJetru (or. Braşo v) ,
în "Apulum", VII, 1 968, p. 1 45 - 1 6 8 ; E. Chirilă, G. Mihăiescu, Tezauml
monetar de la CăprioTlt, T�rgovişte, 1969 Der Miinzhort von CăjJrioTII,
=
cu ob serva ţ iil e crit1ce ale lui Gh. Poe naru Bordea din r ecen z ia p u b li cată
În "SCN " , V, 1 97 1 , p. 4 3 1-432; Gh. Poenaru Bordea, C. Condrea,
'
Date noi privind tezauTIII de la Adînca, jud. Tîrgovişte, În "Valahica",
I I I , 1972, p. 1 26-1 30; B. Mitrea, Descoperiri, în "SCIV " , 23, 1 972,
p. 1 3 5 , nr. 3.
35 G. Po pil ian , ln "l-Iistorica" , I I I , s u b t ip a r . Pînă a t unc i pentru
tezaurul de la Basarabi vezi 1nformaţia preliminară l a B. Mitrea, Des­
coperiri, În "SC I V " , 20, 1 969, 1 , p. 1 62, nr. 2 ,= "Dacia", N.S. XII I ,
1 969, p. 540. Pentru lin alt tezaur, care rămlne s ă fie confirmat, descop eri t
la Turnu Severin, B. Mitrea, Descoperiri, ln "SC I V " , 23, 1 972, 1 , p. 1 37
nr. 1 4.
36 B. Mitrea, op. cit., ln "ED" , X, 1 945, p. 79-99, încă foarte util.
Vezi 1. Wi n kl er , op. cit., În "SCS Cluj " , V I , 1 955, p. 4 0-43 şi 1 1 0-1 1 7,
precum şi l ucrările mai recente citate ln continuare .
37 B. Mitrea, Descoperiri, ln "SCI V " , 2 1 , 1 970, 2, p. 333, nr. 2 =
" Da cia" , N .S., XIV, 1 970, p. 467.
38 1. Ionescu, DO/lă drahme de la Dyrrhachium aflate pe teritoriul
Olteniei, În comuna Filiaşi, În "Mitropolia Ol ten iei " , XX, 1 968, 9-1 0 ,
p. 745-747.
39 B. M i t rea , Descoperiri, în "SCI V " , 23, 1 972, 1 , p. 1 4 0, nr. 42.
4 0 1. W-i nkler, C . Băloi, Circulaţia monetară. din aşezările antice de
pe leritori/ll Comunei Orlea, În " Acta Musei Napocens.js" , V I I I , 1 97 1 ,
p. 1 63 şi 1 66.
4 1 1. Ionescu, Cîteva monede, l n "Mitropolia Olteniei", 23, 1 97 1 , 7-8,
p. 5 72 .
42 O . Iliescu, Date Iloi privitoare la tezauTIII monetar d e la Căprelli,
reg. Craiova, ln "SCN " , I I I , 1 960, p. 4 7 7-486.
19 20

distincte, în ciuda faptului că datele sînt relativ apropiate mală mai a.1es. . că �; c�peririle d�n MUl1(.e� i s-au înmulţi t sen­
g �
şi a doua nu poate fi socotită perfect sigură din cauza tre­ sibil în ultIl1111 a11I ŞI ele nu lIpsesc l1ICI I n Bul garia51 .
cerii a mai bine de 30 de ani de atunci. . Cum nu ne-am propus să abor��n:, în. aceste pagini tota­
A doua problemă foarte �mportantă care priveşte şi cele­ IItatea . problem elor pe care le ndlca clfculaţI '

�r
. a mon ede l or
lalte descoperiri, este problema cronologică comportînd două greceştI 111 OI• .tema ŞI , mCI . sa �I�atui� un repertor iu al aces-
. . . v v

des5o penn, vom l11C?ela a�c� conSIderaţiile noastre menite

•

aspecte: data de emisiune a monedelor şi data de îngropare

a tezaurului . Deşi pentru drahmele din Dyrrhachium nu s-a oar . sa l11cadreze pe CIt p�sIbI� mai exact noile material e.
.
Publ! ca�ea lor, avem I �presla c� rep rezintă chiar şi aşa un
ajuns încă nici măcar la o clasificare a lor în ordine crono­ v .
pas l11�I �1te pe ca�ea �nel � bordafI mal în cunoştinţă de cauză
logică relativă, necum la propunerea de date pentru tiecare .
a lStOr�eI eC?n0111ICe ş � soc� ale, d r şi a celei politice, cu pro­
emisiune în parte43, în legătură cu data finală, considerată . �
blematIca el de sol �ţle I1lclOdata lesnicioasă şi uneori chiar
circa 1 00 i. e. n . , discuţia s-a redeschis în sensul coboririi .
extrem de aneVOlOasa .
acesteia44. Fără a putea da în acest cadru o soluţie, care
necesită migăloase studii comparative, vom face un început
urmărind numele de pe drahmele de la Căpreni, Beohet şi
Ostroveni în alte tezaure cu un număr mare de nnonede RESUME

publicate mai de curind la noi: Viişoara45, Grozeşti46, Voivo­

deni47, ,şi Pălla'de4B • Menjsko:s�Di'on)'iSiou, Meruiskos-Lykirskou şi
L'au rcur public douze decouverres de monna,ies grecqucs el gctO­
.
daccs faltes en Oltenie, region delimitee par le DanLlbe, l 'OI t el les
Xenon-Phil odamou sînt foarte bine reprezentate În toate
Carpates, totallsant U n nombre de 2 1 pieces.
aceste tezaure, aflîndu-se printre cele care le al imentează cu
D'un grand tresor d e 450 tetradrachmes decOLivert n 13ărăşani ( V ÎI­
numărul cel mai mare de monede. Ariston-Da menos apare .
c a), en,tre, dans les wllectlons du MlLsee de Rîmnicu Vîlcea, I "article preselHc
�
doar la Viişoara şi numai În două exemplare . Zoilos-Zop yriou
SIX m o nn a les d'Alexandre le G rand, Philippe I I I er SeleLicos 1 , la der­
.
nu apare deloc in tezaurel e amintite49. Pe această bază am
niere emise entre 302-290. Sous res·e rve des
intrevedea totuşi ca posibilă contempor aneitatea parţiaLă din­
de l 'ex Lsteruce monn aies
posvhumes de beaucoup plus recentes,
tre descoperirile din Oltenia şi cele cu care s-au făcut com­
on estime q ue ces monnaies de­
vraient vraLs0mblablcm c n t dateI' des antH�es
paraţiile, la rindul lor aproxima tiv contempo rane între ele.
28 1 -280' dates finales des
regnes de Ly s im aque et de Sel e uc os 1 .
Oricum, aşa cum rezultă dintr-o analiză sumară a princi­
palelor descoperiri de pînă acum există o categorie de drahme
Sont pn!sen tees ensLiite trois monnaies du type Ph i l i ppe II don t
I ' une esT. contemponaine, randis qLle de,s deux autres I ' une est pos.rhume et
foarte nJ.lmeroase . N"-ar fi deloc exclus, după noi, ca aceste
I ' atltre est Line imitation f.idCle d'une monnaie posthume. Comme la p l u­
drahme să reprezinte o perioadă de vîrf a activităţii atelie­
rului din Dyrrhach ium, poate pe la şi după anul 1 00 î. e. n . ,
pact des tetradrachmes COnl1llS dans la region font panie de ces dernieres
calegories et c-:Jmmc le temoignage des sratcres d'or er des monnaies en
emisiunile continuînd eventual în deceniul al doilea ş i al
bronze ne saurait suffirc pom a'ttester une penetration contemporallle de
treilea al secolului 1 î. e. n. Aşteptăl 11 cu deosebit interes publi­
Philippe II (d',au ral\t plus que lelI! date n'est pas exemptes d'elements de
carea tezaurului de la Basarab i care va da posibilit atea unor dollte, bon nombre d'entre elles etanr posthumes), il semble, dans l e
compara ţii cu o descoperire importa ntă din Oltenia . stade actuel de l a do c umentat i o n , qu'on ne puisse accepter l ',idee d'L1ne
în ce priveşte drumul de pătrundere al acestor monede, c.iroClclation monetaire intense avant l"acrion en TI1!ace de Lys i m aquc.
o cale prin Banat şi apoi dunăreană ne apare ca perfect nor- La monnaie ge'lo-dace, rrouvee par h asa:rd il Cnaiova, var�anre inedite
des dernieres series du lype ",Tonoiu avec la Lettre B " , est importante
43 A. Maier, op. cit., în "Num i smar i sch e Zeitschrift", 1, 1908, en tant que la prem i er e . deco Liverte d'une relle piece au sud des Carpates.
'-:i r a na, 1965; i de m,
Pour b dernie re phase de penerr.ation des monnaies grecques, si un
p. 20-30, H. Ceka, Probleme te 11Itmismatikes ilire,
Questions de numismatiq/te illyrie1Jne, Tirana, 1 972. tI:!tradrachme de Macedoine 1 et deux de Thasos vienne!lt cnncilir unc
44 H. Ceka, La datation des drachmes de Dyrrhachium et d'Apollonie
documentation assez pauvre pour l'Ol tcnie, les drachmcs de Dyrrachion
et d ' Ap o ] ].o ni e , presentes en de nombreux endroits de la region, a.ttestenl
et l'f:poq/te de leur penetration massive vers les c6tes de la Mer Noire
(co m u n ic are la primul congres I nternaţional de studii balcanice, Sofia, 1 966 )
I ' existence d'une v-:Jic danubienne de penerration, confirmec par les decou­
extras, Tirana, 1 966, cu observaţiile l u,i B. Mitrea, În .. SCN " , IV, 1 968,
vertes de Muntenie e t par I'an a l y se de celles de Bu lgar i e.
p. 508-509; cf. idem, Note, comentarii şi catalogul drahme/or din Dirr­
hachium descoperit In tezaurul de la Pănade, În "Apulum", IX, 1 97 1 ,
p. 184-1 85. 50 Cu titlu de exemple vezi B. Mitrea, Descoperiri, în "SCIV" , Xl,
1 960, 1, p. 1 9 1 , nr. 6 "Dacia", N .S., IV, 1 960, p. 589; "SCIV", XVI,
45 B . Mitr'ea, Monedele oraşelor Dyrrhachium şi Apollonia in Moldova
?'
=

1 965, p. 608-609, nr. 10 şi 15 "Dacia", N.S., IX, 1 965, p. 492;

=
(tezaurzd de la Viişoara, r. Tg. Ocna), în "SCN", I I , 1 958, p. 27-90; "SCI Y .' 1 8, 1 967, 1, p . 1 92-195, nr. 3 , 4 , 10, 1 7, 22, 23, 24 şi 27
�
=

"SCN", I I I , 1 %0, p . 449-450 şi "SCIV", 19, 1 968, 1, p. 1 73, nr. 19 =

"DaCIa , , N . S . , XI, 1 9 7, p. 379-382; "SCI V " , 1 9, 1 968, 1 , p. 1 7 1 - 1 72,
.
" D ac i a " , N.S., X I I , 1968, p. 449. nr. 1 ŞI 15 " D ac I. a , N . S., X I I , 1 968, p . 446-447; "SCIV", 2 1 , 1 972,
=

46 Idem, Alte drahme din Dyrrhachium descoperite In Moldova şi J , p. 1 36-1 37, nr. 9 şi 1 3 .
drumul lor de pătrundere la est de Carpaţi. Tezaurul de la Grozeşti (jud. . 5 1 Vez�, to
; c u titlu d e exemple, S.P. Noe, A Bibliography o / Greek
Bacă/t), În "SCN " , V, 1 9 7 1 , p. 2 1 -37. Com Ho �rds2, 1\1 coleCţia "NN M " , 78, New-York, 1 93 7, p. 302, nr. 1 15 3 ;
T. GeraslmOV, HOJleHTI1 D I H ! naXO)l;HI1 Ha MoneTI1 , în .. lzvestiia-Institut", XI,
47 E. C h�ri ă , Tezauml de mo/ude dyrrhachiene de la Voivodeni, în
I 1 937, p . 3 1 5 ; XVIII, 1 952, p . 403; XXII , 1 959, p. 358 (numai Dyrrha­
"A pu l u m " , VII, 1968, p. 1 23-143, unde Însă printr-o ciudată şi cons­ chium) ; XIII, 1 939, p. 342; XV, 1 946, p. 235 ; XX, 1 955, p. 607; XXV,
tanlă in adver tenţă aversul este considerat revers şi invers! Vezi şi Muzeul 1 962, p. 225 (Apoll on. i a şi Dyrrhachium); XVII, 1 950, p. 3 2 1 ; XXII,
Brukenthal, Studii şi comunicări, XIV, 1 969, p. 283-284. 1 959, p' . 362; . XXVI, 1 963, p. 361 ; XXVII, 1 964, p. 242 po l l on i a , CA
46 B . Mitrea, op. cit., în " Ap u l u m " , IX, 1971, p . 1 77-206. �
Dyrrhac llIm ŞI T
h asos) ; XVI I I , 1 952, p. 401 (Apollonia, Dyrrhachium şi
49 Apare Însă În tezaurul de la Chiţorani, jud. Prahova, alături de
Macedo � l a 1); XXVII, 1 964, p. 237 (Apollonia, Dyrrhachium, Thasos şi
Maroneta) ; XXII, 1 959, p. 357 (Dyrrhachium, d en ar,i romani repu bl ic ani ,
denari romani republicani, N. I. Simache, Două tezaure de denari romani
Thasos, Athena, Aesilas, cistofori şi l i n go ur i ) ; XXV, 1 962, p. 232-233 ;
republicani de la Muzeul de istorie din Ploieşti, În "SCN", V, 1971, XXV I J I , 1 965, p. 2 4 8 ; XXIX, 1966, p. 2 1 3 (rd el1' a ri romani republicani
p. 3 79, n r . 8 . ş i D)'rrhachium).

30

www.patrimoniu.ro
 PROSPECT ĂRI ARH EOLOGICE SUBMARINE
Vasile Cosma
Arheologia s ub m ar ină este o disciplină relati v nouă, ce
oferă n ebă nu i te posi b ilită ţ i în activitatea de cercetare.
în ţara noastră, stu d i u l vestigiilor antice acoperite de
mare a fost abordat cu mare in r îr zier e , prospectările subma­
rine efectuate în anul 1 966 ş i contin uate în anul 1 967 de
cîţiva sc u f undă to r i din Bucureşti şi Man g al i a au constituit
Începuturile acestei activ Ităţi . 1n anul 1 967 a l uat fiin ţă
prima se.cţie de 'ceocetări submarine pe Ungă fostul Muzeu
al marin ei din M an ga l i a şi a fost adunat un bogat material
ce provine elin zona portului antic Callatis. Ulterior, acest
fonei muzeistic a fost transferat la Muzeul marinei române,
inaugu rat în 1 969 l a Constanţa ; în acelaşi an a fost rdnfiin­
ţată secţia de cercetări submarine a Muzeului de arheolo,�ie
Constanţa 1 a cărei activitate a fost orientată în vederea pro­
spectării unei zone cu vestigii s u b m ari ne , descoperită de noi
, La 28 augusL 1 969 prin iniţiativa prof. A. Rădulescu. Acti",itatea
a fost sistată fn 1 970 din lipsa mijloacelor materiale. AnLerior, V. Cana­
rache n i n i ţ i a t în 1 967 o serie de cercetări submarine la Mangalia.
Cf. C. corpan, Ancore antice descoperite pe coas t ele mbmarine ale Calla­
tisrtlui . . . , "SCIV", 2 1 ; nr. 4, 1 970, p. 639.
www.patrimoniu.ro
în iulie 1 969. Este vorba de elemente arhitectonice antice din
marmură, ce se află împrăştiate pe o suprafaţă de circa
1 00 X 30 m în imediata vecinătate a Cazinoului . In afară ele
numeroase frize, arhitrave şi piese de antablament ce par
să fi făcut parte din aceeaşi construcţie, se mai află un sar­
cofag precum şi cîteva capace dispersate . Cu ocazia prospec­
tărilor făcute în faţa Cazinoului, a fost semnalată prezenţa
unui dig şi a unor dane de acostare, ce aruncă o lumină nouă
asupra evoluţiei formei ţărmului . Există indicii în favoarea
ipotezei că o importantă suprafaţă din uscatul locuit în anti­
chitate este acum acoperită de mare . Sîntem convll1şi că
cercetările viitoare vor furniza informaţii în măsură să con­
tribuie la stabilirea întinderii reale a oraşului Tomis.
Callatis, ca orice cetate din antichitate, era înconjurată
de ziduri care o protejau de atacurile duşmanilor. In urma
săpăturilor arheologice, au fost identificate aproape în tota­
l itate traseul, dimensiunile, precum şi caracteristicile construc­
t i ve ale zidurilor de apărare2• De asemenea, observaţiil e fă-
2 CL . Preda, Callatis, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1963, p. 22-26.
Fig. 1 . Elemente arhitectonice din marmură.
 cute cu ocazia prospectărilor submarine ne îndreptăţesc sa
afirmăm că o parte din incinta cetăţii este acum acoperită
de mare, situaţie probabi l generată de unele fenomene tec­
tonice petrecute in zona litorală.
Surse literare consemnează cazul u nor cetaţI situate pe
ţărmul vestic al Pontului Euxin ce au fost distruse parţial sau
total de cutremure3. Au rămas ştiri despre un pu temic cutre­
mur de pămînt ce a avut loc în jurul anului 5 4 3 e. n., de
pe urma căruia a avut de suferit cetatea Callatis4•
In momentul de faţă, latura nordică a zidul ui de apărare
trece pe sub vila situ ată în faţa Muzeului de arheologie Man­
galia şi se intrerupe ,sub faleză 111 imediata a,p ropiere a mării5.
Zidul se continuă sub apă pe aceeaşi direcţie şi este vizibil
pe o l ungime de circa 1 00 m. Pe planul oraşului Callatis
intocmi t de O . Tafrali, acest zid este prezentat drept "dig
amic la nivehtl afJei"6.
Sub apă, alături de zid şi in imediata vecinătate a ţăr­
mului, se află n umeroase bl ocuri de piatră de formă para­
l elipipedică. Tot aici se află parţial îngropate în nisip dife­
rite elemente arhitectonice din marmură. Pe suprafaţa aflată
in i nteriorul zidurilor se află urme de construcţii . Zidurile
au circa 0,5-1 m deasupra nisipului şi sint acoperite de vege­
taţie. Latura sudică a zidului de i ncintă porneşte sub apă,
aproximativ din dreptul bazei digului actual. Lucrările de
prospectarea suprafeţei de incintă acoperită de mare sînt
foarte mult ingreunate de faptul că pe acest loc se află
ştrandul staţiunii Mangal ia.
Pentru adăpostirea vaselor şi extinderea comerţului, ora­
şul Call atis şi-a amenajat un port corespunzător, ale cărui
resturi au fost semnalate de d iverşi călători ce au trecut în
sec. XV şi XVII pe aceste locuri7.
,In vara anilor 1 96 6 şi 1 9 6 7 am prospectat vestigiile aces­
tui port, ce se întind pînă la circa 2 km sud de Mangalia, în
faţa satului 2 Mai . Digul dinspre larg, denumit impropriu
de localnici " d igul genovez" , este complet acoperit de apă şi
se află la circa 1 000 m d istanţă de ţărm. Prospectările au
vizat următoarele obiective:
a) Determinarea suprafeţei bazinului îndiguit, precum ŞI
a traseelor digurilor.
b) Determinarea naturii proeminenţei din largB cunoscută
de localnici şi prezentată de unele izvoare literare sub denu­
mirea de "digul genovez" .
c ) Cercetarea bazinului portuar pentru a obţine eventua­
le i n formaţii asupra construcţiilor aferente.
d) Recuperarea diverselor materiale din zona prospectată
şi consemn area aliniamentelor p unctului în care au Fost
găsite9 •
3 Pomponius Mela afirmă că ora.5td l3izolle. a pierit În urma u n u i cu­
trem u r : "Fuit hic Bizone motu terrae intercidit", (Chorographia, 1 1 , 2 ) ;
Acelaşi fapt este redat şi de Pliniu: ,,13izonell1 t errar; hiatu �apta."!'�
(Na �
hist., IV, 1 8 ) . După Strabo numai o parte a oraşuhn a fost mghlţlta dupa
cutremur. Cf. G. Popa Lisseanu, Cetăţi şi oraşe greco-romane pe noul
teritorirţ al Dobrogei, Bucureşti, 1 9 1 4 , p. 3 7 .
4 1. Barnea, Din istoria Dobrogei, I I , B u c u reşti, 1 96 8 , p . 4 2 4 ; V . Pâr­
van , Zidul cetăţii Tomi, "ARMSI " . , XXXV I I , Bucureşti, 1 9 1 5 , p . 4 2 2 ;
G. Popa Lissean u, op. cit., p. 3 3 ; VeZ!i ş i D . Teodorescu, Notes histrie nnes ,
"Revue archeologiquc", 1 , Paris, 1 9 70, p. 4 4 , care admite ipoteza unei sub­
stanţiale reduceri a suprafeţei antice locuite În unele puncte situate de-a
l ungul l itoralului, ca urmare a creşterii n ivel u l u i apelor mări,i. Vezi şi
M. Bleahu. Observations sur /'evolution de la zone d' 1-1 istria au cours des
trois demiel's miLtenaires, în "Revue de geologie et de geographie " , 6, Bu­
cureşti, 1 962 n r , 2 p. 3 4 1 - 3 4 3 .
5 C . Preda, o p . cit., planul oraş u l u i CalJatis.
6 O. Tafrali, "Arta şi arheologia " , I, Bucureş t i , 1 927, p. 1 7. Aceeaşi
idee este preluată de M. Gram atopol şi G h . Poenaru Bordca, Un port
comercial, Callatis, în "Revista muzeelor", 1 966, n r. 4, p. 3 3 5 .
7 Vezi nota 1 0 şi 1 1 .
8 Pînă l a efectuarea unor cercctăr,i complete, n u am exclus posibili­
tatea amenajăr i i unui dig. IntrucÎt n u sîntem convinşi de exis,tenţa sa vom
folosi uneori termenul de proeminenţă, atunci cînd este vorba de digul de
l arg. Despre acest dig, ce mai era vizibil l a începuttLI secolului nostru, vezi
O Tafra];, op. cit., l , 1 927, nr. 1 , p . 1 8 . Asupra l u crărilor submarine de
prospectare, cf. Giinter Lan i tzki, Zur Geschichte der mmanischm Schwarz­
meerkiisce, "Poseidon" 75, n r . 3, Berl in Est, 1 96 8 , p. 1 1 6-1 1 8 ; ldem,
Kannigar vid Callatis, "Froskmanna tidin d i " , 4-6, Torshavn - I nsulele
Faroe, 1 96 8 , p. 1 4- 1 6 ; Franco Papo, Le am/ore del Mar Nero, "Mondo
Sommcrso, nr. 5 , Roma, 1969, p. 565-566.
9 Prin apl icarea corectă a acestui procedeu se poate determina de la
suprafaţă cu o aproximaţie de circa 1 m (fără ,instrumente de măsură)
punctul din care a fost recuperat obiectu l . De menţionat că în cea mai
mare parte a cazurilor, materialele au fost p l imbate de curenţii submarini.
Numai atunci cînd se efectuează săpături poate fi vorba de obiecte
,. in s i r u u .
32
www.patrimoniu.ro
Dacă considerăm o secţiune perpendicul ară pe ţărm, odată
u
cu departarea spre larg, adîncimea apei creşte pînă la circ�
8 m, apoi se micşorează lin pînă atinge 2,5-3 m. Tn timpul
deplasării sub apă, panta este imperceptibilă. A dîncirr: ea de
2,5-3 m indică partea cea mai Înaltă a digului. N i sipul şi
depunerile masive de scoici Îngrămădite in j urul l u i au nive­
lat terenul. Acum digul este I'ngropat în toată lungirr.ea lui
şi este vizibil numai în unele locuri pe suprafeţe foarte mici.
Prin Înlăturarea scoicilor am reuşit să degajăm o suprafaţă
de circa 4 X 4 m şi am filmat pe peliculă de 35 mm diferite
detalii constructive . Pavajul este executat din lespezi de cal­
car ciopl ite, cu dirr,ensiunile aproximative de 0,6 X 0,6 Jl1
şi 0,03-0,04 m grosime, fixate cu mortar. Acest dig ce apără
latura estică a portului ar avea după informaţiile documen­
tare, încă neveorificate, o lăţime consi derabil ă lO.
Digul se întinde pe circa 1 600 m lungime. Din obser­
vaţiile făcute asupra actualei configuraţii a reliefului sub­
marin, rezultă că bazinul portuar ar fi avut două comunicaţii
cu marea, iar deschiderile sînt orientate aproximativ spre nord
şi spre sud (fig. 5 ) . În partea de sud, digul de larg face un
cot şi se îndreaptă spre ţărm. Între capătul acestui dig şi ţărm
sînt circa 1 5 0 111. Pe această latură după un interv.lI de nu­
mai 50 m ce prezintă o adîncime mai mare, se continuă o
altă proeminenţă ce se întinde pînă la ţărm. Intervalul cu
adîncimea mai mare constituia probabil ieşirea sudică. I nfor­
maţiile furnizate de călătorul turc Evlya Celeb i 1 1 sînt con­
firmate de actuaiele forme de relief ce există sub apă. Este
posibil ca resturile de zi dărie ce se află pe ţărllll sa fie în
legătură cu digul ce închidea latura nordică a bazi nului. N u
poate fi o simplă coincidenţă faptul c ă s e găsesc p e aceeaşi
l inie cu extrem itatea de nord a digului de larg şi sînt orien­
tate spre acesta din urmă. în ceea ce priveşte întinderea por­
tului, trebuie să avem în vedere şi alţi factori.
în momentul de faţă bazinul delimitat de actualul ţărm
şi dig totalizează circa 1 05 ha. Dacă ţ inem seama de posi­
bilităţile tehnologice ale societăţii antice, de volumul lucră­
rilor de îndiguire precum şi de traficul navc\or, o asemenea
suprafaţă portuară ar fi fost imensă pentru stadi ul de dez­
voltare al societăţii de atunci şi, după părere':l, noastră, nici nu
ar fi de domen i u l real ităţii 12. Această constatare a determinat
apariţia unor păreri, conform <căror� eXIj.s� enţa � nei construc:
ţii portuare antice la o asemenea dIstanţa de ţarm era pusa
sub selT. nul Întrebării.
In timpul prospectărilor subm arine din vara an ilor 1 966-
1 968 am descoperi t unele elemente care atribuie portului o
altă Întindere. Acestea dovedesc că şi aici, marea a acoperit
o însemnată suprafaţă din uscat.
La cca 1 50- 200 m distanţă de actualul ţărm, în drep­
tul şcolii satului 2 Mai am intîlnit resturile unei construcţi i
d i n piatră, ale carei ziduri s e află la cca 0 , 5 m Înălţime.
în dreptul casei situată pe str. Kogălniceanu nr. 343 (şo­
seaua principală spre Vama Veche) la circa 1 5 m de mal , se
află sub apă resturi de ziduri şi pavaj. R uinele se întind spre
l arg şi spre sud pînă în dreptul căminului cultural. Asupra
originii lor formulăm două ipoteze :
a) Este probabil ca ele să reprezinte resturile magaziilor
şi construcţiilor portuare cal lat iene.
b) Dacă ţinem seama că se află la o distanţă apreciabilă
de incinta cetăţii, este puţin probabil să fie vorba de un car­
tier extra muros. Cum aceste cartiere erau l ocuite de popu ­
laţia săracă, grosimea zidurilor este în contradicţie c u starea
10 Asupra Iăţim i i digul u,i, i n formaţii la ] . Wawrin (sec. XV) ; "miI/ele
portltlni amic se flă în apă şi se prezintă ca Im zid mare lat de 30-40
a
picioare" . cf. C. Preda, Callatis, 1 9 6 3 , p. 30.
1 1 In anul 1 6 5 t Evlya Cclebi spune despre Mangal ia: " oraşul are şapte
ca/enele şi trei sute de magazii în port şi alte locuri, căci este un cemm
comercial. Portul este mare. Fiind deschis în partea de sud-vest, valurile
sînt foarte pucernice şi va sele pornesc cînd aM încărcat măr/ urile lor.
7n antichitate a fost aici tin port mare cu două ieşiri. Chiar azi se văd
în fundul mării pietrile malului, mari cît munţii" . Cf. R. Seişanu, D o bro ­
gea" gurile Dlmării şi insula Şerpilor, Bucureşti, 1 92 8 , p. 1 56.
1 2 Pentru a ne d� seama ce reprezintă o asemenea supra faţă portua r:i,
este concludentă următoarea comparaţie: poftul Constanţa în stadiul de
dezvoltare dinaintea cel u i de-al doilea război mondial dispunea de 74 ha
suprafaţă a bazinelor, inclusiv avantporml. Con form statisticilor, traficul
în 1 9 1 3 a fost: 1 1 66 vase �ntrate, import 2 1 8 9 5 0 tone - export 1 3 2 3 4 4 0
tone. C f . R . Seişanu, o p , cit. , p. 2 2 2 .

�
I
·----t--D-�
II
[j
11
'-----
o
A doua I;t,hi't! 0''''/0
bOJ7o/âti(f}/}JJ
�b NOtt1'
Blocul l'. f'(}
C?
c !'povo
Fig. 2. Mal7galia, 2 Mai - a) aliniamentele pltlJct1tll�i C 1 unde s-au
găsit amlore din Încărci'iu,lra ep avei B; b) aliniamentele pUllctului C 2 de
unde au lost recu,perate amlore; c) dependenţa dintre C 1 şi C 2. orien­
tarea epavei (?).
materială a acestei populaţii. Nu este excl us să facă parte
dintr-o altă aşezare, neidentificată, ce a fost înghiţită de
mare.
A mai fost semnalată o construCţie cu aspect de dig, din
pietre mari cu formă neregulată, orientată aproape parale! cu
malul şi situată aproximativ la jumătatea distanţei dintre
digul de larg şi ţărm .
Trebuie clarificată şi destinaţia l ucrăril or de zidărie si­
tuate pe ţărm şi continuate sub apă, pe direCţia limitei nor­
dic� ! digului d e larg. Aceste vestigii se află la marginea
. găsite diferite obiecte de uz comun printre care: rîşniţe din
sudica a solarulul M.I'.A., spre satul 2 Mai (fig. 5).
A . H esturi dintr-un zid lat de ci r c a 4,5 m ce îl1a�ntează
spre mare. Ungă ţărm are circa 1 m înălţime. Sînt vizibile
cele două paramente construite din pietre neuniforme. In por­
ţiunea vizibilă, zidăria de umplutură a fost dislocată şi spă­
lată de mare. Par:lmentele prezintă o amenajare recentă : au
fost tencuite în parte cu ci ment şi sînt acoperite cu o îngră­
mădire de p ietre ce provin din vechea lucrare. In anul 1 968
se incărcau de aici pietre pentru a fi folosite la construCţii.
B . Rînd d e pietre ci opl i.�e, dispuse paral el cu malul, la
circa 8 m distanţă.
C. Suprafaţa pe carle se află Î mprăştiate blocuri de piatră
cioplită, în fond paralelipipedică.
Pe schiţa din fig. 5 cu delimitarea portului antic, a fost
consemnată o informaţie deosebi t de importantă : în urma
unor dragări efectuate în anul 1 9 6 8 , in imediata vecinătate
a digului sudic, de construCţie recentă, au fost recuperate
Întimplător două amfore elenistice. Au forma ovoidală, cu
diametrul maxim 0,325 m şi înălţimea de. circa 0,83 m. După
toate probabilităţile aparţin sec. II-I t e. n.13. Î ntrucit au
fost protejate de un strat gros de mîl, S-au păstrat în stare
13 Un tip asemănător la Grand Congloue. Cf. Joan du Plat Taylor,
Grand C011glo1te în "Marine Archaeology" , Londra, 1 965, tipul d, p. 7 1 .
şi fig. 24/III b , p . 72 ; R.P. G u asch, Arqueologia sltbmaril1a en Valencia,
în "Cris, Revista de l a mar " , 98, Barcelona, 1 967, tipul 1 , fig. 2, p. 2 4 .
www.patrimoniu.ro
tJloc lum
I'or
Il/ol" IU'YI
('J
<:' CC/d7Jok .:1/d/urol'o:-
J;v o It"
l:?'i!' 'O t"o. y.
(/;/7 :t�tllo. 'Ono
A
Fig. J. 2 Mai - JlLiniamentele sectoTlt/ni C3 ele "'rlele a", Jose re cu pe ra te
vasele romane de nz Comrt17 (sus); aliniamentele epavei A (jos)
foarte bună. Aceste două amfore se află la Muzeul
marinei române din Constanţa. Deoarece în momentu l desco ·
peririi amforele se aflau una lîngă al ta, este foarte probabil
că În acest loc se află o epavă. Găsirea şi cercetarea ei ar
putea furniza informaţii deosebit de importante asupra co­
merţu'ui exercitat de vechea colonie pom ică.
Cu ocazia cercetărilor a fost scos la suprafaţă un bogat
material, de o mare diversitate. Cea mai mare pondere revine
fragmentelor de amfore ele provenienţe şi din perioade dife­
rite (fig . 6 ) . în afară de citeva amfore întregi, au mai fost
piatră, vase pentru gătit, obiecte turceşti din cupru, precum şi
diferite tipuri de ancore. Cea mai mare parte din ele e află
la Muzeul marinei din Constanţa.
Amfore. S-au găsit trei tipuri de amfore Întregi, ce pro­
vin din diferite centre de prodUCţie. Au fOI1me diferite şi nu
prezintă inscripţii sau simboluri (fig. 7).
Tipul 1 . I' o rnu c a ra cte ri stic ă , di m ensi u n i l e şi aspectul
pastei par să indice un tip mijlociu de amforă thasiană (fig
7 stinga). Are capacitatea de circa 13 litri. Gîtul are forma
cilindrică, iar corpul se lărgeşte brusc pînă atinge diametrul
de 0,325 m. In partea inferioară se subţiază pentru a torma
un con cu vîrful in jos şi se termi nă cu un picior ce are
diametrul de 0,04 2 m. Torţi1e au lungimea de 0,21 m, sec­
ţiunea ovală şi coboară păstrînd aceeaşi distanţă de corp.
Argila folosită este de culoare roşu-cărămiziu, cu particule
fine de culoare inchisă. Structura poroasă. Suprafaţa exte­
rioară acoperită cu un strat de cul oare gri-cenuşiu.
Tipul 2. Ca formă est e foarte asemănătoare a m forelor
exportate de cetatea Sinope14. Are capacitatea de 1 7,5: litri.
Amfora găsită la Mangali a are forma ovală, cu diametrul
maxim de 0,32 m ( fig. 7 mijloc), gîtul este scurt, cii in dric.
Partea de jos se subţiază pînă ajunge la diametrul de 0,047 m,
14 In depozitul şantierului Istria s e află o <1m[ora Întreagă, ştampilată,
capacitate 1 7,5 l,itri, ce provine din Sinope, cf. V . Canarache, Importul
am/orelor ştampilate la Istria, Bucureşti, 1 957, p. 3 7 4 .
33

Fig. 4. Drtaliu cle Îl7lbillaJ't' a clalelor din calcar cu care este paval digul.
for1Tl�nd O curbă ·c u' cOllvexitatea spre exterior. Apoi, după ce
formează o gîtui re, �e lărgeşte brusc pînă la diametrul de
0,068 m. Torţ ile sînt scurte: circa 0, 1 8 m, ovale în secţiune
şi se apropie de corp spre partea inferioară. Pasta folosită,
de culoare cărăIT. izie, �, re granulaţia mare şi structura neuni­
formă. La exterior este acoperită cu un strat de culoare cenu­
şiu Închis.
Tipul 3 Această amforă 15 găsită de noi În stare t rag­
mentară se caracterizează prin proeminenţa piciorului, gîtul
eilindric, toarte l ungi, silueta suplă şi pereţi i subţiri (fig . 7
dreapta) . Suprafaţa exterioară este netedă şi îngrijit l ucrată.
Argil a folosită se distinge yrintr-o fineţe şi om genitate deo­
sebită. După ardere a căpatat o structură compactă şi culoa­
rea roz specific rhodiană. Acest procedeu tehnologic este des­
tul de extins atît în spaţiu cît şi în timp 16. în ceea ce pri­
veşte capacitatea, amfora găsită la Mangalia are circa 20
l itri 17.
15 imilară cclor gasllc în 1 9 1 3 l a MariţÎn (URS ). M. Ebert consi­
deră că ap a r ţ i n sec. IV. Î.e.n. In anul 1 955 au fost descoperite întîmplă­
tor, lîngă atul Jurilovca numeroase amfore de acest tip. Se aflau dispuse
Jn juru l unui mormînt tumular. Amfore identice şi la Istria, ef. V. Cana­
rache, op. cit., p. 356-357, 379-380.
1 6 După Marcelle Lambrino, este foarte probabil că În a f a r ă de
Rhodos să [.i existat mai multe centre care posedau această tehnologie.
�
Se pare ca suprafaţa de producere a ceramicei zise rhodicne este mai
Întinsă şi cuprinde în special regiunea Miletului. CE. Marcelle Lambrino,
Les vases archa/qlll:s ci' H ist ria, Bucureşli, 1938, p. 28.
17 f. V. Canarache, op. Cii., p. 375.
Fig. 5. Mangalia. 2 Mai Schiţa siWaţiei şi amplasarea p o r tu L u i alltic.
1
N 1 8 Vase de acest tip cunoscute sub denumirea de mortaria, se Întîl­
,folul
2 1./e/
/) Itl/ ?II} <N " 'II
, t , •
34
www.patrimoniu.ro
Vase de uz comun. In seotorul C3, local izat pnn al ini,a­
mentele elin fig. 3 , au fost găsite laolaltă mai multe vase
de epocă romană timp urie, din ceramică cOIT.ună: un vas
pentru gătit, două talere şi un vas de formă tronconică.
Vasul pentru gătit. Are forma exter i oară Întrucîtva ase­
�ănă toare unui lighean, însă cu pereţii foarte groşi 18. Are
diametrui de 0,47 m, Înălţimea 0, 1 4 1111, iar Într-o parte este
prevăzut cu o ieşitură şi un şanţ pentru scurgerea l ichidului
(fig. 1 3) . Ceramica de culoare gălbui-roşcată, prezintă o struc­
tură poroasă şi suprafeţele exterioare grosolan netezite. Ar­
gila folosită este neomogenă, cu granulaţie mare şi bogată
în particule de mică. Pe faţa interioară a peretelui au fost
Încastrate pietri cele mărunte cu diametrul pînă la 2 mm.
Vasul este bine conservat şi în stare Întreagă. Nu prezintă
ştampilă.
Talerele. Sîni! de aceeaşi factu ră, Însă au d � m_ensiu n i u ş o r ,
di ferite (fig. 1 3) . Pasta prezintă o structură compactă de cu­
loare roşu cărămiziu, cu incluziuni puncti forme de culoare
neagră. Material ul folosit face parte din grupa argilelor gri,
cu un conţinut mare de mică. Dimensiunile primul ui sînt : dia­
metrul 0,39 m iar înălţimea 0,072 m.
Spre deosebire de talerul din fig. 1 3 care se prezintă
Într-o stare relativ bună, cel de al doi l ea are marginea dete­
riorată pe toată lungimea. Dimensiuni le lui sînt ceva mai
mici, diametrul 0,38 111 şi Înălţimea 0,06 m.
Vasul de formă tronconică. Este În stare fragmentară
(fig. 1 3 ) . Ceramica este omogenă, compactă, de culoare roşu
cărămiziu. Are forma unei farfurii puternic adîncită, cu
diametrul de 0,44 m şi înălţimea 0,1 3 5 m. Spre i nterior pre­
zintă o nervură ce delimitează un brîu lat de 0,056 m, or­
nat cu un mănunchi de incizii sinusoidale.
Din bazinul portului antic, au mai fost recuperate nume­
roase rîşniţe pentru cereale (fig. 1 1 , 1 2) .
Epave
1 . Epava "A ce a fost descoperită în septembrie 1 96 7 în
faţa satului 2 Mai. Se află la circa 200 de ţărm în drep­
m
tul capătului satului dinspre Mangalia. Poziţia ei este deter­
minată de alin.iamentele din fig. 3. Epava este aşezată pe
un banc de nisip la circa 6 m adîncime şi este orientată pe
direcţia SE-NV. S-a păstrat într-o stare relativ bună nu­
mai Qhila cu partea inferioară a carenei. Are lungimea de
1 5 m, lăţimea de 4 m şi este construită în totalitate din
lemn. Imbinările sînt făcute cu cuie tot din lemn. Partea de
jos a carenei are o formă plată, asemănătoare epavei TIT AN
din Mediterană 19. Deşi nu este acoperită cu un strat de
depuneri, este bine conservată.
Se ştie că lemnul corăbiilor scufundate, În contact per­
manent cu elementele organice din apa sărată, este atacat
de diverşi agenţi chimici şi de micro organisme dintre care
cei mai înverşunaţi sînt "cariile de marece20. în Marea Nea­
gră se constată apariţia unei singure specii din aceste vie­
ţuitoare - Teredeo N avalis - în cantităţi varia�i1e.
Deasupra epavei "Ace nu s-a găsit vreun element care să
fi făcut parte cu certitudine din Încărcătura vasul ui, pentru
a ajuta la datare, Însă săpături sistematice în imediata veci­
nătate ar putea oferi eventuale informaţii asupra epavei.
nesc adesea în inventarul cer amic al lagărelor militare din straturile sec.
I I-III e.n. In unele cazuri prezintă ştampile În apropierea ciocului de
scurgere. Exemplare Întregi cu dimensiuni aprop iate la Muzeul Olteniei,
Craiova şi Muzcul Brukenthal, Sibiu. Cf. V. Culică, Ştamp ile pe mortaria
găsite în sud-vestul D obrogei, .. SCIV", nr. 2, 22. 1 97 1 , p. 33 1 -336. Pen­
tru vase asemanătoare În stare fragmen.tara, Cf. N. Lamboglia, Rilevi e
riwp eri all'isola Gallinaria, în .. Ani del I I Congresso Internazionale di
Arch eologia Sonomarina - Albenga 1958", Bordighera, 1 96 1 , p. 1 39;
M. O. Prac, Arqueologia sltbmarina en la Costa Brava, Ibidem, p. 238,
precum şi ep ava Titan. Cf. Ph. TaiUiez, Travaux cle Nte 1958, Sltr l epave
'
du Titan , Ibidem, p. 1 90.
19 Descoperită �n 1948 În faţa farului Titan de pe insula Levant, la
circa 27 mile de Toulon. Cf. Ph. Tailliez, op. cit p. 1 75-198; F. Benoît,
.,
Epave du Titan, "Gallia", XIV, 1 956, p. 29, fig . 1, 1 1- 1 3 şi XVI 1958;
Joan du Plat Taylor, Marine Archaeology, Londra, 1 965, p. 76-93. Des­
pre epava A de la 2 Mai, Cf. V. Cosma, A + B, Antike Wracks an der
rum'dnischen Schwarzmeerkiiste, în "Poseidon", 1 1 , Berlin Est, 1 970,
p. 5 12-5 1 8 ; Idem, Arheologie sl�bmarină, În .. Almanahul ştiinţa şi tehnica
pc anul 1 97 1 " , p. 2 1 5- 2 1 8 .
20 Fac parte din u Teredinide" (Moluştc Lamellibrancbiate) cu largă
ră�p Î � d ire geog�afică şi o �are varie �ate de sp ecii. Uneori sÎ!!! numite
"Garu. de mare , sau "VIermI. de mare , . Cf. Lucm Pope sc u Cam de mare
(Terecliniclae), Bul . Inst. de Cercetăr·i Piscicole", nr. 4 , Bucureşti, 1 956,
..
p. 69-76.
a b

d e r

h
9

Fig. 6. Ma1/getlia, 2 Mai - GÎt1tri de am/ore greceşti şi romane.

www.patrimoniu.ro
Fig. 7. Am/ore din rada porwlui Ma/l.galia.

Pentru a ne forma o părere asupra d imensiunilor şi tipului

de navă din care a făcut parte, dispunem de puţine ele­ Jo;PAVA
D i rnensiuni
lungime lăţime l ' c r i onda I ne;'\ re I
ţ tura
mente. în acest scop trebuie să l uăm în considerare unele metri

constatări unanim acceptate de cercetători, care se referă

la raporturile ce existau între dimensiunile principale ale Sulci (Sardin ia)
unui vas, în condiţiile impuse de navigaţia eli n această 23 7
Mahdia 30 la I î. n. circa 250 1l1arnlură
vreme. O mare preocupare pentru constructorii din anti­ c. lonc

chitate o constituia şi simetria21. In general, pentru na vele şi bronz

de comerţ de tonaj mediu se admjt următoarele raporturi: Sl. Tropez 5.5 1 ,6 1 1 Î. c. n. circa 200 tOne marmură
lungimea chil ei reprezintă .circa 3/4 din l ungimea totală a Albcnga 30 g 1 Î. e. n . 3 000 a m fo re (ci rca 1 35
navei, iar raportul dintre lungimea corăbiei şi lăţime are tone)
valori cuprin e între 3 ş i 422 .
Spargi 30,5 1 1 î . c. n . 3 000 a m forc şi 1 5 0 lonc
Deci fără a greşi prea mult, putem considera că epava
" A " ar fi avut iniţial circa 2 1 m l ungime şi 6 m lăţi me. În c:l r dh u r a

întrucît este pri ma epavă antică descoperită pe l itoralul ro­ Cap Drammonl " AU 22 9 T Î. e. n . 2 000-3 000 am rare
mânesc, nu poate fi vorba de o experienţă proprie în ace st T i l an ( LeVanl) 25 8 I î. c. n . pesle 1 00 tOne

domeniu. Pentru o apreciere realistă, să o comparăm cu (ch i l i a 1 7)

cîteva epave mai cunoscute din Meeli terană, conţinute în G rand Conglolle 3 000 amfore şi 1 1 0 lone

I
23 7 I I Î. c. n .
tabelul alăturat: vese lă

2 1 V i l ruviu pomeneşte de o simetrie a corăb i i l o r : "pentru corăbii, di­ 2 Mai " AU 2 1 ( c hi l a

mensiunile se stabilesc după illtervalul lomrilor de fixare a inelelor ce 1 5) 6
(in lopeţile " . Cf. Virruvius. De architectllra, op. cit., cartea I-a, l I l /3 , p. 4 3 .

Fig. 8 . Şt ampila CIt IIltmele prodltc,itorttlui de pe toarta unei am/ore Fig. 9. Am/oră CIt reprezentare de sLrugttre.
rhodiene.

36

www.patrimoniu.ro
 Fentru justi ficarea unor comparaţii şi ipoteze pe care
Înrem nevoiţi să le admitem, punctul de plecare îl consti­
tuie capacitatea de încărcare'23, sau tonaj ul navelor din anti­
chitate24 . N UITeroase surse antice pomenesc de capacitatea
de încărcare a navelor2s . I nformaţia cea mai preţioasă pro··
vine di n Thasos. Es te vorba de o inscripţie din sec . I I I i.e.n.,
care conţine un decret emis de paza portului 26. Prin acesta
�e in terzice de a fi trase pe uscat vase de tonaj lT. ic, cu
scopul de a evita aglomerarea ţărmului. N umai vasele de
con·.erţ mai mari de 3 000-5 000 de talanţi 27 puteau fi
trase pe uscat Într-o zona delimitată de două turnuri .
In general am fora sau talantul erau folosite în epoca
elenistică şi romana ca uni taţi de măsură pentru evaluarea
capacităţii de încărcare a unei nave. Este foarte probabil
ca eval uarea capacitaţii de Încărcare ţinea seama de num�­
rul real de unităţi ponderale reprezentate numai de greu­
tatea conţinutului amforei de 26 litri din sistemul rhodian.
Elementul determinant era deci greutatea conţinutului am­
fore�or. Conţinutul fiind si mbolizat prin vin, care era marfa
cea mai obişnuită, încărcatura navelor de 3 000 şi 5 000 de
talanţi pomenită de inscripţia din 1'hasos, este echivalentă
cu greutatea lichidului conţinut de 3 000-5 000 de amfore
rhodiene de 26 l itri. Această greutate reprezinta 78 respec­
bal ajului (aprox . 1 0 kg greutatea medie a ar� f'O re} r � o �ien � �
tiv 1 30 tone lichid. Dacă ţinem seama şi de greutatea am­
reprezintă înca .,0-50 tone . Greutatea totala a lncarcatufll
este deci 1 08- 1 80 tone. Dupa unele estimari28, la aceasta
încărcătura corespunde un deplasament maxim29 de 200-
280 tone metrice, sau 80- 1 1 0 tone registru3o, con form ma­
suratori l or noastre uzuale.
22 G. Ucel l i, La nave ,Ii Nemi, R ma, 1 950, p. 3 7 2 ; Joan du Plat
Taylor, o p . cit., p. 30.
23 Capacitatea de încărcare este greutatea maximă a încărcăturii pe
care o poate l ua nava, fără a depăşi pescaju l m axim.
24 Cf. F. B c no Î t , A rchitecwre navale et tonnage des navires a t'epoqlte
hellen.istiqlte et ro maine , În "Ani del II Congresso . . . ", p. 347-357.
25 Cel mai vechi text cunoscut ; Tucidide, Is to ria războiultli din Pelo­
ponez, spun e : " A t :enienii aveati armată o navă de război de mărime uriaşe
prevăZII t ă tllrlu�ri de lemn şi parapete de apărare, capacttate de
CII
transport de circa 10 000 de am /o re " (Hist., VII, 25) .
CII o
26 M. Launey, l11Scriptions de Thasos, "B.C.H." , 57, Pa.ris, 1 933, p. 395.
27 V a lo a re a talanmlui oscila după epocă, 36,666 kl( la Ate n a în tem­
plul l u i Sol o n şi 26,200 kg în sistemul attic sau euboic. Acesta din urmă
reprczinrtă şi conţinutul amforei rhodiene din sec. I I I-II î.e.n., măsură
foarte apropiată de quadrantalul roman din epoca republicană, adică
26,1 96 l itri fixat prin "les Sil i a " , . P. Cl oche, Les classes, les mhiers,
le trafic, Paris, 193 1 , p. 76.
28 G. Ucelli, op. cit., Note di arhitetwra nav ale ro mana, p. 3 7 4 .
2 9 Deplasament maxim este volumul d e apă dezlocui t de navă c u
Încărcătură , prov,i zii şi echipaj, sau volumul navei de sub l in ia de plutirc.
30 Tona registru es'tc o un itate de măsură a vol umulu i, privind capa­
citatea de încărcarc; la 1 68 1 , Colbert a reglementat unitatea de volum de
42 picioare cubice, adică l ,44 mctri cubi pentru o tonă de Încărcătură
reală. In 1 85 4 a fost Înlocuită cu u n i tatea Moorsom de 1 00 pic-ioare
cubice, adică 2,83 1 6 motri cubi.
Fig. 10. Am/oră CII teprezentare de /nmze.
37
www.patrimoniu.ro
J n epoca romana, da'1:o ri tă expans,i unii comerţul ui cu vin
din sudul Italiei, deplasamentul vaselor de COIT. erţ a crescut.
Din anul 2 1 8 , s-a interzis prin lege senatorilor a armeze
nave mai mari de 3 000 de amfore pentru transportul re col­
tei31. Astfel, navele cu capaci tatea de încărcare de 3 000 de
am fore au fost considerate etalon şi au fost folosite ca nave
de comerţ pentru distanţe lungi ( " naves onerariae" )32. LLul­
gimea navelor "onerariae" era de circa 2 1 -2 5 m . Din
această categorie fac parte şi epavele de la Sulci, Grand
Conglou :, precum şi epava "A" de la 2 Mai . Din tabel ul
ce conţine date privind cîteva din epavele din Mediterană,
se constată ca epava "A" are dimensiuni foarte aprop iale
de cea de 1 a Grand Congloue. Deoarece aceasta din urma a
fost Îndelung cercetata şi -au obţinut unele concluzi i33, o
putem lua ca bază de comparaţie pentru nava A, în ceea ce
pri veşte capacitatea de încarcare.
2. Epava "B" a fost descoperită de noi în augu t 1 967,
în faţa satului 2 Mai. Se afla la circa 400 m de intrarea în
portul turistic Mangalia. Spre deosebire de epava descrisa
anterior, Lare este lipsita de încarcatura, epava " B " acope­
rita complet de depuneri, a fost identificata tocmai prin
încarcătura pe care o transporta. Descoperirea ei s-a făcut
în urmatoarele hnprejurari : la circa 8 m adîncime, pe o
suprafaţă restrînsă, presarata cu numeroase fragmente de cera­
mica se zareau cîteva amfore îngropate în nisip. Dispuse
în poziţii diferite însă grupate cîte 3-4 la un l oc, era foarte
concl udent că provin din Încarcatura unei epave. în urma
cercetarilor, continuate şi în anul 1 968, au fost scoase la
suprafaţa circa 2 5 amfore întregi, numeroase fragmente, pre­
cum şi cîteva bucaţi de lemn. Punctul din care au fost recu­
perate cea mai mare parte din amfore se afla la intersecţia
aliniamentelor din fig. 2. Restul de amfore de a,c elaşi tip
şi provenienţă cu primele, au fost gasite în punctul C2. Punc­
lele C1 ş,i C2 sînt ,f oarte apropiate şi este posibil ca Cl şi
C2 să indice încărcături plasate la prova şi la pupa navei34.
în aceasta situaţie, dreapta C1 -C2 reprezinta orientarea
na vei . Nu este exclusa probabili tatea ca doua corăbii sosite
din acelaşi centru de producţie să se fi scufundat foarte
aproape una de alta în aceeaşi împrejurare. Fiind vorba de
o tripla coincidenţa, aceasta ipoteza pare mai îndoielnica .
Amforele recuperate provi n dintr-un centru grecesc de
producţie. Cea mai mare parte din ele sînt de acelaşi tip, cu
di mensiuni mici şi au o forma armonioasa. Au Înălţimea
3 1 "Ne qllis senator maritima m navem, quae plllS qllam, J 000 am phora ­
mm esset haberete". (Tit. Liv., XXI, 63) .
32 P l i n i u atribuie construCţia acestui tip de navă l u i Hippus din Tyr.
( Pl in., Nat. J-list., VII, 57). Tonajul redus pentru navele de comerţ pre­
zenta mul tc avantaje: se manevrau uşor cu vîslele de către un ech ip aj
redus, iar pescaju l mic le permi,tea să navigheze foarte aproape de ţărm.
Armatorii aveau tOt interesul să-şi împartă marfa În mai mul te corăbii
pentru a m icşora p a gubele cauzate de naufragii şi piraţi.
33 C L F. BcnoÎt, L'epave du Grand Conglolte " MarseiUe, Paris, 1 96 1 :
Joan d u Plat Taylor, op. cit., p. 66-76.
34 In fig. 3 sînt reprezentate direCţiile de deplasare pentru a ajunge
din punctul Cl în C2.
Fig. 1 / , 12. Rîşn.iţe pentm cereall'.
 Fig. 13. Vase romal7e do: ItZ comul7 de la 2 Mai.
de circa 0,71 m şi diametrul max�m de 0,248 m. Torţi1e
şi gîtul sînt alwlgite. rn partea de jos se subţiază brusc,
pentru a se termina cu un vîrf ascuţit şi prelung. Deşi au
aceeaşi capacitate, uşoarele variaţii ale dimensiunilor cu circa
50/0 sînt inerente tehnologiei manuale de execuţie. Gîtul tur­
tit, buza mai mult sau mai puţin evazată, vari aţia lungimii
piciorul ui, torţi1e mai mult sau mai puţin depărtate de corp,
se datoresc aceleiaşi cauze. O parte din amfore prezintă pe
gh ştampile englifice cu diferite reprezentări de fructe şi
frunze. Cel mai des întîlnit este ciorchinele de strugure,
reprezentat în mod diferit atît ca formă dt şi ca număr
de boabe. înălţimea strugurelui este de 0,03-0,04 m, iar dia­
metrul boabelor Între 3 şi 4 mm (fig. 9).
Aproape toate amforele prezintă în locul î n care capă­
tul de jos al toryilor se îmbină cu pîntecele dte o adîncitură
pe care olarul a făcut-o prin apăsarea pastei crude cu dege­
tul. Am forele prezentate au capacitatea de 6,5 litri, adică
1 /4 din unitatea de măsură de 26,2 l itri folosită în sec. !lI­
n 1. e. n . în Rhodos, Attica şi Eubeea. Acest fapt denotă că
provin dintr-un centru insular al Mării Egee. Structura şi
compoziţia ceramicii prezintă caracteristicile celei fol osite de
Thasos. In momentul de faţă piesele se află la Muzeul mari­
nei romane din onstanţa, cu excepţia a două exemplare ce
fac parte din coleCţia ing. V. Cosma.
Alături de tipul prezentat s-au găsit mai multe fragmente
de amfore rhodiene, în special partea superioară a gîtului cu
torţile. Pe ambele torţi prezintă ştampile dreptunghiulare în­
guste (circa 3 7 X 1 7 mm) cu literele în relief şi texte di ferite.
în general , una din ştampile conţine numele întreg al preo­
tului eponim precedat de propoziţia E Il 1 şi urmat de numele
unei luni a anul ui. Numele preotului este dispus pe două
rinduri, în unele cazuri pe un singur rînd. Cealaltă ştampilă
conţine un singur nume, fără simbol şi fără prepoziţie, nu­
mele producătorului. Unul din fragmente, prezintă numai o
singură ştampilă lizibilă. In cripţia conţine numele pr ducă­
torului AP[ I � T ]APXO Y încadrat de două stele drept sim­
bo135. Una din ele conţine numele producăt.oml ui NIKA-
35 Variante vezi V . Canarache, op. cit., p. 257, nr. 6 1 5 ; M. Gramato­
pol şi Gh. Poenaru Bordea, Am/ore itampilau din Tomis, nSC1V", 1,
1 968, p . 5 8 , ştampila nr. 63 II 4 1 .1 17. Textul este �ncadrat d e 5 stele.
38
www.patrimoniu.ro
rIilO2.: fără sămbop6 (f,ig. 8 ) . Cealaltă conţine un tex't pe trei
rînduri, şters aproape complet. Primele două rînduri
au conţinut numele preotului epon im, Iar ultimul
conţine parţial lizibil numele lunii iulie Y A I [ INTIO� ] .
După o datare aproximativă, aparţin sec. I I I - I I î. e. n .
Numele magistratului a r f i condus la o datare mai exactă.
lîngă amfore s-au găsit dteva ţigle întregi, precum şi
unele fragmente. Prezenţa l or ridică o justificată Întrebare :
numărul lor prea mic pentru a indica o încărcătură, totuşi
prea mare pentru o provenienţă îndmplătoare.
în anul 1 958, cu ocazia cercetării epavei TITAN a fost
descoperită o ţiglă mare plată cu dimensiunile aprox. de
0,6 X 0,44 m37. Ţigle asemănătoare s-au găsit şi la epavele
Mahdia, Antheor, Albenga şi Congloue38• Cercetătorii acestor
epave au emis ipoteza că au făcut parte din acoperişul
cabinei de comandă al corăbiilor39. Unii arheologi localizează
acest acoperiş la pupa tribord. Ţiglele găsite lîngă epava " B "
din 2 Mai au dimensiilllile 0,65 X 0,42 m, deci foarte apro­
piate de ale acelora care provin din epavele Mediteranei .
Este cert că aveau aceeaşi întrebuinţare. Una di ntre ele, pre­
zintă o mărturie foarte preţioasă : un olţ a fost cioplit la
45 de grade, probabil pentru o îmbinare, sau pentru a per­
mite unui e lement să străbată acoperişul. Pe partea interioară
a ţiglei,inclusiv pe spărtură, a fost aplicat un strat de vopsea
roşu grena. Probabil vopsire a s-a făcut după îmbinarea aco­
perişului. S-au mai găsit şi dteva bucăţi de j gheab, care fă­
ceau parte din acelaşi acoperiş. Dacă ţinem seama că uneori
călătoria dura 2-3 săptămîni este foarte normal ca echipa­
jul să colecteze apa de p'l oaie pentru băut şi scopuri mena­
jere.
Cercetarea sistematică şi compl etă a celor două epave din
vecinătatea Mangal i ei, ar putea furniza informaţii deoseb i t de
valoroase asupra comerţului exercitat ele oraşul Callatis.
36 Acelaşi producător, cf. V. Canarache, op. cit., p. 264, nr. 642;
M. Gramatopol şi Gh. Poenaru, op. cit., p. 59, nr. 7 1 II 40.91 0 şi 72.
3 7 Ph. TaiJliez, Travallx d e ['!!te 1958 Slt r !'epave dl� Titan, În nAtti
del II Congresso . . . ", Bordighera, 196 1 , p. 1 9 1 .
38 Joan d u Plat Taylor, op. cit., f,ig. 30, p. 83.
39 N . Lomboglia, La nave romal7a di Albenga, În nR ivista d i studi
Liguri". XVIII, Bordighera, 1952, p. 8.
 UN SIGILIU PUŢIN CUNOSCUT AL VEL-LOGOFĂTULUI A NDRONACHI DONICI
Dan Cernovodeanu
în istoria vechiului drept românesc scris, aportul deosebit
de insemnat al lui Andronachi Donici, autor al reputatului
Manual juridic apărut la Iaşi în 1 8 1 4 - colecţie cuprin­
zătoare de legi care a servit ca îndreptar întregii jurisdicţii a
Moldovei veacului al XIX-lea - este unanim recunoscut.
Cariera de dregător a acestui descendent al uneia dintre
vechile familii boiereşti moldovene constituie de asemenea
un fapt îndeobşte cunoscut 1 ; tot astfel şi genealogia neamului
Doniceştilor, datorită documentelor existente cît şi studiilor
de specialitate intreprinse in acest scop (publicate2 sau nu3),
este astăzi pe deplin stabilită. Mai puţine investigaţii s-au
făcut în dOlT.eniul sfragisticii, privitor la unele mărturii de
atare fel - de tip heraldic sau doar emblematic - apar­
ţinînd atit lui Andronachi Donici,cît şi altor membri ai in­
tinsei sale familii .
Printre asemenea vestigii sigilare menţionăm şi interesan­
tul exemplar aflat în colecţia Cabinetului numismatic al Bi­
bliotecii Academiei R .s.R., intrat in patrimoniul numitei in­
stituţii încă din 1 9 1 64, dar trimis la finele aceluiaşi an la
Moscova cu prilejul evacu�rii în Rusi� va . cole�ţiilor . A: ade:
miei Române spre a fi fente de calamltaţIle pnmulUl razbOI
mondial. Odată cu reîntoarcerea acestor colecţi,i în 1956,
sigiliul pe care il vom analiza şi-a reluat locul printre piesele
de valoare ale cabinetului amintit, fiind pus la indemina
<:ercetătorilor dornici să-I studieze5.
Este vorba de un insemn sigilar ce a aparţinut legifera­
torului Andronachi Donici (şi nu vreunuia dintre cei doi
nepOţi omonimi ai săi6), în semn care, deşi nedatat, judecînd
după factura şi după elementele ce-l compun, . presupu�em
că a constituit unul dintre sigiliile pe care numItul dregator
l-a folosit către sfîrşitul vieţii sale şi anume ulterior consa­
crării sale ca mare jurist al Moldovei, in perioada ridicării
1 V ez i În acest sens Sever Zona: Date nouă cu privire la Andronachi
Donici, În "Arhiva" ( I ;şi), XXVI . ( 1 9 1 5 ) , nr, 1 , .2 ,. 3 (,i anu.arie-martie) �
p. 34-44; Andrei Rădulescu: Dm -Z:laţa ŞI acttV.tt � t:� LUI Andronachl
Donici, J 3 uc . , 1 906, 24 p. (extrase d1l1 "Rev. J ur � dlca , 1 � 06, nr. 1 0) ,
idem, Doi pravilişti români, Logofăml l'!est o.r �:a�ovesCli ŞI .Andronac?(
Do r/i ci , Craiova., Ramuri, 1 923, 52 p. (B lbl. J undlca nr. 1 4) ! 1dem , )uns­
tltl Andronachi Donici, în nAnal. Acad. Rom., Mem. Sect. ISt., Sena III,
Tom. XI", p . 205-24 5 (Extras, Buc. 1 930, 4 2 p.); N. I ? rg a, Nou de.spr(
,
Andronachi Donici şi nepotlll Săli, al dotl(a Andronachl, 111 "Rev. Isto­
rică " , X I X ( 1 933), nr. 7-9, p. 209-224 ; Cons � . N. !? mesc � , . p'ocumen u
şi scrisori d in familia basarabeană Andronachl Domcl, Ch lş1l1 au, . 1 928 :
57 p.; Const. Georgescu -Vrancea, O wtă de ani de la moartea pravtllstuiul
Andronachi Donici, Chişinău, 1 930, 20 p. etc.
2 Relativ la studiile genealogice publicate (s<1:u lucră �i posedÎ n� ref�­
.
rinţe de acest gen), cît şi pentru documentele pnv1l1d famllta Domei, �ezl:
.
Octav George Lecca, Familiile boiereşti român(. Seria 1. GenealogIa a
100 de case din Ţc<ra Româ/Jească şi Moldova, Euc ., 1 9 1 1 , tab. 32;
Gh. Bezv,i coni: Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Vo I 1-11, . pămîntesc pe care se sprijină laba dextră a leuluI.. Pe terasa
Buc., 1 940- 1 943, 345 p. (1), 3 2 0 p. (II) ; în pr,imul tom, v. p 32,
207-209 şi 2 1 1-24 2 ; În al doilea, v. p . 33-34 şi 1 06-107: (An :e�l�r,
acolaşi autor mai publ icase două documente desp1: e And�· ? nachl Don-I C I 11:
.
revista "Din trecutul nostru " , V I I , 1 939, 'Ianuar,le-apr �l �e, p. �6 -:--27 ŞI
mai-iunie, p. 33). Privitor l a documente despre famlha Dom � l ,� vezI :
Uricarul IV XVI ' XXI I ; Hurmuzak i : Documente . . . , X; Gh. Ghlbanescu,
Surete ş i iz�oade, IX, X ; N. Iorga, Studii şi docummte, II, VI, XIX,
XXI 'Antonovici, Dowmente blrIăde/Je, 1 etc. etc . erau foarte la modă (importate, fireşte, din OCCIdentul eu­
3 V. fişierele genealogice privind famiJ,iile boiereşti moldovene alcatulte
v .
de către ing. Ferdinand Bartsch, Vasile Panopol, Ştefan Cernovodeanu,
Mihai D. Sturdza şi Emanuel Bogdan .
4 Sigiliul a fost achiziţio? at În a�e/ an la Ia} i de c�tre seg: et�tlll pro­
fesor Const. Moisil de la anttcarul Ehas Şaraga, 111 pose.sla carm a 11 vazuse
v 7 Insemn foloyit nu numai de posesorul său, dar mai tlfZIU, şi de
şi-l descrisese sumar, În 1 9 1 5 , Sever Zona (Ş.Z. op. Cit., p. 4 4). _ .
5 Mulţumim pe această cale tov. Octavian Ihescu pentru bunavo.m ţa
de a ne oferi posibilitatea să studiem şi să publicăm rezulta.tul constată­
rilor noastre asupra respeNivului s,i giliu.
6 Anume: Andronachi Donici (cca. 1 800- 1 856), comis 1 823-1837,
ispravnic de F ă lciu 1 83 8 - 1 8 4 1 , spătar 1 841 - 1 844, poste/nic 1 849- 1 854,
fiul lui Enache Donici, ( fratele mai mare a l juristului) şi a l Ruxandrei
Cerkez cît şi Andronachi Donici ( 1 8 1 1 - 1 8 83), logofăt 1 8 4 1 , postelnic
1844, căsătorit cu Aristia Cantacuzino, fiul lui Dumitru Don,ici (fratele
mai mic al legiferatorului) şi al Ilenei Lambrino (cf. arborelui genealogic
al famiEei Donici, în mss., a1cămit În 1 950 de Ştefan Cernovodeanu şi
aflat În prezent În posesia autorului). Afirmăm că aceşti doi nepOţi, pur­
tînd un prenume similar, n-au putut fi posesorii sigiliului analizat, deoarece
pe de o parte aspectul respectivul.ui Însemn este specific celui de al doilea
deceniu al veacului al X I X-lea, iar pe de alta, elementele gravate consti­
tuie simboluri legate de activitatea şi de preocupările omului de Înaltă
c ultură care a fost juristul Andronachi Donici.
www.patrimoniu.ro
la cele mai înalte trepte ale ierarhiei boiereşti a respectivului
principat.
Anterior, Andronachi Donici mal folosise un sigiliu oval,
datat 1 808, fără alte elemente componente dedt cele două
iniţiale ale numelui său şi anume literde A ş i D înlănţuite7;
simplitatea acestui in semn poate fi explicată atit prin mode­
stia care a caracterizat intotdeauna pe marele legiuitor, cît
şi pe de altă parte, prin destinaţia hărăzită respectivului
obiect, ce reprezenta un sigiliu mic, folosit pe acte cu caracter
privat şi nu pe documente oficiale de stat.
Insemnul, aflat in colecţia Cabinetului numismatic al Aca­
demiei R .S.R.B, de care ne vom ocupa în rindurile ce urmează,
are un format oval ( D = 2,90 X d = 2,60) şi este alcătuit dintr-o
piatră de carniol de nuanţă liliachie lăptoasă, cu striaţii uşor
albăstrui9, prinsă într-o montură de pafta de argint, repre­
zentînd catarama acesteia 1 0 . Gravat in adîncime (pentru
ceară), sigiliul lui Andronachi Donici nu aparţine tipului
heraldic, ci acelui emblematic; deşi familia poseda la acea
epocă o stemă nobiliară (care după unele izvoare ar fi fost
recunoscută in Polonia post 1 673 unor membri din neamul
Doniceştilor pribegi în numita ţară) 11, e de presupus că atît
modestia, dar mai ales ideile democratice ce au insufleţit pe
Andronachi Donici (să nu uităm că l a un moment dat el a
fost socotit drept "primul cărvunar al Moldovei"), l-au de­
terminat pe acest cărturar moldovean cu vederi inaintate,
să renunţe la arborarea armelor sale de familie, adoptînd alte
însemne fără nici o contigenţă cu stema sa de neam. Astfel
sigiliul ce analizăm poartă gravat in centrul său o stelă cu
aspect de postament ce conţine inscripţia pe trei rinduri
suprapuse şi in caractere cirilice a numelui posesorului său,
Andro/nakil Donici (ultima literă fiind etajată).
In jurul acestei stele sint grupate toate celelalte elemente
ce compun ansamblul de embleme care figurează pe respec­
tivul sigiliu; astfel la dextra apare o pasăre conturnată12 pre­
zentînd un aspect insolit şi anume avind aripa dreaptă cu
zborul în şef iar cea stingă, cu zborul inspre talpă. In partea
opusă stelei, la senestra se află un leu heraldic, în poziţie
uzuală (adică ridicat pe labele inferioare), cu botul deschis şi
cu limba scoasă, coada arcuită fiind purtată pe spate; faţă
de pasăre, leul este oarecum disproporţionat, deşi ambele
vietăţi ar putea îndeplini rolul de suporţi, judednd după
amplasarea lor şi poziţia in care sînt reprezentate. Deasupra
stelei-postament se află la dextra un cartuş în stil rococo,
aşezat oblic (în bară), purtînd de astă dată in caractere
larti[)Je caI,igrafi,c e, iniţialele A şi D - acostalt e şi nu Înlăn­
ţuite - ale posesorului sigiliului, iar la senestr.a, un glob
. . uşor accidentată din registrul inferior al însemnulUl, mai pre­
cis l a baza stelei, se găsesc reprezentate trei cărţi plasate
asimetric, suprapuse numai pe colţuri, cu coperţi şi cotoare
groase. Sigiliul, fin gravat, lasă să se presupună că. a fost
executat în afara fruntariilor Moldovei, poate in RUSIa, unde
la acea epocă, astfel de insemne cu ' reprezentă�i alegorice
ropean) .
văduva acestuia, Smaranda Donici, născută VÎrnav, pe testamentul ei din
10 martie 1 839, act al cărui original se găsea în posesia lui G. VÎrnav,
fiind publicat (împreună cu reproducerea pCCl :t � i } itată ) de către Gh. � ez­
.
,
viconi În revista "Din trecutul nostru" (Chlş1I1au), VII 1 939, lanuane­
aprilie, p. 26-27.
8 Bibl. Acad. R.S.R., Cab . .,
N um SigiJ,ii, nr. inv. M. 5548.
9 Sever Z o n a consideră piatra acestui Însemn c a fiind u n alabastru
(op. cit., ibid.).
10 A cel aşi autor precizează (ibid.) că paftaua completă era formată
dintr-o a doua pecete gravată cu in�ţialele A.T.C. ( fireşte fără nici o legă­
tură cu Însemnul lui Andronachi Donici, decît doar formatul oval şi
dimensiunile identice).
11 Gh. Bezvicon i : op. cit., voI. I Euc. 1 940, p. 2 1 7.
12 Ca aspect, pasărea ar putea fi asemănată cu un �enix - d';lpă cu,?
presupune Sever Zotra (loc. cit.) - dar absenţa rugulUI de foc (lmortah­
tatea) ne face să nu putem subscrie acestei ipoteze.
39
 Simbolurile afl ate pe însemnul sigilar al l u i Anclronach i
Donici nu îngăduie n ici o îndoială asupra apartenenţei aces­
tuia vestitul u i legislator şi om de cultură. Globul pămîntesc,
precum şi volumele groase, exprimă fără echivoc �nalta şti i nţă
de carte pe care, precum. se ştie, proprietarul sigiliului a
p osedat-o cu prisosinţă. Elev al Şcoalei domneşti din I aşi,
specializîndu-se apoi l a Constantinopol, începînd din anul
1 78 6 , în cunoaşterea profundă a vechilor pra vile cît şi a l im­
b i lor vorbite în sînul intelectualităţii levantine de la acea
epocă, Andronachi Donici va reveni la 1 79 } în capitala
principatului moldovean cu o serioasă cultură j ur idică, deve­
n i n d în plus şi un distins poliglot. Considerăm totuşi ciudat
faptul că printre simbolurile alese (leul care reprezintă forţa,
curaju l ş i generozitatea 1 3, pasărea ce evocă văzduhul spre care
se înalţă în zbor), posesorul sigil i ului n-a i ndus şi o bal anţă,
atributul uzual al justi�iei , domeniu în care el a activat şi a
excelat într-o atit de mare măsură.
Ceea ce mai trebuie subliniat relativ la acest însemn este
caracterul său strict personal, legat exclusiv de po�esorul său,
şi nefiind dotat cu nici una dintre mobilele cuprinse în stemJ.
de fam i l ie a Doniceştilor. î nt r-adevăr, armele îndeobşte cu­
noscute ale acestui vech i neam de boieri se p rezintă sub
forma unui scut purtînd în cîmp de azur o spadă pl asată
în pal, cu garda de aur în şef, şi lama de argint, flancată
pe ambele părţi de cîte o semilună din acelaşi metal , cea de
l a dextra întoarsă, cea de l a senestra conturnată. Această
stemă exista - conform unei vech i tradi ţ i i de familie -
încă de pe vremea l up tei lui Ştefan cel Mare din 1 4 7 5 , dnd
un strămoş al acestui neJ.m a purtat pe scutul său o spadă
aşezată vertical. Mai tîrziu, d up ă pribegia unor membri ai
respectivei fam i l i i în Polonia, mobilei principale i s-au adău­
gat pe flancuri cele două semi lune, armele astfel J.mpl i ficate
p rezentînd o mare asemănare cu herbul polonez Ostoja H,
cu diferenţa doar a culorii cîmpului roşu î n loc de azur.
In ceea ce ne priveşte, presupunem că în timpul refugiului
în ţara leşească, vreun ul d i n acei Doniceşti p ribegi J. i nt rat
- p r intr-o căsătorie cu vreo 10cainică nobilă sau printr-un
alt mod - în herbul Ostoja, căpătînd deci dreptul de a purtJ.
armele respectivei grupări nobili are poloneze. înapoiaţi în
patrie, titularul cît şi descendenţii săi au continuat să poarte
stema poloneză, care va deveni astfel, d i n însemn heraldic
al unui grup comunitar, stemă doar a unei s i ngure fam i l i i 15.
Că faptele s-au petrecut astfel ar putea sta dovadă sigil iul
aflat în colecţi a Muzeul u i de Istorie al jud. Prahova 1 6 , În­
semn ce d atează d i n prima jumătate a secolului al XVI I I-lea
şi care poartă gravate armele familiei Donici în versiunea
primară poloneză, adică avînd spada ş i cele două semil une
în cîmp roşu. Ulterior, în secolul al XIX- lea, respecti vul neam
boieresc moldovean îşi p reschi mbă culoarea, cîmpul scutulu i
devine azuri u , aşa nll11 apare nu n um ...i î n armele Doniceş­
tilor autohtoni, dar şi în stema - recunoscută şi de Depar-
1 3 cL G. (astelier) d (e) L (a) T (our), Dic/.ionnaire he raldique , Paris,
1 777, p. 25 l .
1 4 CL Gh eo rghe Bezviconi, op. cit., ibid.
1 5 Prec um a fost şi cazul fam il i ei Gane care şi-au Însuşi t h e r b u l
Ravicz, Vasilco, care a p r el u at herbul Sas etc.
16 Muz. ist. j u d . Prahova, Sigilii, nr. inv. 1 23 1 0 a.
Sigiliul llii Andronachi Donici din colecţia Cabillelltl/ti n umismat ic al Bibliotecii Aca.demiei R.S.R
(mijloc); sigirtliul Cit stema familiei Do nici , 1"a1l1/t )'(l vomiwl/ti [orelClch� Donici (dreapta).
40
www.patrimoniu.ro
tamentul Heraldic al Senatu l u i rus - a ramurii d i n tre Prut
�i N istru a acestei fam i l i i 17, trecută în rîndurile nob i l i m i i
ered itare a i mperi ului şi Înscrisă în partea a V I -a a cărţii
genealogice a ţ i nutul u i Orhei 18.
În sfîrşit o variantă şi n:.ai modernă a $temei fam il iei
Donici se poate înregistra în albulT. ul heraldic al lui Em.
Hagi-Mosco 19 în care cîm lC ul scutului apare de argint, pada
de aur (deci într-o forma de afll11e necesi tînd o cercetare,
, armes a enquerre" ) iar em i lunele roşi i, Însemn însă folosit
numai de ramura supravieţuitoare a acestui vechi neam ele
dregător.i moldoveni2o.
Revenind la sigiliul emblematic al l u i Andronachi Don ici,
trebuie să marcăm încă o dată i nteresul ce acest în emn îl
poate suscita n u numai cercetătorilor eli n domen iul sfragis­
ticii, ci şi acelora care ar dori să stu dieze personali tatea În­
semnatu l u i j urist moldovean ce şi-J. lăsat a1T,prenta şi asupra
acestei piese, al cătui tă conform indicaţiilor sale, nu din stema
nobil i ară a fam iliei din care făcea parte, ci din simboluri
reprezentînd aspiraţi ile sale legate de luminarea şi pro1Jăşi­
rea întregului popor.
R ESUMt
Lc secau d ' A n d ro n a h i Do n i c i , qlli se '(fOUVe aelllclJement dans l a
eo l l ec ti on du C a b i n et n um i matiquc d e l a Bibl iorhcque de j'Academie de
la Re p u b l i q ue ooialiste de Roumanie, con ti lllc un i n s ig n e e m p lo y e par
son possesseur d a n s l a d erniere pa n ie de sa vie ap re s sa co n secr a ti on
comme un des gr a n d s j l l ristes de l a Moldavie et son C!cvarion aux plus
h au tes d i gn it es de cettc p r i n c i paure . 11 s'agit d'un sceau ovale en carni:ll
d ' u n i i I as l a i teux do[(! de stries bleuârres qui e s t parVeI1 ll a nos jours
dans une forme pCll llsu e!l c , a s a v o i r cnchâsse dans une monturc cl·argent
co n st i ru an t l a m o i t ie d'unc bouche de ceinture (de d a m e) , il la m o d e il
l a fin dtl siecle dernier. l .e se e a u por,te au ce n t re u n e espece de s te l e s u r
laq uelle est gravee en c a rac t e res cypi l iques l e nom du p osse s e u r . La srel e
CSt adextree d'un o ise a ll ( q u i ressemblc a u n p h en i x er d o n t I'aile d ro i te
a le voI en chef et celle de g a u ch e , le V:ll a la p oin t e) et s:: n esu·ee d ' u n
l i on heraldiquc (rampant). S u r l a st/de sont placc s : 11 dextrc, un ca r tou c h e
en style rococo, pen che en barre, p o r ta n t gra vc es les i n i t iaJes a c co s tees , en
l a t i n es cal l igrap h i q u es, A et D dt t possesseur du sceau ; 11 se n es tr c , un g l ob e
terrestrc s u r le châssis d uq uel repose la p ar te dextre du l ion. A l a base
de la stele, u r u n e terrassc an [racrueu e, sont pl a ces d'une fa�o n asy metri­
quc trois gro tomes, p a rr i elle lll en t s u per po se . Le scea'LI, finement g ra ve , l a[ sse
supposer qu'il a ete l'oeuvre d'un artisan ecranger et non pas autochtone.
Les symb o l e s (le globe ter r est r e , les gro tome ) qu i se trollvent sur
l e seeau d ' A nd ro n ac h i Do n i c i e voq u en t k haut degre de eul tu r,e de
son possessem, q u i avait fait dc �erieuses etudes tant 11 j'ecole p ri n c i e rc
de ] assy que SUl"to ut, It pa r ti r de 1 786, 11 Con s t an,t i nop l e. Les i d ees libt!­
rales d'Androna,chi Donici, CJ,u i a to uj o ll rs mil i lc pom le p rogres et I 'ega­
l i te sociale, avaicnt de term i n e l e g r and lcgislatcur a n e pas gravcr sur son
sccau le arllles que sa familie po s sed a it dep u i des siecles. es a rlll o i ­
ries qui, d ' apres une traditiol1 orale, a u raient existe du te m p s d'Gtienne
le . rand ( 1 475), ont el�C plus vraisemblablement POrte patr les Don ici 11
l a su i t e de I 'entree, ap rc s 1 673, de l'un des membres de c e ue I amLile da",
l!a con1J11 u naure h er a l d i q u c po lo n aise d'Ostoja, dont l es arlllcs sont: de
g uc ul cs 11 unc epee d'argent, l a poin te en bas, accoml agnee de deux
croissants adosses d'or, l'ul1 tourne, l ' au tre cOlltourne. De retou r dans le
pays, l es d esce n d a n ts de la fam il i e Donici ont continue a p o fter ces a,l"J11oi­
ries d ' o rig i n e polon aise, dont i l s ont c h a ngc a pl u si c u rs reprises les emaux.
1 7 Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în Romania. Alb/tm
heraldic, p arte a II, p l . CIV, fig. 1 ( l u c r ar e În c urs de publicare).
1 6 Gh. Bcz vico n i , op. cit., p. 2 1 2 şi 2 1 7-2 1 R .
1 9 Em. Hagi-Mosco, Sume boiereşti dirl Rom ania , Buc., 1 9 1 8 , p . 5 ,
p l . I V, n r . 7.
20 Este vo rb a de descen d e n ţ i i lui N icolae Don i c i (cca 1 8 4 5 - 1 905) fOSt
prefect, deputat şi senator, din prima sa căsătorie cu Eleonora Grec ean u .
(stînga); sigili/tl Ini IIndronachi Donici elin 1808
 R E A LI Z Ă R I PRIV IND PROTECŢI A UNOR CENTRE
D I N S U D U L T R A N S I L V A N I E I ( 1 960- 1 972)
---- Arh. Eugeni a G receanu
După apanţla , Î n 1 95 5 , a legii care a pus monumentele
i storice din Româ n i a sub p rotecţi a Statulu i , p rimele l iste
oficiale nu au cup r i n s o categorie �pecială pentru ansamblu­
r i l e cu valoare istorică ş i artistica, dar Î n �rupul monumen­
telor de al1hitectură au fost i nd u se străzi, p ieţe şi chiar
centre istorice În Întregime, ca - de exemplu - cetatea
Sigh işoara, nominali z.ata monumen t de arhitectura " CI," zidw
riie înconjurătoare, wmurile şi basL ioanele, inel usiv toate cLil­
dirile civile şi relir,ioase aflătoare în int eriond cetăţii" .
(H,C.M. 1 1 60/ 1 95 5 , nr . 2 8 36).
Foarte curînd s-a constatat ca aplicarea prevederilor l egale
referitoare la repararea sau restaurarea unui monument de
arhitectură devine p ractic i noperan ta atu n c i cînd aceste pre­
vederi se extind la u n an samblu care cupr i n de uneori sute
de case, de o valoare in mod firesc i negală. î n consecinţă,
S-a căzut de acord cu autoritaţile locale asupra aplicarii -
În cadrul centrelor şi ansambl u rilor istorice - a u n u i regi m
care i n terpreteaza p revederile referitoare l a zo nele de pro­
tecţ i e ale monumente'or de arhi tect ură, stab i l i n d u-se obl i gaţia
de a se obţine acordul p realabil a l Direcţiei monumentelor
istorice pentru următoarele l ucrăr i : dădmări, construcţ i i noi,
mod i ficarea traseul u i străzilor, refacerea pavajelor, repararea
faţadelor şi a alcoperişurilor, concepţlia i luminatului nocturn ,
a finr.elor şi a panourilor publicitare, precum şi transfor­
marea spaţiilor verzi şi a p l a n ta ţ i i lor. Acceptarea de către
municipii şi j udeţe a respectării acestui regim În i n teriorul
şi În imediata vecinătate a ansamblurilor medievale urbane
a fost obţinută pornind de la raţionamen tul ca, Î n t r-un
com plex arhitectural cu valoare artistica ş i isto rică, Însu­
marea zonelor de p.roteqie ale obiectivelor declarate monu­
mente istorice ar acoperi, practic, suprafaţa an sambl ului,
p rezentînd şi n umeroase zone de interferenţa .
Operaţta ,de i nventariere şi del i m i tare a zonelor d i n cu­
prinsul oraşelor care prezinta val oare i storică şi artistică a
fost i niţiata pe scara l argă în cursul cincinalului 1 966-1 970,
ajungÎndu-se l a selecţion area a 2 1 de rezerva ţ i i de arhitectura
care figurează În n ou a l i s tă a monumentelor i storice ca o
categorie i ndependenta, determi n ată de regimul diferenţiat
în raport ICU acela al monumen tel or de arhitectură. Î n p ri­
vinţa den umirii acestor ansambluri , textul noii l iste cuprinde
formularea rezervaţie de arhitectură, adoptată prin asi­
mil area cu termenul de rezervaţ�e arheologica. Rezervaţ i i le de
arihitectură se subÎiI11part În centre istorice, ·defi n i te drep t
complexe urbanistice care constitu i e nucleul istoric (vatra)
aşeza rii dezvoltate u l terior şi . ansClJmb lr." ri arhitecturale, prin
care se înţeleg grupur i l e de construcţii a căro r al1h itectura,
un itate ş i i n tegrare Î n peisa j p rezinta u n caracter artistic
sau istoric ce j ustifica protecţ i a şi punerea lor În valoar.e.
Aceasta ultima defi n iţie permite i n c luderea în categona
rezervaţiilor ·de arhi tectura a unor ansambluri care nu sînt
nealparat i ntegrate centrului istoric al aşez�rj.i şi da libe r­
.
tatea de selecţionare a unor complexe arhi tecturale rel ativ
recente (di n veacul al XIX-lea sau din p rima jumatate a
secol u l u i nostru), a caror conserv·are este Însa i n dispensabila
pentru pastrarea spec i ficul u i local a l o raşelor. Defi n i ţ i a
aparţine l egi i-·c adru europene, propusa de UNESCO pentru
reglementarea i n te rn aţionala a p rotecţiei monumentelor, a
ansamblurilor şi a siturilor, ,dar În aceasta lege ea se refera
la nOţiunea generala de zona p rote jma, ,desemnata cu terme­
nul u n i c de ansambht, care corespu n de denumirii de rezer­
vaţie de arhitectură. î n n omenclatura adoptată pentru noua
lista a monumentelor istorice din Romania, s'"a con siderat
necesara o n u an ţare �i o ·d iferenţiere c are sa nu eli m i n e
termenul d e centru istoric, i n trat in vorbirea curenta şi care,
În acelaşi timp, s ă nu creeze confuzii cu privire l a rol ul
zonelo r p rotejate in evoluţÎa istoTica .a 'a şez.a ri i .
R egi'm ul rezervaţiei ,d e al1hitectura a fost p u s in practica
pentru fiecare centru istoric sau a n sambl u in parte, d i n
momentul obţinerii aco'l1dului autoritaţilor l o c a l e asupra peri­
metrului stabilit pe baza Ide studii de catre delegaţii D i rec­
ţiei monume n telor istorice şi de arta (începînd cu anul 1 97 1 ,
41
www.patrimoniu.ro
ISTORICE
aceste studii sînt comandate d e DM I A l a ISART , avîndu-se
În vedere cercetarea a 20 de oraşe, cu p recadere capitale de
j u deţ, Î n scopul extin derii n umarul u i actual al rezervaţiilor
de arhitectura şi - impl icit - al a s igurarii unei j udicioase
sistematizări , care sa respecte specificul local a l oraşelor) .
Ca atare regimul de p roteqie a fost aplicat, în m a j oritatea
cazurilor, cu cîţiva ani Înainte de defin it ivarea noii l iste a
monumentelor istorice, fapt care se datoreşte, În primul
rînd apa riţiei ,d i rectivel or de partid şi de stat privind nece­
sitatea respectar i i �pecificu l u i oraşelor şi, în al doi lea rîn d ,
atitudi n i i conştiente pe care au avut-o unele autoritaţi locale
faţă de valoarea 'cul turală a ansamblurilor isto riceşte con·­
struite. A'ceasta d i n urma constatare nu poate fi generalizată,
din nefericire, avîndu-se În vedere şi cazuri negati ve ca acela a l
con ducerii fostei reg i u n i Mureş, care a obţinut p r i n i nsistenţe
de la fostul CSCAS avizarea construirii teatrului din Tirgu
Mureş pe latura ·de vest a Pieţei Trandafirilor, cu rezul tatul
spargerii fro n t u l u i un itar, con stituit in veacurile XVIII �i
XIX şi al d a rîmării - Împotriva avizului negativ al Direc­
ţici monumentelor i storice - a valorosul u i monument de
arhitectură care a fost Mănăstirea franci scani lor.
Scopul relatarii de faţa fiind însa acel a de a demonstra
posibil itate a p rotecţiei pe pl an local a centrel o r isto rice, ne
rezervăm pentru v i i tor a n a l iz·a unor cazuri negative condu­
dente, aratind acum o serie de real izari obţinute În tre a n i i
1 960- 1 972 în cadrul centrelor istorice d i n Braşov, Sighi­
şoara, M ed i aş şi Sibiu, cu a sistenţa tchnica a Di recţiei Imonu­
mentelor istorice. Meritu l acestor real izari revine Î n primul
rînd conducerii locale şi Spec i al iştilor din oraşele respective,
care - cu rabdare ş.i devotament - au luptat pentru Înfap­
tuire a fiecarei restaurari şi pen tru crearea unui curent d e
opinie genera·l, fara de care protecţia centrel or istorice ramÎne
lin simp l u deziderat. Selecţia oraşelor este ·determ in ata de
faptul ca autorul artico l u l u i a urmarit, Î n cal itate de refere n t
de regiune ş i de judeţ, activitatea desfaşurată d e autoritalţile
locale pentru valorificarea moştenirii ar:hitecturale a trecu­
tul u i . Cele p atru oraşe au com ună caracteristica del imitarii
cen trul ui istoric prin ziduri de aparare. B raşovul se singu­
l arizeaza prin dubl a rea centrului istori·c al cetaţii de către
centrul i storic Şchei, una din tre cele mai vechi aşezări urbane
româneşti, cu ramificaţii În mun te, care au u n caracter
semi rural de o rara origi n al i tate1 .
Prima sarci n a a autoritaţilor l ocale este În treţinerea şi
valorificarea incintel or fortificate. Printre cele mai bune
restaurari ş i amenajari efectuate ,de catre con siliile mun icipale
şi oraşeneşti, citam :
- La B raşov : restaurarea - cu o dificila operaţie de
con soli,dare - a bastio n u l u i postavaril or (fig . 1 , 2) şi mne­
najarea aleii de sub TÎmpa, pîna în dreptul staţiei teleferi­
cului2 ; repararea bastionului ţesatorilor şi organizarea în:
acest cadru a unor ,con certe de muzica clasica, favorizate de
acustica excepţională a construcţiei şi la care pllblicu� asi st�
i nstalat pe drumurile de str.ajă3; restau rarea bastloJ1l! I \l1
Graft (fig. 3 ) şi a zidului de apar �re Idi!1spre Dealul . oITIlz:­
lor-Warte ' Cll redesc h iderea al eu p leton ale - I n c l U S I V
amenl� j a re a i l um in atul�li n oct \lrn4. Pentru p astrarea am?ianJ e�
a·c estel zone, care ofera una d ll1tre cel e m a l frumoase p l l mban
1 La B r aş o v, rezervaţ i a se va extinde şi l a zona străzii Lungi ( vec he a
cale co m erc ial a) , începînd de la biserica Sf. B a rtol o m eu , ClI m c l ud er e a.
deal u l u i Sf. Mar r i n şi a dea l u l u i Cetăţ u ii .
2 Restau r a rea bastio n u l u i postavari lor şi a zidu l u i de aparare a fe re n t
a avut l o c Î n interva l u l 1 962- 1 963, Î n baza proiectului Întocmit d e arh.
E1 I�en ia Janţă.
, Restaurarea bastio n u l u i ţesătorilor, cup rinzînd r e face r e a drumurilor
de strdjă ş i refacerea pavajelor, a avut loc În 1 967, În baza proiectului
Întocmit de arh. Monica ScÎrneci.
4 Restalvrmca z idu l u i de a părare di n sp r e Dealul omizilor-Warre şi'
a bastionului, efectuată în 1 96 8 , a fost î n soţ i tă de restruct1l rarea ge n e rală
a ilumin a,t u l u i noc turn şi de refacerea p a va j cl o r şi a m a l ur i l or canal ul u t
Grafr. Restaurarea tencuiclilor c u inscrip\.ii ale bastio n u l u i Graft S-a efec­
tu at cu asi s te n ţ ă tehnică a DMfA, prin Tatiana Pogonat, sp ec ia l i s t acti­
vînd În c adr u l l aborarol'u l u i DM I A .
Fig. ./, 2 - Basi iormL /,osl.;ivilriI01· elil/ Braşov ÎI/a.il/te şi clupă l·CSI,Ulrare.
p r i n B raşov u l m ed iev a l , s-a Jlotărit d i r i jarea p rin t r - u n t u n c, l
s ăp a t în sdncă a Lrolei buzel o r care v o r c i rc u l a , în v i i to r, î n
afara cetăţi i , cu copu l dega jăr i i traficu l u i actual de pe stră­
z i l e B a r i ţ iu şi 7 Noiem b rie.
- La S i g h i şoara : Î n t r eţ i n e r c a si stematică a zid u r i i r de
a pă ra re şi :l t u rn u ri l orS , care - pînă Î n p rezent -
n u sÎm v a l o r i f i c a L e ,c o resp u n ză tor, În a f a r ă ,de t u rn u l cu cea ;
restaura rea d ru m u l u i de stra j ă , c u arce de zidărie aferent
l Li rn u l u i cosito rari l or6. î n ceea ce p r i veşte v a l o r i ficarea pers­
pec L i v e i ceLăţi i v ăzură d i n p re şoseaU:l R up ea-Med i aş ath
D i reCţ i a m n u m e ll t el or i storice �i de artă cît şi con d � ,cere �
l ocală, Il U s-au p U L u t hotăd să a p robe defrişa rea .gl a c J s- u hl J
i n v adat de vegeta ţ i e, d i n cauza fa rl11ecu l u i romantlC pe c a r e
îl p r ez i n t ă această deformare certă a i magi n i i pe care o o fe rea
cetatea în faza cînd fo r t i ficaţ i i l e tşi Î n depl i neau încă funcţia
de apăra re.
- La Med i clş : restau rarea tu rn u l u i Forke ch, al că r u i aco­
periş f u s es e d i strus de ince n d i u În 1 95 5 şi amena jarea l u i ca
eCţie lTI uzea l ă 7 ; restau rarea l LIrn u l u i S te i n g ăss er ( f i g . 4 ) , de
a s e m e n e a u t i l izat c a eCţie a muzeu l u i 10cal8
- L a S i bi u : resta u rarea cel o r t rei t urn u r i de p e strada
Cetăţi i , datînd d i n veacul al I V-lea, i n c l usi v d r u mul de
strajă cu a rcade de z i d ă r i e9 ; restaurarea iSLem u l u i de forti fi­
caţ i i d i n veacur i l e X V I şi ' V I I , care dubl ează z i d u l de apă­
rare de pe stra,d a etăţi i şi amena j a rea an sambl u l u i c a o
pl ăcută zonă de recreaţie, în cad r u l căreia au a v u t l oc , î n
] 970, sp e c tac o l e d e Leatru, organizate c u ocazi a fe s t i v a l ul u i
"Cibinium" .
P r b l eme m u l t I l l a i com p l exe, r i d i ca te d e restau rarea an­
sam b l u r i l o r de c a e med ievale, sîn t stll'd i ate porn i n d de la
p ri n c i p i u l că i n t eg ra rea a n sa m b l ur i l or i torice î n v i aţa contem­
porană este obl igatorie, vec h i l e c l ăd i ri t reb u i n d ·ă p r i me a s c ă
f u n Cţ i i d i,ctate de tructura şi t i p ul lll1 n Ulllen ru l u i , d a r care să
core p u n dă necesi tăţi l o r v i eţ i i mode rn e 10. Se poate afi rm a că,
În Român i a , i d eea creă r i i ullor cartiere sau oraşe-muzeu este
5 Lucrări le de re,taurarc a �.i d u r i l o r şi t u rn u r i l o r cetă ţ i i ighi50ara se
desfăşoară Începînd d i n 1 966, În baza proiecllI l u i general ÎntO m i t de arh.
Mon ica ·cÎrneci.
6 rn 1 972 a Început refacerea arcadelnr de '.icl�rie ale d r u ll1 u l u,i
strajă, În poqiunea aferentă llIrn u l u i cositora r i l o r .
7 R es t a ur area t u r n u l u i Forkesch a ;wut I c În i n t er val u l 1 962- 1 963 .
8 R es rau r a r ea t urn u l u i tei n g�lsser a av u t loc În 1 96 4 , În baza proiec­
t ul u i in toc m i t de mh. Hermann F a b in i .
9 R es t a u ra re a t u rn u r i l or .j i a zidu l u i de apămre de pe su·. Cetăţii a
Început În 1 96 7 5i se con t i n uă pîn:t În prezent. Proiec t u l general de res­
taurare a cet:t \ i i S i b i u l u i a fost Întocmit de arh. Mon ica Scîrneci.
10 De� t j n a \ i a de muzeu , idea l ă d i n p u n c t de vedere a prezentării m n u­
mcn t u l u i , deoarece nu ree l <tl11� decît mi n i me a dap t:i r i , nu poate 1 , genera­
l izată l a tOaJte monumentele restaurare, avînd 1n vedere necesi,t:\ltea con­
ccn l r:t rii e x ponaLelor I11UZ isti cc în u n i t.' ţ i repneze ntative . Ca exemple de
j u dicioJs:i u t i l izare a monumenrelor de arhitectur;], 1n f u n C ţ i e de neoesită-
www.patrimoniu.ro
re p i n s a 1 Il u n an i m i t ate, n u atît d i n co n � i d ere n t e econ OIl1 ice,
cî t - mai a l es - djn c a u z ă c ă un "o raş-m uzeu " nu prezi n t ă
decît l i n i n teres p u r documentar, rezervat d ec i u n e i m i n o r ităţi
de spec i a l iş t i au de t u r i şt i , Î n t i m p ce n um a i ansambl uri l e
i sto r i c e armon i os i nt egrate în v i a ţ a contemporană pot d a o
i ma g i n e concretă a evol uţiei i stori ce şi c u l t u ra l e a oraşul u i .
Restaurarea i nt e g r a l ă , p e cv a r ta l e , a ce l o r p a t r u c e n tre
i st o r i ce am i n t i te, con s t i tu i e ohieClul. a n umeroase deta l i i de
s istematizare ş i stLl'di i d e asanare 1 " a căror c on c e p ţ i e p revede
restaurarea t u L u ror elemen tel or care p r ez i n t ă v al oa re a rt i s­
t ică sau istorică, î m b i n ată Cll i n t ro d u cerea co n fort u l u i modern
În locuinţe ş i cu o red i t ri bu i re a fun Cţiil r social-cul tu r a l e
ş i a spaţ i i lo r comerci al e, .cJeterm i n a tă de pecificul fiecărei clă­
,
d i r i în parte. Este de a emenea r e p ec ta t ă d i s t r i b u ţ i a o n g l l1 a ră
a p a r c e l el o r , atît d a to rită va l o r i i lor documentare în i l u s Lrarea
evo l uţ i e i oraşu l u i , î t şi p e n t r u a men a j a rezer v a pe ,care o au
l o r u i t or i i fa ţă de' ma r i l e c u r ţ i COl11 u n e , art i fi ci a l . c r e � t e î n i�1 t�­
.
r i o r u l cvartalelor p r i n desfi i nţarea vechIl or ZidurI d e s p a r ţ l ­
toare.
Pînă î n prezent, s i n gu r u l c a r t i er istOric d i n ţ a ră, care se
a fl ă în curs de r e s t a u r a r e i n te gra l ă, este zon a C u rţ i i Vedhi
- L i p s ca n i d i n B u cureşt i , rea l i zare uşurată de preponclerenţa
f u n q i i l or comerci a l e p e c a re le-a dobî n d i t această zonă după
1 8 00. In c e ea ce p r i veşte oraşele stud i a Le în p r e z en w l raport,
asan a rea ş i resta urarea i n L e g r a l ă a c v artal e l or n u a fost posi­
b i l ă , d i n cauza u t i l i z ăr i i În con t i n uare ca l oc u i n ţ e a m ajorJtăţii
ca�el or vec h i , ceea ce i mpune m u t a re:l a ute de f a m i l i i Î n a i n te
de Î n ceperea l ucrări l o r. Tot u ş i , expl:f i e n ţ a a demonstrat c �
s u pravegherea s i stema tică a r epa r a ţ i i l o r cu rente, p recum ŞI
c o n tr o l u l l u cră ri l o r p r i v i n d i l u l11 i n at u l n oc t u rn s e leCţi a şi am­
p l asa r e a f i r m e l o r , dotăr i l e ecl i l i tare, repararea faţadel o r etc . ,
p O L ,c on duce l a o rest aurare i n t e g ral ă a a n salllbl u r i l o r i to­
r i ce, al c ă r ei s i n g u r defect este acel a de a evo l u a l en t.
Piaţ a 6 M a r t i e d i n Sibiu, a cărei restaurare ţn etape a
fost u r m ăr i tă, cu ocazia reparaţi i l or c u ren te a l e i m o b i l e l or, J n­
cep î n d din 1 95 5 , const i t u i e u n exempl u el ocvent pentru posi­
b i l i t atea u n e i asemenea restaur ă r i . Case l e d i n " Piaţa M i c ă " ,
de \ i l c actuale ale ora.5l,J u i , cidm : rezervarea u n e i por, i u n i d i n etaj u l Pri­
asa de c:1soto r i i a m u n icipiu l u i ; "t.lbil i rca
m�riei vcchi din Si b i u pentru
.lccl eiaşi destina\ ii pcntru a a Sch L d l er d i n Media.}, dLlpă res tau rare; co,'­
centrarea insrilLlţiilor cu profil cui rural (sed i u l Com i tetu l u i judcţean p c n t ru
cul t u ră şi educa ţ ie socialistă, atcl iere de creaţie, sed i u l U.A . P. şi m u zeu)
In cetatca Mik6 d i n Micrcurea Ciuc. Pen t r u ctăţu i a d i n JlrrtŞOV, a c:irei
rcstatu'arc cste prcvăzută s� Înceapă În 1 97 4 , s-a h o t ărî t u t i l izarea incin tci
i n terioare pen t ru i ns t i t u ţ i i �ocial-cu l t u r a l e ( C n se rvato r u l "Gheorghe D ima",
fonodiatcd etc.), În timp ce incinta ex terioară va a dă p o s t i un complex
d e cazare [ u rist id.
11 D ct<t l i i l e de �isteillatizare şi t ud i i l e de a�anare p ri vind ccntrele
i t r i ce s1nt în tocm i l e de I ART - col ectivu l condus de arl1 . V i rgil
J3ile i " rcscu.
42
Fi? . J. - Basiiollltl Graf, tlill Braşov. d"'pii reslaltretrc.
z i d i te În i n terval ul secolelor X V- X V l l l pe locul elei de-a
doua i n c i n t e fo rti ficate a oraş u l u i , p rez i n t ă tipul locu i n ţe i de
breslaş, cu prăvăl ie la parter, 10cui ntă la etaj şi dc?ozit de
mărfu r i În p i v n iţă . F u n q i a u n i tară a p arterulu i a determ i n a t
a p a r i ţ i a u n o r g a l e r i i con ui nue, bol t i te În si steme care evol u­
ea ză de la goticul tÎr;ciu p î n ă la baroc şi care perm i teau c i rcu­
l aţia ferită d e i n temperi i a ,c u m p ă rători lor. ătre sfîrş i l ll i
veacu l u i a l 1 T -l e a, ·d o ri n ţ a de mărire a sup rafeţei magazi­
nelor a an tren a t uprimare a ga leri i l o r, c a r e a u f o s t m u t i l a te
prin compartimen tare, Înzi d ire.a arcadelo r şi - lI1�eo ri - p r i n
desfi i n ţ a rea z i d u r i l o r care despărţeau prăvăl i i l e (le galeri i .
Rep a ra rea caselor d i n P i aţ a 6 Martie, sup ravegheată c u g r i i a
u n u i spec i1a l i st în restaură r i ,d e către arhitectul şef a l o raşu l u i ,
Orto zekcl ius, a permis deg a j area succe ivă a arca,del o r
(fig. 5), resta urarea bol ţilor ş i resta b i l i rea p l a n u l u i o r i g i n a r .
a funCţie, paţi i l e de l a parter au fost a t r i b u i te u n i tă ţ i l o r
comercia le care n u rec l a m ă dep o z i te dezvoltate, În t i m p c e
eta jele au răma util izate pen tru l oc u i nţe. Vechea hală comer­
cială d i n P i aţa 6 Martie (fig. 6, 7) a f st de asemenea reSLa­
urată de către 'lTI u n i c i p a l i ta te 12• î ncăper i le de la p arter au
fost atribuite comerţul u i ,cu caracter a rt izan al , În timp ce
etajul este rezervat expoz i ţ i i lor temporare.
O ser i e d e lucrări de " asan a re " a faţa'd elor au fost Înt re­
p r i n e, în 1 970, la S i bi u şi la B raşov. La S i b i u , pe str. N . B ă I ­
c e cu şi - parţial - În Piaţa Republicii, a u fo t În lăturate
fi rmele mari, cu 'p anouri opace, care ascundeau arhi tectura fa­
ţadel o r şi au f st Î n locu i te Cll firm e d i screte, subo rdonate de­
coraţiei a r h i tecturale. A ceastă aCţ i u n e a fost corelată cu refa­
cerea zugrăvel i lor la faţade13 şi cu o reparaţie genera l ă a aco­
perişuril or, efectuată cu atenţ i a c u ven i tă pentru l ucarne, coşu ri
ş i p i n ioane. Lucrări s i m i , lare s-au făcut in Piaţa 23 August d i n
Braşov 14, însoţite ş i d e restructurarea i l um i n atu l u i nocturn,
montîndu- e fel i n a re din fier fo r j at p e faţade şi asigurîndu-se
i lum inatul special al t u rn u l u i vec h i i p r i mării din cent r u l p i eţei .
Aceste l uc ră r i , real izate cu mi j 1 0ace modeste, consti t u i e Î ncă o
demon traţie a bunelo r rezultate ce se p t obţ i n e atunci dnd
exi stă i ntere ul pentru evidenţierea specificului anh i t ectura l al
centru l u i i storic. R e tau rarea i n tegrală a faţadelor unui an­
samb l u va fi exempl i f icată Î n cadru l P ieţei Republicii din
Sibiu pentru care s-a Î n tocm i t u n p roiect bazat p e studiul ri-
1 2 !T ab mcdievală d i n ibiu a fost restaurată întrc anll
În baza 1 roiccwlui în tOcm i t de arh. Monica Scîrncci.
13 Lucrările de pe str. IHlce cu s-au cfecwat ub
. Voici u l c>cu.
1 4 Lucrările de amcnajarc a fapdelor din Piaţa 23
Îndrumatc de arh. Mon ica cÎrncci �i arh. h. Olşerschi.
15 Proiectul de restaurarc a Pic\ci Repu b l i c i i din Sibiu
de .1I'h. h. I l cn7.u lca.
FiI!,. 4 . - TW'I/III Si eillgiisscr clill Mct!it/ş, cluiiii restaurare.
guros al fiecărei clăd i ri În parte 15. Re raura rea faţadelor v a
fi �nso ţ i t ă de resta u r a t'e a pieţei propri u-zi e , c a r e a fost t rans­
for m a t ă În parc c u cca 20 d e ani Î n u rmă. In p reze n t , P iaţa
R epublicii a fost degajată de plan t a ţ i i le cele mai Î n al te, Însă
nece i tatea Înl ăturări i ace lor adevărate păd u ri , a r t i fi c i a l i n ­
troduse în p ieţe l e medievale, poate fi u ş o r Înţel easă p r i n com­
p arare cu s i tu aţ i a actua l ă a Pieţei Republ i c i i d i n Mediaş, unde
vegetaţia p a r c u l u i amen a j a t În j u rul anului 1 950 ascunde î n
Î ntreg i me ansamblul arhi tectura l odin i o a ră dega j a t ( fiI?;. 9).
Piaţa Republ i,c i i d i n S i b i u v a fi resta urată conform c mp -
z i ţ i e i i storice conturate l a sHrşitul veacul ui a l V I I I -I�a 1 6,
Î n l oc u i n d u-se În ă construcţi a h alei comerciale, a cărei a rh i tec­
tură n u m a i poate fi reconsti t u i tă, cu tarabe la c � re să se
. .
vîndă fructe şi fi o r i ; -a u p revăzu t de asemenea p a ţ I I l e trIct
necesare pent ru p a rcaje.
La Braşo v , u n de -Începînd ,d i n a doua j u măt.ate a seco­
l u l u i al X I X-lea - denaLLlră r i l e au fost m u l t m a i accentuate
decît în celel a l t e t rei oraşe, o pol i tică tenace, apl i cată după
1 960, ,a i m p us re ta urarea faţa,d elor pentru � oate u n ităţi l e co­
,
merciale care au dorit să modernizeze i ntenorul magazl llel r .
P e n t r u faţadele m u t i l ate a c ă r o r compoziţie o r i g i n a ră e te
cuno cută din documente grafice, restaura rea a respect a t În
î n t regime vechea arh i tectu ră, făcînd u-se concesii numai pentru
t i p u l tÎl11 p lă r i ei v i t r i nclor şi admiţÎndu- e crearea u n or acces�
d i recle d i n stradă în magazine. i n acest fel a fost restaurata
faţad a imob i l u l u i din P i aţa 2.3 A ugust nr . 27 (fig. 1 2, 13 ,
] 4) 17 şi Î n baza acel u i aşi p r i ncip.i u �o� � i restau rate cu În ce­
p ere d i n L 973, faţada v a l o roasel cl � d l fl cu c lemen} e . de R e­
n.a ştere d i n P iaţa 23 August n r . 1 (flg. 1 1 �),
al c � rel } spect
nel11 u t i l a t a rămas consemnat În tr-o fotol?;r,afl e a n t e no a ra a n u­
l u i 1 895 ( fi g . 1 0) 1 8 , p recum şi t u rn u l �clopotniţă al ca ei p a � o­
h i ale a b i se r i c i i Sf. Ado rmire, P i aţ a 23 A u gUSt nr. 3 (fig.
1 1 B), dărîmat l.a cutrem u rul din 1 940, dar pentru � are . s:
păstrează atît p roi s ctul o r i g i n a r c!t ş i � u�neroase lIl"va l?; l n:
(fig. 8). TOL pe baza de d CU111entaţle g r a fl � a a fo � t refacu ta
faţa.da unei clăd i ri d i n Piaţa 23 A ugust d l l l Medlaş ( [o tu l
m uzeu ( fig. 1 5, 1 6 şi 1 7) 19.
16 SllId i u l evolu\ici i s torice a Pie\ci Rcpubl icii din ibiu este Î n toc m i t
dc a r h . J- k r mann Fabi n i (vezi a r tico l u l urmatOr).
17 Restaurarea s-a efectuat de către benericiar ( oopcrativa Hi�i�l1,l)
1 966- 1 96 8 , >ub îndrum area D M I A . În 1 96 1 .
18 FotO!;rafi<\ este p u b l i ata în scria Das l3/trzC1Ila1'ld. vol u m u l •. 1'- ron­
îndrumarea arh. stad t " , J3rawv, 1 9 2 8 , fig. 2 1 5 . Dupa 1 89 5 , casa cu acc pcrişul mansard a t
el mai î n a l t a fost Înlocuită prin casa paro h i a l a a bi>cricii o rtod x e
August au ro t r . Ado rmi re , care s e a ri :! î n curtea imobi l u l u i .
1 9 ExeCUţia restaură r i i ra\adci a avut loc î n 1 970. firma 13ar-l3ar, care
e>tc Înt cmit 'Provoacă gl umelc loca l n ic i lor şi care compromitc a�pcctul cladirii, a rO>t
montată fără avizul D H A .
43
www.patrimoniu.ro

Fig. 5. - Piaţa 6 Martie elin ibiu, galerii Cit arcade. Fig. 6, 7 - Casa
cojocarilor - hala mediev(/l;i - din Sibi//., Piaţa 6 MClrtie, il1ainte şi
dltpii rest "ltrare.
În l ip s a unor docu mente certe, re t a b i l i rea d i st r i b u ţ i e i go­
l u r i lo r ş i a 1110den a t u r i i [a�adel o r e o r i e n tează d u pă t i p u l
d e p l an , stu diul fragmentelor d e el emen te arh i wctu ral e şi
d e deco raţie con ervate p e pa ramen t , a n a l iza compoz i � i e i re­
g i strul u i superior al faţad el or, - Î n trucît, în general , p arterul
a s uferi t cele mai m u l t e transfur m ă r i - , în sfîrş i t , după com­
p ararea Cu clăd i ri contemporane. 1n acest s i stem a u fo t ech i ­
l ib rate nUllleroase faţade, din tre care c i tăm :
- La B raşov : rest a b i l i rea compart i me n tări i fa�adelor d i n
Piaţa 23 A ugu t nr . 2 4 şi 25 , care erau u n i fi cate p r i n tr-o lh i­
doasă v itrină cu chenar de cărăm i d ă a parentă ( fi g . 1 8 , 1 9) 20 ;
re t a ura rea faţadei d i n str. R epubl ici i n r . 6, la p a rterul căreia
[useseră deschise două mari v i t r i ne simetrice2 1 ; restaurarea fa­
ţ a.d ei d i n str. Rep ubl icii n r . 1 4 , excelent exem p l u de rest a b i l i re
a compozi ţ i e i , În funcţie de elemen tel e eta jelor22.
- La Med i a ş : resta urarea parterul u i i m ob i l u l u i d i n P i aţa
23 A ugust n r. 1 0, u n d e cele t re i arcade cen t rale erau ,d i truse
Încă d i n a i n te de p r i m u l război mond i a l (fig. 1 5 13)23.
In ceea ce p riveşte p roblema atît de controve rsată a i nte­
g r ă r i i arh i tectur i i con temporane în a n sambl u ri l e i storice24, tre-
20 L ucrarea -a execu t , t în 1 967, d u p:l proiectul în tOcmit de arh.
Monica cîrnec·i. E t aj u l nu a putUt fi re ·tau ra[ d i n cauza l ipsei de fon ­
d u r i a beneficiar u l u i .
2 1 L ucrare a '-a exec u t a t în J 966, sub Î n dru m a rea arh. Mo n i c a
22 L ucrarea
s-a execl l t a t în 1 96 8 , ciU IJX proiectul În roc m i t de arh. Eu­
j:!,cn i a Jan\:1.
Lucrarea a fo�t cxe c l l t a t :t dc beneficiar, În 1 96 7 , ub În d r uma re .l
23
D M I A.
24 Deosebit de i n tere�ante pen tru dcz.batere:1. acestei probleme sînt ma­
tcr·iaJeie impoz.ion u l u i i n tcrna\io n al p r i vi n d regenerarea i r u r i l o r urbanc
istorice, care a avut loc În Cehos l ovacia, l a Praga şi L evo C a , În t re 20- 26
i u n ie 1 96 6 . M::nerialele Î n t p u b l icat e În "Monu men tOWI11 t u tel a " , 3 , 13ratis­
Java, 1 96 7 . O l u ar e dc p 07, i\'ie ca tegor ică Împ o t r i va po�i b i l ităţ ilor de in te-
www.patrimoniu.ro
b u i e a ră t a t de l a începu t că, în cele patru o raşe a n a l izate În
p rezentul articol, i n terven5 i a construcţi i l o r m oderne în i nte­
r i o r u l zonelor ,de rezervaţ'le a fost l i m i tată , d i n cauza densi­
tăţ i i ,c onstrucţi i l or med ievale, conservate cu p arti C lda r i tă � i l c
t r a m e i s t r a d a l e ş i a reg i m u l u i de Î n ă l ţ i me. R a rele i nt erven ţ i i
moderne, real izate în u l t i m i i a n i , perm i t, totu ş i , form u l a rea
unor Î n văţăminte folosi toare pentru v i itor.
Un p r i m experiment, efectuat l a Sigh i'ş oara, este com p l e­
x u l artizanal de l a poal e l e cet ă ţ i i , A m p l a samenwl său a fost
aprobat în dorinţa ,d e a ascu n de o s u i tă d e calcane şi d eşi s-a
respectat înălţ imea clăd i ri l o r î n veci n ate, rezul t a tu l e te u n i n­
succes, deoarece contrastul între o a rh i tec tu ră i n e v i t a b i l func­
ţional i stă ş i p u te rn i c a person a l i t at e a oraşu l u i m e d ieval ( fig.20)
c o n t r i b u i e l a evidenţ,i erea sărăciei structu r i i d i n b e t o n armat,
def'avor a b i l raportată la o r i g i n a l a s i l uetă a tu rn u l u i cos i t o r a r i l o r
sau la ex uberanta decoraţie a t u r n ul u.i cu ceas, s i tu a t În
i lT ed i ata veci nătate,
Tn s·c himb, con strucţ i a d i n acelaşi oraş a ofic i u l ui P .T.T.R ,
- a bucurat d e aprecieri u n an i me. A mp l asarea pe u n teren
parţ i a l l iber, cu racordarea l a u n imob i l r i dicat î n j ur u l a n u l u i
1 900 (fig. 2 2 , 2 3 ) , a căr u i p i lastratură e arl110n izează cu rit­
m u l t ramei structurale a n o i i faţade, acoperişul ,de ţ i g l ă
care s e i ntegrează în ansambl L1 l oraşul u i de j o s , p recum ş i
s i t u a rea într-o zonă î n care concurenţa cu s i l ueta oraşu l u i
m ed i eval este p e dep l i n evi tată, sînt p r i n c i palele mer i te care
con feră acestei c l ă d i r i o d i creţie p l i nă de b u n ă-cu v i i nţă25.
Ace te două construcţii s-au executat 'c u acord u l D i recţiei mo­
n umentelor istorice, d atorită aşezăr i i l or în oraşul de jos, unde
i nterven ţ i i l e seco l u l u i al X IX-lea şi cele de la î n ceputul veacu­
l u i nostru au fost m u l t m.l i accen tuate, 1 n p r i v i n ţ a raşul u i
de sus, t o a tă gri j a este dată conservări i ş i rean i m ă ri i a n sam­
b l u l ui med i e v a l , î n cadrul căruia o construcţie modernă pare
de neconcepu t .
L a S i b i u , i deea i n �erar.tI unor c l ă d i r i moderne î n comp le­
x u l n� edieval " i n t ra Li uros " este resp i n să în u n a n i m i tate, n u
n u mai d e către res t a u rato r i , d a r - fapt deo ebi t de î m b u­
c u rător - şi d e către conducerea l ocală, care a ret uzat de
c urînd construi rea u ne i n o i case a modei, c u patru eta je, l a
i n terseCţia străz i i B ă l cescu c u strada Trib u n e i , p e locul unei
frumoase case din veacul al X V II I -lea, Atenţ i a arhi tecţ i l 0 r
şi a restauratori lor este o rientată către crearea u n u i echl l i bru
î n tre ansamblul medieval ş i noile cartiere, menit să păstreze
valoarea dO'l11 i n a n telor i s torice ale oraşu l ui , ceea ce co n/d uce l a
eleqia u n o r terenu r i joase p e ntru construcţ i i l e dezv o l tate în
î n ă l ţ ime, cu scopu l de a evi t a concurenţa n o i l or v e rticale cu
t u rn u J:1 i l e medievale. A ceste p reved e r i nu sîn t în ă apl icate
mecan ic, fap t demonstrat d e noua clăd i re a şcol i i din str.
L Mai , i tu ată la l i m i t a z i d u l u i de a părare şi a l i p i tă ca l c a n u­
l u i u n e i b i serici neogotice, z i d i tă 'Î ntre cele două răzb o a i e
( fi g . 2 1 ) 26
,
Pentru cen trul i s to r ic al Medi aş ul u i , p roblema a r h i tectu ri i
moderne n u apare, p ractic, î n i n teriorul zidurilor d e apărare,
întrucît 99 0/ 0 din case au păstrat v echea aJ1hitectură, excepţie
făcînd doar trada care u neşte P i ap R e p u b l i c i i cu gara.
La B raşov, i n tervenţ,i i l e moderne a u putut f i mai greu
temperate, m a i ales p en t r u zona de întrep ă t r u nd e re a cent r u l u i
istoric c u oraşu l co n r e ly, p o ran . Pe l oc u l for t i fica ţ i i l or d i nspre
cîm p i e , d i struse î n t re 1 83 5 ş i 1 87 3 ( f i g . 24), , -a a menajat
În j u ru l a n u l u i 1 900 u n mare b ulevard, i m itînd - în i n te n ţ i a
local n i c i l o r - faimoasa R i ngstrasse d i n V ie n a . Construc ţ i i l e
a,d m i n i t r a t i ve c a r e mărg i n e a u acest b u l evard s - a u menţi nu t
l a o înălţime care n u altera v a .[ oarea i l uetei ora. ul u i . î n
1 93 9, o p r i m ă c o n t rucţie �l1'altă - h tel ul A ro , astăzi Car­
paţi - .1 fo t con st r u i tă pe l in i a zid u r i I r ele apă r a re d i spă­
rute, O 1 1 uă aripă a fost adăugată În 1 964- 1 96 5 ş i deşi
comp lexul 1h otel ier, privit l a n ivel u l b u l e v a rd u l u i Carpa�i, este
considerat ca o reuşită a a rh i tectu rii rOI11:ln eşti m o dern e27, nu
Îrncc i.
�rMe a arhi teCllIrii �ontell1porane În ansam l l u r i l c istorice al are 'i n com u­
n ic a r e a PlOI'. R o be r t o Pane, Les a)'chi/ectcs l7Ioelemes et le rap port ele
/'(17/ iw et dlt IlOI/veau, p . .'i l -5 8 .
2 5 A m p l asamen t u l a fOSl a l es ele elclcga t u l D M I A , propu nerea l ocală
i i i n d înel " eptat:1 spre p ia\a m ică de ub t u rn u l cu ceas. Proiectul a fost
În toc m i t de a rh . Enrico Fanciotti,
26 P ro iec tu l a fost î n tocm it de arh . Gh. J-lcnz.ulea.
27 A r i p a veche a hotcl u l u.i a r pa\ i este opera arh, Horia r c a ng:t ,
A r i I a nou:1 a foSt p roi ectată de :-t rh. 1 n Rădăcină.
44
 9

10

Fig. 8 . - asa parohialii a bis.ricii SI. Ador1 l1i re dill Braşov, ÎlIlIilll. e
de cltlre1llltrltl din 1940 (fololeca OM I A). Fig. 9. - Piaţa Nepltblicii di"
Mediaş, IOl og ralie di/l jltml allul//.i 1 900. Fig. 10. - I.al II r(1 de eSI (1
Pieţei 23 Augltsl din Braşov, Î 7 I situaţia al1lerioar,1 allltiiti 1 8 9 5 (imagi/le 11
pltblical ll Î/I K ron l:1d l, lig. 2 /5). Fig. 1 1 . - Lalltra de esl a fJieţei 23 Au-
gllsl dill Braşov, Î/I siw({ţia ({ c / !talii . Fig. 1 2 , lJ, 14. - Ca i/la românll din
Braşov, Piaţa 23 Augusi 7JY. 27: siillaţia Lill 1 960 (jololeca DMIA);
faţada reslrlltralii; FOlografie dill juml al /ulu i 1900, publ ica Iti ÎII K r0n-
S13dl, lig. 227).

12

13

www.patrimoniu.ro
 rig. /5. - I
edere tlil/ jltml tlllltlltt 1 900 1/ Pieţci 23 / 1"81tsl
dtll Mediaş.
FIg. 16, 1 7. l<idirea JosllIl"i IIIlIzm dil7 Medi({ş, ÎI/aiI/te şi dll!", rc,
-
­
lallrarc. rig. / 8 , 1 9 . - M({gtlztllu/ SP R T dil/
Brtl}ov, Pia{ (/ 23 'Igl/.SI
I/r. 2 -1-2 5 . ÎI/aiI/le şi dlt!},; rc;laltrare.

se poate nega [aptul ca apaflţI a sa a mod i ficat

raport ul d e'
v a l o l i al d m i n an te l o r istorice ale raş u l u i (fig.
2 5 ) . în 1 970,
: .
Opoz I ţ i a resta uratori l o r ş i a l ocal n i c i l o r n u a p u t u t sta v J l i dez­
vol tarea În î n a l ţ ime, n e j u t i fieata fu n c ţ i o n a l , 'a
unei ase a
modei, si tua ta la i n tersec ţ i a straz i i Rep u b l i c i i cu bulevar
du l
arp a ţ i , v o l u m concep u t de p ro iectant excl u s i v ca o î n c u n
u-
nare a perspec tivei di nspre n o u l centru28 . Lînga a a modei
e constru ieşte u n hotel ,de aceeaş i f n a l ţ i m e . a atare, l i n i a
15 forti ficaţi ilor d i paJute va f i Înloc u i ta, pe j u matate d i n l u n­
g i m e a ci, cu bara de con trucţii î n a l te (fig. 26), ceea ce, î n
concepţia u n o r arhi tcCţi ost i l i proiectă r i i î n g răd i te de datele
pcci ficc aşeză r i i , ar crea o aşa- n u m i tă armonie a contraste­
lor, d a r care - i n d i ferent de val a b i l i tare:l :1U l i p a de f un d a­
men ta re a acestui argum e n t - i n t roduce o cez u ra în tre c e ta te­
şi cartierele i storice " extra m u ro ce , ,d i m in u î n d con comitent
v:1 l oa rea d o m i n an telor i lOrice.
Cu totul alta este situaţia v i lelor constr u i te pc vers:1 n t u l
f m pad u r i t :1 1 deal u l u i etăţui i29, care sînt p r i v i t e ca o reuşită,
cl::t torita subordonari i l o r Î n î n ă I ţ i m e faţa de ci tadela, a i nt e­
grarii În vegetaţie, cu buna a-daprare 1 a tere n , p rec u m Şl
d a torita ex isten ţei unei tranziţii, realizata de arhi tectura d i n
j u rul an u l u i 1 900, înt re cetatea oraşu l u i şi gru p u l d e locuinţe·
moderne.
T n i n teriorul cen t r u l u i istoric, construcţ i i l e r i d i cate p c tere­
n u ri l ibere const i t u i e experimente care perm i t for m u l a rea unor'
co n c l u z i i bazate pe d :1te concrete.
în 1 956, I n ti tutuI d e silvicuItură , construit la intersecţia:.
t razi i Bariţiu cu latura de vest a forti fieaţiilor (fig. 27), a
i n terpretat cu variaţii decoraţ i a c l a icizanta a Liceul u i Şaguna,.
cu oC:1Z i a supr:1et ajăr i i . Considerăm ca acea tă c l ăd i re se
i n tegrează m ul t m a i b i n e În ansam b l u decît anex::\ A rh ivel o r'
latului, real i zata pc str. Gh. Bari ţ i u Î n t :r-o anhi tec t u ra voit
neutra, care se regaseşte şi l a imobilul ardm i n st ra t i v s i t u a t
l a i nterseCţia t r ă z i i R ep u bl i c i i cu Bd . a rpaţi, peste drul1l ,de'
a a mod e i . " eutral i tatea" celor doua faţade demon strea�ă
ca r,aportu r i l c Între plin uri şi goJ u ri, precum şi acoperişuri le'
d e ţ i g l a n u sînt suficiente pentru b u n a i ntegrare în a m b i a n p
mcdieval a , a d t a vreme d t tratarea exteriorul u i este sărăcită
p r i n l i p sa brîie lor, a cornişelor sau a a l to r elemen te de î n vio­
rare a suprafeţelor de zidărie. R ez u l tatul este un compromis
nesatisfacător, ath pentru vechea al1hitect u ra dt şi pentru cea
modernă, s i n g ura cal i tate a [apde-Ior neutre fi i n d l i p a de
o tentaţie.
O rea m c n a jare de un structu ral ism brutal �l l i ps i t
de imaginaţie (efectua t ă , fără avizul D i recţiei mon u­

men telor i stor ice, în perioada anterioară reg i m u l u i de rezerva­

�ie), este b i serica reformata , mutată fn 1 965 1n zona de d el11:1r­
caţie ,d i n tre cetate şi Schei şi î n i m.ed i a t a vecinatate a unei ar­

18 mon ioa e case d i n veacul a l r V I I I-l e:1. Bi serica reI orma tă de­
19
pe Ş i ru l Beethoven dem on s tre ază elocvent c um nu trebţţie con­
s L miL în i n teriorul centre�or i sto rice. D i n feri c i re, ea eSLC
a c unsă de o bogată vegetaţi e.
în s o h i m b , o experienţă in teresanta, realizată in plin
cen tru istoric este sal o n u l de cosmetică ,d i n strada A rmata
Roşie nr. 1 6 (fig. 28)30. Cal ităţile acestei con t ruCţi i sint:
al
încadra rea î n t r-o s u i tă de [aţade rem :1 n i ate fn veacu l

28 Proiectul Casei modoi este ÎnlOcm i t d e arh. icolac ic uli n .

29 Proiectul vilelor de pe dealul Cedi\ui,i e te Întocmit de arh. " ugcn

p a n esc u .
30 Proiectlll es te Întocmit de arh. Ion Rădăcina
. Firma dispropo qionata
În raport cu faFlda :t rost real izată rără avizlii D M I A )i rără conslii tarea
proiectan tul u i .

46

www.patrimoniu.ro
Fig. 20. - COlI/plexlI1 "rl iza/lal '/ill Sighişoara.

Fig. 22, 23. - O/iciul PTTR din S igh işoa ra : lerC1711.1 pe care s-a ap r o­
bal amplasarea şi col7Slru ţin /lOII.;i.

Fig. 24. - etalea BraşoV/tlui, Îl l aillle de incel1dittl Fig. 2 5 . - /Tolellli »Carpaţi" dil/ Braşov, văzul din tlf,rl1ltl Bisericii Negre
KloSIel'i',aSSe diirÎlI/alii În 183 5 (ÎII I(ro"'l� I t , fig. 120). (/01 0 arI,. MOlliCfl cîmeci, 1964).

Fig. 26. - Caw Modei dil/ Braşov. Fig. 27. - [lIslilll l lll de silviclIll Mei din Braşov.

www.patrimoniu.ro
 Fig. 28. - Salol/ltl de coslllelic,; d:1I Braşov. Fig. 29. - P,.oicCI ele "<ls,i eliJl S"heii Braşovului.,

XI - lea, cu cl emen te c!asiciz,antc de serie, ,deci în tr-un front
fără dcosebi tă senllJ ificaţie pentru oraşul medieva l ; d i men i ­
unile rcstrÎnse a l c faţadei ; respec tu l înălţimii casclor Înveci­
nate; Încercarccl de rcgăsirc, cu vocabular modern, a ritmului
şi 'a d i tribuţici în rcgistre ale faţadelor neoc!asice. Reproşu­
rile ad use noului imobil pri vesc În special utilizarea unor
materia le netradiţ,ionale (cără midă smălţuită, pla,ca i ,de piatră
etc.), p recum şi ritmarea fapdei prin el ementc lipsite dc func­
ţionaJ i ta te. Oricare a r fi obieeţiunile, considerăm că această
clădire cste valor asă prin cău tarea unei corelări În tre vechea
arhi tectură şi cea modernă ,dar În tem În acelaşi timp con­
vinşi că expericnţe de ,a cest gcn nu trebu ie admise decît În
cazuri excepţionalc.
Un exem p l u de arhitect ură tcmpcrată, care păstrează tra­
d iţ l a caselor vcchi din Sohci, e te p roiectul unei locuinţe care
va fi executată în 1 973, pc str. Comuna d i n Paris ( fi g. 29).
Concluziile noastre cu privire l a integrarea arhitecturi i
contOl1lpora.1e În ansambl urile i storice, În t :
1. Apariţia arhi tccturii moderne Într-un cen tru istoric
e te j ustifi cată în cazuri l e cînd ea este imperios recl amată
tUfi modeste , a cărei moden atură este d ictată de un bun simţ"
constructiv, care l ipseşte adesea în faţadele construcţiilor mo­
derne de seric.
3. u ti t i u de excepţie şi cu condiţia respectării factorilor
de amhial1Jţă menţionaţi 'm ai sus, poate apărea opo rt u nă trata­
rea net modernă a unei clădiri noi, dar numai atunci cînd
arh i tectul a dovedit prin rea l izările ale că po edă un real
talent, demonstrat şi prin capacitatea de proiectare fără osten-·
naţ-ie într-un .context dat, însoţit de o adtncă înţelegere a l umi i
de i d c i �n care - a contu r at ansamblul istoric, .ambele p remise'
fiind indispensab i l e pentru obţinerea unei i ntegrări Întotdeauna
greu de creat.
In indheiere, consi,derăm că, în toate domeniile, dialogul
dintre vechi şi nou este una dintre cele m a i rO'dni ce activităţi
ale gîndirii omeneşti, atîta vremc cît respectă legi l e dialogu l u i .
defi n i t prin Împărtăşi rea armonioasă a ideilor, fără a s e coborî
la polemica inevitabil .agre ivă . u trebuie u i ta t că, în p ri­
.
vinţa raportul u i dintre centrul istoric şi oraşul modern, polem, � a
poate des,fi'g ura nremediaJb il aceste reprezent ări mater iale � I e. ,'s­
toriei unui popor, ,care sînt ansambl urile i stori'c eşte co nst lwl te .

:
de p rogramul f uncţional (şcoală, oficiu telefonic etc. ) , cînd De aceea În n umel e noului uma nism oare începe să l um inez
se in serează cu p roporţii mode te într-un fr nt construit care societate contemp orană, manifest at şi prin p reocupa.r ea i nte � ­
nu este rep rezentativ pentru ansamb l u şi atunci cînd acceptă naţională a protejări i centrelor istorice, cste de d �flt ca sg' J­ v

v
su bor,d onarea l a rcg, i m u l de construcţie moşten it, fără să aibă ritul ,d e tnţcleger e şi respect al valorilo r trecutul u I sa cal a u­
p retenţia de a concura sau de a depăşi valorile istorice ale zească pe arhitecţi i ,care au sarcina de a diri ja dezvoltare a
oraş u l u i . rgul11cntul armoniei obţi n ută prin contra t, sau impetuoa să a oraşelor noastre.
acela privind drep tul arhitectu r i i moderne dc a se suprapune
necondiţionat peste fazele de construcţie anter.ioarc, după
Cum Renaşterea şi barocul s-au suprap us an amblurilor gotice R ESU M E

sau romanice, n u ţin seama de d i ferenţa fundamentală pe

la nouvcl l c l iste dc monumcl1l� h isLOriqucs, qui doit cn trer
Dan�
care i deologia, comanda p reponderent socială şi tehnica epocii m a n ie
en vigucur cn 1 97 3 , on a inclu - pOUr la premierc fois cn Rou -:-
moderne o creează în tre 'a.dhitectura modernă şi arhi tectura
2 1 rcservc d'archi,tcctl lrc medievale lIrbaine, comprcn a n t des centrcs hls­
tuturo r cpocilor anterioare, d i ferenţă care este departe de a tQriqucs et des cnscmbles dont la valcur hi roriquc el artistiqllc
j ustific

reprezen ta doar o reînnoirc a viziunii estetice şi care face Icur sauvcgardc . Le rcgime de re erve a ete assil11ilc avec
prevll
cel
dans
u
l
i de
a 101
�
zones de protecti n des mon umen ts hiSlOr iqllcs isoles,
imposibi lă armonizarea p r i n suprapunere necondiţ ionată, ar­
monia nefiind de concep u t fără unitatea conţ i n utulu i.
mon U l11ents
de 1 95 5 ' ce rcgime i m p l iq uc I ' acc rd . de la Direction des

Experienţa 'demonstrează că anal iza terenului, ,dczbăra tă de

�
h i tQriqu s pou r les travallx de dem o l i tion, nouveaux b�uiments,
, .
modifi·

d es rucs, reparatlon d es f a adcs

, ct des roitllre , ec l ai raoe
"'
cation d u reseau
'
piritul de competiţie, con duce întotdeauna la soluţii de am­ nocturne, pan neaux publ ici taires etc.
pla a re care permit libefia desfăşurare a arh i tectu ri,i moderne Le I"(:gime de proteetion des eentrcs hi tQriq ues, q u i a etc appl iquc
la o distanţă cuviincioasă - .ceea ce nu este sinonim cu o des 1 960 dans eerta'incs v i l l es, avec la partieil a,tion active de a urol'ltes

mare d istanţă - de centrul istoric, rezultatul tiind valorifica­ locales, est i l l u tre par les n!alisalions suivan lcs, oblcn u e a B raşov, Sighi­

rea reciprocă a ansamblu lui istoric şi a cartierelor mo derne .

ara, Media.5 et Sibi u :
_ Restauration des enecintes foni fiees.
2 . In cazul construcţi�lor ddicate pe u n teren l iber, în _ Rcstauration et assain isscment des cn cmblc de m a isons l11ed icva­
interiorul ansamblului istoric, apare obligatorie respectarea les. On doit preei el' qlle eeutc ategorie de travaux a etc e lTcetllee

următoarelor elemente ale fro n tului existent : ,alinierea, tipul _ jll qll'� pn::scnt - par etapes, � ]'oecasion de n:paration COllran tes
redamces par les benHieiercs des i m meubles.
de aşezare în raport cu strada, înălţimea, ritmul gol urilor şi
_ Essais d ' i n tegl'ation de I ' arch i rectllrc moderne dan les ensemblcs
proporţiile generale ale caselor. Pentru clădif'ile ,de mici d1men­ l11edicvallx. Sont eonsiderees COl11mc des rClIssitcs le nOllveau burcau
siuni, în special pentru locuinţe, părerea personală a autorului telephoniqlle de Sighişoara ct le alon de eosmetiqllc de Bra50v, ruc
este că nu trebuie, din principiu, respinsă p astişa unei arhitec- Armata Roşie

48

www.patrimoniu.ro
 PIAŢA REPUBLICII DIN SIBIU - UN STUDIU DE ISTO RIE ŞI URBANISM
------ ------ Arh . Hermann Fabi ni
Tendinţa proiectării arhitecturale contemporane de a trata
obiective izolate în contextul unor zone din ce in ce mai
vaste, cu ,corela �ii multiple, este evidentă fn modul de a studia
problemele centrelor istorice odată cu sistematilJarea oraşelor.
Cea mai bună dovadă este analiza acestui aspect în oadrul a
numeroase 'c ong-rese internaţionale, ultimul dintre el e fiind
simpozionul ICOMOS de l.a Budapesta (29-30 iunie 1 972)
care şi-a a les ca temă integrarea arhitectur,ii contemporane
fn ansamblurile istorice.
Experienţa acumulată fn ultimii 1 5 0 an i fn domeniul res­
taurării monumentelo r istorice ne arată importanţa ·d ecisivă
pe care o are ans<umblul din care monumentul supus restau·
rării face parte integrantă. Chiar cea m:ai bună restaurare
poate fii pusă în umbră de un cadru necorespunzător, iar
monumentul, rupt de ansambl ul căruia ti aparţinea datorită
unui lent proces de crista l izare, îşi pierde puterea de transmi­
tere a p ropr,i ului mesaj ideologic şi estetic. Amintim în acest
sens catedralele gotice care, în secolul trecut, au fost degajate
prin fnlăturarea clădirilor ce constituiau o unitate organică
c u dominanta reprezentată de catedrală, p rocedeu ,care - cu
cele mai bune intenţii - a reuşit să le scoată ,d in scară. Ar
fi greşit să ,deducem de aici principiul păstrării cu orlice preţ
al substanţei ,istori,ce, independent de valoarea estetică. D im­
potriv.ă, se impune inţelegerea - bazată pe studiu - a legilor
estetice şi funcţionale care au determinat dezvoltarea oraşelor,
a străzilor şi a pieţelor, pentru a putea fi luate în consideraţie
fn activitatea de proiectare, care nu poate ignora expresia
arhitectonică corespunzătoare uimpurilor noastre.
Fig. 1 - Planul pieţii Cit inelicarea obiectivelor c e a lt mobilat piaţa: 1 - Garda principală (1-1 attptwache); 2 - StUpltl infamiei; J - Prima fîntînă;
4 - Rigolii de sC/trgere; 5 - A dolta fîntînă; 6 - Statttia lui NepoJnttk; 7 - Grttp de arbori din faţa casei din 1,ia!,a I?ejJltblicii m. 13.
49
www.patrimoniu.ro
-------
Studiul prezent încearcă să arate complexitatea probleme­
lor pe care le ridică sistematiza rea unei pieţe istorice consti­
tuite, cum este Piaţa Republicii din Sibiu, şi îşi propune ca scop
precizarea p arametrilor necesari proiectării unor asemenea
tucrăr,i, in condiţii 'corespunzătoare cerinţelor istorice, estetice
şi funcţionale actuale.
1. Date istorice
Cons,t ituirea actualei P ieţe a Rep ubLici i din Sibiu coinci,de
cu obţinerea de către aşezare a dre l;: tul ui de oraş ' . Ea a fost
alipită celui de-al doilea zid de aparare în a doua jumătate
a secol ului al X I V-lea - azi partea de nord a pieţei - în ca­
drul extinderii satul ui Sibiu (villa Hermanni2) . Acest fapt ex­
plică forma sa trapezoidal ă şi chipul în care a fost rezol vată
problema celor două colţuri de nord adiacente vechiului zid de
apărare. (fig. 1 ) . Presupunem că, în prima etapă de construcţie
din veacul al XIV-lea, casele - construite pe parcele destul
de înguste, de 1 0- 1 5 .m -, au avut tipul locuinţei cu p iv­
niţă şi parter. şi cu faţada spre p iaţă încununată de pinion
care m'a i poate fi văzut astăzi la casa din strada Avram
Iancu nr. 1 6 . L a sHrşitul secolului a l XIV-lea ş i în cursul
secolului al XV-lea se adaugă casele p atricienilor 'cu un pro­
gram mult ampl ificat (turn-locuinţă), dintre care menţionăm
, E. M. Thalgorr, 1-Iermannstaelt, Die baugeschichtliche Elltwickl1mg
eine,. siebenbiirgischen Staelt, Ed. H. Wclthcr, Sibill, 1 93 4 , p. 1 8-20.
2 J dcm, p. 1 4 .
Fig. 6 - I'erspeetiva B clil/ li.�. 1

casa H :d ler din P i aţa Republ ici i nr. 1 0 şi ca a de l a nr. 1 Î n 1 703 a r e l oc. în piaţă, deca p i t a rea com ite l u i
(fig. 3) astăzi t ransformată. î n această p erioa.d ă ...a avu t loc } oh a n n S a c h v o n I-l a rtenC'ck·�. E v e n i m e n t u l este rep rezen t at
şi o p ri m ă c m a are a p J r,cel elor. într-un de en care ne arată con t urarea, l a acea d ată, a com­
- î n 1 466 brea l a croi torilor ibien i construieşte o gale­ poz i ţ i ei u rbane, păstrată, în p arte, p î n ă 'astăz i , cu caracteris­
r i e cu arcade intre P i a p R epub l i ci i şi P i aţa 6 Manie, desti­ tica d i spun eri i coamelor acoperişur i l o r p aralel cu fron turile
n ată de facerii mărfLlf,i lor.3 pieţe i . U n i n teres deoseb i t p rez i n L ă construCţ i i l e care l110bilall
- în 1 5 3 8 este menţionată existenţa unei HntJni in piaţă p i a ţ a : garda p r i ncipală " Haupt w ache" (fig. 2 A ) , stilpul
com i te l e M a t h i a A rmbruster p l ă t i n d exec u ţ i a unei ţevi de i n fa m i e i ( fig. 2 B), două chi şcuri Cll a rcade ( fig. 2 C-D),
bronz, bog a t o rn amenta te pentru ftn dna ,din p i aţă4. fîntîna ( fi g. 2 E) şi spînzurătoa rea i n stalată În 1 68 7 ( I i g: 2 [ o)
- In 1 5 5P e aşază s t î l p u l i n fa m i e i Î n p artea ele est J - Î n tr e 1 726- 1 733 s-a constr u i t b i s e r i ca romana-catol i că
p ieţei ( f i g . 2 B)5. În parte::! de nord a p ieţei9.
Jn 1 5 5 8 se de hide t recerea din p iaţă către actuala I n J 7.1 4 J fo t aşezată t a W J J l u i N epol11uk În
't ra,d ă a Cooperaţiei6• p a r t e a cle ve t a p i eţei ' 0 .
- In '1 5 5 9 o f u r t u n a d i st r u ge o casă de l e m n din piaţă7. - Î n 1 75 2 au avut loc într-o constrUCţ i e de l om n am­
p l asată în p i aţă, primele reprezentaţii ale unei trupe a l11bul ante
3 E. Sigcru�: hronik der Sltul, I lem/IIl/l/sl"dl 1 100- / 9 2 9, I l onlcrus- le t eatru " .
BuchJruckcrci, Sibiu, 1 9.10, p . 4 .
4 Sigcrus, op. cit., I . 7 8 I d�m. p. 20.
5 l dem, p. 8 9 l dcm, p . 2 5-26 .
II l d�l1
1, p . 9 . 10 l
dcm. p. 26.
7 J dCIl1, p. 1 1 . ' 1 T d�m, p. 2 9 .

Fig. 2 - Decapitarea cOll1itelltllti Joh"l/l/ Sachs VOII N"rt,eneck, desen din Fig. 3 - TîrII. aiI/tai ÎI/ piaţa lIIare " SiIJiitl/tÎ, {lell,lIrel,; de Fra.l/Z Neu­
1 703 (colecţia Mwwtl"j IJmkenlhlll). ba/tser eLil/ 1 789 (Mllzml BrIIl.?elllhlll).

50

www.patrimoniu.ro
 , ' ·" ;J ;:;':\" :;:"�:�Y"\'.l) )'. �??'�;" " .

', : ' ' '''

Fig. 7 - Pcrs/JcuiVIl elill fig. 1.

I n 1 775 se În lătură c l ă d i rea gă rzi i p rincip a l e 12. - T n 1 94 8 spa� i u l ' central a l pietei este tra n s l ormat Î n
In 1 78 3 se dă rtmă stîl p u l i n fa m iei 13• parc ( i ndicat c u l i n i e punctată, f i g . 1 ) .
In 1 78 5 se termină construi rea palatului B rukent h a l 14. î n cercînd să a n a l i zăm p iaţa prin mesajul ei socia l , ca ex­
î n 1 7 9 8 fîntîna din p iaţă este Înco n j u rată cu un v;ri l a j p resie a "mttoreprezentării �mor colective" 19, gă im m a n i fes­
din fier forjat15• tată p rezenţa unor variate grupări soc i a l e pe parcursul a
- I n 1 802 s e încheie constru irea casei F i l ek 16, st rada şase secol e de existenţă citad i n ă : În m a j o ritatea caselor de p e
G-ra l Maglheru nr. 4, actual u l palat al Episcopiei Eva nv;hel ice. fronturile de s u d , est ş i v e s t ş i în tu rn u l p ri măriei regăsim
- 1n 1 8 62 se i n stal ează c i n ci fel i na re ş i un gri l a j d i n fier a mp ren t a u nei pături sociale const i t u i tă din breslaşi, a l ătur i
forjat în j u ru l s tatu i i lui Nepom u k 17. de tu rn u ri le-locu i n ţă ale pat ri c i a tu l u i . I mpunerea catolicis­
- î n ,decen i i l e 7 şi 8 ale seco l u l ui al I X -lea . e p l an - Ill u l u i , rel igia de stat a Impe r i u l u i hab bll rgic, apare în b i se­
tează t e i pe peri met rul p iqei 18 . rica rom a no-catol ică ş i în statu i a l u i Nepom u k , În t i m p 'Ce
adm i n i straţia n o b i l iară este p rezentă prin p a l a t u l Brukenthal .
12 J dcm, p. 3 1 . '
Fosta bancă de c redit funciar, d i n stralda Octombrie Roşu
13 I dcm, p. 3 4 .
nr. 2, caracterizată prin ecl ectism şi l i psa stridentă de pro­
14 1 Icm, 1 • 34 .
15 l &m, p. 36. porţi i , v rea ă reprez i n te p u terea capital u l u i .
16 J dcm , p . 36 .
17 l dcm, p. 4 4 . 19 Alexandcr M i t chcrl,ich, Die Unwirtliehkeil Itl/serer Stridie. Jlllstij­
18 l dcm, p. 4 5 , 4 8 . trmg ZI/.//7 UII/riedel1, Prankfurl am Mai n , 1 970. 1 . '1 6 .

4 - Lal/tra d e lIorci a pietci,

Fig. jOl o!i, ra/ic de III sjÎr,'i/lt1 sccolltllti al Fig. 5 - Collnl de lIo n/-ves l . /ot'o[!,ra/ic cea 1 9 .10 (rtrbiva fosei Fiscbcr) .
XIX-lea (arhiva fosei Fischcr).

51

www.patrimoniu.ro
 2. Analiza estetieăZIJ
D upa �um s-a m enţionat anterior, piaţa a fost alipita la
. dJll oraşul Cracovla sau piaţa d J I1 oraşul vechi Praga.
al dOi lea zld de apă;are al oraşului, fiinld orientata p e ,direqia
sud-nord spre dO.l11 m antele deja existente: t urnul biseric,ii
e�anghel jce şi .cel al primări ei. Acest l aitmotiv al concepţiei ori­
gl11are este eVldent şi astazi, in ciuda schimbarilor intervenite
in decursul timpului; lui i s-au su bol1donat toate construc­
ţiile ulterioare. Poate că aici este permisa analogia cu un
teatru - anal ogie pe care o găsi m de altfel şi l a alte p ieţe,
exemplul cel mai caracteristic fiind piaţ'a din Siena. Scena,
in cazul nostru, este l atura ,de nord, de l a p alatul Brukenthal
pină la turnul primariei; pe ea se desfaşoara r,iv alitaţile poli­
tice din Sibiul medieval. Celelalte trei laturi reprezinta în acest
contex t partea pasiva, spectatorii, îndreptaţi spre locul acţi­
unii . Ca l ocuri sta6ce Ide contemplare trebuie înţelese şi cele
doua obiecti ve amplasate pe l atura de sud a p ieţei : garda
p rincipala (fig. 1 - 1 ) şi grupu l lde copaci din faţa casei nr . 7
(fig. 1-7 şi fig. 4).
Al doilea motiv compoziţional care se poate ,d esprinde din
anal iza elementelor iconografice ce ne-au stat la ,dispoziţie
este dispunerea bipolară a " mobil ierului " pieţei. Desigur una
din cauzele principale 'care au determinat aceasta dispoziţie
a fost Ide ordin fllncţional : lăsînd centrul l iber, circulaţia
pe diagonalele pieţei se p utea desfăşura nestînjenită. Totuşi,
credem ca in aceeaşi masura soluţia a fost determinata şi
de considerente ,de ordin estetic. L a raportul laturilor d e cca
1 45 m la 'c ca 90 m, apare fireasca crearea prin elemente
plastice a doua centre de greutate. Merita subliniat faptul ca
prin rezolvarea bipolara se obţine o perspectiva p lina de
efect din cele două p uncte principale ,de acces În p iaţă : stra,da
N . Băl cescu ( fig. 1 - perspectiva A şi fig. 7) şi strada
G-ral Magheru (fig. 1 - perspectiva B şi fig. 6 ) .
O deosebita imponanţă a fost acordată rezolvarii colţu­
rilor pieţei, unde de asemenea este evidenta orientarea spre
nord a întregului ansamblu. în timp ce l atura de sud a pieţei e
gîndită ca fundal care se continua fară întrerupere în adîn­
c i mea strazilor Balcescu şi Magheru, cel e doua colţuri din par­
tea de nor,d sînt Qbiectul unei ample tratari. îndeosebi colţul
d e nor,d -est cu turnul primăriei con stituie un exemplu stralu­
cit al artei urbanistice medievale. Prin retragerea caselor ,de
pe latura opusă turnului, cît şi p ri n dispunerea În trepte a
fronturilor caselor la Începutul străzii Avram Iancu se naşte
o alveola a p ieţei, care pune in lum i n a cea mai favorabi la
arhitectura turnului. Colţul nord-vestic, În forma l u i actuală
es'te determinat de arlhitectll ra secolului a l XVIII-lea l a care
se adaugă elemente ,din secolul nostru. Statuia sfîntului
Nepomuk, cu soclul ei baroc, grilajul şi cele cinci felinare
d�n �ier forjat, delimitau în mod fericit acest colţ de restul
pieţeI.
Constatam astazi ca, deşi diversele ,c omponente ale p ieţei
aparţin unor perioade de timp diferite, ele s-au constituit
într-un ansamblu armonios, ca dovadă ca de fiecare dată,
Cu apariţia unui nou momen t arhitectonic sali pl astic, s-a
tins la incadrarea lui organică în compl exul deja existent.
3. Funeţi1mile pieţei
Concepută ca piaţă principală a or'a şului, funcţia de bază
a fost - de la În temeiere pînă În secolul nostru -, cea
comerciala (fig. 3) : ai1ci se desfaceau adt p rodusele meseriaşilor
locali cît şi rodul ogoarelor din Împrejurimi. Sigur ca aici,
la drgurile periodice, Îşi dadeau Îndlnire şi negustori veniţi
de departe . Se adauga la aceasta funcţie de bază a p ieţei şi
funcţiile administrative, politice şi soCÎ'a le. Aici aveau loc
procesiunile i nstal arii sau ÎnmormÎntar ii demnitaril or p recum
.şi spectacole sau execuţi i publ ice.
Prin schimbarea structurii sociale în secolul nostru, care
a dus la creşterea rapi da a oraşului, precum şi prin traficul
modern, funcţiile pieţei s-au s'ch imbat fundamental. Cladirile
care Îndhid p iaţa au astazi destinaţie administrativa, culturala
ş i comercială, iar p iaţa prin mesajul ei istoric şi estetic devine
lin !punct de atracţie turistica.
Prin aceste noi funcţiuni şi mai ales p rin intensifi'carea cir­
cul aţiei moderne, problemele funcţionale ale acestui spaţiu
urban devin ecuaţii cu lll1ulte necunoscute, la a caror rezolvare
va trebui să se ţină seama şi de o funcţionalitate pe care o
o gia expu ă ;n l ucr a ­
p a saj a fo s t folosită în parte m e t o d o l
20 In aceSt
rea l u i W. R a u d a , Lchendige sl:iidtebaldiche Raumbildung. Asymmet rie Imei
Rythmu.< il7 der clerttschcn Stadt, Be rl i n , 1 957.
52
www.patrimoniu.ro
putem numi psihologi ca : p i aţ'a principal ă ca punct de contact
.
îI� tre oamel1l, ca d� exempl.u p i aţ.a pnncipala, Rynek Gl6wny,
Rezumîn d, desprinde m urmatoar ele linii directoar e care
d.upă parerea noastra, trebuie luate În considera re la sistema:
tlzarea acestei p ieţe :
. 1 . înfaţişarea istorică a pieţei trebuie sa fie reconstitulta
p nn restaurarea cladirilor component e. E de dorit 'ca sa se
rede � palatului Brukentha l faţada policroma originară, ca şi
Casel � l?astre frol1t0!1ul, consemna� documentar şi azi dispa­
r!!t . V�tf1nele magazl11elor comerCIale vor trebu i reduse la
d
, IOlensllI nile deschiderilo r iniţiale aratate de vechile desene şi
fot�grafii .. O Îmbogăţire substanţial a a aspectului pieţei s-ar
obţln e pr1l1 res�aUL l rea turnu lui-locuinţa, care a existat pină
l a . 1 826 În cladirea de la nr . 1 3 , astăzi restaurantul "Dunărea"
(fig. 3 ,d reapta). Aceasta cu 'a tît mai mult cu cit tn cladirea
actuală se păstreaza trei nivele ale acestui turn. De asemenea
va tr.ebui refacut turn uleţul de pe acope'r işul bisericii romano­
catolIce, ,aşa cum apare în repro'd uceri mai vechi ( fig. 3 ) .
2. L a mobilarea pieţei v a trebui s a s e ţină cont atît de
principiul orientarii sud-nord cît şi de princip i u l bipol ari­
taţii, expuse mai sus. Desigur remontarea elementelor vechi ar
d a pieţei un p l us de autenticitate, totuşi nu trebuie, d upă păre­
rea noastra, excl use acel e soluţii care prevad elemente de
pl astica modernă. în acest caz trebuie studiata 'cu mare atenţie
armoniZJarea elementelor noi cu cadrul existent.
3 . Oricum trebuie ţinut seama ca cele doua colţuri adia­
cente laturii de n ord sa apară în a,devărata l or valoare urba­
n istica. Poate că un punct optim pentru compl etarea lor s-ar
constitui prin marcarea fundaţiilor garzii principale.
4. Plantarea unor arbori, care ar fixa puncte ,de odihna,
se va p utea face numai în p artea de sud a pieţei, fie în locul
unde au existat la sfîrşitul secolului trecut (fig. 4 ) , fie În locul
garzii p rincipal e .
5 . Toate elementele verticale, care vor p articipa la compo­
ziţia p ieţei, trebuie disp use pe o p arabolă, care are p unctul ele
plecare pe latura sudica a pieţei şi ale carei braţe se îndreapta
spre cele doua colţuri de nord În aşa fel ca mijlocul pieţei să
ramÎnă l iber, permiţînd o circulaţie pieton-a la făra obstacole pe
direcţiile princ ipale.
6. Consideram drept o condiţie esenţială, pentru valorifi­
carea optima a acestui ansamb l u istoric, l imitarea la strictul
necesar a circulaţiei auto, dînd u-se prioritate circul aţiei pie­
ton ale. D ispunerea locurilor de parcaj pentru autoturisme
de-a lun gul trotuarelor, cum am vazut în p i<liţa centrala a
o raşului Cracovia, n i se pare indioata şi pentru Sibiu, deoarece
aceasta rezolvare infl uenţeaza in cea mai redusa măsura per­
ceperea compoziţiei arhitecturale.
7. Evi,d ent, orice l ucrare ce urmeaza a fi executată în
piaţă, presupune o ceI'cetare arheologica amanunţita, care -
În afară de aportul ştiinţific - ar putea interveni determina­
nant în definitivarea soluţiei. Astfel se va putea stabili nive­
lul iniţial de cal care şi se vor putea marca în p avaj obiective
ce odinioara au mobilat p iaţa.
Dat fiind faptul ca În urmatorii ani mai multe din p ieţele
medievale din ţ'ara noastra vor trebu i sistematizate pentru a
recăpăta adevarata lor valoare, se impune stabilirea unei
metodologii , care sa permită obţinerea unor soluţii satisfacă­
to'a re atît din punct ,d e vedere ştiinţific dt şi estetic. Studiul
de faţa şi-a atins scopul daca poate fi consird erat drept un
p rim pas în stabilirea acestei metodol ogii .
7.USAMMENFASSUNG
Es h al s ich herausgestellt, dass der gegcnwartige Zusland des Repu­
blicii-Platzes (Grosser R ing) von Sib iu in v ersch i cde n e r Hinsicht nichl
en tsprec h cnd ist, sodass i n l e tzt er Zei I erwo g en wurde diescn Platz neu
zu ges ta l t en . Der vor l ie gen de Allfsalz v erstlch t anhand Von h istori sc h en ,
ăstheuischcn llnd funktionellen Untersllchungen, Gesetzmassigkeiten festzll­
stellen, die bei eincr z.u kiinfl igen Projektierung Zll bcriicksichrigcn sind.
Auf Grllnd von alten D ars t el l ll ng en , h i srorischen Angaben und V e r­
glc ichcn m i r ahnl ichcn Plarzen, werden fo l ge nd e R i c h t l i n ien e r arb c i le t :
- Wiederhersrellung der a l ten Fassaden. - Ber iic k sichtigung von d rei
Gcslalrungsprinzipien des PJ a tzes : Seinc Orienlierung auf d i c Nordseitc
hin, die zw eipolige Anordn �mg von p l as r ischem Schmtlck tind dic 13each­
. a tzeckcn . - HlI1weise zur A n o r d­
. . .
t un g der Ei gen ar tcn der n or d liC hcn Pl
l1 t1ng von J3atl �1grtlppel: (nur auf der Sii dse i rc des P J a tzes) . - Orrbcsrim­
l11ung der Oblckrc, dlc auf dem Plarz Zllr Aufs te ll u n g kommen, a u f
cincr Parabcl dcrcn Arme in dic nordlichcn PJ a rz ec k e n wciscn. - 13e­
grcnzung des Allroverkehrs und Anordnung der P a rkp l a tze cn tlang der
G ehs r eige . Notwendigkeil cincr griindlichen archăologischen Un lcr­
s u c h un g .
 ICOANE DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVII - lea
DIN B ISERICA STELEA- TÎRGOVIŞTE
Domnia l u i Matei Basarab a constituit pentru istoria Ţării
Româneşti o i m p ortan tă şi semnificativă etapă atît pe planul
,economic şi social, dt şi pe cel cultural şi arti sti c .
Lunga şi re l a t i v liniştita domnie a p aşnicului voievod, care
a ştiut însă la nevoie să l up te vitejeşte cu sabia în mînă pen­
uu apărarea ţării sale a însemnat pentru Ţara Românea,că o
p e rioad ă de prosperitate şi înflorire în toate domeniile şi poate
p e drept să fie numită "epoca lui Matei Basarab" .
Privită din unghiul manifestărilor artistice şi 'c ul t u r,a l e ,
l imi'tarea " epoci i " numai la anii de domnie a voievodului
m u nt ean ( 1 632-1 654) a r denatura însă adevărul istoric, ar
restringe din semnificaţia continuităţii unor fenomene onglllale
care apar acum şi care se vor m an.ifesta cu vigo are ş i mai
'Îrziu. J uded n d d i n ace st punct ele vedere, putem consi­
.dera că "epoca l ui Matei Basarab" se prelun geşte pînă către
:sfîrşi tul celui de-al şaptelea deceni u al veacul ui, cînd moare
mitropoli tul Ştefan 1 ( 1 668), susţinător activ al c u l t u r ii na­
ţionale, sau chiar pînă la urcarea in �caun a l ui .�e r ba l�
Cantacuzino ( 1 67 8 ) , dnd Începe o n o u a etap ă în evol uţia artei
munteneşti.
In această per ioadă de aproximativ patruzeci de ani, în
:ana Ţării R omâneşti în ge n eral şi în p art i cular în pictura
.de icoane la care intenţionam sa ne refer�11l, se petrec feno­
mene ,deosebit de ăn teresante, c are ne v o rb es'c cu e10cvenţa
.despre ineditul din concepţiile şi dinamica epocii, oglindind
'0 atitudine noua a oameni lor faţă de realitate şi de artă, o
s ch imba r e şi o l ă r g i r e a orizonturilor intelectuale şi afective.
Era firesc ca poli tica de intense legături poli tice şi cu ltu rale
promovată de Matei Basarab, care pune în relaţi�, �,desea
:Strinse, ţara şi o a m eni i epocii cu reali tăţi atît ? e d l fente ca
cele din Transilvania, Veneţia, K i ev , Con st an t 1 l1 0p o'l , A,t�10s
etc ., să fi contribuit la receptarea unor ,influenţe, la apanţia
llnm schimbări de viziune ş i în artă. Av3nd în preajma sa
-o a m en i l uminaţi, ca Udr,i�te N ăsturel sau m itropol iţii. The �
do­
sie şi Ş tef an 1, Matei Basarab Însuşi a î n c ra j at Şl susţ1l1ut
u
cultura ş i arta roma neasca.
În p ictu ra de icoane a epocii de care ne o cup ăm , observam
:apariţi'a unor tendinţe noi c u un pregnant caracter dec o rati v
care co n sti t ui e , faţă d e pictura î n sp iri t strict tradiţional c e se
mai p ra/c ti c a 1 sau faţă de influenţele spoI"aldice ale artei occi­
dentale2, un fenomen semnificativ prin faptul că noua viziune
a fost a,dop t ată de 'atelierul domnesc, dupa cum atestă icoanele
Î mp ără t eşti donate de domnitor şi de soţia sa, mănăstirii Arno­
ta, atribuite lui "Stroe zugrav ot Tîrgovişci"3.
Pătrunderea şi adoptarea unei noi viziuni în artă şi în
sp ecial în pictura de icoane î n condiţiile specifice evului me-
1 rn această categorie se pot include unele ,icoane din
l icii de lemn din Grămeşti-VÎlcea, În special cea de hra m - Adormirea
Maicii Domnltllti, şi o parte din ic,oanele tÎmplei aflate la schitul CI'asna,
jud. Gorj. Pentru acestea din urmă vcz,i comunicarea aU loru l u i ,
tîrnţ;lei de la schitul Crama, ţinută la a V I-a Sesi une de comunicări ştiin­
ţi fice a muzeelor, În 1 970.
2 Un deosebit de interesant exemplu de infl uenţă a artei occidentale
asupra picturii de icoane de la m i j locul secol ului a l XVII-lea Î l constituie
icoana C uvi oasa Paraschiva, expu s ă În m uzeul mănăstiri,i
comunicarea autoru l u i , Icoanele din aitoria l7Iil ropoliwlui St efan 1 de la
BăIăneşti şi primul peisaj de co nce pţie occidel7tal,1 î n arta iconarilor din
Tara Românească, ţinută la a V-a Sesiune de comun icări
muzelor, În 1 969),
3 Gr, G, Tocilescu, Raţ;ortltri asupra cîtorva m;inflstiri.
biserici din ţară ... , extras din " An a l . Acad. Rom. Seri a
SCCţia I I . Memorii şi notiţe", Bucureşti, 1 88 7 , p. 54 (200).
A l . E fremov -------
diu românesc este un fenomen extrem d e complex, a cărui
a n aliză nu-şi găseşte j u st i f i carea Jn economi.a prezel1'tulu �
studiu. Am dori însă să a tragem atenţia numai asupra U11lII
as pect care interesează în mod direct icoanel e de c are ne
QlC Upănl.
Abordînd p roblema în linii generale, se p oate afirma că
în " epoca lui Matei Basarab" , în af,a ra icoanelor executate
în s pi rit tra,d iţional şi a celor în care s-a ad op t at viziunea
decorativă amintită mai sus, mai exista o " ş coal ă " ş i după
părerea noastră p oate cea mai semn ificativa, care a dat naş­
tere unor opere de artă (i'coane) în ca re cel e două tendinţe
fuzionează, generînd creaţii originale.
Din această ultimă categorie fac parte cele trei Icoane
ce s-au mai pastrat din c i nu l De/sis al dmplei bisericii Stelea
d i n Tîr g o v i ş te , r ep r ezen dn d pe lHts lmjJărat şi Mal'e Jl rhiere�t
( 1 09 X 73 X 3,5 om), fl an ca t de Maica DommtIui nt arhan[{he­
luI Mihail ( 1 09 X 73 X 3 ,5 cm ) şi Ioan Botezătorul Ot arhan­
ghelul Gavriil ( 1 09 X 7 3 X 3,5 om).
Icoana ce ntr al ă a cinului ( fi g . 1 ) îl r ep rezi n ta pe Isus
lmpărat şi Mare Arhiereu, tronîn d Într-un jilţ monumental ,
bru n , ornament'at cu so b ri et a te. Cu m în a dreaptă el face sem­
nul b inecuv î n tă r i i , iar cu cea stîngă spri j i n a pe genunchi
Evan�helia ,deschisă cu un text ( M ate i 25,34-35) scris în
l i mba sl avonă, cu litere negre şi initială roşie pe tond alb .
ISlis poarta un s,t ihar alb, epitrahi/l roşu ornat 'C ll aur, felon al­
bastru tivdt cu o rna m e n t de aur, nabederniţă roşie şi omofor
a lb cu pa't ru cruci, tivit cu roşu şi negru. Pe cap are o cor oan a
Împărătească, i ,ar în p icioare încălţări roşii. Aureola crucifera
este in dicata cu roşu. În dreptul Icap ul ui , pe fond de aur, cu
l itere roşii , în l imba slavonă, este in scripţia care indică tipul
iconografic al lui I sus .
Jn p ar tea inferioară a i eora n ei , în d reptul p icioarelor lui
I sus, se afl a ul11 n ătoarea i nscr i p ţ ie în l imba slavonă pe fond
albastru cu litere a lbe (fig. 2) : "Această icoană a făcut-o
robul hti Dumnezei.t jr.f.p an Fera vei cupar în zilele lui 10
Mihail Radu voievod, şi cu sfiinţirea arhiepiscopului şi mi­
tropolitttl1.f.i chir Ştefan, ispravnic a fost arhimandrit chir
Vasilie, în anul 7 1 67" ( 1 6 5 8 - 1 659)4.
A doua icoană ( fi g . .3) rep re z i n tă p e Maica D01n11l.f.hti şi
arhanghelul Mihail, în picioare, tntr-o întoarcere spre stînga,
avînd mîinile întinse în semn de rugă spre Isus din i'coan a
centrală. Maica Domnului poartă o palla albastră şi un ma­
fori o n roşu căptuşit cu albastru pal şi orna'l11 e ntat fin cu aur.
Jncălţările sînt de culoare roşie. A rhanghel ul M i hail are un
d i vitisiol1 albastru tivit cu o bandă roşie şi un 1 0ros cu stria­
ţii de aur şi pe rle .
Ultima icoană a cinului (restul ico'anelor în oare sînt re­
tîmpla bise­
da ţi aposto l i i sînt mult mai tîrzii şi nu interesează s,tlJodiul
de faţă ) , ce datează din anul indi'c at în i nscripţia care
Pictu.ra
Încadreaza icoana cen tral ă, î l reprezintă p e lnaint emer?;ător
şi pe arhanghehtl Gavriil, redaţi În picioare, Într-o Î ntoar­
CCre spre ,d reap ta . Ioan Boteză,torul este şi el redat in atitLI­
di ne de ruga, dar spre deosebire de celelalte trei personaje
care par t ic ip ă l a i nter ce si une , nu are mtinile întinse, c i încru­
]-Iurcz ( Vel.i cişa te pe p i ept, o altă formă de a- ş i exprima ruga. El poarta
o tun ica maron ie şi un himatiol1 'a lbastru. în picioare are
sandale romane . Arhanghel ul Gavri i l este redat în aceeaşi
ştiinţif.ice a
4 rn l ucrarea lui Cr. Moisescu şi Gh. 1 . Cantacuzino, Biserica Sulea,
schiwri şi Ed itura Meridiane, 1 96 8 , la p. 26-27 sînt pomenite cele trei icoane d i n
[ [ Tom V I I J , Deisis şi se dă aproape integral inscripţia, vorbindu-se ş i despre tîmplă,
În gencr�1.
53
www.patrimoniu.ro
 l o a re b r u n - verzu i e - l a l um i n ă , pen uu care s-a l" o l os i t ocru
ş i roz ; cutele veş m i n te l o r sînt i n d i cate cu negru şi a l b ; fo n cl u l
Î n p a rtea d e s u s este acoperi t c u foi ţă de a u r, i a r jos este
brun-verzui la icoa n e l e cu i n tcDcesori şi a l bast r u l a cea cen t r a l ă ;
r a m e l e , Î n rel ief, Î n t l ăsate d i n g rosimea cîn,d u ri i , a u r i t e Şl
cu o d u ngă roşie pc m a rgi n i ; suport u l s t rand u i p i ctu r a l este·
a l că t u i t d i n t r- u n g r u n d , dest u l de gros, a p l icat pc cîte două
scî n d u ri din lemn de Lci Întă r i te pc sp a Le cu cîte d o uă L r a ve rse,
cu rei icE în a l t .
*

Pro b l em a da-tă rii ·ccI o r uel Icoane cen t r a l e a l e c i n u l u i

Deisis d i n t î m p l a b i se r i c i i Stelea n u se m a i p u n e , e X l s t l' n d i n­
scripţia pomen. i tă pe icoana !SbtS ll11părctL şi Mctre Jlrhierebt:
,
7 1 67 ( 1 6 5 8- 1 65 9 ) . I n sc r i p ţ i a apare cu atît mai p rqioasă cu
cît con f i r m ă , c u cen i tu d i ne, existenţa a n urni tor trăsă t u r i s t i l i s·
lice şi de co n ţ i n u t În p i'C t u r a de icoane d i n perioada pc c a re
a m n u m i L-O " epoca l u i Matei Basa r ab " .
Fă ră î n d o i a l ă , cele trei icoane a u fo t executate pentru a

În l oc u i , d up ă prădarea şi a rderea I11ă n ăsti ri i S telea de că tre

turci şi tătari cu ocazia mazi l i ri i l u i Constan t i n Şerban Basa­
rab ( 1 6 5 8 ) , " ICOnOS LctS11J, de arLă rusă, splendid . . . . " 5 şi:
,' o ' . de . rară !nmlvtSeţ e"6, care se datora p roba b i l pencl u l u i
meşteri l or lui V asi l e Lupu.
P r i vite d e j o s , de l a d i stanţă, icoanel e de c a r e n e ocupăm
sînt de u n m a re efect decorat i v , det·aşÎ n d u-se n e t de restul p ic­
t u r i i ce Împodobeşte catapeteas m a . F i g u r i l e , a l u ng i te şi el e­
gante ,a l e i n Le rcesor ilor, a l e căror v eş m i n te Î n t t ra tate în pete
m a r i de culoare cu o dom i n an tă a roşu l u i c i nabru, se desp r i n d
d e p e f o n d u l de a u r c u o cal dă reverberaţ ie. P r i n r i tm ica
compozi ţ i o n a l ă - mişca rea , ges ti c a , .a t i tu d i ne a - şi cea colo­
ristică - a l t e rn a n ţ a roş u l u i c i n a b r u , p u n ctat de a l ba s t r u , cu
al bast(ll l î n v i a t d � roş1l7, p.i ctorlll n u se mărgi neşte l a redarea.
u n e i m i şcări a p a re n tc, ex terioare, ci a obţ i n u t o m işcarc cen­
t r i petă, c u caracter p raf ll n d , ce v i n e d i n i n te r i o r u l operei , in
Fig. 1 - . . IS1tS lmp,lral .� i Mare Jl rhiercn " .
d ep l i n ă .c on cord anţă cu exigenţele temei . Ce n t r u l p s i.hol ogic
spre care con verg În clan rc\ i n llt cele patru perso n a j e este I s u,.
a t i tu d i n e 'Ca şi anhan ghcl u l M i h a i l C ll c are face p anda n t. I m b ră­
ce " şedea pc sca u n u l de d o m n i e al s l a vei S a l e " spre a j udeca.
c�m i n tea sa se com p u n e d i n t r- u n d i v i t i s i o n roşu t i v i t cu bandă
cu d rea ptă asprime. Mon umenral i tatea şi severitatea icoanei
a l ba s t ră şi u n l oros a l bast ru cu s t ri a ţ i i d e a u r ş i per le. T nc ă I ­
ţ ăm i lllea cel o r d o i a rh a n ghel i este d e u n b r u n - roşcat c u s t r i a ţ i i
5 Paul dc A l ep, ăLiÎL01 iiLe P"triarlmLlti Mac"rie de A n t iochia ÎI/ ţiirile'
d e a u r. A ri p i l e s î n t maron i i cu p e n e i n d i ca t e c u n e g r u şi a l b .
romtlllc, 1 6 5 3- 1 6 5 8 , c d i l i a E. C i o ra n . nucurc�ti, 1 900 p. 79.
i mb u ri l e p e r o n a je l o r stnt i n d i cate p r i n i nc J z l 1 f.i ne ş i 6 l dem, p. 2 2 H .
cerc u r i roş i i . Monogramele care i n d ică p e r o n a je l e s î n t sc r i e 7 Pen t r u a crea această r i t m i r·i r a t c cro matid, pictorul a neglijat tra­
c u roşu . diţia iconografid. Ast fel m a ro r io n ul M a icii Do m n u l u i În loc să fie de­
cul oare roşu-violaccu p a s tc l a t . estc roşu cinabru, ·iar Îmbr5dlm i n tca lui
Toate cel e t re i icoane de care ne OCUP�1l1 p rezi n tă ascmă­
I oan J)otez.:1lorul În l o c s ă fie compusă d i n w n i d verdc şi mcl Ot:l maro­
nări de factură . i tehn i că. Astfel, cam aţi a este rea L izată î n n ie ( iena n a tu ra l ă ) , eSte formală, după Clim :lm amintit, din tun ică
general p r i n t receri des t u l ,de brusce de l a um b ră - d e o c u - maron ie şi hi m:l l ion :l lba s L r u .

Fig. 2 - [I/scri/lfiet ele / a betUl iwal/ei dil/ fig. 1 .

;') I

www.patrimoniu.ro
Fig. ] - " Maica Domllnllti şi arhallghclltl MihrliL" .
.este subl i n iata p r i n statisn� ul figurii şi p r i n cromatIca sobr •.
şi rece. l ' o n d u l de au r este redus l a o fîşie În d reptul capulu i .
:restul navei fi i n d ocupat de j i l ţ u l m a ro n i u, neutru , pe care
t roneaza figura sobra a l u i I sus În fel o n a l bastru, a ca rui ra­
,ceala este acce n tu ata de al bul Evanghel ici d esch i se şi Î n special
.al omofo ru l u i a l b , care a trage p r i v i rea p r i n v iolenţa sa. fară
îndoi a l ă, o viziune decor.a tivă, d e o mare fo rţă, con j u gata în
mod fer ic i t cu În ţelegerea, tră i rea chiar, a .co n ţ i n u tu l u i temei
jconografice d a te, const i tu i e fon d u l acestei creaţii artistice.
u toate ca au fost concep u t e pentrll a fi p r i v i te de l a
,di stanţă, cer,cetate d e aproape, i coanele n oastre n u sînt m a i
pUţi n i n teresan te. A n a l izate cu a t e n ţ i e e l e n e perm i t sa î nţe­
legem m a i bi n e evo l u ţ i a p i ct u r i i de i coan e d i n Ţa ra Ro.mâ­
l1eaSCa, s.a c u noaştem aspecte sti l i st i ce ale artei i co n ari l or d i n
"epoca l u i Matei Basara b " .
L a o cercetare amăn u n ţi ta a acestor i 'coane a p a r unele
nasatur i ce sînt caracteristice (parţial sau tot a l ) 'al to r a nsa'lll­
H u r i de p i ct u ra în tempera pe l emn d i n Ţara Româneasca în
epoca ,de care n e ocupam8. 1 n acest sens, se observă, faţă de
,epOici l e p recedente, o m a i mică a tenţie acordată deta l i i l o r şi
Ji n i sări i , 'apariţia u n o r n o i t ipuri, În speCÎ< al la per o n a je l e
. ecu n d ar-e O n cazul n ostru, arhanghe l i i ) ş i o schi mbare a ex­
pre iei în . gene ral , care devi ne uscată şi mai rigida; î n suge­
rarea volt;m.elor ca r n a ţ i e i , stratu ri l e succesi v e d e cul oare trans­
pare n t ă d e v i1l ma� pUţin n u m eroase, ceea ce d u c e la apariţia
unor co n t raste putefl11 Ce, uneori ch i a r v iolente, î n tre u mbră
'şi l u mil1a ' ,d.c en u l pierde din fi neţe şi subti l i tate dar n u şi ,d i n
8 V.ezi n0ucle l � i 2 .
55
www.patrimoniu.ro
Fi,� , 4 - " Ioall !3ot'ezăwml şi arha/lghelul Gavriil"
ex p res i v i t a t e, căre i a i se con fera Însa noi valenţe cu tend i n ţ e
e POt fi uneori n u m i te "expres i o n i st e " ( vezi ch i p u r i l e î ngeri­
lor), iar l i n i ar i tatea s i n tetica, abstracta, a d ese n u l u i ce i n d ică
cutele veşm i n telor cedeaza În faţa curbei mai uman izate, fară
să p rej u d i c i eze efcClul decora ti v ; culoarea n u mai este fol osită
pentru a crea treceri subt i l e şi pete rafi n at armon izate În t re
t onal i ta ţ i l e surde, p a stel ate ; ea devine mai străluci toare, mai
p uternica, con tri b u i n d î n mare masură la efectul decorativ a l
u n u i anumit t i p de opere spre care con verg în mod ev i d e n t
nazu i n ţele arti ştilor.
A r fi greş i t şi ar clenota o i n sufici enta cunoaştere ŞI î nţe­
l egere a ep c i i , ,dad am co n s i dera d i n cele spuse mai sus c ă
parasi re a u nor a p reciate trad i ţ i i scade valoa rea artistică a ope­
relor create la m i j l ocul cel u i d e-al X V I I -,l ea veac. Modelele ş i ,
i n t erpretarea data acestora în timpur i l e t recute n u mai p uteau
�ati sface ex i genţele, gustu rile, concep ţ i i l e unei societăţi e vol uate
pe o a l tă t reaptă. A rt i ş t i i iconari neputînd v i bra pc aceleaşi
l u n gi m i Id e unda cu cei care t ra i se ra cu o sută ,de a n i in t1rmă,
de exem p l u , a u -dat u n eori n aştere u n or l ucrari u scate, l ipsite
de Î n ţel egere ' şi v i aţă. cîn ţelegî n d, sau m a i curînd nefiind
atraşi de a n u m i ţ e aspecte ale picturii d e icoane din t recut
avînd a l te concepţi i , a rt i ş t i i secol u l u i al 'V I I- l ea au creat
ope re de ,artă pe măsura sen s i b i l ităţii şi t a l en t ul u i l or , În care
dra1l1 a t i �mul ş i v izi unea ,clecorat i va s î n t domina n te.
Nu pu tem con s i ,dera încheiata p roblema i,c oa n elor d i n
ecol ul a l V I I -lea aflat e în biserioa Stelea fară s ă a m l l1 t lm
de cel e patru icoane Împ ă răteş t i , d i n acelaşi icono tas. u toate
 că ar fi trebu i t ca studiul de faţă să fi început cu ele, acestea
au fost Iăsa'te intenţionat la sHrşit deoarece, acoperite cu rizale
la începutul secolului XX, de sub care se vă,d doar chipurile,
ele n u au p utut fi cercetate suficien t şi au mai rămas sem ne
de Întrebare l a care nu p u tem da încă un răspuns. însă pro­
blemele pe care le ridică aceste patru icoane sîn t atît de in te­
resante, pasionante, am pute,a spune, îndt considerăm necesar
să le în făţişăm succint cercetători lor trecutului nostru artistic.
în ,d reapta şi stînga uşilor tmpărăteşti se află icoanele l u i
IHes ş i a Maicii Domnului w Pnmotl în reprez entare icono­
grafică Deisis ş i respectiv Nikopoia9 ( j udecînd �i după relieful
ferecăturilor care, bănuim, urmează iconografia picturi i) ; icoa­
na de hram redă scena Invierii în varianta Coborîrea în Iad;
în p artea stîngă se află imaginea SI. Gheor?;he tronîml, Încon­
jurată pe margini de patrusprezece scene. Icoanele sînt mari
(respectiv: 1 32 X 1 04 X 3,5 ; 13 3 X 1 04 X 3,5 ; 1 34 X 1 0 1 X 3 şi
1 33 X 1 07 X 3,5 lam), au un suport ,din lemn ,de tei format din
cîte două scînd uri, întărite prin cîte două t rave,rse l ate, cu
rel ief În!alt. Spa'tele icoanelor este acoperit În În tregime cu o
vopsea verde Ide ulei, recentă.
Fragmentele de p ictură accesibile ochiului, completate de
rel ieful ferecă t urilo T, după o analiză stil istică şi iconografică,
ne p el1l11it să afirmăm că aceste p atru icoane au fost create
pe la mijlocul veacului al XVII-lea 10. Deocamda'C ă aceasta
este unica afirmaţie sigu ră pe care o putem face ÎI1 stadiul
actual al ce rcetării. Şi dacă stilul lor, iconografia, tipologia
nele împă răteşti cum se obişnuia? Oare există totuşi o altă
i nscripţie datorata unui alt don'ator ? 13
Cercetate cu l uare ,aminte , l ucrurile in loc să se l impe­
zească se complică şi mai mult.
Dacă din punct de vedere al stilului, iconografiei, tipolo­
giei şi tehnicii, icoanele împărăteşti reprezentind Deisis şi
Maica Domnuhei NikojJoia îşi pot găsi asemănări şi trăsături.
comune cu cele două icoane cu 'aceeaşi temă din secolul ar
XVI I-lea Idin ' Muz eu l Patriarh iei Române (Mănăstirea Antim-­
BlJIc ureşti) 14 şi cu icoana Deisis din acelaşi secol din Muzeul
de artă al Republicii Soci'a liste Rom ânia (inv. nr. i. 242) 15,
iar întărirea suponulu,i de lemn cu cite două traverse cu rel i ef
foarte înalt, ca în cazul nostru, este obişnuită în această peri­
oadă pentru Tara Românească, iconografia şi tipolo�ia per­
sona jelor din icoana Coborîrea La Iad, din care a rămas nea­
coperită o porţiune mai lmare, este ,moldovenească , amintind
chiar ,de pictura seco lului preceden t (XVI). 1n aceeaşi ordine­
de idei trebuie amintită icoana SI. Gheorll:he al cărui 'chip
pare să descindă din icoana bizantină cu două feţe de l a mă­
năsti rea N eamţ, iar arhanghelii din icoana Maica Domnuhei
Nikopoia seamănă a,ido ma \Cu el . A vem oare 'Î n faţa noastră
opera unui picto r muntean infl uenţat de arta Mol ,d ovei, sau
un l1l1oldovean ce lucra în Tara Românească, adopdnd unel e­
p �oce� �e l oc.ale? Ar fi ,deo �ebj t de i �porta.ntă pentru istoria
l\
Plcturl J medievale romaneştJ (111 speCial de Icoane) rezolvarea
acestei pro bl eme.
Cu �oaşten� cîte;� !coane Il��lIl teneşti d i n . această epocă
i

persona jelor şi tehnica n u ar fi ridicat probleme, ne-am fi
putut d eclara mulţumiţi şi cu :atît. Situaţia este însă alta.
De cînd datează ,de fapt aceste icoane ? A u aparţinut ico­
nostasului cu care a ,dotat Vasile Lupu biserica şi despre care
vorbeşte ath de laudati v Paul ,d e Alep1 1 , sau sînt executate
d upă i ncendierea bisericii Stelea şi deci posibil contemporane
cu Deisisul studi'at mai sus, făcute deci în 1658- 1 659 pentru
ă reÎnzestra biserica pustiită? Este dificil să admitem că aceste
icoane să fie ,cele de la V a'sile Lupu, .salvate de ince nd i u, deoa­
rece Paul de Alep precizează că iconostasul - şi bănuim deci
că se referă şi l a icoanele lui - este de artă rusă, ori cele
care ne-au parven it nu 'a u n imic comun cu p ictura ,de icoane
din Rusia secol ului al XVII-lea şi nici nu mi 'asemănări stil is­
tice cu cele executate pentru mănăsti rea Trei Ieranhi din Iaşi,
d intre care se ,mai păstrează trei icoane. Ne es te greu să
p unem la îndoială !afirmaţia lui Paul de Alep cu p rivire la
cal ificati vul de "artă rusă " , deoarece, după cum se ştie el
a avut ocazia sa cunoască bine atît arta ,iconarilor din Rusia
unde a fost "oaspete" timp ,de aproxima't iv doi ani, cît şi
arta Mol dovei din această perioadă, pe care a vizit a t-o în trei
rînduri , rămÎnÎllId pe teritoriul ei 'aproape un an. Încli nînd
ce . se pastreaza astazI In colecţI I moldoveneştI. Ne referim._
la Icoana Isus Pantocrator, pi ctată în zi lele lui Matei Basarab
d e Popa Vl aicul, ce se află in colecţia mănăstirii Bistriţa­
Nealll1ţ, unde se păstrează de asemenea un d eosebit de intere­
sant Arhanghel Mihail, anterior probabil cu un �ecol, dar nu
cunoaştem cum şi cînd au a juns aceste i coane În Moldova. în
schi mb, în colecţia mănăstirii Văratec se află o a l tă icoană a.
A rhang�elului Mihail,. pro � enită din schitul Vălen i-Pi atra, pe
car.e, pnn tre al tele, Tlhomlf ( ?) zugravul specifică că provine
"dm T.a :a m l-!ntenească" şi că a pi,ctat i'c oana "în zilele lui
10 Vaszlze VOlevod, Domn al Tării Moldovei, luna august 1 1
în al1l�l �1 � 9'� ( � 65 1 ) 1�. �,coanele mai sus-pomenite, sînt 111un�
teneştJ, fara sa fI sufen t mfl uenţa artei Moldovei.
. Ar fi deosebit de important să se stabilească confinmarea
Ipotezelor pe care le sugerează de sub ferecături i,c oanele î111-
părăteş:i di �1 bise! ica Stelea, deoarece, la tunci, vom cunoaşte­
pr� b �bd prnnele Ic��ne �om �neşti îJ� car: cele două concepţii
.
artIstice ale provl\1culor Istofl ce romaneştJ se Întrepătrund .
Rf:SUM (::

deci spre ipoteza datării icoanelor cu post 2 1 -2 2 februarie

1 658, d ata la care a fost prădată şi incendi ată biserica Stelea 12, Au debu t de I'etude, l 'autcur tentc de defi n i r briCvl'l11cnt et de:
trebuie să admitem că ico'a nele impărăteşti sînt cel pUţin Icon­ pc ri od i scr une importante ctape de l'evolution a r rist,i q u c de la Valachic,
temporane cu cele din cinul Deisis, deoarece prin i mportanţa conn u e sous le nom de "cpoque de Matei Basarab". Cene p r i o de ne c
în cult şi locul pe care-l ocupă în ttmplă, nu puteau fi decît prend du reste p a s fin avec l a mOrt d u vu'jvode, mais �c prolonge

primele execut:ate pentru reînzestrarea biserici i . Tipologic si j usqu'it l a fin de la s ep t i cl11 e dccennie d u X V I I " siecle.
stilistic, insă, ele sînt ,de o concepţie cu totul diferită de cele Parmi le s icones du rc� i s tr c de la Dc i s i s de I 'iconstas�, trois son t
" or,iginales" : l ' icone c en tr ale , re p res en t a n t le Christ euml11e e m pe reu r et
trei icoane rămase din cinul Deisis. Să fi fost luc rate în acel aşi
g ran d - p rc tr e , qui porte une i n s c rip t io n de don atioll et la d at e de 7 1 67
atelier în concepţii atît de diferite datorită locului pe care-l
( 1 658- 1 659), Ct les deux i con e s , representant la Vierge avec l'archange
ocupă în timpl ă ? Au fost executate de pictorii unui alt atelie r ?
Michel er sa i n t Jean-13aptiste avec l 'a r ch ange Gabriel, qui encadrent la
De ,ce jll' scr�pţia amintită care pomeneşte p e ,d o m n şi mitro­
polit, deci ,de importanţă, se află pe o icoană plasată la o
pr emi e re ct sont com e mpo r a i n es . Les au tres icolles du registre SO
n t 1'05-
t cr ieu r e s .
depăna re la care nu putea fi văzută şi nu la u n a din tre i'coa- Les 1cones l
" i m pe ria es" (Deisis, Nikopo'ja, D
o r m i ti o n de
la V i erge et s ai n t Georges) ne pe u ven t etre etudices scr i e useme n t it caUSt
9 Probabi l la acest e două ,icoane se referă N. Gabrielescu în s tudi u l
de l e u r s revetemeIlts meralliques; po u rtan t, ce qu'on peut voir de Ieur
I
Biserica Stelea din Tîrgovişte ( " B CM " , 1908, fas c . I I , p. 85-86), des­ peinture su cite differems pr obl e m e s . Leul' etude approfondie se r a it du
pre carc sp un e: "ln tinda bisericii sînt dO/tel icoane vechi reprezentînd
l
p us grand in u:ret, car clle co n fi r m e r a it peut-etrc l 'hypo thcse selon laquel l e
pe ISlis Hristos şi pe Maica Domllllilli, de mărimea celor care se plin i l s'agirait des pre m ier es icones oll s'in tcrpenctrem deux co n cept i ons artis­
În trapeză (?). Ele sînt interesante şi trebllie păstrate" .
10 N u pr icepe m ce se subînţelcge pr in afirmaţia l u i Cr. Mo i sesc u �i
tiquL"S, cel l e de la Moldavic et ceHe de l a Val ach ie.
Gh. 1. C a n t ac u zin o făcută în l u crare a citată, la p. 26. . . . "icoanele Îm­ 13 Preotu l paroh N. Rotaru, care a desfăcut ferecăturile i coa n el o r
părăteşti de o dată recentă, Îmbrăcate ÎIl argint . . . ", recentă faţă de in cursul c�llli d e- a l patrulea decen i u al seco l u l u i nostru, ne-a comuni­
l
secolul XI V , de exc m p u , sau d e XX? Cărei e po c i de fapt după părerea cat cu amabilitate că n u ex,is t ă pe ac este icoane nici o in sc rip ţ i e de donaţie,
a
a u to r i l o r îi a p r ţ i n icoanele? R iz a l cl e fiind de la Î n cep u tu l secolului 14 N. Iorga, Les arts mil1wrs m Roumallie, vo . I, Buc. 1934, tig. 15 I
nostru am putea presupune că icoanele sîn t tot de atu nci. pcră m eă şi 16 .
această confuzie se d a tor e ş te unei regretabile greşel i de tipar. 1 5 Iclem, p l . color, V I I.
11
Vezi notele nr. 5 şi 6. 16 N. I or ga , Vechea artă moldovenească În ţilllltlli Neamţlllui,
12 Pau l de Al ep , 0/1. ci! . , p. 228. ,.BCM I " , 1 939 , an X XX . I T , �asc. 99, p. 1 4 , fi g. 2 1 , p. 13.

56

www.patrimoniu.ro
D ESC O P E R I R EA P R I N R E STAU R A R E A U N E I I C O A N E B I Z A N T I N E
L A M Ă N Ă STI R E A A G A P I A
Gheorghe ZidaTu

Fig, 1 - Icotilla .. Maica DOl1lllltlui CIt PrtlIIClt!" . t!up,i ,'('S(/u)'are (la infraroş/t),

www.patrimoniu.ro
 Acti vitatea Atel i erul ui de restaUliare tempera din Muzeul
de arta al Republioii So'c i a lils te R omania Închinata tratari i ope­
relor de arta veche - i coaI)c, sculpturi pol i crome etc. -
exi stente fn patrimoniul artistic al ţarii, a reprezentat în ul ti­
m i i zece ani (înfii nţat În 1 962) un real aport aJdus bunei des­
făşurar,i şi dezvoltări a activităţii muzeografice şi de i storie a
a rtei desfăşurate l a noi şi a constituit un sprijin serios pen tru
cer,c etătorii care l ucreaza în aces'te domenii.
S-au restaura t peste 5 00 opere de artă, d i ntre care foarte
multe de o mare valoare arti stica, nu au putut fi valorificate
pÎna în aceşti 'a ni, datorita starii lor d e conserv:are deosebit
de grave, stare care nu a permis stud ierea şi :1precierea l'a ade­
varata l or valoare de catre muzeografi şi i storici de artă.
Dintre operc! e il\l1portante de pilctură veche, În tempera pc
l em n , restaurate în ultimul timp şi făcînd parte din categoria
d e valori deteriorate, cea care a suscitat într-un mod deose­
b i t i n teresul restaurawru l u i , atît d i n punct de vedere al res­
taurării cît şi al cercetării, posibile abia dupa restaurare, a
fost i coana Maica D o mnului Ot Pnmntl i ntrata În restaurare
c u atribuirea : Anon im, secol ul XVI (pictură Î n tempera ş i
a u r p e panou d e l e m n - 1 1 8 c m X 8 5 c m X 3 ,5 'c m), aparţi­
nînd manastiri i Agapia-N eamţ, unde figura sub numerele
de inventar 4 29 şi 4 3 0 (cel de-al doilea n umar de i n ventar se
refera la o alta pictura, executata În ulei pe pînză de i n ,
l ipită pe verso-ul panou l u i ; reprezi n ta pe Sfî n t ul Mtteenic
Gheorghe pe t ron, operă a lll1u i p ictor :1nonim, d in secol ul al
XVIII-lea. Dimensi unile acestei pînze depaşeau pe cele ale
panoul ui de lemn cu 2- 3 cm de fi ecare parte, acoperi nd
muchiile acestuia de jur Împrejur).
Hota rÎrea ,de a p roceda neÎntÎrzi:1t l a restau foarea acestor
i,c oane s-a luat În vara anului 1 970, pe oÎnd ma afl a m la ma­
năst irea A gapia, pentru rest:1urarea icoan elor de la iconost'3 s,
opera pictoru lui N i colae Gri gorescu, c u care prilej s-a pus În
d i scuţia comisiei tehni co-ştiin ţ,i fice a D i recţiei monumentelor
istorice starea gravă de conse rvare a icoanei Maicii Domnul u i
şi posibilităţile ele a o salva. koan a aceasta, care p r i n tr:1diţie
se bucură de mare atenţ,i e ş i veneraţie l a manastire'a Agap,ia,
era acoperita aproape total cu repictari. Acestea l as'3lI să se
în trevada doar cîteva " i nsule" de fond ,de aur şi ,de culoare
roşie, care au constituit pentru noi singurele in.dicaţii sigur �
despre existenţa, dadesubtul i n tervenţiilor u l � enoa �·� , a une1
picturi IlIUlt mai vechi . Pe baza acestor 'consI,der<Lţl1 s-a lU:1t
hotadrea de a se stud ia ş i resta ura icoana.
R estaur:1rea acestei i coane ne-a i n teresat de l a Început,
datorită d i ficu l tăţilor ext reme puse ,de probl emele de resta­
urare, pe ca,re le ridica starea ei foarte grava de degradar� , _.
la care se adăug'a curiozi tatea ştiinţifică de a dezl ega taInele
care învăl uiau aJd evărata ei faţă şi structura .
î n.a inte de restaurare, i co'a n a Maicii Domnului cu Pruncul
avea repietată 80 % din supraJaţa generala, z:o nele chi'tuit� de
catre vechii restauratori, î ntr-un mod cu totul grosolan, t un . d
în proporţie de 3 5-400jn d i n suprafaţa totală.
Daca rep ictari l e veşmintelor şi fond u l u i erau l ipsite de orice
calitate artist�ca, feţele erau repictate În tr-un stil academic rea­
l ist, caracteristic secolelor X V II I -X I X . In partea supenoara
a compoziţiei, cuprinzînd o parte din maforionul Fecioarei şi
din fondul de aur de ,deasupra cap u l u i acesteia, preclilm şi cei
doi arha nghel i d i n col ţul de sus, apareau parţi de p ictura
veche, mult superioară cali tativ repictărilor, d i n care însa nu
se p utea Înţel ege prea mult, dată fi ind izol area acestor por­
ţiuni originale şi gflava afectare a acestora de tot fel ul de in­
tervc11 ţii existcn te p e suprafaţa lor.
Icoana ,d e tipul Hodighitria era piot ată î,n in t eriorul navei
centrale a p anou l u i de lemn, cu margi n i l e rel iefate, în laţime
de 1 0 cm, pe ,care era scrisă o inscripţie cu culoare albă ,de
ulei, formînd un adevărat ohenar, referitoare la istoricul , res­
taurarile şi succesivele acoperiri cu argint efectuate În secolul
al XIX-lea, cînd de fapt aceasta i nscripţie :1 şi fost scrisa
( 1 873).
Degradările i,coanei -au putu t grupa, ,după cauzele lor,
în trei mari categorii :
1. Deformăril e l emnului, ridicarea pe suport a pÎn7.ei,
a grundului şi culorii etc., bol i datorate păstrării în condiţii
de conservare necorespunzătoare cum sîn t :
- regimul neregulat a l c l imatizălf i i (temperatura, u!1li di ­
ta.tea, aerul şi l umina) în i n teriorul mănăstirilor;
58
www.patrimoniu.ro
- schimbarea repetată a co ndiţiilor d e conservare de la
mediul interior la cel de exterior ICU ,d iferite ocaz i i ;
- transportul de l a o mă,n ăstire l a alta î n timpul d i ferite­
lor mutari de-a 1 ungul timpului '1 conform tradiţiei ;
- evacuaril e cu ocazia rcfugi i l or În vrem uri ,de restrişte
şi depozitarea icoanei în aceste perioade În l ocuri �i condi ţ i i
cu totul n ecorespunzătoare2 ;
- păstrarea icoanei sub canoasă de argint prinsa În cuie
direct de p ictura, sistem care a expus-o efectu l ui de alterare,
de descompunere a vern iului, care a veni t multă vreme în
contact d irect cu metal u l , Împiedicînd ,c ircul'aţia aerul u i,
deci favorizînd modii prielnice ,dezvol tării m icroorgani9me­
lor3•
I I . A doua grupa de degradări aparţineau intervenţiilor
numeroase şi incompetente ale restauratorilor improviz'aţi,
aCţiuni care şi-'a u pus în mod nefast, la rîn d u l lor, amprenta
pe suprafaţla şi În structura operei de artă, provocînd d i stru ­
gerea grund u l u i p i,c turi i, vern i u l u i , inscripţi i l or, fal sificînd as­
pectul origi n a l a l �magi n i i pictate, ,d en aturÎnld stilul şi carac­
rul ,desenului, culorii şi modificîn.d formatul panoulu i de lemn.
Aceste degradări erau rezu ltatul unor intervenţii de fel ul
celor ce urmează :
- spăla rea repetată cu sol Uţii de curaţi re contraindicate;
- raderea cu aj utorul şpacl u l u i a porţiunilor de grund
şi culoare, ridicate de pe suport, cu oC:1zi a ,d i feri telor restaurari
de catre persoane necul1oscătoare a p rocedeelor de consol idare
a grundului şi p icturii , 'o ri cu ocazia aplicarii traverselor de
consolidare pe verso, Î ntr-o perioadă în care p ictura originala,
aflata pe această parte, . mai p ăs : ra suficient e � orţiu ni, din �are
,
s-ar fi putut reconstrUI, on macar deduce, ! 111 agwea subJec­
t u l ui prezentat pe această parte ;
- completările cu ch it, n ereg-lementar p reparat Ş1 aplicat
pe sup rafaţa p icturi i ;
- repictările unor porţiuni vaste d i n în treaga suprafaţă,
,c u culoar� groasă de ulei, apl icată peste pIctura originală dc
tem pera Şi aur;
- acoperirea resturilor picturi i originale (descoperite ,după
restaurare, pe verso), cu un strat gros de clei şi l i p i rea unei p ic­
tu ri În ulei pe pînză, deasup ra acestor resturi ;
- ataşarea de-a lungul l aturi lor a ,doua şipci de lemn de
1 ,5 om grosime fiecare, În vederea l argiri i marginilor reliefate
ale icoanei, cu ocazia acoperirii cu textul i nscripţiei în secolul
al XIX-lea;
- apl icarea cu ajutorul cuielor ,de fier, l a cel e două
capete ale panou l u i , pe fiaţ a picturii, a două benzi metali ce
l ate d e 6 om fiecare, benzi care au ţinut strîns lemnul original,
'ca într-o chingă, nepermiţÎndu-i, timp de 1 00 d e ani, m işcarea
natuI1ală de conwaotare treptata legată de procesul de uscare.
I I I . Se poate, În sfîrşit, menţiona la aceasta icoană şi ul­
tima categorie de degradări şi anume cele d atoI'ate ,auto rilor
înşişi , priv itoare la modul de con feCţionare a panoului, la
p regătirea grund u l u i şi executare'a picturii , care a u provocat
deformarea şi dezl ipirea şipcil or panoului, ridicarea grundului
şi apariţia Î n pictura a structurii pînzei de s uport etc., dete­
riorări d atoDate urmatoarelor cauze :
- alcătuirea panoului de l emn din două esenţe care, dato­
rită .deosebiri lor ,d e structura, au facut ca acestea să sufere con-
, "Din documentele m01lastirii Neamţ't,lf.ti tllil aflat că, aceas/ii icoană,
la Î n ce pu / , a fost la Voiştea, de aci a los t' mlttată În Topliţa, apoi la
Gîrcina, iar la 1804, a fost adusă la Agapia, "'ti le se află şi !lÎnă aC/im
şi iată în ce chip: Pe locul u11de e azi sat �t l Boiştea din ludeţ'''' l N eamţ'!
.
a fost odiniocmi o monastire de căh,gă n ţ' e "'., hramul : :1-d mnr
o fi,
ea
S/. A f t anasie Înfiinţatli de ieromonah",l Macarte BO II (BO i a) pe moşUl
răzăşiei sale între anii 1373- 1392. A ceas tă si. monastire a jost închinată
de $t e!liniţă Vodă cel B(Itrîn monastirii Neamţlllui, dllPă cum se c?n­
slatli aceasta din. lin document g,Jsit la mănăstirea Neamţu" ( m an uscrisul
l u i N a rcis Crcţl.descu: lstoricul mă n ăs t iri i /I gap ia , inv. nr. 1 1 4 6),
2 " La allul 182 1 , îl1 t impul răzmeriţei, cînd biserica şi mă n ăs t i rea aII
fost arse de Turci, aceas t ă SI. icoană a fosl asol1Jsă î n pămînt, în pli­
durea de pe dealul BogoslavlIlui "'11de a stat II1J an şi şase luni"
(ibidem ) .
3 ,. Aceasiii si. icoană a Maicii Domnului, îmbrăcată î n argint de
D-IIa li. Rosetti la 1804 în vremea Domnului C. Alexandru. Momzi
V'\/,D. 1 17. anll l 1805, a fos/' îmbr(icată fientm a dOlta oară în argint, CI,
chelt uiala soborului ( . . .) .
Acum la anul 1873, martie 15 ( . . . ) s-a îmbrlicat CII argint d. in nOI,
a treia oară. Astă sf. icoană la a treia îmbr,icăminr e CII argint S-a găsit
foaru stricată Inltşamaua şi Î1l culoare şi S-(I exe Clit a t repararea ÎII ro tu l
şi în cu lo a re (afară de sfi l l t e le chipuri , a c,Iror vechime e ae/mirată)"
traqii di ferite pe l i n i a de Încl eiere, unde s··a produs un "gol " dul ui şi pigmenţilor ţine în acest caz tot ,de rezul tatele proce­
de formă prisn: atic-tri u n g h i u l ară cu l atura mai mare de sul ui de restaurare4) .
0,6 om, in vizibil pe spatele panoul u i, ,dar care a contribuit l a i n url111a degajării panoul lli ,de pînza pictată şi d e stratul
desp rinderea pic t u r i i p e faţă, de-a l u ngul u nei mari porţ i u n i gros de c l e i , s-au pus în evi,denţă scîndurile care al cătu iesc pa­
În parte."! ,dreaptă a compoziţiei reprezentînd pe copi l u l I s u s ; noul de l em n şi s-a p u tu t observa modul ,de îmbinare a aces­
- fol osi rea ca p înză de suport a unei ţesături ,d e i n , În 4 tora. Cel e ,d ouă scînduri fol osite sînt de dimensiuni diferite.
iţe, cu fir destul de gros, de 1 0- 1 2 fire pe crr.�, pînzl care ) n d reapta panou l u i , cea mai l ată scînd u r ă din lemn de plop
a reacţionat p utern ic, în raport cu panoul de lemn şi cu grun­ negru, în lăţime de 64 cm, p rezi n tă o crăpăt ură l ongitudi nală
dul , 1 n trenînd rid icarea stratu l u i de p ictură ş i făcînd c'a tex­ care o desparte în două părţi, a 3 4 şi respectiv a 31 om l ăţi­
t u ra ei în formă de frunză de brad Un coaste de 2 cm lăţime), me, părţi care au apărut consol i,date cu ,două scoabe mici meta­
să transpară În sup rafaţa pictu rii, pe unele porţ i u n i în oare l ice, fixate de rest'a urator Înainte de apl icarea prin încl eiere
vern i u l şi culoarea s-au ros la d i ferite frocări ori curăţiri ale a pinzei p ictate. In stînga, cea de-a doua scîndură, l ată de
acesteia. Această pînză este apl icată llumai sub grunldul icoa­ 23 IC'ITI , este din lemn de con i fer cu " ţesătură" deasă (pi n ) .
nei Maicii Domnului, necxistfnd pe ceal altă faţă. Modul d e alcătuire a panou l u i este bazat p e simpla încle­
Am pu tea afirma că şi datorită compoziţiei verniului, pic­ iere pe laturi a celor două scin,d uri, fapt 'care a şi în lesnit
t ura a Îl Il1prumut'at de timpuriu un ton îngălbenit, fapt care desprinderea lor timp urie. Pe faţă ( icoana Maicii D cm n u l u i ) ,
a g răbit i n terven ţii l e re�tau ratoril o r improvizaţi, pentru sub­ panoul a r e navă scobită d i n grosimea l em n u l u i şi margi ni relie­
ţierea şi îndepărtarea stratul u i ,d e verni protector origin a l , în fate in Iăţin� e de 1 0 cm şi înăl ţime de 1 C111. Grosimea panou­
dorinţa lor de ,a " l umi n a " aspectul Icromatic al picturi i . l u i este l a :margi n i ,d e 3 ,5 C111 . Pe verso, p anoul are sup rafaţa
I n p rocesul d e restaurare desfăşurat, a ş a cum s e v a vedea plană, fără poale . Folosirea a două esenţe diferite de l em n
pentru c e l e două scînduri ale p anoului s e explică şi s e moti­
mai jos, au dominat operaţi u n i � e de degajare a pictu ri lor ori­
ginale - afl alte pe cel e două feţe ale p a n o u l u i - de stratu­ vează - d upă părerea noastră - prin faptul că artiZJa n i i care
rile succesi ve de grund, cul oare, ulei, apli cate î n mod neştiin­ au ,c onfeCţiona,t panoul ,de lemn aveau În vedere grundui rea
ţific asupra l or, rezultat al unui în treg şir ,de restaurări. ambelor feţe ale acestui a ( l im idndu-se şi ech i l i bdndu-se astfel
Operaţi u n i l e de degajare au urmărit Îndepărtarea efectelor " jocul " l emn u l u i , umfl area şi con tractarea l u i).
negative, datorate i n tervenţii.1or restauratori lor nea vIzaţi, ceea D atorită d i ferenţelor de structu ră a cel o r două esenţe lem­
ce a dovedit - .5 i în cazul operei de artă de care ne ocu­ noase, p ictura s-a conservat mai bine pe lemnul de foios, cu
păm - că aceste i n tervenţii dăunează operelor de artă mai suppafaţă p îsloasă, ,decît pe cel de conifer, cu suprafaţă mai
mult decît efectele tin� p u l u i şi celelal te cauze. netedă, care a avut ten dinţa de a respinge grundul ş i p ictura.
Confecţionarea scîndurilor s-a făcut prin ciopl irea cu un
S-a pus În evidenţă, în acest fel , faptul că p icturile origi­
nale suferiseră cel pUţin patru restaurări decisive pentru soarta instrument care nu a nivelrat p rea bine suprafaţa lem n u l u i .
O observaţie illnportantă referitoare la panoul de lemn este
acestora şi care au constat Î n : spăIări , chitui r i , repi ctări,
că acesta a fost !C onsolidat Într-o anumi<tă perioadă ( foarte
îndepărrări de grund original (prin răzuire) , efectuate În toate
t imp urie în existenţa i coanei originale cu ,două feţe) cu un
zonele compoziţiilor, afectînd feţele, m îi n i l e, veşmintele figu­
sistem comp us din trei traverse de lemn, de Iăţimi diferite,
rilor, fundal u l d e aur etc.
( 1 0 om cea de la m i j l oc şi 15 cm cele de la marginea supe­
Prin m i jl oace mecan ice �i aplicarea unor substanţe chi mice,
rioa'ră şi i n ferioară ) , fixate cu cuie şi clei pe verso-ul panou­
s-a efectuat, c a p rimă fază importantă a Întregul u i si stem de
lui. Aceste traverse se pare că a u d ă i n u i t un timp înde' ungat,
operaţ i u n i întreprin se, desprinderea picturii în ulei pe pînză ,
întrucît pOrţi un i l e de lemn cu care acestea au fost în contact
l ipită în sec o l ul al X IX-lea pe verso-ul panoului de l e m n , ur­
direct apar ca n i şte Hşii brunisate, foa rt e e v idente in compa­
mată ,de operaţiunea de d u b lare, cu pînză nouă de in, �i raţie cu aspectul suprafeţei lemnoase. Observînd urmele tra­
întinderea pe ' şasiu nou, În vederea asi gurării con d I ţ i i lor de versclor, se poate con stata că d i t ru gerea p ictur i i de pe verso
conservare a icoanei -in v i i tor, ca o p iesă de si ne-stătătoare. a fost agravată, cu ocazia l i p i r i i traverselor, deoarece pe
}mediat după detaşarea p icturii reprezentînd pe Sfîn tul locur i l e de încl eiere, au fost răzui te cu şp aclul părţ i l e de p i c­
Gheorghe, s-a procedat la în depărtarea stratu l u i de clei de tură care evi,dent Ică existau şi în 'aceste porţiuni, pentru a asi­
tÎmplărie, folosi,t l a lipirea pînzei (strat foarte dur) , opera­ gura perfecta aderenţă a traverselor l a panoul de lemn .
ţiune care a necesitat o siste,matică ÎnJ!11uiere înaintea dega jării Modu l de c iopl ire a scîndurilor ş i de fixare în cuie a si -
mecanice cu a jutorul bisturi u l u i . tel11 u l u i de traverse poate să constituie un indiciu privind o
În depărtarea pîn zei de p e verso şi a clei u l u i respectiv el anumită perioadă de timp in care nu se apl icau Încă t ravel:sele
.
permis ,d esco perirea urmelor u n e i p i cturi exi stente iniţial pe Îngropate Î n masa panourilor de l emn, ÎnnOI re care a aparţ11l u t
a'ceastă paf'te a panoul u i , care n e-au dovedit că icoana a fost secol u l ui al XVI-lea5.
la origine p ictată pe ambele feţe, fii n d o mare icoană de Pen tru a degaja panoul de chinga î � 'c are era strî n s p : in
proceS1 l1l1e. cele două benzi n�etalice fixate la m arg1l1ea de sus ŞI de JOS
D i n nefericire, f ragmelltele de p ictură descoperite aparţin p e faţa icoanei, au fost extrase c u iele de fier car e fixau �e n�
v v
părţilor l aterale ale compoziţiei d ispărute şi ele nu pot, pentru zile pe p anou , l ă sîndu-le p ri n se doar l a cele doua extremltaţ �
ale l o r pe laturile icoanei . Nu s-au în � ep ărtat : ceste ben �l
moment, să 'ajute la reconstitu i rea imaginii subie0t u l u i repre­
met.a l ice ,deoarece de-a l u n g u l lor este SCflsa o �� n a p arte '� l �
zentat. Acest l ucru ar putea fi posibil ca rez u l tat al unei v i i ­
toare cepcetări ş i comparaţii cu mai m u l t e icoane de acest feL inscripţ ia d i n secolul al X IX-lea care J ncadrea z.a Icoana. MaJCI1
Cel mai mare fragment, în suprafaţă de 70 cmp, se a t l â în Dom n u l u i de asemene a neîndep ărtata cu ocazia acesteI resta­
partea de jos, stînga, la 2 1 om de marginea din stînga ş i �
urări. I n s ripţia, al cărei text după cum ' am mai amintit, s:
ŞI
l a 3 8 cm ,de marginea de jos, l i n care s e p o t p resupune elemen­ referă la i sto,ricul icoanei, la resta urările suferite de aceasta
c
l a , cele 'trei acoperiri c u î.m bră � r;r inte de argint i.n dec u sl
. � ��
tele u n u i veşmint de culoare roşie (cinabru) şi ale u n u i galon .
secolului al XIX-lea , a fost SCflsa I n 1 8 7 3 , cu ocazIa 'aplIcam
aurit, lat de 2 cm şi l u n g de 1 0 cm. A l te fragmente reprezen tînd
un chenar de aur, asemănător c u galonul sus-menţionat, p arţial u ltimei îmbrăcăl111 inţi şi c u ocazia u lt�mei restaurări (cu totul
bine conservat, in lung�me ,de 3 0 0111-70 'Cr1l1, sînt siturate de-a neştiinţifi ce), executată la mănăstire a Agap i 'a . I n scripţia a fost
lun gul laturii din dreapta, la o distanţă de 6 cm de margine.
4 Determinarea compoziţiei chimice: Grundul este de gip s, galben şi alb
Alăturat acestu i dhenar, către interiorul panou l u i , la 8
cm de marginea d i n dreapta şi l a 47 cm de marginea de jos,
�
de p l l mb, pus Într-un singur strat, acelaşi pe ambele feţe. Cantitatea de
p l u mb din componenţa cul orilor ne Îndreptaţcşte să credem ca acestea
se afl ă u n fragl111ent de formă dreptunghiulară i n suprafaţă de au fost amestecate cu un alb de pl lllnb sau d cxista o preparaţie i me·
cca 3 5 cmp, de cul oare albastră-verzuie ( verde pămînt, acoperit diat sub culoare care este pe bază de plumb. De a se m ene a , prezen\<1
cu vern i origi n a l ) , aparţinind fond u l u i pe cart fusese p rofi l a t aurului şi a rg i n l u l u i În componenţa culorilor prcvalate ne Înd reptăţeşte
personajul reprezentat in fosta pictură. Din aceeaşi culoare d e presupunerea că ac estea au fost amestecate cu aur şi argin t.
fond, mai sînt ş i citeva fragmente în partea superioară stingă B run _ s ie n na
.
rtalll naJă; ocru - sienna nawrală; albastru aZUrIU - Pc
a panoll l u i . Alte fragmente, aflate în sfertul de sus, dreapta, verso _ roşu-cinab r u ; verde - icnna narurală cu un conţinut c r esc u t

al panoului, ne redau ,detal iile d e ,desen i n culoare brună-ro­ de baril! (Ch imist: Cella Manca).
şiatică (ocru-roşu închis) ale u nei cămăşi de zale sau ale unei 5 V . V . Filarov: Russkaia sta71kovaia tempemaia jivopis - Tehllika
aripi. ( Posib i litatea de a intreprinde examen u l chimic al grUJ1 - i Restavral'ia, Iskusstvo, Moskva, 1 962, p. 5.

59

www.patrimoniu.ro
Fig. 2 - lcoalla, Înainte de resl,wrm'e (la lumil/ă artt) irială laterală). Fig. J - Detalit/. din fig. 2.

Fig. 6 - lcoalla dUf1t; reSlartrare (Iti 1t/.lIlil/ă Ull rtlvioletl;). Fig. 7. Detaliu, capetele perso11ajelor, drtpii restaltrare (lumină tlrtificială,
directă).

www.patrimoniu.ro
Fig. 4 Detalilt, capetele celor două personaje În timpiti d�gajiirii stra- Fig. 5 - Detalilt, IIlÎna dreapt" a Maicii Domnului ,Ii veşmîntul aces­
lItrilor de chiL" şi CIt/oare ( lu l I 7 i llii ftJ·tificicdii , di.rectă). teia drtpă degajarea intervenţiilor restartr" rilor a n te rioa re (I/tmirrii artifi­
cială, directă).

Fig. 8 - Detalilt, capul lui !sus, după res/.aurare (lumină mtificial';, Fig. 9 - Ve rso/tl pan o ltllti de lemn, după restaurare, Cit urmele vechii
.directă).
'
pictltri (lumină arti.ficiaIă, directă). ( I lustraţia articolului a fost exewtată
de Irina Ghidali).

www.patrimoniu.ro
scrisă 'c u cul oare albă ,de u l e i , pe fond ocru, peste un strat
gros ,de chit care a ascuns părţil e de p i ctură î n tempera şi a u r,
existente pe marg i n ile rel i e fate ale icoanei şi care, p robab i l ,
l a d ata scrierii acestei ,i n scripţi i , erau ,deteriorate î n m are p arte.
La această i n scripţie s-au întrepr i n s ope raţi u n i de consc l i ? a re
şi s-a pus în evidenţă în p a rtea ,de sus, ,dreapta, .0 porţiune
de cca 10 cmp în care se vad fragmente de culoare ŞI aur, apar­
ţ i n î n d l ucră r i i originale, d i n care î nsă n u se pot desci fra ele­
mentele de p ictură respective. E posibil ca pe margi n i l e rel ie­
fa te să fi fost po rtretele aposto l i l o r . Considednr d i n teresul do­
cumen tar al i n sc ripţiei , s-a hotădt păstrarea ei c u ocazia aces­
tei resta urăr i .
Pentru faptul că sond a j u l c u a j uto r u l radiografi ei înainAte
de restaurare n u a dat rezul tatul scontat - de a p une I n
ev�denţă starea exactă a pic .tl� i i origir:ale aC;0 J? erite --= ' i n � poziţie a fost i nt rodusă o cant itate de argint, aşa cum a reieşit
cauza l ipsei d e g reutate atomica a c u l o n l o r . � ngl11 ale . ( p atn l n­
turi) şi a prezenţe i pl.umbului în � ompozlţ1 a . cl� lof1.I � r, . s-a
"
apela t la mewda sondajelo r de curaţl re J?� p ory ul1l miCi, SItu­
ate î n p ărţi l 'a teral-secu ndare ale com.!? � zl � leJ picturale .
Prin alceste sondaje s-a putut sta b i l i Dlvel u l l � �are se afla
't el e xacte
p ictura origi n ală sub rep ictări şi fel u l în care hml . �
ale acesteia se înt reţeseau c u zonel e în care grundul Şl p ictura
ări l e ante-
fuseser ă d i struse şi chituite , d i n depăşir e, la restaur
no'are.
În urma operaţiun ilor de degaj are a chitu l u i , s-au pus în
evi,denţă peste 1 200 cmp ,de p�ctu.ră ori � illală ş i.. grund, a�­
de cura�
cunse sub straturi le groase de chit ŞI, du p a J I?eraţ1 l1e
aţa
ţire, s-a dega jat pictura de stratul de replctan , pe o suprat
de cca 8 000 C1l1p. . .
.
Deşi în procesul ,d e restaurare feţele persona) elor pnnCl-
p.ale din i c;o a n a Mai c;a Domn�ll!i . c � Pruncul au f ost d <:,scope­
rne posteno r restul lll Icompozlţl el, In expunel.ea de f,aţa vom
Începe cu prezentar ea problemel or de restaurare legate de a­
ceste figuri, dată f i i nd importanţ a l o r în con textul general
al compoziţ,iei .
Feţele Mai c i i Dom n u l u i şi a copi l u l u i I sus, care au fost
p robabil repict:ate l a penuhill11a restaurare, din 1 8 05 - deoa­
rece i nscripţia menţione ază că î n a n u l 1 87 3 "s� a�t . execr; tat
repar.area în to t ul şi în CHloare afară de slm:ele Shtpurz .a caror
vechime e admirată" - p rezentau o adevarata s uccesiune de
stratUr l :
straturile d e verni ş i cul oare in u l e i apl ica-re d e restau-
rator ;
grundul ,ap l i cat ,d e acesta, cu o compoziţie dură ş i
casantă, uşor de desprins c u aj utoru l b isturiu l u i ;
_ s-tratul d e colofoniu apl icat dedesubt, pentru a aSigura
aderenţa la vechea p ictură ;
- numeroasele retuşuri m i'c i, fo'arte veohi , d i ntre care cea
mai mare porţiune, ,de cca 1 0 omp, se află în regi unea git u l u i
Fecioarei, iar a l t a d e 5-6 omp, pe creştetul cop i l u l u i Isus.
Retuşuri vedhi s-au .mai , descoperit ş i pe pupilele ochilor
ambelor personaje, p o rţiun i care a u suferit zgîrieturi într-o
perioa,dă foarte îndepărtată. În sHrşit, stratul o r i g in a l al pic­
turii, î n regiunea feţelor, care a fost scos l a i veală fără pel icula
de verni (din care s-au recuperat doar uşoare urme) .
Figur i l e personajelor, evi denţiate p r i n restaurare, pastrează
aproape î n î ntregime stratul pictural de bază, ace l a pe care
au fost construite volumele feţelor. Pe a,c est strat apar clar
l i ni i l e de desen ale deta l iilor (ale ochilor, nasu lu i , gurii, ure­
chilor şi con turul generlal al feţei ) , fiind pierdute î n cea mai
mare parte ton uri l e in termediare care accentuau lumini l e,
umbrele şi proel11 inenţele formelor, sau n-:arcau cutele p i e l i i î n
funcţie de aceste p roemi nenţe.
D i spariţia vern i ului în lI frIna curăţărilor nereglementare
executate î n a i nt e de repictare, Î n vederea "lul1linăr i i " aspectu­
l u i cromatic a l feţelor, a antrenat ş i d ispa riţia unor detal i i de
p ictură, cum .ar fi ,d e exempl u gura Maicii D o m n u l u i , din
care a dispărut culoarea buzei de jos şi n u au mai rămas decî t
uşoare trăsături de desen.
Faţa M a i c i i Domnul ui a apărut cu un oval frumos, foarte
uşor 'alungit, c u nasul lung ş i aSCUţit, în continuarea frunţii,
gura mică, cu buzele subţiri, och i i mari migdalaţi, genele ar­
cu ite � sp rîn cenele uşor r id icate . Privirea caldă, IC U u n aer
uşor tri st, ţinteş te undeva la i nfinit, conferind obrazului o ex­
p resie demnă şi c u o ,a11l1llnită severitate.
Capul copilului I sus are o frunte Ideosebit de mare şi un
oval foarte frumos al feţei. Gura, nasul, och i i dau figurii o
62
www.patrimoniu.ro
expresie ireală, plină de farmec şi nobleţe. Fotogra l i ere;:t la
in fra roşu ne-a permis punerea î n evidenţă a desenului originaL
Ambele feţe sînt p i c tate într-o ton a l i ,tate ocru-aUf1U cu o­
vibraţie i n terioară roşietică, care În l u m i n a caldă a unui apus,
de soare capătă, î n raport cu roşul-p urpuriu închis, cu albas­
trul -verzui cu ocrul-auriu şi cu aurul blond al fon dului
- c ulori care încon joară figur i 'le - o tonal i tate generală
aurie, , asemănătoare cu cea a m ie r ii . î n urma restaurării s-a
'c onstatat că i coana originală reprez in tă pe Maica Domn u l u i
c u Pruncul I s us, d e t i p u l " Hodi,g hitria" ( f n drumă toarea), care:
poartă pe braţul suîng cop i l u l , bi necuVlÎntÎnd şi îl ara'ta cu
m î n a ,dreapta. În colţur i l e de sus sînt reprezentaţi cei d o i ar­
hanghel i , Mihail şi Gavr i i l , în medali oane. Cele patru figuri se­
profi lează pe un fond ,de aur, blo n d ,desoh is, În 'a cărui com­
În u rm a analizelor efectuate.
D i n a u reola originală se păstrează, în stînga capu l u i Maicii"
Domr: ului, două l in i i curbe, p aralele, la 3 m:m d istanţă, inciza te
pe fOiţă de aur, ca rezultat al trăsăturilor foarte fine de :l e
de compas, p e o lungime de cca 20 Cfi.
D i n ,aureo!.a cop il u l u i Isus apar două uşoare i n dicaţii a le­
compartimentărilor acestei a , cu l 'i n i i roş i i , si tuate la n ivel ul
feţei în dreapta f i g ur i i ş i u n frag1l11en t d i n cercul acesteia, în
aceea�i parte 'a cap u l u i , î n lungime ,de 5-6 C111.
D In suprafaţa maforionului care acoperă capu l Maicii Dom­
n u l ui sînt originale cca trei sferturi . Din rest, pe braţul dreot '
şi în reg iunea p ieptului s-a putu t s,c oate la l u m i n a p i ctura ş i
grundul î n suprafaţă d e 900 omp. Legătoarea cap u l u i , respec­
tiv vătui de culoare albastra de sub maforion, a apărut bine­
p ăstrată pe cca jumătate din suprafaţa ei, cea mai mare por­
ţiune de p ic tură originală situÎn d u-se ,deasupra ureoh i i ,drep te­
a Fecioa rei .
Dintre cele două stelUţe s,imbolice ,de aur, care îll1 podobe�c
maforionu l M a i c i i Dom n u l u i deasupm frunţii şi pe umăruL
drept , prima s-a păstrat în întregime î n perfectă stare, i ar din
cea de-a doua a fO'st d escoperit prin restaurare doar un sfert_
Î n afara acestor elemente, p iesele veşmÎnt u l u i Fecioarei
nu au avut n ici u n fel de " l u m i n i " sau cu te groase care să
î ngreuieze sau să rupă petel e de cul oare, de o m are fi n eţe.
Pentr u m a r,carea p l iurilor, făcute de maforion pe capul
Mai c i i Dom n u l u i şi în dreptul umărul ui, p ictorul a trasa t Cll'
culoare neagră-grisată l i n i i subţiri, rez u l tat al ductu l u i u n u L
penel f in , asemă nator c u acela c u c a r e a p ictat desen u l figurii
ş i steluţele de ,a ur. D i n s i n g u ra l ,i n i e de aur 'care t ivea mafori­
o nu l l a nivelul mÎnecuţei de l a mîna d reaptă a Fecioarei s-all
putut recupera doar 5 c m . D i n mantia cop i l u l u i I sus S-a obţi­
nut după restaura re o porţiune de cca 1 000 cmp, cuprinzînd
m1neca b raţului d rept, cu care b,i necuvÎntează, genunch i i şi:
o p arte din poala veşmîntu l u i . O porţiune subţire de pic>tură
o ng inară s-a pus în evidenţă şi pe umărul ,drept a l persona­
j u l u i . Manuia cop i l u l u i Isus, adică rhimation u l , de culoare
ocru-auriu, ţesută cu fir de aur, nu a apărut î n zona c l eptu l u i
cop i l ului şi a mîneci i stîngi, pentru a ne ,da seama d acă I sus
p u rt a ş i o tunid de altă culoare. Pe suprafaţa himation u l u i ,
l a 1 5 cm ,de marginea din dreapta a icoanei ş i l a 4 5 o m d e-
111ar $i nea de j os, l a n i ve l ul l a c a r e a j ungea m î n a stîngă a copi­
l u lUI, se vede o pată alba cu o suprafaţă de dţiva omp , repre­
zentînd rotulusul pe care I sus îl ţinea î n mînă îndh i s . Cul oa­
rea verde care col orează părţile ,de gnmd originale, rămase'
fără p ictura, de deasupra genunch i u l u i stîng al l ui Isu , pe
poala ve�111întul u i , este efectul nedorit a culorii ,d e ulei albastră
(de Prusi,a), aplicată în strat gros pe suprafaţa În tregi i p icturi
la restaurarea d i n 1 8 7 3 . Cu toate încercările repetate de a o
îndepărta, nu s-a reuşit întru totul , datorită faptul u i că acest
p i gment a'l bastru, ,cu foarte mare p ut.ere ele col orare a im­
pregnat grundul îngălbenit, pînza de suport şi probabil chiar
lemnul panou l u i , fapt din care a rezultat acest ton verzui.
S-a recuperat p ictura reprezentînd mîi n ile d repte ale am­
belor person aje, rămînînd totuşi l ipsuri serioase c a re a fecteaza
i ntegritatea acestor elemente compoziţiona l e : degetul mare al
Maic i i Domnul u i ş i un deget ,de l a mîna l u i I sus.
Definiti v p ierdute se pot socoti porţ i u n i consi derabi l e din
maforion ul Mai,cii Domn u l u i ş i hLma'tionul copilului I sus,
p ic ioarele şi mîna stîngă a acestuia, mîna stingă a Maici i
Dom n u l ui , pe care se spri j in ă copilul , precum şi o bună p arte
din i.magi n il e anhangihelilor reprezentaţi in colţuri le superioare
ale i coanei. (Fotografierea l a raze u ltravi o l ete ne-a indicat l �mi­
tarea exactă a zonelor o r i gi n a l e păsuate şi a cel or pierdute.)
 D i n i n sc ri pţ,ii le de c u loare roşie e x istente i n i ţ ial pe fon d u l
d e aur n i s-au păstrat, parţial ,c onservate, iniţialele Maici i
Domnului, Ide 3 Ct1ll inăl ţ1me, c u car,a ctere greceşti, � i prima
l i teră G de 2 C111 înăl ţ i me de la arhangth e l u l din dreapta.
Compoziţia este d e o monumentalitate romarcab i l ă , amin­
tind 'I � ăreţia şi e l eganţa unui monument ,d e a rh itectură bi­
. (Mănăsti rea Boiştea-Neamţ ) ; tradiţia mănăstirească î i atribuie
·zantJna.
Desenu l în tregi i compoziţii are o cursivit � te genera lă spr�
.
.d reap ta ş i este executat pe su prafaţa aurulll l ŞI a grunduhll
fără a ju torul trăsătu r i l or i n c iza·te speci filce desen u l u i şabl o-
11at ' ceea ce Idenotă că pentru această icoană nu s-a fol o s i t
" pa uza" ( şablo n u l ) , d edudn du-se vech i u l procedeu " l iber" de
l ucru a l p r i m i l o r iconad;.
. ..
La cele două perso n a j e p r i ncipale' a l te rn an ţ a !1I111!or con ..
'V exe şi ,concave 'cu o desfăşurare ampla, v a·sreendenta, da n aştere
'u n u i r i tm p l i n de el eganţă şi graţie.
La această i coană nu este posibilă n i c i o .d�p l asaf(:: a CO�1� ­
'poz iţiei fără ca raportul feric i t ,de p l i n u ri ŞI golu.fI, ech l i l­
brul perfect d i n t re sup rafeţele petelor de c u loare ŞI a l e fon­
.d u l u i de aur să nu fie schimbat. După un mic calcul al supra­
feţelor, acest raport este: 2/3 sup rafaţă p ictată, 1/3 fon d de
· ur.
a B i striţa 10
Acest sentiment d e tot u n i tar pe care-l oferă compOZiţia
icoanei de l a Agapia, această ,desfăşurare i re�scă în l im�­ � Între icoana M a i,c i i Dom n u l u i ,de l a A gapia ş i icoana Maicii
tele spaţiu l u i o fe r i t de cadru, ne-a dus l a a ? l�lClrea In C � l:tl.­
A
lluare a stud i u l u i legat de structura geo metnca a compOZiţie I.
Consi d erînd că dreptungh iul şi cercul treb uie să fie ele­
mentele p r i ncipale în ordonanţa compoziţiei, ca fo rme geo­
metri ce s i mb o l i ce În f i l ozofia a n t ică şi folosite în iconogra­
fia veche, am procedat În primul rînd la i n,:'c !, ierea celor d�u�
figuri Într-un cerc cu d i ametrul egal cu l aţ1mea panoulUl . ŞI
.apoi a m circumscris de i feri te figuri geometric � .f � lo � ite de artJ � ­
t i i evul u i med i u pentru 'struc turarea compOZiţiei p icturale (tr'l ­
unghi, pătrat, Ic ruce, pol�goan e ) . A fost revelator să se desco­
pere că meto'da pentago n u l u i se verifi �ă în tocmai. în c � z u l i c.oa­
nei de care ne ocupăm. Drep t u n ghiul constru i t pfl n u l1lrea
bazelor celor două pentagoane cu sen· uri op use, cons­
tfui,te pe axul vertical al compoziţiei ( d ubl u pentago n ) , ne-a
dat posibili tatea de a obţine, p r i n p re l u n g i rea .di agonalelor
.acestui a pînă l a întîl n i rea c u l atu r i l e verticale (Itangente l a
cerc) forma şi dimensiunea exactă î n înălţiJllle a panoul u i de
l emn7.
D i agon alele d e aur a l e celor două p e ntagoane se În tretai e
În puncte .de aur, d i n t re care u n u l coresp u n d e în m o d foarte
prec i s cu steluţa simbol ică existentă pe umărul d rept a l
M a i c i i Dom n u l u i .
Prrn înscrierea î n acest sistem geon�etf1c a celo.r mal
il111 portan tc l in i i ale Îtnagin i i p i ctate s-a p u s �n e v i denţă cal­
·c u l u l care a stat la b aza geometriză r i i întregii compoz i ţ i i ,
·co nstru i n d-o d i n i nterio r p î n ă Î n cel e m a i m i c i amăn u n te. Re­
:zul tatul este surprinzător 'că'ci n e relevă fo�osirea ge metriei
secrete l a i,c oanele vech i , c a p arte i n tegran t ă a canoanelor
bizantine.
I n conc l uzie; aşadar c a o urm are a unui compl icat proces
.de restaurare, s-a pus în evidenţă o i coană a M a i c i i D o m n u­
l u i cu Pruncul, care a fost cîndva p �ctată pe ambel e feţe, cu
.d i me nsi u nea cea mare de aproape 1 20 cm, executată pe grund
de ghips, pe p î nză de i n l i pi t ă pe panou de l em n d i n esenţe
fol osite î n atel ierele bizan t i n e Idi n sudul Europei, Într-o regi­
une În care artizanii Îşi pregăteau suport u l de l em n după
'si stem u l a n terior seco l u l u i 'a l XVI-l ea, prefedn'd esen.ţel e fol o ­
site în I tal i a evul u i med i ul ( p l o p u l )8.
Pictura a fost executată p e fond ,d e a u r cu a rgint, cu o.
-gamă extrem de restrînsă de culori (culori de pămînt : ocru­
galben, verde de p ămînt, ocru-roşu, roşu de mercur, albastru
·de cupru , a l b d e p l um b şi n egru), gamă caracteristică seco leler
a nterioare cel u i de-al X VI -l ea9.
Dese n u l compoziţiei urmărind severele canoane c lasice
bizantine prez i n tă o perfectă p u n e re în cadru, care con feră
6 V. V. Filatov, op. cit., p. 1 3 .
7 Charles BOllleau, Charpcllt'cs. La geolllctric secrete des
Paris, 1 96 3 .
8 .lacquc! i n c M,ll'ctte, C0l1l7aiss<111Ce des primitils p a r /'ewde du bois,
Papis, t 963.
9 L. Praskov, Z. M. .lcli nskaia, IsslcdovClllie pigmClltDv
pall7eall1ikov I)olgankoi 1170l71tmental110i jivopisi, "Şoobşcc n i a " , 26 Moskva,
1 970. p. 1 4 1.
www.patrimoniu.ro
acesteia cal ităţi de monUrmentallitate, n obleţt: şi sp i r i tu a l i tate
în a n sambl u şi mul tă fineţe şi caracter în redarea a m ă n u ntelor .
Icoana respectivă se buc ură în Moldova de o mare con­
si1deraţie, bazată p e tradiţia p ăstr.a tă l.a m ănăsti rea Neamţu l u i ,
care o. menţionează c a p e u n a ,d i n tre cele m a i vechi i coane,
f i i n d citată ca ex istentă intr-o b i serică de seco l u l al X I V-lea
o vechjme extinsă pînă 8 n secol ul VII de pe vremea asediului
Constantinopo.lulu i de către perşi, avari şi slavi (i storic u l
mănăst i r i i Agap i a ) .
,I storicii d e artă ai secol u l u i a l XX-lea care, d e ş i au cun os­
cut-o Într-o stare d i n care nu se p utea băn u i 'aspec t u l ei o r i­
g i n a l , di n cauza repictări l or d i n secol ul X I X şi m a i vec h i ,
care-i denaturaseră Întru totul aspectul, au consi derat-o totuşi
operă de .artă bizantină, asemăn ătoare celor două i coane pe
care vec h i l e cronici le menţion ează cu prove n i nd de l a Bizanţ :
- Icoana Maicii Dommtlui Cbt Pnmcul şi Sfînut! Gheor­
ghe (,i coană de procesi une pictată pe ambele feţe) de l a măn ăs­
t ! rea N eamţul ui (tempera şi aur pe l em n - 1 03 X 73 X 3,5 cm)
Şi
- Icoana SfinLei A na Cbt Fecioara Maria, de l a m ă năstirea
- (tempera pe l em n - ] 1 2 X 83 X 4 om) .
D acă l a o primă vedere se pot con �tata m ari a ell1ănări
Dom n u l u i de la N eamţ, În ceea ce pri veşte structura geome­
tr·ică a compoziţi ei, rep artizarea m aselor compoziţiona'l e
în cadru, culoa rea, desen u l , grund u l , esen ţa IOl11 noasă, nu s-au
putut obţine însă rel aţii comparative c u icoana Sfin tei A n a
d e l a Bistri ţa, Id at fiin d c ă alc eastă vestită icoană este complet
repi'ctată il n se.c olele X V I I I -X I X , "În t r- u n s t i l baroc, foarte
Încărca t. Această u l timă icoană a p rezentat î n a i n te de ul tima
restaurare, cînd a fost rep ictată, zone mari ,d e l i p suri care
a fectau întreaga compoziţie - figur i l e, m îi n i l e, veşm i n te l e
ş i fond u l (observaţi e făcută C LI och i u l l iber) .
Stabi l irea unOr e l emente exacte de cOil11pa raţie între cele
(rei icoane va fi posibilă n um a i d upă restaurarea şi cercetarea
ş i a celorl. alte două p i ese i mportante sus-menţionate.
Schem a compoZJi ţională, repart izarea petelor Î n cadru,
l ua te ,c a el emente de comparaţie între i coan a Maicii Dom n u l u i
d e l a Agapi a ş i i coana M a i c i i Dom n u l u i " donată d e Doamna
Moldo-Vlahiei Maria A sanina Paleologhina la mănăsti,'ea Gri­
goriu de la M�mtele Athos " , ne atrag atenţia asupra u n e i
foarte m a r i aselY ă n ă r i , d i n aceste p u n c t e de vedere 1 1 . D acă d e
l a Încep u t am a v u t tend i n ţ a Ide a pune În legătură fragmentele
.de p i ctură exi stente pe verso- u l panoului i coanei noastre c u
părţ i l e co resp u n zătoare a l e i coanei SHn t u l u i Gheorghe a flată
pe verso-ul i coanei Maicii Dom n u l ui de l a mănăstirea N eam­
ţ u l u i , mai tîrz i u însă am a j u n s la concluzi ·;t că mai degrabă
pata roş,ie ş i galonul d e a ur menţion ate a r putea să aparţină
mfnecii unui portret a l unui sHnt m i litar, aşa cum ar f i ccl
a l S fîntul u i Gheorghe .d i n icoana don ată de Ştefan cel Mare
Mănă t i ri i Zograful de l a M u n tele A thos 12.
A şa.dar, pentru a stabi l i cu p recizie datele ştiinţifi ce şi
elementel e de comparaţie n ecesare e l u CÎcdării problemelor l eg.ate
de iden t i fi c area icoanei de la Agapi a , pe Icare o consi ,derăm '
'- 111 prototip care a servit u n u i in treg şir de icoane a l e Maicii
Domn u l u i c u Pruncul (atîta vreme cît starea ei d e conservare
nu s-a agravat în tr-atit încît aspectul ei să nu fie denaturat)
şi situarea ei exactă în contex t u l p icturii vechi în tempera
d in ţara n oa stră, va f i necesară extin d erea cercetării asupra
a l tor p i ese de artă bizan t i n ă sau neobizami nă d i năuntrul ş i
d i n afara ţării noastre. Acest l ucru v a d u c e l a lărgirea sferei
,de i n formaţii şi va îmbogăţi datele n ecesare cunoaşterii teh­
n i c i i , evo luţiei stil u l u i şi modului fn care au cirGllat aceste
opere de artă, de m a re i mportanţă a rtistică şi istorică pe teri­
toriul ţării noastre.
Această cercetare va d uce l a eluci darea unor p robleme d i ­
f i c i le l egate d e si stemat,izarea şi catal ogarea p recisă a u n u i vast
material şti i nţific de pictură veche, exi sten t În p atri moniul
nostru a rt i st i c , strîns înru d i t c u creaţia artisrtică din zona
sud-est europea nă, în care această p i ctură a apărut şi s-a dez­
peil i tT es , vol tat.
10 1 . D. Şrcr2incscu, f.'evolution de la peinwre religiense en 130ItCOVi17e
C/ eJ/ Molcla.vie depuis les origincs ju,squ'au XJX-e siecle, Paris, T .ibrilirie
lIek% rîh oricnla l iste, 1 92 8 , pag. 6 8 .
1 1 M. Bcza, Urme romfineş/.i în Răsări/ul ortodox, ed. J, p ag . 4 8 .
1 2 ldclll, oi'. cit., pag. 37.
63
 PICTURILE MURALE DIN DOUĂ LOCUINŢE BUCUREŞTENE
CONSTRUITE ÎN ULTIMUL PATRAR AL SEC. AL XIX- lea.
-_.- -------
Petre Oprea
D upă Războ iul de I ndependenţă ( 1 877- 1 87 8 ) , Bucureştiul
înscrie în analele i storici sal e u n avin t ed i l i tar deosebit. A sis­
tă m la o creştere vertig inoasă a număru l ui ,de l oc u inţe, la efor­
tu r i l e ,de sistematizare urbanistică, bineînţeles a centrului
Cap i t al ei , la rid�carea unor importantc l ocal u ri pentru insti­
tuţii pub l i ce şi cul tura l e : Ateneul Român, Pal atul de Ju tiţ ie,
Palatu l Poştel or, Pal atul M i n isterului Agriculturii, Biblioteca
Ccntrală Uni versitară, Casa de Economii şi on emn::lţiuni,
coala de Arhitecrură, Şcoala Cen trală d e fete, o nouă a ripă
a U n i versităţii ş.a. Concomi tent e în registrează Înt re cei a v uţi
o Întrecere în Ic onstruirea de l ocu inţe fastuoase, folosindu-se
lin ecl ec tism de s t i l uri a rh i tecton ice, cu o abundentă decoraţie
interioară şi exterioară (Ca a G . Gr. Cantacuzino, Casa Ghica,
Ca a Şt i rbey, Casa Cerchez ş.a.), în ciuda eforturilor arhitec­
tului Ion Mincu de a crea şi impune Lin stil arh itecton ic ro-
mancsc.
1\
Stucatu r i J e care împodobeau pînă atunci în mod exce i v
i n t er ioarelc, deşi se mcnţi n î n parte, fac totuşi loc noii mode
Fi?,. 1 - S. Il. " irce părăsită de ULise" .
64
www.patrimoniu.ro
de a în frumuseţa plafon ul şi pereţii saloanelor C Li p i c turi de­
corativc, Înfăţişînd scene mitolog�ce au al egorice, şi nu rareori,
mai ales pe cei ai vestibu luri lor şi bibl iotecilor, cu peisaje şi
portretele în mărime n aturală a l e p roprietarilor ca ei sau ale'
părinţilor şi strămoşilor mai de vază ai aceswra.
Dintre casele construite în qceastă perioadă, care s-au
supus acestor exigenţe decorative şi au aj u n s aproape intacte:
pînă în zilele noastre, semn alăm două şi anume fo ta Casă
Protopopescll din str. SE. Aposto l i nr. 2 şi Casa Gră,dişteanll
d i n str. Tudor Arghezi (fo tă Dionisie Lupu) nr. 4 8 1•
, Semnalăm aceste deco ra\ii - ca un fel de con t i nu a re n a rti co l u l u i
nostru Decoraţia illt erioarii a vilei FLoresC/t elin Fum/mi ( " B .M . I . " ,
n r . 1 /1 972, p. 4 5 - 4 8 ) - n u pentru valoarea artistică, ci c a p e mar­
tor·i ai gustului unei epoci, Încă ncÎndcaj u n s s w d i ate la n o i şi - ceea ce'
este mai regretabil - cu posibiJ i t ă \ i d i n ce În ce mai restrînse d e :l o face,
atît datorită m o d i f.icărilor s u ferite în timp de aceste case, cl't şi demo­
Iărilor contemporane (vezi nota 4 ) .
Fig. 2 - Anonim, " Fecioara Cit PTil/7wL".

--.. - --
fig. J
- AI/ol/im , Peisaje.
Pr�ma locuinţă a fost construită in 1 8 8 8 - dată indicată
pe cartuşul aflat pe faţada clădirii - într-un stil eclectic, dupa
gustul comanditarul u i său, ing. Teodorescu, fost director gene­
ral 'a l Poştei Centrale. .A!cesta ,a donat casa prin testament,
după moartea sa şi a sOţiei sa1e, Casei Şcoalelor, ,d in M in is­
terul învăţămintului, care a folosit-o ca local de bibliotecă,
pină în 1 94 8 , cînd in ea s-a instalat Insti tutul de arhivistică,
l11uzeografie şi biblioteconomie. Dill 1 95 0 a fUIl Cţionat aici,
pînă in 1 9 7 1 o pol iclinică, actualmente casa fi ind în curs de
amenajare pentru a adăposti Căminul de cop i i al fabricii
"Vulcan "2.
Datori tă grijii purtate de toţi beneficiarii clădirii de la
proprietar fncoace, s-au păstr.a t, este drept intr-o stare destul
de sl abă de conservare, in holul-salon ,de la parter, 4 compo­
ziţi i şi 2 peisaje, iar în holul de la etaj, 2 compoziţii şi 1
pelsa J .
Pe peretele d i n ,d reapta i ntrării, î n holul de la parter, se
găsesc 2 compoziţii cu subiecte mitologice. Prima redă probabil
episodul Circe părăsifjă de Ulise, sau Didol1a părăsită de
Eneas (2,39 m X 1,37 m), cealaltă înfăţişează o serbare în cin­
stea lui Dionysos copil (2,20 m X 0,230 m) . Ambele lucrări
sînt semnate cu i n iţiale şi datate în colţul din dreapta jos,
foarte discret, S.H. 1894.
Pe peretele opus, p andant acestora, se află alte 2 compo­
ziţii, de asta data cu subiecte religioase: Feciom'a oe Pnmcul
(2,93 m X 1 ,3 7 m) şi Visţel Sfintei Cecilia (2,20 m X 2,30 m ) .
C�teş.i'Patru l ucrările sîn t p�'()tate în u l e i , d irect p e zid,
într-o gamă" de brunuri .
Celel alte două lucrări d i n salon, înfăţişînd copaci l a mar­
gine de ape, situate una in dreapta şi alta în stînga scării,
care .duce la etaj , sînt p�ctate in culori vii pe pînză maruf.1ata
pe zid.
în hol u l de la etaj, pe peretele din dreapta scarii, se afla
p ictate un peisaj (2,30 m X O,49 m) şi o scena m i tologică cu
2 Toate datele d�spre istorku! propri�tapi ne-au fost comunicate
de prof. univ. ALlIdian Sacerdoţeanu, căruia îi aducem mulţumirile noas­
tre pe această cale.
65
www.patrimoniu.ro
,.
i
Fig. 4 - AI/ol/im, "Scen" mitologică".
ca pal1td ant, un peisaj (complet ,distrus, pastdndu-se doar vagi
urme de cul oare) şi o compoziţie - Doamna cu floarea
(2,30 m X 1 ,29 m ) .
Paternitatea p icturilor, inclusiv a celor nesemnate, este
atribu ită pictorului Sava Henţia de catre istoricul ,de arta Mir­
cea Popescu, în monografia consacr.a tă acestu ia3. Credem insă
ca ele n LI apar,ţin toate lui Sava Henţia, în caz ca iniţi.alele
existente l-ar desemna. Banuim că este vorba de trei execu­
tanţ i ; peisajele sînt realizate de un pictor, compoziţiile somnate
sînt pictate de însuşi artistul desemnat de iniţiale, iar cele­
l alte, daca nu aparţi n celu i de-al treilea, sînt executate după
cartoanele pi,ctorului monogramist de către altcineva.
Supozi ţi�le noastre În privi nţa realizării peisajclor de către
un alt artist se bazeaza adt pe lipsa ele un itate a vizi unii
de ansambl u a pictu rilor, Între care ele fac notă aparte, dacă
n u 'discor,d antă, cît ş i pe faptul că sînt mai viu colorate (chia �
şi în cazul celor realizate direct pe perete) şi mI ca trăsătură
distinctiva u n romantism italienizant specific mijlocului seco­
lului al X IX-lea. Cealaltă aserţiune se bazează nu doar pe fap­
tul ca cel e doua compoziţi i sînt semnate, ci şi pe atmosfera
diferită pe care o de�ajă. Astfel, cu toate că figura şi tra­
tarea parului personajului feminin d i n compoziţia Circe pără­
sită de Ulise (?) sîn t aproape aidoma cu cele din cen'a redînd
Doamna cu floarea, pe cînd prima este dominată de influenţa
academică, a doua l ucrare este impregnata de un romantism
languros de la sfirşitul secolul u i al XIX-lea.
în privinţa p icturilor semnate, atribuite lui Sava Henţia, in
caz că aparţin a1cestuia, ele ne dezvăluie un gen mai puţin
cunoscut al creaţiei lui, compoziţi a murala laică, în care e
dovedeşte un bun pictor aJc adel11�c, cu multe <Ct1l1oşti nţe în
organizarea armonioasă a unui grup, în redarea anatomiei şi
mişcării personajelor, deci subiectele, cu siguranţa, sînt i nspi­
rate din lucrari care circulau în epocă .
3 Mircea P pescu, Sava ]-Ienţ-ia, nllCllr�şti, p. 19.
 Illi 1/,011 0" .
Fig. 5 _ AI/ol/i m, " A p o t eoza

os cop il" .
S. I I ., .0 serb are
în ciI/ stea Ini Dio nys
Fig . 7 _

ei ecilia" ,
Fig, 6 _ Ano nim, ,,vis nl Sfint

www.patrimoniu.ro

Fig. 8 - A/lonim, "Gmp ele copii" .
Fig. 9 - IOflll Georgescu. " MII/.ei B(/s(/ra/;'· .
Fig. 10 - /oal/ GrMges('//. " J1. /ex<1llclm '/lsi/(/I/ti"
Cţrt despre cea l a l ta l ocui nţa - recent el il rî n, ată4 - a l u i
Petre G radişteanu, n u avem actu a l men te ,date precise, n ici î n
privi n ţa construqiei c l ădiri i , n i,c i a executarii p ictu rilor ş i
sculpturilor c a r e o i nfru museţau, însă p resupunem, după fac­
tura elementelor decorat i ve d i n i n terior, că r i d ica rea e i a
precedat-o pe prima doar cu cîţiva a n i .
Pe plafon u l 'sal ol1ul u i m are era p i'ctata o >scena m i tol ogUca,
f n făţişînd o Apoteoză a hei Apollo. în jurul l u i gravi tau alte
·două grupuri a l egorice în care se i elentificau Cronos, [ortuna
şi Aurora. î n urma cvadrigii l u i Apol lo dănţuiau m uzele. Com­
poziţia era reuşita sub raportul a l cătuirii grupur ilor, care gra­
vitali într-o m i şc a re dez i n vol,ta in j ur u l zeul u i , p l a, at cen­
tral, şi ne a m i ntes'c de o i n fl ue n ţă a baroc u l u i v\ienez, ceea
ce n e-ar p u tea duce ICU gîndul fie la faptul că autorul a fost
un p ictor austriac, fie, mai pUţin p robabil, u n a u tohton care
a swdiat la Viena.
4 I n u r m a demolării, î n vara a n u l u i 1 972, p c n t r u a s e con r r u i pe
acest loc o şcoală, prezenta il ustraţie foto, rămîne singura documenta\ie.
Nota red.: Rugăm pe cercetătorii care mai cunosc asemenea case, i'n Bu­
cureşti sau în provincie, să ni le scmnak/.e fie direct redaCţiei
În scurte note sau ::micole Însoţite de fotogra l ii, rie să lc
semnaleze autorului acestui ani 01 . la Muzeul de ană al R. S.
Român.ia. Str. Ştirbei Vodă, n I' . 1 .
67
www.patrimoniu.ro
'1
Fig. 1 1 - Uşii. picta/el. (Ilus/raţia (/rticolului CI fost executată ele Iril1a
Ghielali).
Două d i ntre uşi l e �alonu,lu i aveau deasupra lor cîte o
p ictu ra pe pînză ele forma ovală, î ntr-o tarc rea de conservare,
redîn d f i ecare un grup .de copii d u rd u l i i care se zbenguiesc.
A u torul necunO�cut este i n fl uenţat de astă d a t ă ,d e R uben s şi
de a lţ i p ictori flamanzi.
î n salonul-vestibul de la i n trarea I?rincipală, deasupra
uşilor ce dau �n camere ş i î n salon u l cel m are, se a f l a u meda­
l i oane în relief cu efigii le, 11 u p rea izbutite, ale unor domni­
tor i : Ma'tei Basarab, Scarlat C a l imachi, Alexandru I p sil anti,
I o a n C aragea ş i A l exandru I o a n Cuza, realizate de Ioan Geor­
gescu.
De asemenea, reţineau a tenţia l a această locuinţă p l afo n u l
de l em n ş i stucatur i l e c a r e ţmpodobeau c e l d e-al doilea salon,
pictu r i le c u ghirlande de flori, c u păsări ş i fluturi c a re se gă­
seau pe tăb l i i l e uşilor ele acces spre vestibul u l de la int rare
( u nele d i n tre ele lI11ascate de ogl i n z i apl icate u l terior), accesibi,le
p ri v i r i i în întregime doar la două canaturi ale u n ei u şi şi
p e o tăblie a al teia .
::.
Asemenea p lCtlln ŞI sculpturi Vll1 să dezvăl uie o l atură a
gustului pentru arta pl astică, cu rol decorativ, de care erau
a n ÎJI1l aţi u n i i ,d i n t re i ntelectua l i i înstăriţi din u l timu l sfer t al
sec o l u l u i trec u t .
 UN REMARCABIL MONUMENT DE ARHITECTURĂ . POPULARĂ
DE PE VALEA MUREŞULUI DE JOS
Horia Medeleanu şi George Manea
In Valea Mureşlliui de Jos s-a închegat, în cursul veacului
al XVIII-lea, o arhitec,tură în lemn cu note specifice, care o
diferenţiază de cea de la nord, din Ţara Zarandului şi a Biiho­
rului. Printre real izările acestei arhi,t ecturi, biserica de lemn din
Troaş ocupă un loc aparte. Deşi timpul nu a cruţat-o, ea Îşi
păstrează, in lI11are măsură, în comparaţie cu celelalte biserici
de lemn din ,această zonă, Înfăţişarea originară şi particularită­
ţile stilistice. Corio,lan Petranu, în lucrarea sa de sinteză asu­
pr,a bisericilor de lemn din judeţul Arad" o aminteşte, fără
să ofere despre ea da,te de ordin istoric şi artistic. În cele ce
lll'mează vom încerca să aruncăm o lumină asupra trecutul ui
acestui vechi monument, semnalînd totodată �mpor'tanţa sa
artistică.
Satul Troaş este situat la 1 2 km spre nord de Săvirşin,
pe o vale care coboară dintre dealurile împădurite de l a poa­
lele Munţilor Zaral1dului. Informaţiile istorice, în l egăt,:,r� � u
trecu tul acestei aşezări, sîn t extrem de sărace. În sta tI�t� c�le
oficiale maghiare din 1 7 1 5 şi 1 720, privitoare la 10cahtaţlle
din co,mitatul Arad, Troaşul nu este ll11 e nţionat in şirul celor
27 de sate de pe Valea Mureşul ui2. El nu figurează mCI
in lista 10caiităţilor din districtul Totvărădia-Miniş, întocmită
cu ocazia conscripţiei din 1 743, ,dovald ă că nu exista la acea
dată ca aşezare organiz,ată3.
A ceastă Împrejurare ne obl i gă să luăm în considerare tra­
!
di.ţia locală, care SUSţine că Tro� şul a luat ii�lţă mai la n.ord
de vatra actuală, pe deaJlul Tataru, l a sfuşltul s�coluhl1 al
XVII-lea, sub forma unor aşezări izolate ale iobagi lor " dom­
nului de păll11tnt" de la Săvirşin, folosiţi de către acesta la
muncile din pădure şi la paza vitelor sale4 . . .Şi azi p e dealul
v
amintit sînt vi:oibile urme de ca'se ale vechll aşezan a Tro­
aşului.
�
Y
Î n a doua jumătate a secolului al X III-lea ţa po �ur2. ca
împărătesei Maria Tereza - care vedea Jn .aceştl lo�agl .�az­
leţi o sursă de întreţinere a vieţi i h a i�uceştl, - troaşe!llJ � e
mută în vale, pe locul actual al sat.ulul. În ur�n� a1ces.tel ll11a­
suri, Troaşul devine o aşe�are s�abda, cu o . vlaţ� sOCJa a ? r,:
u �
ganiza.tă, şi dobîl1Jdeşte confIguraţia pe �are ŞI-O . p��tr�aza. p1l1a
în zilele noastra. În l egătură cu co� solIdarea Vleţll . sateştl tre­
buie pusă şi numirea, de către epIscopul �
�adulu� ca preot
în Troaş, în 1 7 8 8 , a lui Constantin POPOVICI, dupa ce acesta
funcţiona'se aici ca Idlacon5.
. capetelor bîrnelor) .
Era ridicată biserica la Idata numirii lui Constantin Popo­
vici ca preot? O inscripţie cu l i tere ch iri l i ce, gravată pe colţul
d rept al prestoh�lui de piatră, ne indică an.u l 1 7 82, c� ea ce ne
convinge că biserica exista înainte de ve1ll :ea ace �tUla. Poate
că preotul Constantin Popovi1ci este unu l y a.celaşi cu "mats�
tor Popa", semn at pe ancadramentul UŞl1 dl11tre pronaos ŞI
naos. Avînd în vedere obiceiul ierarhilor sfrbi de .la Arad, în
�
acea epocă, de a sirbiza numele pre?ţ or rom5.l:u� s-a � utut
întîm p la foarte uşor c a " Popa " să devma "Popovtn " . DeSigur,
numele de Popa semni f ică el în� uşi. � all i tatea de preot . .Pr.eo­
ţii rom5. n i ,din acea vreme erau bpstţl de n umele p atro.n� mlc.; '
Locul acestora era ţinut de numirile de ocupaţie oflclOasa :
Popa, Pop, Popp6.
Fapt demn de remarcat : numele Popa este purtat de un
număr mare de famLlii din Troaşul de astăzi, indiciu că acel
,.maistor Popa" ar fi P:I<tut. fi uv� iobagv âdicat l a treap.ta
l,:­
�
preoţiei din rîn d.ul con�� teI1llor .sal. Du�a cum, In TranSI
, deschisă, mai largă, înconjurată pînă la trei sferturi cu scîn­
vania, nu rar.eon . pre? ţll erau ŞI zugravI, l!l ca�ul de faţ �
preotul este C1ophtor 111 l emn, ceea ce era fuesc I11tr-o zona
ai cărei locuitori erau specializa ţi În această indeletnic ire.
\ tat destul de rudimen tar, dovadă că meşterul de la Troaş,
, Cori olan Petranu, Bisericile de lemn din jndeţul Arad, Sibiu, 1 927.
2 Dr. Gheorghe Ciuhandu, Romanii din Cîmpia Aradului de awm
dorUl, veawri, ed. Diecez3n.<1., Arad, 1 940, p. 28-29.
3 Idem, p. 32.
4 Semnificaţia Însăşi a cuvîntului "TroaŞ" , loc neted şi Îngrădit,
pare să o fere un indiciu despre rostul troăşcnilor pe aceste meleaguri.
5 Ma r ki Sandor, Aradvarmegye es Arad szabad Kiraly Varos tort�­
Il/:te
(Istoria judeţlllu,j şi oraşului liber regest Arad), voI. I T , Arad, 1 895,
p. 75 1 .
6 Dr. Gheorghe Ciuhandu, op. cit., p . 1 99 .
68
www.patrimoniu.ro
Coroborînd toate Idatele 'd e mai sus, putem conch i de că
biserica de lemn din Troaş a fost ridicată la începutul deceniu­
lui nouă din secolul al XVIII-lea, de !Către un meşter local,
care îndeplinea, În acelaşi timp, slujba preOţească. Şi poate
că această realizare a constituit meritul principal pentru care
el ,a fost recunoscut şi sfinţit ca preot în satul Troaş.
Recurgînd la alc eeaşi tradiţie, trebuie să menţionăm că
biserica a fost ridicată iniţial la intrarea în sat, pe locul numit
" Buza Cărunţii", de ur�de, În jurul anului 1 800, ea a fost
mutată în mijlocul satului, pe " Dîmb�tl Crucii" .
în anul 1 8 1 3 biserica a fost zugrăvită în interior, d upă wm
atestă inscripţia cu l itere chirilice din altar, d in stinga pros­
comidiei : "Această sfîntă biserică sau zURrăvit la anul 1813
de Nicolae Zugrav cu cheltuiala alu tot satu cu bani 30 florini.
Grozav. Rafila. Petru. Ana . Toader. Ianăş. Toader. Păscuţa.
Mihail. Toader. Basica . Iovu. Niţă. Mihail. Bosica. Iosif. Lă­
pădat. Anisie. 1 ava" .
Înainte de primul război mondial, biserica a fost lipită
în exterior cu lut, peste care s-a dat cu var. Ea a fost folo­
si tă ca Iă1c aş de cult pînă în anul 1 94 1 , cînd a fost părăsită,
în urma construirii unei biserici noi din cărămidă.
Lăsată pradă in temperiilor, biserica de lemn ,din Troaş
a suferit ,d eteriorări grave. în anul 1 966 s-au luat unele mă­
suri de conservare şi consolidare : înlocuirea şindrilei, podirea
cu scîl1ld uri (în trecut biserica avusese un paVLl11ent ,de lut), în­
tărirea bolţii şi turnarea unei borduri de ,c iment în jurul te­
meliei. Cu această ocazie a fost Îndepărtat stratul de lut care
îmbrăca pereţii bisericii în exterior. Azi ea este vizitată de
unii tu rişti rătăciţi prin aceste părţi, care găsesc biserica cu
uşile descuiate şi lipsită de pază.
Modul de con strucţie al bisericii de lemn din Troaş este cel
g eneral transilvănean. Pereţii sînt alcătuiţi din bîrne orizontale
de gorun . Sub streaşină, capetele bîrnelor ies treptat din
masa pereţilor şi formează un si stem cu rol de susţin ere a aco­
perişului şi cu efect decorativ. Tălpile masive ale edificiului
sînt aşezate pe o fundaţie de piatră, acoperită azi, în urma
reparaţiilor din anul 1 966, sub un strat de ciment. Acoperişul
de şindrilă este unic pentru toată clădirea, cu excepţia turnului .
Toate lucrările sînt efectuate cu bal'da (ciop lirea, înoheieturile
I n trarea în biserică se face pe două uşi alăturate, situate
în peretele sudic, cea principală dă în naos, iar cealaltă în
pronaos. Pe ancadramentel e acesteia din urmă este sculp:at
un chenar alcătuit ,din cruci cul cate Încadrate în patrate. Bise­
ri,ca are cinci ferestre, trei în abs�dă şi două în naos (una în
peretele sudic şi alta în perete:e nordic). Luminozitatea
este foarte mică, ferestrele, în total nu au un mp gol de
lumină.
î n p artea vestică a ed i ficiului, deasupra tavanului pronao­
sului , pe un sistem ,de grinzi puternice, se înalţă un turn, care,
faţă de majoritatea tu rnuri.lor bise6cilor din Ţara Zarandu­
lui ş i ,d i n Bihor, este destul ,d e scund, armonizîndu-se Însă cu
corpul bisericii, de ,d imensiuni mici ( 1 1 ,5 5 m X 5,50 111 ) , cu
care formează un tot echilibrat. Baza turnului nu depăşeşte
creasta acoperişului, de la n ivelul căreia se dezvoltă o galerie
duri lucrate artistic. Galeria are un acoperiş în formă de pi ra­
m idă cu baza patra,tă, deasupra căreia se înalţă un bulb execu­
l egat de vechea tradiţie, a fost mai pUţin priceput în executa­
rea formelor curbe, decît în realizarea formelor cu muchii
drepte.
Structura turnului, cu galeria deschisă şi acoperişul pira­
midal , apropie biserica din Troaş de tipul "mai vechi"7 din
Ţara Zarandului şi d i n Bihor, i ar bulbul care surmontează
7 Coriolan PClranu MOI1l/.llrel/.l, ele istorice ale jltdeţlliui Bihor. Bise­
ricile de lemn, Sibiu, 1 9.3 1 , p. 1 6 .
 Fig. 1 - j decat a de
., u apoi" .

Fig. 2 - "Pogorîrea la II/d·' . Fig. ] - !cOllosttlSlt! (detaliu).

www.patrimoniu.ro

Fig. 4 - Bise"ica eli//. Troaş.
acoperişul gal eriei o I cagă el c tipul m ai nou dc pe Valea MlIre­
şului, i n f l uenţat de construcţ i i l e baroce. De a l t fel , î n cea de-a
doua j umătate a secol u l u i a l X V I I I - l ea, pe teritoriul fostul ui
comitat Arad apar n u mcroase real izări de arh itectu ră barocă,
din tre carc trebui c mcnţion ate biserica ortodoxă sîrbă ,d i n
Arad, mănăst irea S E . S�t11 ion Stîl p n i c u l d i n A r a d-Gaj, castc­
lui ,ducel ui Sch u l covschi de la Pîn cota, iar străveohea b iserilCă
ortodoxă română d i n Lipova , în u rm a u nor restau rări, primea
î n făţişarea barocă p e care o arc şi astăzi . Chiar în apropiere
de Troaş, ,la Săvîrşi n , se ri,dicasc edificiul ba roc a l unei biserici
cato l i,ce, azi d istrusă. Pe de a l tă partc văile Troaşului, Petri­
) u l u i , Pîrneşt ilor, care se varsă î n Mu rcş, au constitu i t tot,d ea­
u n a în trecut că.i de pă,trun dere sprc Ţara Zaran d u l u i şi d i n ­
sprc acea t ă z o n ă s p r e Valea Mureşului, a u n o r forme de artă
d ato rate român i lor din aceste părţi. în ,lumin a consi'deraţiilor
Fig. 5 - PLal/nL şi secţiul/ea lOl7gi/lf,dillcdii bisericii elin Troaş.
de m a i sus, biserica .din Troaş se dovedeştc un rez u l tat sem l l i­
ficativ a l acestor con fl uenţe.
în i n terior, biserica ,di n Troaş p rezintă împărţirea obişn u i tă
în pronaos, n aos şi altar. P l an ul este u n d reptunghi alun i; i t
term i n a t printr-o absidă nedecroşată akătui tă d i n trei l aturi a l e
u n u i OIcto g o n . Altarul este ,despărţ i t dc n aos p ri n tr-un i con05-
tas construit d i n scînduri groase de gorun. Î ntre n aos şi
pronaos se află u n perete despărţ i to r construit d i n acelaşi m ate­
rial. î n acest pewte, l a înăl ţimea priviril or, e te practicată o'
deschizătură cu g r i l a j de lăţimea unei scînduri, loc d e vizi-.
bi:litate pentru fem e i l e ,din p ronaos. Deasup ra n aosului se rid ică.
o bol tă sel1l i ci l i nrdrircă executată din scînduri d e brad. P rona-·
osul este acoperit Cll tavan d rept, i ar altarul ,deasupra prest -
I ul u i are o boltă sem i c i l indrică m a i joasă decît cea d i n n aos
şi, în rest ta van d rept.
O :1tenţie deosebită merită biser ica din Troaş ,datorită c a l i ­
tăţ i i remarcab i l e a pictu r i i s a l e . Executată î n tempera pe u n
strat de g h ips, i a r l a încheiet u r i le scîndurilor pe p înză l i p i tă,
p ictura a,c operă î n treg i nteriorul biseri6 i . I nteresant d e sem­
n al a t este faptul că, în u rma în-depărtă r i i ten cuiel i i care aco­
perea exterior u l , a ieşit la ,i veală o scenă pi 'ctată, în porţiunea
.d in tre uşa de i ntrare în naos şi fereastra di n p e retele sudic.
Subiectul este g reu ,de desci frat d i n cauza degmdării strand u i
pi'c tu ral. La dezvel i rea e i n i me n i n u s - a gîn d i t l a măsuri de
conservare. Se mai d isti n g contururile s i l uetei l u i Isus,
capetele unor femei şi forma d reptunghi ul ară a unei lespezi,
ceea ce n e îndreptăţeşte să credem că este vorba despre scena
I nvieri i . Deşi p i ctura exterioară ocupă doar o pOrţiune, un
asemenea caz nu se mai cunoaş-te la celelal te b iserici de lemn
tran si;l vănene. Ce l - a î ndemnat pe meşterul zugrav de la Troaş
să o execute, nu p utem şti astăzi .
î n i nterior, p i ctura cons t i t u i e lin ansambl u decorati v dc'
o vioiciune crom atică, consec i n ţa folosi r i i u n o r c u lori deschise,
care generează o ambianţă caldă şi prim i toare. Pe pereţii nao­
sului p ictura este d i st r ibuită într-un s ingur regi tru. De j ur
împrejur sînt reprezentaţi sfinţi mucenici şi cîteva scene. P e
perete le nord i c, d e l a vest sp re est, o r d inea este următoarea :
fîn tul m uceni c Foca, sfî n tu l m ucen i c Stratilat, sHn tu l IIll UCC­
n ic Lu p , sfîntul m ucenic Teodor (scris "Todor", aşa cum

1
a
este folosi t acest nume de populaţia d i n j udeţul Arad). î n
cont i nuare s�nt înfă ţ işate " P�me)'ea în mo)'mînt" şi " Jnvie)'ea
lui Hris t os " . Scena î n v ieri i este de fapt " Pogorîrea la Iad " :

A
� Isus, t n m andorlă, tnti nde m î n a d reaptă spre un grup de
'"
bărbaţi, a"nînd 1n stîng a sa un grup de femei .
, �" Pe peretele sudic al n aosul u i p ictura este complet deterio­

IU
�
" rată. Se mai d i st i n g cu greu, sfîntu l muce n i c Gheorghe şi
" Cir�a cea de taină", înfăţişată sub forma u n u i grup foarte'
comp act.

�"
fo

��
.�

�
<Xl 1. �

/
î n general, personajele sînt tratate front a l d upă canoanele­

Ii\
picturi i bizantine într-o v izune l i n iar-decorativă. Chipurile
;
sfinţilor sint d i fe enţiate doar d upă vîrstă. Trup u r i l e însă a u
p roporţii j uste şi sînt l i p site de o înfă ţi şare ascetică.
�
�. Deşi sînt văzute d i n faţă, personajele n u l asă i mpresia � nei.

O
;= totale izolări. Uşoare înclinări a l e capetelor sau ale trupufllor,
'"
� m w
t=- Il=: u n ele gestur i ale mîinilor, realizează legătu rile necesare unUL
-
f--- an samblu compoziţional. S u ccesiunea calrnă a s il uetelo r sfin­
ţilor este contrapun:ctată ,d e frămîntarea liniilor c a re desenează

I " I fald u r i l e veşm i n telor. Contururi:le sînt trasate cu n egru în l i n i i

groase, fapt c a r e accentuează caracterul grafic a l ima g i n i lo : .
D eşi naiv, desenu l are supleţe şi o mare nobleţe. El consti­
S[C TlUNE. LOl-OfTVOIN"-lLA tu i e p r i ncipalul m i jloc de expresie al zugrav u l u i Ni,colae. î n
gran iţele contu rurilor, culoarea este aplica.tă în te�1'te p l a: e,
artistul nef i i n d preocupat d e redarea v a lonl-ar p l astIce. ChIar
în cazul figuri,lor, unde suprapuneri le d e tonuri roşietice Sl� ­
gerează o uşoară desfăşurare în relief, p rocedeul este folosIt
m a i degrabă pen tru redarea carnaţiei, decît într-un scop p l a�­

� J r - - -- tic. Tot ceea cc intenţione ază în privinţa m işcărilor, a sUi;era­

r i i trup u l u i sub falduri, zug : a v u l Nic� lae ? bţ i n e prin ?esen .

� rl.lco.o__.-
'
u
D i n punct de vedere cromatIC, stradal1 la !tII � fo.st rea.hzarea
�
- u nor acordur i î ntre pete mari de culoare ,c u o f1l1alI � ate d�cor c:­
d t l llata
tivă. Cu b un ă ştiinţă, el a folos�t o tempe � a � ubţlre, �
l , necesar a
obţinîn d <l!stfel o lumino zi tate a ansamb lulUI plOtura
unei b isericllţe destul d e IÎn tunecoase .
).50 în crearea acestui ansamblu artistul dovedeşt e o adevărat �
ştiinţă a ritmului compoziţ ional . Ritmul susţine ' fiecare scena
în p arte. Scenele la rîndul lor se i ntegrea ză într-un ritm general.

70

www.patrimoniu.ro
 La rea l izarea acest u i a contrib u i e şi pei sajul . I magi n il e s f i n ţ i l o r ,
,d e p e peretele n o r-d i c , s î n t proiec t a t e pe u n fu n d a l de dea l u ri
f i g ura te ch em at ic , p ri n curbe cu urnlş l in ş i coborîre a brup t ă .
R i Dm ica acestor l i n i i este rel uată în pei sa j ul , la fel de s u m a r ,
d i n p ictura bol ţ i i . I n ord i ne, de l a vest l a e s t , scen e l e d i n ansam­
blul n ordic al bolţ i i sfn L u rm ă toa r el e : " Cînd l-abt silit pe Si1!7.011
Kh·inebt să ducă cTu.cea Cînd l-al.t p i 1" o n i L " , " Cînd abt
1"idicaL cmcea hti H ris L os " , "J-hisL "OS pe CrlotCe" , " Ri"istig nirea
.hti IHts" (de fapt I su răs t i gni t pe cruce, avînd în d reapta " i
în stînga pe M ar, i a şi pe I o a n ) şi u l t i m a scen ă ( t i tlul d a t de
zugrav este i n desci f rab i l ) reprezi ntă momentul în care so J d at u l
împ u n ge c u s u l iţa c o a s t a l u i I s u .
Ansamb l u l imetric de pc pa rtea u d id� a bo l ţ i i este com­
p l et d i strus.
N i căieri nu s-a desfăşurat atît de l i ber ş i de i n g en i os ZlI­
g ravu l de l a Troaş, ca în an s<lJ\1 1 b l u l d i n zo n a n o r,d i că a
bol ţ i i . El a real izat o s u i tă de scene p l ine de d i n ami m , î n l ă n ­
ţ u i t e Într-un an aJlnblu o r gan i z a t p e o amp l ă s c h e m ă Icol\l1pozi­ Fig. - 6 Scene din ciclltl " Pat imi/o r " .
ţ i o n a l ă î n z i gzag , determinată de î n c l i n a r i l e stîlp i l o r şi bra­
ţellor cwc i l o r d� n cenele succe s i ve ale " Răstigni1·ii " . De re­ A a r n , 1 a i i a , reg i i D a v i d .� i Sol omon . [n ce n t r u l c o m p o zi ţ i e i ,
marcat că u n i i d i n t r e căl ă i i l u i I s Ll's poartă turbane, aluzie l a sus, e te re p reze n tat ă M a i c a Dom n ul u i .
a m p ri tori, i d e veacuri a i pop r u l u i român. Î n al tar, p c peret e l e e ti c , re p rezen t a ţ i î n p I C i o are ş i Îm­
I n centr u l bol ţ i i este î n făţişat I s us P a nt ocrator, a V i n d de b ră o a ţ i În veşm i n l e ar h iereşt i , se î n ş i r u i e cu i m p o z an ţ ă sa­
o parte ş i ,de a l ta, î n l11eda l i oane, cu s i m b o l u r i l e on a c r ate, cerdotală sfîn t u l P e L r u , fîl1lul A le a n d ru, sfîn w l Va i l e ( a l te
pe cei p a t r u evanghel i şt i , în cadr a ţ i de h e r u vi m i . fi g uri s î n t n e i d en t i ficate, Id i n p ri ci n a degr a elări lo r su ferite) .
Pc perete l e d i n tre naos şi pronaos, în s u p r a fa ţ a Î n sc r i să Pe b o l t a ele ,deasup r a pr,e stol u l u i se m a i d i sti n g : " Sfînta
de sem�cercu l b o l ţ i i , p i c t o ru l a reprezen tat sce n a amplă a Treillle" şi "Je1"Lfa hti A v ra a m " Într-o execuţie de un avi n t
JI;t decăţii de apoi. Deşi în col ţ u l tîng al compozi ţ I e i , e te m u l t m a i scăzu t . Pronaosul este reze r v a t r e p r e z e n tă r i i f i n tdor
f i g u rat un b a l a ur , d i n g u r a că r u i a ţîşn eşte un drac p e ntru l11 ucen i ce M a r i n a , Ghervasia, Parasch i va ş i Ba rbara. Pe J ere­
a Î J1 I h ăţ a grupul d e p ă căt o ş i sor t i ţ i i ad u l u i , tema este t ratată te l e d e p ă r ţ i to r, î nspre pronao , deasupra gr i l a j u l u 1 , sînt î n fă ţ i ­
m a i degra bă ca un mal11en t salem n , decît ca u n ul ,de gr o a z ă şaţ i în med a l ioane her u v i m i , i ar În p artea ele j os a u J o st l i p i te
e � h ato lo g ică. T I) cen t ru l compoz i ţ i e i , În ch i p de Îlm părat bizan­ x i l og r a v u r i .
t i n îmb răcat în c h i ton roşu ş i l 1 1 a n l i e a l b a tră, se a f l ă 1 u
i n g r u p u l d isti n ct a l b i se r ilc i l or de l e m n d i n V a l ea M u re­
i n s ta l at pe u n t ro n de au r , În ă lţa t pe ,două fuioare de n o r i
�ll i u i d e ]0 8 C n ti t u i t u b u n e l e i n f l u e n ţ e bar ce ,d i n secol u l
roşi eti c i , d ea s up r a ,c ă rora do i în g eri vestesc .di n tul n ice (ase­
a l T V l I I - l ea, b i eri a d i n Troaş es t e o r e al i zare m a i p u te rn i c
mănătoare cu cele d i n M u n ţ i i A p u seni ) sosi rea c l i pei s up re­
l e g a L ă de vechea trad i ţ i e rom â n ească a a n h i te c L l J r i i Î n l e m n .
me. Pe genu nch i , hus ţ i n e o ca rt e desch i să 'c u următorul text
J l\ll p re un ă C LI p i c tu ra sa ea reprezi 11lă o pa g i n ă d i n i stor i a arte i
în l �tere 'c h i ri llce : "V e11iţi blagosloviţii părint ehti me/;t ele m oş­
r om â n eşti d i n p ă rţ i l e A rad u l u i , motiv p e n t r u care meri t ă aten­
teniţi împărăţia " . Pc o flî şi'e d e9 făş u r ată deasupra i a d ul u i , u n
al t text : "Dvtceţ"i-vă de la mine, blăstămaţilor, în footl, ne­ ţie ş i p retu i re .
stlnSbt " .
8 f n ultimii cincizeci d e a n i , n U I1l:1r l l J lor � scăzut simţitor. Azi mai
1 n d reapta l ui Isus, un arhanghel cond uce Is pre poarta
există ti'rm:1tOarele: Troa5, . d i ) tc;1 de M l I rcş, Roşia, orbcşti, JlIl iţa
unei cetăţi , păzi tă d e sfîntul Pet ru c u cheia în mînă, cea t a cel o r � Gro5i.
, drepţi . R a i u l este i magi nat ca ,,/;t!Z loc ele verdeaţă " , i tu a t l a
po a l ele u n o r dîmburi acoperite c u arbor i . Fig. 7 - IeOtl/lei împiirăt ească.
P e acel a ş i p erete, l a înălţÎJmea u n u i 0:111, s e Î n şi ru i e , În m c­
da l i o a n e, ch ipu ri de s fi n ţ i muce ni ci p ri n tre ,care se mai d i s­
t i n g : sfîntul Hristofor, sfîntul Leo n t i e şi sfîn tul Gh e rasi m .
La pi1ctura iconastasul u i se pare că a u contrib u i t trei meş­
deoseb i ţ i . Uşi l e d i aconeşti (cea d i n sdnga are I'n t ăţişat
-r er i

pe arhanghel ul Gavr i i l , i a r cea d i n drea-pt a p e arh angh e l u l

Mihai l ) ş i cele î m părăteşti (pe c a r e Î n t reprezentaţi En ţi i
PeL fu ş i Pavel) sint p i c ta te mai tîrzi u d e o m î n ă m a i puţin
fnzestrată.
In sch i m b icoanele împărăteşti (zugravul a executat
n u m a i două, în dreapta ş i în dnga uşilor împărăteşti ) sînt
· d e o cal i tate cu totul rema rc ab i l ă ş i trădează a c t i v itatea u n u i
maest r u . F ineţea desenui u i , ştii n ţ a trată r i i c u l o r i i , valoraţ i a
subtil i d ep l in st ă p în i tă î n redarea chipurilor ele o m are ex­
pres i v i tate, pl aseaz ă acest p ictor l a l o c d e frun te în ca p i t o l ul
vred n i c de atenţie, el ar p uţi n c unoscut, al p i cturi i r om â neşt i
,di n p ă rţi le Aradul u i , l a încep u t ul ecol u l u i al X I X - l ea .
Pictura d i n rest u l i c o nostasul u i este executată d e acelaşi
zugrav N ic o l ae . Deasupra u ş i l o r �l11părăteş t i , în regist r u l al
.doil e a a l i co nostas u l u i , este Înfăţişat I sus p e tron, bi necuvîn­
tinel cu a m bele m î i ni . E l î mparte î n d o uă grupur i şirul apos­
tol i l or, reprezentaţi in pic ioare, Se d i st in g de l a st înga spre
dreapt a , în r d i n e, următo ri i : Tom a , Bartololl11eu, An d rei ,
Mate i , Marcu, Petru, Pavel , I o a n , Luca ş i I acob. hipuri l e
apostol i l o r sîn t p i ctate cu g ri j ă . M î i n i l e însă n u m a i sînt de e­
n a l e cu vi g o a rea d oved i tă în cazul personajelor d i n p ict u r a
naosu l u i .
î n registrul superior, sem i circul ar, a l i c o n o tasu l u i (care
În c h i de complet, pînă la arc u l bolţi i , spaţi u l d i n tre naos şi
.a l tar) , prin tre o rn am e n t e p ictate c u vi ţă de vie şi struguri ,
Înt distr i b u i ţ i în m e d a l i o a n e prooroc i i : M o i e, I acob, Dani e l ,

7J

www.patrimoniu.ro
 NOI ORIENTĂRI ŞI RECENTE REALIZĂRI
ÎN RESTAURAREA MONUMENTELOR ISTORICE ŞI DE ARTĂ
Documentele de partid din i ul ie şi no­
iembr,ie 1 9 7 1 au avllt o puternica 1nrîurirc
asupra politicii de proteqie-conservare, restau­
rare şi p Ullere în valoare a monumentelor
istorice. S-a cristalizat semnif,icaţia ideologică
a rol u l u i educativ al monumentu l u i istoric, s-a
definitivat necesitatea stabil,irii ullei destinaţii
adecvate şi s-a clarificat importanţa relaţiei
Între monument şi dotarile necesare (drumuri
de acces, lumina, apa, spaţii verzi, încalzire
etc.). Intervalul de mai bine de un an, de
cînd Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste
a prel uat Îndrumarea activi taţii de protecţie
şi restaurare a monumentelor istorice şi de
arta, a Însemnat o perioada de progres pe
l in i a de concep\ie ş,i principii, pe de o parte,
şi plani ficare, conducere şi organizare, pe de
alta parte. De o importanţă deosebita În acest
domeniu de activitate a fost Înfiinţarea Comi­
siei Monul11eJllelor lstori'ce şi de Artă, în a
carei componenţă sînt incl uşi cei mai bun i
special işti În materie.
Tot În aceasta perioada de timp s-au re­
considerat unele probleme legate de: planuril e
d e restaurare anuale ş i d e perspectiva, organi­
zarea activi tăţii de cercetare ş i studii, orga­
nizarea conservar,ii picturilor m urale, apl icarea
unor concepţii şi principii de restaurare şi
includerea În proiectc a unor noi solUţii teh­
n ice legate de pro'\eeţi a, conservarea şi res­
taurarea monumentelor istorice şi de arta.
Astfel, Înca de la Începullli anului 1972
a fost aprobat de către Comisia Mon u mente­
lor Istorice şi de Artă programul de re tau­
rare a monumentelor isror,ice pc anul 1 972
şi c,incinalul 1 9 7 1 - 1 975, i ar, mai tîrziu, pro­
gramul pentru anul 1973. Aceste p l anuri au
fost îmbunătă\ite prin prisma ,ideilor bazate
pe roltll cul tural-educativ al monumentelor
restaura te, precum şi pe eficien ţ a cu 1 1lIrală şi
economică determinata de o destinaţie p tri­
vita şi de o dotare cu demen te de funeţio­
nal,itate corespunzătoare. In acest sens s-a pre­
Vazut a fi inclusa În planul de restaurare pe
anul 1 973 biserica de la Războien i, În vederea
aniversarll a 500 de ani (în anul 1 976) a
bataliei de l a Valea Alba, iar restaurarea mo­
numentelor de la Histria, Adamclisi, DăbÎca,
Sarmizegcvusa şi cetaţiJor dacice din zona Orăş­
tie, s-a reaşezat pe principi i noi de conl ucrare
CU organele locale, astfel ca aportul tuturor
factOri lor interesaţi sa fie valorificat cu maxi­
ma e�icienţă atît din punctul de vedere a l l u­
crarilor de conservare şi restaurare cît şi din
acela legat de dotări, exploatare şi turism.
S-a organizat pe baze noi - şi în con­
diţii v,iabilc - compar,t iment u l de studii şi
cercetari, unde specialiştii pe linie de arhi­
tectură, istoria artei, arheolog,ie şi istorie au
toate condiţiile să pregateasca în mod temei­
n ic temele de proiectare pentru toate mOI1ll­
mentele din programul de restaurare. Srudi,ile
de istoria artei pentru bisericile din Caracal ,
Razboieni şi R1meţi, s1nt d e pe acum o ga­
ranţie ca restaurarile acestor monumen te, care
vor Începe în anul vi,itor, vor fi realizate În
condiţii ştiinţifice fundamentate. Cercetările
arheologice practicate pe scara l argă - (s-ar
putea spune că aproape toate monumen telc În
curs de restaurare sînt cercetate din acest punct
de vedere) - au condus de cele mai mul te ori
l a rezul tate spectaculoase şi În orice caz de
natura a dirija fara greş restaurarea în spiri­
tul adevarului istoric şi respectului pentru mo­
nument. Rezultatele cercetărilor arheologice ob­
ţinute la Cetatea Făgaraş - descoperirea for­
t i ficaţiilor de veac X I I I anterioare cetăţii
existente ale carei începuturi se situeaza în vea­
cul XV -, cercetarile de l a Cotmeana care
demonstrează existenţa unui pronaos în inte­
riorul navei - fapt care consemneaza apariţia
unuia dintre cele mai vechi pridvoare din is­
toria arhitecturii româneşti, sînt documente
care dir,ijează l ucrările de restaurare pe cai
ştiinţifice. De asemenea, prin cercetările arheo­
logice practicate la fosta manastire Comana,
s-au precizat etapele de construcţii şi s-au
clarif,ieat solUţiile de re taurare, iar cele de l a
Potlogi au permis Îmbogaţirea restaurării prin
I n g . V ictor M u ntean u
marcarea construqi,ilor din incinta Palatul u i
brîncovenesc.
Una din problemele oarecum neglijate În
perioadele anterioare este aceea legată de con­
servarea, consolidarea şi restaurarea picturilor
Illurale. Este de observat ca după atîţi a ani
s-au făcut multe l ucrări de restaurare şi multe
monumentc au fost puse În valoare din punct
de vedere al arhitecturii - dar nu şi din
acela privind pictura murala caIe Întregeşte şi
de foarte multe or,i determina valoarea monu­
mentu l u i . Tn acest domen i u s-ar putea spune
că aSIStam la lin sal t cal itativ şi cantitativ
spectaculos. Numai 1n acest an s-au realiza'
l ucrari de cl1J'aţire, consolidare şi conservare
la picturile murale de la manast,irea Humor,
turl a bisericii Secu, biserica Sf. Nicolae din
Şchei Braşov, Daia, Ghelinţa etc. Nu trebuie
uitat faptul ca aceSt gen de lucrari comportă
foarte multa prudenţa - metoda de adoptat
f,i ind d i ferenţiata de la caz la caz. - şi pre­
supune m ul tă cal ificare şi În special respect
pcn tru opera originală, pastrarea şi conservarea
ei fara alterări. Se În trevede extinderea acestei
activitaţi, ţinînd seama cu precadere de faptul
că nevoile În acest domeniu sînt foarte mari.
Această extindere se va baL.a, în vi itortd apro­
piat, pe organizarea unor ateliere În Bucureşti
şi În a\.te centre din ţară, ateliere carc se vor
profi l a - În afară de p ictura m urala - şi
pe restaurare de icoane, dmple, obiecte din
lemn sau metal şi eventual elemente din piatră.
Dar această diversificare a p reocupărilor
În domeniul monumentelor istorice şi de arta
- ca şi continua creştere a volumului lucră­
rilor de reaEzat - compona În contextul ge­
neral al preocuparilor din societatea noastra,
perfeCţionarea organizarii. De aceea în ultima
perioada de timp s-a ajuns la concluzia sigura
că problematica proteCţiei monumentelor ,isto­
rice sub toate aspectele ei, trebuie sa fie În
atenţia şi preocuparea tuturor facrorilor in te­
resaţi, care În general sîn t: beneficiarul de
folosinţa, proprietarul, organele de resort ale
puter,ii locale şi unitatea de specialitate (ac­
tualmente DireCţi a monumentelor istorice şi de
artă). Din conlucr8rea acestor factor i se vor
rezolva n serie de elemen re fără de care -
practica a dovedit - o r ice aCţiune de conser­
vare, restaurare sau punere în valoare a unui
monument risca sa fie neeficace din punct de
vedere cultu ral-educativ, economic şi turistic.
Printre aceste elemente indispensabile se pot
cita următoarele: prioritatea pentru urgenţa ,in­
tervenţiei �au a restaurarii, destin aţia monu­
mentu l u i . modul de rezolvare a dorarilor ne­
cesare (dfllm de acces, lumină, apă, încalzire
etc.), punerea În valoare sub toate aspecrele.
Transpunerea în fapt a acestei conlucrări
a condus l a restaurari de monumente care
s-au dovedit şi bune şi mile - aşa fel d
toată l umea a fost şi este mulţumită. Casa
Melic din Bucureşti, unde funcţionează Muzeul
Pall ad)' ; prima şcoal ă românească din Scheii
Braşovului, astăzi muzeu; Turnul Sfatului de
la Sibiu - muzeu - şi multe altele, pro­
hează cu prisosinţa corecta raţiune a acestei
organizari În domeniul eficienţei cultural-edu­
cative şi economice, obţ i n ute pr'in ' restaurarea
monumen telor istorice.
Tn această ordine de idei trebuie com­
batuta şi tendinţa potrivit căreia restaurarea
monumentelor istorice ar fi numai de resorml
Direcţiei monumentelor istorice şi de uta şi
că aceasta inst,ituţie ar trebui să cerccteze,
proiecteze şi să execute cu forţe proprii toate
l ucrarile de restaurare de pc cuprinsul ţării.
Este firesc, posibil şi necesar ca anumite lu­
crari de conservare sau ch iar restaurare, cu un
gr? d de dificultate mai redus, sa fie realizate
prlll grija şi preocuparea organelor locale, a
beneficiarul ui de folosinţa sau a proprietarului,
În funCţie de interes, folosinţă, capacitate de
intervenţie sau necesitate, DireCţia monumen­
telor �storice ş i de arta urm1nd sa acorde în
aceste cazuri tot sprijinul prin consul tari, asis­
tenţa tehnica şi prin avizele l egale, obl iga­
torii.
www.patrimoniu.ro
Modul cum organele locale au aqionat Cl�
curaj. competenţă şi convingere, estc demon­
strat prin lucrar,i le de restaurare efectuate cu
forţe proprii l a monumentele: Curtea Veche şi,
Han u l l u i Mamlc d i n Bucureşti, bastionul cetă­
ţii din Timişoara, hala veche din Sibiu, l a tura.
de sub TÎmpa a cetaţii Braşovului şi multe
altele În judeţele StlCeava, Cluj, Iaşi, Dîm­
boviţa, Tg. Mureş etc.
In această muluilaterala activitate de con­
servare şi restaurare a mon umentelor, În afară.
de aspectele legate de plani ficare, organizarc::L
cercetarii şi restaurarea p icturilor muralc, per­
feCţionarea organizarii În general, În ultimul
timp s-au reconsiderat şi unele probleme dc'
concepţie, principii şi chiar solUţii tehnice. Una
din aceste probleme şi poate cea mai impor­
tanta, este aceea a tencuiclilor exterioare. Tre­
buie observat ca În ultimul deceniu şi chiac
în perioadele an tcrioare, 1n concepţia restaura­
tor,ilor noştri s-a instalat un obicei care a
devenit o moda, aceea de a coji majoritatca.
monumentelor de tencuiala l or, este adevărat
- de cele mai m ul te ori - nu tencuiala
ol'lglllară, las1nd l iber un paramcnt de cara­
midă sau piatra aparentă. Cea ma,i f recventă
j ustificare pentru acest procedeu a fost bazată.
pe convingerea ca paramentele aparente sînt
mai frumoase şi monumentul cÎ, tiga din punct
de vedere estetic. Tendinţa aceasta estetizantă
a neglijat doi fanor,i de o importanţ.a deose­
bita, peste care în u l timul iimp sÎntcm con­
vinşi ca nu se poate trece cu vederea şi anume:
adevarul istoric care probează ca marea majo­
ritate a monumentelor noastre au fost tencuite
la origine şi necesitatea indiscutabila a protec­
ţiei dramizii şi pietrei. După cîteva decenii.
în timpul carora foarte multe monumente au
fost jupuite de tencuiala lor, sau - l a res­
taurare - nu s-a refăcur tencuiala acolo unde
era cazura, asistam la un proces de degra­
dare a paramcntelor prin exfolierea atît a pie­
trei dt şi a dramizii. Acest proces este mai
evident acolo unde cărămida a fost de cali tate
mai slaba, sau piatra mai geEvă, ( fară să
m inimalizam aportul furnizorului nostru de
carămizi de epoca - I.L.M.C. Tg. Mureş, pen­
trU multe monumente restaurate în u l timul de­
ceniu -, trebuie sa se ştie că în unele cazuri
au fost l ivrate căramizi care În scurt timp
s-au exfoliat).
Monumentele restaurate cu paramenre apa­
rente şi care, de fapt, l a origine au f ost ten­
cuite şi unde se mani festa acest proces de de­
gradare (zidurile de incintă şi bastioanele ce­
taţii Tg. Mureş, ziduri l e şi turnul de intrare­
de la fosta mănastire Strehaia, zidul de in­
cinta şi biserica CUrţii Domneşti din Tîrgo­
vişte ş.a.), au determinat 1n ultima perioada.
de timp şi, mai precis, În u l timul an, recon­
siderarea acestei concepţii şi revizuirea relaţiei
1ntre adevarul istoric şi conservarea t1l0numen­
tul ui, pc de o parte şi estetica monumentu­
l ui, pe de alta parte. Asistăm acum, cînd S-atr
term inat recent paramentele tencuite l a biserica
mănastirii Puma, turnul J .ăpuşneanu din Su­
ceava, biser,ica manastirii Secu, turnul vechii
primari.i din Sibiu, zidul de aparare al cetaţin
sateşti din Valea Viilor, jud. Sibiu ş.a., la de­
monstraţia prin care, 1n afara de faptul că
s-a respectat adevarul istoric şi s-a protejat
paramenrul, elementul estetic apare Într-o lu­
mina m u l t ma,i favorabila, întrucît punerea în
valoare a monumentului s-a bazat pe respec­
tarea concepţiei originare şi nu pe factori
subiectivi.
Alte probleme legate de concepţi a soluţii­
lor tehnice - reconsiderate şi ele în lumina
conservarii şi funCţionarii - opuse discuta­
bilci şi subiectivei estetizări, sînt cele privind
unele Învelitori ş i folosirea de jghiaburi şi
burlane. Mul te din monumentele restaurate în
ultimul deceniu au fost Învelite cu şiţa, fără
să fi avut certitudinea, 111 multe cazuri, că
înveli toarea originară ar fi fost de şiţa. Vi­
braţia acestui gen de 1nvelitoare, coloritul
plaCllt atît la început cît şi dupa patinarc,
au convins în mul te cazuri (Voroneţ, Humor,
Moldoviţa, Dragomirna, Arbore, Hanul l u i Ma-

Fig. 1 - Jtserica
/ mlil1t'
isti,.ii Putna, CII Învelitorile
t a blă de
Iăcule din (trlllnt'î şi C/l. parrtmentl/! din · fJia f r?i
I n-ti/li terlcll i t .
n uc, Brebu etc.) - că sol u \ i a este bună. De
rap t pe măsură ce trece t i m p u l , această În­
ve l i toare este v u l nerabi l ă din d U:l pu n c te de
vedere : arde uşor ( n u mai În u l t i m u l timp au
izbucn i t d u ă i ncen d i i , l a mănăst i r i l e Mol do­
viţa şi RÎşca, u n de au ars şa rp an tele cu În vc­
l i LO r i dc şi,ă al e c h il i i l o r) şi se degr3dează
· mon, b i serica
după cÎ\:i v a a;�i la d o l i i şi chiar în cîm pu ri ,
perm i ţ în d i n r i l t r aţ i i . h iar în si ll1<1iia cînd
această s i . ă eSl e i111 p re�nata Înain le de u t i I i­
zare (ceea ce aduce u n e l e p re j u di c i i co l or i tu­
l ui ) , se con stat :l IOtu,i deficien\c p r i n r ugi n i rea
c u ie l o r şi de�rada r c a lem n u l u i . U ti l iza re3 t3-
b i c i (În u n el e ca'.uri m a i deo �eb i te tabl a de
aramă, la casa Dosoftei d i n I as i , b iseri c i l e
mănăst i r i l o r P u t n a , Secu, Gal at3, la t u rn u l ş i
p aradi s u l măn:!st i r i i l) i s t r i \,l c t c . ) , 'u un an u­
m i t sistem de m o n tare cu r a l lU r i m a l dese ver­
ticale sau or·izo n t a l e şi vop s i tă apoi la cu l oarea
I;o t r i v i t:! ansam b l u l u i ( ca ele d mneşti de la
Cetăţ u i a şi G a l a ta, c h i l i i l e mănastirii Secu, Casa
L5puşneanu de l a măn ă s t i rea S l a t i n a , c h i l·i i l e
mănăs t i r i i Rη.:ca etc.), s-;) doved i t a da rC 2. u l­
tate estetice con ve n ab i l e, avînd concom i te n t o
du rată m 3 i m are şi Î n l ă t urÎnd peri co l u l de
incendi u. Tn paralel vor treb u i i n t e n si fica te
stlldi i l c şi e xp eri m en tă ri le cu ş i ţă de 3zboci­
men t , care de asemenea ar p u tea În cond i ţ i i
amel iora te s ă aibă o l a r�ă u t i l izare î n În ve­
I.i tor i l e u n o r mon u m e n te istorice.
Este cuno cu t ro l u l f u n q i o n a l al jgheabu r i lor
ş i burl an el or l a clad i r i de tor fel u l , T n ciuda
evidenrei l o r ut i l i r ă\ i , l a m u l te mon u me n te is­
tOrice restaura te În u l t i m u l dccen i u , s-a rc­
n u n ţ a t l a c l e pe motiv că u r Îţesc construq i � .
Rezu l tate l e de c e l e mai m u l te ori au l os t I'oart�
n epl ăcu te, În scn s u l că apa de pe a coper iş s�
scurgea pe tO t con t u r u l co nst r U Cţ i ei I'ăr1\ a pu­
tea fi În dcpărt a tă, iar În caz de vînt se u d au
pereţ i i exteriori d ucînd la degrada re <l para­
men wl u i , T reb u ie ob se rva t fap tu l că
aceas ta fără a mi n i m a l iza i m port�nţ.a so l u \ i i ­
lor estetice -, concep t u l de fu n Cţ io n a l i tat e n u
poate F i Î n l ă t u r a t c u atÎ l '.l u ş u r i n ţă, î n t r ucît
- chiar dacă pen tru Încep u t rez u l tatele apar
bune - , m a i tîrziu funCţ ion area i ncorectă se
răzbu nă c u m p l i t . Dc aceea � i În ace � t caz s-a
aj un s l a o reco ns idera re a problemei În n o i l e
proiecte ş i , p a s cu p a s , se v o r u t i l·iza j gh i a­
b ur il e, u r m înd ca şi bu r l ane le sa rie am p l a­
sate În cel e m a i pot r i v i te locuri al e con­
str u ţi ei .
Restaurarilc m o n umen tclor i t r ice ş i de artă
realizatc în a n u l 1 97 2 se deosebesc de cel e d i n
ani,i preceden ţ i p r i n cîteva elemente caracte­
ristice, bazate În mare măsură pe p r in ci p ii l e
ami n t i te a n terior şi a l tele, dupa cum u rmeaza :
- mar irea n u măr u l u i a n u a l de mon um e n te
restaurate şi date În folosin\ă;
- reducerea uimp u l u i de exeCUţie prin so­
l u\ i i tehnice îmbu nataţite şi m asu ri de organi­
zare a execu ţ i ei ;
- urgentarea valori fidri i u nor obi ec t i ve
sau spa \ i i , p rin darea în fol osinţă p a q i a l ă ;
- îmbuna taţirea amcnajă r i l o r şi a instala­
ţ i i lor, pcntru o m a i b u n :! e x p loata re a unor
obiectivc,
P r i n tre mon umcntele a car r restaurare �e
term i na l a fin el e a n u l u i 1 97 2 , c i tam : gospo­
dar·ia P re j a de la M uzeu l clnografic al Tran­
silvan iei, Cluj ( H o ia) ; te rasa d i n faţada p r i n ­
c ipal a a castel u l ui Peleş ( i n aia); i ncin ta p r i n -
c ipa lă a m a n a s u r \o1 H u rezu ; mausoleul d ' n Mă­
răjti, j ud. V rancea ; fr a gmen te din cetatea Ti­
m i50are i ; bi se r ica mănas t i ri i Pu t n a ; in c i n ta .1
doua d i n ansamb l u l Fostei m ă năst·iri Mărcu\<l
d i n Bucureşti ; b i<erica d i n D r3gom i reşt i i n c l u s:;
In M uzeu l satu l u i di n l 3 ucure5ti ş,a.
T n do r i n ţa de a �răbi darea în fo l osi n ţ ă
a u n o r resta u răr i - c h i ar dacă ele n-au fo s t
preV:lW l e a sc term i n a În a n u l 1 97 2 - se
vor da În c x p l o a tare : t u r n u l parac l i s �i t u rn u l
d e i n tr a re de l a M.ănăst i rea 13 i 5 t r i \. a , jud,
N eam \ ; p <l v i l.i o n u l adm i n i s t r a t i v , cu h n i a, tur­
n u l de i n t r are şi gh q ă 1' 1 a d i n co m pl e x u l Pa­
l a t u l u i Mo� ş 0 3i a ; poq i unea de zid recen t dc­
gajat:l a C u q i i D m n eşti de la T îrgo vi şt e ; i n ­
sta l a \ i i de În că lzi re cell lr<lIă l a a s a A rgin ta­
ru l u i din B i s t r i\a-N ăsăud, u t·i l i 7.ată ca m uzcu ,
n e l e s p a ţ i i l a mon u men tele În c u rs d e
reS t a u rare, p recum şi un e l c obiec t i ve Î n cadrul Fig. J - Cetatea SLilllll ic. jud, Sibiu (r('stal/ral'e iN
lInor a n s a l ll b l ur i mai 1l1 a r i , care s-au pretat :l plam" de perspect ivă fii DMI A ) .
fi folo s i t e Îln i n t c dc term i n a rea i n tef?,rală a
res taurăr.i l o r , s-au dat În f u n q i u n e l 1'cp tat, În t r i m o n i u l u i nOStru d e mOIl l' m c n t e ş i , ca atare,
c 1 1 l' s u l <ln u l u i, grăbin d astfel i n t r a rea l o r În
ştim pen t ru ce să o p t;} m , u n de ş i cînd să dăm
t u r i l tic. A q k l , l a cetatea J ,' ăgăraş,
rC!­
priori tatea necesara, r?iră Îndo i a l ă că IOate
c i rcuitu.l
pentru or�an i za r ca u n e i expoz i ţ i i documen tare
acestea treb u i e şi vor f i rea l iza te p r i n t r-o s t rîn­
să conl ucrare cu toţi factori i i n tcre�aţ l , a n a­
p roviz r i i , s-au dat În fol o si n ţ ă cca. 2 000 m p
Î n aripi l e de ,vest şi de sud ; l a mă năst i rea
l izate şi ap roba te de s pecial işt i i omisiei Mo­
n umentclor I sto r i c e şi de A rt ă .
• ecu -au ter m 1 11 a t l ucră r i l e l a b:serică, arhon­
I n acest s e n s , pu tem de p e aCu1T1 spune
dar.ic, tu rn u l cl opotn iţă ş i tu rn u l M i tro fanei ;
l a cetatea d i n TI',. M u re s se term i n ă restau­
cîtc ceva de sp re p l an u r i l e n Oastre de vi i to r,
rarea la b a sti o a n e l e b l ă n ari lor, d o gar il or şi tă­
Pînă la rîrşi t u l actl1al u l u i c i n c i n a l , se vor
băcar.i l o r .
r cst 4-1 u ra sau vor i n tra În rCSL<lurtl re În lluclI­
reş t i , pal a ru l Şt irbei, foişor u l de l a Pantel i­
r. G h eorghc Wia\a 1 84 H ), pal a ­
t u l Ghi ca-Te i ; cetatea A i u d ; măn ăsLirea RÎme\i
( j ud, A l ba), cctatea Ş i r i a şi hanul d i n Pîncota
( j u d , A rad), con acu l Enescu d I n Te sc an l ( J l cI,
Bacă u ) , ansambl u l Sugăletc din B is t r i \ a- N ă­
săud, m ă nasti rea Berca ( j u d . Buz:!u), b iser ica
ortodoxă d i n Vad ( j u d , l u j), cc t a tea Bal va­
nyos ( j u d , Covasna), m ă năsr·irea Polovragi ( j u d .
Gorj ) , c a s tel u l d i n Lharca ( j u d . J-T a rgh t a) , ca�­ :
rcl u l din CI'iş ( j u d . Mu res), bis e r ica domnească
din aracal ( j ud, Ol t) , r u·i nel e de l a Tîrg) 1'ld
Vechi ( j u d , Praho va), castel u l d i n Med ie5ul
Amit (jud. Satu Mare). caste l u l H a l l e r din
, Î rbou (jud. S?ilaÎ), cc tJtca S I i 111 n ic (jud. i-
b i t I ), c e l a tea Tu rn l l (jud. Te lcor111 a n ) , ce t a tea
Dil1o�e t i a ( j u d . T u l cea) , b i · er ica (En Bordcşti
( j ud, Vrancca), A ccastă e n u merare n u e�te C0111-
p l e t :l ş i niCI l im i tati vă, fi i nd desp r i nsă d i n
·
p reveder il e pc ci ncin a l u l actl1a l , u rmînd ca l a
Încep u tul fiecăru.i an s ă dcfi n i t i v?im l i stele pen­
tru an u l u rm ăt r cu colaborarea o rgan el or 10-
c a lc, a fJctori l o r i n t c re s a \ i şi cu a cor d u l 0-
m i s i e i Monumentelor Istorice şi de A na .
Totodată se Î n t rcvede p e n t r u pC1' 1 0 adcl e
u rmătOare, 1 976 - 1 980 Ş I 1 98 1 - 1 990, acor ­
darea u n e i a te n \ i i spn r i te cen trelor istorice, pro­
gramele dc restaurare f i in d precon izatc l a o
scar� m a i m a re - respec t i v 'itr?izi şi cva rtal c
-, În ve derea p u n e r i i În valoare C lI c f1 ic ien ţă
Fig. 2 - 'rllmul bisericii eVtmg!Jelice din /I('frma""
jlld. IJ,.alov.
m a x i m ă a u n o r Î n t regi cen tre i 'i l o r i ce s..,u a
u n o r părţ i m a i i m po r t a n te d i n acestc ccntre,
Pentru aSI)).urarea u n ei bune f u nq ionă r i În spr ij.i n i nd as t fel păst rare a ş i evidcnţierca spe­
exploatare, la u n e l e mon umente s-au real Izat ci fi c u l n i 1 0 a l a l oraşel or \a ri i noastre,
şi
Înc?il z i ri cen t ral e : casa S tol o j an din Hereşti ,
casa A rgin taru l u i d i n Bi st r iţ a- N ă săud, în trc­
fiI!.. 4 - HiH.'rica mănăstirii IVme(i, jud. AIlJa (restau­
gul ansa m b l u al cctă ţ i i făgaraş, primăria vcche rare În plaf'lul rit· pl'rspecl ivii al DM 1 A).
din S i b i u crc. 1 n stalaţ i il e de L l u m i n a t e l ectric
l a i n teri o r şi e x t c rio r se r e al izează l a cca mai
m ::t re m ajo ri ta le a m on lIlllcn rcl o r restau­
rate, ast l'cl Încît se asigură p u nerea În va loare
În cel e m a i b u n e con d i\ i i , i n c l u s i v i l u m i n atu l
nocturn a tît de i m l: O rt a n t d i n punct de ve­
dere wristic ( m :! n ă s t i rea uceviţa, biserica Trei
Tcrarhi din l a, i , manăsti rea Drago m i rn a , b i se­
r ica d i n Voronq etc.),
T n ul Li m i i ani s-a defi n i t i vat nou. l istă
a m o n u m e n t e l o r dc arh i tcc t ur ă, a rheologic, ana
pl a s t ică şi memor i al e, carc se ană În p re­
zen t În faza avizel r l egal e ş i a preze n t ăr i i
spre aprobare l a o n s i l i u l de M in iş t r i . În tem
În po, esi a u n u i m a ter·i al care, pe l î n gă că ac­
t u a l izcaz:! vechea l istă a m o n u memcl r ist rice,
Fu rn izeaza m u l te datc În legătu ră c u valoarea
iSlO r l C3, art'ISllC3, vechimea şi starea de con­
servare a fiecăr u i mon u m e n t . unoaştem b i n e
p r i n aparatul n o s t r u dc con t ro l al mon umen ­
tel or, n e vo i l e r�anelor I cal e pe p l a n cu l tura l
şi economic cu p r i v i re l a fol os i rea mon um cn­
telo r şi sîn tem p erm an en t rece p. ti vi la dorin­
ţele ben e fi c i ar i l o r referi toarc la m o n u m e n tele
d i n sfera l o r de i n tere s , De ac c ea , problemele
de perspectivă şi anume: prognoza pentru ('In­
c in al u l 1 976- 1 9 O şi perioada 1 98 1 - 1 990,
sînt În teme iat e pc o serioasa cunoaştere J pa-
73
www.patrimoniu.ro
 SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE EFECTUATE DE D.M.I.A. ÎN ANUL 1 972
Catedrala romano-catolică d i n A l ba I ulia
( a r heol og Radu l ci te l )
D i n 30 martie ş i p1nă l a d a t a d e 12 au­
guSt 1 972 s-au executat săpături în interiorul
catedralei romano-catolice din Alba I u lia. Cu
această campanie s-au încheiat cercetările În
interiorul catedralei, Începute În anul 1 968.
Principalele lor rezultate sînt următoarele:
- identi ficarea resturilor unor clădiri ro­
mane datate În secolele I I şi I I I e.n . ;
- identificarea u n u i strat arheologic mar­
cînd epoca prefeudală, În care s-au găsit urme
de lomire şi materiale ceramice databile în
secolele I V- V I şi X ;
- s-a p u r u t stabil i fa p t u l c ă baptiste r i u l
( rotondă c u absidă semicirculară), u n u l d in
cele două monumente medievale care preced
actuala catedrală (din sec. al X I I I-lea), din
punct de vedere constructiv şi plan imetric, s-a
const i t u i t p r i n adosarea u ne i abside semicir­
cuI arc la p l anul c i rcular al unui turn din epoca
romană.
- s-a precizat, aproape În mod complet,
planul primei basilici (basilică trin avată cu
absidă semioirculară), al doilea monument me­
d ieval care p recede acruala catedrală. Pc baza
lInor siwaţii stratigrafice clare şi în funqie
de materialul ceramic descoper i t - in situ -
basilica (catedrala 1) a fost datată În a doua
j umătate a seool ului al XI-lea;
- s-a format, datorită numeroaselor des­
c periri efectuate atît În cursul cercetăr·ilor cît
şi În cursul lucrărilor şan tierului de restaurare,
lin lapidariu al şantierul u i. I n cadrul aceswi
l apid:triu aII fost pînă acum identificate 24 de
p iese romane şi 1 02 medievale.
Pentru anul 1 973 sînt planificate, În con­
tinuare, săpăwrile la exterior.
Măn ăs t irea Bistriţa - comuna Viişoara -
jud. Neamţ.
(arheo,logi I .ia Milencovici Bătrîna şi Adrian
IJătrÎna)
ăpăru rile a r heologice din a n ul 1 972
s-au efectuat În l u n a septembrie.
Rezultatele a u confir mat existenţa u n u i
t u rn-clopot n i ţ ă a n t e r i o r cclui const r u i t d e
Ştefan cel M a r e în 1 498, plasat Î n t re bise­
rică şi t u r n ul-clopotniţă const r u i t la sfîrşind
secol u l u i al XV-lea.
U n sondaj efectua t pe l a tu ra de slld a
zidul u i de i n c i n tă, a a rătat că În această
zonă au existat pînă În seco l u l al XVI-lea
construcţii de l e m n dezafectate p r i n foc.
I n această z o nă a fost descope r i t un te­
'La u r din piese de argi n t din secolele XVI­
xvrr.
Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului
(arheolog Alexa n d r u Bogdan)
In sCcţiunile arheolog.icc executate În inte­
riorul b iser,ici i a fost descoperită fundaţia la­
turii de vest 3 unei b i serici de z:id, databilă în
veaourile XIV-XV.
I n vestul acesteia s-a ridicat la Începutul
·sec. al XVI-lea, o altă b iser.ică (faza Neagoe
Basarab), ale cărei l im i te de est şi vest au fo�t
precizate. Au fost descoperite morminte d i n
veacurile XV- XV I I I .
I n paraclisul sudic a u fost descoperite
fundaţ,ii nnterio.al'e sec. X V II I . Cercetările vor
con tinua.
'Şantiel'ul Cetatea Tg. Murcş
(a rheolog Alexa n d r u Bogdan )
A u fost efectua t e cercetări a r heologice În
zona Bas t i o n u l u i Măcelarilor d i n colţul de
nord-est al cetaţll. Bastionul a fost datat
p e cale arheologică În veacul al XVII-lea. A
fost identi ficat planul unor construqi i şi
a menaJa l'l a nexe bast ionul u i . In ,udul b i ­
'S e r i c i i , u n s o ndaj a r heologic a stabilit con-
IcmporaJlcitatea constrllirli corului şi
b i sericii din secolele X I V-XV.
Fosta mănăstire Căluiu - comuna Obo g a
jud. Olt
(arh eolog Voica M a r i a Puşcaşu)
A u fost executate două seq i u n i Î n p � t r u
casete dispuse Î n zona vestică a inclIHel
mănăst i reşti şi peri metrice b i serici i ; s-au dez­
vcl·it resturi de ziduri ale celor două pr,id­
voare, adăuga te s uccesiv b iseri c i i , p recu m şi
ale u n e i const r u q i i cu beci u r i a mplasată pc
direq, i a N-S la cca 1 0 m vest de biserica
actu a l ă.
Tn i n te r i o r u l bise ricii a fost cxecutatl o
secţ i u n e ce a ide n t i ficat strat ificarea cores­
punzătoare momen tului constmi rii bisericii şi
de amenajare a pardosel ii i n iţia.le.
Cercetările au p � i l ej u i t constatarea că
depunerile din Î n t reaga arie cercetată la ex­
t e r i o r u l bise ricii a u fost răz uite Î n t r - u n mo­
ment a n te r i o r a n u l u i 1 8 59.
Mănăstirea Comana comuna Comana,
jud. Ilfov.
(arheologi Lia Mil,encovici BatrÎna şi
Bătrîna)
In a n i i 1 97 1 - 1 972 s-au efectuat cerce­
tări în incinta fostlIlui complex mănăstiresc
Comana, u r mărindu-sc stabili rea faze l o r de
const r u q i e ale b is e r i c i i actu a l e cît ş i d i na­
�
mica o rganiz rii i n c i n tei. P r i n cipalele rez u l ­
t a t e s.I n t u r matoa rele:
- s-a stab i l i t existenţa U nt I I nivel
vi :ţuLrc neol i·tic;
- s-a iden tificat pc l a t u ra de sud a i n ­
cintei fundaţia l�nei biserici de J e m n cu absidă
poligonală şi n avă dreptunghiula.ră, mai veche
decît cea rid icată în 1 5 8 8 de Radu Şerban, ş i
care pare a f i ctitoria l u i Vlad Tepeş. Cer­
cetarea parţială a necropolei organizată În
jurul acestei biser.ici a avut drept rezultat
recolta rea de mau:r.ialc (monede, podoabe,
ceramică), care ne permit să încadrăm func­
ţionarea e,i Între a doua j umăuate a secoluhli
al XV-Ilca şi sfÎrşiml seco l u l u i al XVI-lea.
Contemporane cu biserica mai sus-am intită, au
fost descoperite urmele unor hili,i construite pe
tălpi de lemn.
- stabili rea a t re i etape de constrUCţie
şi refacere a bisericii de zid ridicată l a sfÎrşi­
mI secolului al XVI-lea după cum unmează:
Intr-o primă etapă se construieşte o biserică de
p l an treflat compusă din altar, naos şi pronaos,
l a Încep u tu l secolul ui al XVIII-lea, se adaugă
u n p ridvor p e n t r u ca la mijlocul secol u l u i
al XJ X-lea s ă fie refăcute d i n temelie n aosul,
a l taml şi pridvorul.
în i n c i n t a mănăst i ri i a u mai fost sur­
p r i n se r u i nele unor construC\ii ( c h i l i i şi clă­
d i r i c u caracter gospodăresc) plasate pc la­
tura de est şi de sud cît şi ale turnulu i-clo­
p o t n i ţ ă , const r u i t În 1 5 8 8 .
Mănăstirea Cotmeana - comuna COlmeana
- jud. Argeş
( a r heologi Lia Milencovici Bătrîna şi Adrian
Bătrîna)
Săpătu rile a u fost efectuate Î n perioada
mai-august 1 972, f i i nd cercetate u r mătoa­
rele obiective şi z o n e :
1 . B iserica a fost cercetată î n î n t reg i me,
Î mp re u n ă cu peri m e t r u l Înconjurător. S-a
stab i l i t existe n ţ a u n e i b iserici c o m p usă d i n
a l t a r , n a o s ş i p r onaos mai veche decît cti­
t o r ia 1 u i Mi rcea cel Băt r î n . Acesta o reface
d i n te melie, ret răgÎnd spre vest absida al ta­
r u l u i şi adăugînd un p ridvor dp.schis p e cele
t rei latu r i .
Necropola o rgan izată În j u r u l b isericii
c u p r i nde m o r m i nte d i n sec. XIV-XIX.
2. Zona de est a i nci n t e i a relevat exis­
tenţa f u ndaţ i i l o r din bolova n i de r î u şi ale
unui turn-clopotniţă fiinţÎnd În secolele
XIV-XV cît şi a u n u i o rizont de m o r m i n te
Încadrat c r o n ol og i c Î n t re secolele XIV­
XVIII şi s u p rapus de un c o r p de c h i l i i ri­
d i cat la sfÎr<i t u l secol u l u i al XVIII-lea.
74
www.patrimoniu.ro
IMVCI 3 . Latura de sud a i n c i n t c i a pus în
evide n ţ ă existen ţ a a t rei etape de const r u c­
ţie:
- u n corp d e .ch i l ii de primă epocă,
_
construit pe tălpi de lemn , dezafectat ca ur­
mare a u n u i i n cend i u ;
- u n al doilea n i vel d e c h i l i i , d e asc­
menea de l c m n ridicat pe f u nd a ţ i i d i n bolo­
vani de rîu, a cărui d ist rugere se leagă de
evenimentele din 1 5 1 0;
- În secolul al XVI-lea se ridică u n
lil t i m c o r p de c h i l i i d i n cărămidă c e VOr
suporta repara ţ i i În sec. XVII ş i XVIII. în
a doua j u mătate a sec. al XVIII-lea aceste
const rUCţ i i sînt dezafectate, necropola ex­
t i nzÎnd u-se şi i n această zonă.
4. Parţial, a fost cercetat şi e x t e r i o r u l
l a t u r i i de e s t a i n c i n t e i . I n t r- o p r i m ă fază,
traseul zi.d uJui de inc i n tă nu este mai vechi
de p ri m a j u mătate a sec. al XVI-ica.
Pînă la această dată mănăstirea disp u n ea de
li îngrădimr:i din bîrne de lemn, plasată la
a p r o x i mativ 8 m s p re est de zid u l c e i n­
ci ntă actual. Locuinţa descoperită Î n tre zidul
a c t u a l de i n c i n tă şi Îngrăd i t u ra de lemn con­
s t i t u ie o dovadă În plus În s p r i j i n ul acestei
Adrian real i tăţ i .
Cetatea Făgăraş - oraşul Făgăra.j - jud.
Braşov
(arheol ogi V o i ca Maria P u şcaşu 5i N i colae
Puşcaşu)
Au fost executate p a t r u secţ i u n i perpen­
d i c u l a! e pe zidul n o rdic al i n cintei centrale
.
de a cetalll, toate dispuse În Încăperile de la
parterul corp u l u i de clădire, ado�at acestui z:id.
Deşi depunerile arheologice se ,află sub nivelul
u n e i active şi a b u ndente pî nze de apă frea­
tică, s-a pătr u ns cu săpă t u rile p e n t r u p r i ma
oară, p î nă la sol u l v i u situ at la mare adîn­
ci me. S-a u ident ificat stratificările dato rate
m o m e n t u l u i z i d i r i i i nc i n tei centrale a cetăţ i i ,
momen t databil - pc baza materialelor ce­
l'a mice recoltate pînă a c u m în săpăt u ri -
În p r i ma j u mătate a secol u l u i al XV-l <; a.
Sub aceste s t ratificări a u fost descopeme
vestig i i l e unei fort ifica ţ i i de lemn d ist rusă
p r i n i n cendie rea l a o d a t � �
a nterioa r fun­
dării cetăţi i de zid. Mateflal ul cera m l C qes­
cope r i t pe n ivelul d e călcare, corespondent
for tificaţiei de lemn, indid funCţ ion area
acesteia În secol u l al XII I-l ea.
Ur mează ca v i i t oarele cercetări să aducă
date c o m pl e m e n tare relative la t i p ol ogia şi
p roporţi ile fortifica ţ i e i de l e m n , apoi preci­
zări cron ologice refe r i toare l a m o mentul con­
s t r ucţiei şi m o me n t u l incendierii CI.
Biserica evanghelică Sf. Margareta din M c di aş
(arh eolog M a r iana Beldie)
Săpătu rile a r heologice a u î nceput în 1971
cu executarea u n or sec ţ i u l1l In corul b ise­
ricii. In 1 972 s-au extins săpătu rile În navă,
colaterale şi În sacristie.
Cele mai vechi urme de vieţuire datează
din epoca haJlstatt iană. S-a identificat un ci­
m itir din sec. X I I-XI I I (unele morminte cu
inele de tîmplă), an terior pr.imei biserici. S-au
descoperit fundaţiile unor construcţii eclezias­
tice anterioare b iseric,ii actuale. In prima fază
de construcţie biserica se compunea din
tr-un cor a cărui absidă avea trei laturi şi
era flancat b nord şi sud de 2 Încăperi.
Acestlli cor se adosează spre vest o
navă. în sec. x r v c o r u l este de molat ş i
Înlocuit cu a l t u l d e d i me n s i u n i m u l t mai
mari, avînd o sacri s t i e spre nord. In sec. XV
Începe rid icarea bisericii actuale, care la rîn­
dul ci c u n O� ite mai m u l te faze de cun­
s t r u cţie.
Săpă t u r i l e a r h eologice u r mează ă fie
e x t i nse şi în c u rtea b i se r i c i i .
Măn ăstirea Polovragi - jud. Gorj
(arheolog Gheorghe 1 . Cantacuzino)
Cercetările executate În afara i ncintei,
pe l a t u ra de ves t , au scos l a iveală restu­
rile u n o r Î n căperi a n t e r i oa re constru cţiilor
actualei i n c i n te. I n sondajele efect uate lîngă
 biserică s-a cons ta ta t că fu n da ţ ia l a t u r i i de
nord a al t'aml u i se s u prapu ne restur·i l or u n u i
I ă ca.ş a n te r i or (gasi te În 1 97 1 , l înga fundaţ i a
aJ l t a ru l u i) . Prid voru l şi p ro na osu l a c tu aJ e i
b i s e r ic i a p a rţ i ne a c el e i a ş i fa z e de c o ns t r U C ţ ie ) .
Pa l a t u l brÎ ncovcncsc d i n Potlogi
( a r h e ol og Ma r i a n a B e l d ie )
S-au desc h i s o sc r i e de şa n ţ u ri În ::. o n a
S-V a incin tei p al a \ l l l u i, u n d e cer ce tar il e d i n
1 965- 1 966 ( conduse d e d r . doc. G. Can t a­
c u z i n o ) au s t a b .il i t p la n " l u n e i clad i r i cu o
�l1i tă de arce pc p i l e pe fa ţ ad a estetică. Cla­
d i rea (2 1 ,S O X 9,00 m) nu are c ompart i me n­
tă r i ; a a v u t p rob a b i l f unCţia de grajd.
f n aceeaş i z o n a a fost s u r p ri ns p r o b a b i l
un l oc de p rel uc r a r e a piet re i pe n t r u pal a t .
S-a de s c op e r i t un b o rdei cu 2 c u pt oare,
d a t i n d d i n se c. XIV-XV.
Săpăturilc a rheologice de la M ă n ăstirea Putna
( 1 972)"-
( a r h eol og i M i rcea Matei, N i c olae Puşcaşu şi
V o i c a Puşcaşu)
n:i�ti rc:l P u m a În 1972 il fost ;'tic. l u i t d i n : 1 , N cstor
,;.) Colect i v u l d e ccr �" t:lI' e a r h � ; lo�id'i dt: la M � ·
( responsab i l ) , M i rcc:l M a t e i (rcspo1l1:1 b i l a J j u ll c r ) , N i �ol :1l!
P u �caşu. A lcx:1lldru Ele n a Il u: u : (� C , V O i C.l
TU ( d u l c s c l I ,
1)(lşc:1�lI . G h . 1 . Cant:1.ctJi', i n o , Gri:�on: F o i t .
I n camp a n i a de sapa t u r i a r h e o l o g i c e d i n
a n u l 1 972 d e l a Mănă t i r ea PUlna, s-a insistat
asupra cerc.e tă r i i z o n e i de n o r d a i n c i n tei ,
În mod special p racticîndu-se Î nsă cîte va son­
da j e foarte b ogate î n rezul tate - şi pc
l a t u rn de sud a ac es lei a (�n cuprinsul corpu­
lui a c t u al de c l a d i r i ) . er.cetarea zonei d i n
p reaj ma " T u r n u l u i t e za u r u l u i " (l a t u ra de v e s t
a )
i n c i n t ci a a v u t u n caracte r l i nlitat, în
f u n q i c de o bi e c t i v u l st r a t ig rafi c u r mar i t ş i
r c � l iza t .
Zona de norei
Zona de nord a incintci ma n a st I ri i , mai
exact suprafaţa c uprinsă Între biser·ică şi corp u l
nordic de chilii, a făcut obiectu l unei am p le
cercetari, l a c apatu l careia s-a dovedit ca aci
-au păstrat Î n con di ţ i i inegal e , dar În g eneral
bune, consistente urme ale unor construcţ i i a
caror des �i n aţie parc să fie fost, invariabil,
aceea de a s l uj i drep t adăp o t com u n i ta ţ i i mo­
nahale putnene. Tnscriin du-se cronologic, Între
secol ele XV- X I X , aces te constrUCţii au ocupat
o s u p r afaţ a de p est e 700 mp, succesiunea l or
pc ve r t i ca l ă p u tîn d fi urmărita, de cele mai
mul te ori, fara gre u tat e.
C a regul a general a, construcţiile a u fost
dispuse la o di s t a n ţă de c-i rca 6-7 m de
zidu l nordic de incin tă din sec. XV al Ma­
năstirii PUlna (demolat şi re fă c u t alaruri şi pe
ACTIVITATEA DE RESTAURARE A MONUMENTELOR ISTORICE DIN
R. P. POLONĂ
T n t O a mn a a n u l u i 1 9 7 1 am avut ocnla
$� s t raba t Pol on i a în l u n g u l unu i n-aseu care
a c up r·i n s cele mai i m p o r t an t e centre istorice
ale ţarii p re c u m şi zone de m are densitate În
monume n t e istorice ş i sa cunosc apoi modul
de organizare a activitaţii de resta urare a mo­
numentel o r istorice, atît l:t V a rşovi a cît şi l a
Wrocl a w .
I m a ginea p ostbe l id a Poloniei, past ra ta
Î n ar h i ve l e ora ş el or , r e p rod usa de mo n og r afi a
fiecărui oraş, im :l gi n e care m l se şterge di n
mem ori a Î n t re gu l u i popor polonez este aceea a
un or nes fîrşite orizonturi de ruine. D i s t rugeril e
nu au ocol i t nioi mon u mentele istorice sau de
a rta. Ex e mpl e l e pot fi extinse b scara în­
treg i i ţar i : Gdansk, Poznan, Wroclaw, cu cen­
tre istOrice de mare valoare, au fost dărîmate
aproape În În t regi me , iar lragedia Varşoviei
şi a citadel ei e i este universal cunoscuta -
la s fî rşi tul razbo i u l u i numai 1 5 l a suta d i n
f on d ul construit al ca pi t al ei pol oneze m a i putea
fi folosit. Din fer.icire, C rac ovi a, o r aş ul - m u­
zeLI, a scapat c a pri n m i nu ne.
Dupa Încheierea pacii a u rmat o gigan­
tica munca de r e con s trUC ţ ie a c en trel or urbane
distruse, reconstrUCţie În care restaurarea mo­
numentelor istor·ice sau de arta a avut p r i o-
alte f undaţ i i În sec. X V I I ) , Între construc­
ţ i i l e aratate şi zidul de incinta ramînînd În
1 erm an en ţa un spaţiu l i ber, În care num a i În
foarte pUţine cazuri s-au amenajat con strUC ţ i i
uşoare şi de mici dime ns i u ni.
Cel m a i vechi nivel de chilii i de n t i f i cat în
7..on a de nord a i n c i ntei dateaza di n per i oad a
anterioară i n cendi u l u� din 1 4 8 4 . L u i îi u rmeaza
un a l doilea, reprezen tat de o constrUCţie de
mari dimensiLlni extrem de Îngrij i t l ucrata,
prevaZllta cu p odel e d i n mortar de v ar.
Această constrUCţie a dain u i t pînă în sec. XVI I ,
·
c î n d , Î n cadrul l u c rari l or amp l e l egate de re­
zidirea b i sericii şi ridic area u n u i n ou zid de
incin ta, a fost şi ea probabi l reamenajata. Ni­
vr .l u r il e următoare de l o cu i r e (În n umar de trei)
d i n tre ca re cel m a i n o t abi l este ace l a datînd
din sec_ X V I I I (şi datorat neîndoielnic iniţ ia­
tivelor constructive ale l ui I acob P u t nea n u ) sînt
reprezentate ex c l l lsi v de constrtlCţii din lemn,
În Iegălură cu ele meri tîn d a se f ace doar
men ţ i unea că se suprapun Înscr·i i ndu- s e p l a n i ­
metric În aceleaşi su p rafeţe, cu d iferenţe ma­
s ur ab i l e În cen timetri.
Zonele de vest şi _Hid
1 . in zo n a de vest (suprafaţa sapată
4 8 ,00 mp), -3 p reciz at nivelul arheol og.ic co­
respllnzaror momen tll i u i fll ndarii Turn u l u i te­
zauru l u i şi a zi dul u, i vestic al incintei i n iţiale
a mă n as ti ri i , recon firmÎn du-sc da ta re a acestui
momen t În secolul a l XV-lea şi c aracteru l l u i
ul terior Î n r a port cu cel al zidirii biser ic i i
consuui le În an i i 1 46 6- 1 46 9 de către Ştefan
cel Mare.
2. In zo n a de sud 3 i n cin tei, sub c orp u l
·
de ch i l i i ridicat În secol u l al XI X-lea, au fost
desc op er i t e, p r i n sondaje, z i d u r i ce se m a l
paStreaza În p a rt e pe .Înalţ.imi de 1 ,5-2 m .
Ele aparţin u n u i compl ex d e construCţii mo­
mtmmta.le din per i oa d a ti mp u r ie a funCţ ionari i
manăs Di r i i (su p r a faţ. a s ăp ată 66,03 mp). Tipo­
logia, funC\iona l i tatea ş i da ta rea mai restrÎnsa
a a cestor constntCţii u r m eaza a fi stabilite pc
p a r cu rsul ex t ind er i i săp a t uri J or de c ercetar e .
Tn tO a ta aria i medi a t învec-in a tă biseri c i i ,
S-aLl ex ecu t at , pe o su p rafaţa d e 5 9 6 , 2 0 lUp,
sa păt u ri de d egaj a re pînă la n i vel u l datorat
refacerii monum el1 lului în secol u l al XVI I-lea.
Biserica Stelea - Tîrgovişte, jud. Dîmboviţa
( a rh e o l og Gh. 1. C a n t a.c uz i n o )
A u fost efect u ate sapat u r i în i nt e ri orul
b i s e r i c i i ctitorite de Vasile L u p u , p rec u m şi
pc l a t - I ra ci n o r d i ca, p re ci z înd u - se i n t eg r a l
p lan u l b i se r i c i i d i n u l t i m u l sfert a l se c ol u l u i
X V I-lea, a l e ca r u i f undaţ i i fusesera descope­
rite prin cercetă.ri l e iniţ iate În 1 969, de Mu ­
ze u l j u d e \ e a n D Î m b ov i r a . Este vorba de o
ritate. Astfel, la W r oc l a w au fost restaurate
pÎna În prezent 230 m on u m en te dintr-un total
de 283, cît n u mara oraşul În a i n te de razboi.
Restaurarea monumen te!or s-a facut În
ordinea i m p or tan ţe i lor, în f uncţ i e de c las ifi ­
carea al căt lI i ta de Ministerul Culturii şi Artei
în urma unei serioase campanii de cercetare
şi documentare. In a c est sens, trebuie subli­
n i ată etl:en(ia cu care este tr,ltală faza de cer­
cetare a /iecă.mi monltment, cct bază a ori­
cărei restaurări.
Pen tru vasta op eră de reînnoire a boga­
tului tezaur de mon u men te istorice şi de
arta al Poloniei, 1mediat d u p ă razboi a fost
cr e a t un p u te rn i c organ ism pc l înga Mi n iste­
rul Cui turii şi Ar tei , organ ism ce pOarta n u­
mcle de: Serviciul naţio17al pentnt restattrarea
mOl7ltmemelor de Cltlmră şi artă ( cu n os c u t mai
a l es sub i ni ţ ial e l e P.K.Z.).
Am p l o are a deo ebilă data ac es t u i serviciu
a fost determinata de n um ă r ul mare de mO!1lI­
men te (aproximativ 3 5 000), de sta r ea În c are
se a fl n u cele m a i m u l te d in tre ele, ca şi de
i mpr csion antel e fon duri destinate acestei opere.
Acest serviciu este o în t repr i ndere economica,
ce c omb i na principiul de sce n tr a l izări i C\I o t er i a l e s pe ci a l e pr ivi nd conservarea zidu r ilor,
coordonare economic-admin istra tivă un ică.
75
www.patrimoniu.ro
bi serică de p l a n u-iconc, a vî n d un pnidv r
deschi s care înconjoară pron :tosul pe t rei
l a t u r i . T n t r- o faza u l t e r i oa ră ace�t p rid v or
fost d e m ol a t fiind constru i t lIn c x o n a l'lhex,
.1
l a vest d e pronlaos.
Mănăstirea Tismana - jud. G o r j
( a r heolog G h . 1
l C2_lHdcuzino)
Cercetă r i l e efect u a t e l a n o rd de bise r i că
au scos la i v e a l a u r me de c o n s t r u c ţ i i (b ol o­
v a n i de p i a t ră , m o r t a r ) ca re p O t fi i p o t et ic
a t r i b u ite u n u i edifi c i u ridicat di rect pc s t î n ­
că, a n te ri o r a ct u a l ei bi s e r i c i.
Biserica fostei episcopii de Vad - j ud . C l u j
( a r heol og M a r iana B cld i e)
S-au c o n t i n ua t ce rce tăril e a r h e ol og i ce
a t î t în i n t e r i o r u l cît şi Î n e x te r i o r u l b i se­
r i c i i . In p r onao s s-a de s c ope r i t un m o r m î n t
c a r e d a t caza p r ob a b i l d i n sec. X V I , Î n c a re
se aIi a un a.cu pe r amÎ n t de c ap (bonetă) din
mă t a se brodata cu f i r de a rg in t-a u r i t . Ob icc­
lUI este p r e d at la Atelier ul . de resta u ra r e a
\ e s ăt u r i l o r d i n cad r u l M u ze u l u i de A rtă :t I
R . . R.
T n ex te r i o r s-a e x t i ns săpă t u ra Î n s pe­
cial la răsărit de b i s e r i ca pe n t r u s urpri nd e­
rea unor u r n� e a l e clad i r i l o r vec h i i episco p i i _
N u a v e m Î n că i n d i c i i certe. Cerce t ă r i l e c o n ­
c i n LI;;\.
Cetatea ţărănească cu biserica fortificată din
Valea Viilor - j u d. Si bi u
( a r h e ol og Mariana Beld ie)
S-au ex e C l l ta t o serie de SCC\ l l l n i Î n I n ­
c i n t ă şi o se C ţ i u n e În sacrist,ie.
I n iţial biserica a av u t o s:tIă c u contra­
(ortu r i cu dimensi u n ile 0,90 X 0,70 m, păstr:tte
În m a re pal'le n u m a i la n i vel u l fundaţ i il o r .
o r u l acestei săli n u a p u tu t f·i cercetat la
ex ter i o r , f i i n d îmb r a c at d e zi duri l e lurn ul ui
construir la În cep u tu l sec. X V I .
P e l a t u r a n o r d i că s- a u desco per i t fu nda­
\ i i le unei înc ăp e r i adosate biser·ici i ; p ro b ab i l
e te vorba de capel a "Sf. Cy r i a cu s" , menţio­
n ata Într-un document din 1 44 6 , dcmolat:l cu
ocazia forr i fica rii b is eric ii .
Tn sacr·istia ac t u al a (pe l a tura de nord a
co rulu i ) s-a descoperit ub t encu i al a o veche
in t r a re spre cor, care a co respu ns unei sa­
cristii mai vechi. Seq i u n ea executata în i n te­
ri r a p r il ej u i t descoperi r e a u n ui zid şi a u nei
p a rdo s el i de c a rami da aparţ i nî nd acestei sa­
c r i st i i ma i v ech i .
e r cc tari le con t i n uă _
D.M .LA
ervi c i u l naţional pentru rcstaurarea mo­
n umentelor istorice u t i l izează a p rox i m a t i v 400
de sp eci a l i şti (conservatori, istorici de artă, ar­
hi ter ţ i , i n g i n er i, ar h eol ogi etc.) şi cam 3 500
de muncirol'i ca l i fi ca ţi .
Ac ti vi t a t ea aces t ll i personal se desfaşo a r a
În cad ru l a 1 5 filiale s a u se rv i c i i , repartiza t e
În Î n t rea ga ţara. î n fi e care filială sau serviciu
sînt organizate seCţii pentru proi ec te de arh i­
tectura, servicii de c onstr U C ţ i e, atei icre fo t og r a ­
fice, servicii de docum en t ar e ştiinţifica şi is­
t ori că , ca şi s ervic i i de res t aura r e a p ictu r i l or.
Exista Însa şi o ten di nţa de spec i a l iz a re a
fiecarei fii iale pe d.iverse domen ii. A t Fel , la
Varşovia funCţi oneaza l aboratoare de cercetari
·
ş t i i n l i fi ce p en t r tt p i c tl.l r ă d e şeval e t , p ic tu ră
nl llrală, pentru lemn, metal , hîrtie şi ţes ătu r i ,
servici u l pcn tru c o n se rv a r ea şi restaurarea
,cu .l pturi l or , serviciul de re taurare p en tr u arta
decorativa, ţesătur i vechi, obiecte de metal şi
pentru r est a u r area d oc u ment el o r g r a f ice şi a
ca r ţ i l o r vechi. Aici, c a şi la Cracov·ia şi l a
To run, e x i t a de asemenea servicii arheologice.
La Szczecin luc r ează lLl1 lab rator pentru ma­
a m o rr a relor şi a ten mi el il or , iar la Torun -
 un l �h( lrml 1 l' pcn t r u c onser v are� p i et r e i li a l t u l
pen t ru vi tro u ri .
I .� 'racovia ŞI I'oznan fu n C ţ ion ează ser­
v i c i i dc restaurare şi cunservare a mobil ieru l u i ,
l a Wlrod a w u n serviciu d e p r o i ec tare p en l ru
reS L au r � r e a p arc u r i lor şi a g rădi n,i l or i�LOri e,
iar la elan sk un alel ier ele Illachele.
Pc I Îng:i d i req i a generalii a P . K . Z . di n
Varşov ia a rO � l Î n f i i n \ a l un rrviciu de i n ­
forma re lehnid li ec o n om i d, care prel u renil
; n ro l" l11 ,I \ i i din \aril şi eli n s l ră i nălale , care edi­
lează un b u l e l i n l u n a r ş i care Î n lreţ ine rel a ţ i i
de colaborare C I I n u me roa s e i n S l i t u ţ i i din ţarii
�i elin � t ril i n il t a te. Tot F e l în gă el ireC \ i a gene­
ra l ii I "' . ICI.. r u n e ţ i neaz?! şi b : roul pen tru ex­
portu l servic i i l o r de cons truC\ i i Î n domen i u l
conservaru monumentelor iSLU rice. Recen t, a
rOSt Înriin\ Il pc I Î n gil a cee a.) i di rc C\ i e general ă
�i un servi c iu de rOLUgrametrie, cu mari p c r­
' p ec l i ve d,· apl ic a re În ac t ivi ta t ea d(' rc,t,\lIrare
a n�on umentclor iSLUrice .
adrul orga n iza tor ic i mp resio n a 11 l al ace ­
tci ·i n t i l l l \ ii este comp l e t a t cu o rai rid de
m o b i l ă s t i l , care l ucreazil şi pen tru export şi
cu o r abrid de cilr3l1l id?! de cp d.
Cat('{lraltl din W/l'odtlw
?! 1 ?!LUria r?!cută a co n ri r ma t prin n u mă­
rul ji cal i tatea resta u răr i l o r vilzu tc , put c rn i cu l
e r rt co lect iv de p us În c adru l u n u i asemenea
o rgan is m co m p l e x .
S trăbătÎnd vech i u l t raseu comercial care
urm?!reşte cursul V is t u l e i şi pl e acă din Varşo vi a
trecînd p ri n ieborow şi A r k a dia cu gra­
d in i l e ei rom an t i ce , o primă etapa i m po r tan tă
este marcată de vizitarea cen tru l u i i t r ic al
o r aş u l u i Tonlll, ac tu al men te u n v aSt �antier:
o raşul natal al l u i o pe rn,ic se p regătea pen­
tru a Întîmpina A n u l i n lcrna\ ional OI ern ic 1 973 .
Pr i nci p i i l e de re tau rare apl icate la T r u n
sînt ca rac teris t ice În genera l p e n t r u LU a te aşe·
za ri l e de cen t re iSLUrice di n Polon i a.
e urm a r eş te , În gen era l , păstrarca frol1-
wrilor cxterioare ale cvartalelor, restru.ctltrîn­
(11t-se 1/lt/7/(/i cliidirile e(P'e st ricr; It/lilatea de
rtil salt de atmosferă. l/l. inl'erioml cvartale­
lor, se î /llr; w ră orice clădire de mai mică
im p o r t a u ţă; se obţi/l e as tf el o aerare a acestor
zone de mare densitate şi sî11l create spaţ ii le
verzi alît elc l1ecesare pe/llm mblil1ierea fm­
/I 7l(.seţ ii acestor cel1tre istorice, lipsite ÎII g C / le­
ral de vegetaţie.
Adescori, c l ă d i r i l e de valoare d istruse -
cum este c az u l la G d a ns k - nu se re rac în
În tregime, su ge rÎ nd u -sc doar rrontur i l c i n t e­
rioare.
AI t p ri n c i p i u - relevat În s peci a l la To­
r u n - este pă s t rarea oricărci faze, a oricărui
stil şi admiţîl1dlt-se intervenţ'ii doar în cec a ce
priveşte ,n.ăYlrca golit riio r la ferestre. meu'al de u n de se P O t u rmări LUate e l c m � n lcle
M c rg În d spre nord, M a l bork - re)c- rămase el i n pr,ime1e două catedra.lc.
d i n \ a m a r i l o r maeltri "Li Ord i l l u l u i teu ton ic, In caledral a gotid, n i velele de că lc are În­
c ns t ru i t ?i În seco l u l al X l i i - lea Î n t r- o severă semnînd ep cilc i n te r med i are sînt marcate În
arhitecrură gotica - con s t i tu i e u er a p :i o b l i ­ c ase te adosate pereţ i lo r c a pe l e l or. Şi aici, ca
galorie. De reţ i n ut ca ace s t vaSt a n s a m b l u este şi l a mare p a r te d i n mo n u men tel e rcstaurate
valori ficat sub fo rm a u n u i mare com p l ex mu­ văzute, nu am r e ma rca t o deI i mi tare a por­
zea l , ror m a t d i n tr-un m uzeu de a r me, un nl ll­ \,i u n : l o r rcfăcute din p aram en l ul a te dra l ei .
zeu de isto ric a castel u l u i şi a resta u r ă r i i l u i D r u m u l spre Wroclaw ne p r i l e j u i eşte o p l ă­
ş i u n m uzeu al chihl imba r u l u i . A l te spa ţ i i , În c u tă Întîl n ire Cu pe isaj u l pol onez la pal atul din
curs de res ta ur ar e , u rnlează să p r i mească noi R ogal i n , actual men te anexă a m uze u l u i din
d est inaţ i i m U 7.cist i ce. Poz n a n . onstruqia ba rod din seco l u l al
Orajul Gdansk este considerat u n u l d i n X V I I I - lea este aşezată În mi j lo c u l u n u i parc
cel e m a i i mpo r t an te ob i ec t i v e al e campa n iei d e În tins, cu O vastă s up ra fa\il deschisă către ra­
reconslrutlie. Pr i nc i p a lele străzi ale cen tr u l u i \aela p ri n c i p al a şi cu grăd i n ă geometrid
istoric a u rOst reco n stru ile casă cu c asă , după fran co-ol an deză.
o prea l a b i l il şi m i n U ţ ioasă documentare. Facem o remarcă deosebi tă pen tru preo­
Remarcah i l ă eSlr reracerea vestitelor poqi, cuparea de reconsti lllire a spa ţ,i il o r vcrzi pc
din tre care " Poarta Verd�" adăposteşte ri l i ala haza co n ce p ţ i e i i n i \ iale. 1n acest mod ,e re u ­
P.K .Z. d i n l o c a l i tate, iar poarta "Mar iack a " , �c)te o fr um oa sa ambian\�, În care tOa m l l a
locu i n ţele �al a r i a \ i l o r acestei inst i t u \ i i . D e a�e­ cal d?! şi I U ll1 i noasă Î ş i p u n e u milie trie c u i -
menea, restaurarea Primăriei ora5 u l u i con�ti­ riIe con t ribu i n d a s t rel la val o r i f i C J rea a r h itec­
tuie o prestigioasa realizare, datorită efor t u l u i t u r,i i . Relcv acest l ucr u pentru d peSle tot În
organizat a J specia l i 5 ti l o r de c d e m a i d i verse m ar i l e ansamblu ri-re5ed i n \ e se m .l n i l c tă d i n
p ro ri l ,. . O ca rac te r is t ică a acestor restaudri pl i n g r i j a pen tru resti tu i rea n a t u r i i .
este ra pt ul că i l lt e rvenţ i a /lit cstc marca t,;. 1 1 1 V iz i ta l a \X! r oc l aw pe rm i te u n prim con­
/lici ItIl fcl, ia!' (lI1t/1ci d/ld CSle ca:wl Ittlei tact cu arh,i tectura S il eziei. 1n acest ora ş , În
reconstrui r i gellerale, /l1t sc !/lai Pl(./I 1/1 eVI­ care ruinele mai stau înd ll1artore m U le a l e
de l l ţ,; marl,orii. crîncenelor Încercări, cen trul iSLUric şi p rin c i­
Ansambl ul de c ase burgheze tie pe uliţa palele monumente au rOSl d ej a restuurate. Prin­
Dl uga ( d e r a p t cen t rul ora\ ul u i) a rOSt resta u­ trc monu men tele reconstruitc, reţ i n atenţia Ca­
rat după p r in c i p iu l refacer i i doar a rro n tu l u i t edral a d i n Ostrovul T U Il1 , k i (cel m a i vechi
acestor străzi. Faţadcle poster,ioare a u sufer i t c a rt i er din W' I'oclaw) şi biserica Sr. f 'ec io ad
� t i l izări, ca e cu raţade d i n epoc i d i re r i le as­ din Piasek, ambele cu bol \ile rcrilcute În m a re
cunzînd, de fapt, un si n g u r vol u m , cu i n le­ parte În beton armat, illtervel/ţia l71ardl/dl/.-sc
riuare În a rhi tectu ra a n i lor 1 95 0- 1 960. prill ilo/ţi Cit lIluchii vii, faţ,i <te I/er'uuri/c
O men \ i u ne s peeial il trebuie răcută pen t ru ho lţ il o r originare.
" U I iţa Mar iack a" , atît pen t r u restau r area care Foarte i n teresantă e�te restaurarea m a u­
a re u şi t să redea a tmosfera ti p id ora)tl l u i (cu sol eu l u i duci lor de S i l czi a d : n d i n astia Piaşti­
lerase l a n i ve l u l partcru l u i , desp5 q i te prin pa­ lor, datînd din seco l u l a l X I - I ea, care dezbracă
ra pete purtînd j ghiabu r i de pi atr il term i n a le cu de h a i n a b aro c ă i n teriorul , scoţînd la ;vealil
capete de a n imal e ) cît 5 i pen tru tlclal i i l c de elementele gotice ale vec h i i capele.
cca mai hun?! cal i ta le. Restaurarea arc unele accente vecinc sce­
Deşi n U - I i poţi da seama cît din opera n og r a rie i , dar ram i n e i n teresa n tă p r i n u nele
de recon s t r uq i e a oraşu l u i e�te reS la u ra re si sol u \ i i , dinlre care cea mai remarca b i l ă ar fi
cît este re on st r l l C\ i c cu demente i mag i n a t e reconstruq i a t avan u l u i drept pe care sînt de­
d i n ep od, G dans ku l , pr i n u r igi n al i ta t ea arhi­ senate traseele bol \ i l o r ce nu s-au m a i rega si t ,
tecturii l u,i, prin atmosfera şi ra rm ecu l speci­ r i i n d m a rcate n u m a i de consolelc de p iat ră În
ri c , la ă o am i n t i re de n e u i t a t . care au rOS t am p l asate srafe de l umina şi de
P c d r u m u l ce e Î n toarce de l a \ărm u l nerv u r i l e de pe per eţ i .
Bahicei catre vestu l \ a r " , m e n t a s ă r i e amin­ Ancadramcn tele got,ice ale rere rrelor se
li te c î teva miCI b i se r i c i roman ice, cum este p ăstrează p r i n cîteva rragmeote şi budţi d i n
cca de .Ia K r u � z w i c :l, const r u i tă În secol u l al men o u r i p ri n se În tr-un subţire schelet mctalic.
X J [-Iea, transrormată În seco l u l al X V I - l ea şi Desc n u l bol \ i l o r este repe ta t În parelose l i l e care
reromanizală du p ă 1 945. I n ter ve n ţ ia recenlă I asă, de asemenea, s?! se vadil În casete trei
nu este marca tă În n ici u n mod pe paramen­ n i vele de dl care, c or espun zîn d unei 1 cr,io a de
tul de p i at ră , iar înveli tOarea de carton as­ ele a.pro a pe 1 000 de ani.
fal tat p res u p u n e pCJ -p clua rea u n u i p rov i zo ra t. Castellli W!fI'lvl.:I din Cracov;a
u un r armec sol i,tar te im prcsion ea ''- a ,
pc d r um u l spre P07. n a n , măn?isti rea S t rzel no,
construită În secol u l al X I I -lea, e pod el in c ar e
se păstrează o crie de c ol oa n e cu rrumoase
r
...
baso rc l i e r ur i , '1 În sp e c i a l m ica biseric?\
sucur a l ă Sr. Proco p ie din acelaşi eco l . Aici
; n tCJ'ven \ia pe p a ra me l l tu l de pi at ril este mar­
cată prin zidărie de drilmid:1, iar Î n v e l i tOa­
rea este d i n ş i \ ă .
Mai este de mcn \ ionat t O t a i c i realizarea,
În t r- u n a elin s ă l i l e milnăsti r i i , a u n u i m ic mu­
zeu a l restau rări i , com b i n a t cu u n l a p i d a r-iu.
areelrala d i n n iezno (una el i n tre p r i-
mele cap i ta le p I ncz e ) co n s t r u i t?! În secol u l al
X I V - le'! În l o cu l celei d i n 'eco l u l al X I - lea,
n e rrl evă un p r i n c i p i u ele restaurare care poate
ri Î n tîl n i t rrecvent În Pol o n i a - > egot iza rea
- , principilt care îlll,;tltrt; deliberat orice faz,;
a r t ist icZi snjJTfljJus,; în timjJ g o t i w llti.
Poz n a n u l reconstruit ne o rera o i m a g i n e
ele a n samb l u asupra vechii pieţe, În care fi ecare
c asa a rost re ră u tă resp e lÎ n d u -se p ol ic rom i a
şi elecorul zg r ar.i t al or igin a r . Locu i n ţclor de ne­
gustOri li s-a dat o des t i n aţic t u ri s t id sau
cul mrală.
Vechea p r imărie a ora 5 tt l u i ( Ratusz), În­
cep u ta În sec l ui a l X T J I - I ea , este re s t aurată
şi a re dest i n a \ i a de m uzeu de i � tO ri e a ora­
�ll l u i .
0 0 m e n ţi u n e spec i a l ă t r eb u i e ră c u ta pe n t ru
atedrala din Poznan ( se col u l al Xl V-lea)
afl ată În p a r t e a veche a raşu l u i , n um i tă Os­
trovul Tumsk i , l a care restaurarea s-a făcut tOt
pe principiul regotizarii construqiei. Sol Uţia
�doptata pen tru punerea În evidenţ a a cate­
dralei din a n u l 96 8 , ca şi a cel ei roman ice d i n
a n i i 1 059- 1 079 a r t cea a u n u i subsol s i t u a l
,ub pl a n şe ul de b eton armat corespunzător n i­
vel u l ui con temp r a n . Acest subsol este vizi­
tabi l pr i n t r-o scară creata În tr-unul eli n tur­
n u ri , subsol În c are se gilseşte ba l co n u l p c r i-
76
www.patrimoniu.ro

\I \ I
�
v rate.
I:- !�
-=-
Poarta A<facaralei din Gda'lsk
Cen r rul iSlOr·ic ,, 1 oraş u l u i estc dominat de
binecunoscuta Primărie, aClualmente muzeul de
iSlor·ie a oraşu l ui . Sala cavalerilor de l a etaj
ne pr ilcjuie.)tc ÎnlÎlnirea cu Slenn Corvinilor
Într-o t eo r i e heraldică, iar o a l tă sală de l a
sfîrşind secol ului al X I V-lea ne apropie -
datorită ulllli portal f Otic - de arhitectura
moldovenească din sccol t d al XV-l e a.
Pe drumul dintre Wroclaw şi Cracovia,
catedrala din Olkusz ne o feră În solUţia de
restaurare un "experiment " care a provocat
multe d i scu l i i . lnterioml cat edralei (/ fost aco­
perit CIt v pict urii de jacw rii 1II0deTilli , CII.
stiliz(i ri geOlIIet rice şi alltropornorfe deşi a păs-
Ioan Godea, " MONUMENTE DE ARHITECTURĂ POPULARĂ
DIN NORD- VESTUL ROMÂNIEI "
VoI . 1 . , M u ze u l T ă r i j Crişurilor, Oradea,
Prin tre pUi inele monografii axate pe Stu­
dierea unui an u m i t domeniu ctnograJ.ic (ocupa­
ţii, meş teşugu ri , arhitectură, port popul ar) pu­
bl icate de muzeele de acest profil, se Înscrie
�i l ucrarea recen l aparută a tînărului muzeograf
orădean Ioan Godca, p r ivind biseric ile de lemn
din zona B a rcău-Crasna.
Autorul Îşi propune ( i n form aţ i e Obl i ll ut a
personal, doar vag amintită Î n prefaţă) să
prez·inte monumentele de arhitectură popu l ară,
- de fapt doar bisericile de lemn - din zona
ri5Ld ui Repede şi cea a Cri,ld ui N egru În
urmatOarele două volume, iar mai tîrziu, de
pc cuprin sul Întregii zone n o rd-vest·icc a Ro­
mân iei.
In vederea real izării ac estui program, de
mare importanţa pen tru s tud ierea unui cap itol
atît de important al creaţiei popu l a re, cu ,im­
plicaţ i i adînci În viaţa com un itaţilor rurale,
1. G o dea a pornit la O t emeini c ă documentare
de arhivă şi bibl iografică, anal izînd şi COn­
fruntÎnd ;zvoare inedite şi publ icaţi i de spe­
cialitate româneşti şi străine. Concomitent, pc
lîngă aspec tul istoric, cronologic, a studiat fie­
care monument În parte, cu particu l arităţi l e
s a l e tehnice şi artistice, in tegrÎndu-1 medi u l u i
geografic, etnografic, economic şi social.
Pornind de I � unele aspecte surprinse şi
de alţi cercetatori (ca racterel e tradiţ.ionale co­
mune ÎntTegii arhitecturi populare româneşti,
trăsătLl rile spcci fice bisericilor de lemn Întîl n i te
pe tOt cuprinsul ţării - Înrudirea monumen­
tclor rd ig,ioase Cll l ocuinţa larănească, unele
Împrumuturi de la ar h itec tu ra În p i atră sau
caramidă din Iară sau din străina tate), În in­
troduce r e se fac referiri la Întreg ţ in utul Bi­
haru l u i (de f ap t vechiul Comitat al Bihoru l u i) ,
prezentÎndu-se fenomenul complex al man i fes­
tărilor rel ig i oase popu lare " i al m3terial izarii
lor a r hitec tonic e pe aceste meleaguri.
Prezentarea celor 1 2 biseric·i de lemn este
precedata de o nota i ntroductiva, succintă, dar
cu da te foarte preţioase. Se face istoricul aşe­
zărilor respective, pe baza descoperirilor ar­
heologice, a izvoarelor docum en tare , p ubl.i ca te
traI porţiuni din pictura originară atît În cont!
bisericii CÎt şi În colaterale.
Cracovia - cu monumentele ei binecu­
noscute (biserica Sf. Andrei şi biserica Sf. Adal­
bert, ambele din seco l u l al X I -lea) şi vestita
citadelă Wawel - ne oferă lotuşi o s ur pr iză.
In urma u nor cercetari de parament, u n a
d i n tre cele mai vec h i sl'razi craco v iene - " U l iţa
Canonicilor" - a dezvaluit sub decorul renas­
centist, În care f,iecare portal este o oper a de
arta, vechea arhitectură gotica cu peţioase an­
cadramente de piatra. Soluţia de restaurare nu
s-a con turat Înca. Se pare ca, ţinÎndu-se seama
de valoarea celor doua arhitecturi, elementele
gOl'ice vor fi evidenţiate În casete practicate
în Îm brăcă m in tea secolului a l XVI-lea. Restau­
rarea Întregului ansamblu este real,izată de o
echipă al cărei atelier se afla chiar În inima
şantier u l u i , Într-una d in casele care sîn t restau-
V a rşovia, oraşul martir, şi-a r e fă cut În
cadrul campaniei de reconstrucţIe toate mo­
n u mentel e. Vestita "Stare M,iasto " - u n exem­
pl u de pu nere în scenă şi de v al o r i ficare _
este aproape gata.
Pe aceeaşi l in ie se situează şi restaurarea
palatului lui Jan I I I Sobieski de la Wilanow,
care are de�tin aţia de anexă a M uzeu l u i na­
t ional, dar şi de reşedinţ a pentru Înalte per­
son al'ităţ i. Parcul baroc din secol u l al XVII­
lea, c u terasele ş i c u marel e canal În peisaj ul
viu colorat, asigu ra o ambianţa extrem de
placuta.
- Si tuat în m ijlocul u n u i m a re parc din ap ro­
pierea centrului oraşului, ansamblul de p al ate
Lazienki, a deveni t şi el anexă a Muzeului
naţional restaurat imediat dupa război, pune
in valoare arhitectura şi interioarele baroce (din
secolul al X V I I I-lea) ale reşedinţei re gel u i Sta­
nislav August.
Actualmente, o la rgă şi concen tra t ă aCţiune
are ca scop restaur area fos t ll i ui pal at reg al
1 972
sau din arhive, a tradiţiei locale transm isa oral
s a u În scris ca şi p r i n studierea bibl·i ogra­
fiei modernc, de l a începutul seco l u l u i nostru .
Sînt notate astfel pr.imele menţiuni docu­
men tare ale aşezării respecti ve ca şi ale Iăca­
ş u l u i de cult, marimea aşezarii În funcţie de
n um�rul locu itorilor şi de poziţ ia sa fa�a de
drumuri l e comerciale, g rani ţă etc., vechile de­
n u m ir i ale satelor, trăsăturile caracterist·ice ale
arhitectu rii popu l are, evol U ţi a dem ografica, ocu­
paţiil e de baza şi meş teşugu r i l e popul ar e, v iaţa
religioasă etc.
Pe lîngă p r egăti rea iniţiala de istoric, cu­
no a şte re a temeinică a zonei şi cercetarea sa d i n
punct de vedere etnografic i - a u permis auto­
r u l u i ă reconsti t uie ast fel cad rul, " atmosfera"
m o n umen tu l u i .
Studiul pl in de disce rn a m În t şi pa9iune s-a
extins asupra fiecărui obi ecti v , pri v i t din pLtIlct
de vedere c on structi v ş i artistic, men ţi onîn du -se
cercetar ile antcrioare (lmele mon u mente fiind
Însă prczcntaLc acum pen tru p r i m a oară, ca
cele din comunele Viişoara ş i Sacalasău), ca
şi starea de conservare, În unele cazuri foarte
proastă ( V iişoa r a , de pilda s-a distrus complet
şi, reccnt a fost demolată).
Fiecare biserică este descrisă separat, de­
tal iat, sub asp ect construeuiv, pictural, orna­
mental, t in zîndu-se spre o cercetare exhaustivă;
în acelaşi timp monumentul, p r in analogii le
frecvente citate, este i n tegrat În ar i a marel ui
fenomen c ul tural , arh i teCtLIra populară româ­
nească.
Datarea s-a facut pe baza i n scripţ i ilor,
acolo unde exi stă , sau a indicaţiilor bibl iogra­
fice, a co n sideraţiilor arhi tecton,ice etc.
Planul obiectivelor cercetate este dreptun­
ghi ular, cu absida p atr at a sau poligonală, cu
o sin�ur:1 excepţie - absida semicirculara a
bisericii din Chieşd. Socotim ca originea aces­
tui tip de absida specific a bisericii de z,i d -
inexisten tă de al tfel în zona - se găseşte În­
tr-a d e v ar, aşa cum presupune autorul, În pla­
n u l anexelor gospodareşti din zona, poligon ale
sau circulare.
77
www.patrimoniu.ro
varşovian. 1n cadrul mijloacel o r de pregăt re i
pen tru realizarea acestui obiectiv remarcam
campania publ ică declanşata pentru strîngerea
de fonduri, afişarea de panouri cu istoricul
palatului şi cu propu ll e r i l e de restaurare, în
locuri aglomerate, precum şi o expoziţie de
Barbacan(l - Variovia (desen"'t' aparţin autorului)
�raf,ică şi fotografii cu aspecte din evo l uţia
palatll l u i , organizata În cadrul Muze u l u i na­
ţional. Pe şan tierul deschis pe ruinele vechiu­
lui castel al duci lor d e Mazovia, echipe de
muncitori, devi, stu d enţi şi m il itari l ucrau vo­
l untar la Îndepărtarea darÎmatu rilor şi l a e fec­
tuarea săpătu rilor.
Revenind la imaginea Poloniei de astăzi
nu putem sa nu mărturisim admiraţia pentru
p u tern i c a organizare a restaurarii monumen­
telor istOrice şi de a rta, pen tru vastul şantier
care este în tre a ga ţ.ara, pentru diversi tatea mo­
n umen telor ca ş i a metodelor de restaurare,
pen tru imensul efort depus întru refacerea boga­
tului şi vech iului patrimoniu de artă şi cultmă
al acestui popor.
arh. A D R I A N COR V A TESCU
Toate bisericile a u pereiii formaţi din
bîrne orizontale de lemn, după vechiul sistem
trad iţion a l de constrUCţie românesc, Întîlnit şi
la casele din zona , cu bîrne prinse cap la
cap În "cîrl i g " , În "chiotoare dreaptă" sau În
"coadă de rîndunică" (accsta cunoscut şi pe
plan eu ropean - " queue de ronde " ctc).
Descriind foarte amanunţit ş i exact planul
şi sistemul constructiv , 1 . Godea se opreşte şi
as' upra impresiei profunde, estetice, pe care o
capata privitorul şi care se degajă Într-un mod
nefoqat, nedutat putem spune, ci ca un rezul­
tat al unei vechi tradiţii de lucru. La biserica
din Tusa, consolele, p e lîngă s tabi l i tatea pe
care I l con feră pereţ i lor, " creează lin joc de
/tmbră şi l1.,mină Înd7llă tor . . . , ca nişte aripi
de fl/tturi larg desjăCllte În bătaia soarellti".
Decoraţ ia lemn ului contribuie mult la as­
pectu l artistic a l monumen rul u i . Cel m a,i răs­
pîndit motiv este cel al " frÎnghiei" - iarăşi
clement comun porţilor, caselor, şurilor etc.
B i se r i c il e din Ceheiu, Derşida, Mar gi n e, Tusa,
I3rustu ri, exceleaza În privinţa ornamen telor
crestat e În lemn pc stîlpii tÎrnaţului, pe con­
t r af,işe ., i f runtare, c u u n brîu median puternic
sculptat ca o torsadă ce înconjura monu­
mcntu l .
Toatc bisericile studiate au fos t pictate În
in tc r ior, la unele din ele pictura păstrîndu-se
foarte bine (Ch icşd - În tindă, Ceheiu, Poq),
s au s-a acoperit cu var, în gcneral Însa s-a
distrus co mplet (ca la Si ghetu l Silvaniei, Der­
şi d a , Tusa, V i işoara, sau s-a păstrat fragmen­
tar - Zalnoc, Boianul Mare, V ii şo ara) ; la trei
monumentc (Derşida, Ceheiu, Boianul Mare) se
mai vad u r m e ale picturii exterioare.
Scenele existente sînt descrise pe l arg l a
fieca re monument, c u unele observaţii crono­
l o gice, tehnicc, de stil sau de încadrare Într-o
zonă mai l arga. Sînt remarcate şi unele trasa­
turi specifice artei populare, unele similitudini
de colorit şi motivistică cu ţesaturile de casă
(Chieşd, Derşida - e reprodus şi un vas de
('eramică).
 In aceeaşi ,idee, de tratare monografică a
m o nume n ru l u i, 1. Godea se ocupă şi de in­
ven tarul de cuI t, care, cu toată raritatea p i e­
sel o r păstrate oferă un ma ter i al interesant de
studiu şi uneori ch i a r indicaţ ii de s eam ă pen­
tru da t a re a construCţiei.
Astfel, cercetînd cel e trei icoane de ico­
nostas de la biserica din Chieşd, d i n care două
datează de la sfîrş i t u l secolului XVI I I , a des­
cop er i t, pe cea de-a treia, din 1 807, n u m el e
unui nou zugrav de icoane ardelean, necunos­
cut pînă acum: Zacharias A--in o(t) Nadas (lo­
calitate eventual de iden t ific a t cu com. Nadăş
- j u d . Sălaj n.n.). Hiserica din Viişoara pose­
dă cîteva ti p ă r i t u r i româneşti din sec. XVI I I
şi Î n c epu t u l sec. XIX, u n a adeverind p r i n tr - o
Însemnare manuscrisă exi�te n l a Iăcaş u l u i de
cul t în 1 777.
Remarcabil realizat sc ul p tu ral la cîteva
biserici (Zalnoc, Ceh (li � , Ma rg in e) este piciorul
.
a l tarul ui, p i e să m a s i va c io pl i t ă din lemn de
gorun, "adevărată piesă de sculpwră pulÎnd sta
CIt cinste În expoziţiile de artă modernă" .
Socotim că d i n punct de vedere a l or­
ganiză r i i l ucrăr·ii era n ece s ar un ca p itol in tro­
d u ct·iv amplu, în care să fie precizate caracterele
gen era l e ale zonei al ese, 'Î ncadrarea sa Într-o
u n i t a te geog r a f i c ă mai mare etc. Tmpărţirca
În mici zone este des t u l de ar b it r a ră În gene­
ral (ca În cazul d e faţă: 8 ob i e cti ve În j u­
de l u l Sălaj şi doar 4 În j u d e ţ u l IIihor); ea
ar t rebu i dep ă şi t ă pr i n realizarea unor mono­
g raf i i r eg i o n a l e cu c ap i tol e .� i s u bc ap itole .
Ch iar şi din a ce as tă micromonografie, zona
I3arcău-Crasna, a uto r u l a omis i n c l uderea unei
b i s e r i c i , cea din sa t ul Camăr, pe motivul -
neîntemeiat - că a fost prezentată eparqt.,
În al t stud i u a l s ă u .
Medi u l g eog r a fic , l i p s a de p iatră, lemn, -
În urma de fr i ş ă r i i intense din secolul trecut În
ac e astă zonă, - a impus răspî n di re a şi folo­
sirea unui tip de l oc u i n ţ ă d i n p ă mî n t bătut
sau c h i rp i c i , cu acoperiş de paie sau s tu f, c o n­
st ruCţ i i p eri , a b i l e, fără elemente artistice deo­
sebite, astfel că fo a r t e puţine e x e mpl a r e vechi
i valoroase s- a u ma i păst rat , Credem că e r a
nece ar, dat fiind titlul mai la rg al l u cră ri i ,
" MONUMENTET ", Tirana, nr. 1 , 2, 1 97 1
i n fi i n ţ a t În 1 965, I n s t it utu l Mon u m e n telor
de Cul tură din Albania ed ite ază o revistă În
care sînt prezentate p ro b le m e r idicate ae cer­
ce ta re a , pro t ej a re a şi restaurarea monumentelor
istor ice, R e vi st a p oar tă titl u l "Mon ul1l�r1tet" ,
p r im e l e două numere apărînd În 1 9 7 1 . htbli­
caţia apare În co n d iţi i gr a fic e deosebite, cu
a mp l e rez um ate În l imba fr a n ceză pentru f i e­
care articol , fap t ce Î n găduie c e l o r i nt ere saţ i
să se i n fo r m eze asupra tuturor aspectelor rele­
vat În p a g i n il e sale.
in a r t i c ol u l c u care Î n ce pe primlll vol u m ,
p u r tînd titl u l Rezultatele ş i pers pectiveLe l7umcit
de cercetare si restaurare (voI . l, 1 97 L ,
p . L 1 -22), Gani Straz i m i r i , directorul I n sti­
tutu l u i , face bilanţlIi activităţii de c er ce t a r e şi
re,raurare a m o n u m en t ei .J r , desfăşurat3 În ul t i­
mii 25 de ani, a c ti vi t .He de-a l un g u l căreia
di s t i n g e două peri oad e . f n t re 1 94 8 şi 1 96 5
au ex is t a t sectOare de m u n că şi atel·iere dotate
Cl! personal de sp e c i ali t a te restrîns ca n umăr
şi neexperimentat, care l ucrau la Î n cepu t În
cadrul I n s t i tu t u l ui de ştiinţe şi apoi la Uni­
versitatea din Tirana, timp În care s-au re,1-
l izat lIr mă t O<1f e l e : a) punerea sub proteCţia
l eg i i a monumentelor de c u i tură - prin im­
p o r ta nte acte administrative; b) s tud iu l şi i n ­
ve n tar u l monumentelor de cul tură, prin tr-o
i n te n �ă act ivitate pe teren, avînd ca rezul tat
Întocmirea primei l iste a mon u mentelor puse
sub p ro t eq i a statu l u i şi c re a rea bazei unui
sector de do c u m entare ; c) in terven ţ i i u rgente
pen t r u salvarea mon umentelor de la d e g r a­
dare, În funcţie de s i tuaţia În c a re se aflau ;
d) unele l ucrări de resta u r ar e - I·i mi tate ca
n umăr d a to r i tă l ip se i de s p ec i al iş t i .
Crearea în 1 9 65 a I n s t i t u t ul u i Monumen­
telor de C u l t u ră marchează Î ncep u t ul unei noi
etape În care activitatea în acest domeniu a
căpă t at o dezvoltare superioară. In acest sens,
,-a vă di t n ec es it ate a s t u d ie ri i a pro fu n d a te a
Î n t r eg ul u i pa trimon iu cul tural , cercetarea ela­
b o r în d bazele teoretice ale activităţii de con­
servare şi r es t au r a re , ce as i gu r ă realizarea sar­
cinilor de punere În valoare a tuturor m o n u -
de a se p rez en t a l a Înc epu t şi trăsăturile defi­
n i torii ale arhitectur i i pop ul ar e laice, vag
amintite la descrierea fiecărei biserici, cu exem­
p l i fic area necesară - locuinţe, şuri şi al te
anexe, fîntîn i, porţi - care ar merita să f i e
conservate in situ sau Într-un viitOr muzeu În
aer l iber.
A n al og ii l e cu c el e l a l te zone ale României
'Înt judicios an a l i z at e, aşa cum a m mai amin­
tit. Totuşi, deşi se poate vorbi de legaturi
strînse istorice, tehnice, de viaţă spiri tual ă cu
Maram urcş u l , (unde În tr-adevăr bisericile d e Icmn
au atins o cu l m e a desavîr ş i ri i artis tice) nu se
poate afirma ( p . 1 0) că "Împru muturile p r e ­
l uate de l a aceste biserici au urmat calea
nord-sud, au cu p r i n s zona Crasna-Barcău, Bi­
horul şi Z a r andu l " , deoarece În c ad r u l uasa­
tur,il m' ge ner al COlllune, fiecare zonă şi-a rea­
l iz a t p r op riil e sale creaţ i i , caracteristice, evi­
dent cu unele in terferenţe, i n fl u en l· e e tc .
Deşi se menţionează ca ne c es a r În intro­
ducere, În cu p r i n s nu se fac r e fe r iri şi l a rc­
g i ll n i s tr ăi ne , cu m o n u me n t e de cul t din lem n .
N o r d - ve st u l Ro m â n i e·i , p r i n În să ş i p o zi ţi a sa
li prin tree Ul u l istoric, a avllt legături şi c u
zoncle Înveci n ate, Cl l Slovacia, de p i l dă -
p e ndu l a re a pă s tO r i l o r români, sate de slovaci
În Bi hor etc., Î nc ît considerăm că u n studiu
al biseric,i lor sl o va ce ortodoxe de l em n ar fi
foarte util pentru cercetător i i noştri, con t r i­
buind la elucidarea unor probleme ca or i g ine a
autohtonă a unor motive s a u vehicularea l o r ,
pr o ven ie nţ a unor m eş t eri , a r i a l o r de fo r m a r e
şi de l ucfll etc.
In ge n eral , În studierea arhitecturii pop u­
l are, mare i m por tanţ ă pre z i n t ă domen iul i lus­
traţiei - fO to şi grafice.
Pentrll SUSţinerea afirmaţiilor a u t o rul u i ,
pcntru documentare serioasa este nevoie de
fotog raf i i c l a r e , p r e ci s e , de an sam b l u ş i de
detal i t l .
Din punct d e vedere gr a fi c , p l a nur i l e , re­
levcele, deta l i i l e trebuie să f,ie ş ti i n ţ i F i c Întoc­
m i te, l a scară - menţionată în mod categoric,
ca şi dimensiunile. Din păcate, ambele c ate­
gori i sînt foarte slab real izate În acest vol u m ,
p e ntr u fo tog raf ii intervenind şi ca l1 ta te a defec-
men relor. Prin datele În s uma t e a fost p osib i l ă
l uarea sub p ro te Cţia Institutulu� a Încă 2 5 0 de
obiective importante, Ac ti vi t a t ea de res ta u r are
a Institutu l u i Monumentelor de C u l t u r ă s-a in­
te n si fi c a t , cup r in zîn d o v a r i e ta te de monu­
men te : zidur i l e de incintă de l a Zgerdhesh şi
Lis, Nimphaeum-ul d i n Apol l on i a , m o rmîntul
l ui Ska n d er b e g , biserica din Marmiro, ca a Zeka
din Gji r ok as ter, mai m u l te ansambluri arhitec­
turale - cartierul Kala din oraşul-muzeu Be­
r at, piaţa din Kruje sau piaţa şi cetatea de
la Gj i r o k as t er - ca şi u n e l e clădiri legate d e
lupta de el iberare naţională co n d us ă de p a r t i ­
dtI! comunist, In ultimul an a crescut n umărul
de s p ec i a l i şti , cal i tatea lucrarilor ca ş i volumul
acestora, ca r e n u ma i În 1 968 Î n tr ec e a de patru
or i vol um u l Î n treg u l u i deceni u V I .
Tn În c h eie r e a artico l u l u i sînt precizate s a r­
cinile de v i i t o r În domeniul activităţii Insti­
tIItului, subliniindu-se necesitatea in te n si fi c ări i
apariţiei publ ical:i ilor de speci a l i tate şi de
po p u l a r iza re, care să c n t r i bu·ie l a e du ca ţia
patriotică, revol uţionară şi e ste ti c ă a poporu­
l u i . Pe ace a stă direCţie se Înscriu şi articolele
di n cele doua vol u me ale r e v i stei "Monumen­
tet " , care c o n ţ i n rezultatele activ,ităţii ştiinţi­
fice din u l ti m i i a n i , p ub l i c at e de special iştii
albanczi.
Numerele pe care l e p rezen tă m i l u s t r ea ză
var i e t a t e a p r eoc u pă r il o r cercetătorilor de l a
I n stitlltul Monumentelor de C u i tură din A l ba ­
nia, pr eo c u pă r i ce a cop er ă o l u n gă p c r i o a dă
d e t i m p , Î ncepî nd cu vrem m i străvechi
c u l tu r a i l i ri l o r - şi s fî rş ind cu epoca contem­
porană. Diversitatea subiectelor este e vi den tă ,
I1LI n u m a i d in p u n ct de ve d ere a epo c i l o r cu­
pr inse , ci şi a subiec t e l or propuse spre studiu.
S l i m a ru i cel or d o u ă numere c up r i n de articole,
n te şi comunicări dedicate fie vestig i i l o r an­
tich. idţii, fie monum e n te l or medievale, op r·in­
du-se asupt'a fortificaţiilor s a u ansam b l urilor
urbane şi a t ip ur ilo r de l o c u i n ţ ă, dar prezen­
tînd şi m o n um ent e de c u l t alătu ri de două
d in tr e p ers on al i tăţ i l e picrurii medievale r e l i­
gioase, şi Încheindu-se c u p robl eme de restau-
78
www.patrimoniu.ro
tuoa,il a ti p a ru l u i - deficienţă Întîlnită nu
numai l a p u b l ic a ţ i il e din p rovin c i e, ci c on s t i­
tuind o raci l ă aproape a În tre gi i l i teratur i de
s peci a l i ta te.
Pe l î n gă bi b l i o g ra fi a utilizată şi menţio­
n a tă În note la c a p i t O l el e r e spe ct i ve, volumul
posedă şi u n i n d ice de nume p r o p r ii , - autor·i,
l oc al i tăţ i etc. hiar dacă nu sÎn·t toţi pom en iţ i
În text, credem că ar fi fost util un indice
de termeni popu l a r i folosiţi În 7..o nă l a aceste
constrUCţ i i . Pe de � l t ă parte, o a te nţ i e mult
mai mare trebuia acordată co rect u r i i , g reş e l i l e
dc tipar d ep ă şi n d cu m u l t limita - o arec u m
- ad m isă .
Credem că, În st ad i ul de fală al cer c e­
tări i a r h i tectu rii popu l are, monografiile zonale
trebuie considerate ca o p r i mă etapă doar -
,intervenind şi imp o s i b i l i t at e a del i m i tării geo­
grafice riguroase, menţion ată m a i sus - în
ClIIS d� defin,itivare, s'copul final fiind acela al
l tl cdr i l o r mari de si n t eză , pc provinoi i istorice
şi pe plan naţi onal . I n fe l ul acesta vom a ve a
tabloul exact al evoluţiei istorice, artistice etc.
a ac e st u i vast fenomen - arhitectura popu­
lară t em e in i c studiată, şi încadrată de
asemenea În contextul e u ropea n .
Paralel Însă, sau chiar i n iţial se cerc c u
maximă ur genţ ă :
a) inventarierea tuturor monumentelor de
a r h i t ec t ură populară;
b) l u a re a masuri l o r de restaurare şi c o n ­
servare necesare şi efeclUarea lor În mod
şt.unţific (În n ici un caz fr ec are a bÎrnelor cu
pe r i a pen t ru În d epă rtare a chiar şi a s l abelor
url11� de piclllră, ca la b iserica din Ttlsa, p, 53).
Atîta t i nlp cît 1l1ai sÎn tclll î n ca LIna din­
tre p u ţ i n el e ţări ellropene posedînd o a sc­
lllcnca cOJl1oar:l) aveln dato r i a imincntă a sal­
vă rii sale, dep ăşind stad i u l d e zb a t e r i i ş i că,i lor
d e ales - " i n s i t u " sau În m u zee În aer l i be r
(oricum, n u ca transferul , n eferi cit g îndi t , a l
b i ser i c i,i d i n I3 r us w r i ş i a m p l asarea sa l îngă
Pal a t.tl l baroc d in Oradea).
Este de al tfel şi s t ri & ă t u l de alarmă pe
care-I l a nsează Î n cîteva n n d u r i a u to ru l vo lu-
m u l u i rec e n zat .
VALEN TI N A BUŞ I I .A
rare şi c u cîte o cron ică, în fiecare nunlar,
care relevă ac t i v it a t e a de con serv�re, reStau­
rare şi cercetare a I nstitufului în 1 96 9 ( n r. 1 ,
L 97 1 , p . 1 99-20 1 ) ş i resp ec t i v 1 9 7 0 (nr. 2,
1. 97 1 , p . 1 7 1 -1 7 3 ) .
Cercetările asupra ves ti g i il or a n ti chită ţ ii
se Îndreapta c u p r ec ă d e r e spre cuI tura i l i r ic ă ,
dar şi spre epoca romană, Selil11 I s l a m i , În
Cetatea iliric;, de la Zgihclhesh ( n r . 1 , 1 97 1 ,
p. 2 3 - 4 1 ) face cunoscute rezultatele cercetă­
rilor unei aşezari fortificate i l i re , p rec i zî n d
peri adele de constrUCţie şi de dezvol t a re . A ic i ,
În j u ru l une·i m ic i fo r ti fi c a ţ ii din s ec ol el e
V l - V Î.e.n., s-a dezvol tat, spre sfîrşitul s ec o­
l ul u i IV Î.e.n., un p u t e rn ic cen tru u rban, c u
ziduri din b l oc u r i de p i atră fă \ u i ta , centru
care în secolele I l I - l I Î.e.n. a cun os c u t o
maximă dezvol tare, pentru ca să decadă după
cucerirea r o m a n ă .
A rtico l u l l u i Sh p e t im Ha x hih ys e n i este
dedic�t Aşezării fortificate ilirice din Tavol
( n I'. 2 / 1 97 1 , p. 1 3 9- 1 4 5 ), ale căr e i ziduri
sînt p rodu s u l mai m u l to r etape de constrUCţie.
Asupra epocii i l iri c e s e în dr e a p tă şi cercetările
I t'. i f r a no Prendi şi Ko�o 7.heku, În m a te r i aJ u l
Lisslts În l/f,mina clatelor arheologice recel1le
(111'. 2/197 1 , p . 7-23), În ca re se afirmă că
�ici se arIa o p u t e r n i d cotate i l·iriGă, devenită
cen tru urban l a s fî rşi t u l seco l u l u i IV Î . e . n . ,
apoi avar iat:1 grav În t i m p u l ocupaţiei ro­
mane.
Studierea traseul u,i IInei străvech i cai de
c mun i c aţ ie , cu ajutorul ves t i g i i l o r gă s it e de-a
l u ng ul ei - calea n a tu rală de pe va l e a r î u l u i
S h k u m b i n , ce l eg a m a i m u l t e oraşe i l i rice, i a r
m a,i tÎrz.iu a f st fo l o s i t ă .5 i de ro m a n i , fiind
cunoscută În se co l u l 1 Î.e.n, sub numele de
V i a Egn atia - constituie obiectul articol u l u. i
l u i Neritan Ceka ş i Lazer Pap a j an i , Calea
(/mică de-a lungul 1"Î/tltâ Shkumbin ( n I'. 1 ,
1 97 1 , p . 43-59) . L a o al t ă ramură a Caii
Ep;natia se r e feră materia l u l prezentat de H a s a n
Ceka, Rall7ura sudică a căii Egnatia (nI'. 2,
1 97 1 , p . 25-36).
 Recent descoperit (În prim:1vara a n u l u ·i
1 966) am fiteatrul roman din ora.� ul Durres,
datînd de la Începutul sccolul tli I T e . n . , con­
stitllie subi ec tu l a n ic l ul u i sem na t d e V a ngje l
To�i, Am/iteatTltl din Dy rrachium ( n I'. 2, 1 97 1 ,
p . 33-42).
[ I ementele de c ul t ll r :1 m aterială descoperite
În Dimpul cercetărilor arheologice efectuate în
diferite localităţi sînt consemnate de c ătre Ta­
nush F ra s hc r i , N oi de scoperiri arhe olo g ice pe
valea rîului Vjosc (nI'. 1 , 1 9 7 1 , p. 1 8 5- 1 92),
F a bi a n Miraj, Zidurile antice de la Persqop
( n I'. 2, 1 97 1 , p. 1 5 3 - 1 56), Lmfi Dcrveni, Să­
păwrile recent.e la cetatea de la Mccrgellic
( n r . 2, 1 97 1 , p. 1 4 7- 1 5 1 ) şi de către Dail
I-!al ilaj, U rme antice în regiullea Gollo�orde
( n I'. 2, 1 97 1 , p. 1 6 5 - 1 66).
Cetaţ ile ridicate fie în p erioada bizantină,
fie În cea a statelor feudale albaneze, fol os-i t e
şi În t i mpul ocupaţiei otomane, fac obiectul
unor in teresanre descrieri de fortificaţii şi pre­
zentări ale materialelor arheologice, în cîteva
articole. Astfel, ccle semnate de către Gjerark
K ar a i s k aj , Cetatea Ubasan (nr. 1 / 1 971 ,
p. 6 1 -77), A po l i on [la�e, OraşlIl fortificat
Berea (nr. 2, 1 97 1 , p. 43-62), studiul lui
tilian Adham i , Ridicarea cel iiţii Kmje şi eta­
pele ei principale de co ns t ru c ţie ( n I'. 1, 1 9 7 1 ,
p . 87- 1 0 1 ), care analizează cetatea ridicată
lîngă oraşul amintit cu acest nume în ca În
secolul IX, cetate legată de lupta condusă de
eroul naţional albanez Skanderbeg; În fine ar­
ticolul lui S k c nd c r Bejko, Cetatea de la T e­
pelene ( n I'. 2, 1 97 1 , p. 1 03- 1 1 2), prezinr;l
o fortăreaţă din secolul XV, const r ui tă de turci,
alătlIri de o alta mai veche, complet di s trusă.
O altă mare problem a care-i preowpă
pe c e rcetăt o r i i monumentelor istorice din A lba­
n i a este cea legată de ansambl tn'<i le urbane şi
de tipu ril e de locui nţc din oraşe. I n teresÎndu-se
de valorile culturalc ale oraşul ui Gjirokastcr
sau de speci fieul l ocuinţei de aici, Gan,i Stra­
zil11iri În Gjirokaste r ,'i valorile sale wlmrale
(nr. 2, 1 97 1 , p. 85- 1 02), Emi n Riza În Tipul
de lowinţă fortificată de la Gjirokaster
(nr. 1 , 1 9 7 1 , p. 1 2 7- 1 4 7) şi Thanas Kamberi
În Date asltpra t ehn ic ii de c017Stmcţie folosită
la tipul de 10C/linţă de la Gjirok aster (nr. 2 ,
1 9 71 , p . 1 5 7- 1 63) doresc s ă pr ez i n te evn l u-
SESIUNE OMAGIALĂ DE COMUNI CĂRI ŞTIINŢIFICE A DMIA
DireCţia monumentelor istorice şi de a rtă
a omagiat, În z i l ele de 23-25 ian uarie 1 973,
printr-o sesiune ş t iinţ i fi c ă împl i n i rea a 8 0 de an i
de la În fiinţal'ea Com isiunii MonWllentelor I s­
ton ce.
La sesiune au as i st lt membri ai fostei Co­
m,siuni, membri ai Com i siei actu ale, cerceta­
tor,i ştiinţifi.ci de la ,i n s t i tu tele Academiei, mu­
zeografi, arheologi, istorici, istorici de artă şi
arhitecţi din cadrul Di rceţi'Ci monumentelor is­
torice şi de ana.
Cele c i rc a 40 de comunicări au abordat
o problemat i că variata. avînd Însă ca unică
preocupare p r ezentarea m o n u mentul u i isto � i c d ! n
cele mai variate unghiuri: ,istorie, arheologie, din
punct de vedere al istoriei arhitecturii şi artei,
restaurare.
Majoritatea covîrşitoare a comul1Jcanlor au
marele merit de a pune în circulaţie rezul tatele
unor cercetări foarte recente asupl'a monumente­
lor p rezentat e , cercetari ce aduc lumifli noi asupra
dezvo l tării artei feudale din România. (Din ne­
fericire, nici una dintre comunicăr·ile axate pe
aHa an tică , anunţate, n u a fost susţinuta).
In principal, cunoştin ţ el e noastre de i �to ­
r·ia arhitecturii au fost substanţial îmbunătăţite
cu ocazia acestoi sesiuni. Prin cercetările arheo­
logul u i Radu Popa se conturează existenţa unei
aşezări feudale (sec. X I II), devenită ul terior
mănăs t ire (sec. XIV) pe valea Bisurei, l a Voie­
vozi. Arheologii Lia şi Adrian Bătrîna Îşi aduc
contr.i buţi a l a cunoaşterea atît de l ac unar ă Încă
a arhitecturii din Ţara Românească din secolul
al XV-lea, prin comunicarea descop e rir i i unei
ctitorii din vremea lui Vlad Ţepeş în incinta
mănă s ti rii Comana, iar Elena Busuioc prezin t ă
o casă de orăşean, d in lemn şi piatră, din prima
jumătate a secolului al XV-lea, dcscoperita la
RÎmnicu Vîlcea. Confirmarea expresii a existen­
ţei unui p r i dvor la vechea biserică a mănăstirii
Stelea (sec. XVI ) din Tîrgovişte ( com un i care
�ia ora.j tllu i-l11 uzeu, menţ ion at prima dată în
1 33 6 sub numele de Arg y rocastri o , dar ante­
rior acestci i n fo rmaţ i i . De-a l ungu l secol e lo r,
oraşul s-a extins În afara zi durilo r de i noin tă,
i ar astăzi păs t rează Încă un ti p de 10winţă
d i n seco l ul X V I I I : easele a u un etaj - tipul
mai ve ch i, sau două ori tr e i , deasup r a pane­
rului şi toate p a st reaza carac t er·istic i defensive .
Descrierea cuielor - al t tip de locuinţă
din Albania - În st l ld i ul lui A. Meksi, Arhi­
tectllra mlelor ca tip de locuinţă (nr. 1, 1 97 1 ,
p. 1 93 - 1 98) sau a unor culc spec i f ic e unei
al1 lLmite regiuni, BllI'han Strazim iri şi Tirro
Thomo, CI.da în regiunea Mat (nr. 1 , 1 97 1 ,
p . 1 49- 1 63) p r e z in tă celor i n teresaţi particu­
huităţile aceste i construcţii marcate de un pu­
ternic caracter defensiv. Locuinţa cu unul, două
sau trei etaje, fiecare avînd cîte o s i ngu ră
Înca pe re, com tlJ1<icÎnd cu ajutorul ma i multor
scări i nt erioare , cula se remarcă prin sobrie­
tatC şi simpli tate. Unele asemănari pc c a re
acest tip de locuinţă le prezin t ă cu cele de
l a noi din ţara pot spor i interesul cercetăto­
rilor noştri faţă de cele doua articole men­
ţ i onate mai sus.
Preocupaţ i de c e r cetarea caractcristicilor
casei din Tirana, Emin R i za şi Koc;:o Zheku
menţionează În s tu diul Tipltl de casă din
Tirana (nr. 2, 1 97 1 , p. 1 1 3 - 1 27), că locuin\a
avea În p ri m a faza o singură Încăpere "camera
focu lni", situata la parter şi l ipsită de tavan;
ul terior, în t i mp, constrUCţia s-a dezvoltat pe
orizontală şi pe vert i cal a , dar "camera focu ­
l ui " şi - a păstr a t l o cul central .
Cercetătorul Gene Samimi este in teresat
de principiile de construcţie a tipurilor de lo­
cuinţe urbane şi prez.in tă concluziile sale în
articolul Indicaţii aSlt pra procedee lo r de con­
strltcţie a tipului de 10C/linţă din Berat (nr. 1 ,
1 9 7 1 , p . 1 7.3- 1 76).
In paginile celor două reviste sînt abor­
date şi probleme legate de arh i tect ur a unor
monumentc rel igioase sau de activitatea unor
p i cto ri de b iser ic i din sec. al XVI-lea şi al
XV I I I-lea. Aleksander Mcks·i prezintă u n inte­
resa n t articol despre Biserica mă năst irii din
Apo/lonia. Arhitectura şi pr oblem ele datării sale
(nI'. 1 , 1 97 1 , p. 1 03- 1 1 7) monument care ar
putca fi datat Înainte de 1 2 50, d a torită un e i
arheolog G. 1. Ca n tac uzino) aduce un element
În pl us În conturarea pas i onant ei p ro bl eme a
evoluţiei pridvorul u i În Ţara Românească, iar
Panait I . Panait st a bi l eş te pe cale arheologică
fazele apar ţ inînd secolului XVI din ansambl u l
palatului voievodal din Bucureşti. I n acelaşi con­
text, se În scriu redatarea, l a Începutul sec ol ului
XVI, a biserici i episcop ale din Buzău (arh.
Cristian Moisescu) şi prezentarea pentru p r ima
dată - paradoxal , dată fi ind ap r opierea de
l3uclll'eşti şi semnificativ p en t r u pUţlna cunoaş­
tere a acestei zone - a a ns a m bl ulu i de la
Tunari (casă boiereasca ş i biser·i că ) din secolul
XV I I I (Radu Creţeanu). Pentru Mol dova , de
o deosebita importanţă apare stabilirea - În
urma săpăturiior ar h eolog i ce - a planului bise­
ricii i niţc iai e a mănăs t ir II Putna �faza 1 466-
1 4 84), akătuită d i n pri d vo r, pron aos , gropn i ţ � ,
naos ş i altar (arheolog N ic ol ae PuşcaŞu).
Dintre comunicările abordînd aspecte de
sinteză ale istoriei arhiteclllrii, merită a fi men­
ţionate În p rim ul rîn d comu ni c ", rea arheol o gu l u i
Voica M ar· ia Puşcaşu, Constatări relative la
bis ericile medievale de zid din Tara Românească,
rezultate în urma Imei prime analize statistice
a datelor istorice şi caracteristicilor de arhitec­
wră, excelent instrument de l ucru pentru cerce­
tător i ; cea a arhitectuJui sibian Paul Nieder­
maier, care încear c ă să rec onst i tu ie aspec tu l ur­
ban.istic al unor aşezări transilvănene în e vul
mediu şi cea a Ioanei Cristache Panait, Consi­
deraţii privind arhitec tltra romtlnească de zid
din Transilvania din seco lul XVI fi.
Problemele p icturii au constimit tema unui
număr mul t mai mic d e comunicări: relevarea
noul ui aspect dobÎn.dit în urma r estaurari i de
ansambl u l de pi c t'u r i n1Llrale de l a Strei şi pla­
s a rea l u i - astfel întregit şi res md iat - Într­
lin context mai l aTg bakano-suditalic al picturii
I'Ol11an i,ce (Vasil e Drăgu ţ) , abordarea succintă a
cîtorva aspecte r.idicate de activi t atea unor pic­
tori din Ţara Românească În secolul XVI I I În
79
www.patrimoniu.ro
i nsc ripţ i i zgîr i a tc pe o p.iatră şi a căre i frescă
este contemporană cu exonartexul construit în
per i oada 1 264 - 1 2 82.
Îteva date asupra a două personal i tăţi
reprezen tative pen tru p i c m ra medievală sînt
c xp lls e În articolul hli Dhorka Dh31110, Des­
pre ullele opere încă necunoscute ale pictomllti
albanez din secolul XVI, Nikollă ( n I'. 2, 1 9 7 1 ,
p. 6 3 -72) , care aparţine tradiţiei şco l i i din
l3erat, n u cclei cretano-veneţiene ce ·i n fl uen ­
ţează Peninsula Balcanică În această epocă , sau
studiul lui Hasan N al i ban i , Despre opera pic­
torului David Selenicasi (nr. 1 , 1 97 1 , p. 1 1 9-
1 26), c ompl eta t de nota l u,i The o fan Pop a ,
H. Natibani. In le g ă tu ră CII opera pic tom lui
David Selenicccsi ( n e 2, 1 97 1 , p. 1 67- 1 69)
care înt regesc imaginea celui mai de seamă
pictor albanez a l secolului a l XVI I I-lea.
Activitatea de resta mare a I nsti tutul ui
Monumentelor de Cultmă cupr i nde lucrări la
o mare varietate de obiective: monumente anti­
c e, locuin\,e şi fortăreţe, biserici. Ko�o Zheku,
În Restaurarea " Porţii f�eubti" de la Blttrint
( n r. 1 , 1 97 J , p. 79-86), p rezintă detal iat
operaţ iunile efectuate la acest monument, la
care a fost Îmbinată tehn i ca de luc r u an t·ică
cu cea moderna.
Biserica din M ar mi ro , monument din se­
colul XI I I , şi prob\.ema res,t aurăr·ii sale con­
sti mie subiecml articolulu-i lui Aleksander
Meksi, Restaurarea bisericii din Marmiro (nr. 2,
1 97 1 , p . 73-83). O veche locuinţă din oraşul
Shkoc\er - a caroi restaurare a vizat readu ­
cerea monumcntului la forma i n i ţială prin su ­
pr.imarea elementelor adăugate tîrziu - con­
stituie obieCllll studiului lui Yalter Shtylla,
Res taMarea Imei lowinţe la Shkoder (nr. 2 ,
1 9 7 1 , p. 1 29- 1 37). Deosebit de interesant, ar­
ticolul lui V i i i Kamsi, Fortăreaţa de la Shkodiir
,�i restaurarea sa (nr. 1 , 1 97 1 , p. 1 6 5 - 1 72)
prezintă lucrările de restaurare Începute În
1 96 1 şi rezultatele cercetărilor Întreprinse În
cursul re s taura r ii .
Revista "Monumentet" constituie o pre­
,.enţa Îmbucurătoare, care o fe ră speciaL i şt i l or
date preţioase asupra unei parţi a tezau rul ui
de monumente ale Alban i e i, expres ie a unei
mituri de tradiţie straveche.
MARIA IRINA CANTACUZINO
[lanat - zonă insufjcient s tud i ată d.in punct de
vcc\ere al i s t oriei artelor ş i al istori�i clllmrii 1'0-
l11âne�ti În genere (Eleonora Costesc u) , analiza
stil istică a fragmentelor de piomră l11 urală des­
coperite pri n sapătur·i arheol ogice la biserica
mănăstirii COl11ana şi încercarea de atribuire a
lor fazelor de pictare cunoscute documentar
(Maria Irina Canracllzii1O) .
Citeva comu n icăr i s-au axat pe probleme­
le restaurăr i i : i st o ric ( Emil Lăzărescu, Doctrine
de resl attrare în seco llll al XIX-lea; prof. dr.
Gr. Ionescu şi arh. dr. Sanda V o ic ll l esc u , "Le­
com t e dll Noily" şi restaurarea m01lltmenulor
de arhitectură In România) şi practic - pre­
zentarea unor proiecte de restaur are (arh. Şte­
fan Balş - mănăstirea R ad u Vodă, arh. Liana
n,i\ .o iurescll - latura de vest a incintei măn;ls- '
Lirii Com an a ).
Monumentele de arhitectură p opul ară ali
constitllit tema doar a doua comunicări, sus­
\ i nute d e dL Cornel Irimie şi de muzeografii
Marian Stroia şi Ruxandra Petre.
I n gen e.r a l , sesiunea s-a dovedit rodnică şi
i n teresantă - problemele atinse şi nivelul co­
mun ica rilor au solicitat interesul part ic ipanţ i l o r,
deran jat oa rec um de desfăşurarea concomiten­
tă, în două săli (corespunzator c el o r d o uă
seq ii : arheologie-istorie şi artă) a sesiun ii, im ­
pusă de t i mp şi de numarul comunicăriloL Dis­
cuţiile ce au urmat fiecărei serii de cOl11 u n i­
cări au ev i den ţ iat atît valoarea cercetărilor şi
a descoperir i l o r cît şi i mp o l'tanţa acestui gen
dc man i festări În schimbul de opinii dintre
spec ial i şt i .
In Încheierea ses.iunii a fost prezen tată o
gală de filme artisti c e de scurt metraj reali­
zate l a cererea şi cu sprijinul Direcţiei m o n u­
mentelor istorice şi de artă şi pentru Muzeul
de istorie a munic.ipiul u i Bucureşti, dintre care
se rema rc ă cel închinat cetăţilor româneşti din
Ţara Ha\cgul ui.
TEREZA SIN IGALI A
 • SU MAR • SO M MAI RE
AL. S. ŞTEFAN - Noviodunum, stud i u de Foto-interpre­
tare arheo'] ogică ( 3 ) .
VASI LE DRAGUT - o. epocă artistică uitată : epoca l u i
Miron BarnoV'schi ( 1 5) .
GH. Po.ENARU Bo.RDEA şi o.No.RIU STo.ICA - Citeva
des'e oper,ir,i moneta'r e din Oltenia preromană (25)
VASILE Co.SMA - P rospectări arheologice submarine (3 1 )
DAN CERNo.Vo.DEA N U - Un sigi l iu puţin cuno's cut al
vei-logofătul ui A ndronad1i Donici (39).
Arh. EUGEN I A GRECEANU - Realizări privind protec­
ţia unor centre istorice din sudul Transi.J vaniei ( 1 960-
1 972) (4 1 )
Arh. HERMANN FABIN I - Piaţa Republicii din Sibju
un studiu de istorie şi urbanigm (49)
AL. EFREMo.V - Icoane de la mijlocul sec al X V II-lea
din biserica St,e lea-T,îrgovişte (53)
GHEo.RGHE Z IDARU - De�coperirea prin restaurare a
unei icoane bizantine l a mănăstirea Agapia (57)
PETRE o.PREA - Pi'c turile murale din două locuinţe bucu­
reştene construite în U'h imuii pătrar al sec. al X I X-: ea
(64 )
H . MEDELEAN U şi G. MANEA - Un remarcabil monu­
ment de arhitectură populară din Valea Mureşul ui de
Jos (68)
I ng. VICTo.R MUN TEANU - Noi orientări şi recente
realizări în restaurarea monumentelor i,s torice şi de
artă (72).
':. * :
'. - Săpăturile arheologice efectuate de D.M.LA. În
anul 1 972 (74).
Arh. A DRIAN Co.R VA TESCU - Activi tatea de restaurare
a monui/Tiente;.or i stofi, ce din R. P. Polonă (76)
V ALENTINA BUŞILA - Ioan Godea, "Monumente de arhi­
tectură popul ară din nord-ves'tul României " , 1 972 (77).
MAR I A IRINA CANTACUZINO. - "Monumentet" , Ti­
rana, 1 9 7 1 ( 7 8 ) .
TEREZA SIN IGALIA - Sesiune omagia:lă d e comunicări
ştiinţilf,iIc e a DM I tA (79).
• GHEo.RGHE ZIDA t} �U - The D iJscovell" Y Dur-ing ohe Rest,o­
AL. S. ŞTEFAN - Noviodul1um, etudie de photo-interpre'ta-
tion aroheologique (3) .
VASILE DRAGUT - U ne epoque artisti q ue oublice: l'epo­
que ,de Miron BlCl rnoViski ( 1 5 ) .
GH. Po.ENARU Bo.RDJ:JA e t o.No.RIU STo.ICA - Quel­
ques ,d etouvertes de monnaies en Oltenie pn:-ro­
maine ( 2 5 ) .
V MILE COSMA - Prospectiollls ar(1heollogiqueis sousmari­
nes ( 3 1 ) .
DAN CERNo.VODEANU - Un sceau peu CCJJln u d u logo­
thete IA11Idrona1ohi Doni,ci (39).
Arc'h . EUGENIA GRECEANU - R �alisations concernant
,ta protection de's cemre's histoll"jques du Sud de la Tran­
'syh,anie (4 1 ).
Arch. HIER MtANN F ABI N I - La place de l a Republique
Ide S�biu - erude d''h i,s toire et d'uIiban ilsme (49).
AL. EFREMOV - lcone's ,d atant tdu mitlieu du XVI I-e siecle
dans l '6g,l i,s e StJeilea de T�q;to, vişlt e ( 5 3 ) .
GHEORGHE ZIDARU - La decouverte, a l'ailde d e restaufta­
tt ion, d'une jcone byzamine du monaMere d'Agapia (57).
PETRE OPR<EtA - Les peintures mumles de deux mans<oJ1ls
de BUioarest bâties le dernier quart du X IX-e siede (64).
COLECTIVUL REDACŢIONAL
Ro.D I,GA B A N AŢEAN U (Is,eo�elta'r d e tredalc�ie), VA.LEN T I N A
MITRESC U , OLGA M A RC U L6S C U , TEREZA SINI G ALIA, M A R GARETA ŞWo. Ş .
Redacţia : Calea Victoriei nr. 1 74, Bucureşti, sectorul 1 , telefon 1 3 .98. 1 7. Administraţia I.S.I.A.P., str. Brezoianu nr. 23-25,
telefon 1 4.67.99. Costul unui abonament anual este de 1 40 lei. Abonamentele se fac la redacţie sau la administraţie.
Abonamentele pentru cititorii din străinătate se fac prin Ro.MPRESFILA TELIA, Calea Victoriei 29, P.O.B. 848, 2001 Buca-
rest. R OUMANIE.
www.patrimoniu.ro
• C O N TE N TS •
H. MEDELEAN U et G. MANTA - Un r6marqllJabie 11<0-
nUIT.ent d"archite,c ture popultaire sur la vallee de Mu­
rte şul de Jos (68 ) .
I ng. V ICTo.R MUNTEANU - Nouvelles or,ientations et
recente:s realisations ,d ans 1a restauration des monum ents
hi15 toriques et d'afit (72).
* * - Les fouj hles archeologiques efoctuees par l:t DMHA
*
en 1 972 (74).
Arch. ADR IAN Co.R VA TESCU - L'activite de restau­
ration des mo,n um,eJ1iUS h ils t'o riques dans la R . P . de Po­
logne (75).
VALENTINA BUŞI L A - Ioan Godea, "Monumente de ar­
hitectură poputJară di.n nor,d-,v,e:>tul Român iei " , 1 972
(77).
MARI A I R I N A CANTAeC UZINo. - "Monumentet " , Ti­
rana, 1 97 1 ( 7 8 ) .
TEREZtA SINIGALI A - SC's S'ion hommagiale ,de comm uni­
catiol1's scienti,f ique de la DMHA (79) .
•
AL. S. ŞTEFAN - N oviodun Ulll, a Photo-intenpreta tion
Ar,c haeologi1cal Study (3).
VASILE DRAGUT - A Forgotte:1 ArtistÎ,cal Period : the
Miron BaJf110V1Stk�'s Per,iod ( 1 5 ) .
GH. Po.ENA RU-Bo.RDEA and o.No.RIU STo.I CA - Some
Coil1ts De&COVIe ries in the Pre-R'Oman o.l tenia (25).
VASILE Co.SMA - Ar,chaeol ogical UJ1Jdersea Researches (3 1 ) .
DAN CERNo.VODEANU - A Little-known Seal o f the
Great LOlg orhet Al1Jd!101Blc he Donilc i (39) .
Aroh. EUGE N I tA GRGCEANU - Realisations Concerning
the Pr'Otection of some Hits toriclCll Ce.n tres 1n the South
0,[ TransY' lvania (4 1 ) .
A!1oh. HERMANN FAB I N I - The RepubJ i,c Square in Si­
biu - a Study for its Hils t'O fY and Urbani,� m (49).
AL. EFREMOV - 1<:ons ,from the M�ddle of the X V I I-oh
Cemury from rhe Stelea Ohuwh-tT�q�ovişt,e (53) .
r,a tion of a BYZJa ntine Icon in the A gatpia MOflaJs tery
(57).
PETRE OPREA - T h e Mural Paintings from Two Bucha­
rest Dwellings buit\t in the La's t Quarter of the X IX-th
Century (64 ) .
H . MEDELEAN U al1Jd GEORGE MANEA - A R,emar­
ka:b le Monument of the Fdk AftC hitecture in the Mu­
r.eşul de JOIS Valley (68).
Ing. V I'GTOR MUNTEANU - New Orjentatio\1ls an Latest
Archievements in t'h e Restoratcion of Dhe Histori'cal and
Art Mon uments ( 7'2 ) .
':. o:· : - Trhe
'. Ar'chaeo:Jogi,c al Ex,catvavi'On s Made b y the
DHAM in 1 972 ( 74 ) .
Artc h. ADRI,AN COR V AlTESCU - The Aic tivi.ty of Resto­
mtlo,n of t'he HiMlQfjca,1 MOl1 lumenDS in the Popula.r
Repub1lic of Poland ( 7 5 ) .
VALENT,INA BUŞILA - I o a n Go:dea, "Mo.numente de ar­
hitemură pop ulară din nor,d-vestul României " , 1 9 7 2 (77) .
MARIA IRINtA CANTACUZIN O. - "Montumentet " , Ti­
rania, 1 9 7 1 ( 7 8 ) .
TEREZ,A S INIGALIA - Homagial Session of Patp er o f
t h e DHAM .
B U ŞJltlA, I ULI·U B U ZD U G AN {treda ctor ş'ef adj .), MI,RCEA D U ­
I 40880 I
b u l e t i n u l m o n u m e n t e l o r i s t o r i c e n r.1 1 9 7 3

www.patrimoniu.ro
r BULETINUL 1
MONUMENTEIOR ISIDRIC]
L an uI XLII n r. 2 1 973
J

www.patrimoniu.ro
CON S I LIU L CULT U R II ŞI E D UCA TI EI S O C IAL I S TE

BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE

-- Nr. 2. 1973 --

-- A NUL XLI I -_

www.patrimoniu.ro
CopCIlta ,şi prezentarea gratflică: JEAN EUGEN
Tehnoreda<ctJare: GHEORGHE MA TB
Copertla 1 : PI CTU RĂ D I N B IS E R ICA D I N BUDEŞTJ ( M ARAMUREŞ)
Goperta I V : BISERTC,A D I N S-rREI.

Colegiul de re,d acţie.

STEFAN BALŞ, CONSTA NTIN BA LAN, V I RG I L BILClURESCU, R ICHARD BORDENACHE, (C ,

ONSTA NTIN D A ICOVIClU, MIŞ U DA VI·
DESCU, VASILE D RAGUT, CONSTANTIN rLOREA, GRI GORE IONESCU, CORNEL I R IMIE, EMIL LAZARESCU, MARCEL LOCAR, PAUL
PETRESCU, D I ON ISIE PIPPI D I , ADR IAN R A DULESCU, LUCIAN ROŞU (redactor şef), AURELIAN SACERDOTEANU, HOR I A TEODORU,
VI RGI L VATAŞIANU.

www.patrimoniu.ro
 STUDII
CURTEA DOMNEAScA DIN BUCUREŞTI IN SECOLUL AL XV I - LEA
______ PANAIT 1 . PANA IT
Dintre numer.o asele descoperiri arheolog,i 'c e fă'cute I\a B ucu­
reşti, în cele cinci decenii de ample cercetări 1, acelea de la
Curtea Veche ocupă un loc deosebit. Surprinse într-.o zonă
ce părea definiti'v ocup altă de străzi şi <construcţii moderne,
vestigiJile medievale nu n umai că ,au confirmat multe din
şti rile cuprinse în izvoarele scrise, dar au lărgit enorm CÎ'mpul
cunoştinţelor referitoare la edifÎJciile domneşti de pe cursul
inferior al D�mboviyei in sec XIV-XVIU. Ceea 'ce 'in cam­
paniile din 1 95 3 - 1 954 era abia semnaLat sau i ntuit pe baza
unor restrînse observaţii2, a fost amp l u documentat cu prilejul
săpături lor din 1 967- 1 97 3 . Fără inid oială că În pofida unui
material aIiheo'\ogic vast sÎnJtem Încă depaf1te Ide a putea
reconstitui cu fideli tate Curtea voievodală din Bucureşti .
N umeroasele faze lde construcţie reflectate uneori în cronici
sau dOicumente, alteori complet trecute sub tăcere, prejUldi­
ciul provocat în uhimele decen i i de ruinare ce ,a ,culminat
cu scoaterea la mezat din vara anului 1 7983, ridiicarea unor
case în primele decenii ale sec. al XIX- lea4 care n umai ,acci­
dental s-au adaptat la ziduri le palatllll ui, au făcut ca ele­
mentul central ,al Curţii Idomneşti să inregistreze ample d ete­
noran .
Cel1cetări le ,call1lpaniei 1 967- 1 973 efectuate sub directa
coordonare a Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti
au 3JV lll t drept punct de pornire subsol urile din str. Soarelui
nr. 1 0, studiate pentf.ll prima dată �e Dinu V. Rosettu. In
l un ile de iarnă 1 967-1 968 săpăturile au fost extinse în
pivniţele oaselor din Str. Soarelui nr. 8 , 1 2, 7-9, precum
şi în str. 30 Decembrie nr. 23-25. Rezultatele obţinute au
impus închid�rea străzii Soarelui şi trasarea unei secţiuni
largi de 2 m din d reptul i'l110bil ului de la nr. 6 pînă la
i ntersecţia cu s'tr. 30 Decembrie. In etapele următoare s-a
caroiat cu şanţuri şi casete o suprafaţă de circa 3000 mp,
care corespunde în mare însăşi extin,deriti palatului în sec.
XVII-XVII Is. Concomitent cu cercetările din zona pala­
tului s-au efectuat săpături în curtea interioară a Hanului
Manuc6, La Pi aţa de Flori, pe străzile Şepcari, Şelari , Gab ro­
ven i, Covaci, Ja Hanul cu Tei euc.
Amploarea a,cestor �nvestigaţii, 'care au cuprins în bună.
măsură Ite ritoriul Curţij domneşti , a permis scoaterea la �veală
a unor monuIŢlente valo roase pentru istoria B ucureştilor.
Astfel, pentru prima dată a fost precizată existenţa aici
a unei cetăţi cu suprafaţa de cca 1 60 mp datînd din a doua
jumătate ta sec. al XIV-l ea7. Zidurile acestei miai fortificaţii
'u şor trapeZto,i dală, erau Ifă10ute din Icărămildă8 şi benefi,c1 au
1
Dinu V. Roseni, lmportanţa cercetărilor arheologice bucureştene
din perioada 1923-1948, În "Bucureşt i " , Muzeul de istOric a Municipiu­
lui Bucureşti, 1 972, I X, p. 5 1 -5 5 ; Panait 1. Panait, Dezvoltarea cerce­
tărilor arheologice medievale la BltCItreşti (1953-1971), În "Bucureşt i " ,
I X, p. 1 0 1 - 1 08 .
r L. Lazarescu-Ionescu, Dinu V. Rosetti şi colaboratorii, Săpăwrile
arheologice din sectorul Cl/.rtea Veche, În "Bucureşti. Rezultatele sapatu­
rilor ,arheologice şi ale cercetarilor is·torice din anul 1953", B u cureş ti , 1954,
I, p . 1 84-26 1 . Se va cita " B ucureşti " , 1 95 4 .
3 T . Iona.'icu, U n plall inedit a l C/trţii Vechi din 1799, Î n " Revista
I storică Româna", voI. X I T l / 1 , 1 94 3 , p. 5 5 .
4 Cu ocazia cercetărilor au fost g ă si te monede austriece d i n 1 8 1 6 Î n
nivelul d e călcare al caselor din str. Soarel ui nr . 1 2 , str. 3 0 D e ce mbr i e
n r. 2 3 , precum şi În molozul depus peste bolţile casei din str. 30 Decem­
brie nr. 29.
5 In cursul cercetarilor u n valoros sprijin a dat arheologul Aristide
a
Ste fan esc u , precum şi arh. Raul Negru, pentru prima fază şi rh . Nicolae
PrunCII, În etapele de extindere a sapaturilor.
Arhitectul N. Pruncu este totodată autorul proiectu l u i de restaurare
a acestui monument. A se vedea şi arh. N icolae Pr u n c u , Restaurarea in­
formaţională. Exemple de aplicare practică a teoriei informaţionale a res­
t a /t rării (În colaborare cu arh. V. Baloleanu), "Arhitect ura " , 1 970, 5 ,
p. 73-80. Desenele stu d i u l u i a u fost executate de Isabela Pantel imon.
6 Panait 1. Panait, Hanul Manuc - Cercetări arheologice, În "BMl"
an X L I ( 1 972), 2 , p . 3 - 1 1 .
7 Panait 1. Panait, Cercetarea arheologic,j a wlt/trii materiale din
Tara Românească In sec. al Xl V-lea, În "scr v " , t om . 2 2 ( 19 7 1 ) , 2 ,
p . 253-254.
8 Pornind de la Însemnările r ag uzan u l u i Luccari privind Întcmeierca
oraşului CÎmp ulung de catre Negru Vodă şi a unor cetăţi d i n cărămidă
În mai multe oraşe, print re care şi B uc u re şt i , prof. univ. C. C. Giurescu
www.patrimoniu.ro
--____________
de jur împrej ur de un şanţ de aparare, a că rui adîncime se
oprea În pînza de apă freMi'că.
La mij looul sec. al XV-lea meşterii lui VLald Ţepeş au
ridicat, peste ruinele acestei Iconstrucţi i , Cetatea Bucureşti lor.
Zidurile făcute din bolovani de du, înscriu o suprafaţă Id rept­
unghiulară cu subsoluri pe toa'te cele patru laturi, cu curte
interioară9. Din această IceOate emj'te Vlad Ţepeş h risovul
din 20 septembrie 1 4 59 'care rămîne pJnă în prezent cea mai
vedhe atestare scnisă a numel ui Bucureşti. Asediată În no­
iembr.ie 1 4 73 de către oştile moldoveneşti , şi greu încercată
în 1 476 cu ocazia unui alt asediu, Cetatea Bucureştilor Cll­
nOtaşte mari refaceri între anii 1 4 76- 1 48010 cind apare în
documente şi denumirea de "cetatea nouă de SCaun Bucu­
reşti" 1 1 . Descoperirile recente araltă o amplă reconstrUCţie,
de data aceasta zid urii fiind făcute din bolovani de piatră
şi cărămizi puse în şiruri orizontale la Idiferite distanţe. Pe
peretele de est este amenajată, cu această ocazie, o uşă a
cărei utilizare a fost totuşi de scurtă durată. Trei ziduni din
piatră şi cărămidă, un al patrulea fiind numai pres c: p us,
precizate pe latura de est a cetăţii înlc heie şirul construc­
ţiilor Idatorate sec. 3Jl X V-lea. Astfel în cel de-al XVI-lea
veac edificiul domnesc îşi păstrează în general pl anul iniţial
cu singurul aJd aos ivit p e latura de est.
Izvoarele scrise, referitoare îndeo�ebi la prima j umătate
a sec. al XVI-lea, sint compl et lipsite, după cunoştinţele Ide
pînă acum, de ştiri privind Curtea domnească d i n Bucureşti .
Şi totuşi un număr destul de ridiCa<! de voievozi locuiesc
Încăperile cetăţii buoureştene, participă la evenimenre poli tÎice,
unele ex trem de zgudui toare. După domnia lui Radu cel
Mar,e stabil i t mai mult în Tîrgovişte, urmea7.ă agitaţii ani
ai lui Mihnea ,c el Rău, stăpîni tor de sate în j urul Bucureştilor
şi aşeZM cu pf(�di lecţie În reşddinţa Ide pe Dimboviţa. Ur­
maşul său, Vl ad cel Tînăr, îşi atrage sfîrşitul prin rivalitatea
faţă de Cr,a ioveşti, la 23 ianuarie 1 5 1 2 "SI,tpt Im pă1· în
Bucureşt"i" 12. I nscripţia tombală a vea să transmită posteri­
tăţi i că "fiind htptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în
Cetatea Bucureşti" 13. Victorios, Neagoe Basarab, preferă în
cei nouă ani de domnie, să rămînă ma.i muh Ja Tîrgovişte,
pe cînd urmaşul sătu Radu de la Afumaţi găzduieşte in
oraşul lde pe DJmboIViţa, în apropierea căruia îşi avea moşiile.
De trCli ori este amintit numele de Bucureşti în şirul celor 1 9
bătălii purtate de voievod împotriva turcilor pînă la ulc�derea
sa şi a fiului său, Vlad, la Rîmnic14. D upă efemera domnie
a lui Moise Vodă urmează Vlad, dispărut în apele Dîmbo­
viţei, l a Popeşti În 1 5 32, şi apoi Vlad Vintilă şi Radu Paisie,
ambii cu reşedinţa aproape permanentă la Bucureşti.
Aceste dese schimbăni d e domnie, agnavate de bătălii şi
iavazii străine ca şi de marea foamete din 1 5 3 8 - 1 540, au
stin jen i t procesul firesc de ,dezvoltare a oraşului şi implicit
a Curţii domneşti 1s.
Mari modificări nu sînt de semnalat la reşedinţa voievo­
dală. Numai peretele de nord al vCjohi i cetăţi este dubl<lJt cu
un zid făcut din cărămidă şi bolovani de piatră. Fundaţia
acestui zi,d se află cu cca. 20 cm mai sus decît restul zidului
at ragea a t e n ţ i a asu p r a posibilităţii descope r i rii unui a t a r e monument şi a
vech i mi i oraşulu� anterioara legendaru1ui Negru Vodă , lstoria Bumreştilor,
Bucureşti, 1 967. p. 4 2 - 4 4'.
9 Panait 1. Pa na i t , Cetatea Bucureştilor 111 secolele XlV- XV, În
"Rev,ista Muzeelor", VI ( 1 969), 4, p. 3 1 0-3 1 8 .
10 Ibidem, p. 3 1 7.
1 1 DoCltmellle privind istoria României, Veacurile X/lI, XlV , i XV,
B. Ta ra Romanească, p. 1 6 7. Actul est e emis l a 18 i a n u a rie 1 4 80.
t2 Radu Popescu, Istoriile domnilor Tării Rom,1ne,lti, În Cronicari
/1ZlMueni, ed. M. Gregorian, BlLcureşti, 1 96 1 , I , p. 260; Aurel Gheorghi u ,
Măl1iistirea Viforlta, Î n "Monumente şi Muzee", Bu ure ş t i , 1 9 5 8 , r, p. 249.
c
1 3 AI'. Stcfan Ştefanescu, Tara R o ma "e ască de la B asarab l ,,1nte-
meietoml" plnă la Mihai Viteazul, Bucureşt i, 1970, p. 86, n. 1 10.
1 4 Radu Pope cu, op, ciL , În Cro/"Iicari munt:eni, 1, p . 279.
15 Este de menţionat fap tu l că cea de-a doua jumatate a sec. al XVI-lea
a fost hotărîtOare în dezvo l tarea economică a oraşului Îndeosebi a meşte­
şugurilor, vezi Ştefan Olteanu, Locul şi rolul oraşului Bucureşti În con­
uxwl produ cţiei meşteşug,ireşti din Tara Românească În evul mediu, În
" Bucureşti " , V l l l ( 1 97 1 ) , p. 1 13 ş. u .
cetăţii l u i Vlad Tepeş. N i velului de amenaj are a acestei du­
bl ă ri fi corespunde o l entilă mare de moloz care ,M estă execu­
tarea l ucrări i după un even iment ce a afectat construcţi a .
oul zici a fost exeCUitat din cărămidă (28 X 1 4 X 4 ; 29 X
X 1 4 X 4 , 5 cm) şi bolovani de p iatră, spre partea superioară
mărimea ace tor,a fi i n d sporită. In zona p arad�sului pe care
îl va 'ctitori , după 1 660, G rigore Ghi,ca 16, s-au mai păstrat
în peretele de nord al cetăţi i , l ăcaşuri le birnelor de lemn
care eparau sub solul de camerel e parteru l u i 1nălţat. Aceste
goluri d istanţate la 0,40-0,43 m ind ică în rîndul de sus
btrne de 20 X 22 W1, adlî nci de 5 1 om , iar în ,ş irul ,d e jos
de 3 1 X 3 1 cm; 2 4 X 35 cm ; 36 x 36 c m , adînci, în general,
de 65 011 . Prezenţa acestor I ăcaşe iJa - 1 , 1 6 m faţă ,de săgeata
bolţilor ubsoluriJor actuale dovedeşte că pînă către m i jlocul sec.
al X V I-lea partea inferioară a cetăţi i era tăvănită cu bhne
masive de lemn. În ornce caz, studiat cu minuţiozitate, zidul
atribui L primei j llimătăţi a sec. al X VI-lea denotă seruoase
carenţe in cunoştinţele meşterilor ce. I -au ame.najat, nu p re­
zintă nici o preocupare pemru estetica f'<liţ�del, I ar mortar�ll
ump,l e cu zghcenie rosturile . De aceea zl,dul apare puţin
r ezistent şi inestetic (fig. 4).
DGlică moneda magth iară emisă în 1 5 27 şi găsită pe l atura
de est a cetăţii într- un strat de pămînt gal ben purtM, se
aHa în primii .ei a n i Ide circul �ţie ar însemna I�ă all�1enajare �
peretel lu nord\IC a avut loc I n timpul sau Imedl a't dupa
domnia l u i Radu de la Afumaţi. Reamintindu-ne . evenimen-;
tele acelor ani e�te posibj l IC� 1n til:;Pl.ul vreuneia dlD . 'cd� tr�1
bătălii din Cetatea Bucureştl lor17 sa fi avut de suferIt Ş I edl­
fli ciul ,domnesc .
U n,a din marile etape de prefaceri se înregistrează către
mij locul sec . al X V I �lea. Li teratu,ra c!e speciali t��e 3itrib'u ie
l u i Mincea Ciobanul, în cele t rei agl tate Id oml1ll I ale sale,
însemnate construcţii la Curtea domnească. G. 1. Ionnescu­
Gion în ma i va sa monografie SUSţine că în anul 1 5 46
Mircea Vodă Ciobanul a refăcut biserica şi palatu l , amena­
jtndll-şi o Icurte mare şi îl1Jcăpătoare1 8. Fădnd o draSl i\că re­
cenzie 1 sLoriei B�tot1'eştilor apărută în 1 8 99, Ion Bogdan
aj ungea la concl uzia că strămuta.rea tatornică,� tot�lşi I� ede­
finiri- vă a resed inţei la Bucureşti, se ,datoreaza 1 1\1 Mi rcea
Ciobanul, subliniiD'd prin aceasta i m �o rtanţa voievod.ul u i pen t r�
oraşul de pe Di'mboviţa19. Pentru N icolae Iorga, MIrcea Voda
Ciob anul este ctitorul primei biserici domneşti din B ucllreşti20 .
Înt r-un v,aloros studiu con saJcrat planului de paflcelare a
Curţii Vechi, 1 . Ionaşcu consemnează că "fonda � ontZ Ct-trr ii
domneşti şi al bisericii din c�tprins�tl a c:es �ei , ��trţz, se . adn1zte
a fi Mircea Vodă Ciobant-tl, soţt-tl aprzgez fzzce a htz. Rar�ş,
faimoasa doamnă Chiajna" 2 1 . Săpă'w ril e arheologl �e 1�1I1
1 95 3 - 1 954 icare au precizat exi stenţa unor construcţI I l I1al­
ţate din piatră şi ,cărămidă22, au reprezentat . un nou PUl1lct
de porn,ire -în a .se recunmrşte drept'lll ,de � 'c.� Jtor 1';, Cu!'tea
Veche ,a domnului ce a ocupat scaunul Tam ROl��a � eş'tl . Ia
mi jlocul sec. al XVI-l ea. StudiUle elabor� te in a�ll lm: dlat
următori p ublicării rezultatelor ariheolog1ce menţ!Oneaz a ca
fapt cert r�dicarea unei noi clădiri l a Curtea Ido.mnească la
jumăuatea selC. al XVI-Iea23. I n !sto :za B�tCureştzlo �, S: . . q.
.
G iurescu arată că "este foarte jJ1'obabzl ca domnul sa fz ndz­
cat un nOt-t palat domnesc sa�t măcar să-I fi refJara' � pe cel
existent" 24. Descriind evenimentele elin 28 februane 1 5 54
C . C. Giurescu respinge atribuirea însemnărilor. l ui ? i�rr�
LescaJopier construCţiilo � Ide l a . S:: � rtea ,ve?h.e ŞI .ubl l.ruJ aza
că deşi a aJvut de sufen t datonta JafulUI Şl \I1cendlulul tru­
pelor otomane Curtea " n-a fost însă înlowită printr-o con­
strucţie de lemn, cum afirmă unii cercetători ci printr-una
16 C ronica l u i Radu Greceanu, În C1"Onicari Mlmtel1i, ed, M, Grego-
r i an, B uc r eşti , 1 96 1 , I I , p. 32,
u ,
1 7 Petrc DemeDru Popescu, Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Ro-
maneşti, Bucureşti, 1 969, Anexa 3.
1 8 G. L Ionnescu-G ion, {storia BIICitreştilor. 1 899, p.
19 Io n Bogdan, Ist oria BltC1/.reştilor ele G. r. lonnesclt-GiOn, Jn "Con-
vorbiri Literare " , X X XIV, nf. 3, p. 24 1 :-242.
20 N icol,ae
.
Iorga, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1 939, p, 33, 36.
2 1 1 . Ionaşcu, op. cit" �
în . "RIR " , voI. . X I I I/1 ? 1 43, p . 5 5 ,
22 L Lăzărescu-Io nescu, D m u V, R sct l , op. cit., 1I1 "Bucmeştl , 1 95 4 ,
t 30
p. 206, In raportul publicat Î n "Matcriale şi cercet, � i arheolo � , , ':01 . V,
p. 6 4 5 se menţionează că Mircea Gobaoul "a clăellt CltrUa ŞI bzsertca pe
minele unei citadele mai vechi" ,
23 Radu Manolescu, Aspecte din istoria Ilegoţldui bUC1/.reştean m s�c.
, 32
al X VI-lea, În "Studii " , X I I ( 1 959), 5, p; 2 7; Ion Ionaş� u, Aron Petfolc,
Pompiliu Caraion, Bucureşti, Pagini de ISrOTlC, Bucureşti, 1 96 1 , p. 23;
Istoria oraşltltti BllC11reşti, Bucureşti, 1 965, p. 1 06 .
2 4 Constantin C. Giurescu, Istorna Bltwreştilor, p. 5 4 ,
tot de piatră" 25. Rezulta'tele cercetă rilor rccente confirmă
intru .totoul <l!cest p unot de vedere.
Deceni il e m i j locului de veac XVI ale istoriei Tării Ro­
mâneşti sînt ,dominate de repeuate ,d omn ii ale lui Mi rcea al
I I-lea fiul l u i Radul cel Mare şi urmaş al l ui Radu Paisie,
,cel care in pri'm ele luni ale anului 1 545 lua drumul exi l ului
in Egipt, lăsînd scaunul d i n Bucureşti vitregului său frate26.
Cronicile, fă ră n�ci o eXicep ţie, îi consemnează repetatele ră­
fuieli cu boierii , soldate cu masacre de mari proporţ ii, sau
l uptele purtate a dt spre hotarele de munte ale ţării cît şi
în apropierea Bucureşti lor . Sosi ,t fn oraşul de p e Dîmboviţa
la 1 7 m artie 1 5 45 Mircea Ciobanul îşi menţine domnia pînă
la 1 6 noiembrie 1 5 5 2 , revine În mai 1 5 5 3 , Idar nu poate ră­
mîne decît pînă La 28 februarie anul următor. După cei patru
arllÎ de şedere în tron a lu i PăJtraşcu cel Bun, Mi rcea revi n e
î n ianuarie 1 5 5 8 dar Î ş i Încheie via�a, i n Transilvania, în
septembrie 1 5 5 927 fiind inmormintat in biserica Curţ i i dom­
neşti ,di n Bucureşti28. Urmaş al unui părinte ce a l ăsat poste­
rităţii un monument de proporţ i i l'e celui de la Deal u şi al
unui socru ce a tm podobit CÎoteva l ocalităţi moldorvene cu lă­
caşuri de p rofundă semni fioaţie, Mircea iobanll'l s-a stră­
duit, În răgazurile scurte de linişte de care s-a bucUflat, să
inalţe edificii laJice şi rel igioa e în mai muLte l Oicalităţi din
ţară, Din neferi'ci re, aşa cum semnala şi lin a rticol apărut
n u de I11U l t29, opena de ,c titor a la cestui domn, umbrită de
evenimentele poli ti ce contemporane, n u a fost suficient oglin­
dătă n �ci în c ronicile medi evale şi nici în smdiiJe istorice .
Ştiri disparate amintesc despre cti,toria sa de la RimnÎ;cu
Vîl cea30, despre cea de la împ ulung, înălţată în 1 5 47 3 1 şi
răma ă ,fără dan i i , iar fres'Ca de la S nagov îl aşază în r.îndul
ziditorilor de seamă ai acesLlli Iă'caş. Opera cea mai repre­
zentati evă a luu Mi llcea Cioban ul rămîne Însă ansamblul dom­
nesc di n Bucureşti.
Referitor l a acea tă l ucrare Cronica Tătti RomâneşLi
menţionează lapidar că voievodul "at-t făCVtt biserica cea
domnească din B�tcvtteşti" 32 . Inscripţia p usă de Ştefan Can­
tacuzino în splendidul portic al Iăc 3J ului cu hran� ul Buna
Vestire afinmă că biserÎica este făcuta de " băt1"îmtl Mircea
Vodă şi în �trmă de fit-tl săt-t Pătraşct-t Vodă w fraţii săi
Radt-t şi Mircea cel Tînă1-, care a înfntmlotseţat-o şi z�tgră­
vit-o" 33. în tabloul votÎlv se menţin şi astăzi, pe latura nor­
d ică a peretului, ch ipurile l ui M i rcea i al Ch i a j nei, i ar pe
cea sudică ,aJcelea ale lui ş.tefan Cantacuzino şi Păunei
Doamna. Paternitatea sa a�upra acestui ffllmos lăcaş este
astfel indiscutabilă.
C i t p riveşte palaJtul domnesc faptele sint mai puţin ,con­
tumte. Este drept că în poflida <l!mbclor cercetăr i, a indepăr­
A
tării unei ,cantităţi i mense Ide moloz, n u -ia ,descoperit n ici o
inscripţie p rivitoare l a evoluţia edifici uhm voievodal.
De 'l,ceea, consideraţiile privi toare la atribuirea rol ului
de ,crutor al palatului voievodal lui Mircea Ciohanu l şi urma­
şilor săi imediaţi se bazează pe ştirile prievitoare la rămine­
rea sa aproape pefimanentă la Bucureşti , pe studiul tipologic
M vestigiilor şi p e i n vennarul ,a rheologic surprins în situaţi i
stratigrafice ,cer'te.
Este drept că M ircea Ciobanul avea ă inaugureze , acele
domnii legate aproape in exd usivitate de Bucureşti . D i n
25 Ibidem, p. 5 7.
26 Radu Popescu. op, cit . , p, 290,
2 7 Ion Ionaşcu, Elemente d e cronologie, Î n DoCltmcnte privi/nl istoria
Romaniei. Introducere, Bu.cureşti, 1 956, r, p. 4 8 8 ,
28 Radu Popescu, op. cit., I, p , ..2 9 4 , Gheorghe Şincai, Hrol1ica Ro­
mâ/l i/or, Bucureşti, 1 969, I T I , p, 275. Se atriblţie cavoul mare din d re apta
intrării În pronaosul bisericii ca loc de Înhumau:e a lui Mircca Giobanul.
Din nefericire altÎt ace ta cît şi celol alte două din apropiere au fost găsite
profanate, Crisnian Moisescu, Biserica Curtea Veche, Bucureşti, 1 967, p, 26.
Cu ooazia restaurării, Încheiate În 1935, sub condulcerea pmf. arh. Horia
Teodoru, au fost marcate, În paviment, locurile acestor cavouni' ce au
�7, ,
adăpostit pe cei doi ctitori ai Curţ i i : Pătr.aşcu cel Bun şi Mi rcea Giobanul
şi p robabil lin .a .Jt membru al familiei voievodale,
29 Ştcfan Andrcesctl, Mircea Cio banltl - Ull tiran?, În " Magazin
:"
I stOr,ic", V ( 1 9 7 1 ), 9, p. 5 1 -57.
Ibidem, p , 5 7,
ice " j
V rg i l i u Drăghiceanu, Despre mînăstirea Cîmplilung, în "BOR",
3t
LXXXII ( 1 964), 3-4 , p. 304.
Istoria Ţării Româneşti 1290-1690, ed. C. Grecescu şi Dan Simo­
ncscu, Bucureşti, 1 960. p. 50.
33 Alexandru Elian, Constantin Bălan, Haralamb;ie Chircă, OJ.impia
Diaconescu, Inscripţiile medievale ale Romaniei. Oraşul Bucltreşti, Bucu­
rcşt i, 1 965, I, p. 2 4 5 .
www.patrimoniu.ro
I'ig. 1 . N ava a 3-a d i n s lI bs o l u r il e Palatului voievodal.
tota l u l de 1 1 6 documente u n lerne d te se cunosc ca fi i nd
<.:mise de cancclaria sa cca 70 sînt date d i n Bucureşt i 34 pri­
mul d i n tre acestea p urtînd d a-ta d e 25 martie 1 54 5 35. Rămîne
aşadar permanent în Jice. t o raş f i i n d menţionat în cîteva
·
i zvoare ca i niţi ator al unor î n t ă r i tu r i a l e vetrei urbane ş i
C u r ţ i i domneşlli Sau ca del i m itato r al lIn o r hotare ale ocolu­
l u i orăşen i l o r36. Cronicarul sas H i e ron i m Ostermayer consem­
nează faptul că d i n p ri c i n a ndnţelegerilor Cll boieri i , şi te­
mÎnd u-se ca n u Icumva să fie ,atacat p r i n surprin dere de cei
pribegliţ i în Tran s i l va n i a, domni to rul a poruncit, încă d i n
1 5 4 5 , s ă se încon j oare oraşul cu trunchiuri mari , d e stejar37.
u este eX!cl u s ca aceeaşi forti fica re să se fi p racticat, încă
de l a început de domnie, şi î n j uru l Curţ i i domneşt i . î n
cursul ,an ul ui 1 97 1 , cu ocazia u n o r l-Ulcrări e d i l itare în stra,da
Gabroven i s-a p utut urmări, pe ,cca. 20 m un ŞlÎr de stîlpi
,de stejar �nfi pţi [n pă'm �t unul Wîngă a l rul. D i a­
metru l a'cestor trull c h i u r i oscil ează între 20 şi 3 5 cm fiecare
a vînd unul d i n capete ascuţite. Corespunzînd şi al tor i n for­
maţi i arheologice p r i v i toare l a l imita nord i că a peri metrul u i
domne c,38 aJceşti sti l p i n u p uteau aparţ i ne decît pal i sadei !Ce
prote j a Curtea. D i n acest p lill C t de vedere este Ide menţio n a,t
rel atarea j ur istului fr,ancez P ierre Lescal opier, ,c are sosit în
Bucu reşui l a 1 5 7 4 , găseşte ora, ul întă r i t cu trunch i u ri mari
34 Dan Berindei, Oraşu l Bltwreşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româ­
T)e,�ti,Bucmcşti, 1 963, p. 3 2 .
35 Dowmente privin d istoria Romaniei, B. Tara Romaneascll,
xv 1, 2, p. 320.
36 Este cunoscut documentul em i s la 1 6 septembrie 1 6 3 6 de Matei
Basarab În care se amillLesc pietrele de hotar "ce alt fost pltse de răpo­
satul Mircea Voievod despre Văcăreşti " ; Florian Georgescu, Paul 1. Cer­
novodeanu, Ioana Crist ache-Panait, Do Cltm en te privind istoria oraşltllti
13,lwreşti, Bucureşti, 1 960, p. 25.
3 7 Călă t ori străini despre ţările romane , Bucureşti, 1 970, lI, p . 4 26,
nora 67.
36 Panait 1. Pa n ai t , EvolUţia perim�trltllti Curţ ii Vechi în lumina
descoperirilor arh eolo?,ice (sec. XV I- X VI I T), În "Bucureşt i " , VIn ( 1 97 1 ),
p. 8 5 .
www.patrimoniu.ro
fig. 2. DClaJiu de zid din sec. al XVI-lea.
de copaci î n f i p ţ i în pămînt, ll l1 u l rezemîndu- e de a l tu l ş i
legate împreună cu g r i n z i in curmeziş39. Ca atlare descoperi­
rea Id i n strada Gabroveni p recizează in mod Iconcludent l im i , ta
I10rdÎJcă a Curţi i în sec. al X VI-lea. Cit prirveşte latura de
Ci 't ea n u 'P utea 'll xma deaît ,t raseul. ind icat de zid ull datorat
( u i Constanuin D rî l1icoveanu, care porn i nd Ide l a Poarta de
Jos, p rezen tă ş i e a J a ,cca 12 m est ,d e i n trarea l a Hanul
M a n uc, se f n d repta spre Turnul Bărăţiei4o. Ci,t priveşte ex­
trema vest�că ea s-a păstrat cu constanţă l a cca. 8 m de
actua l ul traseu a l str. Şelari. I n forma ţii p rea m u l te despre
felu l 'cum era folos i t a'cest 't eren în sec. al X VI-lea n u sint.
N uJcleul tuturor construcţ ii l o r î l for m a u p al atul ş i biserica.
Spre actuala str. Gabroveni, în Pasajul francez, s-au gă it,
cu a n i in urmă, rest u ri de con strucţii ce par a o n d i ca ex i s­
ten ţ a unor atel i e re de fi erărie IdatÎnd d i n sec. al XVJ-Iea4 1 .
Sint semnal ate, �n afar a marii conducte ce a l i menta ,c etatea
'Încă d i n 'a doua j umăta'te a sec. al X V-l ea42 ş i alte con ducle
ame n a j ate u n veac mai thz i u şi care captînd apele i zvoarel or
dinspre Zl ătari l e purtau pre u n rezervor amenajat în ap ro­
pier,ea b.is'eri1c i i Hun a Vestire43. D <lică reaitim 'Însemnările l ui
Franco S i vori privitoare l a un gerea l a 29 august 1 5 8 3 a
voievOid u l u i Petru Cercei , al. cărui secretar a fost, reţinem
faptul că boieri i ş i poporul erau aid unaţi ,l a acea fe l i vita r e
" î n piaţa dinaintea palatl-thti" 44. Admiţînd ,că faţada p ri n ci-
39 Paul 1 . Cernovodeanu, Căliitoria lui Pierre L escalop ier In Ţara Ro­
veac m(/1Jească şi Transilvania la 1 5 74, În "SMIM", IV ( 1 960), p. 4 4 1 .
40 Panait 1 . Panait, op. cÎl" . , Î n "Bucureşni ", VIII, p . 86.
4 1 Dinu V. R o se n i , Curtea Veche, în l3It Cit reştii de odinioară, Bucu­
reşti, 1 959, p. 1 5 1 .
42 Panait 1. Panait, L'al!imelilatiOIl CII cau de la Coltr prillciere de
Bllcarest, în "XXII-e Co n g res 1I1lcmational d ' h i s ro i re de la medicine",
l3ucarest-COnslanl za, 1 970, p. 449.
43 Una din aceste conducLe găsiLă În Pasajul Francez Sllprapunea o
groapa În care s-a găsit o monedă a r eg e lu i polon Alexandrn lagel lo
( 1 50 1 - 1 506). D. V. Rosetti, 0/1. cit., în BuCitreştii de odinioară ,
p. 1 58-1 59.
4 4 tdători st răil li despre ţnrile române, Buwreşr j, 1 97 1 , NI. p . 9.

.. r .lI . - \ "
D � " " \\\
\ 'iI .
o�olEi\
�
.
5!:".
�.' , �-- - ----- -------- - -�
:: �,,�
.
.<
�,
������
- - --
- --
Fig. 3 . P l an ul construqiilor din sec . al XVI· lea de la Palatul voievodal.
pală a edificiului domnesc ,a fost ind din atcea v reme spre
sud trebuie să p lasăm acest teren liber spre aJctuala str. 30
Decembrie, acolo wlId e, mai drziu se vor amenaja grădinile
terasate ale palatului. Dar in afara turnuri l o r ce păzeau ,cele
două principal e porţi, pe una din ele, de l emn p robabi l ,
fiind ţintui te, i n 1 574, capetele J u i Vinti1ă Vodă şi Ion Vodă
cel Viteaz45, in perimetrul domnesc trebuie să fi existat clă­
diri pentru ostaşi i din gardă, pentru slujitori, pentru depozi­
tarea alimeJ1Jtelor, g ra jduri şi taltele. I acob Paleologul sosit
in iulie 1 5 73 -la B ucureşti . n u lasă nitci o descriere a Curţii
domneşti, dar notează Ică primea de la voievod "dimineaţa şi
seara, găini, arme, lumînări, pîine, vin, ovăz, fîn, paie" şi
al,t e daruri.46 Oricît d e spaţioase erau subsolurile pal atul ui
ele nu putea:u ClJdăpos'ti cantităţile destul de mari de ali mente
netcesare unei CUrţi. Din nefericire, fiind amenajate p robabil
din paian tă, multe din acele case d in ansamblul domnesc s-au
mi stuit fără urme. Este de menţionalt faptul că pe latu ra de
est a cetăţii au fo)t găsite bucăţi mari de chirpic, datate cu
monede şi cerami,că în a doua j umătate a sec. al XVI-lea,
care puteau pro�eni de la încăperi aflate în vecinătatea p ala­
tul ui. Astfel de construcţii trebuie să fi fost şi spre Băraţie47
şi, aşa tcum se amintea mai sus, şi pe l a tura de nord a Curţii.
Moştel1lind o Curte greu încercattă de evenimentele ante­
rioare Mi rcea Ciohanul s-a văzut nevoit să ia măsuri rClJdicale.
El este acela care abandonează Id efinitÎlv p lanul cetăţii lui
Vlad Ţepeş prin desfiinţarea, în primul rînd, a curţii inte­
rioare. în felul acesta întreagJa suprafaţă a vecthăi cetăţi ca­
pătă o compartimentare nouă. Prin ,coborirea nivelului fostei
curţi l a cota subsoluri lor anterioare s-a obţinu t o p ilVniţă
dreptunghiul ară cu suprafaţa de 650 mp împărţită în patru
45 Comen tariu pe m ar �i n e a Însemnarii sol u l u i polon Martin Stry·
kowski, trecator prin BucureŞti În 1 5 74, la Di n u C. Gi urescu, În lan
Vodă cel Viteaz, B u cu reşti , 1 966, p. 1 72, nota 8 5 .
4 6 Călători străini despre ţările române, B ucu re şt i , 1 970, I I , p . 4 1 3.
47 Cu ocazia amenajării Pasaj u!t�i Lipscani din Bd. 1 8 4'8 au fost
gasite bîrne gro'ase de lemn carbonizat, c ahle , vase şi monede d i n sec. al
XVI·lea care puteau pro'\'cni de la conS<tfllCţii do m neşri aflate În apropiere.
www.patrimoniu.ro
Z ID .. � C II'VI
-----
i n D ·�II!C l<vl -F2
-- - _ . _ - - -
-
-
nave, orienta' e est-vest48. LUicrarea s-a înscris in contund
iniţiClJl al cetăţii făcîndu-se pentru aceas'ta dublarea unor
ZJiduri cu pereţi groşi de 42 cm. Astfel, intreaga latură de
nord, cea sudică49 şi jumătatea de sud a peretelui estic au
primit adausurile 'cerute Ide noul p l,an al edificiul ui . N avele
sint aJcoperite cu bolţi semicilinldrice spri jinâte pe arce du­
blouri, late de 8 0 011 care se de�carcă pe stîlpi cruciformi50.
Exceptînd zidul despărţi tor dintre naivele 2-3 51, celela1te
două ziduri separatoare sînt indicate prlin dte cinci stîlpi, la
care se adaugă 'Olilţi doi semistîl pi adosaţi pereţilor de est şi
de vest ai cetăţi i . Fundaţiile acestor stîlpi d istri buite la dis­
tanţele Ide 2 111 şi 2 5 m sau 3,5 111 sînt turnate pe zid unile
,
de piatră ,a le 'cetăţii . rDeoar,ece zona Ifosrei cur'ţi interioare nu
beneficia de un a'uare p ostament, constructorii Idin s�c. al
XVI-lea nu s-au mulţum i t cu stilpi simpl i , ei au aeat doi
pereţi continui ce legau pi,lele 3-4 şi 5-6. în felul acesta
întregul edificiu domnesc pri mea o mai puternică consol i dare.
Navele lClJte de 4,65-4,80 m sînt deschise pe toată lungimea
l o r, aacesul făcîndu-se pe sub arcele 'ce leagă stîlpii cruci­
formi pe di recţia est-vest. Bolţile navelor sînt înalte de
cca 5 m indicînd un parter aflat cu aproape 3 '111 mai sus
decit nivelul Ide te ă1care de pe partea nor-dică a palatu l u i .
Marterialul d e construcţie fol osit a fost cărămida, bolo­
van i i de rîu, blocuri de pi atră faţetate, claIe de y iatră şi mor­
tar. Elementul predominant îl formează Icăramida lucrată
într-un mod rud�l11entar, cu mudhiile linsuficient fini sate. Ar-
48 Date fii nd condiţii lc de cercet are în 1 953 nu s·all put Ut preciza
decît doua d i n navele subsol lLri lor palatului, cea de ,a tre i a f iin d num a i
p res u pl l sa . 1. Laza,rcscu·lonescu, D. V. Roset ti, op. cit., "Bucureşt i " ,
1 954, p . 2 1 1 .
49 Est e greu de precizat dacă Întregul perete sudjc a fost pl acat deoa.
rece p a rtea est ica a fost g r av a fecr ata in sec . al X I X·lea p r i n amenajarea
unor pivniţc. Zi dul facut În sec. al X V I · l e a p rezint a aici o fosta p i v n i ţă ,
ceea ce ar pleda pentru opri rea acestllua în drep t u l dublou l ui u·,espectiv.
50 Grigore I onesc u, Istoria arhitecturii În România, Buc u reşti , 1 963,
1 , p. 4 1 5-4 1 6.
5 1 Numaratoarea navelor -a făcut de la nord spre sud În or d inea
cercetariloL
' , ' ' .' . .....
:. . '
.: : , . . "
" '. '

2 .08 _______ L

5 6

7 8

Fig. 4. Peretele de nord al Palatului voievodal. Fig. 5 . Dublou din sec. al X V I - l ea completat cu un alt dublou din sec. al X V I I- l i:a .� 7 Fig. 6. Fereastră pe
latura de nord . Fig. 7. Pi lon c u arcc de descărcare de la c a sele domneşti. Fig. 8. Detaliu de zid d i n sec. al X V I-l e a . Perete l e de eSt.

www.patrimoniu.ro

Fig. 9. Ziduri din subsolurile caselor dOl11neşti , sec. al XVI- lea.
d��ea �ste făcută la roş�1 cărămiziu, iar pasna conţine un
n!slp fll1 .52 în ceea ,ce pflveşte materialul l i tic el se prezi ntă
fIe sub forma unor bolovani de rîu, flie 'ca blocuri de tu f
calcaros53, sau ca dale Ide gresie groase de 8 - 1 0 cm. Morta­
rul este .gălbui la virlJd p ietriş în compoziţie şi rare cuiburi ,de
var nestins.
Ceea Ice constituie p al1t�cularitalea acestei faze Ide con­
stf'U'C'ţ<ie este aJSamrblaJrea aces,oui marterial i-n tr-un uot uJ1 itar
ş � este.tic. PO�'I� n� je l a sOiclul fundaţie} în sus apar două
nndufl de caramIda suprapuse de un rJn d de bolovani de
piatră, si tuaţie ·c are se repetă de trei ori, creîndu-se astfel o
bandă din patru şiruri ,de piatră separ<lite cu rînlduni Ide cără­
m,i dă. La + 1 ,25 ]TI ·se d i'sting alte nr·ei 'şirurli de rbo:oJvani , ,d e
data aceasta încasetaţi, după care urmează o fascicolă de
patru rînduri de cărămidă, suprapusă de un ultim rînd de
bl oOllTi de piatră f.a�et<lit.e , �II1,caJsetar1Je ' ou mul1Jă regula,âtrarte.
La dublouri apar mai frecvent dalel e de piatră albă sau ce­
nuşie, pe cind în zona inferioară a peretului se I'ntîlnesc, cu
p recădere, bolovan i i de rîu . Bolta în schimb a fost executată
n umai din cărămidă. Toată această v,astă încăpere beneficia
de ferestre 'amena jate I'n pLin cintru, cu desdhidere largă spre
interior şi restrînsă, sub forma unei Hşii dreptunglhiulare, p re
afara. Inalte de 1 , 30 m şi l ate de 0 70 m aceste ferestre se
tern:,in�, ţn !? art�a s �p� ri?l<l:ră la i n �eriorul încăperii, ICU o
bolta I I1dIcata p n n caramIZI puse pe muchie. S-au dezvelit
pînă � cum �rei as'tfel de ferest�e pe jumăt,3ltea Ide vest a pe­
retel UI nor'� I'c , cea d� ,a patra fund aJs'tupata de d ulb loul a,d au­
gaJt de Gngore Ghuaa ,cu ocazia construirii paradisului Sf.
I oan Botezătorul . Din nefericire nu p utem şti dacă astfel de
f�restre se găseau şi pe peretele sudic deoarece această por­
\llune a fost grav afectată de p i vniţele construite d upă 1 800.
Ceea ce rezul tă cert este faptul că zidul de sud beneficia
spre. in �erior Ide firide înalte de 0,50 m cu pafitea superioară
real Iz�ta sub forma de boltă, obţinută din 'cărămizi p use pe
muc:hle. Un alt dnld ,de cărămizi urmează în relief arcul
bol ţii, separîndu-l de perete.
N i ci una din ,celelate laturi nu au aVut fi ride.
I ntrarea în subsoluri , în sec. aJ XVI-lea, se făcea pe par­
tea de sud, C\icolo unde s-au păstrat numai zidurile de est a le
ghl i'oi,u lui ce ,cobora untr-o 'llIşoară pantă.
C� va . f� avut la ni velul parterull1li arceas,tă construqie
este I mpOSIbIl de aflat, deoarece nimic din zidăria sec. al
X VI -lea nu s-a mai păstrat Ia ,cota respectivă.
Una Id in problemele cele mai i mportante referi toare la
aceasta ,descoperure este datarea ,construcţiei. I n această ,d if(�c­
ţie un rol important revine observaţiei strati grafice făcută
atît în interiorul subsolurilor cit şi pe latura de est a fostei
cetaţI . Sec.ţiuni�e des�his:, În toate navele au indicat o depu­
v 58 Cu ocaz i a sapaturilor s-au gasit monede ot Ol11 ane de l a Începutul
nere stratlgraflCa u l1ltara. Astfel deasupra celui de-al doilea
strat de mortar ce aparţlne refacerii cetăţii din a doua jumă-
52 Dimens i u n i l e căramizilor folosi t e l a aceasta l ucrare sÎnL de: 26
(27) X 1 3 ,5 ( 1 4 ) X 4 (4,5) CI11 . Rostul arc 2-3 cm. T'undaţia z i du l u,i exe­
cmat În sec. X V I est e d e 0,55 m fi i n d facuta din bolovar"Li de piatra şi
bucaţi de caramidă p r i ns e cu mort,ar abundenr.
'
53 Cele mai multe blocuri au d i mensiun i le de 20,5 X 1 3 , 5 ; 28,5 X
1 5 ,5 cm.
www.patrimoniu.ro
tate } ec. a l XV _l ea54 s-a depu un păm î n t verzui cu b ucăţi
.
de ca rbur. e Ş I fragmente de vase din lut cu buza înaltă or­
na'tă 'cu şănţuir,i la eXllerior, ceramică datată atit h R:adu
Vodă55 CÎt şi la Srrăuleşti56 la sfîrşitul secol ul ui al V-lea
şi începutul ecolullui al V I-lea. Pes<te aJcest strat s-a aşter­
n u t un păm î n t cenuşiu caStaniu, gros rele 5-8 CI11 . In afar,a
unor f! agmell te ge oale 'c u pereţii .s�bţi ri, cu buza aproape
? reapta, neorn ata, . cu şanţ UIN sulb ţul , :în l1'av� 3 -a găsi,t,
v
111 �'c est trat, un I nel de bronz, cu scaunul faCÎnd corp cu
verag;a. Deşi puternic oxidat inelul p rezin tă, la veriga circu­
lară în secţiune, o :evi dentă proeminenţă . în cîmpul sigilar au
fost. real izate,. prin 1mpunsături, l i n i i În volută . Tipul acesta
de mei a mal fost întilni t în vatra satului Mări căneşti57 şi se
PJ ate data în se-c. al V I - lea. Pent ru ,a se obţine niveluJ de
cakare s-a adu.s UJ: str� t d e nisip ,care corespunde olului
creat de fundaţ I a zl,dullll a,dosat sub olurilor cetăţi i .
Ca a �a re i nventarul a rheologic indică d rept perioadă de
construcţi e sec. al VI�lea. Dar acest lucru n u este suGcient.
De aceea ? bse.: vaţiil� făcute pe l a tu ra de vest a cetăţii, În­
tr-un spaţlll ramas l i ber în sec. al X V I-lea, sîn t extrem de
pr�ţioa se. Secţiunile deschi e în acest sector, numit <x , au sur­
pl11ns, l a cca � �11 de �atura e tică a cetăţii , un zid orientat
NNE-SSV fara a fi astfel paralel ICU ace la d a torat lui
Vlad Ţepeş, făcut tot din cărămidă şi piatră . Extin derea cer­
cetărilo! as� p ra ,5 Iătdirii � e îng�oba acest vestigiu şi Î\1Idepăr­
tarea Z i d UrIlor facu te atlt d up a scoaterea l a mezat a Curţ ii
Veiohi dt ş i după marele incenldriu ,din 23 martie 1 8 4 7 58 a
permis stab i l irea contururilor unei ca�e, adăugată edifici {lor
dom � eşti în sec. a l X VI-lea. ConstrUCţia avea un p l an drept­
unghlUlar cu l u n gimea interioară ele 2 5 m şi Jăţtimea de
6,20 I� . . As�fel ea. ocupă u n sp � ţiu corespunzător navelor
. a t re I a trlavee a subsolurilor pa­
1 -2 JI l umat,3l te dm cea de
latul �l �l d epaş�a cu cca 1 0 m rcolţ�1 1 �E al cetăţii . Un şir
v
de sulpi partraţl, 'c u latura de 1 111 lluparţea întreaga supra­
v
faţa În ,d ouă nave elSlal e. Pasul acestor p i l oni este constant ,
măsudnd 3 m. Cel mai bine s-a ,conservat pi lonul 3 în care
se. descarcă două arce care se ţes cu pereţi i de est şi de vest
( fIg. 7) . Pe faţa lui sudică este amenajată o firidă cu par­
tea superi oară Închisă prin două cărămizi ce formează un
'llll'lSlhi <l'S'c uţJÎ t , Isituaţie ·s imi lară ou ,cea Ide [la Palatul domnesc
al l u i Alexandru I I M i l'cea de I a Radu Vodă59. Extrema
nordică a clădirii nu ,va Imati putea fi recuperată 1ntrurdt ea
intră sub fru ndaţi ile b locului Mociorniţa. De asemenea latura
sudică este Idistrusă cu ocazi a amenajării unei pri vniţe Idin
sec . al X IX-lea. Astfel Idin fostul edi ficiu voievodal nu a
mai rămas decit zidul vestic, al de est, mult afecta'!: şi el , şi
patru din cei şapte piloni ai p ivniţei . Planul c lădirii este ase­
mănărtor 'cu aJcela al palatului f�cut de A l exandru I I Mircea
I a' lS:f. Troiţă6o, ou cCiI .a l 'ca,selor din a'propierea IIUănă· tirii
Iez� u:J. ,d in 'se:c. al XVI-Iea61 ş. a . Şi La această comtruc�i.e
tClhmca de l ucru este mult asemănătoare cu acea semnalată
în subsol urile palatului, fără a se ridica însă Ia cal i tăţile
estetice ale aceleia. Mal"erialele folosite sin t : Icărămida
(27 X 14 X 4 Icm), p iatra sub formă de bol ovani 'cu muchiile
f�ţuite şi monarul . Lipsesc Idalele de pialtră . FUrlldaţi a zidu­
ru lor es,t e de 0,40 1ll, Idestul de superficială, <ca de fapt l,a
toate ziduril e din sec. al X V-XVI-lea ale acestui complex.
arhi tectonic 62
Arlternarea dintre cărămi dă şi piatră urmează ritmul În­
tîlnit şi l a ceaaaltă ,oonstrucţie .
Geea ce 'se ,c uvine a fi menţi'oJlat este .faptul că bol o,v anii ,de
p iauă, ICei mai mulţi arv�llJd Latma ,eXlterioa.ră făJţuÎtă, au
54 Pan a i t 1. P,a nait, op. cit., În "Rcvi ta Muzeelor", VI ( 1 969), 4,
p. 3 1 6 .
55 BIiCltreşlii de odinioarZi, P I . L V U J /7.
56 Pan ait 1. Panait, Săpă!'Itrile de la Slrăllleşti-Măicăneşti. Aşezarea
felldală, În Cercetări arheologice În BIiCltrcşti, Bucureşti, 1 965 , I I , p. 2 1 7,
fig. 1 1 5/2.
57 I b idem, p. 2 1 1 , nig. 1 1 0/5.
sec. a l X I X-lea şi o mare cantitate d e vase din l ut şi sticla din pri m a
jumat a t e a acelLhiaşi seco l .
59 J. Ion aşcu, Vlad Zirra, op. cit., În BIiCltreştii de odinioară, p. 6 2 ,
.
frg 1 � .
60 1 . Tonaşcu, V l ad Zina, op. cit., în Bucureştii de odinioară, pl an ş a .
61 G h. Cantacuzino, Ullele probleme istorice privind aşeziirile medie.
vale muntene în luminCl cercetiirilor arheologice de la Cemica În " SCJV".
X I V ( 1 96.3), 2, p. 366.
�2 Zidut� l e cediţ i i l u i V l ad Ţepeş se adîncesc, faţ.ă d e nivel u l sub­
sol u rrlor, tot l a 0,40 m. Panait 1. Panait, 0/1. cit., Î n "Revista Mu ze elo r " .
V I ( 1 969), 4 , p . 3 1 6.
dimen i u n i m u l t mai mari, care ating 67,5 X 1 3 om63.
î n poflida stăr i i precare in care s-a conserViat casa dom­
neasd mai păstrează cîteva elemente ldi n Idotările ei. în pri­
mul rînd se cuvine a fi notată uşa semnalată pe latura Ide est
şi care corespunde ,axu l ui biserici i Cu rţii . Apoi cele două
ferestre, una găsiltă pe pere t e l e de vest în drepuuJ p i lon uJ. u i 5,
ceaI al tă pe pe retel e de est, în ex'trema lui n ordilCă. Prima
din ferestre începe de la 2,06 m f aţ ă de p av i ment şi este
Înaltă de 1 , 1 6 m şi l ată ,de 0,95 m pe !CÎnd l a exterior devine
o Hşie trapezoidală (0,55 X 0, 1 0 X 0, 1 5 m ) . Fără a mai beneficia
de boltă ,c a l a rf,e,re1Sltfl(;!J.e �:ubsoJ'lIlu'Î pal\.at'll'lui , şi 'alcealsta de la c<lisa
domnească sfirşeşte spre exterior în aceeaşi formă. Cea de
a doua fereastră este amenajată iI1'tr-o porţiw1e de zid ce a
suferi,t modi ficăni ul terioare. Ea are 1 ,3 1 m inălţime ş i 0,95 m '
lăţime, deschiderea spre exterior fiin d de 1 , 1 7 X 0,3 8 m . Par­
tea s u p e ri oară a ferestrei este protejată cu o dală de piatră.
înalte de cca. 3,40 m subsol urile acestei con strUlCţi i sus­
ţineau şi ele un şi r ide camere, mult înălţate faţă de n �velul
curtii bi erucli i Idi n imediata apropiere.
Concluzia care se Idegajă d i n anali2)a materialelor şi a
tehnicii Ide l u cr u la cele două obie c ti r v e oferă s u f i c i ente argu­
mente peJLtru a .le cou1Sidera cOoc1Itempor. au1e s·au într-'o succe­
siune apropiată. î ntr-adevăr, şanţul r/. 1 desdhis Între zci dul
de est 1<111 cetă ţi i şi 'cel de vest al caselor a doved i t că funda­
ţia n o u l u i ed i Gci u porneşte d in t r-'u n strat gros de !Cărbune,
pămînt inroşit, bucăţi mari de chirp.ic. în acest strat, î n afara
fragmen t elor Ide Ivase şi cahle, s-au găsirt trei d i n a rj Ide argint
emişi de FeI1dinand I ( 1 5 2 1 - 1 5 64)64. Cum toate raceste pie�e
sÎnL surpri nse f n tr-un n i ve l ce i n d ircă în mod cert un mare
incendiu, şi cum ultima moned ă p o art ă data de 1 5 5 3 t reb ui e
să adm item că această casă a fost ridtiGlItă ,după j a fu l otoman
din 2 8 februarie 1 5 54 65.
î ncep u te în p rim i i săi ,ani de dom n i e I l\lc rările Ide l a
Curtea domnea� ă nu numai c ă n u s-au sistat d upă exil area
l ui M i rcea Ciobanul în Etiopia66 c i s-au am p l i ficat . N oul
domn, Pătraşcu cel B u n , sosit în m ar t i e 1 5 54 În ţară, nu a
ocol it BlI'cureşr i i , pr im ul său document i n tern fiind dat d i n
acest or a ş l a 2 5 m a i <lJcel an . 67
AnaJizaJte tn an samblu, h risoavele l ui Înt emuse aproape
în aceeaşi măsură a'tÎt ta Tîrgovi şte cît şi la B uc u reşt i . 68 Ca
atare, reşed i nţa de pe Dîmb ov i ţa nu putea rămîne ruinată
pînă la nedorita, ele către boieri , reven i re a l u i Mi rcea Cio­
banul din i an u a ni e 1 5 5 8 .
Astfel cera d e a patra mare et apă de constfLuCţii la Curt ea
domnească din Bucureşti se conturează ca un rezult<IJt al mă­
suri lor vO.ievozilor de la m i j locul sec. al X VI-lea. Cu Icasele
domneşti Ide pe latura de est se încheie în alc est ansamblu
slsteunuJ. ele a e clădi c u cărămidă şi bolovani de p i,atră. De
fapt, fenomenul este confirmat ş i la Sf. Troiţă acolo u n d e
urmaşul l uri Mi rcea Cioban ul, A lexandru al I I-lea M i lcea va
ri d ica p aJra t u l său din cărămi dă69. Sistem u l acesta se constată
la Curtea domnească d i n Bucureşti numai în sec. a l X V I - l ea
deşi fn 11 umeroase a l te părţi e l , se îndlneşte din sec. al
X I V-l ea7o sau chiar ma i de t i m p u ri u7 1 . ·· 1 e ste în u l ti m ă
instanţă o rel uare vremel n �că a unUii vechi procedeu roman
transmi În zona bal can ică prin civi lizaţia bizantină şi a p l ica t
l a numeroase monu men te72 . Cu b iserilca Buna Vestire, l a reşe­
dinţa bucureşteană se ap l i că 'I11etolda pereţilor constmiţi d i n
cărămidă cu paramen t u l faţadel o r ,compus d i n Hşii orizontale
de cărămizi aparem al ternate u zone î n g u ste , tencui te, sis­
tem de decoraţie extrem de răspÎndirt de acuiI1l fna i n te73.
63 Dimens i u n i l e bolovanilor de p i atră, �n ge ne r al gran i t , o ,ilează fnl re
23 X 1 7,5 CI11 ., i 67,5 X 1 3 cm.
64 Idcnti ficarea ace ·tor moncde o dat 1'ăI11 n U l11 i smatei Matia
goru\ă că.,.eia fi m u l ţumim. Piesele sfnt Lnvennariate la SeCţia feudală a
Muzeului de iSl orie a m u n icip i u l u i Bucurc5Li cu nr. i n v. .F. 1 30 8 4 , 1 3085,
1 3086 ş i sfnt c mise fn 1 5 29, 1 54 6 , 1 5 5 3 .
65 . . Giurc c u , Istoria BttCltreştilor, p. 5 7 .
6 6 C. C. Gi u r csc u , Iscoria românilor, Bucureşt i , 1 93 7 , voI . TI/1 ,
p. 204.
67 Docnmente privinel istoria Romaniei. B. Tara Românească. veac
XliI!] p. 2 1 .
68 Din cele 68 documente emise dc Pătraşcu cel B u n 1 2 sînt date fn
llucu rc.ît i ş i 1 5 în Tf rgo vi ş t e, Dan BC:'innei, ofJ. cit., p. 3 3 .
69 1 . Ionaşcu, Vlad Zirra, o p. cit., î n B1/.wreştii el e odinioară, p . 6 2 .
70 1 . Barnca, M on/tmente ele artă creştină descoperite pe teritorittl
Republicii Pop1/.lare Romane, în "Studii Teologice", 1 960, 3-4', p. 2 2 5 .
7 1 Mişu Davidescu, MonltmC17te istorice elin Oltenia, Bu.cureşti, 1 96 4 ,
fig. 1 8 , p ri v:i t o are l a biserica etat i i everi n u l u i .
7 2 Acad. H p . M Frren, A p x�l l'e l('ry pa TI Cpe]l. JlOBeHOI1Ha B'bJIrapI'IFI ,
Sofia, 1965, p. 1 4 7, fig. 1 5 7, p. 1 4 9, fig. 1 59, p. 1 60, fig. 1 73 .
www.patrimoniu.ro
Totodată se desohi de, rCU ace as t ă eta p ă , procedeu l completării
edificiului ,central cu clăJdi ri secundare, prin <care de fapt se
extinde palatul datorat lui M i rcea Ciobanul pînă către sHr­
şitul sec. al XVI I-lea.
Formart din cele două clădiri principale, l egate între ele,
paLatul din B ucureşti era consi derat Ide Franco Sivori ca
avînd "mă rime m i j l oc i e " î n 'uim p ce a ce l a de la Tîrgo v işLe
era " mi c dar frumos" 74. A n alizată În lumina noilor descope­
riri descrierea ldin 1 5 74 a l u i P ierre Le sc alo pie r75 n u co�es­
punde edi fi c i u l ui central a.[ Curţii Idomneşti în till11p ce i n­
formaţia l ui Jacob Bon gars, p rezen t În B uoureş!i la 27 i unie
1 5 8 5 , fn care se fa'c e apfCJcierea că pal<IJtul domnesc de pe
Dîmtbov.iţa, eMe Id i n piatră, merită a tfi l uată :tn �eamă76.
Amenajat d i n p i a t ră şi 'c ărămidă palatu l 'vorievodal d i n
Bucureşti IVa avea d e înfruntat marea ocupaţie otomană d i n
augu s .t-lJ1ooi 'ernhr i e 1 5 95 'i nltlf�nld r n oei dJe-<lJI VI I -,le·a veac
ş u brez i t de i ncendiul provocat de ostaşii lui Sinan Paşa. Un
nou 'OOv,erime nt va Ifi d atrolf,at , cîteva decenii m a,i tÎ'rz i' u , meş­
terilor lu i Matei Ba arrab.
Resume
Les re c he rc h es archeologiqucs, reprises au co ms des annces 1 96 7 - 1 973
dans la zone de l'Ancicnne OUl' de J 3 u C aJeS I , ont m�s au jOlllf les
fondations dc la premiere forteresse dc Bucarest, datanl du X I V c siecle,
Ics ffiumilles du c hâ tea l l fort elcve pali' V l ad I ' Empalelir en 1 4 5 8 - 1 4 5 9,
alinsi que les vesliges du P,a lais voi'vodal . onstruite dans l a p artie
centrale de la viile l11oyenâgeusc, la Co m I rincicre avait coml11e element
central l e palais bâli pal' Mircea le Pânre ( 1 5 4 5- 1 5 5 4 ; 1 5 58 - 1 55 9) .
Les r ec h erc h e ont demoJ1llfc q u e p o m re a l ise I' CCl e d i f i c c on s'est
servi des m u rs du château fort, qu'on a doublcs dans cenai n es por­
tions de p.arois de briques et de grosscs pierres appareillees en cassertes.
D'au�re paft, on a uppnime la COl/lf interieure du château fort, obtenant
u.n sous-sol comparuimentc en quat re nefs dc 32 m de longueur et
de 4,65-4 ,80 111 d e largeur. Les berccaux sonl soutenus par des arc s ­
doubleaux faits de briques, I ienes et dalles de gre . Le mode de 1'eal i­
�at ion dcs mUrrs du palais atteste l ' influence des techni q ues byzaJlbines.
'est r o uj ours dans la seconde moitie du XVIc siecle que se s it ue
la construction d'un bâliment jouxlant le paLan s , dc plan rccrangulairc,
c ou v ra n t une superficie dc 1 50 111 2 .
es 1l10nul11ents ont elC d atc s d',apres des l110nnaies emiscs au
XVIc siecle, dont la dcrniere par Fmd inand I ( 1 5 2 1 - 1 564) cn 1 55 3 ,
p a r de l a ceramique, par unc b a g uc , ainsi q u e p a r I 'a n a l ysc strati­
gl'aphiquc du lcrrain compris cntrc les dcux cOl'Jn dc bâtimcnt.
I I ressoft des recherches que les indicar ions de Pierre LescaJop i er
( 1 574) selon lesquelles le palais etait constrtLit en torchis ne cor responden t
pas a la reali te.
73 Grig re Ionescu, Istoria al'hit ecwrii 1" România, Bucureşti, J 963,
J , p . 376.
74 ă lc"ir o ri st răini despre ţările române , 1 l.T , p. 9.
75 "Son palais estoir ele c!oiS01J17aKeS de charpertterie remplis de t otchi,
de boue el herbe hachf:e p a nni " , Ap. P . Cern vodeanu, op ci t . , " M I M " ,
1 960, I V, 1 . 4 4 2 . A s e vedea şi Ctil,irO?'i st răini despre ţă rile române,
I T , p. 4 26-4 2 7 .
76 G i u rcscu, Istotia Bllcltreşti/or, p. 6 .
F i g . 1 0. ubso l u r il e Pabt u l u i voicvodal dill sec. al X V 1 - l ea.
ri-
.
 PODOABE DIN NECROPOLA FOSTEI MĂNĂST IRI C01\t\ ANA
_______ L I A M I L ENCOV I C I -B ĂTR INA
Ocazionate de începerea l ucrărilor de restaurare, cerce­
tările arheologice efectuate în anii 1 97 1 - 1 9 7 2 Ja fosta mă­
năstire Comana au ,a.v ut drept scop lămurirea p ri ncipalelor
probleme legate de istoâcul şi evolUţia monumentului.
R�dÎJca'tă în anul 1 5 8 8 de căue marele boier Şerban,
viitorul domn Radu Şerban, pînă În anul 1 728, data închi­
nării sale de către N ilcolae Mavrocondat Sfintului Mormînt,
mănăsti rea Comana a fost unul d i nt re cele mai înfloritoare
l ăcaşuri monahale d i n Ţara Românească.
Refaceri le p rofunde pe care le suferă complexul monahal
în anul 1 700, prill gri j a strănepowl ui ctitorului, marele Icomis
şi paharnic Şerban Cantacuzino, îi i mp rimă u n puternic as­
pect brîncoveneSic.
Din 1 728, n oua admin istraţie grecească nu se mai pre­
ocupă de bunăstarea mănăsti rii. Starea avansată de degra­
dare a monumentului reclamă ca imperios necesară o repara­
ţie capitală şi astfel , în 1 8 5 4 , se procedează la o refacere a
bisericii şi a întreg i i il1Jc i nte.
Prin secularizarea din anul 1 8 6 3 , averi le şi bunurile mă năs­
tirii au trecut în patrimoniul statului, ul timii călugări greci
ce se mai aflau aici au fost nevoiţi să p lece, iar biserica a
deven i t bi serica parohială 'a satulU'i.
Potrivit izvoarelor Idocumentare, pronaosul bisericii a
selwit drept l oc de Înmormîntare l uu Radu Şerban 1 unora
dintre descendenţii săi prin cele [d ouă fii ce, A ncuţa şi El ina,
căsătorite cu N icolae Pătraşcu şi respectiv Constantin postel­
nicul Can tacuzi no.
Vom enunţa foarte pe scurt în cele ,ce ufimează, aceste
şt i ri.
După ce În anul 1 6 11 este n evoit să p ărăseaSică scaunul
Tă rili Româneşti, Radu Şerban se refugiaza Împreună cu în­
treaga familie la Cur'tea imperială de Ja Viena, unde se şi
săvîrşeşte din viaţă în 1 620, iar ca un înalt semn de preţuire
este Îngropat în catedrala Sf. Ştefan ' . î ncă d i n an ul 1 6 1 8 ,
îşi căsătorise fiica mai mare, Ancuţa, c u u n alt pribeag,
1 N. I o rga, Swdii şi dowmente c/� privire la istoria României,
voI. IV, 1 902, p. CXL I I (cf. L. Crach, către arhiducele Leopold " I nns­
bruck-Statth. Arhiv", IX, 1 1 8 , n I'. J 07); idcm, Despre CalJtawzini, 13ucu­
reşti, 1 902, p. L V ; idem, Ist o ria românilor In chipuri şi ico ane , Craiova,
1 92 1 , voI. 1, p . 1 2 ; idem, Sa te şi măI1ăsl'iri din România, Bucureşti,
1 905, p . 2 4 5 .
P I . 1 . D ispo1Ji ţ i a mormi n telor d i n pronaosul biser.ki i .
10
www.patrimoniu.ro
------
N i'colae Pătraşcu2 mort la scurt nimp, î n 1 627 ş i înmormÎn tar
În biserica sîrbeaSică de la Raab3.
Abia În ,anu l 1 640, în urma intervenţiilor l u i Matei Ba­
sarab, domn i ţa Ancuţa reuşeşte să se în toarcă împreună cu
unii membri ai famil iei sale în ţară şi să-şi recapete cea mai
mare pa rte din avere. Totodată, aduce osemintele tatăl ui şi
ale sOţului său, rdnhumîn d u-le în pronaosul mănăstirii Co­
mana4. O piatră de mormînt af.l ată la M uzeul Ide artă al
R . S. Român ia5 - luată în d i scuţ!Îe de A l . Lapedaw Încă
din anul 1 909 6 - �i Ica..re după părerea noastră a fOM
pusă ori h a,cea daltă ori mai degrabă ,d upă oîţiva ani,
arată că acoperă " o asele robilor lui D��mnezeu 1 0 Radţţ
Şerban Basarab v o i ev o d Şl ginere-său, Petra)�oţ Nicolae­
Vodă " .
în momentul intoarceri i î n ţară a donmiţei Ancuţa, Îm­
păratul Ferdinarlid ,ai I I I - lea îl opreşte la Viena pe fiul a'ces­
teia, Mihai l , urmărind să-I folosească ,d rept pion al politicii
austriece in ţăril e române şi mai ales În A rdeal? I n terven­
ţ.iile lui Matei Basarab, ce dorea să-I formeze pe tînăr ca
urmaş al ·său, ,se V'O r dovedi za,darn>Î>ce, Vj'ena refuzrÎnd ca te­
goric veni rea l ui Mi hail in Ţara Românească8.
2 1. lonaŞcu, 13asarabii In tabelele gellealogia, "Swdii şi articole de
iSlOrie " , nr. X V I I , 1 972, p. 1 28 - 1 32, rabela C; . Iorga (Despre Can­
taCttzini, p. L V I şi Is t oria romanilor In chipuri şi icoane, voI. I, p. 4 2) ,
consideră că această căsătorie rur fi avut loc după moartea l u i Radu
Şerban.
3 1. Ionaşcu, op. cit., loc. c i t . ; N. Iorga, op. ciI . , p. 1 2 , (cL Cronica
lui K rallS, în "Fontes Rerum Austriacorum, Scriptores " , 1, p. 1 3 5 - 1 36).
4 Hurmuzaki, I V 1 , p. 6 1 0, n r . DXXIV , p . 6 5 1 , n I'. DLX X V T I ;
p. 6 5 4 , n r . DLXX X I I ; N . Iorga, Socotelile I3raşovllllti şi scrisori roma­
nesci către sfat în secolltl al XV Il-lea, Bucureşti, 1 899, p. 50; idem, Despre
Cantawzini, p. LV I T I-U X ; idem, Socolelile SibiU/IIi, Bucureşti, 1 899,
p. 1 9.
5 Inscripţii medievale ale României, voI. I, 1 3 95-1 800 - OraşIII
Bllwreşti, Bucureşt i , 1 965, n r. 6 4 3 , fig. 1 03 , nr. de inventar h Muzeul de
artă al R.S. România - 4 3 6 5 ; Cat alog /ti Muzeului Naţional, publicat
de Gr. Toc.i lescu, Bucureşti, 1 906, nr. 1 6 .
6 A I . LajJedatu, Două inscripţii de la Comana, ,,13 M I " , voI. I I ,
1 909, p . 1 2 2 . Analizînd textul inscripţjei, c e cuprinde numeroase erori,
amorul conchide că ar data din a doua j u m ă t ate a secol u l u i al X V I I I-lea,
cind amintirea vremurilor şi a evenimentelor legate de viaţa celor dai
voievozi, era deja uitată. Vom reveni mai jos 'asup ra acest ei dată�'i Încer­
cind, pe baza unei noi alrgumelll ări, să o pl asăm la m i j locul seco l u l u i al
X V I I - l ea.
1 Hurm uzaki, I V 1, p. 6 5 2 , nr. DLXXV l I I .
8 N . Iorga, Swdii şi doc/tlnente, voI. I V, p. CCl ; idem, Despre Can­
tacuzini , p. L V I I -LV I I I .
 N emulţumit, p ierzînd speranţele u n u i aj utor austriac pen::
tru ocuparea tron u l u i TăI,iti Româneşti, Milha,i:l reuşeşte sa
plece în regiunile căzăceşti, ÎI1icerdnld să obţină cu aj utorul
cazaci lor tron u l uneia din ţăril e române9.
Dar, la 1 9 septembrie 1 65 5 , spre l i niştea lui Gheorgihe
Ştefan , ce se credea an:el1Ji n ţat de prezenţa, în vecin ă t atea
Mol dovei, a l ui M i h a i l Pătraşcu, trupul tinărul u i , mort de
ci umă în "ţinuturile căzăceşti", este transportat prin l aşi spre
�j 'ara R omânească 1 0 .
La 9 septembrie 1 6 56, Constantin Şerban voievo,d, fratel e
vitreg al domniţei A ncuţa, într-o scrisoare aldresată împăra-
1LI 1 ui Ferdinand a l I I I-lea de Habsburg, aminteşte cu d uioşie
de ,cel ,ce a fost n epotul său, Mihail Pătraşcu 1 1 . Izvoarele
nefiind sigure În ceea ce priveşte l ocul său de inmormîntare,
s-a presupus că a fost Îngropat la mănăstirea Comana 1 2.
O ,l espede ,de mormînt, fragmentară ş i f isurată, descope­
ri,tă în timpul cercetărilor ameologice 13, confiI1lnă această
ipoteză, precizînd de asemenea, că tot aici, alături de fiul
său, îşi are mormîn t u l şi Id omniţa A n cuţa : "Supt�t această
piatră răpaosă Doamna Anwţa, fata bătrînuhti Serban Ba­
sarabă-voievod, soţie lui Pătraşco Mih. voievod, împrelmă
C/-t fiul său Mihai Pătraşco-voievod" , Starea fragmentară a
inscmpţiei face illllposi b i l ă cunoaşterea i n tegral ă
tului său .
Data morţii A ncuţei n u este cunoscută c u precizie. Fapt
cert este că un act de la Radu Leon, din 7 februarie 1 66 8 ,
Cautacuzi n i lor şi textul inscrippm : "A·c easIă ?mă piatră,
aceste trei ţărîne acopere: a bătrînului Şărban-Băsărabă­
voievod, a lui Drăghici Cantacuzino, veI spătar . " şi a lui
Costantin veI peh . . . " . Fără Îndoială, această p i atră a În­
loclui,t-o pe cea deja existen tă ş i prezentată mai sus, ,care
rr.enţiona nurr.ele l ui Radu Şerban şi al l ui N icolae Pă­
traşcu24. Lui Şerban Cantacuzino nu i s-a părut a fi neces::tr,
sau poate ni'ci obli gatori u, să îns'crie pe noua lespede alături
de numele i l ustrul u i său străbunic a l tată l u i şi al f ratelui,
pe ,cel ,al l u i Nicolae Pătraşcu care n u fusese decît soţul ma­
tuşii sale ,d i n spre b unică.
I n timpul războ i u l u i ruso-turc ,d i n 1 76 8 - 1 774, s u h
aceeaşi lespede (lo,c notat cu M . I . ) a fo�t Înmormîntat un
ofiţer rus, osemi ntele lui Radu Şerban şi a,l e urmaşilor săi
făind )ngrămădite l a extrel11i tatea de vest a noului J110rmÎnr
practIcat.
I nscripţi, a aflată pe o ,can delă astăzi d i s părută25 arată că
fusese aşezată pentru a l umina lo.cul sub ,care "Zace roaba lui
D-ze�t Mariia, soţia hti S(erban) C(antacuzino) v (e) I COm
(is) în mănăstirea Comanii, hmm�t! s (ve) ti Neculae, gen
(arie) 5zile I (ea) t 7204 " ( 1 696),
Data morţii Mariei este confiflT. ată de inSicripţia gravată
a ,conţinu­
pe u n taler hexagonal din argint aurit dăruit mănăstir i i
Mărgi neni de către Şerhan Can tacuzino pentru pomenirea
păru n ţ i lor Drăghici şi Păuna . . , şi a soţ14lui mie�t Mariei,
"

care p,"istăvindvt-se la v(ă)-l(ea)L 7204 gen(arie) 5 zile, den

Întăreşte f iicei m a i m i c i a l u i R a d u Şerban, "Elinei postelni­
(easaCantawzino şi fiilor săi, după moartea surorii sale
Ancuţa, satele, moşiile, rumânii, ţiganii cîţi se trag de la
moaşa lor Anca ot Coiani" 14. Deci l a această dată, Anca
este moartă, iar l ipsa urm aşilor15 face ca averea să fie trans­
misă surorii şi nepoţJilor.
In anul 1 667, Încetează din v iaţă cel mai mare fiu al
El inei, Drăghici Cantacuzino. Trimis la Constaminopol de
către Radu Leon pen tI1U a Întări priwlegiile ţări i pe lîngă
Poartă şi pe voievod în domnie 16, se să'vÎrşeşte ,ajc i , d upă
unele izovare ,de moarte bună 17, ,după a l tele Ide c i u m ă 1 8 sau
de o mînă d uşmană 19. Trupul îi este adus în ţară de către
fratele său, Şerban Cantalcuzino, viitorul domn, şi Îngropat
la mănă'st,irea Comana20.
In 1 684 " în vîrstă tînără, neîns14rat" 2 1 , moare cel de al
doj,lea fi u al l u i Drăghici CantalcuZlino, Constantin, şi este
îngropat alături de tatăl Său22. Data morţ i i ,apare pe un
sfeşnic descoperit IÎn t i mpul 'cer,cetăriJlor la ,calpătul mormSn­
tului său, l ucrat d i n piatră şi decorat pe trei d i n cele patru
laturi cu motive vegetal-florale, :iar pe a patr,a cu acvila
bicefală, p urtînd deasupra următoarea inscripţie: " Constan­
din Cantac14zino veI peh(arnic) gen(arie) leat 7 192" ( 1 684).
La reînhumarea lui Constantin , În 1 69 1 , s a u mai curînd
cu ocazi a refacerilor d i n 1 700, Şerb a n , un alt fiu al hllÎ
D răghiei Cant<l!cuzino, 'aJşază �îngă O's ,emimele 's trăbuniculrui,
Radu Şerban, şi ale l u i Nicolae Pătraşcu, pe cele ale tatălui
şi ale fratelui, acoperi ndu-le cu o frumoasă lespede din
marmură albă23, ce se află ş i astăzi În colţul de sud-est al
p ronaomlLUi , in al cărui cîmp, Încadrat de motive vegetale,
apar reprezentate stema Tării Româneşti, acvil a bi'c efală a
9 Idem, Swdii şi doCltmente, voI. I V, p. CCLVII, nota 1.
10 Idem, p. CCLX X I T .
11 I dcm, p. 2 4 5 , doc. nI'. LXXXI.
12 1 . Ionaşcu, Of!. cÎl . , loc. cit.
1 3 Refolosita 7n amenajarea pardoselLi de l a Început ul secoluLui al
X I X-lea,
1 4 C. Razachievici, Domeniul boieresc al lui Radu Şerban, "Studii -
Revista de istorie", 111' . 3, 1 970 (cf. N. Iorga, Despre Cantamzini,
p. 72-75 ).
15 Anca şi Nicolae Patraşcu au avut pauru copin: GavriLaş ( 1 6 19-
1622), Ilinca (1624'- 1 654 sau 1 65 7) , Mihail ( 1 622-1 655) şi Ancuţa
( 1 626 sau 1627(?) Înainte de 1 667).
16 Banul Mihai Call1'acuzino. Genealogia CantaCitzinilor,
-
facerea fie-sa Mariei" 26. Aceste două i n foJ"lT,aţii sînt COIl11 -
pIetate de u n fragment d i n lespedea de mormînt a Mariei, d i n
marmură a l bă, d escoperi t Î n t i mpul săpăturilor ş i care
p rezintă următoarea i nscripţie: ,, (supt �t) această piatră
Mariia odihneşte de b/1.nă viaţă, şi să pomeneşte, soţul hti
Serban Cantacuzino veI comis . . , unsprezece ani deplini au
vieţuit" , Genealogia CantacuzinilO1-27 menţionează că fetiţa
născută de Maria "a murit pnmcă", înaintea mamei sale.
Credem ,a fi mai apro p iată de adevăr i n formaţia conforr:n
Icăreia mama a decedat în urma naşterii fet iţei care a m U r I t
d u p ă scurt ti mp, a ş a ,cum relatează şi i nscri pţlÎa gravată p e
talerul a f l a t l a mănăstirea Mărgineni, deoarece n i căieri, p e
n i'ci u n obiect d ă r u i t mănăstirilor pentru pomeni rea soţiei
sale Mari a, ş i sînt dest u l de n umeroase, Şerban nu ami nte�t(:
n umele fetiţei alături Ide al mamei . Pe ,de altă parte, n l C]
un ,d ocument nu aminteşte 11Ii ci pe această fetiţă şi n ilci vreun
alt copi l de-al lui Şerban Cantacuz i n o a j uns l'a vîrsta tinereţi i
sau a nmlJturităţi i . Dacă a existat îmr-adevăr u n cop i l a l co­
misului, năSlcut din prima căsătorie, el a murit timpuriu şi
este foarte probabil să fii fost Înmormîntat alături de mam8
sa, la mănăstirea Comana.
Cînd va muri , în a n u l 1 709 28, Şerban Cant<l!cuzino v a fi
îngropat conform d i.spozi ţ i i l or sale tot la mănăstire� qo.�
mana29, fiind ultimul mare boier ce se înmormÎnteaza aICI .
24 ReluÎnd discuţi:l Începuta la not:l 6, nu ptl" em � ccepta datarc:l
lespedei, ce a acoperil la un �om�nt dat mormll� tl1l 1�1 Radu Şerb�n
şi Nicolae Patraşcu, În a doua Jumatate a secolulUI �I XV.l I I-lea pentlu
că cel tÎr:ciu la ÎnceputuL secolului al XVII I-lea, eXista pJanra de mor­
m int: pusă de Şerban Cant.acuzino, ce menţionea�ă ca acopera �semmt�le
lui Radu Şerban, Draghici şi Constantin Canta� u7..lno. C? a dou � ,111Scnpţle,
cafC să fie pusă În a doua jllmataLe a secolulUI, nu mal avea. mOI un rost .
Problema credem ca poate fi rezolvată 7n urmatorul sens: 111 1 640, ose­
mintele lui Radu Şerban şi ale lui N icolae Paţraşcu sînt puse 7ntr-ul1 111or­
m7nt C0111un, Fa,ră să aibă piatra de mormînt (sitttaţia Ancll\ci, abia sosit�
În ţară, era destul de dificiLa şi este posi�il }a fi .�m7n.:tt p u:,:,rea unei
lespez,i), sau dad a avut una, aceasta a disparut, f�md mloctuta de cea
În diSCUţie. Asemănarea flagranta, atît În ceea ce pnveşte �uc.tlIl llterelo�
cît şi aspectul general, Între aceasta lespede ŞI cea a dOI!'mţel !-ncuI<l ŞI
a lui Mihail, descoperita 7n urma sapat uri.]or efectuate, ŞI da>tat,:t Cll pre­
cizie În a doua jumatate a secohLlui al . �VII-lea, demo:,str�aza contem.:
pOJ'aneitarea lor, �iind poate opera acelu'Ia.5 1 r:neş'ter. .Con� lderam �stfd, ca
piatra ce poarta numele lui Radu Şerban :51 al lu � Nicolae � ?a�raşcu �
fost aşezată oda'ta cu lespedea ce a acopent mO�'mlntul An Ca.II ŞI �I L;1l
Mihail , conform ultimelor dispoziţii ale domniţei Ancuţa, . proba�,,J, In

Bucureşti,
1 902. Publicata şi adnotlata de N. Iorga, p. 98.
1 7 Ibidem.
18 Radu_ Popescu, Isto.riile domnilor Ţării Româneşti. Cronicile me­
dievale ale României, voI. IV, Ed. Academiei R.P.R. , Bucureşti, 1963,
p . 136.
1 9 Istoria Ţării Româneşti, 1290-1690. Letopiseţul Cantacltzinesc,
cd. Consl. Greceanu şi Dan Simonescu, Bucureşti, 1960, p. 1 57.
20 Vezi notele 16 , 17, 1 8 ; N. Iorga, Inscripţii din bisericile româneşti,
Bucureşti, 1 905, fasc, I, p, 87.
2 1 Genealogia CamaC/tzinilor, p. 1 09.
22 N . IOTga, Inscripţii din bisericile române,H i, loc. cit.
23 N, Torga, Inscripţii din bisericile româneşti, loc, cit.; AI. Lapedatu,
Mănăstirea Comana - Note iSlOricc, "BCM T " , nr. 1 , 1 908, p. 1 2.
acest fel explicîndu-sc şi erorile (ca NicoLae Pătraşcu ar fi fost 1I1mor­
mÎntat la Beciu (Viena) ca şi R adu Şerban, �a a murit l'a . batr!neţe . »de
boala podagrei" ca şi soorul sau, şi că osemmtele celor .dol vOJevozl. a�
fost aduse l a Comana În uimplU"i diferite), pe care le conţ,me textul pfll�Cl
inscripţii, aJcăll1it fara îndoiaLa de 'persoane ce nu cunoŞteau prea b111e
Împrej urările morţiL celor doi voievozI.
2S Inscripţiile medievale ale României" n r. � 194; G, Se:,�re.'1nu, . c..an-
dela de argint a Mariei Şerban Ca17tac/tzI7?0, m "Bucureşti , ReVista a
Muzeului de istor,i,e a municipiu lui Bucureşti, an I, 1935, p. 77.
26 177ScrijJţiile medievale ale României, nI". 85 1 .
27 p. 1 l0.
2 8 Biblioteca Academiei R. S. România, ms. nr. 1 320.
29 Genealogia Cantacltzinilor, p. 1 1 0- 1 1 1 .

11

www.patrimoniu.ro
 2 3

4 Sa Sb

Ba
9

Fig. 1 . 1 ne! sigi lar de aur, mormîntul XVI.

Fdg. 2 . Năstu raş din argint, mormîntul V I I.
Fig. 3. Inel sigilar din bilion, mormîntul X IV .
Fig. 4. Inel-verighetă din arg;int, mormîntul VII.
Fig. 5 . a, b. Inel sigilar din arg;int,
mormîntul V I I b.
F ig. 6. Cop ă de îm b răcă m i n te, mormîntul II a.
Fig. 7. Năsturaş de argint attrit, mormîntul II.
Fig. 8. a, b. I n el de aur, mormîntul I I I .
Fig. 9. Cercei d!' aur, mormîntul I I I .
Fig. 1 0. Ac d e văI, mormîntul I I I . 10

www.patrimoniu.ro
11

12

13 14

15

16

17 18

Fig. 1 1 . Ace de văI, m o r m Î n lui I I I .

Fig. 1 2 . Bumbi de argint filigranat, mormÎnnll l V.
Fig. 1 3. Cercei În forma de lacat, mormîntul I V .
Fig. 1 4 . J nel d e aur, mormîntul IV.
Fig. 15. Parta de argint, mormîntul I V.
Fig. 1 6. Catarama din argint aurit, mormîntu l IV.
Fig. 1 7. Veriga din arama arginnată.
Fig. 1 8. Inel sigilar din argint, mormîntul X I I .

www.patrimoniu.ro
 Adă'llga,1l1 că aici este înmormîntat, d upă Ice cîţiva ani a
l ucmt icoane pentru Matei B asarab, doamna Elina şi mitro­
pol itul Teofil , şi fostul episcop de I neu, Longhin (sau
Lazăr), descendent a l fam i l iei Brancovici, care în urma neîn­
ţelegerilor cu autorităţile maghi are, se refugiase În Ţara Ro­
Il1dnească, l a mănăsuirea Comana30.
După ,căderea l ui Ştefan Vodă, ,[a sHrşi,tul anului 1 7 1 5 ,
Canta,cuzinii pierd poziţiile lor predominante î n rîndul boie­
rill1ii româneşti, domn itorii fanarioţi favor izînd pătrunderea
tot mai puternică a influenţei greceşti . Mănăstirea Comana
lintră·, odată cu Închinarea ei în anul 1 72 8 SHntului Mor­
mint, sub aldministraţia călugări lor greci şi nici un eveniment
nu-i poate sdhimba drumul spre o lentă dar si gură decadenţă.
Ne propunem ca în cele ce urmează, să ne ocupăm in
primul rîIlld de descrierea, sub aspectul aI1tist�c şi stilistic, a
obiectelor de podoabă descoperite in urma cercetării necro­
polei ,din pronaosul bisericii fostei mănăstiri Comana . în al
Idoilea rînd, ,coroborînd alcest material cu elementele strati­
grafice, ou izvoarele epigrafice sau narative mai sus prezen­
tate, să încercăm a obţine o Încadrare Icronologi'că cît ma,i
precisă 'a lor, cît şi, uilide este posibil , o identi ficare a 1110r­
miJ1ltelor în care au fost găsite, acestui scop datorîndu-i-se şi
partea i ntroductivă a studi ului de faţă.
î nainte de p rezentarea materi alului, sînt necesare cîteva
precizări privind necropola p ropri u-zi să.
Ce1lle 21 de morminte I(L�p 'r inse �n 'Prona'o SLll bi serÎ'o1i
(pl. 1 ) au p utut fi Încadrate cronologic (în limite destul de
largil de altfel) mulţumită celor trei pardoseli all llenaj ate pînă
la refacerile ,din 1 8 54, şi datate cu precizie31.
Stratigrafic, apar dar două etape in Icare au fost, În
mod freovent, practicate 1nmormÎn tări. Del imi,t area este ofe­
rită de ,cea de-a doua pardoseală, amena jată la mijlocul se­
col ului al XVII-lea, şi care constituie un " terminus ante
guem" pen t r u m o r m inr.ele pe care le s uprapune (n1'. XVI,
XVII, XIV, VII, II) şi un "terrnÎnus post guem" pentr u
cele ce o intersectează (VIla, VIIb, IV) - men ţionă m doar
mormintele ce au prezentat drept inventar p iese de podoabă.
Documentar, aici 1Cl1l10aştem înm ormîntări doar pînă in
primul decen iu al secolului al XVII I-lea. Arheologic, s-a
constatat că şi în ,a doua jumătate a secol ului al XVII I-lea,
În pronaos, s-au mai efectuat înmormîntări (puţine Însă) ,
cum este oazul mormîntul u i n 1' . II şi al mormîntulu i n1'. VIIb,
datat după cum se va .v edea, post 1 762. U I,timul paviment,
amenajat l,a începutul secolului al X I X- lea, n u mai este de­
ran jat Ide nici o înmormîntare - marcîn d precis momentul
Îl1Icetării funcţionării pronaosului ca necropolă.
Am arăJta:t 'mai sus că doar o parte dintre mormi ntele
reperate, n ouă la număr, ,a u conţinut oblÎ.ecte de i nventar
reprezentate prin bi j uterii . Restul, în marea ma joritate deran­
j ate cu ocazia reÎnhuJl11 ă rilor rituale sau a suprapunerilor, au
fost lipsite de il1Jventarul pe ,care probabil l-au avut.
Materialele din care au fost executate podoabele desco­
perite sint: aurul, argintul şi arama. Este necesar să men�io­
năm !Că totalitatea p ieselor de aur ,au un titlu ridicat, stabilit
de altfel cu mare strioteţe prin statutele de breaslă, Între
1 8 şi 20 de carate32.
PRIMUL NI VEL DE î NMORMîNTARI - prima
etapă, 1 5 8 8 - mijlocul secolului al X VI I-lea.
în p ulberea Ice ,alcătuia 'conţin utul mormîntul ui notat cu
nr. XVI, s-a găsit u n inel sigilar din aur (fig. 1 ) (8,35 g;
diam . int. = 1 5 mm; diam. ext. = 1 8 I111 m ; diam. mO!1turii =
1 2/ 1 5 mm) , deosebit prin robusteţe şi simpl i-t<IJte. Veriga,
ovală în secţiune şi uşor ,aplauizată spre interior, este turnată
odată 'c u montura. Aceasta, de formă ovală, este hordată 'ou
un chenar obţinut din mici ceI'lculeţe stanţate, unele şterse
din cauza uzurii. în 'centru , fnscrisă într-un oval , se află
incizată o cruce 'CU opt br,aţe (croi x etoilee) Icompusă d intr-o
cruce latină cu braţele uşor aocentuate la extremităţi (rc roix
pOltencee) , suprapusă ,de o cruce a Sf. Andrei, lI1laJIÎ. redusă oa
30 N. I or g a, Istoria bisericii româneşti, vol. I I , ed. II-a, Bucureşni,
1 929, p. 3 5 2-3 5 3 ; C. C. G i u res c u, Istoria Românilor, vol. III, partea I ,
B I IGITcşti , 1 94 2 , p . 372.
31 Inainte de lJ'efacerea din 1 8 5 4 , b iser ica a avut trei p ardosel i : pt1irna,
amcllJaj ată În 1 5 8 R - 1 5 89, momentlll construqici biserioii, a do u a, l a
mijloclIl secolului a l XVII-lea, Î n tre 1 6 6 2 ş i 1 667, şi u l t i m a , î n pr im u l
deceniu al se col u lu i al XIX-lea.
32 Şt. Pascu, M�şteşugurile In Transilvania, plnă în sec. al XV II-lea,
1 9,5 4 , p. 202.
14
www.patrimoniu.ro
dimen si un i . D e j ur Împre j u r, precedat ,de o cflVce33, este gra­
vat c u litere ,chirilice d e ti r ar n umele posesoarei H H HTU A .
Compoziţia pecetei sugereaza i deea că, deşi opera unui meşter
ICical probab i l din secolul al XVI-lea34, d uctul l iterel or fiind
caracteri stic acestei perioade, tipul acestui i nel este p utern ic
i n fluenţat ,de piesele similare luc faJte În Serbi a în secolul al
XIV-lea şi mai 'ales al XV-Iea3s.
Documentele şi i nscripţiile din secolul al XVI-lea şi al
XVII�lea amintesc de numele de Neacşa destul Ide frecvent36,
niciodată însă nu este menţionat În legă-tură cu mănăstirea
COlll1ana, cu 10cuDile Îl1Jcon j ură'toare37 sau cu familia lui R adu
Şerban38. în aceste condiţi i , o incercare de identificare a mor­
mîntul u i este destul de d i ficilă. A aparţinut probabil unei
boieroaice cu proprietăţi În zona mănăstirii Coman a, de­
cedată l a sfîrşitul secolului al X VI-lea sau inceputul celui
următor şi Înmormîntată aici.
MormÎintul n I' . XVII a con ţi n u t doar un mic n ăst u raş
din argint (fig. 2) (cu dimensiunile ,de 5/8 mm), fOI1mat din
trei gheare ce prind o peruzea. Analogia cu năsturaşii de
provenienţă tmnsilvăneană descoperiţi la Buda, în mormîntul
l ui R'adu Postelni,cu39 { + 1 5 8 1 ) , conduce la dararea lui şi i m­
p licit a mormîntului, la sHrşitul secolului XVI - Înlcepuwl
secolului al X VI I-lea.
Apa'rţinÎnd mormîntu l u i n r . XIV, m e n ţ io n ăm un i n el
si g'ihr din biHon, (f,ig. 3) (4 gr. ; diam . jnterj·or = 1 7 mm ; diam .
exterior = 1 9 mm ; diam. monturi i = 1 3 ,5 mm), ca tip destul
ele des Întîlnit în ,arheologi'a medievală românească . Veriga,
semicir·culară În secţiune, turnată odaltă cu ,clhaton-ul, din
punctul din care începe să se lăţească spre montură este
ornamentată cu l in i uţe longitu dinale şi transversale ce akă­
tuiesc un del icat decor in formă de alce de brad. Pecetea
poartă, in interiorul unei borduri ,continue, un simulacru de
stemă foarte rudimentar reprezeJ1ltată prin linlÎaturi curbe,
timbrată Ide un grup de incizii ce par a sugera o coroană
stilizată.
Acest ,decor ,a.p are într-o primă formă Încă în secolele
X I V şi X V, la inelel e alcătuite ,d i ntr-un disc l�pi t de o verigă,
cara,cteristice perioadei lui Mi rcea cel Bătrîn (Cetăţen.i40,
Verbicioara4 1, Guruieni42, Măi,căneşti43). în a doua j umătalte
.a secolului al XV-lea sînt repeTate pe o arie foarte Întinsă,
d i n Maramureş, la Giuleşti44, pînă in Ţara Românească, la
33 Crucea, ca element ce marchează Începlllld u ne i inscripţii, sau care
despartc cuvintele u n ei ,i'nscripţii, este În t î l n i t ă din sec. al XIV-lea, dar
es te car.acteristică se co l el o r X V -XVI (ex. V . Drăghiceanu, Curtea Dom­
nească din Argeş, " BCMI " , 1 9 2 3 , p. 6 5 ; P. Chihaia, Date în legăwră Cit
biserica vechii Crlrţi Domneşti din Cîmpuilmg-MrlScel, "Bi serica Ortodoxa
Română", LXXIX, nI'. 1 - 1 2 , 1 96 1 , p. 1 0 4 7 ; foI. MÎrţu, R eprezentarea
florii de ain pe inele, "SCI A " , nr. 1 , 1 969, p. 1 23 ; Marin M. Popescu,
Podoabe m�dievale în ţările române, Bucureşti, 1 970, nI'. catalog, 1 1 3 ,
fig. 46).
34 D i n u V . Rosetti, Vestigiile feudale de la Suslăneşti, " B M l " , nI'. 2 ,
1 972, p . 28, pl anşa 6/7, fig. 7/2.
35 B o iana Radojkovici, Nakit kog Srba OI XII, do kraja XIIIII veka,
Beog r,rueI , 1 97 1 , p l . nI'. 1 26, 1 27, 1 29. (Despre plfObl e m a păt r u n del1i i po­
doabelor lucrate mai cu seamă În zon a oraş'e 1or dalmaţiene în Ţara Ro­
mânească, vezi Dinu V . Roset t i , op. ciI. . , p. 34).
36 DIR, B, Tara Românească, sec. XVI-XVII, Ind i ce ; N . Stoicesc u,
Dicţionar al marilor dregători din Tara Românească şi Moldova In sec.
XIV-XVII, B u c ur eşt i , 1 97 1 ; Inscripţiile medievale ale României, voI. 1 ,
I nd ice : DR 1- 1 , voI. X X I , J ndice.
37 Două ştiri, u n a din 26 iunie 1 5 8 4 (DIR, B, Ţara Romârrească,
sec. XVI, voI. 5) cea l a l t ă d i n 20 i u n ie 1 6 40 (Şt. D. Grecean u , Gcnealogiile
doclIIncntate ale familiilor bo ie reş ti, vol. l I , B uc u reşt i , 1 9 1 6 , p. 4-7)
a m i n te s c două boie"oaiac cu numele de Neacşa În legălură cu vÎnzar ca ş i
cu m p ă rrur ea u no r moş i i Î n "aml Grădiştea de Jos. Este d e reţinut c ă n u
este v r b a de com una Gră.diştea aflata lîngă Comana, ci d e un s at C\l
accl,� ş i nume S<Îlt ua-t Î.n Olt e n i a .
38 Un doc u m e n t din 1 6 ap'·. 1 5 77 aminte�te de o Neacşă, n epoat:i
a unoi surori de-a l ui Şerban din Jz.vorani, srrăbunica l u i Radu Ş erb an ;
s-ar putea să fie vorba despre aceast ă Neacşă, dar Î11lrudirea prea Înde­
părtată cu Radu Şerban nu ne pe rm i te decît emiterea u nci ipoteze În
acest sens (cL N . StoicesclI, op. ciL . , p. 95).
39 M ar i n M. Popescu, op. cit. . n r . cat a l o g. 1 9 1 , fag. 82; (cf, V . Dră­
g hicea n LI, S'IPăwrile de la Buda, Lapoş şi Tisă"". " B CM ! " , 1 93 1 , p. 1 72,
fig. 2 4 ) .
40 D i n l l V. Rosetti, Samierul arheologic Cetăţeni, "Materiale şi cer­
c etă r i de arheologic". vo I . V I l J , 1 962, p. 8 1 , fig. 7/8.
4 1 D. Berciu şi colaboratorii, Sallliemi arheologic Verbicioara-Dolj,
"SC I V " , an. I T , n r. 1 , 1 95 1 , -D. 2 4 4 , fig. 1 3 .
42 N. Constantinescu, A l . Marinescu, In problema salelor medievalr
de pe Vedea şi Teleorman. Descoperirile arheologice de la Gumieni ,I i
Orbeasca de Jos, "Revista muzeelor", an. I I I, n r . 1 , 1 966, p. 74, f,ig. 2/2.
43 Panait 1. Panait, 11lccpuwl oraşului Bucureşt i în lumina ceratărilor
arheolol(ice, "MIM", Bucureşti, n r . V, 1 968, p. 1 6 , fig. 2 .
4 4 Rad u Popa, Ctitoria mezilor Giuleştmi - lin nou monument din
piatră în Maramureş , "SCI V " , n I". 2 , 1 969, p. 28 1 , fig. 8 d.
 Lereşti45 şi Snagov46. I n a doua jumătate a secolului al
X VI-lea şi în secol u l al XVII-lea, adeseori Întîlnim variante
",l,e '<liceluialŞi m o t�v , î.nsă Vle,ri ga şi ,ohalton41147 dnt ,îh,tolJdea'lma
dintr-o bucată ,oa şi in Ica'Z ul nO's tru
In colţul de nord-est al pronaosului, în limitele unei
gropi simple, au fost practicate trei înmormîntări succeswe,
n o t at e cu n r. VII, nr. VIla, nr. Vllb. Doar pr,imul mormînt,
nr. VII, face parte d i n prim ul !li vel ,d e �lmolI'mÎn<tăT'd ; n u a
fost interseatat Ide următoarele ,două şi a conţinut un i nel­
verighetă (fig. 4 ) , aflat pe falangina i nelar ului de la mîna
dreaptă a înhumatului ( 1 ,8 gr. ; diam. i nterior = 1 6 mm; diam.
exterior = 20 mm). Este o verligă din sîrmă de argint aurit,
mineralizată aproape complet, nesudată l a c apet e şi decorată
cu incizii adînci, circulare. Sub această formă, sau sub cea
a două sau trei verigi asemănăJtoare prinse cu o apLică, a
fost data'! puţin mai tîrziu, În a doua j UIl11ăt;ate a secolului
al XVI I-lea la Tînganu48, la Lereşti49, la bisericile Răzvan50
şi Sf .Gheorghe 51 din B ucureşti.
Deşi din punct de vedere stratigrafic, mormîntul n1'. II
falce parte ,din primul orizont 'de Înmormîntări , ne vom
ocupa de el atu nci cînd vom t rata mormîntul n'1'. III de care
se leagă în mod direct.
A I DOI LEA NIVEL DE INMORMINTARI (a doua
etapă, mi jlocul secolului al X VI I-lea - m i jlocul sC'c ol ului
al X VI I I -lea).
Mormîntul n1'. VlIb, unul dintre ulti m ele morminte prac­
ticate în p ronaos, dacă nu chiar ultimul, a ,a, vut ca i nven't ar
un i nel sigilar din a r gi n t (fig. 5 a) (6,7 gr. ; diam. i n­
tenior= 1 8 mm, diam. exterior 20,5 n1m), caraoteristi,c seco­
= Lovech (seco l u l X-XIII)55 şi de l a Likovit (secolul al
lului al X VIII-lea52 şi oare pe interioml 11l10nturii are grwat
anul 1 76253 {,fig. 51b) . Veri�a, ovaIă �n secţ.Îune, lăţită spre
montură, este turnată odata cu ace as ta . Motivul her.aldi,c al
pecetei este obţinut p ri n Îmbinarea unor elemente atît de
des Îl1't n n ite În secolul al X V I I I-lea, încît îşi p�erd orice
semni ficaţie: ventral, un vas ou trei flori timbrat Id e o co­
roană Împodobi tă cu mici al veole 'ce reprezintă pietre pre­
ţio,ase şi f1euroane, .două păsăr,i aşezate pe doi l,alll1brechini
stilizaţi . In cele patru colţuri ale sigiliului, se află dlte o
iniţială inversată, ICU caractere 'ohi r,i lice de t ip ar , l a senestra
us CJ) jos P. l a dextra TI sus şi B jos.
In condiţii le în care dispunem elO'ar de iniţialele poseso­
rului, însemnele Jleraldice neavînd o semni fli caţie p reci să, o
i,denti f�care a persoanei care a deţinut inelul este ex,trem de
45 FI. Mîrţu, op. cit., p. 1 26.
46 rn e x pozJ i ţ i a Muzeului de istorae a munjcipiului BucLweŞ1:i,
47 E n um erăm cÎl eva d i n t re cele mai s·emn i f icative exe mp le de acest
gen (sec. al X V l l -l ea), a fl a ' c În dcpoz.it lll Muzeul u i de isrorie � m u ni ­
cipi ului Bucureşti, sub n r. de inven l a r : 20.775. s.r, 5.79 1 ; 36, 1 90, s.r.
7.6 8 5 ; 3 5,995, s,r. 7 ..'i 4 4 ; 35 ,989, S,F. 7 , 5 3 R ; 36.066. s.r. 7,56 1 ; 36,098,
s.r. 7.593 ; 36.093, S.F. 7.588 etc" , i în dcpoz.il U l M u z eul u i de artă al
R, S. România, Seq ia de artă fe uda lă, sub nr. de inventar: P. 387;
P . 384 etc. Mul\"umim cercetătorilor P a n a i t J. Pa nait , Marin M. Popescu
şi Mar i a Grigorllţa pentru amab i l il :\lca cu care nc-au pus la di spoz:iţi e
acest Ill a ' er i a l .
48 Mioara Turcu, Com ple x /t l medieval Tîl1ga1'1lt. Necropola feu.dală,
Cercetări arheologice In Bu.cttreşti, voI. II, 1 965, p. 269, fig. 25/3.
49 rl. MÎrţu, Un leumr al istoriei şi cltlturii locale. Biserica 17eClt­
ltOsC/tI,i din sec. al XV-lea, descoperită la Lereşti, "Biserica O nodox:i
Română" . nr. 3-5, 1 968. p, 449. fig, 8/1 (inel cu t rei verigi).
50 Aflat În depozitul Muzeul u i de ,isto r ie a m u n ici p i u l uli B u curcşti,
sub m. de inv . S,F. 1 3,099.
5 1 D i nu V. Ro s ct 1 i, Panait J. Pan ait , Cercetări privind ctitoria brîn­
covenească SI, Gheorghe Nolt din Bucu reşt i , "MIM", Bucureşti, VI, 1 969,
p. 102, fig. 2 1 9 ( inel cu două venigi). PUţin deosebit, dar realizat În
aceeaşi idee, a mali m u l tor verigi prinse Într-un aplic, amimim u n ah
exemplar descoperit ].a TÎnganu, În 1 963, şi aflat în depozintl Muz eu l u i
de iSlOrie a m u n icip i u l u i Bucure.5ti, sub nI'. de inv. 3 5 . 799, S.F. 7.448.
Faptu l că accste ine l e sînt destul de des Întîlnite , uneori uzura lor dove­
dind o folosire Înd e l u n ga tă, infirmă ipoteza for1l1ul ară de FI. Mîrţu
(op. cit " loc, ci t . ) , conform căreia ex cmpl alru l descoperit la Lereşt i , p r,in
unicitatea sa ar face parte din acea categorie de inele desemnate de dom­
nia sa ca f i ind "inele fU11erare " .
52 Tipul se caracterizează printr-un cîmp În interiorul căruia se află
executate prin gravare, stanţare sau tnrnare, însemnele heraldicc, de na­
tură vegetală, tOtul timbrat de o coroană şi Încadrate de două păsări,
animale , sau o pasăre şi un animal. De cele mai multe ori, În cele patru
colţuri alc sigil iultLi sîn t marc ate i ni �alele posesorului (ef. Marin M. Po­
pescu, op. cit., nr. cat. 1 30, ,fig. 50; c1 işoteca Muzeul u i de artă al R.S.
Rom � n i a nr. L. 29.033 ; D epozit u l MuzeultLi de istor,ie a municipiului
Bucuresti, nr. inv. 35.672, 35.91 1 , 35.709, 35.725, 36.1 93 etc.). Un exem­
plar identic, cu excepţia iniţialelor, a fost găsit la Biserica Sf. Nicolae­
Schei, din Braşov (mulţumim cercetăto rul u i Al. Bogdan p entru informaţia
furnizată).
53 I nscri erea anului, fie la extoriorul monrurii inelelor, fie pe in te­
riorul ei, este o practică obişnuită pent:ru secolele XVII şi XVIII (ex.
Depozitul Muzeului de istorie a municip i u l u i Bucureşti, nr. de i nv, 35.905,
35.737 etc.).
15
www.patrimoniu.ro
anevoioasă. Putem afirma doar c ă a aparţinut probabil un ui
m �c boier de ţară, necunoscut nouă, din această e p ocă.
în um p l ut u ra mormîntului nr. VIIb a f o s t g ăsi tă o
copcă în formă de frunză (fig. 6), decorată in tehnica "champ­
leve" cu smalţ bleu ş i vernil, care a aparţ i n ut mormintului
nr. VIla, d e ran j at d e Vllb. Po ziţia mormîntului în diSCUţie,
Î n t r e mormintele VII şi Vllb c ît şi Mlalo g iil l e p i e slei descrise
c u Ico pci l e descoperite în cimitirul feudal de la Cern ic a54,
i ndi că p r,i,ma jumăt a t:e a serc o l u lui 1Cl!1 X V LI I -llea ca moment
ele p r aJcti ca re a acestei înmormîntări.
Vom Icon sacra un spaţiu mai larg prezentării mormin­
telor alăturate, nr. II şi III, precum şi podoabelor pe cave
le-au conţin Uit, morminte datate ş i i dentifkate cu p recizi e
datorită pietrei funerare descoperite şi care i n dică numel e
domniţei A ncuţa şi a fiului său Mihail. L esp eld ea a fost i nsoa­
lată pe un s uport din cărămlizi, astfel amenajat indt să
suprapună cîte o j umăta.t e el i n fiecare mormint.
Mormîntul nr. II, un cavou din cărămidă, cu bolta de
mi,ci d imensiuni, la adăpostit trupul reinhumat al lui Mihail
Pătraşcu, mort în 1 65 5 şi reil1lhumat în an ul 1 662.
Printre resturile cos't Umululi bărbătesc aflat aiCI, s-au
gasit trei năsturaşi glob u l ari din argint aurit (fig. 7) ;
( h = 1 0 mm, diam. sferei = 2,5 mm). De sfera realizată pnn
procedeul "a cire perdue" este sudat un pedul1lcul de 2 mm,
terminat printr-o toruiţ ă Ide p rinrdere . Tipul năsturaşilor glo­
bul ari este p rezent pe o arie la rgă, ,a tît in timp cît şi in
sp aţi u, originea lui sud-dunăreană f iin d demonstrată de re­
perarea nasturilor în discuţie in necropolele bulgare de l a
X I V-lea) 56 . La n ordul D u n ă ri i apar dlin secolul al XIV-lea
in necropol a domnească Id e la Curtea de Argeş57. Sint frecvent
întîlniţi in secolul al XV-lea şi in cep utu l secolului al XVI-lea,
la Suceava58, Snagov59, generalizîndu-se in perioada i mediat
următoare în al Id oilea n i vel de înmormî11ltări de l a Snagov60,
la Retevoieşti61, la Cern ica62 etc.
Alături de c ripta menţion:a tă, intr-o groapă simplă, notată
cu nr. III, s-a descoperit u n sicriu ce oo n ţi n ea oseminteIe
ne1d eran j'ate a l e domniţei tAnlcuva, �nhumată lin j ur ul anu­
lui 1 667, şi care fusese împodob ită cu o frumoasa g arni tu ră
de bi j uterii aLcătui!tă din inel, cer,c ei, ace de văI .
- 'i nelul din aur ( fi,g. 8 , a, b) (4 gr., diam. �nterior = 1 7 mm,
diam. exterior= 20 mm), de o remarcabilă fineţe a execuţiei
tehnice, are veriga ovală in s eCţiune şi p uţin t urt i t ă, la coperită
în întreglime la e}Cterior cu un delicat ornament floral, şters
parţial din cauza uzurii . Montura, de mici dilmensi wli, are
faţa decorată 'cu o floare de crin, sub care a fost gravată cu
cara,c tere chiri1�ce, o in s cri p ţie , în bună pal1te ştearsă, diti n ­
du-se clar doar două din Ic a racte rele centrale, Ide altfel destul
de rudimentar şi superficial trasate I I�'bI . Interiorul mon­
turii se prezintă sub forma unui motiv floral cizelat cu o
deosebită atenţie63. Maniera in care este realizat inelul în
general şi modul foarte p re ci s de tr'altare Q crinului in special,
ne sugerează o eventuală p r oveni enţ ă oociJd entală a piÎesei,
inscripţia Ichirilică fi i n d gfaiv ată ulterior rde către un meşter
local.
Remarcăm, că deşi 'cu inscripţie, date fiind �mensiunile
reduse ale chanton-ului, i nelul n u a putut îndeplini rolul de
sigi l i u, ci a fost folosit exclusiv ca podoabă.
54 Gh. Can t ac uz in o , Unele probleme istorice p rivind aşezările medie­
vale muntene în lumina cercetărilor arheologice de la Cemica, "SCl V " ,
nr. 2, 1 96 3 , p. 374, fig. 1 6/7, 8 , 1 1 , 1 2 .
5 5 Son i a Gheorghieva ş i Raina Pateva, Srediltvekovek bălgarski necro­
pol hai gr. Lovechi, "Izvestiia Insuitllt" , t. 1 , 1 955, p. 5 4 8 , fig. 4 3/1 2.
56 St. Stancev ş i Iv. Naceava, Sredittvekovek bălgarski necropol do
Liko vi t , "Izvesti i a I nstit ut", 1 960, p , 84', fiig. 94 ; p. 89, fig. 2.
57 V . D r ăg,h icean u , Curtea domnească din Argeş - Note istorice şi
arheologice, "BCMI", 1 9 1 7- 1 923, p. 66, pl. X I I .
5 8 Samieml Suceava, "SCIV", nr. 1 -2, 1 953, p. 360, fig. 24.
5 9 Dinu V, Rosetti, Să pli tu rile de la Snagov, Bucureşta , 1 935, p. 39,
fig. 1 3.
60 Ibidem, fig. 68.
6 1 Dorin Pop es cu , Dinu V. Ro etti, SăjJăturile arheologice de la Re­
tevoieşti, " MaJtel'ialc şi ce rc e i :iri arheologice", voI. VI, 1 959, p. 7 1 1 ,
fig. 1 4/5.
62 Gh. Can ta c uz i no , op. cit., p . 374, fi g . 1 6 /6 ..
63 Deco rarea i n teriorului mOllt ur'i i se p ractică În spa ţ i ul sud-dunărean
din secolul al XIII-lea (ef. Sonia G heo r g h ieva, Dimităr Bucinsk i, Starota
zlatarstvo văv Vraţa, Sofia, 1 959, p. 1 08 - 1 09, f ig, 1 3- 1 4), Jn Tua
Românească, avem suficiente exemplc pentru secolele al XVN-Iea şi al
XVIII-lea, exeCUţia tehnică fiind de cele mai multe ori mediocră, chiar
în ca zul inclelor de aur (ex. Muzeul de artă al R.S. Rom�nia, nr. i nv.
P. 3 1 0, P. 35 1 , P. 299, P. 357; Muzeul de istorie a m uni c i p iul ui Bucu­
re'lti, n r. inv. 20. 7 1 0, S,F. 6. 1 78/57; 36. 1 27, S,F. 7.(22).
 cerceii , ( fig. 9) sînt alcătuiţi dintr-o toartă ovală din
sîrm ă de aur, d e care pendulează prin i ntermediul u n u i ax
lransversal , elementu l 'c entral, reprezentat printr-un corp
romboitdal ldin aur masiv 'cu latura Ide 8 mm şi gros. de 5 mm,
fiecare faţă a lui fiind decorată într-o altă tehnică . Aversul,
p rezintă un ornament emaila.t in tehnlica .. doisonnee.. . pe
margini alb şi roz, În i nterior negru ICU o cruciuliţă din fir
de aur c u br,aţele egale, " croix alesee" , înscrisă central. Pe
revers, într-01.lI1 .cîmp de laur, se află Încastralt un ametist
tăiat în faţete. Printr-un sistem ,de mje, fa,ţă de ro,mb pendu­
lează o perlă din sticlă roz.
Atît aspectul general al a,cesrt or 'cercei64, dt ş i tehni ca in
care au fost realizaţi65, ne Îndreptăţesc să credem că locul
lor de execuţie este un atelier apusean, sau poate unul local,
p uternic i nfluenţat de arta occidentală a bijuteriilor. De re­
maI1cat faptul că in secolele XVI I I şi XIX, in atellierele
10lcale sînt produşi cercei 't;e sugerează o continuitate tipolo­
gilcă a p ieselor n oastre, dar care n u sin t 'd ecît pali:de imitaţii
tîrzii, din tablă, in cele mai fericite cazuri au ni tă, ce şi-au
p ierdut fineţea formei şi a execuţiei66.
- Dintre cd e patru ace de voal descoperite în acelaşi
mormîn t, trei sînt simple (fig. 11) aparţinînd unui tip
des'tul de :des Întîlnit, din setcolul lal XVI-lea şi pînă în secolul
al X I X-Iea67, al,cătuite dintr-o tijă de argint Îmbrăcată cu o
folie de aur şi terminată cu u n mic bumb realizat prin În fă­
şurarea unei s�rm ullirţe ,de :argint �n jrurul ax'uluri ; al patrulea
ac (rfi,g. 1 0) 6e termină cu o Iflo'are 'c u Ic inci petale ,şi o
perlă centrală (astăzi pierdută) .
I n 1 655, MihaiJ Pătraşou a fost îngropat în'tr-ul1Ja dintre
criptele desohise, aflate fără osemi n te, În zona Ide nOI1d a
pronaosul u i . Ancuţa îl reînhumează Într-un carvou special
construirt, de mici di mensiuni, amplasat în vecinătatea mor­
mîntului ,comun al l ui Radu Şerb-an şi N icolae Pătraşcu,
bunicul şi tatăl lui M�hail. Cînd se stinge eLin viaţă, domniţa
Ancuţa este Înmormîntată alături, după elim Iceruse probabil,
uar dea upra ambelor mormin te, a fost amplasată lespedea
ce le menţiona numele. Dispariţia urmaşiJor68 a făcut ca
mormîntul Ancuţei să n u mai fne deschis in mod ritual, şi
deci inventarul său să ne parvi nă în Întregime.
Cel mai bogat d il1Jtre toate mormintele descoperite în ne­
cropola boierească a mănăstirii Coroana este mo rmîn1)ul unei
fetiţe, p lasat în zona centralLestică a pronaosului (nr. IV).
Este vorba despre o lCfiptă Idin cărămidă, de dimensiuni re­
d use ( 1 ,30/0,85) Ice a păstrat excelent, in Ic ondiţiile totalei
lipse de aer, o garnitură cOimpletă de bi Luterii formată din
cercei, nă's,tLlorC\Jş� , jnel , patfta lşi 10 catarama.
- cercei i (fig. 1 3) (fiecare a vind 2,5 g, h = 22 mm,
diam. = 1 3 mm) rep rezintă tipul cunoscut sub n umele de cer­
cei "În formă de bcă t " . Pe un s uport sferic, obţinut prin
p rocedeuJ " â Icire perdue " , este aplilcat decorul akă1)ui t din
cinoi chatoane, fieoare prinzînd prin patru �heare cîte o gra­
nată tăiată in faţete. Dintre cele zece mon1JUri, se păsltrează
complete doar trei. Cercuri şi spirale Idin sîrmă fi ligrana'tă
completează Idecorul piesei, îlllc onj u rind dhatoanele. Tortiţa,
d i n sîrmă de argint circulară În sec�iune 'aplatizată şi perfo­
na,tă la Icapete, se prinde de corpul cercelului cu a j utorul a
două axe l11asc<l/te prin spirale fi l i granate.
Acest tip Ide cercei este prezent, În variante apropiate,
de la sfîrşitul secol ului al XV-Jea şi inceputul secol ului al
X VI-lea69 pînă în secolul al XVI I-lea, cînd, din aur şi de
64 Marin M. Popescu, op. ciI., nr. cal. 3 3 , pl . 1 (of. V. D ră gh i cea nu ,
Săpăturile de la Buda, Tisă/t şi Lapoş, p, 1 7 3 , fig. 2 8 ) ; Boi a n a Radoj­
kov;ci, op. cit., pl . [,ig, 69; Clallde F r eg n a c, Les bijoux de la Rerzaissance
a la belle e!Joque, PaJ"is, cd, H a che n e , 1 966, �ig. 66.
65 CI a ude Frcgnac, op, cit . ; Catalog/te o/ l he Collection of jewels
and precio/ts works - The property o/ ]. Pierpont Morl{an compiled and
request by G. G, Williamson, Lon don , 1 9 1 0, 111" . 1 2 , p. 2 3 , p l . color 6/5 , 6 ;
n I'. 1 7, p. 2 8 , 29, p l . 1 1 /3 ; nI'. 2 4 , p , 3 5 , 3 6 , p l . color 1 1 ; 1lI, 2 5 ,
p. 3 6 , 3 7, p l . color 1 2 ; n I". 2 8 , p. 4 1 , p l . color 1 4 ; Vl a disl av KllZei Das
Buc!? von Schmuck, P mh a , 1 962, p. 36 - 3 7, fig. 26,
66 MlIz,eul de i st onie a m u nic i p i u l u i Bucllrq' i , În expoziţie şi În de­
pOL,i t , sub n I" . de i n v . 67,828, S,F, 1 0.075 ,
67 V, Drăghiceanu, ofJ. cit., p. 1 72 , fig, 2 6 ; Dinu V. Rosett i , Săpă­
wrile de la Snagov, p, 30, fig. 49 ; Gh. Cantacuzino, op. cit., p. 374,
fig . 1 6/ 3 ; Arăs t i de Ştefane�cu, Pantelimon 5 (1970), " MI M " , Bucureşti,
V I T T , 1 9 7 1 , p. 97, fig. 1 /3 ,
68 Vezi nOta 1 5 ,
69 Marin M. Popescu, op. cit. , nI". cat. 2 1 , fig, 1 4 ; rur. cat, 22, 27,
2 8 , 29, 30; C. MQi si l , Monede şi podoabe de la sflrşitltl sec. al XV-lea
(Tezaurltl de la Ti/eşti-Putna)" "BSNR", X I I I . 27, 1 9 1 6 , p. 1 2 , fig. 1 ;
Şamierul Suceava, "SC I V " , 1 - 2 , 1 95 3 , p. 362, fig. 2 5/ 1 .
16
www.patrimoniu.ro
dimensiuni mai mari, il întîlnim la Curtea Veche-Buoureşti7o.
Identirtatea oepc,eilor no!ştI1i , <cu cei d escoperiţi ,la Ti­
său-Buzău7" Zăvoaia72, Suslăneşti73, in contexte daJtaJte reu
p recizie În secolul al �VI-Iea indică limitele acestui secol oa
perioaJdă de executare a lor.
- 15 brUlmlbi 0fig. 1 ,2) d�n aI1gri'11It: ,fi,ligranaJt (fi,ecare
are 0,25 g, şi 5 / 1 0 mm). Năsturaşul este format din două
emisfere uşor prel ungite, din sÎI1mă de argint torsionată, l i pite
Între ele, fieaare reprezentînd o floare ICU şapte petale. La
unul Idin capete are aplicată o uredhiuşă de prindere, la celă­
lalt, p atru perle disp use p i ramidal. I n drlnriţi rar În secol u l al
XV-lea (la Tifeşti74) , sint caralcteristici pentru secolul u rmă­
tor, cînd sîn t reperaţi La Retevoieşti75, Zăvoaia76, B uda77 etc.
Spre sfîrşitul acestui veac şi la inceputul celui următor, deşi
realizaţi În aceeaşi tehniJCă, sînt de :d imenSlÎuni mai mari,
avînd pînă la 20 m m În di ametru, pierzÎnld m ult În Iceea ce
pri veşte fineţea exeCUţiei.
Pentru datJarea atît de timpurie a celor două categorii de
p iese pledează şi faptul că atît cerceii, cît şi năsturaşii ce
erau folosiţi În bordarea imbrăcămintei, sînt piese caracteris­
tice modei secol ul ui al XVI-lea.
Filigranu l , tehnică bizantină ,de origine orientală78, este
adopuat Ica manieră favorită atît de către bi j utieriă bul gari79,
cît şi de aurarii şi argintarii din Ungaria şi Transilvania,
care realizează, În secolele X V-XVI, adevărate opere de
artă în laceastă 't ehnică80. In Ţara Românească şi Moldova,
cxceptînd panaghiarele şi Îmbrăcămintea crucilor sculptate în
MoLdova, această t ehnică n u a j unge la realizări ieşite din
comun81. Faptul că pi e sele mai sus prezentate au fost reali­
zate Într.. un atelier transilvănean este susţinUlt pe Jî ngă această
tehnică predominantă şi de unele detalii de real i zare a delco­
ruluci (prin derea pietrelor preţioase sau semipreţioase p rin
gheare) caracteristilce atelierelor i ntracarpatice.
- i nel din aur (fig. 1 4 ) ( 1 0,9 g; diam. i nterior = 1 5,5 m m ;
diaJl11 . ex terior = 1 9,5 rom) . Veriga, .turtÎltă aCUI11, semi clil.1culară
în seCţi une şi decorată pe faţa exterioară prin linii i ncizate
dispuse geometric, păstrate doar lîngă montură, în rest filil1rd
şterse din cauza uzurii, este turnată odată cu chaton-ul .
Acesta poartă o p iatră semipreţioasă vernil-opacă a cărei
fiXiare În cabocho n este maI1cată prin opt alveole realizate
prin "poin�onare " . Execuvia Idestul de mdimentară, prec'Um
şi caracteristicile tipologilcc, favorizează datarea piesei În
discuţie spre sHrşi't ul secolului al XVI -lea, fiind opera unui
meşter autohton cu posibil ităţi destul de modeste în arlta
bi j u teriilor.
- o pafta din argll1t aunt, cu granate ( fi g . 1 5 )
(L = 7 1 mm, 1 = 30,5 mm), alcătuită d i n două p iese rotunde,
p ri nse tntre ele printr-un sistem ,de gaică şi cîrlig, maslcart de
o a ueia piesă, sudată de elementul ou gaireă. D i scul suport,
din argint, ce prezintă trei ureohi uşe ,dispuse la di stanţe
aproxim<litiv egale, destinate coaserii paftalei de imb rărcăminte,
are fixate cu a jutorul unuJi inel, obţiIl Llit prin torsionarea a
două shmuliţe de argint, una simplă, cealaltă perlată, ,com­
ponentele de bază ale piese i : o calotă i niţial smalţuită (smal­
ţul este desprins, observîndu-se ,doar inciziile care seI1veau la
real izarea prizej) şi decorul format dintr-o reţea de vrejuri
şi flori stilizate, care alternează ICLI dhatoanel e ce prind prin
gheare gl1anatele. Motivul decorativ este obţinut p ri n turnare
şi ,cizelare, ulterior fiind montat pe calma-suport. Piesa ce
acoperă dispozitJirvul de ÎJlJchi,dere reprezintă o floare cu şase
petale şi un ch aton 'central, totul cuprins Între două ar,ce de
cerc rea.l i zate ,d intr-o sîrmă de argint decoflată cu fine incizii
tran sversale.
Paftaua apare frecvent În vestimentaţia rom�nească, de­
venind unul dintre elementele sale de bază, începîn d cu sfîr-
70 I nforma\ ie Panait I. Panait, căruia Îi aducem mulţumiri.
7 1 M ar, in M. Popescu, op, ciL, nr. cal. 21 (cf. V. Drăgh iceanu, o/J, CiL,
p. 1 7 5 , fig, 36).
72 Ion T. D r ag o m ir , Tezauml de la Zăvoaia, "BMI " , nr. 2 , 1 972,
p . 67, flig, 36.
73 D�nu V . Rosettj , Vestigiile feudale de la Suslăneşti, p. 35, p l . 6/6.
74 C Moisil, op, cit., p. 1 3 .
75 Dorin Popescu, Dinu V , R ose tt i, op, cit. , p . 7 1 3, fig. 1 4/6 ,
76 I. T. D r,ago m�r , op. CÎt., p, 7 1 , fig, 1 /1 9.
77 Marin M. Popescu, ofJ, cit., n I'. cat. 1 90 (ef. V. D răghiceanu
op, cit., p. 1 72 , fig. 24).
,
78 Cori n a Nicolescu, Argintăria laică şi religioasă, B u cureşt i , 1968, p , 2 4 .
7 9 San i a Ghcorghieva, Dimităr Bucinski, O fJ . cit., p. 6 5 .
80 Pulski Kr.uroly, Maghjarhoni SoelrolJi-zamancios Kelynek, "Arhaeo­
I Ol!Jila j Ertesito " , XI I I , 1 879 .
. 8 1 C.
N icolescu, o/J. cit . , loc. cit .
 şi l ul secol u l ui al X V I I -lea şi se gene r al i zea z ă În secolul al
X V I I I-lea. Tipul prezentat este rar intîlnit Î n Ţara Româ­
nească, in special prin tehnica în ,care este reali zat. A'tÎt ele­
mentele decorative (ornamentul a j uralt, motiv'ul flonal, mas­
carea si stem u l u i de în chi dere printr-o flOiare tratată Într-un
anume fel) , dt ş i forma şi aspectul general. işi găsesc analogii
clare La piesel e simil are executate in Ungaria în secolele XVI
şi X V I I B2) sau l a palf t a'l de să!seşci, alşa n um i te!e "pectoral e",
caracteristi'ce seco lelor al XV I I-Jea şi a l X V I I I-lea în Tran­
si l,vanuaB3.
Date fiind a,c este considerente, ,credem a nu greşi atribuind
piesa nOiastră meşterilor b i j utieI1i transil văneni, de la sfîr şi t ul
secolului al X VI I -lea sau Începutul secolului u rm ător.
- o cataramă din argin t a urit ( fig. 1 6) ( L = 78 mm,
1 = 3 1 ,5 mm), 'compusă din două elemente de , f'Ofmă penta!go­
nală, c e se îmbin ă p r i n tr-un sistem de nut-feder. Fiecare
piesă, a lcătulită din două p l ăcuţe de a r g i nt su/date intre ele,
este real izată prin turnare, ornamentul astfel obţinut fiind
finisat p r i n tr-o c i zeLare ulterioară. Decorul constă din �mb i ­
n a rea a dO'llă moti,ve : unul central , geometruc, şi unul la'teral,
v egeta l -f l o n a l , delimitat ath l a i nlteri or reit ş i Ja exterior ,d e
o linie festonată.
A parte, î n sp eci a l În ,ceea ce priveşte modalitatea de În­
chidere a celor două părţi , ,catar,ama se apropie ca formă de
pafnalele cu cîmpuI1i emai late p e ca re l e gă s i m l a nordul Car­
paţilor în i nterva l ul ,cuprins între secolele XV şi XV IIB4.
Asemănătoare ei, atît ca formă dt şi ca Idecor, menţionăm
o p iesă , al cărui d i şe u se află l a Muzeul lde afltă al R . S. Ro­
mâniaBs, dar căreia din pă,cate nu i se cunOlaşte nici prolVe­
nienţa şi ni,ai încadrarea cronolo g i că . Deşi decorul este de
origine orientalăB6, m u lt simplificat, încli năm să atribuim
tCataramei descrise o origine locală, motivul omament>al fli ind
frecvent î ntîln i t, în d iferite variante, în decoraţia populară
românească î n lemn, �n(jtal sau cer<ţmică. Momentul exeou tării
sale este sfîrşitul secolului al XVII-lea, sau înce.e u t ul secolului
al X V I I I-lea, cînd teihnica stanţăI1i i ş i a .rurnarii obiecteloI:
de argint începe să fie tot mai des Întrebuinţată în ţările
româneB7.
Menţionăm În acel aş i mormî n t exist en ţa unui mic vas din
sticlă pus Î n CaIVOU în m o d ritualBB, d e o deosebită fineţe ICI
execuţiei tehJ1lice, formei şi decorului, fabricat în s ecol u l al
X V I I-lea �ntr-un'ul ,d in marile ateltier,e ,de stidărie veneţ'i enes9.
Piesele 'ce alcătuiesc inventarul mormÎnt'ul ui notat cu
n r . IV pot fi î ncadrate c ronologi,c , pe baza analogiilo r şi a
tipologiei l or, În l i m ite foarte largi , d i n prima j um ăt alte a se­
colului al XV I-lea pînă la Începutul secol u l ui ,ai XVI I I -lea.
Deci, mormintul ,trelbll'i,e ipibs'at spre 'acealsti din urmă limită,
prezenţa podoabelor icaracteristice secolului al XVI-lea fiiJ1ld
exp l i cată p r i n transm iterea l o r din gene na. ţ i e Î n generoţie (tn
favoarea alcestei i dei pledează şi starea mai deteriora 'tă a cer­
cei lor şi in elul u i În comparaţie cu 'aspectul p u ţ i n uzat a l
cel orlalte piese. A vînd ast fel datat mormintul, îl p utem atri­
bui, 'cu rezervele datoralte unei ipoteze, fii cei marelui paharnic
Şerban Cantacuzi n o de c e da t ă după 1 696, anul morţii mamei
sale M a r i a Rustea90, şi inmormÎnta't ă, foarte probab i l , ,după
cum am arătat În prima parte a l ucrării d e f/a,ţă, la mănăs­
tirea Comana. B o gă ţia inventarului demonstrează d ra g o stea
82 M ihai ik ]oszef, F. mlekek es lelelek. " Archaelogiai Ertes i to " ,
p . 1 1 7, 1 1 8 , fig. 1 , 2.
8 3 Anamar i a Haldncr, Cîteva probleme 11'1 legăl'1lră CIt podoabele săseşti
medievale, "StlIdii şi com u n icăr i " . Muzeul Brukemhal, 1 8 1 7- 1 967, Sibiu,
1 967, v o I . X T l I ; K over Bela, Emlekek es leletek, În " A rchaclogiai Ertesilo",
1 897, p. 4 1 7, 425, 426, fig. 7-8 ; Cal alogue of the co llection . . . ,
p. '133- 1 34, Ilr. 8 8 , p l . color 3 6 .
8 4 Kover Bel a , Az Erd(:lyi zamanezr61, " A rchaelogiai :t. r tesit6 " , 1 895,
p . 289-3 1 1 , fig. 1 1 .
85 NI'. ci işcu 29.0 1 8 .
86 G . 1110ubinach v i l i , L'orfevrerie georgiw17e de Vf!le-XVllle S' ,
Tbilisi, 1 95 7, p l . 4 4', 64, 9 5 ; Siegbert J- l ulllmel, Tibe l iche. KU17slhalldwerk
in Metal , Leipzig, p l . 1 5 , 1 7.
87 C. Nicolescu, op. cit., p. 1 R .
8B Dinu V. Rosel�i, Săpătrtrilc de la Snagov, p. 34.
8 9 Gerspach. L a r ! de la verrerie, Paris, 1 88 5 , p . 1 5 5, f i g . 7 3 . Deco rul
' '
obţ i n u l pnin l i n i i ur,asale cu culoare aibă este caraclerisnic pentru s l icJăria
veneţiană în secollli al XVII-lea, tiind prezent însă şi în o rn amenta,ea
sticlariei Fabricare în Catalon i a-Spania (cf. rritz Kămpfer, Viertausend
Jahre Glas, Dresd a, 1 966, fig. 76, 96; Osterreichisches Muse mn fiir ange­
vandte Kunst-ve17ezianer GIăser, Wien, 1 95 1 , p l , 3 1 , 32, 3 4 , 36; KU17St­
[l,ewerbemltseum der Stadt Kăln-Glas, K o l n , 1 96 3 , n r. 1 74-1 77).
90 Vezi nora 4 .
www.patrimoniu.ro
părintelui pentru acest cop i l , i a r f/a ptul ICă mormîntul nu a
fost deschis l a şapte ani, se datoreşte fie ui,tării tatălui, recă­
s ători t IC'll A l1Id ria n a Fălcoi a n u , fie morţii aces t u i a în 1 709
În con d i ţ i i l e în care fetiţa ar fi murit după .anul 1 702.
Deşi in ,a f a ra contextu l u i no�tru, mai menţionăm două
piese care p ro v i n din intersectarea mormintelor a f l a t e În zona
sudi'că a p ro n aosu l u i şi a căror pozi ţie s t ra t igra fi că pe r m i t e
d atarea l or, cel tirzi u l a m ij locul secol'lli ui al XVI I-lea:
- o verigă 'di:n aflamă argÎn1la!tă (,fi1g. 1 7) (cu d i a m . =
4 1 m m ) , obţinută prin stanţarea u nei p angl ici l ate de doi
milimetri, ale cărei oapete, nesudalte, sînt Întoarse spre exte­
rior. Nu ne putem pron/unţa asupra î n trebu i n ţării pe care a
avut-o, ,dar este posibil să fi Iconsti tu i t u n u l dintre elementele
unei piese mai complicate, sau c u ajutorul unei a plice ce a
cup rins cel e două ,capete l i be re să fi folosi t la s trîngerea
păru l u i sau a unui văI .
- un lan ţ de argin t (fig. 1 9) format din 5 3 de verigi
(L = 28 mm ; 1 2,8 g; ,d iam. eXlterior aJl unei verigi = 7,5 m m ) ,
fie,care f i i n d real izată d i n sîrmă de argin,t spiralată. Piesa
p Oiate fi datată mai precis pe baza anal ogliei ou un lanţ simi­
l ar :descoperit in ,c im i t i ru l Radu Vodă, B ucureşti91, la sfîrşitul
secolului ' al XVI-lea sau la Începutul secol ului al X V I I-lea.
Depăşi n d cadrul p e care n i l-am propus, menţionăm un
singur mormînt din 'exteriorul b isericii, mo rmî n tu l nr . 1 2,
datat C'll precizie În a doua jumănate a selcolului al X VI I-lea,
fiinld suprapus de nfvelul de construcţie de la 1 700. I n ven!ta­
rul 's ău a constat dintr-un ·s i n1gur i nel si,gilar de argint
(fig. 1 8 ) (9,8 g ; diam. i nterior= 1 9 m m ; diam. exterior =
23 mm) ,ce pare a tData elementele heraldice -cu mai multă
seriozitate. I n partea opusă monturii, veriga prezintă o pro­
tuberanţă, menită a-i asiguna un plus de rezistenţă mecanică.
Pecetea octogonal'ă are p e marg i n i o dublă bordură, una i n­
terioară , festona-tă, o alta lini ară spre exterior. Simbol ul he­
�a ld i � e ste !ep'rezentat y ri n t r-u n SC � t grav:at În negativJ ! n
ll1 tenorul carUJa se afla un personal (caiV aler) ce poarta 1 n
mîna dreaptă globul, simbolul u n e i dominaţii 'ceflte, liar î n
mîna stingă sabia, s i mbolul dreptul ui d e a pedepsi92. Scutul,
încadrat de doi lambrechini sti lizaţi , este timbrat ,de un
cocoş cu piciorul r�cIllic at, " coq harid i" sau " a patte levee " .
In zona superioară, d e o pa r t e ş i d e a l ta a ,cocoşului, sînt
grrcw ate cu caractere chiriJice majus'c'llie de tipar, două ini­
ţiale, 1a swestra II , la dextra A . Este de remarcat că ductul
literei A este trasat pentru o citire n ormală a liniţialelor şi
n u invers, cum era Ce aşteptat pentru un sigiliu.
Conform suatiglia fiei , mormîn tu l aparţine unei epolci
" ante" 1 700, epocă i n dicată şi de tipologia inel ului93. I n
prima parte a lucrării, a m a ră!tat c ă izvoarele menţionează
că la mănăsti rea C O'm a n a la fost inmormîntat Lazăr, sau d up ă
n umere de ,c ălugărie - Longhin, fost epi sco p Ide Ineu. I niţIa­
lele inelul ui ne permit sugorarea unei identitaţi În tre persoana
acestui Lazăr ş i posesorul i nel u l u i des cop er i t .
Inelul n u es e episcopal, Longh i n fiind ,doar un implu
monaJh odată ven i t in Ţam Românească; şi-a păstrat în s ă
acest i ne l foarte asemănător ca tip cu cele l ucrate in Serbia
in a,ceeaşi epocă94 (de u n de Longh i n era o ri &J n a r ) pe ,care a
insemnat iniţi,al ele sale: A= Longhin sau L az a r, II = d e Ineu.
Din analiza fiecărui obiect in parte, s-a observat că pro­
vine f1Îe din at el ierel e locale, fie td i n TransiJvania sau din
1 906, Oelcident. Predomină cele de origine locală şi tr:1 l1 s i l văneană,
c e l e ,apusene fiind mai puţin n umeroase, cum este ş i firesc,
avindu-se în vedere d i fi c u ltatea cu care erau proc u r a te , pre­
Cl\J1l1 şi p reţurile foarte l1iducate, 3!ccesib i le doar m a r i i boierimi .
PrOiducţia l ocală d e b i j u t er i i , c e f n mod o b i e ct i v nu putea
fi d esp ă rţ i tă de ,cele l aL te Damuri ,al e prel ucrări i metal elor pre­
ţioalse9S, 'este prezentă �n Tara R omânească 6ncă d i n seco-
91 1. I onaşcu. V l ad '7. i rra, Mănăslirea Radu Vodă şi Biserica B/twr,
" B uCClre5 t i i de odin ioară, în I LLm i n a ?Îp:l turi lor arheologice", Bucureşti,
1 959, p. 66.
92 A l phons Chassant, .J . P. Dclbarrc, Diccionllaire de sigilographie
pratiq/te, Paris, 1 860, p.. 227.
93 Boiana Radoj kovici, o/,. cit . , p l . n r. 1 65 ; Depozitul Muzeului de
l SLOrie a oraşului Bucu reşt i , n r . �nv. 36.1 20, s.r. 7.6 1. 5.
94 Boiana Radojkovici, op. cît . , loc. Cil .
95 Pînă În sec. al XVI-lea, chiar şi În OccidK:nt, d i feritele ramuri
ale prelucrărui metalelor p reţioase nll erall sepaJr.a�e pc speciaJLităţi. De u n ­
mirea de "orfevrar " se aplica îndeobşte nl1 u,rOr lucrătorilor în metal (cf.
Rene Menard, f-lis/oire artislÎq/te du metal, Paris, 1 8 8 1 , p. 45).
1'7,..
l ele X I V -X V96. în seco l u l al X V I I - lea, în B ucureşti , şi făra
îndoli ală şi în alte cen tre existau cartiere ale " orfevri l or" 97,
ce l ucrau pod oabe atît la comandă, cît ş i în serie. I n e l u l
N eacşăi, d i n mormîn tul nr. XVI, este de altfel o mărturie î n
spr i j i n ul ideii executării p ieselor l a coma n d ă : pe Ungă aceste
exempl a r e, sînt a lt:ele, ca inelele sigilar e descoperite în XIV
şi VIlb, vel;i gheta din VII ş i ch i ar calt arama din IV şi copoa
di n VIla, c a re de.,i n u excel ează printr-o f in eţe deosebită a
execu �iei, sîn t f o a r t e d e co r ati v e .
Frecven�a cu care li nelele sigi l are ,de t i p u l celui de scoper i t
în M. XIV, apa r În secolele X V I şi X V I I sau de t i pu l c e l u i
d i n VIIb, aparţinînd se co l u l u i al X V I I I-lea, p l ed e ază pentru
exi stenţa unor mi'c i atel ie re care, po s edîn d cîteva matriţe,
ap rop i a te ca desen, obţin aceste t i p u r i , aJttt d e oaracterisuice
pentru u n se col au un altul.
Dreptul de a po se da igiliu, " j us s ig i l l i " , La noi ca ş i în
Occi d ent98, a fost u n "drept general, �manim şi tacit re,w ­
nOSOtt, valabil oricînd şi la orice condiţie socială, ca un fel
de drept nat�tral, sigilant�tl putînd folosi un tipar sigilar pro­
p1oitt, savt unul străin, împ1"um14,tat, wm.părat, găsit savt cap­
turat" 99. "Cei ce mt posedau tt11 sigilivt personal, mt-l aveaţt
nu pentnt că mt li se permit ea, ci pentru. că mt-i simteau
necesitatea" 100.
P e n tru a răspunde aJcestor cerinţe, meşte r i i argi n tani n u
aveau decît, fără a f i nevoiţi la cunoaşte î n p rofunzime n i,ci
strictele l egi ale heraldicij şi nl�ci m i n uţ ioasa artă ,a b i j u ti e ru ­
l u i , să producă în serie i nele s i g i l are ce un tip sau a l t u l în
funcţie ,de moda t i m pu l u i , p e care probabi l î n moment ' ul vti n­
derii e ra u gravate fie i n iţi alele cumpărătoflJu i , fie a n u l cu­
rent, fie ambele, ca î n cazul inelului descoperit în VIIb. Nu
este exclus ca negusto r i i sau meşteri i arg i ntari să fi ,c o l i ndat
loca l i t ă ţ i l e ţărm, pen tru a vinJde astfel de p ie s e, p e care l e
reperăm c a fădn d deseori par,te d i n i n ven tarul n ecropol el o r
să teşti 1 0 1 .
Printre mărfu rile de l 'ux i m portate d i n Tran s i l. van i a , lar­
gi l1'tănia bi ericească sau laică, precum şi obiectele Ide podoabă
erau deosebit de n u meroase. Mărturie stau actele şi scri sor ile
prin care domni torii şi boierii m unteni soli c i tă servi,oi i le, une­
ori ch i ar aducerCla meşterilor aur ari şi a rgi n tani transi,l văneni
în Ţara R oman eas că . Scrisorile ce vin din Ţara Romanească
96 Şt. O l l e an ll , Les metiers en MoleLavie et en Valachie (Xc-XV/le s) ,
»Revue rOLll1lainc d'histo il'e" , n r. 2, 1 968, p. 1 74 ; N icolae Constantinescu,
Coconi, Iti) sat din Cîm1Jia Română îll epoca liti Mircea cel Bătrîn, 1 972,
p. 8 1 ; Pa n ai t I. Pa n ai t . Contribuţii arheologice la ezm"aşlerea satullt, În
sec. al X II-lea lJe te/'ilOriltl ele azi al Bumreşti/tllti, "MIM", I , p . 2 2 4 ;
Idem, JncepttW! oraşl/.llti BItCltre,lti, î n Ittmina cercetărilor arheologice, "MIM",
Bucureşt i , V, 1 96 8 , p. 9, 1 0, J 9.
97 Şr. Olle a n u , o/J. cit., p. 1 80.
96. Dreptu l de a poseda sigi l i u a fost un drept comun, din moment ce
ţinea loc de SemnăIUl":l, încă din sec. al. XII I-lea. Din sec. al X VI-lea,
in tervi ne obl igativi tatea ca paraFa să fie însoţi t ă de sem n at u r a posesor u l u i
sigi l i u l u i (ef. A l p h . Chassant, P . J D e l barre , o p . cil'., p. 1 74).
9 9 E . VÎroosll, Despre eLrepwl ele sigililt, "SCN " , I I I , p . 334.
100 Id em , p. 3 3 3 .
1 0 1 Panait. 1 . Panait, Cercetarea arheologică a mlturii materiale din
Ţara Românească În sec. al XIV-lea, "SCI V " , 2, 1 97 1 , p. 2 57.
fig. 1 9. Lanţ de arj!Jin t.
18
www.patrimoniu.ro
�pre Transi lvan i a ş i ,care solicită execunarea unor bi j uteriă de
m are f ineţe, sînt n umeroase. La curtea l u i N eagoe Basarab,
l ucrau aproape p ermanent b i j utieri sibien i ; ş i touuşi, domn i­
toru l ,comandă braşoven i,lor o fmm oasă albă de mărgă11i tare
pent r u soţia sa Despi n a M i l i tza 10 2 . î n 1 6 8 9 , Constanti n B rîn­
covean u trim i te pecetarul u i I eremi a din B raşov un s a f i r ,
ştiind rcă "dttmnealui luc1"ează foarte bine şi curat", pen t r u
a-lÎ gravla pecetea noului sigi l i u domnesc, cel vechi, f i i n d
opera aceluiaşi I erem i a 1 03 .
Podoabele de origine transil văneană ce fac parte eLin i n ­
ventarul necropolei d e l a 'rnănăs,t i roo Comana s e fnscriu î n
c aJtegori,a acelo r bi j ute ri i produse î n ser i i m a i m a r i sau mai
m ici (depinzfnd de n a t ura pies e i ) , de o execu ţ i e ireproşabi l ă ,
şi care erau desti n ate comerţ u l u i obişn u i t ou boierimca rOI11;1-
neaSlcă.
P i esele occidentale pătrun'd in ţară p c două căi : fie prin
i ntermediul negustorilor transi Lvănenli , saşi, ,ce procurau mă r­
furi scumpe, de l ux, din Ocdden.r - I ta l i a , Ffianţa, Germa­
nia - şi le vi ndeau boier i m i i romaneşt i 1 04, fie p r i n boieri sau
fami l i i de domni vaLahi care călătoriseră sau p lecaseră fn
stdi n ă tat e, î n sur g hiun, şi a poi se Î 'ITto r ses er ă în ţară.
B i j uteri i l e de ori g i n e sau de i n fl uenţă occ�den\ja I ă au fost
descoperite î n mormîntul identificat ca fiind a l domniţeti An­
cuţa, despre care ştim ,că pînă în anul 1 640 a trăit departe de
ţară, l a Curtea vieneză. Fără fndoială, cînd s-a Înapoi at, a
aJel us oCLl sine şi b i j uteri i cumpărate în Occident şi cu carc
măaar în p arte a fost Îngropată.
Din punct de vedere a l i elenri ficării morm i n telor rd i n n c ­
cropol a Comanei, a u fost e l ucidate p r oblemel e morm i n w l l l r
IUli R a d u Şerban, N i colae Pătraşcu, D ră g h ic i ş i Consta n t i n
Can tacuzino. A u fost l ocal izate cu precizie morm i n tele l u i
Mihail Pătraş,cru ş i a l domni ţei Ancuţa. E s t e p osi b i l ă i,den ti ­
ficarea mormîntul u i IV cu cel al fi i cei l ui Şerba:n . i a l Mami.ci
Can racuz�l1'O şi a mOlfmÎnrul ui 1 2 cu cel a l fos,tl u l u i ,ep iscop d e
Ineu, L a z ă r . Suge r ă m aici i d eea c ă mormîntul XII, u n cavo u
d i n ,cărăm i dă deschi s u l terior, conţinîn,d doar re turi l e U l l u i
candelabru d emontat ar fi p u t u t aparţi ne Mariei Rustea, d a t
fiirlld c ă î n i mediata v e i nătate a l u i a f o t găsi tă l e s pedea
ce-i menţion a n umele. Nu a p utut f i reper,at 1l10rm fntul l u i
Şerban Cantacuzino, fie ca urmare a p r ac t i oi i reînhull1ării e
a distrus în cazul de faţă ori ce po s i bi l i t ate de rec uno a şterc ,
fie ,el in cauza unei noi înmormîntări ce l ..,a suprapu , deran ­
jfn d u-l .
S t u d i u l po,doabelor descoperi:tc în urma celicetarll necr -
polei d i n pronaosul mănăs t i r i i Comana a avut ,drept scop ca
pe l în gă datele r ehnice şi elementele pe care l e rele!Vă cu p ri­
vire la moda, l ux u l ş i gusDul bolÎer i m i i mai mari sau l111ai m ic i
d i n secolele X V I I -X V I I I , să evidenţieze atÎt act i vi tate a
atelierel or 10lc ale, cît şi relaţ i i l e Ţării Romaneşti ş i oCLl Occi­
den t u l , sub aspectul imponu l ui d i f e ni:tel or t i p uri lde b i j ur e r i i ,
În funcţie d e clasele sociale cărora l e erau dest i n a te.
102 SI . Pascll, Meşteşltgltrile în Transilvania, p . 207.
103 N . Iorga, Braşov/ti şi Românii. Scrisori şi li.inutriri, Blieurc5ti, 1 905,
p. 96, doc. nr. 5.
1 0 4 N . I orga, op. cit ., p. 28.
 DIN NOU DESPRE PICTURILE BISERICII D I N STREI*
VAS I L E
In cursul 'anilor 1 970- 1 972, biserica din Sltrei ' a fost
supusă unor complexe l ucrări de restaurare, care au privit
ath arhitectura val orosului monument CÎlt şi ansallllbiui de
picturi murale care ti decorează2.
Dacă, 'C'll mărunte excepţii, restaurarea părţii de aI1hitec­
tu ră nu a aJd us ni m�c nou .Ia ceea ce era deja cunoscut,
cercetăcile arheologice3 şi curăţirea picturilor m urale au fost
în măsură să aducă la l umină n umeroase elemente care per­
mit o substanţială reevaluare a cadrUllui i storilc şi, de aseme­
nea, o mai nuanţată imerpretare stilistică şi iconografică. în
cele ce urmează, ne propunem recons�derarea p icturălor mu­
rale în lumina recentelor descoperiri, pe care le vom con­
frunta cu mai vechi l e i nterpretări oare şi-au găsit bc în
bib,l iografia de specialitate.
O pmmă şi Însemnată cescoperire prilejuită de recenta
r,C:) ,ta'urare priveşte fragmellftele de pictură mumlă de pe
faţadele bisericii. Pe 1atura de răsărit a absidei aharului a
fost recuperată, în p roporţie de circa 40% , figurla de dimen­
siurui uriaşe a Sf. Cristofor, iar pe peretele de sUld al n avei ,
î n jumătatea superioară, se păstrează mai multe siluete de
sfinţi care odinioară formau un amplu cortegiu . Urme mă­
runte de pictură se mai păstrează şi pe peretele nOrldic al
na vei, atC fedi tînid i poteza că decorul mUl�al înfăşura în Între­
gime faţadele monumentulllJi. Figura lui Cristofor fusese sem­
na.1ată, încă acum un secol, de către Romer Fr. Floris4, ulte­
rior fiind acoperită de tencuiaJIă, ca de altfel toate celelalte
p�cturi eXiterioare. Cu referire la această imagine este locul
să arătăm că aşe2'Jarea ei pe Jattura de răsărit a bisericii din
Strei are o explicaţie precisă. Considerat în evul meldiu ,ca
apărător al călătorilor şi protector Împotriva m orţi i subite,
Sf. Cristofor a fost reprezentat pe faţJa dele m ul tor biserici
din med�ile provinciale europene, tOItdeauna la dimensiuni
monumentale şi astfel orientat încît să poată fi văzut de
departes. La biserica din Strei tocmai faţada răsăriteană este
orientată spre satul aflat în vale, deci figura colosală a sfîn­
tului pUitea fi percepută de depar.re. Datorită stărui pHloare
de conservare, celelahe figuri de sfinţi n u POt fi �dentificate,
dar fragmentele păstrate sînt suficiente pentru a j ustifica
afirlll!avia că biserica din Strei a avut faţadele i ntegral deco­
rate cu p ioturi murale. în acest sens, sînt semnifi cative şi
chenarele pictate ale ferestrelor, ,d ovadă tCă decorul amintit
era gîndit w1itar. Toate aceste constatări vin să adauge noi
argumente În spri junul tezei că practica p i cturilor murale ex­
terioare a fost destul de răspÎndi,tă în Transilrv ania me­
dicvală6.
S u b r r m ă de com u n ic are , acest material a fost p rezenta t În cad ru l
•
Sesiunii omagi�le de comunicărri ştiinţifice org>anizală cu ocazia Împli niri i
a 80 de ani de La În Jii i nţa re a Comisiei Mon umentelor Istorice, 23 i an u ar i e
1 973.
1 Satul Strei aparţ i ne azi de oraşul Căla n , j u deţ u l H u n e doa r a . B ise ­
r ic a, m on um en t ,i stou· i c - alSt ăzi c ap el ă de cim it i r - a pr i l ej u it co nst i ­
r u i rea unei b ogaDe b ibliografii din car e spic uim : 1 . D. Ştefănescu, La
peinw,-e religieuse en Valachie et en Transylvanie, Paris, 1 93 2 , p, 2 1 1 -2 3 3 ;
V i rgli l Vătăşian u , Istoria artei feudale î n ţările române, 1 , B u c llfcşti , 1 959,
p. 405-406 (cu bibliografic); G rdgore Ionescll, {storia arhitectlbrii în
România, 1, Buwreşr i, 1 96 3 , p. 99- 1 00 ; V asi l e Drăguţ, Biserica din Strei,
"Studii şi cercetă r i de istor�a ar ve i " , ser� a A rt ă p l as ti c ă , tom. 1 2 , nr, 2,
1 965, p. 299-3 1 7.
2 Autor al pro i e c t u l ui de reSlla u r a: re a fost arh. Olga BÎzu. Restau­
rarea picturilor muralc a fost efectuată, cu o rema rc ab i lă scrupu l ozitate,
de p ict o r u l Nicolae Sava.
3 Cercetări le arheo log ice au fost conduse de dr. Radu Popa; au
rosI e VlÎ denţ iate fundaţiile un r constrUCţii de epocă ro man ă , hl l1 daţii l e
unei curti aneziale, ca şi r es tur i l e unor anexe adăugate biserici i pc latu­
r il e de nord şi de vest. Rezultatele c o m p l e te ale acestor cercct.. 'i,i sînt
În curs de publicare.
4 R6mcr FIr. Floris, Regi falkepek Magyarorszâgol1, B ud apest , 1 8 7 4 ,
p. 1. 1 1 .
5 De reprezen tarea sfî n tu l u i Cristofor În pi c tu r a nlllrală din Tran­
silvania ne-am ocupat Î n ar t icol u l Picutri murale exterioare Î1l Transilvania
medievală, În " Stu d ii si c er cet ăr i de istoria artei" - seria Artă pIastică,
tom 1 2, nr. 1 , 1965, de ase me n e a În s tu d i u l rconografia picwrilor murale
gotice din Transilvania. În "Pagi n i de veche artă ro m ân e ască" . II , Bu­
C l u' eşti , 1 972, p, 28-30.
6 Con form articoltd u i nostru oitat mai sus, Picturi murale exterioare
în Tramilvania medievală, p. 75-76. Alături de monumentele prezen­
latc În articolul am i ntit, cerc et ă ri lc u l t i m i l or an i ta U pus în evidenţă
ex istenţa unor re s tu ri de pi ctura exverioar1\ la bisenica romano-catolică
din Hălmag,iu (jud. Arad), la biserica eva nghe l i că din CÎrţa (jud. Sibiu),
19
www.patrimoniu.ro
DRĂGUŢ
Lucrări le de resuaurare din interio rul bisefÎ,c ii, constînd
din îndepărtarea straturilor succesive de var care acopereau
pÎlc turile şi din consolird area suportul u i , au dat la i veală nu­
meroase imagini noi, au completat o bună parte ,din scenele
deja cunoscute, fădnd posibilă recol1S'tituJirea laproape in te­
grală a ansamblului iconografie originar.
Aşa cum sugerasem înrr-un articol mai vechi7, pe bol ta
altarului a apărut figura l u i Isus în mandorlă, Încadrată de
dOii îngeri îngenunchÎlaţi . Coroborată cu cortegiul Icelor 1 2
apostoli, care decorează pereţii altarului, imaginea lui Isus
în �lorie - Majestas Domini - este familiară iconografiei
medieViale, în pictura romanică şi în alceea gotică, avî11ld o
largă răspîndire mai ales În mediile p rovincialeB.
Pe pere,t ele nordic, pînă de curînd acoperit în mare parte
cu var, În registrul superior, au fost degajate integral chipu­
rile a patru apostoli, preClll:1 şi compoziţia Maria Ge p nmcul,
care ocupă colţul ,de nord-est9. Peretele esti,c, degajat mai de
mul t 10, nu a adus elemente noi la n i velul registrului superior,
în schimb pe peretele sudic a apărut şi cel de aii doisprezece­
t\ea apos'uol, 'lin t.î năr ,imiberb sU[lprins lîntr-o mi,şcare Id ansantă
cu braţele desfăcute llarg. Astfel reînltregit, cortegiul aposto­
lulor de la Strei se dovedeşte, o cLată mai mult, a fi o com­
poZ'i ţie 'conc,epută în spiritul ,ilconOlg mf'Î'eIÎ occidentale, aparţ1-
uînd, împreună cu Majestas Domini, temei eshatol ogice a
Judecăţii de apoi 1 '.
Registrul i n ferior al p icturilor d i n altar prezintă panicu­
laritatea, foarte ,rară, ,că porneşte direct ,de la ni velul podelei ,
lipsind obişnuita friz.ă a d raperiilor. Pe peretele de nord au
apărut două figuri de epriscopi ICU madhetele unor bi serici,
repetîndu-se deci reprezentările deja ,cunoscute de pe pereţii
de est şi de sud. în axul peretelui estic, sub fereastră, se află
o imagine a lui Isus în mormînt - Vir dolontm. N otabilă
este descoperirea că Grozie meşter de pe peretele sudic nu a
fost înfăţişaJt ingenunchiat, aşa cum părea anterior restau­
rării , ci în p�cioare. Aşadar, ohipul acestui misterios personaj
şi-a modificat treptat înfăţişarea şi numele în l iteratura de
speciamtate: de la un Icavaler crucitat cu nun;ele de Ambro­
zie12, la un meşter în ţinută de epocă imbrăcat Într-o obişnuită
la biscrioa ortodoxă din R,i b i ţ a (jud. Huncdo<1J1'a), la b i se ni c a evanghelică
din Boian (jud. Alba), l a biserica ruinată din Covăsinţ (jud, Arad), Dc'
un ă il l e res deosebit este figma s fî n w l u li Cristofor descoperita p e latura de
sud a co m l ui bisericii evan ghe li ce din Şmig (jud, Sibi u ) , de aseme nea
figura ace l u i aşi sfînt apărută, În două strat u r i suprapuse, pc p e re te le de
nord a,1 b.is(lric�i r e for mate din Da,ia Sccuiască (j ud. Mureş),
7 Biserica din Strei, p. 305 .
6 In l e gă m ră C l l a ceas t ă p r ob l em ă : V. D răg U ţ , rcol1ografia pictltrilor
/Illtrale gotice din Transilvania, p. 1 3 -1 7.
9 Da la st î nga la d re ap t a, .regi's lrul are u rmat o�re a de, faş ur a re : aposto l
bătrîn cu batrba pmernic bifurcată , cu ambele mîini ţine o carte deschisa;
apostol tînăr, c u bărbiţa scurta, gesticul ează cu ambele mîini; apOS to l
bătrîn, cu mîn a dreaptă gest i c u l e az ă părînd a fi ang a j at Într-o discuţie
c u apostolul precedent, cu mJna st î n g ă se ţine de b <vrb a pre lun gă ; apostol
matur, ţ i n e În mîn a d re aptă un ru l ou ( c eea ce ar pe r m ite identifica rea
c u F i l i p ) , i�r în s tîn ga un b ă ţ Înflori t ; în col ţ se află Maria cu p r un c u l .
In l egă tu ră cu pr,ez en ţa Mariei cu pruncul În cadrul c o n egi u l u i de aposl O l i ,
es t e de observat c ă ne arIăm Î n faţa u n e i v aria n te iconografice de o r i g in e stră­
veche, c un o sc u tă şi sub denumirea de "var i anta siriană a Inălţări i " .
Prima o a r ă este Înt Î ln ita , Î n c ă Î n secolul a l V I-lea, l a biserica
din Bawit, În Egiptul central, avînd apoi o larga răspîn d i r e. (Pen tru
!3awit, Max Hautmann, Die K/.t17St des friihe n Miuelalters, Propylăen
Kltnst/i:eschichte, V I , Berl in, 1 929, fig. 1 8 2 , p, 693 ) , La S tr e i , datorita
fi s ur�r i i şi d e pl asăr i i pe r e t el u i , l a prima vedere s�ar pă!fea că Maria
cs' c Însoţita de Încă un pe r so na j ,
10 De la stînga la dre apta : I acob cel B ăt rîn cu cî rj a de pelerin,
Pavel cu sabia, Pet r u CII ch e i a , şi Ion,
11 A ceast ă idee, p rezen tat ă prima oară în a xt i c o l ul Biserica din SL rei.
p. 308-3 1 2 , a fost reluată cu n o i argumente În Iconografia picturilor
mttralc gotice din Transilvania, p. 1 3- 1 7. In o r icc caz, es te definitiv
infirmată teza ltLi I. D. Ştefănescu care ve de a În cort eg i u l apos tol i lo r
din �anctuar o temă i co no J)lnaf ic ă de o ri PJi n e cappadociană, adaptată,
în cazul p i c tu r i l o r de la Strei pentru i l u st ra rea l i tur gbiei gallicane: La
peimure religieuse en Valachie et en Transylvanie, P ar is, 1 932, p. 2 1 2-220,
335-339; idem , L'illustratiOll des liturgies dans l'art de Byzance et de
l'Orient, Br u x e l l es , 1 936, p . 62, 1 04 - 1 05 . Mai recent, tezele l u i
1 . D. Ştefănescu au fost reluate d e CO\rina Năcolescu În articolul C017Si�
derations sur l'anciennete des monuments rOltmains de Transylvanie,
"Revllc R o um aine d' Hi st o ir e " , r , 1 962, n r. 2, p, 4 2 5-426,
12 Cf. 1 . D. Ştefănescu, La peinwre religie1tse en Valachie et t:n
Transylvanie, p. 2 1 8 , D ese nu l şi identificarea prop use de 1. D. Ştefănescu
au fa'cu t o l u ngă carieră, reven ind În l u cră r i'l e multor autori.
 ��w�� 4fI
;;�WJ �
4
�
� 3 S 6 l' �z 1 / 4'/ 15
�I
z
�'/, /
W
r--
�
"
10 �6
�7
;/�ia0�
17
v>-\
�$t
,---...
'18
'"
-
= Zi :zz "Za �
Fig. 1 . S c h e m a ieollografică a n ao s u l ui (s t î n g a ) : I - a rh an gh e l u l M i h ai l ; 2 - ctito r ; 3- 7 13unavcstirc (3 - arhanghelul Gabriel ; 4 - S I". D u h ;
5 - Maria; 6-7 pr i ete ne l e M a r ie i ) ; 8 - Maica ocrotitOare (s cenă de gr a dată) ; 9 - si"Î nt ă ; 1 0 - sfînta M i eJ cu r i ; I l - figmă d e ctitor ? ; 1 2 - N aştere.1
ltti Isus; 1 3 - Bot.ezu l ; 1 4 - Inchinarea ma gi l o r ; 1 5. - Fuga în Egipt; 1 6 - Marriniul cdor 1 0.000; 1 7 - Sf . N i col ae; 1 8 - f,i gură de donator ;
1 9 - figură neiden t ificara; 2 0 - arhanghel u l M i ha i l ; 2 1 - s fîn t ;
25 - Cina cea de taină (a. zonă mai bine p ă stra tă ; 26 - scenă degradat:!; 2 7-3 1 figuri de sfinţ.i ; 3 2 - sfînt ecvestru (a. figllr:1 ştearsă). Zo n e l e
haşura'tc sînt Înw:-o stare m a!Î' ava n s a tă de deg�·,adare.
Schema i co. n og r a f.i că a aJt aruLlii ( d re apt a) : 1 , 2 - Majesuas Dom i n i ( I sus între îng e r i ) ; 3 - apostol i (,a - J ac b cel Bărrîn. b - Pavel, c - Petru,
d - Ion, e - Maltei, f - Toma, g - Luca ?); 4 - Mari a c u pr u n cul ; 5 - sfinte; 6 - sfinţi (a - Man i n ?); 7 - profeţi; 8 - V iJ' doloru m ;
9 - ep,lscop.i ( a - Cal,i'l1 ic, b - I on a l Mi lelor, c - Chlill1iII ?, d - Petru, e - N icol ae ) ; 1 0 - Groz,ie meşter.
haină cu glugă şi avîn\d n umele de Grozie 13, de l a o reprezen­
tare în genunchi la una În p icioare. Acum, cînd p icturile
bisericii cliin 9trei au fost ,c urăţi te în Întregime, dîndu-se l,a
i veală şi figurile ctitorilor, figuri aflate - aşa cum era şi
firesc - la v(ldeţe, nu strecurate într-un ,c olţ aSlcuns de altar
unde cu greu ar fi fost văzute, cal itatea Jui Grozlle ca meşter
autor al p icturilor ,dobîndeşte un temei hotărîtor H.
Pe intra dosul arcului Itri umfal, lucrări le de restaurare au
dat la i veală medal ioane cu p rofeţi , sistem iconografic destul
de răspîncliit 15, atestat în TransiLvania la biserilca reformată
din Sîntana de Mureş 16 şi la biserica reform ată din Bonţida
( jud. Cluj) 17. Sub planul de naştere al arcwui triumfal, pe
peretele nordic, au apărut ,două figuri de sfinte (rcea cun stînga
foarte deteriorată) , iar pe peretele sudi c două figuri de sfinţi.
Din nefericire, inscripţiile picmte s-au şters, indt o identifi­
care nu mai este p09ibilă18.
Ca rezultat al recentelor restaurări, nav'a biserici i din
Strei are o infăţişare substanţial schimbată, numărul mare al
scenelor recupefla te de sub stratul de var făcînd posibilă şi
chiar necesară o nouă i n terprelt are a ansambl u l u i ciconografilc.
Pe peretele ,de răsărit al navei , deasupra arcului triumfal,
a apărut o reprezenoare a Buneivestiri. In stînga arcului se
află arhanghelul Gabriel, (figură deteriorată) care, cu o miş­
care foarte Vlie, se îndreaptă spre Maria, situ ată, împreună
cu două p rietene, de cealaltă parte a arcului, deasupr'a căruia
a fost figurat şi Sf. Duh tn chip de porumbel. Reprezentarea
Buneivestiri in zona arcul u i triumfal nu constituie un caz de
eXicepţie în iconografia mecliievală de ambianţă gotică. In
Transilv,a nia, ICel mai .veohi exemplu î l oferă p icturile bisericii
din Sîntă Mărie Orlea - ,datind cliin 1 3 1 1 19 - de asemenea
pot fi citate numeroase exemple din Slorvenia2o sau din Slo­
v<licia21, ţări cu care voievodatul de la nordul Carpaţilor a
întreţinut stdnse legături a rtistice.
Ceea ce face ca, la pliÎlI11a vedere, reprezentarea Bbmei·
vestiri l a Strei să aibă un aspect neobişnuit este faptul că
arhanghel ul Gabriel nu este singur, ci însoţit de arhanghel ul
Mihail, care ţine in mina dreaptă o l un gă rdar fragilă suliţă.
In realitate, fiigura ruhanglhelului Mihail aparţine unei alte
13 V. Drăguţ, Biserica din Strei, p. 3 1 5- 3 1 7 .
1 4 C :! Grozie este meşre r u l autor a l picmrilor, a m usţinut ş i În
mai sus citatul a rt ico l , p . 3 1 5-3 1 7 . A van s a t ă Întîia oara de 1. D. Şte­
fanescu (op. cit. , p. 2 1 8 ) , ideea că ar fi vo rb a desp r.e ctitor a fost
reluată de V�rg i l Vărăşi a n u , 0/1. cit., p. 406, d e G r igo re Ionescu, Istoria
arhitecturii în România, 1 , Bucureşt i, 1 9 6 3 , p. 99, de asemenea de Cori na
Nrico]escu, Istoria coswmttllti ele curte în ţările române, B uc ureşt i , 1 970,
p. 8 6 .
1 5 Refenindll-se la bi eri c i l e medievale din Slove n i a, France St e l e
afirmă că este o r eg u l a ca i nt ra d os u l arcu l u i uriu m fal să fi e decorat c u
figuri de p rofeţ i (Slovenska gotska POclrttZl1ica i njen ikol1ografski kanon,
"Zbonuk n a r o do g muzej a " , I V , Bel g rad, 1 96 4 , p. 3 2 8 ) .
1 6 Pi c ru r i datînd de l a sfÎrşiwl e eo l u l u i al X I V-lea.
1 7 P i cl llr i datînd din seco l u l al XV-lea.
18 Lî nga sfînrul d i n stÎnga se mai pOt citi l im'ele c"Tro MA ; ţinînd
seama şi de faptul că are În mîinu un po c a l, ar putea f,i vo.rba de
sfîn t u l Martin.
19 V a,s i l e Drăguţ, Picwrile bisericii elin Sîntă. Mărie Orlea cel
mai vechi al1sambbt mltral din ţara noastră, "Buletin u l mon u mentelor
istor·ice" , nr. 3 , 1 97 1 , p. 6 1 -74.
20 F r an ce Stele, art. cit . , p. 322. Sînt am intute bisericile din Z i rovn ica,
Prilesje, Gluho Vrh!ovje, S i l en Tabor etc.
2 1 L a biserica evanghclică di n Kraskovo, d i strict"u l Gemer, s c en a
Bltncivestiri o cu p a r.lcela5i l o c ca şi la Sllrei. Pictunile de la Kraskovo
sîn t databile în uluimul s fer t al sec ol u l u i al XIV-lea, deci , În principiu,
sînt contemporane c u cde de l a Strei.
20
www.patrimoniu.ro
/'
// '/
.,
D �e 10
2 2 - sfînta N e del i a ; 2 3 - Maria cu p r u nc u l ; 2 4 - srîntă;
compoziţii, el a vînd aici rolu l de sfîl1lt p rotector al unui per­
sonaj reprezentat la pircioarele !Yale in atitudine de rugăciune,
cu mîinile Împreunate. Acest personaj nu poate fi ahul decît
donatorul picturilor, acel rdonator multă vreme IÎdentificat cu
Groâe meşter din altarul biserici i . I mbrăcat în\tr-o t unică
cenuşie, l un gă şi stdmtă, decoI1ată tCll perle, c.ti-torUiI are barbă
bifurcată şi mustaţă, fiind înfăţişat Ica un bărbat În plină
maturlitate. Pe ,c ap poartă un fel ,de scufă Ide aceeaşi culoare
cu tunica. I n partea i n ferioară, stratul de pictură e degradat,
încît nu se poarte preciza nici tipul veşmîntului, nici poziţiil
persona j u l u i ; ţinînd seama, totuşi, de compo:niţia generală ,
pare să fi fost reprezentrat in picioare.
Prin modul în care este introdus într-o Slcenă religioasă,
ca şi prin faptul că se roagă aflhanghelului Mihail, ctitorul
de la Strei işi găseşte un echliivalent apropiat În 'ctitonul pic­
turilor bisericii rcforma'te din Dorolţ ( j ud. Cluj)22. La Dorolţ,
ctitorul la fost i n serat între 'a postolul I acob cel Bătrîn, c.ue
îl protejează p unîndu-i mîna pe creştet, şi arhanghelul Mihail
către care este orientat in atirtllidine de rugă. Datînd din ulti­
mul sfeI't al secolului al XIV-lea, fiind :de:i În principi LI
contemporană cu imaginea ·dedioatorie de la Strei, fli gura ,c ti­
torului de l a Dorolţ n u constituie un caz izolat În p ictura
Transil vaniei, pentru că şi la biserica reformată din HOld o:;
( j ud. Bihor) în faţa arhanghel ului Mihail este înfăţişat un do­
nator reprezentat în armură şi îngenunchiat23.
Un brhl lat, decora't cu bandă în zig-zag, separă registrul
superior al p icturilor de pe peretele estlic de i maginiJle regis­
trul ui i n ferior.
In stinga ,ancul ui triumfal, pe latura nordilcă a peretel ui
răsăritean, a apărut, În stare fragmentară, o i magine a Maicii
ocrotitoare. Aceeaşi imagine poate fi văzută deasupm arcu­
l u i triumf'al la biserica evanghelică din Mălîncra'v (către
1 400) şi in partea sudică a arcului tri umfal La biserica refor­
mată 'd in R apoltul Mare (jud. Hunedoara, primul sfert al
secol ului al XV-lea), în diverse alte zone ale i nteriorului pu­
tînd fi Întîlnită şi la b isericile din Ghel inţa, Sic, Mugeni, Chi­
lieni, Băga,c iu ertrc.24 De largă ,c irculaţie în iconografia cato­
l ică, Id ar rar Întîlnită în cea ortodoxă, reprezenta rea Maicii
ocrotitoare pe pereţi i bi sericii din Strei se expaică în cadrul
unui complicat proces istoric şi artistic asupra căruia urmează
v
•
• •
sa revenIm mal tIrzIu. A
Pe peretele din dreapna ar,cului triumfal au fost degajate
În întregime două figuri de sfin/te. lîngă Icea eLin dreapta
- Icunoscută mai de mult - se pot citi l iterele . . . CPE.D:A"
deci ar fi sHnta Miercuri. La j lumătate d istanţă intre cele
două figuri a mai rămas fragmentul de rinscripţie E RA­
(TEPJ1HA ?) . La picioarele sfintei din stinga, se află, abia
vizibil, un mic persona j , probabil un membru al f,amilri ei
ctit0rul ui .
Ca rezultat al restaurării, peretele sudic, p e suprafaţa că­
ruia erau ounOSCll'te doar tC Îtevla fragmen te ,d isprarate, a recîş­
tigat ap roape intactă infăţişarea oI1iginară. Registruli superior
din care nu se cunoştea decît un mic detal i u cu Baia
22 De coperi te cu o c az i a restaurărilor d i n 1 96 5 , p cm r i l e biserioii din
i
D oro lţ ali fost publicate În tîia oară În s tu d i u l nostru: Iconografia pic­
tltrilor mltrale gotice din Transilvania, în " P ag i ni de vech e an:! româ­
nească" , I I, Bucureşti, 1 972, p. 2 5 .
23 P i ct u r a de la Hodoş pare a data de la Începutul secolului al
X V-lea.
24 Pen tr u 10calizăriie ,e x act e şi pentru datare. vezi Vasile Dt răg u ţ ,
tcono grafia pict u rilo r murale . . . , p. 78.
pr.mcului - are următoarea compOZiţIe iconografică25: Naş­
terea hti lS�tS (Maria întinsă pc un pat improvizalt , baia
pruncului, Iosif şi doi păstori), Botez.tl (nu se : m ai păstrează
decît jumătatea inferioară a figurilor), Inchinarea magilor
(scenă stricată 1n partea superioară, nu se păstrează întreg
decît primul mag îngenunchiat, BaltaZlar, oare oferă un cali­
ciu; Maria era înfăţişată stînd pe un Itron, cu pruncul în
braţe), Fuga în Egipt (scenă degradată în partea superioară).
în continuarea acestuâ registr'u, care cuprir1ide scene din ciclul
cristologuc, pe peretele 'vestic se mai distinge un foarte fru­
mos fragment din Cina cea de taină26. O a doua scenă, care
intră 1n ,compoziţia registrului supenior ,d e pe peretele vestic,
este compl et Idegradată, încît o identificare, fie şi ipotetică,
nu mai poate fi propusă.
COllsicenat în ,a nsamblu, registrul cupnÎnzÎnd scenele din
ciclul cristologic - desfăşurat pe peretele suduc şi parţial pe
cel ,vestic - permite invocarea, ca termen de comparaţie, a
pLcturilor biseriai i ortodoxe din Crişcior, realizMe în ul,t imul
deceniu al secolului al X IV-lea. Dincolo de flagrrantele deo­
sebiri stilistice, este de remancat că şi. la Crişcior ciclul cris­
tologlÎc începe pe peretele suld ic al navei, continu1ndu-se pe
pereţii /de vest şi nord27.
Revenind la peretele sudic al bisericii din Strei, vom
observa că registrul inferior este alcătuit din două zone clar
diferenţi"te sub aspeotul or�anizării i compoziţionale şi icon 0-
grafice. Jumătatea estică a registrului - pînă l a uşă - este
tnatată ca o suprafaţă unil tară mărginită de un bdu decorativ
lat. în proporţie de trei sferturi, cîmpul acestei suprafeţe este
rezenva't :u nei 11eoibrilşnu�te reprezentăâ a mal'tiriuiui celor 10 000.
Cortegiul martirilor (zona este parţial degrald ată) se tn­
dreaptă spre turnul de sacrificiu, scena fiind înJt regită de figu­
rile celor ndnsufleţiţi, grupaţi, într-o surprtinzătoJare supr'a­
punere, în spaţiul bdului decorativ sllperior. Tot în bdul
decorativ, în partea sdngă, se inserează şi 'un personaj cu
costum şi pieptănătură de epocă, 1nfăţişarea sa conferinld
întregii compoziţii un pronunţat Icaracter occidentaliZJant. In
partea dreaptă, a fost figurat sfîntul Ni,colae, în fapt o iicoană
monumentală, ierarlhul fiind reprezentat în picioare, cu ev:an­
ghelia în mîna stingă şi binecuvîntind cu mîna dreap ,tă28 ,
de o par't e şi. de alta aflîndu-se chipurile de mici dimensiuni
ale hui Isus şi Mariei29.
Pe laturra răsăriteană a glafului uşii, în imediata vecină­
tate a figurii sfîntului N icolae către care este orientalt, a apă­
rut cu ocazia lucrărilor de restaurare un personaj , probabil
° Idonatoare, ICU mîli nile 1ntinse şi palmele apropiMe, în semn
le rugăciune. Îmbrăcată Într-o rochie roşie, cu m1neci lungi
şi stdmte, ipotetica donatoare are o faţă ovală, ochi mari,
migrd alaţi, şi păr blond. în registrul inferior al glafului uşii,
se mai văd resturi dintr-o figură neild entificabilă.
25 Desfăş1Il ' area cicl u l u i este dc l a est spre vest, deci stînga-dreapta.
26 I denlii ficarea propllsă n u este lipsită dc Îndoiel i. Cele ci nci figur.i
păswa.te s urpri n d prin ninereţe - barbile ş i m usdţ i l e abia mijesc - şi
prun eleganţa ţ i n mci. Dc remarcat, pieptcn ă r u r <1 de tnadilie eien isl id,
ur
obişn u ita pen tru Îngerii d i n p i c t a b izan tina, pc ca r e o pOarta u n u l
cLi n r rc pcrsonaje.
27 Ca u ltimă sursă b i b liografică . ri vito <l re la picwrile biseri c i, i din
p Ilalv ei. De formaţie eclectică, cu puternice Climprente ale geti­
Crişcior, cu val or i fi c area datelor noi rezultate d in l'cs tall 1'area 1m reprins:;
În anul 1 96 8 : Vasi l e Drăguţ. PicWra mllrală din Transilvania, nUrCLtreşti ,
1 970, p. 29-3 3 , 8 1 . La Crişcior, pe pcretele sudic se mai păstrează doar
anumite fragmente din BotezlIl llli ISlts şi din Prezent a rea la templu, fri i n d
deci şi a i c i vorba dcsprc o inversare În cronologia faptelor. Sondaje
u'e c cnte au dovcd i t d un ciclu c ristologi c se află ascuns sub o pojghiţă
o
de var ş i În b iscnica ort doxă d i n Ribiţa, t ot în zona super i oară Q pere-
1 i ln r de sud şi de vcst.
28 De rcmarcat că gestul binecuvÎn t a r i i este făcut c u d o ua degete
I' id icate, deci conform rittt l u i cat'o lic.
29 Fap wl că în l umea medicvală era adînc Înrădăcinată convingerea
ca sfîn rul N i colae a fost u n hOtarÎt apara tor al dreptei credinţe, împotriva
erezi i l or care Înccrcasc1'il il cont este d iv i n i t atea l u i l sus şi a M a riei, ex­
plică de ce fig ura marel u i ierarh de la Mira apare fre c ven t 1ncadraLă de
o
chipuri l e cel or doi. De altfel În acatistul sfîntl1 1 u i Ni c l ac, acesta este
Eludat astfel : " ruşinînd pe A rie, Înşelătorul la sobor, l-ai î n v i n s " , ' " "ai
vorbit mai d i n a i n te despre c i n stirea Născăroarei de DUlllncze u " , . . . "ccl c e
u)
ai astupat g u r i l e e re t i c i J or "Î
' " "lntăril"ca credincioşilor", . . . n t :1 rirca
ortodox iei " . ( A catisl.ier, B c u reş t i, 1 97 1 , p. 208, 209, 2 1 4) .
u n
Rea m in ti d
aceste l u cruri, În general b i necunoscute, n u putem decît re- reta in utilul
con,eg iu de argumente cu care S. Ulea Încearcă să ne conViingă şi să se
autocon vingă de cont rariu. Tn anicolu.1 Originea şi semnificaţia ideologică
a picwrii exterioare moldoveneşti (II), St ttd i i şi cercetări de istoria artei " ,
" sIgur - Şt 1 11 acest sens texwl acat istul u i ce-i esr e închinat are valoare
ser i a A r d plastică, tom. 1 9 , 1 972, n r . 1 , p . 48-49, autorul amintit are
o poziţie ech ivocă : pe de o parte recunoaşte că c cr cet ăt orul modern tre­
b u ie să ţină seama de c on vi n gcr il c o m u l u i di n evul med i u , c a re Ol'cdea cu
plltcre că sfîn t u l Nicolac a fost eroul sinod u l u i de l a N i ceea, pc de altă
parte speculează adevărul demonstr,at de ş t i i n ţa contempo rană că marele
ierarh nu a p ar t i c ipat la respectivul sinod - şi aceasta numai pen trll a
21
www.patrimoniu.ro
în jumătatea de apus a peretelui sudic, restaurări,[e au pus'
mai bine în evidenţă figurile de sfinţi deja tcunoscute : arhan­
ghelul Mihail, sHnt neidentificat, sfînta Nedelcia (Duminică),
Maria cu pruncul În variama iconografi'că a Glykophilousei,
sHntă neidentifioată.
Afeotat de rd istrugeri, peretele vestic nu mai păsltrează
mCI o Imagl11e întreagă. Din registrul superior, care cuprin­
dea la origine două s'c ene de mari dimensiuni, nu Ise ma1
păstrează ,decît fragmentul ,citat mai sus şi latribuit Cinei cea
de taină. La nivelul registrului inferior abia mai pot fri des­
cifrate Icinci siluete de sfinţi in p i, c ioare, aşadar se continua
teoriia de sfinţi de p e peretele sudic.
Din decorraţia pi'ctată a peretelui nordic nu se mai păs­
uează practic nimic. Modeste fragmente, unele recuperate
de sub par,doseală şi fixate pe tencuială ca marteri, nu fac
decît să confirme că şi această parte a biseri,cii benefuciase
odiniQară Ide o pedoabă murală.
în încăperea de la parterul turnului vestic, dincolo de
resturile mărunte descoperite pe boLtă şi pe peretele de nerd,
a fest recuperată o perţiune mai importantă de pictură pe
pere,ele sudic. Este vorba de un sfînt călare loare pare a
duce pe crupa calului un persenaj rănit sau 120ate mort. La
picioarele calull ui se mai di's tinge va,g rO fi'gură, banuim un dona­
tor. Ciudata compoziţie a sfîntului ecvestru care duce cu sine
un personaj are un corespondent la biserica errtodoxă din
Peşteana (jud. Hunedoara), U1'l/de o imagine foarte asemănă­
teare poate fi văzută pe faţada de nerd a llurnuluc i -clepet­
niţă30.
Ca rezultat al resuaurării, cu teate 'că nu au putut fi re­
cuperate În întregime, pidturile de la Strei ni se prezintă
azi 'ca unul din tre cele mai bine păstrate ansambluri murale
medri evale din ţara noastră. El este imporuant atît pentru
particularităţile de ordin iconografic - în general discutate
În lucrările citate - cÎlt, mai ales, pel1'tru calităţile sale ,artis­
tice şi pentru problemele de orrdin stiJ l istic pe Icare le ril d ică,
pr.? bleme a. �ăror implicaţie pe plan istoric general nu POt
Sic apa atenţIeI.
În condiţiile nou create prin resuaurare, 'confruntarea
stilristtică a Id iferitelor părţi care cOll 1lpun ansamblul studiat
,conlduce la concl uzia că la Strei au celaborat, în prinlCipal '
trei autori, nu dei, cum 'a preciasem mai de mu!t31.
1. Meşterul Grozie, conducătorul grupului, este autorul
p�cturiler din registrul inferior al peretelui sudic din mINă :
m c: rt'i ri.d . celor 10.000, sfîntul Nicelae, suita de sfinţi şi
sflme. Sulul său este indatorat picturii nord-i1Jal i ene de
ambianţă postg1iottescă şi se caracterizează prin preocuparea
p.ent ru un modcleu prin ,diferenţă de saturaţie a culor.ii, prin
sIluetele elegante dar statice, prin evidentele Icon taminări ou
pictura bizantină - mai ales in adoptarea unor scheme
iconografice speci fice, ca "icoana" sfîntului Nicol,ae sau Maica
Domnul ui cu pruncul în varianta Glykophilousei.
2. Al Idotilea meşter, a cărui prezenţă S-a centurat abia
după recentele restaurăr �, este autorul apostolilor de pe
latur � de . nord a aharu} uI, al . , c elo.r şapte episcopi din regis­
trul II1ferIor ,aI altarul UI, ,al pIctUrIlor de pe peretele estic al
cului de Icurte internaţional, dar influenţat de asemenea Ide
pict � r � it<\.Li � nă ��le . epocă, el . este în daltorat în primul rînd
tradlţulor� picturII ltnear-naratlve. Linia, simplificată şi chiar
st�l� gace ca duct, dar foarte insistentă, este principalul său
mI J loc ,de a construi imaginile, cul oarea fiind tratată, de
reg�IIă, sumar, în suprafeţe pl ate. îndrăzneţ şi plin de fan­
teZie, acest meşter nu se Iasă intimidat de mOidest�a mijloa­
celor sale de expresie, vădind o reală l ibertate în constrUCţia
imaginilor. Tipol ogia personajelor sale este variată mişcările
sînt vioaie, neprevăzute chiar. Apostelii de pe pe;etele ner­
dic sînt angla jaţi Într-un Ic olocviu aglÎ tat, cu atitudin i indi,vi­
dual'izate, �ntru totul 'convjngătO'are pentru o sacra conver­
saZlOne.
Încerca sE ..con:ba.�a !
P} lI1cw nostru de ved� re . Ctt p'riV'ire l a sem n i fica ţ i a
rep!czen t ar 1 1 V l e ţ 1 1 sfl l1 tul �1 1 pc faţadele b t sencilor moldovene.5t i . (Vas i l e
.
u
Drag ţ , p'1.cwra �nural� d m Tara l} omt!nească ş i Moldova ş i raporturile
sale CIt /JlCWra bţrope1. de sud-est m cursul seco!tţllti al XVI-lea' nule­
t�llt1 mOnt! n�entclor istorice", XXXIX, n r . 4 , 1 970, p. 30). Un f�pt e
deci vă ;- s fît�tul N i �?lae � ra considerat în evul mediu ca p r i n cipal u l
�
l uptato r t mpotnva erezIIl o r Ş I ca u n aparătOr a l cultului MaiI'iei.
. 30 I .a Peşteana� pictura pare să d ateze din prima jumărate a secolu-
lut al XV-lea (Vas i l e DrăgUţ, Pic/'Ura mltrală din Transilvania p. 42-4'3 , '
Fig . 52).
31 Vasile Dt·ăguţ . Biserica din Strei, loc. cit., p. 3 1 2-3 1 4.
Fig. 2. Pict uri pe peretele nordic din absidă : apostoli şi Maria cu pruncul.

3. ,Atvînd numeroase caracteristici comune cu meşterul
precedent, în primul rînd folosirea ,cu precădere a l in iei, de
asemenea elementele tipologice p roprii goticului de curte
internaţional , cel de-al treilea meşter pare a fi mai evoluat
ca meşteşug şi totodată mai sensibil la valorile eleganţei .
Acestui meşter îi pot fi atribuiţi aposroJ iti de pe l atura sudică
a altarului, de asemenea scenele din ciclul cristologic. Datorită
numeroa elor coinci denţe de formaţie şi limbaj cu meşterul
al doilea, mai multe zone ,de pliJctură ar putea fi atribuite,
cu argumente egale, ,ambilor piotori.

Fig. 3, 4, 5. ApostoLi de pe perelele nordic al absidei (detalii din fig. 2).

22

www.patrimoniu.ro
 Fjg. 6 . Figuri de aposlOli pe peretele sudic al absidci.

Ţin înd sea ma de caracteri tici le stilis ti1ce atît de ameste­ masr i c i l e I ovan (pentru Ion) şi Nede l i a (acum se adaugă şi
cate, Idar dominate de t răsătu rile ital i e l1Jizante ale p icturilor Sreda) am propu in l ucrările noastre anterioare ca zonă
de l a Strei, ţ i nînd seama ele i nscr i p ţ iile sl ave ca şi de ono- de başt i n ă pentru meşteri i in cauză Dal maţia de nord şi

fig. 7. Medal :on de profet şi figuri de sfi nt� Fig. 8. P ic tu r i pe peretele de l'a aJ' i t al na­ Fig. 9. Figura cLil r u l u i (detaliu d i n fi?,. 8) .
În zona nordică a arcului l r i u m i',,1 . vei : arhanghe l u l M ih a il , ctitorul pictUrilor şi
arhan?,hel u l Gabriel din scena /3uneivestiri.

23

www.patrimoniu.ro

Sloven i a , echivalentul cel mal concl udent f i i n d in acest
ens picturile biseri c i i d i n Butoniga î n pen i n s u l a I t r i a32.
Această atl1ib uire ca şi dat area pictu ri l or de la S trei către
sHrşi tul cel u i de-<al trei lea s fert al seco l u l u i al X I V-l ea n i
e pare şi astăzi c a f i i n d j USlti ficată, dar, î n prezen t , Î n
funcţie de cercetăr i l e recen te, p o t fi l uate În d iscuţie şi alte
elemente care ar p utea cond uce l a o rezol vare mai c i rcum­
stanţială a problen� e i .
Avem i n vedere faptul că în s u d u l I ta l i ei , În p rovincia
Pugl i a , e <lIfl ă un mare n umăr ,de mănăstiri I'urpestre an care
a u vieţuit pînă către sfîrşi tul secol u l u i a l X V I �l ea, n ume­
roase comuni tăţi basil i an e . La Motltol a, la Massafra, la fasano,
l a San V i to dei Norm a n n i , l a Matera33 sînt zeci, sute chiar,
d e asemenea aşezări monast�ce a căror exi stenţă pOla re fi urmă­
ri tă, in l i n i i generale, Î ntre seco lele I X - X - cînd are loc
aşa n u m i t a " a doua colon izare bizantină" În l,t a l i,a rr. erid i o-
32 Vasile Drăguţ, art. cit., .p. 3 1 5 . Pent ru picturile biserioii din 1311-
toniga - foarte asemănătoare ca organiza.re iconografică ş-i ca stil cu cele
de la Strei - a se vedea Branko Fucit, [s ta rske jreske, Zagreb, 1 96 3 , p. 9.
33 Cercetate de noi în noiembrie 1 972, ac est e aşezări vor ri prezentate
detaliat În tr-un srudiu speci al.
34 A. Guillon, fl monachesimo greco in [talia meridionale e in Sicilia
n el Medioevo. în "L'eremitismo in Occidente nci ecol i Xl e X I I . Ani
delb seconda settimana im ernazionale di swdie" , M i l an , J 965, (Mi cel­
lanea del entro di sludi 111edioevali, l V , p. 3 5 7- 359).
Fig. 1 2. Sfîni1:uJ Nicolae şi Grozie me.�ter (picturi pe peretele sudic al
www.patrimoniu.ro
Fig. 1 1 . Naşterea llii /SIIS (pictură pe peretele sudic al navei, regist r ul
superior).
n a l ă34 - . i seco l u l al X V I - l ea , >CÎ n d , cu puţine excepţi i , c a
urmare a modificăriJ defi n i t ive , a c a d r u l u i i s t o r i c şi rel i g i o ,
raţi u n ea lor de a fi e stinge.
î n cond i ţ i i l e unui act i v CO llitact d i n t re Orient şi Occi­
d e n t, mănăsti r i le rupe tre ·d i n Pugl ia - basiLiaJl e l a Încep u t ,
apoi 't reptat benedictine - s-au populat c u o i mensă canti r.ate
de picturi murale care exprimă o s i n g u l a ră si n teză ce
perm i te să e vo rbească ,d esp re un spaţiu aruistic i talo-bal­
canic. Formele sti l i st i ce d e origine b izantină se Î n gemănează
cu cele italice, i a r i n scripţi i l e ,l atine, greceşti şi sl avone fac
şi mai evidentă complexa real i tate reli gioasă şi art i stică a
acestei regi uni atît de puţin cun oscute î ncă În l i teratu ra d e
pec i a l i tate. Moaştele sfîn tul u i N icol ae, păstrate l a Bari, prin ­
c i p a l u l oraş al Pugliei, au exerc i tat o mare atraCţie asupra
peleril1ii l o r orie n t a l i ş .i occiden tal i , contri b u i n d o ,dată mai
mult la m u l t i tud i n ea î n tî l n i ri l o r care aveau loc a i,ci . Ş t i i n d
c ă atît R ogeri us I I , regele nor m a n d , c î t şi Împăratul Frederic I I
de Ho� ensta u fen au a cofldat o deosebi tă atenţie p o l i t i c i i
orientale, şti i n d că, În tim pul l ui M a n u i l I Com nen u l , P ug; l i �
a fost Î n corporată I m periu l u i bizantin vom î nţelege ţnca �
mai usor acea tă simb ioză care va dobî n d i o particul ara
�
evo l u ţ i în ,c u r ul eco l e : o r X I I I - X I V . Ne . rcferi � l a f� p'tl �
că, Î ncepînd d i n 1 266, viaţa 3Jcestor loc uft va fI dO :T 1 n a t a
.
d e pol itica balcan ică a l ui Charles d'An Joll - deve n I t rege
absidei, regist rul i n ferior).
24
Fig. 1 3. Pictllri pe peretclc sudic al navei, rep;i uul inferior; arhanghelul
Mihail, sfînt neiden ti ficat, sfîn ta edelia, Maria cu pr u nc u l , sfîntă
neident iJ;icaJta.
al i,ci l iei -, SLlNeran mereu preocupat de succesiunea bizan­
tină, stăpîn efectiv ,al PeloponeZJu l u i 35 . Cîştigarea tro n u l u i
d e la B u d a d e către u n a l t A n gev i n d i n ramura n a p o l i nană,
arol Robef' t, a fac i l i tat o airc u l a ţ i e ani tică surp r i n zăltoare
la prima v e de r e !dar p e rf ec t justi fioată isto rÎlc, Între I ta l i a d e
' ,
s u d 'şi regatul U ngari,e i , această ci J'cUllaţj.e a:fectÎn:d ,deop o H i vă
Transi l va n i a şi S l ovacia36.
în această iLargă perspec ' i vă, cu n u m e roase consecli nţe
pentru arta italo-balcanică37, amestecul t i l i t ic prezent în
picturile dc la Strei este mai uşor de expl i cat.
Dar, alături Ide toate aceste Ico nsi,deraţi i de ord i n g� ne!1aj ,
mai trebuie reţ i n u t şi un fapt p recis care poate Clrcum-
35 Asupra ace tor fapte, În jurul cărora s-a acum ulat o bogata biblio­
grafie, o dară expunere la Ceorges Ostrogorsky, I-f ist o ire de l'etal byzan­
tin, Paris, 1 969.
,6 A upra iradierilor italiene În Slovacia, vezi Vlasta DvoHkova,
Italiwisierende lromungen in der Enrwicklu1J1{ der MOlJltmcntalmalerei
des slowakischm Millelalters, " Acta lovaca" , I I I , 1 965, p. 5 8 - 1 1 1 .
37 Merita să menţionam, Între altele, faptul ca po l it ica angevina În
Balcani a permis difuzarea unor forme :1Jrtistice, d e tipul picwrii linear­
na.rative, pînă În Bu l g ar i a . Ca exemplu caracteristic Baia pmncului, din
acatisrul sfîn tului icol ac, aşa cum apare În pronaosul bisericii din K alo­
tina (a doua j umatate a secolului al XIV-lea) este foarte ascmănăLOare cu
aceea de la Strei.
Fi'. l 5 . Cina cea de tai,,;i
25
www.patrimoniu.ro
Fig. 1 4 . Martiriul celol' 10.000 şi sf1n tul Nic lac (picturi pe peretele
sudic al ll!a vei, fegisu'ul inferior).
sta n ţ i a cîm p u l expl icaţiei lor. Do,cumentele vrem i i vorbesc
despre participare:t cnezi l or Ihaţeglani , ub cond ucerea ca te­
l a n u l u i de Haţeg, l a campan i i l e l u i Ludovic cel Mare În
I ta l i a . La aJceste campaniti a participat cu sigu ranţă şi cnezul
d i n Strei, Petru fiul l u i Zaicu, şi este l esne Ide p re su p u ca
experienţele a rtist�ce consumare În I ta l i a nu J - :t u l ăsat illJdi­
ferent38. Coroborind i n d icaţi i l e documentare cu ,an,al iza stilcis­
tică a picturilor d e la Strei , analiză care a condus la o datare
38 P,roblema participării, cnejilor români (,c a, de altfel, a tuturor osta­
şilor oriv;inari din Transilvania) la campan,iile italiene ale lui Ludovic 1
( 1 3 4 2- l 3 8 2 ) trcbuic considerată cu toară atenţia pentru con ccinţele pe
care le-a putut avea pe planul artelor. Ca urmare a conflictelor p rovo­
cate de succesiunca tronului n a poJ itan, Ludovic 1 înw'eprinde o primă
.
cam.panie În 1 3 47- 4 8 riind Înroţit de Ştefan Lackfy, voievod al Transil­
van i ei şi de Aln drei Lackfy, comite al sccuilor. După ce cucereşte oraşul a­
p li, unde instalează o ga,rnizoana din trupele sale, Ludovic se ÎntOarce
la Buda. In 1 349, o altă campanie esre condu.să de tefan Lackfy care
lI'averseaza Adrăatica, debarcă trupele la Man fredonli,a (la nord de Bari)
şi ataca apoLi. Arm istiliul Încheiat. în primavara anului 1 3 50, nu a fost
de lunga durată, ceea ce ÎI determină pe Ludovic să organ izeze o noua
expcdiţie personala în fruntea unlli corp dc 1 5 000 soldaţi. Dupa e cuce­
reşte Manfredonia şi o buna parte din Puglia - cu Trani, Barlerta şi
Bari -, În e p t c mbri e 1 3 50 e ÎntOarce În Ungaria la înd pc Andrei
Lackf)' guvernator al eapolelui, cu crupe pro p rii. Alte campanii au loc
În anii 1 3 5 8 (sub conducerea l u i N icol ae I.;ack fy), 1 360, 1 380. In lega-
(fragment păstrat pe peretele vesti al navei, reg ist rul superior).
Fig. 1 6 . Vedere intcrioara spre latura de ra­ Fig. 1 7.
s a r i t a ab idei : pe boltă Majestas Domini,
apostoli i Iacob cel BatrÎn, Pavel, Petru şi Ion,
Vir dolomm.
a lor în 'Cel de-al treilea sfert al secolului al XIV- lea, se
contu rează o ipoteză atrăgătoare: ctitorul ansam blului mural
discutat este chiar cnezul Petru, al cărui chip apare pe
peretele de est al naosului, sub protecţia arhan ghel ului Mih,ail.
Dar, în legătură ICU această rep rezenlDare, atingem o altă
problemă care merită ea s i ngură un stu diu separat. Spre
deosebi re de pictura bizantină �n care tablou l votiv a Ideveni t
de uim p u riu o temă iconografică în sine, geneza i dezvC\\­
tarea sa f i ind corelată de cul tul împăratului, în aria OIcciden­
·taIă, fi !!illf i l e dona/torilor au fost de regulă inserate în i ma­
gi n i l e rel i gioase, numai rareori Gind tratate izolat. La Strei,
donatorii au fost rep r ezen uarţi i nseraţi printre figurile Ide
sfi n ţi , potrivit sisrrem uhlli Ifcrmiliar rartei oocidentale. Nu altfel
avea să fi e reprezentat voievodul Nicolae Alexandru în pictura
Bisericii Idomneşti din Curtea de A rgeş, într-o v reme cînd
ar,tla Ţăr i i ROimaneşti mai şovăUa �ntre Orient şi Occident39.
Este emn i f i'c aliv pentru orientarea artei romaneşti din Tran­
sihvania că, la H r şi ttu l secolul ui al I V-lea, l a C rişcior şi
Leşnic, apoi, după 1 400, l a 9treisîngeorgiu şi Ribi ţa, se adoptă
tip ul de nablou votiv caracterist�c p icturii bizantino-balca­
I11ce.
Oprind u-ne aiCI, n u Înseamnă ,că d iscuţia asupra picturilor
din Strei s-a închei at. Este evident că l ucrările de restaurare
au f o s t în măsură să rei n troducă în patrimon i ul n ostru C Lul­
rural-artistic u n ,ansamblu de o excepţională 'V a l oa re . Dar, l theme Majestas Domini associe allX douze 'Ip ât r cs, association carac­
pentru a asigura a n a l i ze l o r VIii toare o bază u atd e văra:t solidă,
va fi necesar oa aJCţi unea de restaurare să con t inue. La Ribiţa,
l a S î npetru , la Peştea na , poate la Strei sîngeongi,u, restaurările
vor aduce la lumină, n u ne �ndoim, imp or,t a nt e vest i g i i de
p ictură murală care, toate l aolal tă, vor sch imba esenţial con­
figuraţ i a fond ului de pic't U ri muraJ e din Transilvania, obl i­
gînd l a concluzii noi mai temeinic motivate.
tura cu aceste campanii, a fl am ca un mare n umar de ostaşi au venit din
regawl Un g ar iei ( c f . Balint Homan, Gli Angioini di Napoli in Un.ghe ria ,
1 290-1 403, Roma, 1 9 3 8 , p. 3 3 4 -3 39, 34'5 , 350, 3 74 , 4 3 2 ) . Este e vident
ca la toate aceste campanii conduse de voievozi sau comiţi din Transil­
vania au luat parte şi cnej ii' români, inclusiv haţeganii CaIre nrebu i au sa-I
Însoţească pe Pellru , oa telanul de Haţeg. O dovada în ac est sens este
documenrul din mai 1 3 50, dat chiar la Man fredonia, în p l in ă campanie
mii i lară, prin care Ştefan Lackfy răsp l a te şte pe nobilii din Peşrişul Mic
penlru meritele .lor deosebite. (Dowmente privind iswria României, se­
ria C, Transilvania, sec. XIV, voI. IV, p. 536 - Bucureşti, 1 95 5 ) . Ştiind că, În
a n ul 1 3 77, Petru, fiul l u i Zaicu din Strei primeşte În danie trei sate,
Ocol işul Mare, Chil�d şi Boşorod, »pentm credincioasă sltijbă" (Dowmenta
historiam Valachorum in l-lungaria ilustramia, Budapesta, 1 94 1 , p. 2 7 1 -
273) avem depline motive să credem c ă e l s-a facut remarcat în t r- un a din
campaniile mil itare cil ale mai sus. (Pentru problemele priviroare la sima­
ţia c ne j,ilor d in ţaIr.a Haţegului, l a bibliog,.. a f;a cunOscuta, trebuie a adau­
gam r,e ce n tele contribuţii ale lui Radu Popa: O spadă medievală din valea
Streiltltii şi cî t e va consideraţii istorice lega te de ea, "Y.irgelia", IX: 1 972,
p. 75-8 8 ; Ober die Burgen der Terra l-latzeg, »Dacia", XV, 1 97 2 ,
p. 2 4 3-269; Cetăţile din ţara l-la ţ eg ului , »BMI " , XLI , 1 972, n r . 3,
p. 54'-66. 1n gener al, datorez mulţumiri lui Radu Popa pen t ru conmlta­
riIe de ordin isrori,c referitoare la acest punct al prezentului articol).
39 Urmatorul tablou votiv de la Argeş, În care este reprezentat Vlaicu
Vod a , adopta deja varianta "imperiala" de tradiţ,i e bizant ina, de mult
ânr'rata în pictura balcanică.
www.patrimoniu.ro
Apo tolii I acob cel BălrÎn Şl Pavel Fig. 1 8 . Blmavestire, grupul prie,enclor Maniei
(detaliu din fig. 1 6) . (picrura pe p el'e t e le de răsarir a l n a v ei) .
Pînă atunoi Îl1ic heierile noa t re nu pot a vea decît un
tit lll de provizora<t40.
Resume
L 'e g lis c onhodoxe de trei (dep. de Hunedoara) est l'lln des mo­
I1llmenLS les p l us represem'<l.tifs du Moyen Age roumain de Transylvanie.
Bâtie vers la fin du X n l e S1Î e c le , elle pre ente des forme ca:ract eristi q ues
p o u r la transi tion du roman au gO l h iq u e , variantc qui a ete d iHusee d ans
cette panie de l'Europe par les chan tiers de fil iation c i tercienne. Elle
est de plan rectangulaire, avcc une abside carrce voGtee en croisee d ' og ives
et un docher it ou est. Elle est deco ree d'un cn se mble de peinture date
du troisi1:tne q u art du . L Ve siecle.
Soumise it des travaux de reslQuroation complexe dUJnat les an­
nees 1 970- 1 972, it l'o c ca sio n desquels les fresques ont ele consolidees
et par endTOils decape es , l 'eg1ise de trei donne lieu aujourd'hui it un
I:eexamen de certaines interpreta�ions lanrerieures qui enrichit considera­
blemcnt les connaissan ces it son ujet. Le but du present article est
justemem de revenir swr une evude publice en 1965 (voir note 1 ) , sur­
rout en ce q u i concerne la peintuJe mur.aJe.
Ainsi, l'ameuf soulignc la decouveNe, sur le mur ex,terieur est de
l'absidc, de la figure de saint h r i stO phe, ainsi q u e de nombreux frag­
ments de peinture exterieure qui prouvent que les fa�,ades de l 'eglise
avaienl ele decorees d ' u n ensemble de peunLUire murale.
A l'inrerieur, on a recupere en cntier la peintl1re de l'abside: sur
la voDte, le theme de ;esus en g lo i re (Majeslas Dom�n .i ) , ur les paro,is
les douze a p âtres el SU[' le I'egist:rc i n ferieur les hab il uelJes figulCes
d'eveques, mais aussi un personnage considere c I1ll11e !',autcur prtincipal
des pcin tures. L'articlc met en lumiere le caractere eschatologique du
teristique pour le Moyen Age, qui decore souvent les po rta i l s romans
ou les abs,ides des eglises de village.
Sur l a paroi est de la nef, non lain de l a scene de J' Anl2ollciation,
est app a rue l a fi g u re du fondateur, pr bablement le knhe de Strei Petru,
fils de Zaicu, personnage att este par des documnets de 1 3 77. Le fon­
daleur est rcpre ente sous l a p",olecnion de l'archan şe Michel, selon un
type de composition que l'on retrouve dans le eglises rHormces de
Dorolţ (dep . de Oluj) el de Hodoş (de p . de Bihor).
Aprcs u n expo e des autres scenes mises au jour par la reStalllraItion
(La Vie rg e au. mallteali, La Nativite, L' Adoration des mages, La !'uite
en Egypte, La Cene, Le Martyre des dix mil/e, ainsi qu'une serie de
figures de sa'ints), l'auteuf s'aIfrete sur les problemes de style, aJrivant
it l a condusion que l'enscmble est le rcsulrat du travail de trois pein­
tres, qui semblent etre originaircs des rcgions dc I'Adriatiquc septen­
tri nalc, peut-etrc de Slove n i e (inscriptions en caracter s cyr i l l iques et
noms caracteristiques: Iovan, Nedelia, reda), et avoi... re�u u ne for­
mation ccJe c ri q ue , oll se co nj u g u e n t des r ravts byzantins, des in fI uences
determă!1(!es par l a peil1l' IUre de Giotto el des elemems propres au
gothique de COllf.
A titre d'hy p othese, l'auteur fait remarquer le râIe possible j o u e par
l'Italie meridiona l e, qui it l'epoque de la domination de la l11aison d'Anjou
etait un vCritablc creuset artistique oll se sont rencontrees et fonducs les
formes de style les plus diverses. Compte tenu, d'une p a rt , des nOl11br('uses
pei n ru res Ill u rales aux caracu:ristiqucs rappclant celles de Strei conservees
dans les Pouilles (n Monola, Massafra, fa ano, San V i ta dei Normanni,
Matera) et, d'alltre pact, du fa it que les armees transylvaincs - dont
a sans dollte fai t panie le knhe Petru, fils de Zaicu - Ont p r is part
aux campagnes de Louis d'Anjou en I talie meridionale ( 1 363- 1 366),.
cette filiere pourrait expliquer les particu larites stylistiques d e l 'cns�mble
de pein turc de Strei.
40 Toate fOtoglaf1ide care Însoţesc acest Qrticol au fos t executate de
Gheorghe Marin, în c adrul laboratoruIu,i Ifotografic al DireCţiei 1110n umen­
lelor istorice şi de artă.
26
 NOTE
DATE NOI ÎN LEGĂTURĂ CU VALURILE
DIN DOBROGEA
----------------------______ PETR E
De mai bine ,de trei secole' ,v alurile de apărare din Do­
brogea au latras atenţia multor i,ubitori de antichităţi, dintre
care uniii au lăsat însemnări preţioase ; chiar dacă ele sînt
naive sau fanteziste, poate datorită lor s-a născut interesul
enorm de oare s-a bucurat şi se mai bucură incă acest com­
plex militar antic, unilc in spaţiul balcanic.
Din bogata li teratură dedircată valurilor dobrogene, un
interes deos.ebit îl prezintă însemnările celor care le-au cer­
cetat personal; cu cît larceste observaţii sînt mai vechi cu at!{
ele ni se par deosebi t ,de preţioase, deoarece aJutorii lor au
văzut monumentele mai puţin degradate faţă de cum se pre­
zintă ele cercetătorului de azi.
Printre primii ,c are rS-au ocupat de 's tudi ul va�urilor do­
brogene, daJcă nu dhiar ,cel mai vechi cercetărtor serios al
arceSWT molt1U!111ente, ,este i n'g 1I1'eful f.raruoez }lI'lres M ilcrheF, 'ccure
a sta't şase l un i în Dobrogea, în vederea construirm unui d rum
Între Comtanţa şi R aiS'o va. Deosebit d e ,CLul tiv.at, ou mult
simţ istoric şi mai ales iubitor pasionat al antichităţii, Jules
Michel studiază, Înregistrează şi publică pentru prima dată
consideraţii ştii nţifice asupra cel or trei valuri d intre Pont
şi Istru. Luorar'ea \Sa răJmine di11 Imll�ne punere de v,eder,e fun­
darment-alIă, mai ales in ceea oe tpr,i'V1eş.r,e rtraseul monumente/lor
(fig. 1 ) , deoarece el le-a studiat În anul 1 85 5 , dată l a care
zona dintre Constanţa şi Cernavoda era foarte puţin locuită.
Deoarece ,drumul construit Între Rasorva şi vechiul Tomis a
tăi,at cele trei v,al uri , tînărul ringiner francez, impreună cu
ooedhipj:errii lui, a urebui t 'să st LVcLieze tefrenUiI dintT,e ode dOluă
100c alităţi, pentru a găsi traseul cel mai potrivit prlimului
drum care va străbate Dobrogea după 1 8 5 5 . După p ropriile-i
mărturisiri, abia spre sHrşitul şederi i sale in Dobrogea ded�că
o parte din ,timp studrierii acestor vestigii pe ,oare nu reuşise
să � e ?esluşească cîtă vreme era ocupat cu uasarea drumului
amll1tFt.
Jules Miohel Începe descrierea cu valul mare3 Ide pămînt,
deoarece acesta era cel mai proeminent şi i-a atras de la în­
ceput atenţia. După mărturia sa valul porneşte de la Ienik eny
(Cochirleni), străbate platoul şi apoi se indreaptă spre laJcu­
cile Carlasu unde btHneşte pe cel d e piartră, Icare porneşte tot
din fa:leza Dunării, de l a 5 km spre nord de valul .mare de
, Unul dintre primii călători care lasa Însemnări despre fortificaţiile
de-a l un g ul văii Carasu este Evliia Ce\ebi care a călatorit în sec. X V I I
pe meleagurile dobrogenc. Despre opinia călătorul ui turc î n legătură c u
val u rile, c L G. 1 . Ciallicorf, Din descrierea ltti Evliia Celebi, Î n "Arhiva
Dobrogei," , I I , 1 9 1 9 , p. 1 39. Despre ceilalţi căI ăto�i care au I ăsart Însem­
nări despre valmi cE. R. Vulpe f-/istoire ancimne de la Dobrottdja, 1 938,
p. 362, nota 1 .
2 ]. Michel, Les travaux de dejense des Romains dans .la Dobroudcha,
Kustenclje et le ret.ranchement conmt SOltS le nom de Fosse de Trajan.
D'afJres les documents reullis fJendant la mission danubienne. Lu dans la
sceance dtt 18 avril 1860, În "Memoire de la Sociere imp6riale des anti­
quaires de France", tome 25, I II�me serie; V, Paris 1 8 62. Lucrarea ingi­
neru l u i francez ocupă un loc deosebit de important în materialul de faţă
deoarece este primul studiu e l aborat Înr.r-o formă ştiinţi fică despre valu­
rile de apărare din Dobrogea.
3 ! dem, descrierea detailată la pp. 231 -236.
www.patrimoniu.ro
ANTICE DE A PĂRARE
A URELIAN ------
pămint. După ·ce se Întilnesc, nu se confundă, CI IŞI conservă
profilul de-a lungul lacurilor (fig. 1 ) . Aproape ce sa lUI Bur­
l uc, in faţa actualului sat Castelu, cele două 'Vlaluri se separă
pentru ,a se reapropi a la circa 4,5 km de Constanţa. De la
Burluc, valul mare Ide pămînt se latf lă �a nord iar cel de
piatră la sud, deci in poziţie il1lversă faţă d e Icea exlistentă
pînă l a Burluc; in moid necesar ele aici s-au întretăiat, lucru
,de care însă Jules Midhel nu ne informează. Valul mare de
pămînt ajunge, oa şi ,cel de pialt ră, la 3 km sud de Constanţa.
Primul se caracterizează, în afară de Înălţimea sa remaroabilă
(9 tITI măsuraţi ,de J .a p'a tul ,şanţ,ului nordic, ,care 'este 'c el mai
aldinc) prin existenţa unui ,al doilea şanţ pe latura sudică.
II1Ic linarea taluzul :ui era de 45°, iar înălţimea crestei valului
măsura 2 m. " Troianul" este străbătut de multe "breşe" folo­
site drept locuri ,d e aooes.
Cel de al dorilea monument Idescris este valul mic de pă­
mînrt4 care începe ,de l,a 4 km d istanţă de Dunăre şi pare că
se desprinde din valul mare; pe cînd 'traseul acestuia din
urmă străbate, pină să ajungă l a extremi tatea lacurilor Ca­
rasu, înălţimi şi rîpe, Vlalul mic se desfăşoară de preferinţă
pe p/.atou. La 4,5 km de Constanţa se Încrucişează ·ou cele­
lalte două şi, consel'lvînd permanent şanţul său trasat la sud,
întîlneşte i ncinta ant�că a TomisuhHi, părînd a protej,a pe
traseu unul din drumurile ce pornesc chiar din oraş spre
Dunăre. In această ulti mă parte a parcursuJui său valul este
foarte bine 'conservat, atingînd înălţimCk'l ,de 3 m (această
înălţime este consemnată şi de Gr. Tocil esou).
Valul de p iatră5 are traseul cel mai sinuos, preferînd parcă
intenţionat terenuri le foarte aecidenrtate. El porneşte de la
circa 1 0 km nord de Rlasova şi traversează aproape toate
neregularităţile de teren, pentru a ajunge În valea lalc urilor
Car,asu. A�ci, cînld se apropie ,de valul mare de pămint, parcă
il forţează să-i urmeze traseul, stăruinld in a tă�a di rect toate
înăJţimule şi rîpele pînă la Burluc. De aici pertl11i,te valului
mare de pămînt să " respire" pe platoul ce d uce spre Cons­
tanţa, pe cînd el, <trecînd peste mamelonul ce domină vechiul
Murfatlar, după ce l,asă în urmă satul Omurgea, coboară pe
fundul văii de l a Hasancea, de unde apoi se "caţără" pe
pantele abrupte, după care in fine, işi găseşte un traseu mai
lin, reapropiindu-se de valul mare de pămint, străb.at îm­
preună p aralel, fără a ,se ·c onJfun1da, ulltimii kilometr�, 'a j'u n­
gînd amÎnJdouă ti a mare în puncte foaNe apropiate.
Şanţul său defensiv este în partea de nord, iar din loc În
100c se observă unele întreruperi, nu adt d e dese oa la cel
de pămînt, avînd Însă aceeaşi funcţie. Particul aritatea lui
deosebită, remarca Jules Michel, constă în existenţa urmelor
de zidănie şi a numeroaselor pietre care se pot 'Vedea de la
un cra păt la celălalt. La Constanţa inginerul francez consem­
nează urmele temeliilor de piatră ale " murus" -ului , cum îl
denumeşte frecvent, peste care au rămas unul sau două rîn­
duri de blocuri deasupra solului. Grosimea zidului este de
4 !dem, cL p. 237.
5 !dem, cf. pp. 237-240.
27

Fig. 1. Traseul valurilor din Dobrogea dupa Julc$ Miche/.
2 m, iar adevărata lui Înălţime a fost limposibil ,de stabilit,
deoarece cu puţine eXJcepţii, pe traseu zidul propriu-zis nu
se mai păstrează, sau nu a existat niciodată ,ca o l ucrare ,ter­
minată. C u excepţia extremităţilor de la Dunăre şi mare,
unde se păstrează construcţi i viZlibile deasupra solului, restul
valului conservă ine�al, dar permanent, foarte puţine blocuri
proveni te din construcţia " m urus" -ului.
La capătul ,dunărean, Jules Michel înregistrează ampla­
salI11entele unei porţi ce aparţinea ,valului; poaI1na lConserv,a
temel ia, iar pe Ungă aceasta erau împrăş1Jiate !CÎteva blocuri
flasonate, parcă gata de a fi aşezate pe ftmdaţie, idee la care
s-a renunţat. I mp resia lui Jules M idle\ este că "murus"-ul
propriu-zis nu a fost construit pînă la capăt, ci abandonat
intr-un anumit momel1lt al cons't rucţiei .
Un alt pasionat cercetător al 1l10numentelor în diSCUţie
este Gr. TOCiileSicu, oare după p ropria-i mărturie "a cerceLat
valurile de cîteva ori, pe jos, pe întregl,tl lor L rasel", făcînd
de trei ori drrmutl de la mare la Dfmăre, pentru a le înre­
gisLra cît mai exact Loate detaliile" (fig. 2).
însoţit de neobositul ing. P. Poloni,c, Gr. Tocilescu pu­
blică rezultatele observaţill ior sale Într-o Jucmre ,destul de
amplă şi 'c u date preţioase pentru cunoaşterea întregului an­
samblu de fo.rt ificaţii ce însoţeStc două dintre valuri6.
El face ,descrierea monumentelor în ordine Icronologică,
începînd cu valul mic7, pe care-l con side ră Ca fiind cel mai
veohll ; faţă ,d e cele relatate de Jules M ichel, cencetăJtorul ro­
mân consemnează că valul mic este tăiat de ,celelalte două,
la pun c1Jul pe care J ules M i,c hel il stabileşte La 4 ,5 km de
Constanţa. La sud de Medgidi,a el prezintă o Întrerupere de
4 km şi o alta pe o lungime de 1 kll11, pentru ca apoi să se
confunld e cu valul mare ele pămînt. L ungimea sa este de
60 k m . Cît pri,veşte punctul de pornire de la Constan�a al
valului mi,c, spre deosebire de Jules Miohel, Gr. ToailescuB
6 Gr. Tocilescu, FOllilles et recherches archeologiques en ROI/manie '
commlmicatiol1S /aites a l' Academie des lnscriptions et Belles-Lettres d �
Paris; sceal1ce du 27 octobre 1899. înaintea savantului roman făcuse cerce­
tari asupra ce/or trei valuri Cari Schuchhardt ce îşi consemnează datele în
Die romischen Grenzwiile in der Dobmdscha în "Archaologisch-epigra­
phische Mitteilungen aus destcrreich-Ungarn", Viena, IX ( 1 885), pp. 87-
1 13. Inginerul P. Polonic va scrie el însuşi mai tîrziu propriile observaţii
d�spre troianurile" dobrogene, ef. Valurile antice din Dobrogea, În re­
vista N a tu ra", nr. 6, 1935, Bucureşti, pp. 2 1 -26. Harta în to cm i tă de
n
ci este una dintre cele mai precis executate.
"
7 Gr. Tocilescu, op. cit., p. 1 63-167.
8 ldem, pp. 1 67-1 75.
28
www.patrimoniu.ro
\.
n-ul poate determina din cauza constnI cţiilor făcute în
această zonă.
Valul mare de pămînt ce începe de la Dunăre, ,d upă un
parcurs de 7,5 kll11 de la Gura Ghermelelor, dispare pe o lun­
gime de 1 2,5 km, pînă la Pietrele. Tocilescu nu aid mi te că
a fost demolat pentru a servi la construcţia valului de pialtră,
deoarece nicăieri acesta nu prezintă înălţimea i mpresi(mantă
pe care " troianul" mare l-a aNu t ; el crede că datori,t ă tere­
nul ui din Gura Ghermelelor şi Pietrele, ce are coli ne Înalte şi
mlaşnini, zona însăşi prezenta o apărare natur,aJă, suficientă
pentru a face total inutilă o alta, artificială. După această
intrerupere valul merge paralel, pe teren foarte accidentat,
cu cel de p iatră, pe o bună distanţă, prezentind ş i pe această
pOrţiune mici lipsuri. După ce este tăiat ,de valul de piatră
l a Dorobanţul, îl lasă pe acesta I/a sud şi se înd reaptă spre
Constanţa. Taie valul mic in punctul amintilt şi apoi se apro­
pie de varlul de piatră pentru a a junge parale!, amîndouă,
pină la malul mării . Valul mare de pămînt are 25 castele
mari de p ămînt, un 'c astel de p i,atră lîngă Dunăre şi 26 Icas­
tele ",manipular�a' , ,deci 52 de castele. Lungimea părţii con­
servate este de 41 km, l'a care dacă se adaugă şi Întreruperea
menţionată totalizează 54 knn .
Valul de pialtră9, sau m a i bine z;is "zidul " , s e leagă de
latura sudică a vechiului Axiopol is, iar ,d e aici merge pe pan­
tele văii Carasu şi se îndreaptă spre Consljanţa, unde aj unge
pe malul mării la 1 km sllJd de oraş. Acest val are 27 de
ca stele ; cel notat cu nr. XII este construit peste valu l m a r e
de pămînt, ceea ce p robează Ică ,cel de piatră îi este posterior.
" Murus"-ul se întinde pe o l ungime de 59 km ; pentru cons­
trucţia l u i şi a castelel'O f, Toci lescu socoteşte că au fost
necesari 400 000 mc ,de piatră, ansamblul reprezen tind o
cheltuÎlală enormă de bani şi forţe de muncă.
La două deceni i după cercetările JuU Gr. TOici leSlcu, valu­
rile sînt studiate de Cari Schuchhardt, care în 1 9 1 7 executa
săpături în trei castella ale valului mare de pămînt, lîngă
gara PaILas10. Rezultatele obţinute de sarv antul german au
fă CUlt obieClt ul unei comun�cări la Academi a Ide ştiinţe din
BerLin, publicată apoi în ,acelaşi an, şi care s-a bUlcurat de
inalte aprecieri, fiind considerrată ca cea mai compJetă l ucrare
9 ldem, pp. 1 75 - 1 80.
1 0 C . Schuchhardt, Die Sogenannten Trajanswălle in der Dobrolldscha
Berlin, 1 9 1 8 , extras din "Abhandlungen der preussischen Akadcmie de;
W�ssenschaften", 1 9 1 8 , Philol.-hist. Klassc, nr. 1 2 , pp. 22-60. Rezultatele
cercetărilor !lale -din 1 898 le pubJică în Die Anastasills-Maucr bei Constan­
tirlOpel Imd die Dobmdscha Wălle, în "Jahrbuch des Kaiserlichen deu tschen
archaologischen Anzeiger", XVI , 1 901 , p. 1 1 6.
 L ES VA L LVM S D E L A D O BRO UD S C H A
p u b l i e.s pa.r
G r. GTo c i l e s e o ( 1 900 >
E ch"ll. 1 : Z O O 000

L e�ende :
- t eVailumen pi�rre
- L" Grand vallu", en terre
1 1 .
- Le /'Yllva/lum en terre
" Co&1ella en pierre
• .:a 'J en terre.
.., dispo'-U5
[I'-em'n Jg fer
(It •

-=-=

f 'ig. 2. Trx eul valurilor din Dobrogea dupa Gr. Tocilcscu.

pri vind valurile dobrogene, pe care el le mal cercetase În
1 885 şi 1 89 8 , dar cu rezultate mal pUţIn ·avansate faţă de
ce se cunoştea pînă atunci .
Rezultatele l u i C. Schuohhardt au fost valorificate de
prof. R. Vulpe În lucrarea sa Histoire ancienne de la Do­
broudja, din 1 93 8 , an tn care dhiar au.t orul sus menţionat
face un sondaj de veri ficare a oastel ului X I I după numero­
tarea lui Gr. Toci lescu 1 1 . Cu trei ani înainte, prof. Th. Sau­
ciuc-Săveanru executase un sondaj tn valurile de pia<t ră, cu
rezultate importante12.
Cercetările după Jules Michel , in afară de faptul că aduc
unele 'c ompletări, reflectă şi o situaţie gravă: anumite obser­
vaţii făcu'e pînă awnci, astăzi nu mai sînt posibil de ve­
ri ficat.
Astfel, limitele celor trei valuri ,d�n raza oraşul ui Cons­
tanţa sînt În permanenţă distruse, încit ele se retrag d in ce
în ce mai mult faţă de p unctul din secolul al X IX-lea. De
asemenea, cele trei puncte de intersectare ale valurilor nu mai
puteau fi cercetate arheol ogic, deoarece fuseseră distruse de
diverse l ucrăni Îl1Jcă din 1 938 13, zone care şi ,astăzi suferă
degradări însemn<J:te. Cu toată ,această situaţie gravă a punc­
telor cheie citate de noi, cencetările ce după 1 948, deşi de
mică amploare, a,duc elemente de cea mai mare importanţă
în ceea ce priveşte cronologia relativă a ,cel pUţin două din­
tre v,a luri.
încadrarea cronolo/5iică a " r roianurilor" dobrogene a des­
chis o dispută de-a drepitul pasionantă, încă de la sfîrşi tu l
veacului a l X IX-lea, controversă ,care este departe d e ,a fi
Închisă. Părăsindu-se ideea l ui Jules M iohel din 1 862, care
vedea în cele trei valuri un sistem unitar 14 construi t fie de J us-
1Jinian, sau mai curînd ,de Heracli u s 1S, d iscuţiile deschise În­
cearcă să dateze fiecare val separat. Aceste i poteze se bazează
mai mult pe consideraţii i stor�ce, iar 'cu mici excepţii, ele nu
a u ţinut seama de descoperirile arheologice, fie cît de modeste
şi anume ceramica publicată de Cari Schuchhardt.
SoabiLi rea cronologiei celor trei valuri reclama În acelaşi
timp şi abol1darea problemei dacă valurile reprezintă, fie
pentru un moment cit de scurt, frontiere ale unor formaţiuni
11R . Vulpe, o p . cit., p. 3 6 6 , p p . 368 -369 şi n o t a 1 d e la p. 369.
12
Th. Sauciuc-Saveanu, Un monument de măSII ră numită DIMODION
din Muzeul din Constanţa , " Analele Dobrogei", X V I , 1 9 3 5 , pp. 1 52-1 54 .
Alve descoperiri .făcute d e .acelaşi autor în valul d e piatra le consemneaza
In Epigrama sepulcrală din Muzeul din Constanţa a lui Hermogenes şi
alte fragmente de inscripţii, "Analele Dobrogei", XVI. 1 935, p. 1 5 8.
13 La data dnd R. Vulpe face el Însuşi cercetari ale valuni'lor cons­
tata aceasta situaţie grava, o/J. cit., p. 3 6 8 .
14 Aceasta idee a fost preluata de Gr. Tocilescu În Das Monument
von Adamklissi: Tropamm Trajani, Viena, 1 895, pp. 1 1 0, 1 1 6 , 1 24 ,
poziţ.ie la care apoi ren unţa Î n anul 1 899.
1 5 ]. Michel, op. cit., p .. 2 5 1 .
politice deosebite. Răspunsurile date pînă in p rezent nu sa­
tisfac dedt parţial şi insufcicient cele două deziderate majore
menţionate de noi mai sus.
Deschiderea seriei de dis·c uţii o face C. Schuchhardt in
1 88 5 , dezbateri care, după mai bine ,de 8 deceni i continuă
încă. Posrulînd pentru valul 111Iic că ar fi preroman 16, ipoteza
sa este îmbrăţişată apoi Id e Tocilescu 17, Cilooori us 18, Korne­
mann 19, F,abricius2o, iar parţia.l şi de prof. R . Vulpe21.
Valul mare din pămînt este p resupus a fi opera mai mul­
tor împăraţi, printre care Domitian22, Trai'an23, Hadrian24,
Valens sau Theotdosius 1 sau al I I-Iea2s; cu pri·v ire la alc est
mon ument unii cercetăttori postulează i deea că ar fi fost
construi t în ,două26 sau trei faze. A.c eastă ultimă i poteză apar­
ţine cercetătorului Eugen Comşa care crede că bizantin i i
1 6 Die ro mis ch en . . . , p. 96- 1 1 0.
17 Op. cit., p. 1 8 1 .
1 8 Die romischen Denkmăler in eler Dobrltelscha, Berlin, 1 90 4 , pp 7
şi 4 0 .
19
"Klio", V I I , 1 907, pp. 92 şi urm.
20 " R. E. ", X I I I, 1 , 1 926, s. v. Limes, p. 649.
21 R . Vulpe, op. cit., p. 374 unde avanseaza doua ipoteze, una că
valul mic poate apar�inc fie geţilor din epoca preromana, fie govi'lor sau
hun ilor care au dominat Schythia Minor, primii sub Theodosius 1, iar'
hun iri sub Theodosius I T, În ori.ce caz Înainr.e de consUl'uirea valului mare.
22 Printre cei mai ferventi susţinatori ai acestei idei este C. Cichorius
car,e În O". cit. , Jocal,izeaza lnfrÎngerea din anul 86 c. n. în Dobrogea,
iar ca urmare a acestui dezastru lllJill itar Domil ian a pierdut nou'dul do­
brogean. Pentru a stavili pericolul, dupa Cicho�'ius, valul mare ar fi fost
conslmit de Domiuian. La aCeas1 a �or.ie se alatura 'a poi C. Schuchhardt
În Die Sogel1anl1ten Traje/rls U7ălle . . . , p. 36, văzînd În construirea va­
l u l ui de pămînt două faze. M<lii' 1Îrziu , C. Patsch În "Beitrage zur Vălker­
kunde von Siidosteuropa", Der KamfJf /tin elen Donattrartm It/lter Domi­
tian und Trajan, Viena, 1 932, V, 2, p. 26, este adeptul cel mai fidel al
l u i Gichorius, avansînd ipoteza ca În vremea lui Domu'l1ian acesta a cedat
nordul Dobrogei sarmaţilor roxolani. D. M. Pippidi în StlI-
cLiul Despre o ipo teză a lui Patsch privind istoria Moesiei
în sec. f, în Co nt ribuţii la istoria veche a României, Bucureşti,
1 967, ed. I I-a, pubJica o baza de s[atue ce a fost dedica�ă imiţial
lui Domitian .�i apoi' lui Traian, dt;pa ce S-a marte.lat numele primului
Împarat damnat de Senat. Cu toata această ştergere, l iterele numelui l ui
Domitian au putut fi reconstituite, unele din l itere fiind Încă vizibile. La
aceste documente care demonstrează ca Histria îl cinstea pe Domitian la
vremea -cînd Patsch credea că Hlritor,iul de l a nord de valul mare de
pamînt era ceda1 sarmaţilor, am adaugat şi descoperirile de la Novio­
du.num unde, În hypocausml II, s-au gasit <:'1. materiale de construcţ.ii,
caramizi c u ştampila Classis Flavia Moesica, monument pe care noi Îl
atribu, im, pe baza descopernrilor monetare de aici, epocii Flavilo'l'
(65-96 e. n.) şi a unei ,,�gu1a" descoperite de n.o i la Troesmis În 1 967,
care po�rta acelaşi t,ip de ştampila a flotei flaviene cu cele descoperite
În hypocaustul II de l a Noviodunum. Impotriva teoriei lui Patsch, ve2J;
R. Vulpe, Din istoria Dobrogei, Bucureşti, t 968, voI. I I ; p. 76.
23 Gr. Tocilescu, ofJ. cit., p. 1 8 1 .
24 E. Kornem'ann, op. cit. , p . 96.
25 R. Vulpe, l-listoire . . . , p. 3 7 3 .
26 C. Schuchhardt, v. nota 22.

29

www.patrimoniu.ro

1
s N
2 ..
: - - - - - - - - - - - - 30.00 --
I
- - - - - - - - -
3 3. Of
F.ijl;. 3. Secţi u n i ale Vlal urilor
1. - a şanţultLi de incintă aiI Constanţei ; 2. - secţiune a
secţiune
VlaLulUiiI mic; 3.
- secţiune a valului mare şi a vaJ ului de p i a'tră după
unirea lor în apropierea Mădi Negre; 4. - secţiune ·a valu1ui mare în
construie�c pe la sfîrşitul secoluh�i al IV-lea e.n. - inceputul
secolului al, V-lea e.n. - valul cu şanţul spre nord ş i caste­
l el e mari de la sud. In a doua etapă o populaţie de la nord
construieşte şanţul de La sud, iar in u llt ima fază bizantinii,
ajungind din nou stăpini ai valului, astupă şanţul Ide la sud
şi construiesc c.astelele micti27.
După acest ultim autor se poarte trage concluzia că, în
timpul cît a fUI1Jcţionan: 'Valu l de pămînt, teri toriul nordic
este pieIidut de dtre I mperiu.
Datarea valului de piatră a oscila,t şi ea intre epoca An­
torui nilor28 şi prim ul ţar,an: bulgar29, necunosdndu-se pină în
anul 1 9 5 0 deCÎIt foarte puţine documente care să con firme
i potezele propuse. Odată însă cu descoperirile l ui Eugen
Comşa30, urmate apoi de altele, rezuLtate fie din perie�heze31,
fie din cercetări organiZJate32, p roblema datării - cel puţJi n
a vlalului de piatră - incepe să capete şanse de rezolvare.
Aotî't inscripţia slavonă datată În 943 e.n. ce a fost găsită in
complexul valului, cît şi descoperirile unor b locuri prove­
ni,te din cariera complexului de l ,a Murfatlar ce au servit la
construirea ·acestui Iv a l, l a 'c are se a1da'l.lg ă şi ceramic a Id in
epoca feudală timpurie, descoperită aproape pe intregul său
tmseu, scot cel puţin valul de piatră din noianul de ipoteze
lipsite de o documentare Iconrvingătoare. Totuşi a'c easta nu
însemna că p roblemele le�an:e ,d e acest monument sînt pe de­
pLi n rezolvate.
A1dmiţîndu-se ,că valul de pia1tră este o operă a bizantini­
lor reveniţi la Dunăre în 971 e.n.33 ,se pune întrebarea pen-
27 E. Comşa, Cercetări şi observaţii În legăwră Cit
brogea, În "SCI V " , I I . 2, 1 95 1 , pp. 233-234.
28 Gr . FIOI'esc u, Capidava, Bucureşti, 1 958, p. nota 1 . 9,
29 Bibl iografia care priveşte diferite!e opinii exprimate Î!1
legatură cu vallLl de Pli.an:ra se găseşte la P. Diaconu: "Dacia",
NS, V I , 1 962. pp. 3 1 7-335 ; "SC I V " , X V I , 1 965, 1 , pp. 189-198 şi
"SCI V " , XVI, 1 965, 2, pp. 383-394. In legătura cu poz,iţia autorului
cilal mai sus faţă de problemele legale de valul de piatră vez,i şi studiile
lui C. Gihodaru din "SCS", Iaşi, XI I , 2, 1 96 1 , pp. 2 5 2-272 ş i nSvudii " ,
X V I , 1 963, 5, p p . 1 l 2 3-1 1 35.
3 0 Eugen Comşa şi Dorin Popescu, Cercetliri arheologice pe traselll
canallilui Dltn"ire-Marea Neagră" În nSCIV" , I, anul I I , 195 1 ,
pp . 1 69-1 76, unde se publică importanta i nscripţie scrisă În limba sla-
von:! ce se datează în anul 943 e. n.
3 1 Eugen Comşa, Cîteva descoperiri arheologice din raio/Uel Medgidia,
În "MCA" , I V, 1957, p. 333.
32 1 . Barnea, Ceramica din cariera de cretă de la Basarabi, În "SCI V " ,
X V I I , 2, 1 962, p. 366, nota 1 .
33 Problema atri b u i r i i etnice a consuuctor.ilor este în continualre con­
troversa'tă: P. Di'aconu Despre datarea valului de piatră din Dobrogea şi locali­
zarea evenimentelor din nota toparhullii grec, În "SmdJli " , anul XV, 5,
1 962. In rezumatllJI fI1ancez se spune : " Le mur en pierre . . . a ete constru.it
ORAŞ s
4
s N
"
5
,
I
I
-!
din Dobrogea, după ]. Miche!.
apropierea Dllnării; 5. - seCţiune a val ului ode piaură; 6. - seqiune a
valului şi a zidulu� l ui Hadl1ian În B r�tannia.
tru ce şi împotriva cui a fost făcută această uriaşă fortifi­
caţie. Poziţi,a ,cea mai nuanţată, prudentă şi nu uşor de înlă­
turat, este cea enunţată de prof. 1 . Barnea, din Câre cităm :
" . . . ţinînd seama de proporţiile mari ale lucrării, putem
presup�me că valul a fost construit de bizantini, stăpînitorii
din ultimele trei decenii ale seeolului al X -lea ai Dobrogei
întregi, constntirea lui începînd cel mai devreme după anul
971 e.n., în timpul lui Tzimisces şi fiind terminat cel mai
tîrziu în anul 1 02 5 . Fără a renunţa la jumătatea de nord a
Dobrogei, bizantinii dublalof, obstacolul natural al văii Carasu,
înălţînd valul în porţiunea cea mai îngustă, dintre Dunăre şi
Marea Neagră, a acestor provincii, ca o pavăză împotriva
duşmanilor de la nord, în primul rînd a pecenegilor, cu me­
nirea de a apăra mai întîi Silistra, capitala themei Paradu­
navon şi dbtpă aceea însăşi a capitalei imperiului . . . Dacă
valul va fi existat şi în epoca romană, ceea ce nu pare ex­
clus, el a fost mtmai refăcut de bizantini, ca şi alte fortă­
reţe rOmJano-bizantine de pe mahtl drep t al Dunării".
Deşi autorul Icitat n u face aluzie şi l a celelalte două va­
luri, deschide rtotuşi, nedeclarat, prin cele expuse mai sus,
discuţia rostuIiilor pe care ele le-au avut în reL<lJţie cu ;valul
de piatră.
Ne pel1l11item în această ultimă parte a articolului să
strîngem datele principale şi oarecum sigure, ale cercetări­
lor de La 1 8 5 5 inainte. Faptul că bizantini� au construi t din
n ou, sau doar reparat, valul de pialt ră demonstrează fără
echi'V oc că ei au găs�t insuf�cientă apărarea celor două valuri
de pămînt, anterioare d upă datele oferite de Gr. TociJescu,
valurile din Do­ C. Schuchhardt şi prof. R. Vulpe. Dec� într-un fel, această
ultima linie de apărare completa pe celelalte două. formînd
împreună un sistem, aşa după 'cum îl intuise Jules M iehel.
Dacă raporturile straltigl1afice dintre valurile Idisoutarte
astăzi pot fi considerate pe deplin !CÎştigate, în sensul că valul
mic este cel mai vechi34, u rmînd apoi cel mare, dupa care
p ar les Blilgares expressement contre les Byzantins du nord de la Do­
b roudja" (p. 1 2 34). Em , Condurachi, Ion Barnca, Petre Diaconu, NOllvel­
les recherches sur le nLimes" ByzanlÎn dll Bas-Damebe allx Xe-Xlc
siecles, În "Thirtecn International Congress of Byzantine Studies " , Oxford,
1 966, p . 1 1 . 1. Barnea, spre deosebire de P. Diaconu, consideră pe bună
dreptate că această m,iaşă construCţic este opera imperiult� bizantin. Auto­
ruj menţionat Îşi fundamentează afirmaţia, plr inlre altele, şi pe baza
cercetărilor arheologice efectu ate În 1 965 Într-un punCl al acestui monu­
me.nt sit llart În raza G.A.S. Murfatlar (cf. p. 1 0 d in snudiul citat mai sus).
34 Gr. Tocilescll, op. cit. , p. 1 67, În ca.r,e se consemnează că şanţlll
de sud aJ val u l u i mare de pămînt est,e săpat În cel mic.
30
www.patrimoniu.ro
este construit "lITIurus" -ups, in sohimb cronologia primelor
două este incă discutabilă.
O foarte scurtă 'cerceuare făcută d e noi in august 1 969
pe traseul acestor valuri, soldată cu o modestă recoltă de
ceramică, fără pretenţiÎa !Că ea face lumină in complicatele
probleme rid icate de monumentele studiate, are totuşi v,a loare
de descoperire.
Astfel, în pămîntul valului mic, La. adîncimea de ,circa
3 m, într-un p unct si,t uat h 2 km de Pali as, am recoltat din
i nteriorul valului distrus ce o lutărie, fragmente cemmÎlce
romane ,dataoole in sec. I I- I I I e.n. şi citeva din secolul al
I V-lea e.n.
Din porţiunea. val ului mare de pămînt, ce se găseşte în
apwpi,erea Co.rus,ran�ei şi ,d istr'us î:n p arue, am cuJ·es o monedă de
la Maximian Hercules (2 86-305) şi un fllagment ceram ic
databi l sigur În �ec. I V e.n.
TO<t p e coama valului mare, la ,circa 1 km distanţă de
rezervoarele de petrol amintite, am găsit o serie ,d e frag­
mente cer,amice, care pot fi Iconsiderate ca provenind d i n
interiorul valului , deoarece i n acel l o c era amenajat u n sai­
van pentru oi. A dăpostul a fost construi,t 'cu pămii1lt luat din
val şi Id e pe coama care a fost lastfel n ivebtă. Majoritatea
ceral111h cei este din epocă romană ; fără a-i putea aprecia data,
ele nu sint însă inainte de secol ul al I I - lea e.n . ; citeva frag­
mente pot fi plas<lite în secolul al I V-lea e.n., iar unul poalte
·ceva mal tirZ I U .
• •
A
Prin aceste descoperiri apropiem cronologia celor două
valuri de unele deja fOI1muLate şi care trec de l im ita secolului
al I V-lea e.n.36. Cît ·timp le ,desparte d e d ata construidi va­
lului ,de piatră rămine oa viitorul să se p ronunţe, însă unele
indicii, foarte palide, există pentru a permite un incepu1t de
ipoteză.
Descriind vestigiile antice ale Constanţei, Jules Michel
spunea printre altele: "incinta romană are forma unui arc
de cerc ce poate fi umzărit şi astăzi, fără întrerupere, de la
faleza de s�td a oraşului pînă la cea de nord. Ea izolează
complet penins�tla, la care este limitat şi oraşul modern, de
rest�tl �tscatului. Linia de apărare (fig. 2 , a) se comp�me din­
t r-�m şanţ mare şi bm val" 37. Mai departe el consemnează
că valul mic ÎntHneşte incinta antică a Tomisului, in acea
parte el este bine conservat, atingînd înălţimea de 3 m.
După 'aproape şase decenii, Gr. TOlc ilesc'll con emna şi el
că : " . . . la sud de Constanţa, lîngă spitalul militar, mai exista
o b�tcată dintr-�m val, hmg de 150 m, care se îndreaptă
către mare de-a lungul incintei vechi a oraşvtlui. Acest val
este dintr-o epocă mai recentă, după Cum arată săpăturile pe
care le-am făcut aici; în el am găsit bucăţi de cărămidă,
fragmente de vase, bronzvtri etc. din epocă tîrzie. La între­
tăierea acestui val cu noua şosea ce duce la Mangalia, exista
.în acest val, la 4-5 m adîncime de la Creasta sa, un mor­
mînt w ziduri de cărămidă. Totul dimprejur aparţine cimi­
tirului vechi�tlui oraş bizantin; este incontestabil că acest val,
destinat a apăra oraşvtl, este posterior abandonării cimitirului.
De aceea nu poate fi considerat ca fiind una dintre extre­
mităţile valului mic. Este sigur însă că acesta (valul mic)
IJomea de la zidvtrile vechiuhti oraş . El începe de-abia Ot
500 m mai departe, la încrucişarea drumuhti care vine din­
spre nord�tl C onstanţei şi merge la Mangalia, iar de aici
prezintă o direC/:ie şi un cont�tr precis. El este de 50 m dea­
supra nivelului mării, iar înălţimea sa este de 3 m. El este
tăiat de drvtm�tl de fier Constanţa-Anadolkioi, apoi de cele
dOvtă vahtri, ceea ce dovedeşte că este anterior acestor dOl-tă " .
Comparînd hărţile lui Tocilescu (fig. 2) ş i Schuchhardt
cu un plan al oraşulu.j Con5tan ţa din anul 1 9 2,8 , se
constată că fosta linie ferată Anadolkioi-Constanţa străbă­
tea la ·acea vrerr.e zona necropolei antice ,descop eri te de cu­
rînd. Caloulînd cei 500 de metri consemnaţi de TocileSicu de
la punctul unde valul mic este tăiat de linia ferată Anadol­
kioi-Constanţa, această Întretăiere se afla În plină zonă
amintită a necropolei din sec. I I - I V e.n . , a cărei întindere
35 Ibidem, p. 1 67, acelaşi cercetător a observat că peste val u l mare
de pamînt este construit castel u l XII ce aparţine val u l u i de piatră, siruaţie
verificata şi confirmată de prof. R. Vulpe. (of. H.A.D., p. 367, nOl a 2).
36 Vezi supra, n OLele 25 şi 27.
37 ]. Michel, op. cit., p. 222.
38 Gr. Tooi .Jcscu, op. cit . , p. 1 65 - 1 66.
31
www.patrimoniu.ro
Tocilescll O cunoştea atunci39. ASltfel este posibil c a acel tron­
son de val, în l ungime de 1 50 m, găsit de TOIc iJescu, ce tăia
şi el necropola din sec. I I- I V e.n. (deoarece sub el s-a găsit
un mormînt din alceastă vreme), să fi făcUlt parte din valul
de pămînt ce apăra OI1a şul Tom�s într-o rvreme posterioară
necropolei. După însemnări le lui Jules Michel din anul 1 85 5 ,
valul mic întîlnea valul oraşului. Deşi 1 0cilescu n u m ai în­
registrează această situaţie, afirmă totuşi ca un fapt si gur
că VlMul mic pornea de la z�dul roman de �ncintă, ambele
monumente fiind 'Cel puţin contemporane.
Deoarece materialul găsit de noi în valul mic, este şi ,din
secolul IV e.n ., se pO<lite presupune 'că a fost construi,t după
această epocă, p utind astfel Ităia zona necropolelor din seco­
lele I I - I V e.n.
Ţinînd seall11 a de raporturile stratigl1afice, valul mic este
cel mai vedhi faţă Ide .c elelalte două, pe baza ·datelor expme
avansăm i poteza că el este construit după vealcuJ al I V-lea
e.n. DeOiarece valul mare de pămînt Itaie pe cel mic, iar valul
de piatră are o fază care suprapune valul mare de pămînt,
acesta din urmă s-ar rd<lJta, în l umina noilor observaţii, în
i n tervalul de timp de după secolul I V e.n. şi pînă în secolele
X-XI e.n.
Jules Michel propunea o a. epocă de construcţie a celor
trei valuri mai ales epoca domniei Jui HeraJCiius (6 1 2-64 1 ) ,
opinie p e care sîntem tentaţi s ă ne-o insuşim cel puţin pentru
valul mic. Luînd în consideraţie contextul i stori,c dintre an i,i
6 1 0-679, pare posibil ca imperiul să fi construi,t o parte din
acest an:>amblu :de valuri, fără ca nordul fostei p rovinci,;
Scylthi'a să fi fost pieI1dur pentru bizantini. Aceştia sînt docu­
mentaţi ca stăpîni ai Dunării şi ai vestului pontic cel p uţin
pînă la 678 e.n. In ansamblul lor, cele trei valuri nu faceau
decît să completeze sistemul " cleşte" de apărare împotrivla
presiunii din ce în ce mai mare a barharilor, care ar fi ales
drept drum de pătrundere în I mperiu spre capitală, Dobro­
gea nordică. Este de la sine înţeles însă că numai cercetarea
arheologică a valurilor va rezolva problema care este departe
de a fi simplă. Ceea Ice ni se p are cîştigat credem că este îh
primul rînd demonstflarea i deii lui J. Miohel că 'cele trei rv a­
lur.i sînt în succesiunea lor cronologică un sistem de apărare
Ul1ltar. Cel puţin pentru v,M ul mare şi cel de piatră, afizmaţia
lui este confi rmată Ide însăşi harta sa, unde cele două valuri
străbat .aproape îngemănate mari porţiuni de teren. î ntreru­
perea de 1 3 km constatată Ide Gr. Tocilescu şi C. Schuchhardt
l a v,al ul mare de pămînt nu apare p e p lanul lui J. Miohel, a
,cărei 'corectitudine de înre�istrare a traseului nu-i poalte fi
contestată ţinînd ,cont de însăşi misiunea sa in Dobrogea .
Această Întrerupere a valului socotim că se datorează cons­
trucţiei căii fer<lite (care străbătea pe vremea lui Tocilescru şi
Schuchhardt m lăştinoasa vale Carasu) l a al cărei terasament
s-a folosit o uriaşă cantitate de pămînt din val ul mare. De
asemenea, punctul Icomun de p lecare de pe mal ul Mării
Negre al celor două val uri se adaugă la confirmarea ideii de
sistem unitar a inginerului francez, care aducînd şi alte date
în spri jinul i potezei sale, ,demonstrează clar că cele două
valuri se compl etau.
Dacă valul de pi<litră se datează, după documentarea ac­
tuală, în secolele X-XI e.n., i ar el aflindu-se l a nord de
valul mic, acesta din urmă, ICU şanţul său la SUld putea să
jeneze trupele ce păzeau valul de piatră. Credem însă că'
situaţia nu este aşa, ci că valul mic constituia în dispozit�'vul
gen.eral un obstacol, c hiar şi cu şanţul spre sud . Din compa­
raţia pe care autorul francez, atît de des ciu<lJt de noi, o face
cu limes-ul germanic, dar mai ales cu cel din Britanni a
reiese . de la sine faptul că orientarea şanţurilor ce
ap,arţ1l1 unor valuri ce fac pafit e din tr-un sistem unitar şi
folosit în epoci apropiate nu are semnlificaţiile care se acordă
şanţului valurilor din Dobrogea.
SubSlcriind la ipotezele l ui J. Miahel , aceasta n u înseamnă
afirma.ţii categorice din partea noastră, lucru de care ne
ferim şi în a'cest caz.
După cum am mai aminvit ceva mai înainte, cuvîntul
hotări, tor il vor avea cercetările arheologice ample, care spe­
ram că se vor face într-un viitor n u prea înidepărtat.
39 V. Barbu, Consideratiol1s chrol1ologiques basees sur les donnees
foltr.lJi�! par les i71v�maires fltnerai�es des l1ecropoles tomitailles, "Studii
c� aslce , rp, 19?"1, fig. 1; ef. descnerea nec,ropolelor IV şi V, care con­
�tnA morn� n�e �tn sec.II�Ur e . ,�. ; ;aJl ul mic descris de .J. Michel oa să
tnttlncasca JIlclllta oraşuluI t rebl1 1 a J I1 mod necesar s ă l naverseze :lJceste
necropole.
 UN ALTAR DEDICAT LUI JUPITER OPTIMUS MAXIMUS
CON STANT I N C . PETOL
I n anul 1 965, 1 . Glodariu p ubl ica o scurtă notă despre
un altar din conglomerat cal caros, provenind probabil de La
Gherla (0,39 X 0,20 X 0, 22 m) şi aflat in patrimoniul Muzeulu i
de istorie al Transil vaniei, C l u j . I n lectura l ui 1 . Glodariu,
in aipţia este următoarea: "Se pot citi cu ',tşurinţă primele
trei rînduri: I(ovi) O(ptimo) M(axil7lo) /SE P T I/ MIVS . In
rîndul 4 se disting siglele P, f (?), S, V; 'in rîndul 5 a doua
bară a siglei V, E, şi ET, u,LLil7lele două în ligatură . Din rîndul
6 m t se mai vede decît încejJ14tul literei S, jumătatea de sus
a unui E sal·t F sa�t X" ' .
IOM
SEPTI
MIVS
P I S V ( ?)
[· · · l E E T
[ R AN V l S Ex
[ DEC(urio ne) ( ?) 1
" Dacă aLLaml provine într-adevăr de la Gherla, dedicanuel
este foarte probabil �m veteran din ala II Pannoniontm (c� :e
staţiona în castrul din vecinătatea oraŞl-tiui act�tal), slabi/lt,
după eliberarea din armată, în aşezarea rOmană existenlă
1,mga castnt " 2 .
�
�
La acestea ' avem de facut urmatoarele ob ervaţll" 3 :
�
în 1". 2-3 este gentil iciul d edicantul ui, despărţit în si!ab.e
SEPTI/MIVS. In rînd � l 4-5 se a�l � copl01l1en ul, ,d esparţ'5
� W. Wagner, Die Dislokatioll der romischen Alf.xiliar/ormatio7'len in de!,
de asemena in silabe d 1 11 care n umal In rJ nd ul 4 e pastreaza
patru l itere : P I S V/.' . . . ; în rînd � l 5 se aţlă ! oc pentru cel
�
mult o silaba, care foarte probab i l se termlI1 a In -us. Cogno-
1 1. Glodarnu, Un altar votiv roman În Mllzwl de istoric dill elll;, în
"Acta Musci apoccn is", I I , 1 965, p. 667.
2 Ibidem, p. 66 8 .
3 FotOgrafia ne-a f� SL pusă l a dis'p�)Ziţie d căLre prof. r . 1 . Russu,
căruia îi adLLccm cele mal calde mulţumLrl.
32
www.patrimoniu.ro
� CU
men ul Pisu . . . us (?) este di ficil şi fără ana logn i în epignafia
latină.
La Porucik Kârd ·1. ievo, în Moesia I n ferior ( R . P. Bulgaria,
�n r egiunea oraşului Tol buhin), -a descoperit un altar de calcar
dedicat ee � K6pY) ,de d ue un laJ1 UIT. e l l eueO'ouO'oc; K IX. L ye L O'OU4;
n umele TI eueO'ou O'o c; este traoic5. CL şi TI le L O'e L O'O C; A L O'U !kwouC;6,
d intr-o i nscripţie Idescoperită la Sporrela ( R iJ,a) , in teriltoriul
anticei Pau tal ia (Thfaici a). A t fcl, există foarte multe şanse
ca cognomenul dedicanwlui de pe a l uarul de la Gherla ă se
completeze P I SV/[ sus l
I n r. 5, 1 . G lodariu observă corect un V, dar nu înţelege
semniflÎcaţi a l i,terelor următoare. Ligawra din dndul respect i v
nu trebuie citită, c a de obicei, ET, ci T E , pentru care întîlnim
destule analogi i în epigrafia ILatină, a dei : CIL, I I I , 990:
AE/TER NI ; 1 04 3 : PRO SALVTE IM(peratoris) ; 7834 :
r ae l/ TERNO ; 7857 : E P I CjTES I S ; 7 86 3 : A V/TE etc. O
anal ogie perfectă de ligarură şi despărţi re în să. l abe, C I L, I I I ,
8375 (Dal matia) : AVREL SVPER/VE TE/ RANVS EX . . . etc.
Li terele care intră in l igarura sînt subliniate.
InscripţÎJa vort ivă ,de la Gherla se poate in tregi astfel :
l ( ov,i) O(ptimo) M(aX'Îmo)
SEPTI-
MIUS
PIS -
SUS, VETE-
rranu] S E
[ Idec(urione) ? v.l.p. l
Ar fi vorba deci de un veteran Ide origine Itracă eLin ala
II Pannon iorum. Această uni tate făcuse parte din armata
Moe iei Superior; a participat La războaiele pentry cucerire.�
Daciei ' a făcut parte ,cLin tre trupele de ocupaţie ale nOII
provin�ii. Garnizoana acestei uni tăţi de cavalerie a fost în
castrul de ,La Gherla7.
Probab il că uni tatea şi-a Icomp letat cfectilVcle, eventual
ca urmare a golurilor prod use de razboaiele cu dacii, pni.n.
sistemul recrutării l ocale, încă de pe cind se afla în MoesIa
Superior. Cu laceastă ocazi e ':,or . fi . intrat în un itatea de
cavalerie şi u nele elemente et11lce tra<;Ke. Un urmaş al ace ­
tora, sau poate recrutat direct de l a �uI? de Dun ă re, p,oate
fi şi Septimius Pisusus de la Gherla. CacI i,1., ceea ce pn ve�te
datarea i nscripţiei, este greu de a da un raspuns categonc:
gentil iciull Sept im �us ne-ar aduce e ,; entual către ftrşiwl seco­
l u l ui al I I-lea - I nceputul secol ulUI al I I I-lea e. n.
De a ltfel Sepoimiu Pisu us n u ar fi singurul de neam
trCllc din ala I I Pannoniomm ; cu cîţi va ani in urma,
D. P rotase publica un fl1agment d� stelă [ � nerar� de la
Gherla cu care ocazie formula o sene de consl deraţu asupra
prezenţei unor elemente traJcice în această uni tate8:
D(is) m( an ibus)
R...............
eq( ues) alae Pannonioru,
.
m, vi xÎt a[ n ('n ils) ] V I I I , B l11s-
enus i m(m)ag(ini fer), !heres, ponendum
curavirt.
I nSICnÎpţia reconsi dera'lă de noi mai us vine astfel în
spri j inul celor exprimate de D. Prota e9.
4 G. Mihailov, IlIscript iolles Graecae in Bulgaria Repertae, II, ofna,
1 958, p. 220, nr. 874.
5 Ibidem, p . 2�5.
6 G. Mihailov, op. CÎt ., 1\1, p. 1 95 - 1 96 , nr. 2233. f. şi p. 3 1 6
( " olnÎna . Thrrtcian ) . .
7 Bibliografia: Gichorius, RE, T , 1, 1 893, C?1. 1 2 5 4 - 1 2 5 5 ; V . Chr'ls­
.
leSCl1 Istoria militară a Daciei romane , Bucureşti, 1 937, p. 1 35-1 36, 1 8 1 ;
Provinzcl1 Noric/tm, Pal1nol7icl7, Moesien Imd Dakien von Auglts!,1S bls
Gallientţs, Berli n , 1 938, p. 60-62; C. Daicoviciu, La
.
Ţ
ransylvame da?s
l't:tntiquite, Bucureş<ti, 1 945, p. 1 09-1 1 0 ; C. Daacovuolll-D.
. Prouase, 111
"Acra Musei 'apocensis", 1, 1 964, p. 1 63-180; D. Protase, ,lI1 "PlI'obleme
de Muzeografic", 1 965, p. 1 77-1 8 1 . .
8 D. ProLase Elemente etnice trace şi ilire În aUa lJ Palmomomm
�
din Dacia, în " L ldii şi cercerări de istorie veche" 1 9, 1 96 8 , 2, p. 3 4 1 -343,
fig. 2-3.
9 Ibidem, p. 3 4 3 .
 CîTEVA CONSIDERAŢII IN LEGĂTURĂ CU UN ZI D MEDI EVAL
DE LA PĂCUIUL LUI SOARE
P E T R E D IACON U
înlcă el i n 1 956, an u l în care au fost începute săpăturile în
aşezarea din insuIa dunăreană Păcuiurl lUJÎ. Soare (jud. Con­
stanţa), a apărut, spre partea de sud-vest a cetăţii, în rup­
tura ma,lului, un zid medieval din p ietre legate cu mortar.
EI sc deosebea de teate 'oelelalte ziduri Mît din p u nctul de
vedere al dimensiun i l o r cît şi din cel al p,articul arităţi l o r
tehnico-censtructive.
Pentru cercetarea lui, în anul 1 95 8 s-a ,deschis o secţiune1,
orien tată est-vest2, largă de 1 ,5 0 m şi lungă ce 62 m . S-a
recurs la o, l ung�me mare în nădejldea că în această secţiune
va fi surprins şi traseul LJidului ele incintă al 'cetăţii bizantine
cons'trui te spre sHrşitul secolului al X-lea3.
Rezultatele săpăturii au fos,t ,elint re cele mai interesante4•
In celc ce urmează, însă, ne vom opri numai asupra datelor
oferite ,de analiza str,atigrafiei din �medi ata apropiere a zidu­
lui medieval.
Iată ce ne oferă În acest sen s atenta cercetare a unuia
dintre p refilele - şi anume cel de nord - al secţiunii S V I I .
De l 'a 4,40 m , adîncime maximă atinsă d e săpătura
noastră, În imediata aprepiere a paramentul ui exterior al
zidul ui şi pînă l a 3,70 m se află u n strat :de p ămînt galben­
nisipes " căpălc uit" ele o " dungă" de mortar groasă de
0,05-0, 1 0 m; deasupra ei urmează 'l m alt strat de pămînt
galben-nisipos, 'ceva mai compact, cu o, grosime de circa
0,30 m, în interierul căruia se află o lentilă de mortar. Stra­
tul are o culoare vineţie datorită - credem nea - contac­
tuilli d irect cu n ivelul superior, de culoare ,cen llşie-îndhisă.
I n timp ce straturile ele pămînt galben-nisip' os şi dungile
de mertar marchează etapele uner succesive înalţări ale tere­
nlllui5 din interiorul cetăţi i bizantine - construite, d upă cum
am spus, în a deua j umă,tate a secelului al X-Jea6 - nivelul
cenuşiu închis eS<te corespunzăter Î n timp vieţuirii ,de la sHr­
şitul secelului al X-lea7 şi din tet vealcul următer8.
Acest din urmă nivel e aceperit de un "palv a j " din sfă­
rîmătură de pietre, pietre mici, bucăţi mărunte de cărămidă,
ease, cărbune şi fragmente ceramice din sec. X - X I , dar mai
cu seamă din veacul al XIII-lea.
"Pavajului" îi urmează un strat de pămînt galben nisi­
pes, gros de 0,40 m . El este adus aici de mîna o,mului. Dea­
supr,a se găseşte o, "ldungă" de mer,tar cu pietre în cenţinutul
ei, aiCOperi tă, l a rîndu-i, de deuă straturi de pămînt g,"lben­
nisipes, d upă care 'lJl1mează d i n neu o, " dungă" de mo,rtar,
identică - 111 ceea ce p riveşte structura - cu precedenta.
Stratul de pămîn t galben-nisipo,s de deasupra celei de-a do,ua
dungi de mo,nar cu greu pea'te fi deesebit de m asa pămîntu­
lui galben-nisipes căra't de apele Dunării în ultimele ,do,uă-trei
secole.
în sfîrşit, în partea superieară a prefcilului se distinge stra··
tul de humrus actual , aceperit de o " dungă" subţire de nisip,
aJeius tet de apele Dunării9.
1 Vez i , Petre Di a co n u , Samierul arheologic PăCltil�1 lui Soare (r. A dam­
clisi), În "Materiale", V I I , p . 600-602 ; er. Petre D iaconu şi D. VÎlceanu,
În Păwiul lui Soare. Cetatea bizantină, I , Bucureşti, 1 972, fig. 4 .
2 Ace ast ă seCţiune n-a put u t ,fi cro i t ă exaot perpendicular p e 7.JÎ -d u l
care face obiectul prezentării noa lre.
3 Din p ăc ate , săpătura nu a putut a t i n g e , din cauza pînze l o r de
apă, adîncimea n ecesară reperării ziduluiÎ de ,i n c i ntă din secolul al X-lea ;
fie pe n tr u c ă demantelarea a fo st mai a ccen nuat ă , fie c ă t .eren u l s-a
"E'i� at" mai m u l t , zidul din această pane se află la o adîncime s ensib i l
nlal nUlrre.
4 O pa rt e a ace st o r rezllltaoe vezi la Petre D i ac on u , o/J. cit., p. 606.
5 Desprc op e raţ i a d e în ăl ţ a re a t e ren u l u i cetăţi i vezi Peure D iaconu
şi D. VîJceanu, o/J. cit., p. 4'9-50.
6 Pe n t ru data construir.ii cet ă ţ i i vezi Pctre D ia con u şi D. VÎlceanu.,
OfJ. cit., p . 23-25.
7 In [apt despre o vi eţ u i r e şi urmele ei, În sec. X , se poate vorbi
d acă ne Irc fe r,im numai l a anii imediat următori datei de 9 7 2 ; vez i Pctre
Diaconu şi D. Vî l cea n u , OfJ. cit . , p . 5 l .
8 Vi eţ u iI ea , din sec. XI, din i n te r io ru l cetăţii s-a material izat, în
gene ral , În t rei nivele distincte, vezi Petre Diaconu şi D. V Î l cean u ,
o/J. cit., p. 5 1 -52.
9 Peste ,acest nlisip, Întlr-O an u m i tă porţiune a profilulu,i S VII, Utf­
mează din no u un s t r at de pă m în t ve �et a l , format În ulrămii \ ; I1 i . In
t re ad[ vom aminti că ace astă parte a. insulei Păcuiul Ju.� S oa re este aco­
perită de o pădure de sîngcri, că l i n i, viş,ini s ă l b a t i c i , săloi'i, plopi, peri
păd ureţi etc.
33
www.patrimoniu.ro
Suita straturilo,r de pămînt galben-nisipes şi .a n i'vel uriler
de vieţuire din Po,rţi unea de p refi l dinspre i nterierul ce :ăţii
se prezintă astfel : la bază, adică la 3 , 5 0 m, aldîl1\cimea maximă
a,tinsă de săpătura no,astră Idin acest loc, se ,află un strat ,de
pămînt galben-nisipo,s, purtat, cerespunzăto,r în timp s'tIatu­
riler 1 şi 2 elin " exterierul " zji dului ; urmează un nivel arheo­
lo,gic, de oul oare cenuşie, gres de 0,25-0,30 m, care datează
din prima epo,că de funcţienare a cetăţii (,anii 97 2-976 ? ) 10 .
Deasup ra lui se află :do,uă straturi dc pămînt galben-nisipes,
purtat, cu o, gresime totală de 0,8 0-0,90 m . Stratul superier
este ceva mai wneţiu, şi aceasta, din c.auza Iculerii cenuşii a
niveluJui de vieţuire din prima jumătate a secol ului al
XI-lea 11, care-l suprapune. Ambele straturi sînt rezultatul în­
grămă:dirii de păJlnînt în SCo,Pul înălţării terenului ; operaţia
s-,a efectuat imedci al\: ,după anul 1 00 1 .
Peste n ivelul cenuşiu se găseşte nivelul de v ieţuire casta­
niu-reşcat. C ul oarea acestui ni vel se da,torează i ncend i u l u i
care a mistuit cetatea î n to,amna anului 1 094, c u prilejul unui
atalc al cumal1iiler12.
Nivelul cenuşiu inferier, straturi l e de pămînt galben-n i si ­
pes de deasupra lui, nivelul cenuşes s uperior şi .castaniu-roş­
cat - toate la un lec - cerespund fn timp nivel ul u i cen uşi u
înohis din afara LJi d:ului :de incintă.
Castan i ului ro,şcat îi urmează n ilVellil de v ieţu ire el i n a
elo,ua j umătate a secelului al, X I I I-lea, aceperit de deuă
",d ungi " Ide pămînt galben-nisipes, ,dintre care a co,ua (ce:1
superioară) este mai compaJctă şi are une,le pete rugil1ii i . Aces­
teia din ul1mă i se suprapune un straI\: de pamînt galben-ni si­
pos, În .cuprinsul căruia se află numeroase pietre paraleli pi pc ·
dice, de dimensiuni relati v mari, pro,venind din demantelarc:1
"zidului" cellstruit i medi.aJt după anul 1 00 1 13.
Straturile de pămînt galben-nisipes de deasupra, despă r­
ţite p rintr-o, ,dungă de mortar care pe măsură ce se apropie
de z,id se î'1l�ro.aşă, sînt ,"coperiue de ,un nivel ,wresplillză>tor
vieţuirii din veacurile XIV _XV14. Acesta are o grosimc
medie de 0,30 m .
După un strat cenţinînd meloz, rezultat din demantelarc:1
zidului (cămia îi cerespunde şi un şanţ de demal1ltelare) ur­
mează pămîntul galben-nisipes aJuvienat, aceperlit de hu­
m us-lIl a,ctual ; peste humus-ul acwal se află " elunga" de nisip.
Cercetarea - fie şi sumară - a situaţi iler stratigrafice
ne ebligă să SUSţinem că în lo,cul în care s-a co,nstrui,t z�dul
se află încheielura >dintre run teren p lat (cel dinspre i nterie­
rul cetăţii) şi unul în pantă (cel dinspre exterierul cetăţii ) .
Ev�dent, pentru . a putea f i fixate temeliile î n " Încheie­
tura" de teren, acesteia trebui a să i se asigure dt de dt o, o,ri­
zontalitate. î n 'censecinţă, pe de o, p arte, s-a treCl1it la răzUli­
rea p arţială a n i veluriler 1 3 , 1 4 , 1 5 , 1 6 , 1 7 , dinspre inte­
rierul cetăţii, iar pe de altă parte, la sup raînălţarea terenu­
lui dinspre exterierul cetăţii . Supraînălţarea s-a făcut ou pă­
mîntul d i n apro,pierea zidului . Această o,peraţ[e este certi fi­
cată de peziţia răsturnată a uno,ra dintre straturi. De pildă,
stratul 8 b deşi se află peste stratul 8a, iniţial, e,l censtituia
p relungirea acestuia &n urmă, iar dunga >de monar 7b şi.
stra't ul de pămînt 6b cu teate că se află şi mai sus tncă, ele
reprezentau în mo,mentul ,d inaintea co,nstruirii zidului prel un­
girea stratului de mertar 7 a şi respectiv, al stratului dc pă­
mînt 6a.
Asemenea situaţi i stratigrafli'ce pot fi uşo,r înţelese dad
se ţine seama de faptul că p ri n " răswrnarea straturilor"
fenemen freovent întîlnit în practica al1h eelegică - ceea
1 0 Ace st nivel est,e foarte slab reprezentat în ccl elal te zone ale ce tăţ i i ;
vezi PăCltiul lui Soare, p . 5 2-53.
1 1 In .fa p t , epocii cuprinse Între Începutul s ec. XI şi mDjlocul ace s tui a
Îi corespund, la Pă cuiu l l u i Soare, două niveluri de vieţuire. Aici Însă
avem o sitlla,ţie particulară.
1 2 A rt ic o l u l nostru, Năvălirea cumanilor din amtl 1094 ' (în manuscris).
1 3 D esp r e .acest zid vezi PăCI�iltl lui Soare, p. 4 5 .
1 4 I n alte părţi ale cetă�ii secolului al XIV-lea ş i p�'ime,i j umătăţi a
sec. al XV -lea, l e corespund doua nivele de vieţuire: Păcuiul lui
Soare, p. 5 5 .

f i g . 1 . E x t rem i t a t ea zid u l u i medieva l , acoper i t ă de apa.
ce a fost mai vechi zace la o adîncime mai mică decît ceea
ce a fost mai nou şi - invers -- ceea ce a fost mai nou zace
la o adîncime mai mare decît ceea ce a fost mai vechi .
Dîndu-şi seama c ă terenul î n oare urma s ă f i e "plantată"
temelia zidul u i n u era destul de ferm 15, constructorii s-au
Fig. 2 . Dc t � l i u din ziJul medieva l . se observă liica� u l unuI
www.patrimoniu.ro
folosit de o serie Întreagă de artificii tehnice. întîi de toate
au săpat un şanţ larg de 2,70-2, 8 0 m şi adînc de 0 ,60 m,
în fun dul cărui a aceiaşi constfUictori ,au săpat un alt şanţ, l arg
numai de 1 ,7 0 m şi ad1nc de 0,20 m16; pen t r u realizarea
temeliei s-a amenajat - cum s-ar spune - un şanţ în şanţ.
Temelilile au fost fiXJate pe Iti ranţi. în ruptura zidului, ·d in
malul Dunării, se observă - cît se poate de limpede - ur­
mele a două bîrne care au fost puse longitudinal, în ,colţul
format din pereţii vel'ticali şi fundul şanţului mic. JlUdecînd
după lăcaşul bîrnei de pe latura nordică reiese că aceasta a
avut, în secţiune, o formă dreptunghiulară cu d1imensiuni1e ,de
0,35 m (lăţime) şi 0, 1 8 m (Jnălţime) 17.
Fun dul şanţului lJ11ic - cuprins între ,cele două bîrne -
a fost întărit cu pari Ide ste jar, înfipţi vertical în pămî11lt.
Diametrul parilor er,a de ,c irca 0,08 m, iar distanţa d�ntre ei
de circa 0, 1 5 m. în spaţiul dintre capetele superioare ale pa­
rilor s-a găsi t mul,tă sfărîmă tură d e piatră şi mortar - d e­
pusă, fireşte, intenţionat16.
Şanţul mic şi şanţul mare au fost umpl ute cu pietre ne­
regulate mici, legate ou mortar, realizîndu-se în acest ,chip
o fundaţie în două " trepte" , Icea i n ferioară mai îngustă şi mai
scundă decît cea ,de deasupra ei.
La aproximativ 0,50 m mai sus de temel ie, cons' ruowrii
au realuzat un prag (crepi,da) lat Între 0,08 şi 0, 1 5 m.
S istemul tiranţilor a fost uzutat nu numai în [ unda\:iJ
zild ului, ci şi la suprastructura aceslJuia. Afirmaţia noastră se.
întemei ază pe existenţa unui lăcaş de ti rant păs: rat în rup­
tura zidulllli, de formă dreptunghiulară şi cu dimensiunile de
0, 1 5 X 0,1 5 m .
Pietrele utiliza r e la con�trui rea zidul u i , în general de
mărime mi:eă şi m i j locie, sînt neregulate. I ci-colo S-IClU folosiţ
şi p ietre de formă paralelipipediJCă, cu deoseblire, în parJ­
mente. Toate pietrele provin Idin construcţii mai vech i .
Mortarul s e compune difllt r-un amestec de var, pietriş de
rîu, nisip, foarte rare b ucăţi de cărămidă şi chiar de ceramică
şi sl abe urme de cărbune.
Gro�mea şi delJalii le de ordin tehnic con s.tructiv al zidu­
lui, orientarea şi poziţia lui topografică ne perm i t să afirmăm
că el a servit drept zid de incintă şi că mărginea l atura de
vest a aşezării din insul,a PăcuiuJ. l ui Soare. Celelalte laturi
('cel puţin în porţiunea păstrată a cetăţii) erau mărgini te de
vedhile ziduri 19, con strulite în vremea împăratului Ioan Tzi­
tiran t . miskes.
Plecînd de la constatarea că În epoca medievală, la D unărea
de jos n umai oraşele erau înzestrate cu zi duri de incintă, pe
de o parte, şi că aşezarea din i nsula Pă,c uiul lui SOlare este
încercuită cu un zid de i ncintă, pe de altă parte, rezultă
de la sine că ea avea în acele vremuri un caracter eminamente
urban. De altfel, cu ani în urmă noi am rart ras l uarea aminte
că grosimea stratvtrilor arheologice, mvtlţimea şi varietatea
monedelor, mtmăml mare de /melte şi podoabe, locvtinţele
de svtprafaţă cu temelii de piatră, într-vtn cuvînt tot ceea ce
constituie vestigii arheologice definesc aşezarea de la Păcvtivtl
hti Soare ca fiind - în perioada cuprinsă între mijlocul
secolului al X/II-lea şi prima jumătate a secolului al XV-Iea ­
un puternic centru urban cu o producţie proprie de mărfuri
şi cu O activitate comercială care n u avt fost egala te de nici
o altă aşezare dobrogeană din acele vremuri2o•
f
1 5 Nu era "ferm" i pentru motivul că era format eLIn straturi de
pămînt galben-nisipos a ternînd cu dungi de mortar, intenţionat depuse
pentru înălţarea terenului. Această operaţie s-a făcut concomitent cu ridi­
carea zidurilor de incintă în anii 972 sau imediat după aceea: PăC1tiltl llti
Soare, p. 4 8 -49.
16 Fundul ş'anţului mic se opreşte în stratul cenuşiu.
17 Dimens,iunile celuilalt lăcaş n-au putut fi măsurate.
18 Infigerea unor pari în
p ămînt şi apoi umplerea cu sfărÎmătllri
de piatră şi mortaT a sp aţiului l iber dintre capetele superioare ale pari lor
sîn t operaţii care se II1scriu Într-un sistem al tehnicii de construcţii
uzit3Jt şi În sec. X: Păwiul lui Soare, p. 56.
19 Nu Încape Îndoială că în părţile superioare, zidurile de incintă
construite În sec. X vor fi ,fost reparate I3colo unde au fost stlricate de
vreme şi dl:" evenimente. Din păcate, eventualele reparaţii făcute în
epoca medievală nu mai pOt fi reperate, Întrucît deman­
telarea de Ia sfîrşitul secolului al XVIII-lea a afectat nu numai partea
superioară a zidurilor, ci În unele părţi chiar şi rîndurile de pietre de
deasupra temeliei.
20 Petre Diaconu, Despre localizarea Vicinei, în .. Pontica", V, 1 970,
p. 290.
34
 Coroborînd aceste 'consi,derente cu datele pe care le-am
obţinut din in terpretarea izvoarelor literare, numismatice,
cartografice etc. , noi am ajuns altul1ici la concluzia că aşezarea
eLin insula Păcuiul lui Soare este totuna cu celebrul oraş
dunărean Vicina21•
Vorbind despre zidul de i ncintă Ides'C fis mai sus l-am
numit de fiecare dată "zidul medieval " fără a preciza Însă
din ce secol anume datează. Că acest zid este medieval o
dovedeşte - în chip peremptol1iu - deslc operirea chi a r în
conţinutul mortarul ui său la unui fragment ceramic provenind
de la o oală, din vea,ourile XLH-XIV, modelat din p a's tă
bine aleasă la roata de picior şi ars l a roşu.
An aliza profilelor secţiunii S V I I n e înd rrituieşte 'a SUSţine
Lă momentul Începerii construirii z�dului se p lasează după
inoheierea existenţei n ivelului din a ,doua j umătate a veacului
a l XIII-lea. Ce-1Î drept, tn stadiul actual ,al cercetăril or este
foarte dificil de precizat data la cal,'e n ivelul d i n a doua
j u mă,tate a cel ui ,de-aii X I II-lea veac şi-a �noetat eX�ls ten�a.
Aceasta se putea întîmpla sau la sfîrşitul secol ului al X I II-lea
sau la încep utul secolului al XI V-Iea22•
Oricum ar fi un flap t este si�lr: data Ide sfîrşit a nivelului
respectiv coinaide cu d istrugerea unei părţi a zidurilor de
incintă mai vechi.
în Itlfma ,căror evenimen.te, însă, de la �mr,şitul secolului
al X I I I-lea sau de la începutul selcolului al XIV-lea, cetaJtea
din i nsula Păcuiul l ui Soare p utea suferi asemenea d istruger.i ? Fig. 3 . Z i d u l c�rc Î n ;],illlcnil În a l b i ., Dun:lr : i .

AnalizÎndu-se recent conţinutul semnătunii min-opol i tului

Theodor de Vicina, semnătură datind din 1 28 5 , se aj unge
la încheierea !Că faimosul oraş se afla în acel an în faţa unui
grav pericol care se crede că era reprezentat de tătari ce un z i d d e i ncintă const ruit la sfîrşi,t ul secolului a l X I I I-lea
vor fi Încercat "să sl-tprime acest cap de pod (este vorba de sau la Începutul secol ul ui al X I V-lea ; data construirii lui
V�cina, n.n.) exi�tent în flancul posesi�milor e�ţropene" ale J1IU poate f i precizată cu cxactitate24•
tă tarilor23.
în ch ipul în care este redactată semnătura mi tropolitului 24 Din ace as 1 ă c�uză .: i poz i ţ i a noastră în p.n viil l a l u i a fost osci­
Tlb eodor de Vicina nu se poate şti dacă ea ,c erti fică iminenţfa l amă . 1 n monograri:1 PăcuÎlt1 lui Soare, p. 4 5 , l-am d atat În sec. ill
X IV-l ea, iar În "Maleriale", V l J , p. 606, lăsam să se Î n ţ ele agă fap t u l că
unui pericol , ori aşa cUim este mai verosimil - 'consecinţa
ar fi fosl con truit la Începlll L1J sec. XIV, În timp ce În art icolul nOS' nl,
lui . lfpenoemb, x-x v bb, În " Dac i a" , S, V, 1 96 1 , p. 500 îl data m În ::t
în măsura în care în anul 1 28 5 a avut loc u n atac al doua jumăt:1te a sec. X L V .
tătari lor asupra Vioinei se poalte avansa i poteza că urmele
lui se idemi fică 'cu stratul de moloz surprins în cîteva locuri
din apropierea zidului de i ncintă, strat din care s-au scos
pietrele, pentru a p utea fii refolosite la reconstrui rea cetăţii . Fig. 4'. Urmele grop i l o r de pari dio şanţtd În care se a rIă temel'i a zi d u l u i
Acolo unde terenul a fost mai ,, lăsat" ş i ameninţalt deci medieval.
de pericolul i nundaţiilor - înain te de a se trece la refacerea
zidurilor - el a fost supraînălţat cu stralturi de pămînt
galben-nisipos. Aceasta este situaţia din zona zidului de in­
cintă medieval, dar mai cu seamă din sectorul I V. Ai'c i , în
sectorul I V - mai bine ,decît oriunde - se poate observ,a
cum stratul de pămînt galben-nislipos (conţinînd din loc În
loc şi cîte un fra�ment ,ceramic sau o bucăţi că de mortar
ori de pi atră) se interpune nivelului din a doua j umătate a
secolul ui al X I I I-lea şi n ivelului din secol ul al X I V-lea-al
XV-lea. Această 'operaţ,ie s�a ef,eoruat şi ,1'n :cona ziduJulÎ ,de
hllIC il1ltă 'I11C1dievall. St,ratmrile :nr. 22, 23, 24, (pl'� mul din zona
exterioară a zi,d ului de incintă, iar celelalte din zOl1ia in te­
rioară a zidului) sîni\: straturi depuse ,de 100culitorii de la sfîr­
şitul sec. X I I I sau începutul sec. XIV, inainte de a se t rece
la construirea zidului de incintă.
Rezumind datele expuse pînă ai'ci n e vom opru asupra
următoarelor concl uzi i :
1 . Zidul apărut î n ruptmra malului d unărean dinspre
partea de sud-vest a cetăţi i din insula Păcuiul lui Soare este

2 1 lbidem.
22 In mo n ogr afi a Păcui/tl lui Soare, p. 55, am optat pentru începu­
tul secol u l u i al XIV-lea.
23 In "Byzaminisch - neugriechische Jahrbiichcr" , A t h en a, 1 972,
p. 37, Les fastes episcopaux de la metropole de Vicina. Pelltlru o năvălire
a tătaru'lor în aceast ă vreme l a sud de Dunăre pledează - credem noi ­
şi fapw l că a.�ezarea de la Stăr men (la sud de Ruse, în Bulg ar i ,a) Îşi
Încetează ex isten ţ a tot acum. A u tori i săpăwrilor de aici cred că data de
sfîrşit a aşezări i de la Stărmen trebl1ie căutată la sfÎ1rşitul sec. XIII.
Vezi, Urs u l a Dymaczewska, Ceramika z osady sreclniowiecznej w Styrmen
Okreg Ruse (Bulgaria), În "Slavia An 1lÎ'q u a " , Poznan, t. XIX, 1 972,
p. 222; In funcţie de aceste precizări devine limpede că data de sfîrşit
a Stărmenului trebuie căutată tOt la 1285.

35

www.patrimoniu.ro
 00 Păminl g a l b e n nbipo5-câr'at 7b § M o r t a r cu pietre d epla s a t 14 � Pamint qalbl'll ni�l (lOS (, u pete r'uqinii

t)L/Cj Paminl galben 1115ip05 tu nuar.�e""'lnt'til 8"1 [QQQ Pâminl qalben nÎs'r p o !> 15 � PâH1inl qillot'1l ni�lpo� - depla:,al

E=?-:I Mortar 8b rn Pamint galben ni�ipo5·depla5al 16 � Pami o l qa1 brnllio;,ipos co mpac t · dc plasat

4 1°0°0°1 Siral eenuşo5 (sec. X - X l � 9 ţ�;d Nivel sec X 17 � Pămint galben ni:; ipos

5 � Pavaj din pietri ş , d oburi,oase cărbune (sec,XUl),O ITIJJ Nivel prima j u m.3ta l e 'Jet XI 18 t:ZZ] I-Î lvt'l sec X I V - 1.V

6a � Pamint gal be n nisipos 11 � Nivel el doua Jurnâlate sed ! 19 111�t�l O â r imăl ur-â 4IIJIIll) Ul'nle d e vatra

Pamint ga l b e n nisipos- deplasat � D

2m
6 b toiQfj Nivel sec. XIII 20 tHsi p � ArSU1'ă
12
�=-'==---" 7al�*"';71 O OJ1
Mortar c u pietre 13 Pamint g alben niSipos compact' 21 1:.- =1 Humus actual PIetre

--- - - - -
------
------
---
E

f=T=l p "" m i n t q a l b en n ·i s I·p o s

�
I�;�;d
��
c o mpact - cu m o ri a r

Pamint galben n i s i p05 c o m p a c t · cu fe te r u g l n l i

lLL.LJ N i v e l sec , XIV - XV

ţ�t\,;1 Dărimâtură

� P a mint g a l ben Dă rîmătură cu mortar �I pietre

� n i s i pos c o m pact
�
XI
rrm N iv e l prima Jumatate a sec
ESd Humus actual

� N ivel a doua J umatate a sec X I G!:!!t Urme de vatră

� N i v e l \eC XIII .--. � r 5 u râ im

0.2
�__c===____c===__�1

E-=---:1: Mortar P i e t re

Fig, 5, 6, Profilele seCţi unii S VTI

2. Construirea zidului s-a făcut Într-o epocă ulterioară Faptul că aşezarea medievală de aici este Înconj urată cu
unei .d istrugeri pe care a suferit-o aşezarea. Această distru­ un zid de incintă Înseamnă că ea a avut u n puternic ,caracter
gere - marcată de o dungă de moloz reperată În mai multe urban, ceea ce în u ltimă i nstanţă constituie Încă un argument
locuri d i n apropierea �idului de incintă de pe l altura răsări­ pentru localizarea Vicinei la Păcuiul lui Soare. Ipoteza loca­
teană a cetăţii, poate fi pusă - cu rezervele cuvenite - pe l izării Vicinei l a Păcuiul lui Soare poate fi coroborată şi de
seama unui atac tătăresc care s-ar fi rconsumat În anul 1 28 5 ; nivelul de distrugere de l a sfirşitul secolului al X I I I-lea în
Înainte de a trece la Înălţarea zidului de incin tă, medieval, măsura În care acesta este rezultatul unui atac tătăresc care
constructorii au operat şi o Înălţare cu pămînt galben-nisipos ar fi avut loc în anul 1 2 8 5 .
a acelei părţi a terenului care a fost mai joasă25.

ah zid tOt medieval, dar m a i vechi, Chesrilillea este reciamată de mai

25 Multe dintre problemele stratigrafice cuprinse Î n profilul pe care multe observaţii dintre care noi consemnăm numai una şi anume: nivelul
f-am discutat rămîn Încă neelucidate, De pildă, nioi pînă astăzi nu se de vieţuire d in a doua jumătate a sec. XIII se Întîlneşte numai În inte­
.poate explica de ce traseul zidului medieval coincide cu traseul unui riorul cetăţii şi nu În afara ei,

36

www.patrimoniu.ro
 CONSIDERAŢII PRIVIND ARHITECTURA ROMANEASCĂ DE · ZID DIN
TRANSILVANIA, SECOLUL XVII I ; '
______ IOANA CRIS TACHE PANAI T
Arhi tectJura românească din Trans i l vania Înregistrează în
al X V I I I -l ea veaJc o pregnantă evoluţie în sensul asimilării
infJ uenţelor de tradiţie bizantină de La sudul munţilor, proces
semnalat încă d i n veacurile trecute. Meşterii local i îmbină, în
arta l or, elementele primite din Ţara Românească cu cele d e
p rovenienţă autohtonă, dînd naştere unui stil artistic propriu.
Cti toriile transil vănene ale 1 u i Consoontin Brîncoveanu
de l a Făgăraş, Sîmbăt.ra de Sus, Ocna Sibiului 1, meşterii pere­
grini în satele de peste m�Jl1ţ.i, C�l11o�şte�ea directă de c� tre
neg;ustorii braşoveni - p nnclpalI ctIton - a constru!Cţlllor
de la sudul munţilor, au constitui,t mijloacele de transmi tere
în Transil vani a a mesaj ul u i arhitecturii m unteneşti şi al con­
turării unui stil arhitectonic unitar.
Inscripţi ile murale, ca şi alte surse documentare prin'tre
care se numără şi însemnările Id e pe <Cărţi, reBlectă vasta aqiune
de 11nălţare a bi serjdQor româneşti de zild iînainte de -edictul ,de
toleranţă din 1 7 8 1 , acţiune Ice se înscrie oa o formă de mani­
festare a l uptei pentru Idrepturi la românilor il:ransi l văn �n i .
î n a-ces-t sens, a l sf�dări i interzicerilor de ridicare a lăcaşunlor
de cult, cît şi a dorinţei de unire, deasupra saindării confe­
sionaJle a pop'o fiUlui român, este edi ficator ,docume!1itul d i n
2 3 m a i 17662. P r i n aceasta Episcopia B l a j ul u i era anunţată
Otm şisma! � cii din C
reu îngri jorare de un zelos uni t : » . • .
C!�­
vasăr3 neavînd voie şi slobozeme de la Cmzasa ComzSze
.
a-şi face biserică, ei ,�i-au făcut peste slobozenia lnălţatei
Comisii si aCUm văz şi la Presaca, iarăşi într-această varme­
ghie a BăIgradvtlui, se apl,tcă iarăşi a-şi face biserică fără
slobozenia Comisiei, despre care lucnt de nu se vor înfrîna
şi pe z,mde s-az,t făcut biserici, afară den ponmca comisii, de
mt se vor strica, lucntl nostru bine nu va merge, că pe acolo,
pe încet, se întorc oamenii iarăşi . . . " .
în inten sa activi ta'te constructivă c e s e desfăşo-ară î n
această vreme p e pămîntul Transilvaniei, negustorul s e cim­
pune în -calitate de ctitor. Numeroase biserici se înalţă, în
salte şi chiar în oraşe, de -c ătre negustorii români4, ca o con­
cretiZlare la năzuinţei lor ele afirmare sOiciaJă şi na�ion aIă.
Mulue ctitori i n egllstoreşti au foslt modificate u lterior, ca
c e a de la Swp i n1 a neguslwr-ul w Costea Geanl.ius, 'Sau cea
,de la Codlea a lui Ioan Boghrici6, iar laltele Iau dispărut fără
urmă. î n semnări afl ate întîmp lător ne aduc din cînd în cînd
ştirea exi stenţei Ide odinioară a Ivreun uia Idin aces-t e lăcaşur i .
Astfel, pe o Evanghelie de Bl4cureşti, 1 746 7, la m citi,t c ă
" . . . o cumpărat jvtpîmtl rodor Stama de pomană la biserica
dumnealui de la Dobolii de Jos" ( j ud . Covasna). Despre (llcest
Jăcaş nu am putut cul ege de pe teren n ici o i n formaţie.
în cea ce priveşte tipul de p l an al construcţiilor eclesias­
tice ridicate în acest secol, meşterii l ocali nu renunţă definitiv
la fonna autohtonă a planului drep'tunghiular, cu absida
decroşată, poligonală sau semiciI1culară, loare persistă în toate
zonele provinciei . în ah iar această situaţie, ei grefează adesea
edificiului elemente con stnuctive şi decoratJÎv e ,d e la sudul.
munţilor, în ceea ce prive�te sistemul de bolrtire cu cal ote pe
pandantivi, pridvofiUl desohis cu arcade, peretele despărţitor
dintre naos şi pronaos, precum şi a decoraţiei faţaldelor cu
toruri, brîie de ,c ărămidă în ZJimţi, acolade etc.
Planul dreptunghiul ar cu absida decroşată, poligonală I a
exterior ş i sem�circuLară l a interior, d e factură muntenească,
infăţişat de bisericile brîncoveneşti de la Făgăraş şi Ocna
1 Corneliu Creangă, COlll'ribupia lui ConstamÎn BrincoveaJm ia zidi­
rea Imei biserici di11 OCl1a Sibiului, În "MitrOpo.]�la Ardealului", XI
( 1 966), n I'. 1 -3, p. 1 49, 1 54- 1 5 5 .
2 Arh. S t . Blaj, Mitropoli a Greco-Gatolică, pachet 1 765-1 768, sub
dat ă.
3 AZli Şei ca Mare, j ud. Sibiu.
4 Ioana Cristache Panait, M011ltmel'lule româ11eşti din Săcele, În
"Monumente istOrice. Studii şi lucrări de restaur,are", Bucureşti, 1 969, p. 74.
5 Arh. St. Braşov, Act e Jud. 1 7/1 8 1 2 ; Documentul din 1 786 iunie 1 5 ,
conţine angajamentul luat d e obştea din Stupini faţă de coiltorul bisericii,
Costa Geanliu, de a ajuta cu carele şi cu munca la construirea bisericii
din Stup i n i .
6 l dem, Acte Magistr. 347/1 793 .
7 Ast ăzi în Biblioteca Ins1Ji'tutl1lui Teologic, Sibiu, ex. 1 .
37
www.patrimoniu.ro
-------_
Sibiului, precum ş i d e biserica Sf. Treime d i n Alba Iulia8,
este însuşit de construotor i i l ocali . BiserÎlcile Sf-ţii Arhan­
ghel i d i n Calbor9 (jud. Braşov), înălţată în 1 730 sub puter­
n. ica înrîurire a şantierelor brîncoveneşti, GuvioaSia Parasdhiva
din Mesentea 10 ( jud. A lba), edificaltă în 1 778, lăcaşul cu -ace­
I aşi hram din Şimon (jud. IB raşov) , cnitor,i a neguls torrului Şan­
dru ,Halgi Şandru din lSlÎ npetru (Iacelalşi judeţ), ca şi hil$e,r icile
Sf . Nicolae d i n Orlat, Buna Vestire din TopÎfcea şi lăcaşul
vechi Idin Jina ( jud. Sibiu) , constituie exemple în acest sens.
Merită să subliniem că aceasrtă formă de p lan a fost cunos­
cută şi în norOOl Transi lvaniei, exemple fiind bisericile el in
Ielod şi Miceşti 1 1 ( j u d . C l u j ) .
I n a doua j umătate a secol ului a l XVIII-lea îşi face apariţia
în Ţara Bîrsei, zona Sibi ului, Valea Tîrnarvei, tipul triconc,
de -tradiţie bizantină . Considerăm !Că răspîndirea sa în Trran­
şilvania, mai ales în partea de sud a pro'vinaiei , nu se dato­
reşte prestigi ului lăcaşul ui mănăstiresc Ide la Sîmbăta de SuS 12,
ce rămîne un 'caz izol,at în Ţara Făgăraşul ui , Ici rolului de
ctitor al negu storilor în a,ce$lte zone de i ntense relaţii comer­
ciale cu Ţ,ara Românească. P rezenţi la sudul 'I11un�ilor ca vehi­
culatori de bunuri materiale, aceştia se întorc în aşezările lor
animaţi de dorinţa de a edifica biserÎlci asemănătoare cu cele
pe care l e văzuzeră aici, de a l e imprima trăsăturile artistice
ale ac-estora.
în 1 760- 1 762 13, c u a j utorul negustorul ui Mihai Alexan­
dru Vilara, se construieşte la Moieciu de Jos (jud. Braşov)
biserica Sf. Nicolae. Lăcaşul este de plan 'tri lobat cu absidele
poligonale l a extenior şi semici rculare în in terior. Bi serica
Sf-ţii Aposto l i elin Prejmer ( j u d . Braşov), de a cărei înălţare,
în 1 769, îşi leagă n umele negustorul Ioan VI aici 14, înfăţişează
u n p l an treHat, cu absidele semi,circul are. .Alceeaşi formă de
plan are şi I ălcaşul din Tohanul N ou, ctitoria d i n 1 779 a
j upînului Ioan Boghici 1s. In an ul următor acelaşi negusto r
braşovean în al ţă l a Ghimbav, bi serica Sf. Treime, care se În­
cadrează în tipul de plan mai sus-amintit. Ctitoria din 1 78 3
a negustorului Nicolae Ştefan, biserica A dormirea Maic�j
Domn u l ui din Braşov, este de plan treflat cu absidele p o l i g o­
nale. Biserica Sf. Treime d i n Dirste (oraşul Braşov), ridicată
în 1 7 8 2 - 1 78 3 de negusto nii Mihai Vilana, Gheorghe Pop,
Radu şi Răuţ Leca, Ioan Grecu, ca , i ctitoriile oierilor săce­
leni . elin Cernatu, Turcheş şi Satulung, înfăţişează un plan
tri lobat I C U absidele poligonale la exterior şi semicirculare la
i nterior16.' I n �f,iI1şit, eLin Ţara Birsei, ,se ,încadrează '�n a'ce­
l a- şi t�p -d e :p lan17 ,şi bi seri'ca Adormirea Ma,i'cii Domnului d in
Zărneşti, edli ficată, conform jl1r$ocr�pţiei, lîn 1 792.
Dintre edi ficiile de cult înălţarte i n acest veac î n Mărgi­
nimea Sibiul ui, bisel1icile înălţarea Domnului din Sălişte 18 şi
8 Eugenia Greceanu, Ioana Crisr ache Pana.it, Biserici româneşti din
taio me!Alba Iulia, �n "MA" , X I ( 1 966), nI'. 4 -6, p, 3 1 6.
9 Ioana Cristachc Panait, Eugenia Greceanu, Biserici româneşti de zid
- mOllltme1Ue istorice - din Tara Făgăraş/tltti, În "MA", XV ( 1 970),
nI'. 9 - 1 0, p. 629-630.
1 0 E ug e ni a Greceanu, Ioana Cristache Panait, Biserici româneşti din
raionul Alba Iulia, p. 329.
1 1 Ion Sche1cn i, Contribuţii la cunoaşterea bisericii româneşti de 7..idă­
rie elin jttd. Cluj, Comunicare la sesiunea DMIA, ian. 1 973.
12 Eugenia Grcceanu, Tara Făgăraşului zonă de radiaţie a tl'I'hiteclurii
de la sud de Carpaţi, în "BMI ", XXXIX ( 1 970), n r. 2, p . 38.
p oartă data
1 3 Clopotul, dăruit bisericii de Mihai Alexandru ViI ara,
1 762, martie 20.
14 Inscripţia deasupra intrăritl : "Cu ajutorul lui DumnezeI/. s-au zidit
din temelie de du{mnealui) Ioan Vlad; Nicolae Dimitrie Vasile Na (. . . )
ajutind şi s-att săvîrşit 111 zilele impărătesi'i Marii Terezii şi losil Il ano
/769 av. 2" .
15 I nscripţia p e pristol: "Fămttt-s-au această sfîmă biserică de dum­
nealui jupin Ioan Bo!{hici î12tm vecinica pomenire, În al1 / 7 79".
1 6 I o a n a Cristache Panait, Monumentele româneşti din SăCl'le, loc. cit.,
p. 75-78, 83-85, 89.
17 Planul triJ0ba,t este ÎmÎlnit şi l a biserioa Sf. Nicolae din Şche.ii
Bra.50vu l u i , dato,rat �nsă adăugirilor din 1 740.
18 lnălţată În pe r io a d a 1 762-1 786, ef. 1. Lupaş, C011lribuţÎtmi doClt­
melltare la istoria satelor tramilvănene, Sibiu, 1 944, p . 7-9.

1 . Bilserica eLin FÎntÎnek
Sf-ţii A rhangheli din Tilişca 19, se 'inscri u în tipul de p l a n
cu :absi,de laterale.
Pentru 'a i l ustra pătrun derea ti p u l u i de plan tri,conc şi
în alte zone ale Transilvaniei, cităm l ăcaşul d i n suburbia
Corneşti, a oraşul u i S i �h iş o ar a2o , precum şi biserica Sf. N i-
19 Biserica era g�ta, cu decora� ia pictata, în 1 795, conform Însem­
narii de pe Evangheli<t de Blaj 1 776, din patrimoruiul sau.
20 Istoria artelor plastice în România, voI . 1 1 , Bucureşti , 1 970, p. l 77.
2 . B iserica Sr. Arhangheln din 'Iil isca.
38
www.patrimoniu.ro
eolae din Covasna, la r i d i ca re a căreia şI-au conjugat efortu­
rile mai mulţi negusto rj� l.
Procedeul acoperirii i n teri oare I CU calote pe pandan1i vi,
insuşit din arhitectura mun tenească, este i nterp retat de meş­
terii locali într-o varieta'c Id e fo rrre întH ni,te în toate zonele
în care biserioa de zidărie a înlolcuit, in veacu l al X VI I I - l ea ,
vechi u l l ăcaş de l emn.
Din analiza unui număr imp o rta m de construCţii româ­
neşti de cult rezJUltă că s i ste m u l a fost folosit nu n u mai în
cazul I ă ca ş uri l or de tip tri con c : biseri,c ile Sf. Nicol ae din
Moieci u de Jos, SE. AcloI'll1i rc din Tu rcheş, SE. N icolae din
Cernat (jud. Braşo v ) ; Sf-ţii A r hangUl el i :d in TiliŞlca, înălţlarea
Domnului din Sălişte (jud. Sibiu), sau a cel or de p l an drept­
u n g h i ul ar , cu absida decroşată, pol igonală la exterior şi
sem i,circul ară la i nterior : biserica Cu/Violasa Paraschiva din
Mesentea22 (jud. Alba), p recum şi bisericile 'c u hramul B un a
Vesti re din Topîrcea şi Juna (jud. S ib i u ) , 'c i a fost adoptat
cu precădere celor de formă autohtonă23, tinzÎnd în Ţara
Făgăraşului24 şi în Mărgi n i lT ea Sibiului"S spre genera li z are .
In pofida n ume ro a se l or modi ficări pe care bi se ri,c il e ,de
Zlid le-au suferi{ în cecursul vremii, infh:enţa pridvorului
deschis pe arca,de, pentfiu întregi rea p lasti cii monumentale a
acestora, este evidentă. P reze n t e în Ţara Făgărraşul u i26, sub
i n fl uenţa modelului d e la Sf. Nicolae d i n Făgăraş, ele se în­
tîlnesc însă şi in j udeţul B raşov, 'WIll este cel de l a bi�erica
Adormi roa Mailcii DomnullllÎ d i n Măieruş, ctitoria din 1 7 87
a fraţilor negustori Leoa27, la lăcaşul din FelJdioara, ,datorat
tot unui negustor braşovean, I oan Ioanovici MaI1cus28, p re­
cum şi l a bisericile d i n Săcele. La ,acestea din urmă, pri dvoa­
rele ou arcade, liniţial desoh ise, sînt dezvoltate în înălţime,
ca şi vo l u mu l bisericii, sub i lllfl uenţa sti l Uilui haroc, vădiJ1ld
tendinţa de a ,conC'Ufa cu verticali tatea ac-cen,t uată a rhirSer�c.ilor
c8Ior1a�te naţi onal�tăţli29.
2 1 Biserica a fost zidită în 1 797 de preotul Ioan Grid şi de negus­
LOrii Ioan Braşovcanu, Ioan Coşnean, V lad CUunga, Manea Coşneanu,
Ioan ccl TÎnar Coşncan, Mihai furtuna, Bucur Dobroş, Voicu Munteanu.
PicLUrJ s-a făcu t cu cheltu iala j upÎnului N icolae Munteanu, isprăvindu-se
la 8 oCI . 1 ROO.
22 Biserica Cuvioasa Paraschiva din Mesentca, cf. Eugen,i'a Greceanu,
Ioana Cristache Panait, Biserici româneşti elin. raiorml A lba Iulia, loc.
cit . . p. 329.
2 3 Cit ăm eLin aceasta cat egorie biserici l e : uvioasa Pamschiva din
Ampoiţa (jud. A lba), cL Eugenia Greceanu, T oana Cristache Panait,
Bisericile româneşti elin )'aio17ul Alba ll,lia, loc. cit., p. 323; Buna Vestire
din Cergău Mare (accl.aşi judeţ), construită În sec.. XVUI, nnscripţia din
1 804 se refera numai la p ictura; biseri'c ile de pe Valea Hînibaciului de
la Săsău5. ,ridicată în j u rul anului 1 74 1 , inscripţie pe clopot, Fofeldea
(sec. X V l J I), Sf-ţii Arhangheli din Ţichindeal (edri ficrură, cf. inscripţiei,
În 1 79 1 ), se. N icolae din Agnita (ct,iwrila din 1 795 a negustOrilor bra.îo­
veni Dumitru OJ:ghidan şi Radu Bogdan) şi Sf. N icolae din Movile (tcr­
m inată În 1 796. an Înscris JOC uşa de ,in trare).
24 Ioana Cnislache Panait, Eugenia G..,eceanu, Biserici româneşti ele
ziel - monumente istorice - din 1ara Făgăraşltltti, loc. cit., p . 627-636 ;
Eugenia Greeeanu, Ţara Făg;,raşldrti zonă de radiaţie a arhitecwrii ele la
sltd ele Carpaţi, 100. ciI ., p. 4 5-47.
25 Din Mărgirui'me,a Sibi u l u i menţionam, pe aceasta l in ie, bisericile
monumente istOrice de l a : SăJ.işte, b iserioa din Grui, ridicata În 1 742, cL
I. Lupaş, COllt ribttţii istorice la istoria satelor transilvănene, în "StlIdii,
Conf. şi Comunicări istorice " , I V, Sibiu, 1 943, p. 1 40; Cuvioasa Paraschiva
din Raşinari, edificată în 1 75 5 , an Înscris pe p ridvor; Sadu (datorate poate
refacerilor din ] 756), Avrig, înalţată În jurul a n u l u i 1 762, an Înscris pe
icoanele Împarateşl i; Sf-ţii Apostoli diIn Sebeşul de Jos, drurara În jurul
anului 1 763, după pomcln icul ctito-rilror şi Însemnări pc cărţi (ab�idele
l aterale 'au fost adaugate În 1 9 1 0) ; Sf. Ţ:rcime din Sibid (înălţată, con­
form inscripţiei, În 1 768) ; Sr. Troiţă din Fîm Încle (datată ante 1 77 1 ,
a n înscris p e una d i n icoanele d e p e abs,ida a l t aru l u i ) ; Cuvioasa P�Has­
chiva d in 'Iălmăcel ( 1 776, eL Şt. Meteş, Zugravii bisericilor româneşti,
În "An. Com . Mon. 1st. 'Irans.", 1 92 6-1 92 8, Cluj, 1 929, p. 1 20), Sf.
iW'Jae din Poplaca (ridicata în 1 793, dupa cum menţionează nnscripţia
de pc zidul de incintă) şi r. icolae din Orl at, şi cu pictura terminată
În 1 800.
26 E ugenia Greceanu, Ţara Fiiglira.şulrti zone' ele radiaţie a arhitectrtrii
ele la mel ele Carpati, ,loc. cil., p . 49.
27 I nscripţia din pridvor, dcasupr� i n t r:l r i i În pronaos: ,,1/'1 numele
tatălui şi al fiului şi al sfînt /tii'; eluh, s-au zidit această sfîntă biserică din
temelie, ce se prăznuieşte hramul Adormirii Maicii Domnului, în zilele
Inea înălţawllti împărat Iosif al eloilea, ti CIt toată chelwiala elumnealor
ctitorilor, jlt€î1U� II{.i Leca Rănţ, dl,mnea Iti jupî rl R d,� Leca, fraţi din
�
Braşov, ca sa /te veş1Uca !Jomemre dumnealor ,IZ părt1lplor dl�mnealor la
. .
'
anul 1787, fiind gociman Ioan Cocean, Ioan Zltgrav din Tltrcheş".
28 I nscnip�ia din pridvor, deasupna intrarii în pron aos : ,/n mlmele
tatăllti şi al fildui şi al S (fîntllilti) eluh rielicattl-s-alt această S/' Biserică
ce este hramul Sfeti Ioan BotezătOTTtl de ro/mI lui Dllmneull Ioan [oa­
novici Marcus din Braşov, şi soţia dumnealui Ana, ca să le fie vecinica
pomenire şi fiilor dum ( ne ctlu i) în zilele ! (nălţatrtltti) împăratl1 nostru
lo�if . ZI păstorin� tltrma cea c!lvîntătoare preasinţitului. episcop Ghedeon
.
NlchltlCt al netlmţ!lor . Ard (elem) Ani de la l-lS,. 1788 apr. 8".
•
29 Ioana Cristachc Pranait, MOl7ltmentele româneşti elin Săcelc, loc.
CIt., p. 75.
 lIiserica Ado rmirea Maicii Dom n u l u i din Măicruş.
Practica decorăr i i faţadelor, împărţirea l or în regi stre prin
toruri s'a u p rofile d e cărămidă în zimţi, şi-au p us pecetea şi
în arhirectura românească cin Tran silvania, cum o ,dovedesc
şi astăzi numeroasele exemple.
Ctitori i le pe păm înt ul Transi l vaniei ale voievozil or Ţării
ROIT!âneşti au constituit principalele surse de inspiraţie ale
artiştilor Transil văneni, în mUIlica de înfrumuseţare a para­
mentultui exterior.
Biserica Sf. Treirre din Alba Iulia, arc faţadele decorare
cu ajutorul cărămizilor de format special. Profilul soclului
se compune din tr-un tor şi dint r-un şir de dinţi ,de fierăstrău.
5 . l3i,c r i c a îndeşrilor din S?i1 iŞIC, det a l i u de p a ramen t .
39
www.patrimoniu.ro
4 . B iserica S f . Apostoli din Prejmăc
Un tor medi an, înca lrat de două şiruri de profile în formă
de dinţi de fierăstrău, încinge f aţadele. CorniŞia este şi ea
decorată cu trei rinduri ,de zi'ITlţi30. Decoraţia ou brîie Id e că­
rămidă în zimţi, a turnului bisericii C uvlioasa Paraschi va din
Ampoiţa ( j u,d. Allb a), trezeşte p resupunerea că ş i faţadele
Iă,oaşului, astăzi modi fica1te, au beneficiat ,de a,c eeaşi decora­
ţie3 1 . Pe filele unui exemplar din Pravoslavnica mărt�trisire>
30 Eugenia Grcceanu, I oana ristache Pan a i t , Biserici romalleşti din
raiol/ul Alba I",lia, l oc. C i i . , p. 3 2 9 .
3 1 l b idem, p. 323.
6. Turn.ul bisericii d i n Sad Ll.

,. ,. ... ... ..
\.
1 " , I
1 ,'
1, "
: I�
,. I
I '
.. ' 1
I I I
' .. - -�
II
, 7. 13is�r·ica Inălţarca Do m n u l u i don Săl i ş l c (scCţiune).
.. ...
..""""r-c....__
tipărită la B uzau in 1 6 9 1 32, deţinut l a inceputul seco l ul u i
XVII I de Popa Ştefan din Galda de Jos, am aflClJt semnătu­
rile l ui Toma z ild arul de [a Hurez şi Radu. kcestor meşteri
li se pot atribui vaditele elemente de arhitectură muntenească
ale b isel1icii din aşezarea la propiată, din Ampoiţa, insemnarea
menţiona1tă fiind un ,autentic document al p rezenţei in Tran­
silvania a meşterilor formaţi pe şantierele brîncoveneşti .
Din zona Făgăraşului, merită sa cităm pentru elementele
de p arament, remarcabilele monumente Ide ar,hiteollUră brînco­
veneas>Că de la Copăce]33 şi Galbor34, precum şi pe Icele de la
Perşa11li, Veneţia de Sus şi Sf. Teodo r Tiron ce la Sîmbăta
de Sus35.
în zona ISibi'lllll'i, i nlfluenţa p aramentul'ui, ibogat d ecorat,
al ctitoriei lui Matei Basarab de la POl1ceşti (azi Turnu Roşu) ,
sau a celei l ui Constantin B dncoveanu de la Ocna Sibiului ,
poate fi uşor surprinsă în modenattura faţade lor bisericii CÎn­
deştilor şi a celei cu hl1amul înălţarea Domnului din Sălişte,
a celor din Răşinari, Sibiel, Fîndnele, Topîrcea, TăI măcel. Tur­
nul b isericii din Sadu este o grăitoare mărturie a formării
meşterilor l ocali pe şantierele brincoveneşti . RînJduri de căra­
midă în zimţi, reglÎstre compuse din cercuri ,ce se Întretaie şi
arcade oarbe, sînt realizate de meşterul ce-şi sapa n umele :
Astăzi Î n B i bliol cca Academiei R. S . R om âri ia , Fi l i a l a C l uj .
32
3 3 Ioana Crislache Panait, Eugenia G r e ce a n u , Biserici româneşti de
zid - monumente istorice - din Ţara Făgăraşuli.i, loc. cir., p. 633-6 3 4 .
3 4 Ibidem, p. 629-630.
35 Eugenia Greceanu, Tara Făgăraş/tlai zonă de radiaţie a arhitecturii
d,e la md de Carpaţi, p. 4 9 .
10
1 I
12
\
8. Planul bi,serieii Inăharea Dom n u l u i din Sal işle.
9. P l a n u l biseriaii sr. Apostoli din Prcjmăr.
1 0. P l an u l biserici,i sr. Njcolae din Orlat.
1 1 . P l a n u l bisericii I n tr a r ea în b i se r i că dirl Tohanu Nou.
12. Planul bisericii B u n a Vestire d i n TopÎrcca.
zidar Oprea de la Făgăraş 1 75 636, pe l atura de nord a tur­
nului .
Bisericile vechi - monumente istorice - d i n Săcele (j ud.
Braşov) , au favadele împărţi te în două sau mai multe regis­
tre37, la l ăcaşul Sf. Nicolae din Cernat aflîndu-se chiar un
brîu format din trei rînduri de cărămidă în zimţi. Tradiţia
ridicării acestui edif�ciu păstrează ştirea prezenţei pe şantierul
său ,a unor meşteri din Ţara Românească38. O notă aparte
o merită menţion area tratării faţa1delor biseriiOÎi Sf. Treime
din Ungra39 ( j ud . Braşov), impărţite În două registre prin­
'tf-un tor, astăzi sub tencuială, şi 100 soclu marcat de un profil
realizat ,din cărămidă dispusă în forma de zimţi .
Arhitectu ra românească din Tr.ansilvania, puternic in­
f luenţată ,de arta constructivă a Ţării Româneşti, constituie
pentru veacul al XVI I I-lea un alt ,domeni u în care dorinţa
de unitate românea�că se concret izează în mod vădit.
Ea întregeşte, ,a lături de intensa cil1culaţie în satele tran­
silvănene a cărţii fn slovă românească tipărită la sud de
munţi, de reaLiză rile p icturale aici, a unor zugravi din Ţara
Românească, sfera rel aţiilor cul turale dintre români, într-o
epocă în care ,condiţiile istorice făce.au imposibile manifes­
tările de unitate poli tică .
36 In !sl'Oria artelor plaslice din România, voI. II, p. 1 76, este
trecut
sub numele de l o an şi anul 1 757.
Ioana Cristache Panait, MOl'/ltInen/.ele româneşti din Săcele, loc.
37
cit., p. 75-77, 8 1 .
38 Ibidem, p. 83 -8 4 .
[
Ridicată, conform Înscmnanilor aflate pe cărţile Iăca5u l u i , Î n ai n t e
39
de anul 1 770.
40
www.patrimoniu.ro
 BISERICI DE LEMN DIN TARA LĂPUŞULUI
______ DANA TA R NAVSCHI S C H U STER
Vatră de veche tradiţie ,cu l tural-art istucă românească,
Ţara Lăpuşului păst rează un număr însemnat de monu­
mcnte ale arhi tecturii medievale de lemn, exemple i m por­
tante ale genului. Din păcate, aceste mOl1illlnente nu au con­
stituit Încă obiect ul unei cel'cetări şti inţi fice, ele fiind Idoar
tangenţial aminti, te în cîteva l ucrări de specialita te 1 .
După n oua împărţire admjni'slt rativ-teri tor�a,Iă, ·ac-est ţinut
face parte d i n j u deţul Maram ureş ş i este situat în pantea ,d e
sud a judeţului. In Ic ursul evul ui mediu, ţin utul nu a apar­
ţinut Maramureşului, ci cO'l11ita'tu l ui Szol nok-Dobokla. Dar,
stfÎnsele legături ce au .existat Între Ţara Lăp uşului şi Mara­
mureş încă d i n cele mai vechi timpuri au determ inat o
puterni,că înrudire Între aceste două zone, înrudire p rezentă
adt în obiceiuri , port, l i mbaj cît şi în Id omeniul cultum l-ar­
tistic. In acest sens, trebuie să menţionăm faptul că pînă
la înfiinţarea episcopiei de Vad, Ţara Lăpuşului a depins
din punlct de vedere rel igios ,de mănăstirea A rhan!;1helul u i
Mi hai l d i n Peri, care Î n anul 1 39 1 ,a fost ridicată d e către
patriarhul din Constan l i nopol la rangul de stavropi�hie.
Monumentele cercetate se află în partea de nord-vest a
Ţării Lăp uşului ( vezi harua) , Într-o zonă deosebi t de p i to­
rească şi care, datorită izolării sale şi-a păstrat neschimbate
veohi traldiţii şi obiceiuri. Aşezările, si tuate la poalele mun­
ţilor Gutin , pe afluenţii nOfldici ai apei Lăpuşului, mi fost
întemeiate de cîteva fami l i i de cne j i local i . N umele lor,
prezent în toponimia locahtăţi lor s-a perpetuat în alc este sate
pînă în zilele noastre2• Perioada de formare a acestor aşezări
este mai greu de p recizat, izvoarele doc umentare referi,toare
la această zonă fiind destul de sărace în i nformaţi i . Comuna
Lăpuş ( Lăpuşul românesc) apare în docume!1ite În'că din
anul 1 3 1 53, satul Libotin în anul 1 4 8 84, iar satul Dobric În
anul 1 5 485, toate ca p roprietate a domeaiull ui Cioeu. 1m­
preună cu Lăpuşul românesc, ele sînt menţionate şi În COll­
scripţia 'castel ul ui făcută în anul 1 5 5 36. Satele Cupşeni şi
Ungur eni, de asemenea aparţinătoare domeniuLui, ,apar În
documente abia în anul 1 5 8 4 ; în acest an o serie de sate
I ăpuşene au , fost scutite de dare Idi n 'cauza Isără,c ie,i l or7.
In lanul 1 4 7 5 , domeni ul Ciceul ui devine p roprietatea l u i
Ştefan cel Mare, iar ,d upă întemeierea episcopiei d e Vad,
zona Upuşului i ntră sub jurisdicţia acestei episcopii8. Eve­
nimentul e foarte important, deoarece legăturile mai strînse
cu Moldova şi-au pus amprenta asupra vieţii culturale şi artis­
tice a acestui ţinut. În anul 1 5 60, domnii moldoveni au pierdut
definiti v proorietăţ i l e din Transil van ia. Această p ierdere şi
mai ales Reforma au determinat desfi i nţarea epi scopi ei de
Vad. Legăturile cu Moldova s-au menţinut Însă şi p e mai
departe. Aceste legături, cît şi izola rea ţinutului alU făcut
ca Ţara Lăpuşulu i , asemenea Maramureşului, să resi mtă mai
puţin presiunile bisericii cal vine decît alte ţ inutur i româneşti
din Tran sil vania, reuşind astfel să-şi păstreze tradiţiile şi
formele de eXl'resie speci fice artei ortodoxe.
După desfiinţarea epi�copiei de Vad, ţinutul a i n trm.
pentru lin timp, sub jurisdicţia episcopiei Sil vaşul ui, iar apoi
sub cea a BăI gradului.
î n secolul X VI I şi in special tn t i mpul domniei cel or doi
principi G. Rakoczy , construcţia Ide biserici a cunoscut o
perioadă de avÎn t .
1 V i rgil Anto n escu, Restaurarea cîtorva biserici de lemn din Mara­
mltre,�, În "Mon ul11en 1 � istorice. Sludii si l u c r �: i de restaurare", 1 967, 2 .
"
p . 1 33- 1 49 ; A u rel Socolan ş i Adalbcn TOl h, Zugravi a i unor biserici
de lemll din Hard-vestiti României. În " Marl11aţ i a " , T, 1 969, p. 33-57;
Adalb(\r1 h Torh, '::ol7t ribuţii l a tipologia arhileCl/trii de IernII din regiul7ea
Maramureş, În " Mo n u mente ,istOrice. St u d i i si l u cr a r i de reSI <1u rarc " , 1 967,
2, p. 1 74 - 1 87.
.
2 T'am.ilia Cupsa din Cup$e n i , Costa În Costcni, StOica În Stoiceni..
Ungur 5i Buda În Ungu rl'n i .
3 K�(Ur jozsef, Szolnok-Doboka varmegye monographiaja, V . Dcj,
1 90 1 , p. 32.
4 tdem, p. 56.
5 K�d'1 r Jozsef, op. cit.,. IV, Dcj, 1 90 1 , p. 559.
6 A ug u s t in l3unca, Vechile episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului,
Silv(/.mltti şi Bălgradului, Blaj, 1 902, p. 1 9.
7 !<.cidar Iozsef, op. cit I I , Dej, 1 900, p. 29 1 .
..
8 N icolae Iorga, l.lcoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a
Românilor, voI . r, Vălen ii de M u nte. 1 908, p. 99.
41
www.patrimoniu.ro
------
Even.imenllelc poli oi ce, :l up tetl·e pentru plllt ere, -l lllptde cu
turcii au determinat pe d i feriţii princi p i să facă o serie de
inlesni,ri românilor. Oiwva d i ntre bisericile ,oercetate aparţin
Locmai acestei epoci.
în primăvara anul ui 1 697, B i serica română din Transil­
Vlania se uneşte oficial cu Biserica romano-oatol ică . La sino­
dul convocat de episcop ul Atanasie Anghel în anul 1 6 9 8 ,
p rotopopul Lăpuşului semna ş i el aJctul uni rii cu Roma9•
Dar, în afară de comuna Lăpuş, în restul local i tăţilor d i n
ţ i n u t majoritatea locuitorilor au rămas l a vechea religie.
în timpul frăm intări lor pentru ortocoxism din anii
1 75 1 - 1 762, zona Lăpuşul ui redevine 01,todoxă 10, pentru ca
mai tîrziu, spre sfîrşitul secolului, o parte Idin locuitorii acestor
sate să 't reacă la rel igia greco-catolică. După pacea de l a
Saw-Mare ( 1 7 1 1 ) ş i Id upă ultima i nvazie tătară ( 1 7 1 7) , con­
strucţia de biseruci i ntră într-o nouă perioadă de avînrt. Este
debutul u nei Împresionante Înfloriri a ,alctivităţii artJisti'ce din
l umea satelor româneşti, înfl orire ce caracterizează secolele
X VI I I şi X I X .
�:-
B i sericile cercetate se Înscriu în marea fami lie a bisericilor
de lemn din nordul Transilvaniei şi prezintă strînse înrudiri
în special cu arhi tectJufla ele l emn d i n Maramureş şi de pe
Valea Someşului. Le singularizcază an umite elemente ale
el evaţiei şi ale c'ecorul ui.
N u vom i nsista prea m u l t asupra planului şi a si stemului
const ructiv, deoarece, la fel oa toate biseri·c ile de lemn ro­
m âneşti , şi biser i c i l e acestei zone sînt construi te În sistemul
denumit Blockbau, pe un plan simplru, alcătuit din tncăperi
d ispuse tn l ungime: pronaos, naos şi absida est. El emente
variabile sînt doar forma absidei, forma şi locul pridvorul u i
şi portal ul d e l a intnare, care poate fi plasat fie pe latura
vesnică, fie pe cea sudică . AstfeL bisericile Sf. A rhangrh el
Mihail din Ungureni şi Sf. Arhangheli din Libotin au absida
de formă d repwngh i u l ară, mai îngustă decît naosul şi p ro­
naosul , tn timp ce la restul bisericilor absida este de formă
poligol1ial ă. Patru d�n Icele zece b i serici cercet<ate a,u un prid­
vor pe latura vestÎlcă, iar una Id intre ele, şi anume Adormi rea
Maicii Domnului Idin Lăpuş are un pridvor pe latura sudid.
Trebuie să menţionăm că p ridvorul p lasat pe latura de sud
este r,ar întîln i t tn nordul Transil v,anieli . De asemenea, mai
rar Întîlni, t este şi pronaosul y oligonal, p rezent la biserica
Sf. Adlangheli .din Dobricul Lapuşu l u i . Acest tip de pronaos
apare tn general la biserici anterioare secol ului X V I I I 1 1 ,
I n cea ce pr,iveşte el eVlaţia, ea este cea 'c araoteristică
nordului Transi l vaniei : acoperiş Înalt cu streaşină l argă, turn
deasupra p ron aosului şi coif săgeată, d i ferenţiind bisericile
acestei zone de restul bisericilor de lemn româneşti . La majo­
ritatea b isericilor studiate, acoperişul, construit în p atru ape
este unul singur pentru toată biserica O singură biserică,
Sf. Paraschiva din Liboti n are acoperişul format din două
unităţi, una mai joasă pentru absidă, ceal altă mali înaltă
pentru restul b iseri c i i . Trebuie să subliniem că, spre deosebire
de Maramureş, în zona Lăpuşul u i nu se întîl nesc acoperişuri
etajate cu dublă streaşină. Structu ra alcoperişului este /Cea
t radiţional ă : ul,ui mele grinzi d i n partea superioară a .e ere­
ţ ilor, fiind mai lungi Idedt restul grinzi lor, formeaza la
În tretăierea pereţilor o serie de console, pe oare sînt aşezate
cosoroabele sau " cununile", ce SUSţin căpriorii . Căpriorii sau
" corn iti " sînt uniţi prin grinzi tnansversale, iar deasupra lor
stnt bătute leţuri dese, pe care este aşezată învel i toarea din
draniţă.
9 Nicolae Iorga, o{J. ci t . , voI . l I , p. 1 7.
10
tdem, p. 1 32 .
' 1 Atanasie Popa, Biserica veche din Ceaba, Î n "Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istoric� pentru Tr,a n!lÎlvanÎa " , 1 929, p . 383; udem. Biserici
vechi de lemn româneşti di.1l Ardeal, în "Anuarul Comisiunii Monul11cn­
telor Istorice pentru Transilvania", 1 930- 1 93 1 , p. 1 8 6; idcm, Biserici
de lemn din Transilvania, "timişoara, 1 942, p. 8 ; i d c m Biserica de lwm
,
din Chiraleş, În " Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvani�i " , 1 962-
1 96 4 , p . 4 2 2.
 Elementul esenţ�al a l elevaţiei este însă turnul. Dezv ol­
tart considerabil pe înălţime, încununat de u n -coif fleşă, acest
tip de turn atit de frecvent in nordul Transilvaniei a ridicat
o serie de probleme, în special cu priwre la origi nea sa.
A mp l u analizată in diverse l ucrări d e special itate, originea
sa este explicată prin infl uenţa arhitecturii de piatră gonice.
La biser�cille -cer-cetate turnul, a,şezalt dea-supra rprona·osului,
se compune dintr-un corp de formă patrulateră îmbrăcat în
draniţă, surmontat de un mic foişor cru aroade şi "C U balu­
stradă şi apoi de un coif fleşă piramidal, cu baza răsfdntă.
Spre deosebire de zonele învetcinate, aici coiful este întot­
deauna p iram�dal, iar baza sa, întotdeauna patrulateră. Ceea
ce diferă sînt dimensiunile, în special inălţimea şi prezenţa,
sau absenţa, celor patru turnuleţe de la baza coifului. A S't­
fel , şase dintre cele zece biserici cercetate n u au turJ1lu leţe
l a baZia coifului ; turnurile lor sînt de dimensiuni potrivite
atît pe l ăţime, cît şi pe înălţime, iar coifurile lor, deosebit
de zvelte, sînt doar cu puţin mai inalte decît turnul in sine.
I mpreună cu restul biseric�i, alcătuiesc un tot armonios şi
echilibrat. Aceste şase bi serici sint biserici de dimensilun i
mici, fără pridvor pe latura Ivesllică şi aparţin, în genenal,
secolului XVI I, in timp ce celelalte patru biserilc i, care pre­
zintă particulari tartea turnuleţelor Id e la baza coifului sîn t
biserici de dimensiuni mult mai mari, rcu pridvor pe l atura
vestică şi c u turnuri impunătoare. Este vorba de bisericile
Sf. Ilie din Cupşeni şi Sf. Arhan�heli din Stoiceni, ou turnuI1i
de dimensiuni mari, însă nu exagerate, şi de bisericil e Sf. Ni­
colae din Costeni şi Sf. Paraschiva din Liboti n , cu turnuri
monumentale. I n afară de bi serica Sf. Ilie din Cupşeni, "a
cărei datare este incertă, aceS'te biserici au fost ridicate în
cursul secolului XVI I I .
Astfel rde turnuri monumentale, cu partru nurnuleţe l a
baza coifulUJi sînt des întiln i te in zona Lăpuşului, mai ales
la biserici aparţinînd veacului XVI I I : biserici l e din Plopiş,
Şurdeşti, Vad, Văleni, Răzoare etc. I l intîlnim însă şi la o
biserică mai veche şi anume l a biserica Sf. Arhan�eLi din
Rogoz (sat vecin cu satele cercetate), ridicCllt ă imediat după
anul 1 6 1 1 , cîn d tătarii au iI1lcendiat vechea biserică a s'aJuului .
Din ·cele enunţate mai sus se impune concluzia că, în
zona Lăpuşului, acest tip de <turn a apărut spre s fîrşitul
secolului XVII, devenind preponderent în secolul XVI II , iar
celăla l t tip de turn, de dimensiuni mult mai modeste şi lipsit
de cele patru turnuleţe, reprezintă tipul mai vechi, arhai c .
Se iÎmpune insă o deosebită prudenţă in utilizarea elemen­
telor de planimetrie şi elevaţie ca elemente de datare, de­
oarece, de-a l ungul anilor, monumentele au suferit numeroase
modificări, intervenţii u l terioare fiind vizibile la -aproape
toa·te biserilcile ,cercetate. Este vorba, in speaial, de modi­
ficări in sensul măririi biseri cilor. Totoda'tă, multe biseri-ci
au fost m utate, la un moment dat, dintr-un sat în altul.
Tipul de nurn inalt c u galerie, cu arcade şi COIif fleşă cu
patru turnul eţe este prezent şi in a lte zone din nordul Tran­
silvaniei, dar nicăieri nu este atît de frecvent ca în Ţara
Lăpuşul u i . Putem chiar afirma că este car:a cteristic <licestei
zone, mai eXaJct, secolului XVIII ,in această zonă. (ApaI1iţia
sa însă, d upă cum spuneam, trebuie situată în a doua jumă­
tate a secolull\.li XVII). Originea acestui tip de turn, în speţă
a motivu l ui galeriei cu arcade şi a coifului cu patru turnuleţe
trebuie căutată în aI'hitectura biseri·c ilor de p i atră din oraşele
l ibere nord-transil vănene. Astfel, biserica gotică din oraşul
Dej are coiful Încadrat de patru t urnuleţe şi se pare că şi
biseri·oa Sf. Ştefan ,din Baia Mare, ,construi tă în anul 1 61 9,
;u fi avut un asemenea coi f şi o galerie cu arCa/de, distruse
Însă de lin incendiu În 1 7 69 . Totodată, o gravură de Georgius
Hoefnagel din 1 6 1 7 (după un desen al l ui Egidius van der
Rye), existentă la Muzeul Naţional din Budapesta, înfăţi­
şează un coi f cu patru turnuleţe pe turnu l bisericii Sf. Mihail
d i n Cluj. Turnul avea şi o galerie îI1lchisă. In anul 1 697
lUrnul a fost i ncendiat12.
Care este zon a geografică în oare arhitectura de lemn
românească a preluat motivul pentru p rima oară, este mai
greu de precizat. Monumentele adt de înldrăzneţe ale Ţăr: ·
Lăpuşului p ledează pentru această zonă, demonstdnd tot­
odată măiestria meşterilor l ocali, ingeniozitatea lor în rezol­
varea problemelor rid icate de I\.ln asemenea turn monumental.
1 2 Balogh Helene, Les cdifices de bois dans l'architectltTe religieltse
honf!,roise, Bud apesta, 1 94'1 , p. 70.
42
www.patrimoniu.ro
Totodată, se pare că există paren competente care susţin o
asemenea ipoteză 13.
î n ceea ce priveşte înveliltorile interne, toate bisericile cer­
cetate au pronaoSl\.lI acoper i t ICU u n- tavan simplu ldii n scînduri
şi naosul cu o boltă semicilindrică, sprijinită pe pereţii lon­
gitudinal i . La unele biserici apare şi o meştergri n dă şi unul,
sau chiar două, arce dublou. Remarlcăm procedeul de a l111C ­
şora deschiderea bolţii prin aşezarea ei pe cîte o grindă
longitudinală, situată în consolă deasupra peretelui sudi c şi al
cel ui nordic. Abs.jlda este aJooperită, fje cu un tavan simplu
(biserica Adormirea Maicii Domnului din Lăpuş), fie cu o
boltă semicilindrică în j umăllaJtea vestică şi cu un fel de semi­
c a lotă în partea estică. Această semicalotă, de fapt un polie­
dru este alcătuită ,din feţe triunghiulare, uşor bolti te, ridi­
cate deasupra f·iecărei laturi a poligonului (acest tip de
învelitoare apare doar l a absidele poligon ale) şi uni,te într-un
punct din centrul absidei. La cele două biserici din Cupşeni,
triunghiurile sferice se spri jină pe arce - nervuri de lemn.
Problema originii acestor boltiri n u este încă total eluci­
dată. Forma semicircul ară a bolţilor şi sistemul de acoperire
al absidei deşteaptă i d eea unei transpuneri în lemn a bolţi­
lor de pi atră romanice, ipoteză prezentă în unele I Uicrări de
speciali tate 14. A l,te ipoteze pun l a îndoială această influenţă
şi acordă prioritate tradiţiei foarte vechi a construcţiei în
lemn, existente l,a noi 15.
Din punct de vedere al structurii, aceste bolţi nu ridică
probleme prea mari , deoarece, fiinld construite din scînduri
groase sprij inite la cele două capet e pe pereţii transversal i ,
pericol ul împingerilor l aterale es'te exdus .
în încheierea acestui capitol privitor l a arhitectură, vom
mai reda unele detalii i nteresante.
Pridvoarele au în partea superioară arcade, realiz;ate în­
tr-un i ngenios sistem de contrafise, sistem frecvent întîln i t în
arhitecrrura populară nord-transil văneană. A celeaşi arcade, la
fel realizate, însă l a o scară mult mai mică, l e regăsim întot·
deauna la galeriile turnurilor.
Uşile m I )dimensiuni destul de mici (în general înălţimea
lor nu depăşeşte 1 ,50 m) şi tăieturi linteresante la partea su­
perioară a ancadramentului ; se remarcă tăietura în aco I adă
prezentă la cele două b iser�ci din Libotin şi la biserica Sf.
Arhangheli ,d i n Dobric, detaliu provenu't d i n arhitectura ,de
p i atră gotică.
Spre deosebire de uşi, ferestrele au tăieturi simple şi di­
men siuni foarte variate, aparţinînd unor epoci ,difenite . Cele
mai m ari se datoresc unor i n tervenţii u lterioare, deschiderile
lor muti Hnd pi.ctma murală. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre deschiderile din peretele ce desparte naosul de pronaos.
Tot ca o intervenţie ulterioară, trebuie menţionată şi ridi­
carea tribunelor pentru cor, exi stente în majoritatea biseri­
·cilor cer·cetate.
Interesantă şi relativ bine păstrată, decoraţia monumente­
lor cercetate se relllJarcă prin bogăţie, prin real e calităţi artis­
tice şi tehnice.
Realizată cu I11lÎ j l oacele si mple, trard iţional e, ale sculp­
turii populare în l emn, decoraţ i a exterioară reflectă simţul
artistic a l meşterului popular, dragostea sa y entru frumos.
Aşa cum şi-a împodobit casa şi mobilierul , ţaranu l a !Căutat
să-şi înfrumuseţeze şi biserica. Tehnica şi motivele sînt ace­
leaş �, înscriil1!du-se în omail11entica geometrică şi stilizată a
arteI pop u lare. Astfel, arcadele pridvoarelor şi ale foişoare­
l or, consolele ce SUSţin acoperişu l , sînt întotdeauna decorate
cu motive sculptate în relief. De asemenea, balustradele foi­
şoarelor sînt traforate în partea inferioară în diverse motive
geometrice, motive ce le găsim uneori şi la coama acoperi­
�ul uj, reall,izate prin tăierea În diferite forme a 'l1l rimului rînd
de şindrilă.
13 Vezi not a 7 l a a nlico l u l lu.i Aurel Bongiu, Cîteva observaţii astepTa
bisericii din Sîrbi-Susani, În "Buletinul MOl' umen-telor Istorice " , nt. 4,
1 970, p. 5 1 .
1 4 Virgil Vătăşianu, Contribuţie la stttdiui tipologiei bisericilor de
lemn din Tările Romane, în "Anuarul I nstJÎtlltul u i de Istorie d in Cluj",
to m . I II , 1 960, p. 33; Paul Petrescu, Unitatea de cOl7cepţie constructivă
şi decorativă a bisericilor de lemn romal7eşti, În "Smdii şi cercetări de
iSl 0Dia artei " , seria Artă p l ast ică, tom. 1 4 , 1 , 1 96 7 , p. 2 8 .
1 5 1 . D. Ştefănescu, Arta veche a Maramureş/eltti, BucureŞtii, 1 968,
p. 3 3 .
 i 'ig. 1 B iserica Ad murea 1hi 11 Domnului din Ulpuş.

www.patrimoniu.ro
Fig. 2. Biserica f. icoJa<"' din O lcni.
Unele b i erici 'alu şi pereţii ornamentaţi, de exemp l u un
brîu în frînghie răsucită înconju ră pereţii bisericii Sf. Ar­
hanghelli din Dobric, iar pereţii biserici i Sf. Parasdhiva din
Libotin sînt Idecoraţi cu benzi de crestături geometrice. Un
l oc de ,concentrare deosebită a ,decorului 11 constituie anca­
dramentul uşilor, care, Lmeori , e te complet acoperit cu sculp­
tură geometrică ( frînghie răsucită, romburi, rozete, colţi
etc.). A semenea ancadramente apar l a cele două biserici
din Dobric şi din Libotin . O p iesă remarcabilă, ade­
vărată operă ele artă, e te ancadramentu l uşii de acces în
naos d i n I iserica Adormirea Maicii Domnului elin Lăpuş.
DecofiUl sculptat 'a pare deci şi în imeriiorul biserici lor, însă
mult mai rar. De obicei înfrumuseţează meştergrinzile şi
arccle dublou.
Ca o concluzie t rebuie să remarcăm felu l în care este
gînldi t ace t decor : simpl u şi ech i librat, în dep lină armonie
cu s,t ilul a rhiitecturii pe care este aplioat, cu peisajul încon­
jurător, aducînd a tfe! o con tribuţie însemnată la 'Valoarea
a rtis,t�că a monumentelor.
In contradiCţie o u a pectul monumental şi oarecum sobru
a l exterioarelor, i nterioarele, reduse la scara umană sînt mici
şi viu Icoloralte, creînd o senzaţie Ide căldură. In crearea aces­
tei imp resii, u n rol i 'l11 p oroant il joacă e1ecorul pictural ce
acoperă în întregime bolţile şi pereţii. Zugravul popular a
ştiut să îmbine i mţul său pentru decorativ cu cerinţele canoa­
n el or, creînd o pictu ră murală interesamă şi originală. Unor
astfel de meşteri populaI1i îşi datorează decomţia interioară
şi monumentele cercetate.
Tehnica !Utilizată este aceeaşi la toate bisericile şi este Icea
t radiţională : pictu na în tempera este executată direct pe grin­
zile de lemn 16; culorile sîn t aplicate [deasupra unei preparaţii
In multe biscrici din Maram ureş, pictura nu estc executată direct
16
pe lemn, ci pc bucăţi de pînză, vczi r. D . Ştefănescu op. cit., p. 60.
44
www.patrimoniu.ro
Fig. 3. J J iscri :1 r. Arh angheLi din upşeni.
uşoare Ide var ; spaţi,i le di ntre grinzi înt umplute cu tencu­
ială, iar deasup m tencuiel i i sînt apl�cate fîşi i el i n pînză
groasă de cînepa, obţi nîndu-se astfel uprafeţe plane. Această
pictură, frag i lă în apa renţă a rezi s,tat Id estul ,de bine, dacă ne
gîndim l,a numeroasele neajunsuri pe care l e-a . ufefÎot de-a
l ungul anilor.
In [ceea ce priveşte p rogramul ci conografic pictura e în­
cadrează în ansamblul p icturii murale nord-tran i l vănene de
tradiţie răsări teană, înrudillldu-se în special cu pictum bise­
ri'cilor din Ma ramu reş. Prezintă însă şi o serie de pa rt�cula­
rităţi , explicabile într-un anumit sens, prin izolarea acestui
ţinut, mult mai ferit Ide influenţele occit:lentale deCÎtt Mrara­
mureşul listoric. Intîlnim o singură temă străină de tradiţiile
p ictu ri i ră ăritene şi anume, Sf. Treime în reprezentarea apu­
seană : Dumnezeu tatăl cu triunghiul pe cap şi globuJ în
mînă, binecuvîntînd cu gestul apusean ; alături, Isus cu crucea
in mînă, iar deasupra lor, porumbelul inconj urat de raze.
Scena apare in biserUca Sf. Paraschiva din Libotin şi în cele
două bri serici din Cupşeni, în cen trul bolţii naosului, c1eci in
locul cel mai însemnat. Tema este caracteristică biserici lor din
Maramureş17, de unde a şi fost prel uată. In rest, zugravij bise­
ricilor ,ceflcetate au respectat p rescripţiile erminicilor1B, bi ne­
înţeles pe măsura p riceperii l o r şi a posibil ităţilor 'create de
alceste spaţii foarte red use.
Ca o trăsătură caracteristică şi generală, trebuie să men­
ţ!Îonă'l11 i mpoftJanţa acordată cicl ului Patimilor, dt şi prime­
lor capi'tole din Geneză, scene care nu l ipsesc din nici o bise­
riICă şi ,cărora zugravii le rezervă suprafeţele cele mai
însemnate. To'to'd ată, observăm o p referinţă deosebită pentru
scena înălţării l ui Ilie, prezentă intotdeauna pe bolta naosu-
17 Tdem, p . 1 1 8.
16 Vasile Grecu, Că rţ i de piC/Mă b sericească
i bizantină, cmauţi,
1 936.
lui, iar d i n vieţile s f i nţilor, pentru scena l uptei l u i N estor cu
Lie, scenă bogată î n semnificaţ i i şi accente l ocale. Preferinţa
pentru această scenă este caracterist ică î n Maramureş19. In
.acelaşi timp, scenele i l ustrînd viaţa Mariei l ipsesc ·cu Idesă­
vîrşire, l a f e l şi m i n u n i le l ui Isus, sinoadele Cicumenuce, i a r
dintre pambole sînt reprezentate d o a r trei C a vameşul ui ş i a
fariseul ui, a Ic elor zece fecioare şi a amarinean ului m i l ostiv)
şi doar în cîteva b iseriai .
A lă turi de aceSte trăsăDuri generale, anumite deoseb i r i de
program apar datorită prezenţei mai multor zugravi, l ucrînd
in epoci d i feri te.
Doar pictura altarului prezin tă acelaşi program oconogra­
fic, indiferent de pictor au de epoc ă : pe boltă, conform
canoanel or este reprezentat'1 Focioar:a. Maria î n l avă, !de
obicei Orantă, i a r pe y er� ţ l , j u.r-împrejur, s�in5 i i .ier.arhi î n
. .
costume de arhiereJ ; a latun de e l , apar u neon Şl sfJl1ţ) m Ulce­
nici . In două biserici apare şi scena Jertfei l ui Avraam, res­
tul scenelor p re crise Însă l ipsesc, ,abs�dele ace�tor biserici
fiind de di mensauni foarte m i c i .
I�onostasul înfăţişează peste tot scenele tradiţionale, deo­
.
s �blflle constînd în dezvoltarea ,ce l o r trei registre. In biseri­
�
cIle Sf. Arhal.l ghel Mi a i l din Ungureni şi Sf. I l i e din Cup­
.
şell J , ,cele treI teme S J l1 t amp l u dezvol tate, Într-o redaJctare
caracteriS'tică biserici l o r de pe V,a lea Cosăul ui2o.
In ceea ce priveşte iconografia n aosu l uu , se disting trei
ti p�,ri o � recum Id iferi te: într-un prim tip se Încadrează b ise­
.
rIcIle p Ictate de zugravul Radu Munteanu din Ungureni
(Lăpuş), activ în această zonă î n cea de-a doua j umătate a
secolului XVI I I. şi � probabil , şi la îl1Jcepll'tul sCicol u l u i XIX :
este vorba de b I serICa Sf. Arhang1hel Mihail ,d in Ungu reni, de
1 9 Victor Brăwlescu, Biserici din Maramureş În lluletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice", X � I V, 1 94 1 şi 1. D. Ştefă;escl1, op. cit. , p. 1 30.
20 AllI·el llong>lu, op. CU., p. 53 ŞI. 5 4 .
45
www.patrimoniu.ro
cele d o uă b i serici din Dobric ş i , probabil, de b i serica Sf.
A rhan�heli d i n Liboti n . In ace�te biserici, bolta naosului este
î n întregime rezervată P,atimilor ., i p ri melor cap i tole d i n
Geneză. Scenele, Încadrate în chenare dreptunghi ul are, sînt
d i sp use În cîte d o uă registre, 'p e fiecare faţă a bol ţii şi se
desfăşoară În oI1d i n e c ronologilca, trecînd şi pe te l u neta pere­
tel ui vestic. Es· te o abatere de la canoane, deoarece în cen­
trul bolţii ar rtrebui să f�gureze ISlls2 1 . Pe pereţi sînt în făţi­
şate o erie de scene, atit din Veobiul , cît şi din N oul Testa­
ment, fără însă a urmări un p rogram coeren t, fără ca o
scenă să aibă 'Vreo legătură ou cealaltă. I l ustrează de obicei
cîte un episod d i n viaţa u n o r sfinţi, Ica: Sf. Arhang1hel M i h a i l ,
S f . Nircolae, dar mai a l es, din v i aţ a unor s f i n ţ i mucenici c a :
Sf. ristofor, S f . Dimitrie, S f . P�raschiva, SE . Mari n a etc.
Muceni c i i mai apar ş i bu:>t, intr-o friză cont i n uă în paf'tea
s uperioară a pereţilor . Din Veoh i u l Tes1tament sint i l ust rate
teme l egate de viaţa Jui David şi, foarte des, tema F i l oxeniei
l ui Avraam. Uneori apare şi cite o cenă din viaţa lui I u s :
I n ălţarea, CoborÎ'rea l a l i mb, s a u D uminec a orbul ui .
I n cel de-al doilea tip se Încadrează b i serica S f . P aras­
c hi'va �in Li�ot i n şi cele două b i serici din Cupşeni, p i c tate
î n epon ld i fefl te, de pictori răm�şi încă anoni m i . Presup unem,
doar că în bUserica d i n Libotin ar fi l ucrat p i ctorul Mihail
Palcovici.
La ac ,: s't e. b iser�ci, b� l ta naosul ui n .u este compartimen ta'tă ;
temele .pnnopale apar III planul me� l a � al bolţi i : spre al tar,
Sf. . TreIme in reprezentarea apuseana, I a r spre pronaos, Isus
Cnstos deasupra norilor cu coroană pe cap şi o seceră în
m}nă, înco,: jurat de în & eri - scen,a i l ustrează ,e apitolul XIV
din :�.p.ocab p s. Sce �e dm Apoca l i p s apar şi pe faţa udică a
bolţl1, I lustnnd c� ICJtolele I �VII I , X, X I I , XVI I şi, mai rar,
.
XX . Faţa nord Ica prezlJlta peste tot aceleaşi Idouă teme
21 Vasile Grecu, op. cit.
foiv;. 6. B ise,.. i c a I n [ rarL � În biserid d i n Dobniwl LăplI) l I l u i . rig . 7. l 3 i se r ic a sr. A rhanghel i din [ Jibotin.
Fig. R . r l i�crica S I'. I l ie d : n CUp5c n i .

aparţinînd Vec h i u l u i Testament : î nal ţarea l ui H i e şi Som n u l ,

şi Scara l ui I acov. Scen e l e d i n Geneza s î n t p lasate pe l uneta
pemte l u i vestic, iar P a t i m i l e , amp l u t ratate, e desfaşoară
într-un reg,i st r u con t i n u u pe cei trei pereţ i .
î n cel de-al treilea t i p s e încadreaza p i c t u ra m u l t mai
tîrzie, datînd d i n a n u l 1 872, a bisericii Sf. A rhangheli d i n
Stoicen i . î n .cen trul bolţi i , încon j ura ta de cete î ngereş l i , apa re'
Î ntr-un med a l i o n Mari a Oranta, i a r î nspre al tar, � f . Duh
Î n oh i p d e porumbe l . Tot pe bolta, în cele patru Ico lţuri sînt
figu raţi evanglhe l .i şt i i , iar între ei, cite trei s f i n ţ i pe fiecare
faţa : pe cea s u di ca, Maxim, Ioan şi Alexandru ş i dedesubtul
lor, Para, c h i va, Magldalena şi Maria c u P r u n c u l , tiar p e cea
n o rd ilCă, I u l i a n , G r i gore şi N idhi,ta. Sub ei este rep rezentată
C i n a cea ,de t a i n a . Cel e l al te scene din Patimi înt rep rezen­
tate pe peretele s u d i c şi pe cel norrdilC. D i n Geneza apare o
s i n g u ra scena în co l ţ u l de nord-vest al n aosul ui , iar î nalţarea
l u i I l i e e te p l asa,ta pe bal ustrada corul u i . In partea vestică
a bol ţii apar Tab l e l e cu cele zece pownci .
î n ceea ce p r i veşte p i c t u r a p ronaosul u i , tema p r i []ci pali
este Judecata de p e u rma22, care olc u p a spaţ i u l cel mai în­
semnat ş i este î n to tdeauna a m p l u dezvo l tata, î n t r-o suita ele
cene marunte, cu c a racter de m i n i at u r a . Acce n t u l cade în
mod deosebi t asupra celor d o ua cene ce reprez,i ma rai ul şi
i ad u l şi, în speci a l , asupra ch illuri lor iad u l u i : pe u n fonei
roşu, şer p i înco l a c i ţ i şi ,diavol i s u p u n l a d i fe r i te 'cazne pc
pacatoşi ; lînga fiecare este menţionat paca t ul săv îrşi l : "fe­
meia p i z l ll oasa , " care face sa nu a i ba p r u n ci " , " care 1I­
"

d ueşte pe barbat u l a u " , " sodomlen i i " , " om o rÎtori i " , " s p ur­
cator i i " etc. î n b i seri c i l e A dorm i rea M a i,ci i Dom n u l u i d i n

22 . I .a or a aCUI a l ă doar c i n c i b i serici lll.\i pă · t r e a7.ă În pronao. pi ctura

o r i gi n a l iî : Adu r m i rea M a i ii DOlll l1ll1 1lii d i n LăpU5, Sr. Arhanghel Mihail

din U ng l l r c n i , • r. AI'hanghcli d i n Libotin, sr. A rh anghel i d i n Dobl'lic li.
În parte, I n trarea În biser ică din Dobl'ic, l a care Însă, panca inferioară
a perq i ! o r este rep i ctată.

46

www.patrimoniu.ro
Fig. 9. niser ica Sf. Arhangheli di n Dobnic u l Lapuşului.
Lăpuş şi Sf. r hangh e 1i din Dobric, ala'tl.lfi de a cea st a scen ă
Îndlnim o rep r e zen t ar e mai rara, denumita " roata l um i i "
(/ol'tl-tna labilis) S3lU, Î n e r m i n i i , "zad arnica l umea aJceasta" 23.
Rep rezent area l u i Isus, fig ura centrala a J u d e caţi i , di [era de
la o biserica la al t a , atît p ri n conţinut, cît şi ca dispoziţie.
Scena Deis i s apa re în tr-o sin gu ra biserica, Sf. A rh an ghel Mi­
hail ,el in U n g ureni şi este p lasata p e per etel e estic. Î n reele­
lalte bi serici, Isus apare înconj uTa't de ap ostol i , prooroCii şi
cete compacte de p atri a rh i , mucenici, c uvio şi , n e a m u r i al e
pă m întu l ui etc. fie pe peretele norld ic, fie pe cel vestic, fie
pe tavan . Î n biser,i ca Sf. A rhan gJh e l i din Dobric ap.are tot pe
tavan, Id ar es!e Isus din vizi unea Sf. Ioan Ev an ghe l i s t u l
(cap. I , A p oc a l i ps ) . în pronaos mai apar şi alte scene, în
general însa, l egate de tema J u d ecaţi i : par a bol a fec i o a re l o r,
:l vam eş< u l u i şi a fariseului, scena Î nvi eri i l u i Isus. În bi serica
Sf. Arhanghel Mihail din U n g u reni , pe tavan este reprezen­
tată Maria, Încon j urată de prooroci, în s ce n a "Bucura-te . . . " ;
eleşi presc r i s ă pentru pronaos, scena n u apare decît în aceasta
biserica.
Un aspect imeresam, l egat de i conografie este modul în
care zugravii au i l u stra t an umite teme, în sp ec i al modul de
tratare a pei,s ajelor arhitectonice şi a ,c os tu m el or . A·cestea re­
prez intă un amestec sui-generis de elemente d i n i co n og r a fi a
bizantina, cu elemente de p ro ven ien ţa apuseana, salU in spi ­
ra'te el i n l u mea satului. Alaturi Ide c la di ri ,amintind castele şi
biseri c i medievale ap u se n e , a p a r bi seri ci rom �neşt i , uneori şi
cu cupole în fo rma de bulb de ceapa . Î n biserica Sf.. Arhan­
ghel i eli n Dobric, o scena din pronaos (o parabola) are ca
[uneia! o b iser i ca i,elentica cu hisericile de lemn din aceasta
zonă, În t i m p ce eloua d i n tre p erso n a j e p oa rta oos t um e
populare maramureşene. Avraam şi Sar,a din 5lcena C inei
·el e la Mamvri sînt de asemenea îmbracaţi În costumele
23 Vasile Grecu, op. cir., p. 292 şi 293.
47
www.patrimoniu.ro
Fig. 1 0. ni�cric� Si'. P,lr�schiva din I ,ibotin, total distrus� de inrendiu
În 1 973.
po p ula re ale zonei , Iar Lic, [apt sem n i f ica·t i v , p o a r t ă costum
de h usar. ol daţii romani din scenele Patimilor sînt îmi ra­
caţi 111 pantalo!l i vîrîţi în CiZt11C, haine cu I1,ÎnecÎ l u ng i , În ­
ci nse Cll c o r do n . i pa l ari i rotunde. ele J11 ai bi za re costume,
in p ir ate d i n moela a p use a na a timp u l ui, l e În tîl n i m în a l a
"nemţi" , ,. f ara nci " ş i alte neamuri ale pamîntul ui. Acest mod
de tratare este caracteristic tuturor biserici l or de s a t din
nordul Tran i l vaniei.
P i c t u ra e s t e ele factura po p u l a r ă ; re p rez en ta ri l e , redate
b i d imension :l'l s·În t rea:izate gra[j.c; ·c uloarea este Î! nti nsa uni­
form, [ară m odu l ar i sau GlJccenre. Î n ge n er a l , ges tu r i l e , atitu­
d i n i l e per onajelor v a r i a za p uţ in de la o scena la a l ta. A l aturi
de t răsa t u r i l e ge ne r al caracte ristice p i c t uf'i i popul are, în
maniera ele l ucru a fiecarui pictor se remarcă şi an u m i te
tra a turi s p ecif i ce . La zugravul Radu M unteanu, desenul este
realizat �n l i n i i groase de culoare închisa, pe fondur,i colorate
În nuanţ e deschi se de gal ben, albastru pal s a u roşu-caramiziu.
Pi,ctura sa este bogata în el em ente decorative : fondurile sînt
pr e săra te cu fl ori s t i l i z at e , chenare!e înt orn amentate cu
diverse motive : vrej floral , entrel ac etc. P erso na jel e apar
în general ri gi d e . Feţele sînt colorate în ocru desch is, cu
dte o p a ta roşie pe pomeţi , Ochi i sînt mari, na ul a l u n gi t
şi gura foarte mica. I su s este repreze n t a t cu m ustaţi şi cu
barba despica ta. Mîinile sînt mici, ges tu r i l e stereotipe; veş­
m i ntele înt co l ora t e în al b, roşu-caramiziu, albastru şi g a l b e n .
FaIdurile În t schematice, ,i ar c o n tu ru ri l e lor sîn t îngroşate ·c u
o J1iU a n ţa mai desch i sa , ceea ce creeaza o oarecare senzaţie
de vol ull1 . P ers on a j e l e , elementele de arhi tectura ş i p e i a j
a p ar î n ac e l aşi p l an, fara a dî n c i m e . Raldu Munteanu este
totodată şi autorul majorit aţi i icoanelor. Identice ca maniera
cu pi,ctura m urala, icoanele bisericilor din Dobric şi a l e bise­
ricii Sf. Arhangheli din L ib o t i n sînt contemporane cu p ic tura
imerioarelor şi dateaza d i n jurul anului ' 1 8 00. Privind Însă
icoanele sale mai vechi, prezente în bi�cri,c ile el i n Ungureni
 ş i d i n Lăpuş ( o i coană, " Sf. Tro i ţă " , e s t e e m n a t ă " Radu
Munteamt Zl,tgrav�t ot Ungttreni" şi d atată 1 76 7 ) , i coane de
o factu ră mult mai îngri j i tă, m a i cul tă, person a l i t a te:! acestui
p i,e toof ath ,d e activ în a·ceasta: zDn ă , cît şi În zone l e În ve­
c i n ate24, ne apare complexă şi i nteresantă.
Pictu ra din pronaosul b i serici l o r Adormi rea M a i c i i Dom­
n ul u i ,d i n Lăpuş şi S f. Arhan�hel i din Dobri,c, executată
probabi l in j u ru l anu l u i 1 69 7 ne relevă p rezenţa u n u i p i ctor
cu o paI etă mai bogată, mai ra f i nată : a l ături de roşu şi
galben, 'a pare al bastru închis, verde, gri ş i d i verse n uanţe
d e brun. Fon d u l este u n ocru pal , iar d e e n u l , real izat în
l i n i i fine ş i subţ i r i parc ce\la mai s i g u r . Feţel e sînt mai
p U ţ i n al u n g i te, och i i m a r i , nasul 'our t şi gros, gura mare,
i a r părul este real i zat p r i n l i n i i fi ne, ·de culoare b ru n ă . Ex­
p resia feţelor, ges t u r i l e şi m işcă r i l e sînt ceva mai diversificate.
Pictura este vernisată .
Aceeaş i pal etă mai bogată o întîl n i m şi l a pictorul bi se­
r i c i i S E. I l i e d i n C upşeni, , dar, În spec i a l la p i'ctoru l biserici i
SE. Parasch i v a , d i n Libotin , p robabi l M i h a i l Palcovi c i . De­
sen u l său, execu tat Î n l in i, i f i n e, de I 'u loare n eagră au roşie,
este s i g u r şi îngri j i t. Costumele au falduri m o i şi s î n t colo­
rate în n uan ţe st inse de roşu, verde şi ocru. Detal i i le sînt
m i n uţ ios desenate, mişcăr i l e a,p a r mai f,ir'eşt i . în s·c ena î nălţării
l ui I lie, caii sînt reprezenta ţ i într-o m işcare ,deosebi t d e vioaie,
d e nervoasă. Remarcăm Încercări l e de redare a perspecti vei
şi a vol umelor. A ceste preocupări şi năzu inţe se d atoresc de­
sigur i n f l uenţelo r occiden tal e şi sînt s t ră i n e de traJd i ţ i a pi -
t ur i i medievale răsări,tene. P r i v i tă în ansambl u î n să, pictura
acestei zone a fost m a i p u ţ i n i n f l uenţată ,de Occident decît
p i c t u r a Maramureş u l u i de exem p l u , în care apar n umeroase
element e ale barocu l u i .

Aşezarea cea m a i m a re şi , totodJ:tă ş i cea mai veche a

ţ i n u t u l u i este comuna Lăpuş, pe cursul uper�or al v ă i i cu
a,c elaşi n u me. Sed i u de p ro to p o p i a t, Lăp u ş u l este s i ngura
l ocali tate ai cărei l oouitori au trecu t , c h i a r ,de l a începutul
secol u l u i XVI I I , î n masă, la religia greco-ca.toli,că. Conscrip­
ţ i i l e25 menţi onează exi stenţa a d ouă hiserici, ambele u n ite:
rig. 1 1 . TllI rn u l b iscrioii SI". l l ie d i " Cup\()ni. " b i serica nemeşil o r " , aşezată p e deal , şi " b i serica i obagi l or " ,
'n vale, lîngă d r u m u l p r incipal . L a o ra actuală m a i există
�oar o singură b i serică de l em n , ·cea de pe deal ; cea el in
vale .a fost demolată, în l ocu.! ei r i d i cîn du-se o biserică ele
Fig. 1 1. Po rt a l u l b,iseri cii I n trarea În biser·i că diu, Dobricul LăpuşlIlui. z i ei. B i serica de pe deal este Îndl i nată A dorm i ri i M a i c i i D0 1 11 -
n u l u i ; este de ,dimen iuni p o t r i vi t e (4,50 m lăţime şi 1 1 7 5 m
l un gi me) şi se compune dintr-un altar p o l i go n a l , naos, pro­
n aos şi u n p ri dvor pe l atura sudică, u n de este p l asat şi por­
t a l u l ,de intrare. Pereţi i sîn t alcăt uiţi d i n cîte şase grinzi
masive din lemn d e frasin, aşezate pe o temel i e de p iatr�
brută. P r idvorul se reduce la cinci s tî l p i s i m p li , aşezaţi p e
o talpă l o n gi tu d inală, stî l p i ce SUSţin faţa sudică, mai largă
şi m.ai l ină a acoperi şul u i . Decorul exter,ior este relativ sărac,
reducÎn du-se la motivele geometrice crestate pe ancadra­
ment u l portal u l u i . I n schi m b , in i nteri o r , sculptura ancadra­
men!lu l u i uşii de acces în n aos p rezintă calităţi artistice ex­
Li
-epţionale. O scul ptură d e asemenea f ngri tă şi fin execu­
.ată, în m o t i v de frînghie răsucită, decoreaza cel e două grinzi
l o n g i t u d i n a l e deasupra cărora se naşte bolta semi c i l i n d rică
a n aosu l u i , cît şi arcel e dublou.

24 R a d u Munteanu a lucrat ŞI 111 M a ramu reş : În 1 775 a p i C t a l un

pomelnic pem ru biserica satu l " i Săli.) te, vezi Victor Brătulesru. Bl>eTlci
din Maramureş, 'in "BlIlet,i n lll Com isiunii Monllmentelor ISlOrice", XXXIX,
J 94 1 , p. 1 2 2 , i a r În 1 780 a zugrăvit biserica din Deseşti, vezi idem,
1 ' . J 7. E,t c prezent şi În sudul munţilor Lăpu�ulll i : un grup de icoane ale
b, <er'icli noi din satul ChitLieşti poartă semnă1l1ra sa şi data 1 794, v{'zi Ma·
' " " Porumb, Cont ribltţii la cunoaşterea unor z/�gravi din veaml al
S I " TI-Iea din Transilvania, în "Acta Musei Napocensis " , VIII, 1 971 ,
p. 029.
25 ESlc vorba de conscripţ i i l e clerului greco-catolic: pnima, făcută
de episcopul Micu Klein În' anul 1 73 3 , vezi AlIgusllin Bunoa, Din istoria
Romanilor. Episcopul 10a71 Inocenţitt Klein (1728- 175 1), B l aj , 1 900.
p. 3 1 1 - 3 1 3 ; a doua, făcută de vicaru! Petru A ron În anul 1 750, vez,i
Augustin Bunea, Statistica Romanilor din Transilvania în anul 1750 /ăcu.tti
de vicaml episcopesc Petm Aran, Sibiu, 1 90 1 . O a treia conscriptic
cste făcura de genera l u l Bucow În anbi 1 760-1 762, vezi Virgil Ciobanu,
Statistica romanilor ardeleni din anii 1760- 1762, în "Anuarul Insti­
tutului de Istorie Naţională", III, 1 92 4 - 1 92 5 , p. 6 1 6 .

48

www.patrimoniu.ro
 Al tarul şi pronaosul au tavane noi. Din decorul p ic­
tural ce acoperea întreg interiorul biserici i , se mai păstrează
doar pictura pereţilor p rona09ului. Urmele vagi existente
pe pereţii naosu l u i aparţin unor scene din Pa1Jimi. Remarcăm
uşile împărăteşti, bogat ornamentate cu sculptură în motive
vegetale de flori, 'f runze şi oiorohini. Pe p ar te a dinspre ,al,tar,
ele sî n t pictate şi datate: ,, 1742 msţe genva 23 "
Pereţi i pronaosul u i sînt acoperiţi ICU un număr m are Ide
scene mărunte, încad rate în chenare înguste de culoare gal­
benă şi d ispuse în cinci regi tre supraplllse. Pe peretele estic
se desfăşoară o serie de scene din Patimi ; u ltimele două,
Invierea lui Isus şi Coborîrea la iad sînt foarte bine pă trate .
Ceilal ţ i trei petr,e ţi sînt ,reZJer v<Lţi Judecăţii ,de pe 'Urma, temă
amplu dezvol tată: pe peretele nordic sus, Isus în mandorlă
este încon j urat ,de apostol i ; dedesubt, Constantin şi Elena
au de-o parte şi de alta cete de patriaflhi , cuvioşi, m ll'C en�ci
etc. I n registrul al treilea, în centru apare Maria Orantă, cu
ceata " uurcilor" în stînga şi cea a " j i dovilor" în dreapta,
iar jos sînt reprezentate alte neamuri ale pămîntului şi doi
îngeri tdmbjVîntd. Pe peretele vesti,c, �n Idreap�a, este ,Înfă­
ţişat miu!, dedesubt iaJdul iar în stînga apare "roata lum i i " ,
o roată cu opt piţe, f�ecare p i ţă avînd l a capăt cîte o figură
umană bust şi cîte o cifră reprezentînd vîrste ale omu l u i ;
în d reptul fiecărei spi ţe este !CÎte o inscripţie, de exempl u :
l a 2 5 d e ani "desfătată e lumea"; l a 4 0 " cine-i ca mine" ,
la 60 ,, 0, lume Cz,tm m-am înşelat " etlc. Tot pe peretele vestic,
în partea superioară, de-a Lungul lmei grinzi apar urmele uneâ
inscripţii , l a ora actuală i ndescifrabilă. Citită în anul 1 900,
inscripţia menţiol1ia că biserica a fost zugrăvi tă În 1 697, pe
timpul principelui Apaffy26. Autorul nu era specificat.
In ceea ce pri veşte ridicarea b isericii, elemente certe de
datare nu ex istă. Un indi,c iu care ar p utea contribui la o
d<l!tare ,a proximativă este u rmătorul fapt istoni,c , păstrat, e
drept, doar în tmdiţie, dar care pare verosimil : î � ti�� p u l
unei năvălir.i, pentru a putea pătrunde în naos, tatam aru
în ercat să tai.e o b ucată din uş,a de l emn. Tăietura este
vizibi lă şi o altă exp l i caţie mai p lauzibilă nu găsim. Faptul
s-a petrecut înainte de p ictarea pronaosul u i (uşa are o p ic­
tură identică cu ,a pereţilor), Ideci inaintea anului 1697. O
năvălire a tă,tarilor în alceastă zonă a avut loc în anlll i 1 6 6 1 27•
Dacă admitem aJc este argumente, bi eri.ca datează dli ntr-o
perioadă ra nterioară anului 1 66 l . F,ig. 1 3 . Uşa d e acces � n n:105 d e In b i erica Adormirea Maicii Dom n u l u i
Restul 10caiităţilor cercetate sînt situate l a vest d e co­ d i n T .ăpuş.
muna Lăpuş, pe afluenţii nordici ai apei cu acelaşi nume.
Fig. 1 4. I n scripţia de pe porta l u l bisericii Sf. Arhanghe l i din Libo l i n .
In imediata apropiere se află saltul Libotin, 'aparţinăLOr co­
munei Cupşeni . Satul are două biserici de lemn, aşezate pe
o colină, la mică ,d istanţă una de cealaltă. Bisertca mai 'lnare
a aparţinut în totdeauna m ajorităţi i ortodoxe a sa1JUlui, i.ar
cealaltă, mult mai mi,că, celor cîteva familii care, sp re sfîr­
şitul secol ului XVI I I au trecut la reli gia greco-catoLi,ca.
Biserica mică poartă hramul Sf. Arhangheli ; are un plan
simplu (altar dreptuoghiular, naos şi pronaos) şi d imensiuni
modeste (5 'ITI l ăţi me şi 1 0,50 1 1 1 hmgime) . PONaiul Ide i ntrare
este siw:l!t pe peretele sudic al pronaosulllli şi are un anca­
drament frumos ornamentat cu l110nive sculptate. Partea su­
perioară a ancadramentu l u i este tăiată in acoladă, motirvele
deeoI1ative urmind alceastă Ităietură. Deasupra este săpată
o inscripţie: "văleat 7181 . . . . . . de . . . . . . 1 67 1 ", fără
indoială anul construiri.i biserici.i . Conscripţii l e menţionează
insă o singură biserică în Libotin şi anume o biserică ne­ Fug. 1 5. Consolă eLin biserica Sf. Arhanghel Mihail din Ungureni.
unită, iar Sematismul de Gherla pe anul 1 9 1 4 afirmă că
biserica ' u nită Sf. Arlhangheli din Libotin a fost construită
in anul 1 8 1 1 28, informaţie pe care o găsim şi in monografia
lui Kad a r29 • Fără indoiala, btiserica a fost construită în
anu l 1 67 1 , dar nu în Libotin, ci în alt s at , de unde, la
începutul secolului XIX a fos,t adusă, remontată pe locul
actual şi l,a 1 8 1 1 p ictată (,data zugrăvirii bisericii este men­
ţionată într-o i nscripţie din naos). Această conclu:z;ie este
in concordanţă şi cu informaţiile primite de la localnilci, care
afirmă că biserica ar fi fost adusă din satul Remetea de
că'1:re o preoteasă trecută la greco-cartol i cism.

2 6 I Gdar ]ozsef, op. cit., V, Dej, 1 90 1 , p. 3 8 .

27 ldem, p. 569.
26 ŞematismMl venerawllti cler al Diocez.ei greco-catolice romane din
Gherla pe am� l 1914, Ghe rl a, 1 9 1 4 , p. 7 1 .
29 Kadar ]ozsef, op. cit, p . 59.

49

www.patrimoniu.ro
]:ig. 1 6 . Detaliu d i n p ictura n aosului bisericii Sf. Arhan ghel i din Libotin.
Interiorul bi ser,i-cii es: e În întregime p ictat, în afară de
bolta s�mi cili ndrică a absidei şi tav.a nul pronaosului, care
sînt noI. În absidă, pe peretele nordic, este înfăţişată slc ena
le.rtfei lui A vraam , iar ,deasupra, în medalioane rotunde, cinoi
sflJlţi mucenici. Pe cei lalţi trei pereţi :apar ierarhii.
Tîmpla prezintă s �enele tradiţionale, În tr-o redactare
simpl i f�ca'tă. Bolta sen�ici � nd.rilcă a naosului este comparti­
mentata de o meştergnnda ŞI un arc dublou În patru scene
m�r i ; prezintă p rimele oapitole din Geneză şi î nălţarea lui
} lIe.; . Mai jos,. t.r ecîl1ld şi pe.ste luneta peretel ui vesti'c, sînt
111 faţ� şate Patll�llle. Pe . pereţI, apar diverse scene d i n vieţile
. geometrice ce decorează pereţii l ongitudinali se întrerup şi
sfmţllor sau dm VechIUl Testament. Remarcam două scene
mai rar intilnite : "chipul cel de aur carele au fost ridicată
N avocodonosor împăratul . . . . . . şi noroadele se adunară"
.şi "cei trei coconi cari mt asotlt ară ponmca împărat�tl�ti
Navocodonosor şi nu se închinară chipului" . Pe grinda de la
naşt� rea bolţii, Începînd d i nspre altar pe peretele sudic şi
continuînd pe cel ".estic. ş i nordic citim următoarea inscripţi e :
"aceasta sf . . . , bzsearzcă sa�t zugrăvit u î n zilele . . . . . . îm­
păratu. F ranti�sc în tîiu aŢhie:eu fiind Ioan Bobb paroh fiind
v
satu�uz Parhazţe .
Pznte şz Parhazţe Popa Todor, carele a�t şi
p lătlt de o a�t zugrăvit împreună cu maicăsa loană şi Ot
soţ�tl Să1,t loană anii de la fIS 1 8 1 1 " .
. Pictura prona<?sului prezintă s·cena Judecăţii de pe urmă,
lar pe 'p :retele es.tll � şi sudic, un registru de sfinţi, reprezentaţi
bust ŞI Incadraţl In ohenare d reptunghiulare: Ioan Boteză­
torul , � icol ae, M.aria, Petrfu, Pavel, I sus, "Preapodomina
P �rasch lva " , " Arl1lStra'tigul Mihai l " , Dimitrie şi Simion Stîlp­
TIlcul. Dedesubtul lor, În dreapta uşili de la intrarea În naos,
apa.re p arabola vameşului şi a fariseului, iar În stînga,
" r;tznunea ce s-au făcut de arhistratigul Mihail în Kolosia" .
P !ctura prezintă asemănări c u pictura b iser�cii Sf. Arhang<h eli
.
djn RogozJ sat sItuat l a 7 km Idepărtare, pictură datată 1 7 8 5
ŞI semna:ta �aJ� Munteanu d i n Ungureni . Această ipoteză
este susţmuta ŞI de Socolan şi TotJh3o. Este posibil Însă ca
autorul să fi fost un ucenic al lui Radu Munteanu deo,arece
tn primul rind distanţa în timp este destul de m ;re, iar Î�
• 3 0 Aurel Socolan şi Adalberth Toth , Zugravi ai Imor biserici de lemn
dm nord-vestul Romaniei, în »Marmaţia", I, 1969, p. 4'3.
50
www.patrimoniu.ro
al doilea rîn d p ictura este ceva mal stingace ŞI mal s i mplă
elecît pictura b iserici i din Rogoz.
B iserÎ<ca cea mare poartă hramu l Sf. Parasc h i v a ; "e ,dis­
ti nge prrin turnul său monumental încad rat de patrru 't urnu­
leţe cit şi p rintr-o dezvol tare neobişnuită În l ungime: 1 7,60 m
(,�.ltar, . na? s, p�onaos şi pri.dvor pe latura v estică). Aceste
dllnenslul1J man se datoresc unor intervenţii u l terioare, vizi­
bile atît in exteriorul cît şi în interi o rul bi sericii . Grinzile
longitudillale nu sînt con tinue p e toată l ungin-:ea bisericii ; se
ţntrerup cam l a jumătatea pronaosul'ui, p unct În oare e te
II1tercalat un stîlp în perete. Totodată, benzi le de motive
ele în alcest punct. Luind in considerare şi piotura mult 'mai
nouă a pronaosului, se poate conchide că iniţial biserica a
fost mai scurtă şi că j umătatea ves,t ică a p ronaosului şi pricl­
vorul aru fost adăugate u lterior. în seamnă deoi, că nici turnul
n.u � ste c�l i n iţ!a! , fapt l? e!ltru car.e pl edează şi prezenţa a
Cl11Cl stllpl. maSIVI, p lasaţi I n extenor, sub grinzile de SUSţi­
nere. Fără îndoială, t urn ul iniţial era rele d�mensiuni mai mo­
reles'te. Tot ca intervenţii ulterioare menţi onăm lărgi reia feres­
tr�lor, �ăierea <celor două ele�chideri pentru femei şi ridicarea
tnbunel pen tru cor, executate elupă plÎctarea naosului.
Elemen tul ele.corativ este prezen t peste tot, atît in exterior
c rest�t . pe pereţ!, pe console, pe arcaelele pridvorului şi ale
galenel turn uItu, cit şi în interioful bli sericii, care este în
intregime p icta-t. O p iesă remarcabilă este tîmpla, în între­
gi�ne sC ulptată a j�lr şi. aurită. Uşa �ntre n aos şi prona<;Js esse
taiata "111 acoLada. Pictura altarulUl, extrem de ,deten orata
v
in.făţ.i.şe�ză îl� ,centrul bolţii pe Maria Orantă, �ar pe pereţi :
�
Sf111ţll Ierarh I . Pictura din naos ceva mai bine păstrată se
Î�c3Jdrează i�� cel de-al doilea ,ti iconografilc : in planul me­
dIan . a! bolp l , Sf. Tr:im � i� reprezentarea apuseană, pe faţa
nordIca, Inalţarea IUl IlIe ŞI Somnul şi Scara lun Iacov i'ar
in re�t, .scene eli!! . Apocalips; pe pereţ i , jur-imprejur, o t�orie
ele sfmţl mucenI CI, laf dedesubt, scene d i n Patimi Încadrate
v '
•111 C h et; are patrate �e culoare �·oşie. �eas�pr � acestui res;is�ru
este pictat u!1 motIv decoratJIv de II1Spuaţle 'a puseana, Iar
d��esu.btul J�l, un motiv de vrej, ambele executate cu deose­
bl,ta fmeţe ŞI Îndemînare. Stilul şi cromati'ca au fost anali­
zate c �v � mai sl!s, in rindurile referitoare la pictorul Mihail
Palcovlcl, menţIOnat ca autor al acestei pictu ri ele către
 Fig. 1 7. Det a l i u d i n p i ctu r a pronaos u l u i hisericii Sr. Arhanp,hc l i d i n Libot,i n .

Fig. 1 8 . Detaliu din p ict u ra p ro n ao � u l u i b: cl'iciJÎ SI'. A rhanghe l i d i n Libot·in.

www.patrimoniu.ro

FOI!;. 1 9. I coana de h r a m a bisericii In trarea În biserică din
L5puŞ1d u·i.
Socolan şi Toth3 1 . în articol se precizează şi data pictării
bi ericii : anul 1 7 87. Nu cunoaştem argumentele pe care se
bazează această afirmaţie, dar un pictor cu un n ume
foarte asemănător, Mihail Falcovici, probabil aceeaşi
persoană , a lucrat pe la 1 800 în biserica d i n satul
SIă,tJioara-MaramLlf<elŞ32, ,d eci �ntr-<o zonă �nve,cinată. A r t'Î.­
col'ul menţi.ou1!ează şi ,d at a consurUlrll biseric i i : ' anul
1 77633. A firmaţia este greşită, biserica datind di ntr-o
perioadă anterioară acestui an. în orice Icaz, în anul 1 73 3 ea
exista deja, deoarece conscripţ�a episcopului Micu Klein men­
ţionează o biserică în Libotin34, !iar conscripţia ,generalului
Bucow specifică o biserică neunvtă în C1Jcest sat35. Inscripţii
referitoare la ·construirea sau pÎJctarea bisenicii nu există. Am
găsit o singură inscripţie cresuată în exterior, p e o grindă a
peretelui nordic: "Perhaiţă Popa Ştefan . . . îngrop . . . anul
H 1787" .
Cîţiva kilometri la nord de satul L iborun, pe aceeaşi vale,
se află satul Unguren i, aparţinător şi el comunei Cupşeni.
Biserica de l emn are hramul Sf. Arhanghel Mihail ş i este aşe­
zată p e înălţime, în m i jlocul satul u i . Dimensiunile sînt
pOltri v,ite : 5 , 1 5 m lăţime şi 1 0,65 m l ungime, cu un pJan
simplu. Intrarea este si Ll.lată pe peretele ves,tic al p ronaosu­
lui. Fiecare perete este akătuit din cîte cinci grinzi masive
din lemn de frasin , iar ultimele două gânzi .din partea supe­
rioară a pereţilor se prelungesc în console bogat ornamentate
la extremităţi. Alc operişul, înalt, are o streaşină l argă, 'tivită
in interior 'cu un brîu ,de lemn sculptat fn formă de frînghie
răsucită. Pronaosul este tăvănit, iar n aosul şi al tarul au cîte
o boltă semici lindrică.
I nteriorul biseri'c ii este în întregime pictat, i ar urme de
p iotrură se păstrează şi in exterior, în partea superioară a
peretelui sudic şi a celui vestic şi pe uşa de intrare. I n tere­
sant şi complex, atît 'ca i conograflie cît şi oa stil , ansamblul
3 1 Jdem, p. 39.
32 Ştefan Mel'l!ş, Zugravi; bisericilor române, în "Anuantl Gomisiunii
Monumentelor Istorice pentru Transilvanja", 1 926-1 928, p . 1 33 .
3 3 Altrel Socolan şi Adalben TOlh, op. cit., p. 4 3 .
34 Augustin B u nea, Din Istoria Românilor. Episcopul [Oan lnocenţiu
Klein (1728- 1 75 1), Blaj, 1 900, p. 3 1 2 .
35 V i rgi l Ciobanu, op. oit., p. 658.
www.patrimoniu.ro
p�ctural ridică o serie de probleme greu de elucidat, pe de
o parte din cauza deteriorări i unor zone destul de însemnate,
iar pe Ide altă .!?,arte din cauza sărăciei informaţ i i lor. PtictLlra
cea mai b ine pastrată este pictura al tarului şi a timpl ei . în
centrul bolţii este reprezentată Maria Orra ntă, înconj urată ,de
cete îngereşti , pe peretele nordi c , Jertfa lui Avraam, pe
pereţii de est şi de sud, ierarhii, iar în l uneta peretelui vestic,
Cina cea de taină. Desenul, sigur şi îngrij i t, este realizat în
linii fine de culoare inchisă, pe un fond gri-verzui . Siluetele sînt
alungi te, costumele, min uţios tratate în toate detaLiile, sînt
colorate în nuanţe stinse de ro tU şi verde închis. Feţele, în­
tr-un olc ru stins, au cite o pata roşie pe pomeţi. In partea
superioară a pereţilor, regăsim motivul decorar tiv Ide inspira­
ţie apuseană, din biserica Sf. ParasohiVia d i n Liboti n . Identică
ca manieră, pictura i conostasului infăţişează temele tradiţio­
nale. Cele trei registre sint amplu ,dezvoltate, iar redactarea
este cea camcteri ,s ti'Că b i's ericilor Ide pe valea Cosă'll.lui36.
i n naos pictura eSDe auÎt de deterri orClJtă, Încît maj oriltatea
cendor nu m ai pOt f i recunoScute. B dlta este lî mpaqită in
cîte opt scene pe fiecare faţă, încadrate în chenare late, orna­
mentate cu motive vegeuale. Se mai poate distinge o scenă
d i n Patimi, scena Jer'tfe.i lui Avel, Sf. Troiţă, un muceni,c.
Peretele sudic înfăţişează o serie de sfinţi, fiecare sub cîte
o arcadă, cel vestÎJc este complet şters, iar pe Icel n ordic apar
p atru scene m ari, dintre care mai clare sînt două : Coborîrea
la Limb şi î n vierea l u i Lazăr. Dedesubt, jur-împrej urul nao­
sululÎ, sin t desenate cu linii groase de culoare albă, fi ori stili­
zatte şi frunze de stejar, ,de dimensiuni neobişnuit de mari .
Personajele i mportame sînt supradi mensionate; feţ·e le, dese­
n ate cu linii fine, sînt foarte palide ; och i i sint mari, nasur,ile
alungite; mîinile sîn t d isproporţionat de mici. î mbrăcămi ntea,
tratJată in couture groase este col o rată in roşu, verde şi gal­
ben, iar fondur�le în roşu înohis, verde şi albastru deschis.
Desenul apare oareoum stîngaci, i ar in�cripţi ile nominative,
spre deosebire de ahar, dnt crise fără îngrij ire cu l i t ere mari
şi dezordonate. Stilisuic, p ictura nraosul ui seamăn;l cu două
Dobricul icoane împărăteşti din bi serică şi, În special cu icoana Sf.
Troiţă, existentă în biserica din Lăpuş, i coană ,datată 1 767
şi semnată Radu Munteanu din Ungureni.
în p ronaos, în partea es,uică a tavanului, în medalioane
rotunde sînt în făţişate Maria OraJ1ltă şi proorocii în scena
" BMCVtră-Le . . . " ; spre nord şi spre sud, în chenare drept­
unghiulare apar două scene m ari : " cînd au tăiat capul lui
Olofern . . " şi "cînd au tăiat capttl lui Goliat" . FOnJd ul,
.
zugrăvit în alb, este presărat c u flori stilizate. Atît floril e,
cît şi personajele şi inscripţtiile sim tratate în rconture groase,
de c uloare neagră. Pereţii sînt acoperiţi cu scene de dimen­
siuni mai mici, disp use În registre suprapuse şi aparţin, sau
sÎn.t 1ega te de marea s,c·enă 'a JLltdecăţii Ide pe tUrmă. Doar pe­
retele sudic ilustrează o serie de momente din viaţa Sfîntu­
lui Ioan Botezătorul. Ca fra!c rură, pictura pereţilor se asea­
mănă într-o oarecare măsură 'c u p ictura al tarul u i şi a timplei .
Regăsi m şi motivul decoraltiv prezent în altar; desenul este
insă mai stingaci, mai neîngrijrit, i,ar gama Icromatică eSte mult
mai l argă. A numite deosebiri �ntre diferitele scene ale pro­
naosului deşteaptă i deea prezenţei a doi meşteri . Deasupra
uşii de intrare există o !inscripţie destu l de ştearsă : "Anu
Dmnului 1 782 această tindă am plătit de au zugrăvit ne­
meşii . . . dat nemeşii zloţi . . . zloţi " . Pictura pronaosului a
fost executată după tăierea celor două deschideri din pere­
tele ce desparte pronaosul de naos. In soh�mb, deschiderile
mutilează prilctura naosului, fapt ce impune Idauare a pi,cturii
naosului inaintea anului 1 78 2 . în acest sens trebuie să amin-
11:�111 şi starea de deteriorare in oare se află 'această p�ctură,
cît şi stilul său mult mai apropi a t de tradiţ iile artei ortodoxe.
în ceea ce pr�veşte anul construirii b isericii , intr-un arti­
col semnat de A. Toth intilnim două variante: .anu l 1 5 8 1 sau
anul 1 770 37. Nu cunoaştem consilderentele pe care se b azează
aceste două ipoteze, iar inscripţiile existente in exterior, pe
pereţi şi pe ancadramentul uşii, fiind scrise ICU multe greşeli
şi fiind aproape tÎndescifrabile, n u sint lconcludente. încer<:ăm
totuşi să le reproducem: inscripţ�a d e deasupra u şi i se com­
p une Id intr-o serie de litere m ari, indescifrabile şi se încheie
cu o dată: . . , de la HS 1760" (? sau 1 707). Litera repre-
"
36 A u rel Bongiu, op. cit., p. 53 şi 5 4 .
3 7 Adalberth Toth, Contribuţii l a tipologia arhitecturii d e lemn din
rel/:irmea Maramrtreş, în "Monumente Istorice. SnJcLii şi lucrări de restaU­
rare" , 1 967, 2, p. 1 80.
52
 Pig. 20. Detaliu eLin pi.ctura naosuluw bisericili I n trarea în biserică
zcndnd sutele seamănă Însă mai mult cu Litera ce desem­
nează cifra 500, deci ar putea fi şi anul 1 5 60 sau 1 5 07. Re­
găsim acest an, scri s asemănător, într-o i nscripţie pe peretele
nordic "întie . . . a shtjit . . . în beserica asta popa Ilie . . .
n em eş . . . fă ot te sfinţe . . . fost de la FIS 1 160" ( ? 1 5 60).
Pe o grindă a peretelu i sudic este crestată doar o ,dată : anul
,, 115 8 " , l itera unităţilor fiind însă greşit scrisă, înaintea l ite­
rei reprezentînd cifra 50. A vînd în vedere p l:anul simplu şi
dimensi unile modeste ale dăJd i rÎi şi în special ale turnului,
'starea de deteriorare În care se află pictura din n aos, consi­
derăm această bi serică cu mult anterioară anului 1 75 8 . Tot­
·o dată, Iconscripţia din anul 1 73 3 men�ionează existenţa uneI
biserÎlci în satul Ungureni38.
Comuna Cupşeni are două biserici de lemn, una mal
mare, SE. I l ie, ridicată pe o mri că înălţime, cealaltă, SE. Ar­
hangheli, de d imensi,uni neobişnuit de mici, situată în apro­
piere, dar În vale, lîngă drumul princi pa l . Biseruca de pe
Ideal se compune dintr-o absidă pol i gonală, n ao , pronaos
'şi un pridvor pe laltura vestică, unde este situată şi u�a de
intrare. Dimensiunile sale sînt: 5 ,4 5 111 lăţime şi 1 2,55 m l un­
.g�me. Tu rnul, destul de înalt, este ornat cu patru turnuleţe
la baza coifu1ui, impresia generală fiind ,de armonie şi echi­
l ibru. în urmă cu ciţiva ani, biserica a fost comp let restau­
rată. P ronaosul este tăvăn i t, n aosul are o bolta semicilin­
drică, spri jinită pe tol arc dublou sculptat în motiv de
torsadă, iar absida, în jumătatea vestică este boltită sell1i­
<:ircular, iar în j umătatea estică este acoperită cu trei pînze
triungh i u lare, spri jinite pe nervuri - este o încercare de trans­
punere În lemn a bolţilor din arh itectura de piatră. Din
pruc tura murală a b isericii, zone destul de Întinse sînt, la ora
actuală, compl'e t deteriorate. în .'P lus n umeroase grinzi
au fost înlocuite cu altele noi. în absida, pe boltă, se mai distin g
cîteva ,cete �ngereşci, pe ,timp an u l peretelui vestic o scenă
apro:ape ştearsă i lustrind !Un capitol din Apocalips, iar pe
peretele nordi,c, o figură femiruină care o înfăţişează pe Sf.
Eufrosina ; deasupra sa, o mică inscripţie: "această sfîntă . . .
prea înălţatl,dui împărat Franţisc întîi arhereu . . . fiind . . .
şi fiind prot . . . locului neunit Ioan . . 1823 " . Pictura ico-
.
38 Augustin Bunea, op. cit ., p. 3 1 2.
53
www.patrimoniu.ro
d in Dobri ul T .ăpuşului.
110stasul u i , i ncomparab i l mai bine păstrată este i dentică ca
redactare a cel or trei teme cu piotura iconostasului bisericii
din Ungureni . Desenul este îngri j i t, figuril e fin conturate,
iar costumele col orate în Illvanţe paJe de verde, albastru
deschis şi roşu spre roz au l i niile faldurilor îngroşate cu o
nuanţă mai deschisă. Pe fondul gri-albăstrui, presărat cu
steluţe roşii şi Icapete de îngeri a l bolţii naosului, apar : în
cen tru, spre a}tJar, Sf. Treime În reprezentarea apuseană ; spre
p ronaos, I us deasupra norilor, bi necuvîntÎnd cu braţele
deSldhise; pe faţa s ud i că, trei scene d i n Apocalips, ti ar pe cea
nordică, la vest, "cînd au întrebat Dvtmnezeu pe Cain unde
este fratele tău Avel", iar la est înălţarea l ui Ilie şi Somnul
şi Scara lui I acov. î n l u neta peretelui vesti,c , sus este în fă­
ţişa'tă Jertfa l ui A vcl, ,iar dedesuht, patru scene încadrate în
chenare d reptunghilUlare d e culoare roşie : d i nspre nord spre
sud : Crearea lui A dam şi a Evei, PăK:atul, Izgonirea, Adam
şi Eva mUJ1cind. Remarcăm încercările de redare 3 anato­
miei, a mişcărilor şi a perspectivei, cît şi gama Icromauică mai
restdn să : alb, roşu pal şi lalbastr u deschis. P i,ctura de pe pe­
reţi, atit în naos cit şi în pronaos, este complet ruinCllt ă. Pe
tavanu l p ron30sului, în medaJioane fOIt unde, despărţite prin
flori stil izate, sînt Înfăţişaţi În bust p rooroci şi muceniţe. Au­
torul , SalU autorii picturi i ne sint necuno�cuţi, iar în privinţa
datării , singurul i11d iciu eSte ,inscripţia .din altar, care menţio­
nează anul 1 8 23. Data construirii acestei biseruci este de ase­
menea i ncertă. în orice caz, în anul 1 73 3 biserica exista deja39•
în monografia lui IGdar40 şi în articolul l u i A. Toth41 este
menţi onat ca an al ridicării monumentului, anul 1 600.
Biserica din vale are un plan slÎmp l u şi d imensi uni reduse
(3,9� m lăţime, 8� 1 5 �l IL1I1$imet De.cor �ţi'a � iser�cii se redLl�e
la pictura murala, bllle pastrata, .dlll 1l1tenor. Este o coprre
ceva mai stîngace a picturii m urale din biserica mare, icono­
grafia şi reprezentarea scenelor fÎlÎnd în general i dentică.
Tratarea grafică, naivitatea, bogăţia elementului decorativ
şi cromatica amintesc pictura icoanelor pe sticlă. In altar,
pe boltă, Maria Oranta, într-un medalion, este înconjurată de
39 Ibidem.
40 IGdar ]o'Z.sef, op. cit., IV, p . 536.
4 1 Adalberth Toth, op. cit., p. 1 80.
 �\�
........
....

�I\�
=r

22 23

"'
"'
,
,
,
\ I,
\ I
\ "
I ,'
:"
I I!
I I'
/ ,: "
,/ 1,
ti
....
_ _ _/_ _ _ .JL

==;''l.__;
i'�- �..,
o '1 m o
_ __ �

25

....� "
--- - il
24 '\
"
\\ li
li

\ 1 ,1
\ '1

,
,
I \I I
I 1,
\\ I '1
I I,
I I "
, /
I "
, / I(

/
I
_//
_ _ _ _ _ _ JJ
/'
_/

o 3

www.patrimoniu.ro
 ,I- '--�-�

�-- ,-_ ....�

. . _- -
-"'='

__
o ____ �
t=====1�--��====�7 �·
26 27

- ,
�<:- - - -} , I
I .

"
I "
\
\
\ I
\ I
I I I
: I
I I
I

" I
I

1 I
I
/
/ 1
1I / /'1)
/1
I

-:::. _ _ _ _ v
�

�/'
I

28 29

( I I
::::.:....:: -.. - - -- - - - -- -- -
! "
,
\
\
""'",- - - - 1\
" '
\
i '\
I A
\ I 1 I
\

1 / II
\
I \I
I
I ! �t , , 1I +-
I �
I J
/
/ I /
/ / I /

",::::. _ - - y
/ , I /
/'
,/

=-=�== - - -f��
._
..
o _ =
-= _ _
'2 __ TI===""''' ni .

30 31

fig. 21. l- h rr il T�r i i U(pu51dui cu i n d icarea loca l ită\ilor în care s-au Fig. 26. P I ., n u l b i cricii r. I l ie d i n Cupşeni.

s t u d iat bisericile de lemn. F i g. 2 7 . P l a n u l bisericii Sr. Arhangheli din Cupşe n i .

J ig. 2 2 . Planul biseric ii Adormirea Maicii Domnului din Lăp uş. fig. 2 8 . P l a n u l biseri c i i S f. Nicolae d i n Costeni.

Fig. 23. Planul bis e ri c i i Sf. Arhanghel i di n Libotin. Fig. 29. P l a n u l bi's ericii Sf. A rhanghel i din Dobricul Lăpuş u l u i .

Fig. 2 4 . Planul bisericii Sf. Paraschiva din Li bo ti n. fig. 3 0 . P l a n u l biser icii I n trarea În b i ser i că d i n Dobricul Lăpuşul u i .

Fig. 25. Planul bisericii sr. Arhanghel Mih a i l d in U n gu r e n i. Fig. 3 1 . P l a n u l bisericii S f . A rhangheli d i n StoicenÎi.

www.patrimoniu.ro
m ucen i c i şi heruv i m i , iar s pre est sînt înfăţişaţi Constantin
şi Elena. Peretele n o rd i c prez i n tă Jertfa l ui Avraam, cel
estic şi sLudi,c, i erarhii, iar l uneta peretel ui vestic, uei scene
lega't e de A vel şi Cain .
În n aos, În ,centrul bolţii, regăsim Sf. Trei me de tradriţie
apuseană, pe faţa nordică, î nălţarea lui Ilie şi Somnul ş i Scara
lui laic ov, iar în rest, scene din Apocalips. în ti mpanul p ere­
telui vestic, sus, este desen a t ă în negru stema i mp er ia l ă a
Austro-Ungariei, i ar dedesubt, p rim el e trei scene ,d i n Geneză .
Pe pereţi , jur-împre j urul n aosului sînt pictate într-un regis­
trlu continuu, Pati m i le. Pronaosul este văruit. Remarcăm p re­
ocuparea pentru decorativ : fondul alb este presărat cu steluţe
roşii şi flori stiliza!te; scenele de p e pereţi sînt deli mitate prin
benzi bogat orn amen tate cu motive vegetale . Contururi l e puter­
n i'ce, Ide c uloare Î n c his ă sînt î n g roşate cu o n uanţă mai des­
chisă şi sînt colorate în ton uri p l a te ; predomină roşul , cără­
m izi u sau apri n s , albastru ,deSichis şi verde pal .
î n colţul de sud-vest al n aosului, exis,tă următoarea i n ­
scr,iipţi e : "A ceastă biseal'ică sfîntă �miLă s-au înLemeiat prin
osîrdia lui Vasilie Gavriş paroh unit şi Pavel Gavriş şi Fili­
mOn Gavriş şi sau utgrăvit în amtl 1848 i�t!ie 1 9 zile at�mci
smt găLaL ca să le fie pomenire la L oţi şi neamuhti lor" . B i'serica
a fosl adusă în a n u l 1 84 7 d i n satul Peteritea42, ,de ce � e dteVi:l
fami l i i trecute l a reli g i a g re c o- c a t o l i c ă, remontată şi în anul
1 8 48 pi,otată. Data ri dicăr i i acestei biserici în s'a tul de baştină
este anlteri oară anului '1 7 73 43. C o n str ui n du-şi încă o biseri că
În anul 1 778 44, sătenii din Peterli t ea şi-au putut permite să
vîndă biserica veohe .
La vest de co mu n a Cup şen i, peste deal, se află slaw l
Costen i , aparţinător comunei. Satul a re două bi serici de
lemn . Ne vom ocupa doar Ide una singură, bi serica Sf. Nico­
lae, ceal altă bi serică f i i n d de ,d altă recentă45 . B i serica Sf.
N ic o l a e are u n p l a n dezvoltat în l ungime: absidă poligonală,
naos, pronaos şi p ri dv or p e l a'tura vesuică (5,80 m lătime.
1 5 ,25 m l ungime) şi o el e va ţi e imp unătoare . Turnul, cu pa­
tru turnul ete l a baza coifului este mo nu m ental, şi, fără În­
d o iall ă , gre'utatea sa a oea uza't st'ar,ea a'cnuală în 'care se a.flă
bi serica, necesi rîn d o restaurare u r gen tă .
în exterior, m o n umen tul este d e co rat cu diverse motive
sculptate la console, l a areadele pridvorului şi al e galeriei,
sau traforate l a marginea i n ferioară a balustradei. în interior,
pereţii sînt tencuiţi şi văruiti, iar pe boltă, de asemenea
văruită, sînt pictate stel Uţe lalbastre. I,c oanele împărăteşti sînt
toate patru datate 1 842, a şa că afli rmaţia l ui Kâld âr, preluată
si de Toth, că biserica ar f i fost construi tă în a n u l 1 8 70 46,
o considerăm greşită. Cele trei cOI1SiCripţii din secolul XVI I I ,
începînd ou ce? d i n 1 73 3 menţionează existenţla unei biseI'!e;i
în Costelli , iar ti pă ri t uri l ", găsite tn biserică ,datează de ase­
menea d i n secol u l X V I I I şi inceputul secolulL\li X IX (es�':!
vorba de o Evanghelif! de la Scadat Grigore G hi':1, tipărită
în anul 1 760 la Tirgo \';�le Ş I de şase Mineie ti pări t e la BudJ
tn anii 1 804 şi 1 805) şi P0c1rtă insc rip ţii de gen u l : .. Acest
Mineiu este a sfintei biserlci din Costeni . . . ". Este foarte
posibil 'ca la data lI 11enţiop ata de Kad�r, anul 1 8 70, biserica
să fi suferi t modificări in. portantc, desi gur în sensul măriri i
ei, poate chiar o reeonstruirt .
Coborind pe , ;; lea Cos te nil o r întîlnim satul Dob r i c u l
Lăpuşu l u i , �at ce aparţine oraşul ui Tîrgu Lăpuş. Satul a re
două biserici de lemn , aşezate pe cîte o col ină, de-o parte şi
de al ta a văii : \'nspre e st In trarea în biserică, iar înspre vest
Sf. A rhangheli . Cele d,'uă biserici se aseamănă din foarte
multe puncte de vedere . p l an u l (altar pol i gonal, naos, pro­
naos, intrarea pe l atura sudică a pronaosului), d i mer.siunile
(Intrarea în biserică, 5 m l ăţime, 1 1 ,4 5 m lungi.me ; Sf. Ar­
hanglh eli, 4 ,60 m, lăţime, 1 2 m l ungime), elev aţja, învelitorile
interne, decorul pictural stnt aproape identice. Există şi deo­
sebiri : este vorba de dteya elemente interesante şi rare, pre­
zen te doar la biseri ca Sf. A r h an g h el i (pronaosul poligona l ,
brîul sculptat î n motiv d e fringhie răsucită c e încon jură j u-
42 IGd"r ]ozsef, op. cit., p. 536.
43 Augustin Bllnea, op. cit., p. 3 1 2 .
44 Kâdâr Jozsef, op. cit., V, p. 500.
4S A fost construită în anul 1 8 8 5
de către cele cîteva familii
greco-�tOoLice din sat şi Închinată Sf. Apostoli Petru şi Pavel, vezi
Şemawmul veneratului cler al Diocezei greco-catolice romane din Gherla
pe anul 1914, Gherla, 1 9 1 4 , p. 70.
46 Kâdâr Jozsef, op. cit., IV, p. 530 şi Adalborth To·th, op. cit
p . 1 80.
.•
S6
www.patrimoniu.ro
mătatea sudică a b i serici i , tăietura în acoladă a ancadramen­
tului uşii de acces, pi'ctura m ul t mai veche a pronaosul u i ) .
î n b ise ri c a Intrarea în bi serică, dccor u l exterior s e rezumă
la lancadramen tul portal ului, ornamentat c u d i verse ,crestă­
turi geometrice şi cu o cr'LIIce săpată în pafltea superli oară.
Deco r u l p i ctural al in terioarelor s-a păstrat destul de'
bine, exceptînd altarul, care, la 'ambele biserici es'te repÎictat
într-o manieră groso l a nă , lipsită de valoare artistlică . P i Citura
d i n naosul 'celor ,două biserici trebuie atribui tă zugra vulul
Radu Munteanu d i n U ngure n i . Inscripţiile existente nu spe­
cifică nrumele auto rului, drar, comparînd această pictură 'cu
pictura bisericii Sf. A rhanghel i d i n Rogoz, unde zugravul
s-a semnat, constatăm a se m ă n ă ri evidente, atît c a i cono­
g rafi e şi d i spo ziţ i e a scenelor, cît şi ca s ti l ş i cromatică.
Bolta, împărţită prin benzi ornamentale într-un nu­
măr egal de scene pe fiecare faţă, înfăţişează Patimile şi pri­
mele c ap i to le din Geneză. Scenele se desfăşoară în ordine
cronologică, în c epî rlld pe faţa sudică U n gă altar şi con ti­
nuînldu-se pe timpanul peretelui vestic şi pe faţa n o rd ică a
bolţii . Pe pereţi sînt r ep r ezentate d iverse scene d i n Ve­
chiul Testament şi din vieţile sfinţilor : Jertfa şi Făloxeni a l u i
Avraam, David plîn ge moartea l u i Absalom, S f . Dimitrie ş i
lupta lui Nestor cu Lie, Sf. Cristofor, Sf. S i m i o n Stîl pI1iÎ cu l ,.
Sf. M a r i n a m arte l în d diavolul, SalU din via\ia S f . Mihail.
Moartea b ogatu l u i nemilostiv. Din Noul Testament mai în­
dinam în bi serilca I n t rarea în b i seri c ă , î nălţarea l ui I sus şi
Pilda samarineanului milostiv, iar în biserica Sf. Arhangheli
Dumineca orbului şi înălţarea cruci i . în pafltea superioară,
jLll împrej u rul n ao u l u i , apar, bl T-o friz'{ conti nuă, mucenici
mai jos heruvimii, iar în partea i n ferioară a pereţilor, o dna­
perie prinsă în i nele.
Icoanele existente î n cele două biserioi sînt identice ca
factură ,cu pictura murală şi, fără indoi'ală, contemporane.
Două dintre ele sînt ,datate 1 798, iar restul 1 800. O i ns c rip ţ i e
foarte deteriorată scrisă pe i conostasul bisai cii Sf. A rhan·
g;heLi menţiol1L'ază că pi,ctura a fost exec.1.1'tată în t im p u l îm­
păratuLui Francisc ( 1 792- 1 8 3 5 ) şi a .:piscopului Ioan Bobb­
( 1 784-1 8 3 0) : "Această sfîntă . . . .' .A U zugrăvit în zilele îm­
păratului Fran ' " cuşi al'hf?re�t fiind Ioan Bobb . . . pa1'Oc
şi a satuhti şi ctitor . . . " , deci într-0 perioadă cup rinsă în
intervalul 1 792-1 8 30. AvinCt In vedere data pictării icoa­
nelor şi faptul �ă în anul 1 767 R adu Munteanu era deja
activ, ,consideram pictura murală Ica fiind executată î n jurul
anului l �OO . şi 'l ll m a i tîrz i u .
Rad l l Munteanu este pr.ezent şi în pronaosul bi sericii I n ­
trarea În biserică ; este vorba Ide cîteva scene a l e Judecăţii de
p e urma ( Isus încon jura t Id e apostol,i, ceata j idovllor, 'a t ă ta­
rilor, la că l u găr i lor, il cuvioşilor), păstrate în partea supe­
rioară a pere ţi l or . Restul pronaosului a fost acoperit, într-o
perioadă mai recentă, cu un strat de pictură de proastă cali­
tate. înfăţişînd prooroci, mucem�c si cuvioşi .
Pi ctura pronaosului biseri'cii Sf . Arhang;heli diferă de 'cea
a naosului şi Îi este anterioară (cele două deschi deră din pe­
retele ce d esp ar te pronaosul de naos mutilează pictura pro­
naosului, dar n u şi pe cea a n aosului) ; ca tratare a scenelor, ca
stil şi cromatică,ea prezintă o fflapantă asemănare ·cu pictura.
p ronaosului bi seri,ci,i din Lăpuş, executată probabil Î n anul
1 69 7. Pe forudul alb al tavanului sînt înfăţişaţi în bust, dea­
supra nori lor, prooroci, apostoli şi în ge r i . î n m i jloc, spr,e
vest, se detaşează figul"a l ui Isus : este Isus din vizi unea Sf.
Ioan E vanglhel i stul, d up ă cum specifică şi inscripţia : "apoc.
cap. 1". Pereţii ,de nord, vest şi sud, sint rezervaţi Ju dec ăţ i i·
de p e urmă ; o analogie cu pronaosul bisericii din Lăpuş re­
levă o tratare aproape identică ; regăsim şi reprezentarea
denumită "roata lumii" . Deasupra acestei reprezentări este
pictată o scenă ilustrind capitolul XII din Apocahps. Pe pe­
retele estic sînt înfăţişate Id ouă scene, greu de recunoscut,
j umătatea lor superioară fiind decupată prin tăierea deschi­
derilor pentru femei . Pictura, la fel ca în biserica din Lăpuş
este vernisată.
O problemă ceva ll11<l1i d i ficilă este datarea celor două
biserici, diversele i n formaţii fiind neolare şi contradi,ctorii :
tn conscripţii apare o singură biserică in Dobl'ilC şi se menţăo­
nează că atît biserica, cît şi preoţii şi toţi locuitorii sînt uniţi '
Kâdâr afirmă că doar o parte a locui,t orilor a trecut la unire:
aoia în anul 1 780, ,:ă la această dată ar fi preluat de la
o.rtodocşi . biserica existentă, care era lnchinată Sf. Arhan ş,heli
ŞI data dl11 anul 1 70 1 ; vorbeşte şi Ide o biserică construita în
a n ul 1 8 00 şi sfinţită În cinstea Fecioarei Maria47 ; in ema­
ti smu l de G herla se menţionează că biserica un,ită poartă
hramul Sf. Arhangheli şi a fost edificMă În anul 1 795, !C Î n d
s-a con vertit o parte ,d i n pa,r ohie48• Unj,tă a Ifo's t Într- a,devăr
şi biserioa Sf. A rhan ghel i, dar există anumite elemente care
vin în contradiCţie cu datarea în anul 1 795 a bi sericii şi ple­
dează pentru o dată mai timp urie, situată în secolul X VI I :
1 . î n exterior, p e o grindă a peretel ui nordic există o i n­
scripţie: "să ştie cîndu a�t m�tri an Dt,t 1770 " ( ? ) .
2 . Forma poligonală a pronaosului, ÎntÎlnită la biserici din
secolul X VII 49 şi niciodată la bisenici d i n secol ul XV I I I .
3 . Ancadramentul tă.iat în acoladă al portal ul ui ; in zona
cercetată un ancadflamell't tăiat identic este datat 1 67 1 (bise­
rica S f . Arhang;hel i d i n Libot i n ) ; la biserâcile d i n ecolul
X V I I I , acest detaliu n u mai apare.
4. Dimen's i u nile modeste 'ale .turl1'l:til ui ; în Ţara Lăpuşulll'i,
secokd X VI I I se ,c aracterizează prin tu rn ur,i impunătoare, cu fig. 3 2 . Detaliu di n p icwra pronaos u l u i biserioii Se. Arhangheli din
Ungurc n i .
coiful încadrat ,de patru turn uleţe.
5. Pictura p ro naosului , an terioară picturii n aosul ui şi asemă­
nătoare cu pi1ctllra biserjoii din Lăpuş, executată probabi l. în
anul 1 697. i

In 'a .ltarul celei lalte biserici există două i n scripţii, una pe
pres tol : "acest sfînt pres tol [au cumpărat Pică Omtl . . . ani
1 70 1 " şi una pe per,ete j ur-·h11lp r ejurul a!ltarul ui : "Ioan Ghin­
daş făt Pavel Phaiţă cantor . . . această sfîntă . . . a�t fost . . .
vitu de Ioana pret,tteasă Perhaiţă din Libotin amt 1 701 şi
sau înoit altant prin preot�tl Teodor Perhaiţă. La ţămărman
sal,f, plătit 37 . . . şi la Z�tgrav 1 5 . . . anu 1857 octombre 6
satt gătat htcnt TeOdOl" GhindaŞ" . ReZJul ta că biserica I n tra­
rea în biserică a fost construită în anul 1 70 1 . După tradiţie,
această biser,ică ar fi fost adusă dli n satul Dumbrăviţa de
lCă<tre ortodocşii care a u refuzat să se ,convertească şi au rămas
fără biserică, biserica satu l u i deven ind uni tă50. Touh a firmă
însă, că ceaLal tă biserică, Sf. Arhangheli este alclusă din Dum­
brăvlÎţa, iar bi seri,c a Intrarea În biserică ar c1ata din ecol u l
XVII 51.
Pl asarea 'cel or ,d ouă b iserici Î n secoLul X V I I ar fi î n con­
cordanţă cu elementele de plan, elevaţie şi Idecor, cu rd imen­
siun i l e mode te; p roblema în ă rămîne desohisă.
Bi ser�ca satului Stoiceni (aparţinînd oraşului Tg. Lăpu, )
are hramul S f. Arhangheli şi este aşezată pe o înălţime do­
m inînd împrejurimile. Dimensiunile sale sînt : 5,30 111 lăţime,
1 3 ,70 111 lungame. Are un prid vor pe latura vesti că şi un
turn l11asi v, cu coi fuI zvel t, încadrat de p'aJtflU tu rn uleţe.
Interiorul este p i c tat, in a l tar înt înfă ţişaţi ierarhii, pe
timpanul peretel ui vestic Cina Icea de taină. I conografia nao­
afirmă că actuala biserică a fost ridicată pe loaul uneia mali
vechi, de la care a mai ramas prestolu l . Pi atra de altar e. ista
intr-adevăr şi se află în cimitir, cam la un metru de peretele
nord ic al bisericii .
Faptul că am datat bisericile î n secolele x v n şi X VI I I
nu i nsea'll"tn ă că ele nu pot fi m ai vechi. În o rice Icaz, ele
reproduc tipuri aflilitectonice străvechi . In :acest ens, menţi o­
năm prezenţa unor elemente de tradi\lÎe şi in fl uenţă go tică,
sau chiar romanică, intr-o perioadă in care, în Transilvania,
se încheia Renaşterea şi apărea barocul . Persistenţa ti p urilor
arhitecto ntÎlCC Mrăveohi ,se reflectă �i &n planimetrie şi li n ,si.ste­
mul constwcniv. Ataşamentul faţă de tradiţii, izolarea, asu­
prirea socilală şi n aţională, sînt expl icaţii ale acestei persistenţe.
Deşi puţin cunoscute, monumentele Ţării Lăpuşului repre­
zintă una d i n grupele ,cele mai int eresante şi de certă val o a re
ale tipologrrei arhiteoturii de lem n romane t i .
Res u me
La recherche a pone ur les cgl ises en bois de la partie nord-ou est
du Pays de Lăpuş, zone ou les anciennes COulltmeS ee uradinions cul­
t l l rellcs-artistiqucs se sont gardees inalterees.
Coml1lc plan et systcme de consnrucuon , ces eglises ne different
pas des egli es en bois du reSTe de l a R01 1 malue. En echallge, 1'6levation

sului se încalcirează in <al treilea tip de p rogram, analizat in est ceHe caraoteriseique pour le nord de la Tra nsyl vanie : haut tOit a
l arge auvcn t et dochor a m�che 6lancee au-de sus du pronaos. Quatre
pagi n i l e anterioare, iar în pronaos sint reprezentate figuri
des dix monumems ellidies om des ci chcrs i mposant:5, it la fleche
de m uceni ţe. Fondul este albastru inchis, iar bolta este presă­ encadree de quatre romeIles. Ce type de docher est tIes repandu dans
rată cu steluţe albe. Figurile sînt mari , contu rate stîn�aci cu la region, aux egli scs du XVII I c siecle.
liruii rde culoare neagră, iar costumele sînt Icolorate în to11luri Le decor est riche et des p l us i meressants . A I'exterieur, �l consiste
de roşu, verde şi ocru. Realizarea este n ai vă şi lipsită de ca­ en Sculplures et entailles CXeCtLl CeS sui",ant la t ech.nique et les motifs
l i tăţi artistice. Spre deosebire de toate celelalte biserici, în de I'an pop u l aire, aux consoles, aux arcade des porches et it la galerie
această b iseri'că inscr,i pţiile sîrut scrise 'cu litere latine. Faptul du clochel'; a l ' i nt<irieur, 1 dp.cor de peinture sur bois, execL1tc de
este explicabil, p ictura datînd din anul 1 8 72, după cum ne meme par des artisans populaircs, se rapproche comme techniquc,

spune i nscripţia di n naos: "Această S.B. s-au diugrăvit prin iconographie ee style de la peint uQ'e des egl ises du Ma,;amureş. Les
d ifferences de program11lC ce de man iere que I'on releve d'un monument
Todor Tecari14 şi Deonisiu btga în a . 1872 5/8 în dilele prea
it l'au tre sont dues a la prcsence de peintres differents, ayant rra­
Luminatului D.D.A.B. de Sagona Mitropolitu G.R.".
vaille it dcs epoques differemes. Le plus connu d'entre eux est le peintre
Data âdicării m onumentului rămîne i n certă, elementele Radu Munteanu d 'Un gmen i , attcste dans la secon de moitlÎe du XVIIle
precise de datare lipsind. Dintre n umeroasele sale nipărituri, siecle.
cea mai veche este un PenticoSltar, tipărit la Blaj În anul La datation des monuments est souvent difficile, vu l,a penurie
1 76 5 . Planul şi elevaţi a, dimensiunile ş i in general aspectul et parfois l e caractere comradictotre des donnees. Neanmoill1S, en cu­
acestei biserici o s ituează în secolul XVII I , dar satul avea o mul a n t les donm!es fournies par les i n scri pt ions, Ies livres, les eIements
biserilCă deja în anul 1 73 3 52. Tradiţia păstrată de locuitori d'architecture et les sources dOCllmemaires, une datation approxim ative
a pl1 etIe etabl ie: les egl�ses de Lăpl1ş, Ungureni, D ob ri c et probable­
ment cclJc de Cupşeni da.tent du XVIIe siecle, les cgl,ises de Libotin,
47 Kadar ]ozsef, o/J. cit., p. 5 62. Costen i et Stoiceni du XVIIIe. Une seule eglise a pu etre datee de
48 Şematismul . . . . . , p. 70. fas:on precisc, par son inscription placee au-deSSlls de la porte d'entrec,
49 Vezi nota 11. it savoÎJr l 'eg l i se des Saăms-Archanges de Libotin, banie en 1 6 7 1 .
50 T n fo:rmaţic p.rimită d e l a fătul (crîsnicul) biserioii Ioan Pacu, în
vîrstă de 8 5 ani. Bienque peu connues, les eglises du Pays de Lap� represente nt
5 1 Adalbepth TOlh, op. cit ., p . 1 80. un desgroupes les p l u s interessants et les plus rem arq uab l es de
52 Augu sti n Bunea, OfJ. cit., p , 3 1 3. I'architecrure en bois de Roumanic.

57

www.patrimoniu.ro
DOUĂ MONUMENTE DE ARHITECTURĂ POPULARĂ TRANSILVĂ NEANĂ
STRĂMUTATE
MONICA BUDIŞ - DANC Ă U
î n p rimele decen i i ale secolului n ostru, bisericile transil­
vănene de lemn au atras din ce in Ice mai mult atenţia spe­
c i,aliştilor şi a i ubti torilor de artă, cee.a ce a determi nat, pe
Ungă transferarea lor in muzee, şi strămutarea a,cestor monu­
mente în di verse regiuni ale ţării, fără nici o legătură cu
l ocul de origi ne.
Se cunosc, prin tradiţlie locală, cazuri cînd biserici de l emn
a u f09t strămrutate şi în secolele trC\cute, dar î n i medi ata ve­
cinătate şi de ,către cOll1 unităţile rumle i nteresate, pentru
d i ferite pricini (mutarea saţului, construirea unui alt
lăcaş euc.).
La începutul acestui secol, Muzeul de etnografie, de artă
naţională, artă decorativă şi ind us'trială din Buc ureşti p rezrrntă
palv i l ionar, a lături de casa Lui A ntonie Mogoş din Ceauru­
Gorj , şi b iserica din Tu rea-Cl u j , construri·tă în 1 750. Nu cu­
n oaştem starea monumentul ui la data transferări i , Icert este
că p ictura s-a degraJdat Icomplet, condiţi i l e proaste de depo­
zitare u l, terioară contribuind "a, acest l ucru. Abia în 1 95 3
biserica a fost monta'tă î n Muzeul satului, reil1'trînd astfel sub
controLul m uzeografi,l or.
Pentru a întregi aspectul M uzeului satu lui românesc, Di­
m i trie G usti aJduce şi montează în 1 936 la Bucureşti, biserica
din Dragomi reşti-Maramureş ( 1 722). VitregJi i le războiului ca
şi l ip sa m�suri lor de conservare . la ,timp au du� la o . aa�e � ­
tuata deterIo rare a monumentul ul sub aspect arhI tectol1Jc ŞI 111
deosebi pictural . Con\d iţiile neştii nţi fice de ,demonuare ş i
transfer a u provocat şi apariţia Wlor însemnate di struger,i în
cazul altor monumente, ca biserica " l u i Horea" din OIăneşti
( răJmasă fără piotură). Se mai rpot cita ,ş i ail te trans,feruri,
nelŞ t i i n ţ i f,ilC reaJl�zate, ,c a biserica Id i n Gă' lpîia ( jud. Săl a'j ) ,
montată în 1 9 35 rl a Cjucea, sau cea di n B rusturi-B�hor, prost
amp la's ată ,în paroul Palatului episeopal din OraJdea. D acă în
m uzeele etnografice în a'er [iber, bisericile ,de lemn 'se i nte­
grează 'lln u,i anumit ,context, ,fiund IS l.lJp'\.lJse ,ş i 'U nui con trol
r iguros a!1 stad i ulu'i ,de conservare, a lta 'este situaţtia 1n cazu­
r i l e citate mai sus. ,1n dez:amrd cu peisajul ,ş i mediul arhi­
te'ct'llrall , a' ceste mon u'm ente ,stm Supl.lJse şi unei dCigradări
avansate, faţă ,de ,c ar,e autor.i tăţt�e �n ,drept au obl i gaţia �mi­
neJ1ltă să ,in tervi n ă ,şi să Qe protejeze.
R edaqia
mSER ICA DE LEMN D I N TECHIRGHIOL
Străveohiul ţinut al Maramu reşului a constituit intotdea­
una un teren bo�at de i nvestigare pentru cercetători, atÎlt prin
frumuseţile şi b ogăţii l e lui naturale dt ş i prin arhalÎ smul şi
a utenticita'tea ueaţiei populare. Este vorba î n speci a l de t ra­
diţia cosUl.Imelor populare, a ceflam icii din Lăpuş şi Săcel, a
artei de prelucrare a lemnuJui, mai cu seamă pe valea !zei .
în ,cele ce urmează n u ne vom referi la Maramureş î n
ansamblu, n ic i cel p uţin l 'a caracteristicile bisericilor lui, con­
siderate pe bună dreptate adevărate comori ,de a rtă, " bijuterii
arhitectonice, în care toate elementele se armonizează atît de
bine" 1, despre care pînă în prezent s-au scris numeroase
l ucrări, ci vom lanaliza aspecte legate ,de o singură problemă
- Ibi seri'ca maram'llrBşeană Q,filaetă ,î n Tecihi,rgJh i'o l, ,ar,t i fi6al
ampl asată în platitudinea ,cîmpiei ,dobrogene .
Despre acest "mimmat exemplar de artă populară"2 a vem
însă, deocamdată, i n formaţii extrem de fragmentare. Credem
că nu greşim dad afirmăm că singu rele materi ale, care amin­
tesc în mod d i rect <l!ceastă b i semcă, sînt sumarele referiri ale
lui Vartol omeu DiacuP, Victor B rătuiescu4, Emilian Vasi­
lescu5.
1 AI. Tzigara-Samurcaş, L'ar! paysan �n Roumanie, BlIC., 1 93 1 , p. 8.
2 Emilian Vasilescu, Sfinţirea bisericii de la sanatoriul din Techirghiol,
"Biserica ortodoxă româna", LXIX, 7-9 ( iulie-sept.), 1 95 1 .
3 Vanolomeu Diacul, MO/1ltmentele noastr� de artă religioasă, »Bise­
rica ortodoxă româna", LXXI, 4 (aprilie), 1 95 3 .
4 V. Bra tu l escu , Biserici rectitorite; » B ise ric a ol"todoxa româna", LXXI,
5-6 (mai-iunie), 1 95 3 .
5 Emilian Vasile cu, 0 1) . cit.
58
www.patrimoniu.ro
şi VICTORIA P O PO V I C I
Arc este sUllllare informaţ i i ne furnizează totuşi cîteva date,
ce-i drept nu l i psite de controverse, referitoare la data şi
locul primei mu tări , din care reţinem că biserioa a fost Icons­
truită i n iţial în Vişeu, de unde prin 1 920 6 SatU prin 1 935 7,
a fost tran sportată în apropi erea Si naiei , unlde se pare că n u
a fost fol osită del oc. De aici, î n 1 95 1 , b iserica a suferit o a
doua mutare, fiind reconstru i tă de meşteri maramureşeni "în
forma sa dint nt începHt", în c urtea unui schit din Techir­
ghiol .
Caracteri sui,că prin structura sa biseric il or maramureşene
,d i n sec. al X V I II-lea, dar nefii n d absolut identică cu nici
u n ul din exempl arele întilnite în l iteratum referitoare la eles,
b i serica din Techii r�hiol, tipologic, bce par'te din tipul I I ,
varianta a 2-a9, sau, după V . B rătulescu lO, :d i n tipul 1 . E a
are un plan Idreptung:hi ular, fOI'ma't ,d i n trei încăperi : p ro­
l1Ia,o s, n aos şi altar, plan care se di sti nge prin tr-o perfectă
s imetr ie şi armol1ue. A l tarul, aşezat în partea de est a construc­
ţiei , de al tfel ca la toate b isericile o rtodoxe, este puţin mai
îngust decît restul n avei, avîn d o formă pentagonală. î n tre
prol1laos şi naos se află un perete de lemn. Catapeteasma este
p i ctată în genul p i ctur i i d i n restul biserici i . Pronaosul are
tarv anul drept, i a r naosul şi altarul - tavanul bolti t . I n tra­
rea, aflată pe l atuna sudică a pronaosul u i este apărată de LIn
m irc p ri dvor, în tHnit şi la alte monl.l mente din M aramureş.
Deşi pridvorul Idepăşeşte 'cu aproape un metru lăţ�mea p ro­
na'osul 'ui b i5er,i>C i>i , elin punCt de vedere constructiv el for­
mează o lU1i tate organică cu acesua, ceea ce con stitu.ie o do­
v adă certă a neadăugării l ui ulterioare.
S-a vorbit adesea, pe b ună dreptate, de IC()relaţia gospo­
dărie-Iocuinţă 1 1 , aj ungîndu,se la concluzi'a "Ot p�ttere de
regulă că pe teritoriul României, biserici.le 14,rmează în linii
mari tipttl de lowinţă al regiHnii. respecLive" , adaptat însă
necesităţilor cultice 12. Planul bisericii din Tedhi rghiol se în­
cad rează şi el acestei corelaţi i .
Biserica d i n Tech i r�h iol este înălţată pe u n soclu de
p i atră ,dob rogeană . Pereţ i i sînt făcuţi din bîrne de gorwl
ciopl i te. Aşezate orizontal în sistemul Blockbau, bîrnele măies­
trit îmbinate în ,,>coadă de rîndun�că " n u au solicitat folo­
sirea cuielor. Ferestrele, de di mensiuni mici, încadrate în ex­
terior de o rallnă îngustă sînt p revăzlute cu obl oane ,de scîn­
dură.
Executat în pante repezi, din şil1ld rilă mărunt fasoJ1laJtă,
ce aminteşte dinţii de fierăstrău, acoperişul se spri j i nă pe
căpriori simplu profiJa ţi. La baza căpriorilor se află IC OSO­
roabe susţinute de griJ?zi, ce fac jonCţi unea în tre acoperiş şi
corpul b�ser�cii .
Frumuseţea b iserÎ>c ii este. sporită d e turnul zvelt, ",semă­
nător unei săgeţ i , al cărei vîrf se înd reaptă spre cer. Aflat
în p artea vestică a construcţiei, deasupra pronaosului, turnul
constituie împreună cu p ri dvorul elemente esenţiale, ce se re­
marcă în general în constntcţia arhitectonică a mai tuturor
bisericilor tramilvănene, acelea care determină caracterul lor
specific, original şi pitoresc" 13.
6 "Scurt ,i,s tor ic " , eXiistel1l l a intrarea În bisenica din Teoh irghiol.
7 Em llian Vasilescu, op. cit.
a V. Brăwlescu, Biserici de lemn din Maramureş, "BCMJ " , X X X I V .
1 94 1 , p. 3 - 1 6 5 .
9 Virgil Vătaşianu, Contribltţ'ii la studii.! / ipologiei biseri.cilor de
lemn din ţările române, "An u arul I nst . de ist. din Cl u j " , 1 960, p. 27-37.
10 V. Braru].e scu, op. cit.
1 1 P. Peures'cu. P. Stahl, O biserică - lowinţă românească, "SCIA",
1 95 7 , p. 329-3 3 1 ; P. Stahl, Vieilles eglises en bois de ROl,manie, "RESEE",
I I I ( 1 965), n I'. 3-4, p. 6 1 1 -6 3 7 ; P. Petrescu, P. Stahl, Arhitectura in
lemn a Maramltreşltltti, " A rhitectura", 6 ( 1 9 5 8 ) , nI'. 1 - 2 , p. 4 8- 5 7 ;
P. Petrescu, Unitatea de conce!)ţ'Îe constmc/ ivă şi decorativă a biseri­
cilor de lemn româneşti, "SCIA", Seria Artă plastica, 1 4 ( 1 967), ru. 1 ,
p . 23-4 1 ; Leo,rrt in Ghergariu, Contribuţii la c/t12oaşterea CO/1strucţiilor
monumentale de lemll' din Sălaj, comunicare LI sesiunea I nst inn ului de
ctnografie şi folclor, octom b r i e 1 9 6 4 .
1 2 P. Petrescu ş i colectivul, Arta poplilară românească, Editura
Academiei, Bucureşti, 1 969, p. 2 1 .
13 Gr. Ionescu, Arhitect lll'a populară românească, Editll ra lchnică,
Bucureşti, 1 957, p. 1 09.
 A coperi ş u l p r id v o ru l u i , ter m l Ilat cu un tu rn , mai red u s
ca proporţ i i , dar de aceeaşi formă cu t u rn u l p r i n c i p a l este i n
coreJaţie i nd i v i z,ibi l ă c u acoperi., u l în ansam b l u . A mbel e t u r­
n u ri au o bază p rismatucă, a l că tu i n d n i ve l u l i n fe r i o r . N i.vel u l
superior al tu rn u r i l o r eS l e c o n t i t u i t d i n tr-un I oli E Ide formă
conică, cu baza , de eq i u n e pătrată. I n ,ti m p ce coiful tur-
111u l ui de pe p r i d vor se a f l ă Clhi,ar deasu p ra n i vcl u l u i i n ferior,
cel al turn u l u i p r � n c i p a l este s u p e n d a t deasu p ra u n u i bal­
conaş, care incepe Ide la coama acoperi ş u l u i . Bakonaşul este
fOIm a t l a r Î nldLd său ,d i n ,două nivele : p r i m u l srră j u i t de o m i că
împrejm u i re de scînduri trafo rate şi acoperite cu .5 i n d r i Iă ,
care susţine p atru sti l p i şori l egaţi intre ei p r i n arcarde, dea­
sup ra căro ra se î n a l ţă nivel u l super� o r al ·tu rn u l u i p r i n c i p a l .
Ca l,a, o rice biserică I d e .le m n , în genera l , şi c a l a u n a
maramureşeană în speci a l , elementele decorat i v- a r t ist ice ele ţ i n
şi a i c i u n ro l p e cît de i m portant, pe a t î t de b i n e real izat
artistic. Torsada ( f u n i,a răsL�oi tă) , adt de spec i f i că în t regi i
arh itectu ri maramu reşene (porţi u ş. i , case, b iserici), împa rte
şi această b i se rică î n două registre ap rox i m a t i v egale. Stîl p i i
el e l a pridvor, frumos ruo p l i ţ i l a brardă s î n t l egaţi î n t re ei î n
partea superioa ră p r i n arcade, l a care p redom .i nă elementele
cresta te. A m am.intit m a i su de trafo r u r i l e d e l a bakonlaŞlul
t u rn u l u i , rea l izate ICU evielen t caracter orn amenta l . Uşa lele l a
i n trare prezintă mai p U ţ i ne elemente Idecoraotive.
P iotura în tempera, lele fCllc tu ră nMvă, e te făcu tă tot ele
meşteri ţăra n i , în regi s t re, şi cunoaşte mai m u l te faze : Înce­
p ută concomi tent cu biserica, ea a fost cOlmp l etată .� i refă­
cută în decursul seco l e l o r . Cert e. te că al tarul a fost zugră v i t
în 1 84 3 , după o i n scripţie găsită :<IcI olo 14. P i c t u ra aborelează
o tematică rel a t i v variat�, cu scene eli n Vec h i u l şi N o u l
Testament, cu u n e l e elemell'te folcl orice. A m i n t i m n um a i
cîteva el i n p ici:u ri.le c e i mpoelobesc b i serica : Î n vi erea l u i Lazăr,
A elorm.irea Mai,ru i Domnul u i ; în al tar sîn t : ierarhii A r h ilel,
tefan, Ioan 13ogoslav, Vasile, Ioan Z l ataust - În mărime
n'a t ura I ă ; pe b o l tă, Sfînta Treinne, Och i u l l u i Dumnezeu.
In afara p ic t u r i i el i recte se află icoane. A s t fel, catapeteasma
în făţişează icoanele Împărăteşti : spre suei a posto l i i Petru şi
P'a,vcl, s p re n o rei SE. Nuco l ae. DeaSiup ra catapeteasmai se află
crucea cu ,cei 12 aposto l i şi p rooroc i .
I n concluzie, b iser�ca d i n Tech irghiol p rez i n tă vă, dite silni ­
l it u d i n i cu emenele ei maram ureşene, carora .le i n ter.izează
caracteristici l e : un p l a n el re p tu n g h i u lrar, cu absiela p o l i go n a l ă ,
un priei v o r la i n t rare pe l atura s u d i că, o , t u r l ă Î n a l t ă ş i
suplă, o a l t a m a i mică, u n acoperiş ele . i nel r i l ă făcînel corp
com un Între ,c onst rucţ i a propri u-zisă şi acopelli ş u l t u rlelor
inalte cu pante repezi . l or aela, stîl p i i frumos ciopl iţi l a
1 4 V . Brăl lIlesc u , Biserici 1"Cctiloril e.
1. Biserica d e lemn d i n Tech irghiol.
www.patrimoniu.ro
b a nel ă pictura în t i i tempera sînt ş i ele el emente spoci fic
maramureşene.
u toată s i l ueta a proeminentă, bi serica p are Wtll. i u fo­
cată ele peisa j u l. aitad i n . A r fi nece a ră o mai j ustă p unere
în v a l oare a frumuseţ i i sale, ca ., i o p o p u l a rizare adecvată.
M.B.-D.
•
B I S E R IC A " LUI HOREA" DI OL N EŞTI
B i serica el i n lemn <di n Băi le Olăneşt i , jludeţul Vîl cea 1 , Imo­
Il uille n t de arh i tect u ră popu l ară Itransi l vănea nă, se remarcă
a t i t p r i n Ideo ebita sa rea l izare a rhă te tonică ,elar şi p r i n aso­
cierea Ira n umel e ei a Icel u i c a re a condus, 1n 1 78 4 , cea m a i
m are răscoa l. ă ţărănească d i n Tran si l. va n i a, Va s i l e N i c u l a
U rsu - Horea.
Puţinele ela te cu noscute elesp re această b i serică ne sîn L
f u rn i zate ele către p i. a11'ia a : " Această sfîntă bi.serică, C7,t
hramvtl Naşterii. Maicii Dommthti. şi SI. Pantelimon, a fost
clădită din evlavia şi Ot obohd credincioşilor ţărani români
din sau4-1 A/bac din M.mţii A1mseni în am-ti ele la liSI4-S KrisL"Os
1 7 46 " .
Iobag i i d i n A l bac, spre a-şi con s t r u i biserica, s-au aldresaot,
elesigur, LUlei eoh ipe de meşte ri moţi ap rec i a tă probab i l şi
p r i n ,c on st rucţi i le cu ,c a racter l a i c mai p u ţ i n monu ment ale,
elar: trai ruice şi frumos l LUcrate, În satul l o r sau p r i n Împre­
j u rim i . M,ai m u l t n u p u tem presupune Idespre meşte r i i care
C1JU ciop l i t lemnăria biseri c i i eli n A l bac .
Origi n a hi ta tea constrUCţi i l o r biseri ceşrti d i n satele ace tei
reg i u n i i m p resionează p r o f u n d p r i n vec h i m ea şi frumuseţea
l o r f i i n d considerate lele către speci al iştii în artă şi că,I ători i
t ră i n i p r i n tre cele mai i z b u tite real izări ale gen i u l u i creator
pop u l a r româneSic.
E p o s i b i l ca În această biserică să fi a c u l tat Horea cu­
v î n t u l căl ugărul u i Sofron ie de l a Cioara, conel ucătorul răs­
coa l e i d i n 1 76 1 pentru l i bertatea rel i g i oasă a r o mâ n i l o r orto­
elocşi d i n "l r a n s i l v a n i a . Aceste m i şcăr i , începute ca reacţ i i
confe i o n a l e, au ele ve n i t p rilej ele revendicări soci a l e .
Horea, elespre al cărui t rec u t S - a u păstrat p uţ i ne d ate,
era, oa t oţ i cei Iel i n satul său , u n i scus i t d u l gher. Meşteşug u l
c i o p l i t u l u i l e m n u l u i l - a î n văţat ele l a t a t ă l său, c a r e construise
şi ca a lelci n .AlJbaG d i n cring1ul Feregewll u i , 'lln cle ,s-a n ă's,cUlt Hore"
ş i a urăi t ·cea mai mare parte din vi aţă. Horea ş,j ortaci ,j l ui S-au
i m p u s În satele d i n împrej u r i m i p r i n iscusinţa meşteşugul u i
l o r . î n aceşti a n i a u con s t r u i t ş i frumoasa b i serică el e l e m n
d i n Cizer, afl ată azi în Secţi a în a e r l iber d i n P a rc u l
H o i a a Muze ul ui etnografi,c d i n Cluj, un m o n u ment
SLOicescu, Bibliografia localil riţ i/or şi lIulIIumcllf elor feudale din
Româllia, 1 970, vo I . lr, p . 4 6 0.
2. Biserica " l u i I- IOl·ea" din OIăn cş ti- Vîlcca (fOto A. P:1n o i u ) .
59
 3. Absida bisericii d i n OJ:ine$li-Vîlcca (rato A. P:inoill).
al arh itecDurii popul are transilvănene, cuc confi rmă d'in p l i n
c ă luptătorul de m a i tirziu a fost ş i u n meşter harnic şi
iscu i l. Biseric::l eli n Ci zer e te o culme a măiesuiei Iy, eşte­
rului moţ N ilCll l a Ursu Borca şi a tovarăşilor l u i 2 .
In cu rgerea ani lor, înmul ţ i nd u-se norodul s-a zidit din
p iatră o al tă bi erică în Albac, iar ,cea de demn, cunoscută
în popor sub numele de biserica " llu i Borea " , a fost mu tata
in satul Fl orica ,de lîngă P i teşti ( di n ord i nul l u i I. . Brăt i anu,
în anul 1 907).
In 1954, P a tri a l1hi a şi Epi cop i a Argeşului şi RîmnJicului
au hotărît mutarea ei la Băile OIăneşti, unele a fos,t reclă­
dită d i n renlel ic, împod obi tă cu pictură nouă 'li înze t rată
cu odoare.
B iserica " l llli Borea" ,el i n OIăneşti, siuuată pe o coSt1şa,
. e i mpune în primul dnd p r i n profi.l ul în drăznq al con­
stru cţ ie i şi aJd m i rab i b ei proporţionare. Pereţ i i de bîrne sînt
apăraţ i de slfeaşina largă a acop erişul ui înalt ,de ş i n d r i lă,
dominat de turn ul - s ă geată. şezata pe tăl pi masive de ste j ar ,
cu temelie de holovani de rîu , biserica are un plan drept­
ungh i ul ar.
In general, profilul este asemanator construcţiilor t r an s­
silvănene de acest fel , din secolul Cl!l VI II-lea. A l ături de
elementele tr<IJdiţiol1iale ale arhitecturii poplldare în l emn se
ev i den ţi ază şi unele elemente împrumutate d i n sti l u r i l e isto­
rice, încadrate organic în an amblul arhitectural" cum sînt
de exempl u în construcţia tu rn u l u i , Icare are la hază o b iş­
nuitul foi şor , cu traforaje şi arcade artistic realizate.
Plaool b,isericii "lui Borea" arată iscusinţa meşterilor
moţi în construcţii poligon ale. Unghi uri l e d r ep te le-au men­
ţinut pentru a e vid en ţi a altarul, mai îngust decît naosul şi
pronaosul. Capetele celor două feţe l on gi t t: d i n a le a u t re i
l aturi în unghi uri deschise, care i mprimă l i nlii rr::t i armo­
n ioase pereţilor construiţi d i n bîrne groase de stej,ar, migălos
c i op� i te şi �tdn� 'închegate "în căţăi".
Măiestr�a remal1cabi l ă a meşterilor care au înălţat bise­
rica sc deZJvăl u ie în arta cu care ,alU împodobit-o. Un brîu
în torsadă sculptat în bhnele m asive , pe care se reliefează
ca o fUnle groasă d e 8 om, încinge m i j locul pereţilo r . Este
un motiv decorativ de străveche tradiţie , menţinut în creaţia
artistică a unor zone, ,ca de piLdă Maramureşul, pînă în zilel e
noastre. Imp le t i tu ra impunătoare a funiei este întregită ICU
2 V aler iu Butură, Un monument al arhitecturii populare transilvănm�,
Biserica de lemn din Ciur, " Anuarul Muzeului emografic al Transil­
val1iiei pe anii 1 959-1 9 6 1 " .
60
www.patrimoniu.ro
4 . Poptalul bise>rioii d i n OIănc�ti- Vîlcea e f lO A. P:illoiu).
motive decorative a uxi l i,are (inlcizilÎ ovale şi r r i u ngbi ll,l are) -
care p r i n jocul de umbre şi ll umini evidenţiază nu numai
acest element p rincipal , oi şi întreaga comp z i ţ i e, de un
deoseb i,t efect arti s t i c .
Dea upra brîului, sub sueaşina l,argă, se con turează con­
solel e, ca nişte =t, rip i masive, împerecheate în ungh i urile de
îmbinare a bhnelor s up e r,ioare . F i i n d mai lung d i mensionate
decît feţele îngu s t e ale pereţi lor, oapete le au răma libere.
Prin redlllcerea t reptată a lUl1gimilor, prin ,l i n ii arlcui te şi
p inteni , s-au obţinut aripile, motiv frecvent În arhitectura
bi erici l or de lemn.
In jurul o ao ului şi pronaosul ui este uri p rildv o r, cu COI1-
tur poligonal ca şi pere ţi i .
Pridvoarele biserici lor, ca şi cele al e oaselor ţărăneşti s-au
oferi t ca un cadru <lJd nlli rabi l pentru crea ţia aI'tisti,că populară.
u'tLpii de susyinere, " ·ezătoru.l" de ,dea s upra lor, penel e ,de spri­
jin de la , ungh iurile de îmbinare ale 'Glcl estora, d i n 'care s -a u
dezvoltat contrafi şele a rcadelor, au [o t bog at împodobite.
Meşterii care au înălţat biserica " l u i Borea" dlin Olă­
n eş ti au valori fi oat cu multă i scusinţă elemen1tele tra,diţionale
ale artei popul are în lemn ca: rozete brîuri împl et i te şi col­
ţ i şori.
, Jmp l et itur i le " l11Ii gălos scu l pta te cu dalta sîn t motivul
dominant.
Pictura biseri ci i a fost real i zată in tempera. Icoanele înt
în general de factură populară, rece ntă . Se remarcă o icoană
v eo h e rusească cele patru icoane î mpă r ă t eşti al căror autor
e s te anonim - secolul al XIX-lea. Icoana Mîntuitorului în
tempera ,de la iconostasul cel mare poartă o însemnare cu
�a roc tere chiI1ilice pc verso: Această biserică s-a încejmt în
anii Dommthti 1752, 25 mai.
Sînt remarcabile candelabrele <date de p atria rhi,e ,ca ŞI
sfeşnicele împărăteşti , cu o frumoasă sculptură î n lemn,
ace tea d i n urmă bine păstrate şi datînd din 1 740.
Păstrarea pe v i itor în c o nd iţi i optime a bisericii "lui
Borea", deşi smulsă artificial d i n med i u l său n atural, i mpune
o preocupare deoseb i tă , deoarece ea nu este un monument
oarecare, ca şi aceea din Cizer, de aceste două monumente
le gîn d u- se numele unuia din cei man i ub iţi şi preţuiţi luptă­
tori din istoria Transil vaniei .
V . P.
 DECORAŢIA INTERIOARĂ A CASEI I. C. MIHAIL DIN BUCUREŞTI
------- P ETR E OPREA -------
Calea Viotoriei, fostă Podul Mogoşoaiei, ,anera cen trală
:a Bucureştiului, suferea, in p ragul secolului a l XX-lea, nume­
roase transformări. Vechile case, il1ic onj urate de vaste grădini,
unele ridicate dhiar l a mi jlocul secolului ,al X IX-lea, încep
să fie demolate, făcînd loc unor noi IOlcuinţe aşezate unele
lîngă al tele, direct la stradă sau cu o mică grădiniţă in faţă.
Printre acestea, se remarca locuinţla medicului linspector ge­
neral de brig<lJdă Androcle Fotino, , de ,la nr . 7 3 , construită
în 1 89 5 , care dacă nu a atras atenţia comemporan ilor prin
arhitectura sa, a fost admirată pentru f rumuseţea in te­
rioarelor, avînd toate camerele, sal oanele şi holur i l e p�ctate
-cu diverse decoraţii florale şi fnize, după modelul cel or aflate
în săp�turil e de la Herculanum şi Pompei, ,compoziţii mito­
l ogice şi plafoane bogat decorate cu stllcaturi. La moartea pro­
prietarului, casa a fost m oştenită de nepotul ele soră, Ioan C .
Mihail, fiul bi neculloscutul u i boier oltean Constannin Mihai l
,din Craiova. Acesta, l ocuind mai tot timpul în Fran�a, a
păstrCl!t-o, fără să-i a,ducă vreo transformare, pînă in fe­
bruarie 1 9 36 cînd a Im urit. Neavînid urmaşi şi dorind să-şi
inscrie numele în i storia cul turii româneşti pri ntr-un act de
I.i lantropie, şi-a lăsauoată averea, inclUisiv a,cea'stă 1 0!CLlinţă, Mi­
nisterului A griculturii , şi Domeniilor, cerind pri ntre altele să se
înfitinţeze şi să se întreţină din veni turile ei un In s,tiltUt de
.agricultură ,la Craiova. De la această dată, Mi nisterul A gri­
,culturii a folosit încăperile casei ca birouri ale unor i ns tituţii
·ce.,i aparţineau, pînă în 1 959, cînd spaţiul a fost repartizat
ca locuinţă unor salariaţi ai Ministerul ui.
Actual mente, d i n decoraţia iniţială, se mai pot vedea doar
,cea din salonul mare, plafoanele ICU s,tuca'turi din două încă­
"peri şi patru scene mito logice de pe plafonul cu I uminator
al holului de la etajul intii .
Casa f,i ind construită cu faţada direct la stradă, pentru
.ca odăile de ],a parter să fie afectate comerţului, urcarea l a
'singurul e i cat se face, ca şi în vremea primului proprietar,
pe latura din 'curte a clădi rii , printr-un hol, pe o scară de
lemn ICU bal ustradă din fontă turnată. în locuril e în care
varul a căzut de pe pereţi, ,apar urme foarte şterse ale vechii
:zugrăveLi, desluşindu-se elemente decorative florale şi geo­
metrice pe un fond roşu pompeian.
Holul scării de la etaj, ai cărui pereţi au fost de asemenea
'ornaţi cu motive decorative, pe aJcelaşi fond pompeian - ceea
,ce se constată cu greutate din cauza unei mai recente văruieli ­
p recum şi cu falşi pilaştri aJd osaţi, are plafonul supraînălţlGllt
pe un fel de tambur SUSţinînd un l UJl1l inaltor. Cei patru pereţi
concav� ai tamburului sînt pictaţi în ulei ou cîte o scenă
mitologică cincumscrisă într-o bogată Idecoraţie 'CLl animale
fantastice, scuturi şi fascii rOll11ane, d in care se evi denţiază
dte trei medalioane cu semne zodiacale.
O scenă ti infăţişează pe Jupiter conducind un car tras
,de patru cai şi trei semne zodiacale: Balanţa, Scorpionul şi
Săgetă,torul. în a doua scenă este redată Jll11ona, stind într-un
car tras de doi păuni cu semnele Cancerul, Leul şi Fe­
cioara. Cea de-a treia scenă reprezintă pe Neptun con­
ducînd un car tras de doi delfini şi semnele zodiaoale Capri­
,cornul, Peştii şi Vărsătorul. Ul,t �ma scenă îi infăţişează pe
Venus şi Amor intr-un car tras de două lebede cu semnele
Taurului, Gemenilor şi Berbecululi.
Salonul ( 4 1 mp), l uminat de ferestre ce dau spre bakonul
din stradă şi către curte, păstrează, aproape intactă deco­
raţia originală pe pereţi şi pe pl afon.
Plafonul este împărţit in trei compartimente, ca un 't rip­
tic ---' unul mare central , cu laturile �ale între el e, avind
în interior un alt patrat mai mic şi doua comparu1mente la't e­
rale foarte mici, de formă :dreptunghiul,ară - separalte p rin­
tr-un chenar în stuc, format dintr-un bdu îngust punctat teu
rozete într-un pronunţaot altorelief aurit şi din ainul lat, cu
un motiv geometric grec în m epJCl!t, vopsut brun. Comparti-
61
www.patrimoniu.ro
mentul m�c Idan cadrul celui central are sculp tată (gips) în
mi jloc o mare rozetă din frunze de acant, încercuită de alte
elemente decorative geometri,ce greceşti (auri te). Laturile
patrat'ului interior ,SlÎnt IÎIl!dicate d e asemenea de o stlloatură
cu decoraţie geometrică grecească, avind la colţuri cîte un
medalion oval inscris într-o ramă, "mbele in basordief (gips),
reprezentînd fiecare, diferit, cîte doi copii jucîndu-se, iar
Între ele, pe cele patru lawri, dte un cartuş dreptunghiular,
fi gurin d identic Idouă animale fabuloase afrontate.
Cimpu l central este pieuat cu motive geometrlÎce şi florale
şi cu figuri de copii, folosil1Jdu-se o gamă cromatică variată.
Spaţiul dintre p rimul pătrat şi al doi lea este ocupat la
colţuri, de cele pa'tru medalioane de Icare pomeneam mai sus,
i ar la cenr r111 laturlilor sînt patru Slcene identice reprezentind
doi cop i i , ac10saţi la un vas înah din care iese un fum trans­
parent, copiii ţinînd fiecare cu o mînă o ghirlandă, iar cu
ceal altă ddicată, cîte un chiorchine de strugure.
Cele două compart�l1lente laterale ,ce ar consti tuu voleurile
au la m i j l oc cîte un medal ion cu un cap de femeie (alto­
relief, gips) intr-'un cartuş susţinut d e două păsări, totul
p ictat în ,trompe l'oei l , apoi două rozete (alto relief, gips
::turi,t) şi a'l te moti ve 'ck�cQra.t lve pictate.
Pe pereţi, la �ntersecţia cu p Jafonul , se găseşte un briu
lat format din vrejuri (al torelief, gips), urmat de o fasciculă
de muluri (basorelief, gips) şi apoi de un alt brîu constituit
din el emente geometrice (mezorelief, gips), toate trei auri te
şi acopenite ,cu bronz in d i ferÎlte nuanţe. Pereţii sînt impărţiţi
vertical, doi in cîte patru Icompartimente fiecare, iar ceilalţi
doi în cîte şase, delimitate prin console cu capete de femei
ce susţin o greutate. Fiecare asemenea compartiment este
la rindul său compus din două registre, unul ingust, plasat
sus, care are la centru un medalion cu un lcap de femeie
(altorelief, gips) , flancat de două elemente decorative. Ce­
lălalt registru, care ajunge pină la podea, are in partea supe­
rioară un buton-rozetă (altorelief, gips), sub ,care apare un
motiv lambrequin, iar de o parte şi de alta, in volute, dte
o pasăre, restul constituind un cîmp simplu :d e culoare roz.
In tot restul casei - camere, culoare - nanspar, prin
succesivele straturi de var, elemente geometrice şi florale din
pi � tura decorativă executată în ulei l a dorinţa primului pro­
pnetar.
Semnalarea acestor elemente decorative ale locuinţei se
,cuvenea făcută din mai multe considerente, p e lîngă faptul
că asemenea vestigii ale artei secolului trecut se mai păstrează
în Bucureşti in număr extrem de redus şi nu intr-o stare de
conservare atît de bună ca aici.
Deşi p ictată imediat după terminarea construcţiei ( 1 8 9 5 ) ,
decoraţia casei n u corespunde Întocmai modei bucureştene
dintre 1 8 80- 1 900; aceasta cerea, pe de o parte, ca pe pla­
fonul salonului mare să apară neapărat reprezentată o scenă
mi.tologică pe un fundal de nori , iar pereţii să fie comparti­
mentaţi p rin chenare cu decomţie de grafică simplă o ri tapj­
saţi cu mătase roşie sau galbenă; pe de altă parte, trebuia
ca holurile de intrare, cu scări, să aibă plafonul caseta.t, iar
p ereţii picnaţi cu mari scene. Decoraţia casei lui 1. C . Mihail
foloseşte mai mult elemente proprii epocii anterioare
( 1 860- 1 8 8 0), care cerea ca plafonul salonului să conţină
un dmp neintrerupt inconjurat de e lemente caligrafice stili­
zate, sau de o rnamente florale realizate fie in stucatură şi
colorate, fie, pictate cu ulei, insă in " trompe l'oei! p entru a
ce ,
crea impresia de adincime. Dacă salonul este impodo b it după
vechiul gUSt, căruia i s-au adău�at hibri,dele caria'tide, in­
fluenţă nouă vemta prin filieră vieneză, decoraţia holului
scării depăşeşte principiile timpul ui, anunţînd moda din
1 900- 1 905, cînd semnele zodiacale şi amoraşii vor acopeni
plafoanele acestor Ic ategorii de încăperi.
Fig. 1 • • eenă ll1 iLOlogid d i n hol ( J u p iter).

l i).\. 2 . Scenă ll1 i LOlogid d i n hol ( N eplLJn).

Fig. 3 . P l a ro n u l salo n u l u i - partea latcrală a panoului cennral. I :ig. 4. 1 ) l al'o l1ul � a l o n u l u i - p.l n o u l ccntral.

www.patrimoniu.ro
 F i g. 5. Sccn:l m i loloJ\ ic;; d i n hol ( Vmu�).

Fig. 6. cena m iLOI gic;; din hol (Junona).

Fig. 7. I 'hron u l ,alonului - rragment din partea lateral;; a pano u l l in l 'iJ\. 8 . P l a rol1ul salon ului - fragment din panca l a tera la .l pan u l u i
cent ral. c('n t l'aJ.

www.patrimoniu.ro
 MONUMENTE DE ARHITECTURA ÎN STIL BAROC D I N ORADEA 1
------- ALEX A ND R U AV R AM şi DOINA LĂ UTĂ R ESCU
P rob lemele i storiei arte l o r în Oradea, i mportant cen tru
a l unn a n i s m u l u i d i n Transil val1Ji a medie'VaIă, nu a u pUDut fi
stud i ate în con d i ţ i i optime, d i n l i psa l110numentelor arhi tec­
ton ice mai vechi de secolul al XVI-lea. Astfel, în oraşul î n
car,e, în urmă cu sute de ani se r i,dboa.u vestite monumen te
de arta, p r i n t re ca re ,catedrala romanica reconstruită ul terior
în stil gotic sau scu l p t u r i l e fraţi lor Marti n ş i Gheo rghe d i n
C I 'u j , d i n vremurile anteri oare ocupaţiei tuflce�t i , a z i se
p aStreaza doar cetatea conStrunta în s t i l u l Renaşte ri i .
A n u l 1 692 a aJd us Oradi e i el iberarea d e sub dominaţia
turceasca, dupa mai m uLt de trei deceni i de oic upaţie. D . in
Î n fl oritoruJ oraş de o d i ni oara , transfofll11 a t î n acea perioada
Într-un p aş a l îc cu s i m p l u rol strategic, a u ramas doar ruine,
fapt ce reiese d intr-o stampa executata de K a i serfeld Math i,as,
a <Cărei copie se pastreaza la M uzeu l d i n Oradea2.
Dat:orita i nwrls i uni lor turcillor şi tatarilor 'care ati con­
tă nuat şi în a n i i u nmatori eliberari i , p o puLaţi a se s tabi l ea
cu g reu în oraş. Pentru refacerea e d i li t ara, şi În spec i a l pentru
siguranţa strategica a cetaţ i i , o i mportanţa deosebită a a vut-o
ord i n u l din 1 7 1 4 , prin care loţi locuiltori i erau oblig1Clţi a se
m uta cu 500 Ide paşi s p re ap us3. A s t fel oraşul se va dez­
v o l ta În acea ,d irecţie, forl11lÎ ndu- e aşa-numitul "Ora.ş no u " .
î n a,intarea e facea anevoi os, !În 1 720 existînd doa,r p Uţlin.i ce­
taţen'i şi 1 0 Icase 'constmite ,d in pia,tra4. ° alsemenea situ aţie
ne face sa ban u i m i nexisten ţ a u nei vieţi artistice În Oradea
p r i m i lor ani ai veac u l u i al X V I l I -lea.
:r n faţa sta pîni toril o r austrieci, reprezen ta ţi prin epciscop ul
romano-cato l i c, în mîna ca ruia se Înt r unea p uterea eclesias­
tică şi cea l a i ca, Slateau o serie de probleme, d il1it re care
redştig,area vedh i lor poziţii al e cato l i cismului, p ierdute În
urma RefoJ1mei5, avea o impor,tanţa m a j ora. Spre deosebi re
de alte cen t re, cum era de exempl u C l u j ul , nobi l i mea statea
retrasa la sate, puterea Ideţinînd-o arisl«)Icraţi a eclesi,a st i ca,
care trebuia să traiasca în clad i ri l e episco p i e i . Din această
c a uza, cel e m a i reprezen ta ti ve construcţ i i pastrate sînt cele
cu oaracter b i sericesc.
Ne vom Îndrepta atenţia asupra <Il1on u mentelor mal lln­
portante, fostul palat episcopa l , b i serica vechi u l u i o rld�n al
Paul i n i l or, catedral a romano-cato l i ca şi calt ed rala o r todoxa,
grupul În discuţie Înscr i i n du-se În cea mai Înflori toare pe­
rioada de constr ucţie, cupri nsa Între mi j l ocul secolu l u i al
XVI I I -l ea şi p r i m i i ani a i cel ui de-al' X IX-lea.
î n nord-vestul oraşul u i , în apropierea gari i centrale, se
găseşte fostul Palat al episcopiei romano-catol ice, î n prezent
Muzeul Ţa rii Crişurilor. Amplasat la sud-vest d e catedrala,
p a l a t u l are un p l an În forma de U. F,aţada p ri n c i p a l ă, rild i ­
c a t ă pe trei n i vde este articul ată din 25 de axe, del i m i tate
de p i l aştri cu capiteluri ion ice, accen tul căzînd asupra reza­
l i t u l u i central a l i ntrări i , compus d i n c i n ci axe şi Înco­
ronat de u n fron ton triu n gh iu l a r . Din centru, spre stînga � i
dreapta, s e detaşează cite un reza l i t compus d i n d o u ă axe
care se repetă l a extremităţile clăd i ri i . Ferestrel e eta j u l u i 1
poarta deasupra coronamente În segment de cerc sau În forma
de acoladă, avînd Î n i nt eriorul l unetei d i ferite motive decorative
1 Pentru Întocmirea m aterialului de faţă au fost folosite următoarele
două lucrări: Avram Alexandru, Toca Mirct"a, Un însemnat monument
al barocului din Transilvania, fos/.ltl Palat episcopal din Oradea (Comu­
mcarc ţinută la cea de-a V-a sesiune a muzeelor de artă, B ucureşti, 1969)
şi Al. Avram, Doina Lalila reSCU, Momtmente de arhitecmră eclesiastică
din secolul al XVIII-lea în Oradea (Comunicare ţinlltă la cea de-a VI-a
sesiune a muzeelor, Bucureşti, 1 970).
2 Stampa a fost publicată pentru Întîia oară de Bunyitlay Vincze,
A mai Nagyvarad megalapitasa, BudapestJa, 1 885. Originalul se păstrează
la Arhivele Armatei, la Viena.
3 Bunyitay V�ncze, A Varadi pijspăkok a szamiiutes es az Itjraalapitlu
koraban, Debreczen, 1935, p. 206.
4 Bira Jozsef, Nagyvarad barok es neoklasszikus miiveszetÎ emlekei'
Budapesta, 1 932, p. 7.
5 Reforma a avut succes şi în părţile Oradiei, dar lupta calOl ioismu­
lui c:ra născută şi din neces�tatea stăpînirii majorităţii populaţiei care era
de . r�t ortodox: Jn întreg ţmuwl nu se pltteau vedea decît cîţiva catolici
ltlf.l/ll� �ar CIt atît mai mltlţi protestanţi şi ortodocşi" (Bunyitay, A Varadi
puspokok . . . , p. 1 87).
64
www.patrimoniu.ro
în relief. Etajul următor este marcat de ferestre m i c i , cu arcad�
turti te, aşezate la înă I � i mea capite l uril o r p i l aştri l o r de pe
faţadă. Plartea cea mai înal tă a cl�dinii o formează acope­
rişul m ansardat, În partea de deasupra rezal i t u l u i ,central
avînd trei trepte. Latu r i l e ce nord şi de sud ale p a l atu l u i .
simelr�ce, sînt Hancate Ide cîte u n reza l i t compus d i n trei
axe. In t i m p ce l atura nordica este artic u l ată cu p i l aştri
cu capiteluri i onice, l a sUld cap i 'lel u r i l e sin t dor�ce, fiind p ro­
babil modi ficate în urma unor reparaţ i i .
Accesul În pal a l se f, ace p r i n a m p l a n n trare cu trei deschi­
deri, care corespund 'un u i hol l arg subîmpărţ i t transversal.
prin stî l p i masivi cu capitel uri ionice, În doua spaţii bolti te
separat. În cl reapta este scara care d uce l a eta j ul 1, u n d e un şir
de Î n căperi se c'esah�d sp re fa�ada p ri n âpală a cladir i i .
Aceeaşi d i spoziţie s e repetă În m a re şi l a eta j u l laI d o ilea.
Din m u l ţimea de Încăperi ale pa l a t u l u i , doua - situate
l a primul etaj - se 'cer amintite: capela de pe l atura de
nord, de,c ora tă cu picwri murale de ]. N . Schop f, şi sal a
fesoivă, care ocupa partea Ic entrală a p a l altul ui p e Înălţimea
,c elor daua etaje. Pictur i l e executate În aceasta din urmă de
Francesco Storno, în 1 8 79, sînt l ip s i te de valoare. artisti ca.
Majoritatea documemel or cu privire la mersul constru'c­
ţ i i lo r au fost p u b l icate de B i ro Jozsef6. Docu m entul de
fun daţie, d i n 25 mai 1 7627, ne transmi te n UJlllele celor doi
constmctori, arhci tectul F. A . Hil lebrandt şi al i n ginerului
] . M. N eumann, p recum ş i aJ ctitord u i eld i fi ci u l u i , epi scopul
Adamus Patachich . A l te ştiri Însemnate sînt furnizate de
două rapoarte ale l u i H i l lebrandt, u n u l din 2 2 i u l i e 1 7698:
(cu privire la modificarea p l an u r i l or i ni ţ i a le)9, iar a l,tul d i n
3 septembrie 1 77 6 10, În ca re este descr i să starea p a l a t u l u i
ş i l a catedralei în construcţie. Bazaţi pe acestea, p u tem să
a fi rmăm ca l a acea Idată p a l a tul se p rezenta În forma sa
actuală, Însumînd caracteristici a l e arhitectu r i i germane şi
arustriece În sti l baroc, cum ar fi p l a n u l în formă de U,
reprezentativul etaj de gală, urmat de un al doilea mai sobru
fară elemente de p lastică decora1iÎvă în i n terior, sistemu l d e
p i l aştri care ritmează faţadele, rezal i t u l 'c entral şi acoperişul
man sardat.
Arta l u i Hil lebra n d t izvorăşte d i n mai m u l te surse. Evi­
dent, În p ri m u l rind el s-a inspirat din operele marel u i maestru
al arhli teotur i i baroce genmane Johann Bal thasar Neumann, cel
care a ridicat - ş i aici ,amintim doar clăd i r i l e cu care se
Înrudeşte palatul orădean - Ic astelul de vară d i n Werneck
( 1 73 1 -1 747) " şi reşedinţa episcopală Id i n Wi.�rzburg. Hil l e­
brandt, care a lucrat ilia aces·t din urmă şantier ca proiectant
şi desenator În t re 1 739/40 12, n-a pregetat să p reia uipul de
organizare spaţială şi motivul rezal i,tul u i centra l , la oare
revine şi in a l te creaţii a l e sale. A s t fel , cel e mai apropi ate
analo g i i pentru p a l a t u l d i n OrClidea trebuie cautate tocmai
tn acele edi fi c i i ridicate de Hillebrandt În a doua j u mă­
tate a seco l u l u i , d intre Icare m a i demn de amintit este p rimul
p l a n a l palatul u i p repozitual din N it ra (Cehoslovalcia) 13
datat 1 77 8 . Aces,t palat, Ide ,d imensiunh mai m i c i , poate fi
o replică a palat u l u i orădean .
în reali2)area palatu1ui din Oradea, Hillebrandt a fost
influenţat şi de o altă i mportantă operă a b arocul u i german,
6 Bira, op. cit., p. 1 14-152 ; Doc. Arh. Stat. Bihor.
7 Bira, op. cit., p. 104-105, nota 371/ OPERIS UNIVERSI ARCHI­
TECTO / FRANC XAV HILLEBRAND / AEDILI / JOAN MICH
NEUMANN PRAESUL / BARO ADAMUS PATACHICH / PONIT IX
CALEND JUNII /.
8 Bira, op. cit., p. 1 46, doc. LXVI. Documentul iniţial avea anexat
cele două planuri ale palatului (parter şi etajul 1) publicate de Kapossy
şi reproduse de noi.
9 Dupa opinia lui Bira, planurile iniţ.iale ar fi cele publicate în op.
cit., plan$a 8. fig. 1 9.
10 " Specif;ca�ionul" lui Hillebrand� din 3 1 X 1 776, pubLicat de Bir6,
O". Ctt., p. 1 33 , doc. LVI.
11 Pt. conf. vezi Pinder Willielm, Derttscher Barock, Loipzig, 1940,
p. 89.
12 Kapossy ]anos, F. A. Hillebrandt (1719-1797), Budapesta, 1 924,
p. 7.
13 Kapossy ]., Hillebrandt . . . , planşa nr. 6.
Orangeria d i n F u l d a 14, crea ţ i a l u i Maxi m i l ian von Welsch
ş i Joach i m Stenge l . R eZJal i tu l central , care Id ev i ne frecvent
în ambianţa barocul ui german ş i austriac, este şi a i ci compus
d i n cinci axe ca l a Oradea, avînd deasupra un fronton
tri unghiular îl1Jcoronat d e u n acoperiş î n două trepte.
Currea i nterioară a p a l a t u l u i d i n OraJdea, ouprinsă î n tre
cel e trei l at u ri ale edi fi c i u l u i , îşi găseşte şi ea analogia Într-un
ed i f i c i u din Germ a n i a : caste l u l d i n Pomersfel den, constr u i t
d e Johann D i etzenlhofer ş i M a x m i l ian v o n Wcl sch Între
17 1 1 - 1 7 1 8 . A ceasta d i n urmă prezintă ş i ahe asemănă r i ,
uneori pînă l a identiLate cu palatul d o n Oraldea : faţadele
marcate de r'ezal.i ţi 1n cen tru şi la cele două ,e xtre m i tă ţ i , două
eta je, cel de-al d o i l ea fiind mai s i m p l u şi cu ferestre drept­
ungh i u l are.
A rta m aeştri lor barOicul ui austriac - şi al'CI se ,cere
am i n t. i t în prri m u l rînd Johranl1 Lukas H i l debrand cu al său
Bcl vedere d i n Viena -, a fo�t Întotdeauna În atenţia arhi­
tec tu l ui pal a t u l u i orădean . î n să i n f l uenţele nu sînt d i recre.
Deşi unele Înmd i ri c u palatul v ienez am i n t i t sînt evidente
la Oradea, încl i n ăm să credem că această i nfluenţă s-a t rans­
mus asupra lui H i l lebrandt c aJtorită fonmaţiei sale la Wi.irz­
burg, sub Îndrumarea l u i .J. Bal thasar N eumann, care l a
rînduJ său s e i n s p i ra se şi e l d i n c reaţ i i l e l u i H i l debra n d .
Articulaţia general ă a favalde i , f o r m a ovală a unor
ferestre d e l a mansardă, precum şi sp dncenele a l r or ferestre ,
îl apropie pe H i l 1 ebrand t şi de maesLrul v ienez. Totuşi, deşi
p mit d e la a rt a mari lor precursori , H i l l ebrandt se î n d epăr­
tează de barocul ce t i n dea spre roco,co, mani festÎnd tel1Jdinţe
mai ponderate. A cest l ucru a fost rea l izat prin renunţarea
l a folosirea excesi v ă a reza l i ţ i lor şi a retrage r i l o r, în vederea
obţ inerii u n u i efect p i toresc. A s t fel , H i l l ebrandt a a juns l a
acea 111 0 n u menta l i tate, î m b i n ată c u u n ech i l ibru perfect, toate
într-un cadru Idecorati v ponderat, care-i oa racterizează ope­
rele. Comparînd fos t u l Palat episcopal ,el i n Oradea c u a l L C
reJl i zări ale l u i H i l l eb randt, c u m s î n t P a l at u l regal d i n cetatea
BLuclei, - unde a l ucrat în c a l i tate de arh itect ,5 e f al cmţ i i
1 4 Pinder \V, op. cit., p . 67.
www.patrimoniu.ro
regale 15 - sau Palatul arh iepi scopal d i n B r a t i s l ava, concl uzia
care se desprinde este fapDu] că arhitectul a reuş i t să ofere
în edi fi c i u l orădean chil1Jtesenţa artei sale, reaJ izînd u n mo­
n ument deosebit de valoros în contextul arhitectu r i i baroc u l u i
tîrzi u.
Datoti tă p Î1ctlllli l or, real izate de Schopf în tehnica " al
seco " , spa ţ i u l restrîns al capelei de la eta j u l 1 Idevine d i n a m i c .
Z i d u l d i nt re ferestre este " transformat " , c u a j u torul ipe nel u lui
în n i şe semicircul are, î n i n teriorul cărorra sînt p l asate figuri
de p ro fe ţ i ş i evangTh el i ş t i . PensuJa l uh Schopf se dezlăn­
ţuie, cromatica se învi orează cu ocazia p i c tă r i i t aiv an u l u i
capel e i . E leganţa ş i s iguranţa Id esen ul u i 16 amintesc de COrl11-
pozi ţ i,a de pe Ica l o ta ,catedralei în veci n ate, ca de al t fel ş i
cromatica rafli nată, în tonuri d e roşu , po.t1tocal i u ş i verz u i .
D i nt re toate picturile real i zate l a Oradea de Schop f, cea
mai închegată Idi n punct de vedere artistic pare la f i p i c t u ra
de pe tavan u l capelei. Crea ţ i a l u i Schopf - ce poartă am­
p renta, mai întîi a şcol i i m i.i nciheneze ,de p i c tu ră, p rlÎn repre­
zeJlltan ţ i i ei de seamă Assam, Gi.i nt h e r 17 - l ucru d e aldel
perfect d e înţeles d acă n e gînd i m h origi nea bavareză a
p i c toru l u i - apoi a frescelor vieneze a l e l u i And rea Id eI
POZZ0 18 - poate f i socoti tă ca una din cele mai repreze n ­
uat, ive ale baroc u l u i în Trans i l van i a .
M a s a a l tarulu i , executată d i n marmură roz, în formă
de sa rcofag, este amplasată În l atura vestică a încăper i i .
1 5 Haller Mikl s , Blidapcst miiemlekei, 1, B ud'apesta, Akadcmrai lciado,
1 95 5 , p . 294, fig. 2 1 1 , 2 1 3 .
16 Din păcate, cu ocazia rest aurări,i din 1 969, picturile şi-au p i erdut
o scrie din cal ităţile lor artiswcc. -ar p u t ea sa ri exis�at şi al,tc inter­
venţii anterioare care au a l terat p i c l l l r a origi n a l :! . Mărwnie În acest scm
st ă figura u n u i Înger, d i n t r-un col ţ al capelei, c;J.rc d i rer:! nct d i n punct
de vedere al cal i tăţii dc restul a n s am b l ul u i rcs�a ural.
1 7 B i ra, op. cit., p . 46, idec prel uată de Garas K hl,ra, MagyaroTs:ulgi
/estfm;et a XV Il r szazadbal1, I I , Budapesta, Al�adcm i ai k iado, 1 95 5 , p. 46.
18 Pozzo, atît dalOrită lucră r i l o r sale d i n domen i u l p i c t u r i i , (am int i m
cele d i n biserica Un iversităţ i i ş'i p a l a w l Liechtenstcin), cît şi a celor l CO­
rCllice a avut o i n fluenţă decisivă asupra dezvoltarii artelor nu n u m a i În
Austria, cît şi În Ger m a n i a dc sud, M l'avia, Ceh i a şi Ungaria. (Garas,
o/J. cir., p. 9).
Fig. 1 . P a l a t u l baroc din Or adc,l.
Deasupna se ridi·că tabloul central ( ulei pe pînză) care-l
reprezintă pe Slf. Carol Boromae'l\IS în tim puii epi·dem�ei de
ci umă. A şezat În genunchi , ' 'cu mîiniJe împreunate pen't ru
r ugăci une, îmbrăcat Într-o mantie de purpură, cu un craniu
şi o carte deschisă l a pici oarele sale, sfîntul ocupă prim p l anul
tabloul u i . Î n fundal este reprezenuată mulţimea deznă,dă jduită
în j urul morţilor şi al muribunzilor. Compoziţi a dinamică a
tabloului şi expresia ,dramatică a personajelor sînt caracte­
ristice pel1itru Schopf. Da·c ă desenul e�te uneorli nesigur (Ioa
în cazul Îngerului din primul plan, unde şi p roporţii l e suferă) ,
cul orii îi revine meritul pri ncipal a l reuşitei artistice.
I n p reaj ma anului 1 700, b arocul vienez se conturase ca
un stil bline definit. Deşi îşi avea izvoarele în �rta barocă
i taliană şi franceză, anhiteclura austriacă va exercita o mare
i n fluenţă asupra ,artei ţărilor din Europa centrală, prin repre ­
zentanţii săi de seamă Fi scher von Erlarch, Hi ldebrand sau
Martinell i . Datorită acestor novatori, treptat planul carac­
teristic al castelelor din Renaştere, de formă rectangulară,
cu o curte Închisă, se modifică_ a j ungîndu-se la di ferite
f.orme mai aerate, cum e�te şi ,cea ,di n cazul no's tru,
forma de U 19. Acest tip de plan ca şi elevaţi a despre care am
amintit an terior, se răspîndesc cu repeziciume şi înspre est .
O serie de castele din Ungania, ridicate În prima j u mătate
a . ecol ului al XVII I -lea, sînt mărturiile acestei evidente i n ­
fluenţe, care Însă Îmbracă o formă oarelcum particul,ară,
astfel Încît unii istoric i de aI't ă maghiari, deşi sînt de aceeaşi
părere În ceea ce priveşte onig inea lor, vorbesc de un " stil
Grassalkovioh "20 (după numele unei familii princi are loare a
ridicat aceste edi fici i ) . La castelul din Godollo21 ( 1 744), deşi
actua l mente modifilc at dartonită restaurării executate ,de arhi­
tectul Yb122, se POit recunoaşte totuşi o serie de elemente care
denotă o Înrudire cu ar.hi tectura austriacă şi chiar ICU cea a
lui Hillebrarudt: dispoziţia rezaliru l u i central, aici acoperit
cu o cupolă destul de nefi rească în Icon textul clădirii res­
pective, ferestrele mari ,ale balconului, modelarea proporţio­
na,tă a coloanolor cu Icapitel uri ionice. In acelaşi an s-a ridicat
castelul ,d in Pecel23, care în l i n i i mari se aseamănă cu cel
d i n Godollo, deosebirile fiind pregnante doar la extremităţile
faţadei, urude rezaliţii nu au un aic operiş separat . Mai putem
găsi multe analogii printre cele 2 1 9 castele ridi ca te în timpul
Mariei Tereza şi alte cîteva zeci Î n deceniile următoare.
Amintim însă, doar încă două construcţi i care n i se par mai
semnificative. În 10cali,ta'tea Fehorony s-a construi t, în urma
con sultării lllli Lukas Hilidebrand24, În 1 7 1 1 , un oastel nobi­
liar. A semănarea generală cu palatul din O radea este uşor
de remancat. De altfel, clădirea a suferi t o res,taul'lare În
decen i u l VI al secol ului a l X V I II -lea şi nu este l i psit ,d e
i nteres să arătăm că aceste transformări s-au datorat tocmai
l ui F. A. Hillebrandt. O altă clădire, palatul Petrovszky­
Jeszenszky din BLi kosd25, nidilcat spre sHrşitul secolului .(cca
1 786), deşi fără rezaliţi l aJteral i pe faţada centrală, este
aproape i den tic 'cu palatul luat în s·t udiu, dar ,de dimensiuni
m u l t mai mici. S-,a r putea ca palatul din BLikosd să fie şi
el o rep lică mai modestă a e:di fli ciului ,construi t l a Ora,d ea.
A vînd în vedere un principiu bine stabilit Î n i storia
artelor, pe baza căruia anal ogiile trebuie căutate În primul
rind în zonele cele mai apropiiate, unii cercetători ar p utea
vedea în castelele lIllaghiare amintite un punct Ide plecare
pentru anh itelctul care fără doar şi poate l e-a cunoscut. Dar,
tocmai datorită originii vieneze a lui Hil lebrandt, a formaţiei
sale pe şantierele din Germania şi Austria, trebuie să preve­
nim acest lucru. Spre deosebire de grupul de castele din Un­
garia, care sînt de dimensiuni mai modeste, elementele cons­
tructi ve şi de plastică decorativă de la palatul orădean sint
·caracteristice arhitecturii întilnite la unele palate d i n Germa­
nia şi Austria. PalaJtul Id i n Oradea, clădire impunătoare,
ridicată intr-un stil baroc sobru, uşor clasi,cizant, nu are pre­
tenţia de a fi un edificiu cheie în elaborarea unui ,curent
artistic, " mt se ptmea nicidecum problema ca într-o provincie
limitrofă şi într-un ttltim moment al răspîndirii lui, barootZ
să fie îmbogăţit, sau măcar să se manifeste forme de origina-
19 Rados Jenă, Magyar kaste!yok, Bu dap esta, f. a., p.
20 ldem, p. 1 1 .
21 ldcm p . 2 2 1 şi 1 3 , ,fig. 2 a.
, nr. 1, Bi r6 ofJ. cit., dat at în 8 1 1 786). Este e ronat a şi în ac e l aşi timp
22 Ibidem.
23 Idcm, p. 1 3 , fig. 2 b şi p. 2 2 1 .
24 ldem, fig. 4 5 , ş i p . 2 2 1 .
25 ldem, fig. 92.
litaLe deosebită " 26 . Totuşi monum entu l o rădean, cea mal i 111-
portantă construcţie bamcă din România, Îşi rr: erită l ocul În
istoria ar. eloL
În legătură cu constfUicţia bisericii 'V echriului ordin al Pau­
linilor sht foarte puţine ştiri, deoarece od altă cu desfiin ţare.!
ordinului În 1 786, căruia Î i aparţinuse lăcaşu l , Întreaga anhivă
s-a pierdm27. La încep utul secolului trecut, biserica este În­
cmdinţa tă ordinului Premonstratens. Din punct de vedere
planirr.e t ri,c, biserica este compusă din tr-un nartex care Înglo­
bează cele 2 turnuri pe faţadă, o na vă, un ,cor şi absida al ta­
rului îndreptată spre suld. In m i j locul navei, traveea a doua,
bohită cu o ca[.otă pe pandanti v,i , domină ·î ntr::aga biserică.
In celelalte tf<wee şi coridoare sînt bolţi de tip boemian, un
s istem ,de boltire des întîlni ': În barocul orădean, Începînd L U
mijlocul secolului al X VII I-lea. Un decor bogat îmbracă
bollt a c'e l a n i velul capitelurilor În sus, obţinut printr-o Îm­
binare de arcuri şi Ide ·l i n ili d repte, ·c u elemente vegeTale �i
H Ol-ale. Cap itelurile sînt formate din două vol ute, u n decor
vegetal Ide palmete şi o fl oare la abac. O a;devărată podoabă
a interiorului îl fc rmează băncile de lem n , sculpt::tte artistic
foarte probabil de către unul din călugării paulrini . Ase�nănă­
toare băncil or, sÎl1It şi gril ajele ferestrdcr oarbe ale navei,
preCUi111 şi balustrada de la orgă, toate l ucrate de a,ceeaşi mînă.
Fa ţada principală este masivă, c u toată eli versitatea des­
chiderilor, şi apare m ul t mai lată ,decît În real itate, din cauza
masli vităţii !celor două turnuri. Are o Împărţi re c lară În lrei
axe pe ver rucală şi t rei registre pe orizontală. Portalul, în ­
coronat de un fronton tri unghiular, este amplasat În
axa centrală, fiind fl ancat de două coloane toscane alipi te
pilastrului din spatele 10L Toate formele de arti'cul are sînt
bogat profilate, i ar masivitatea zidurilor este srrăpunsă de
deschi deri le ferestrelor de diferite forme . Turn urile, pe bază
pătrată, au decoraţi a mai bogată în p artea superioară, avînd
pe fiecare lat ură pil aştri cu capi tel uri i on ice, cu ghirlande
între volure. Faţadele laterale sînt articulate nrin sin�pli
pilaştri fără bază şi capitel . Tipul acesta de biserică, cu
două turnuri în faţadă este foarte răspÎnld it În În treg Impe­
riul 'habsburgic încă din secolul al X V I I -lea . Putem găsi
analogii cu un monument de la Începuwl secolului al
XVIII -lea, biserica cisteraiană din Schonthal (co'1strucţie în­
cepută de Leonard Dietzenhofer şi terminată de Balthasar
Neumann)28. De asemenea, prezintă asemănări cu biserica aba­
ţiei ordinului premonstratens din Iasov (Cehoslo.va,cia)'29 şi IC U
biserica Gross Komburg din Wii rtenberg30, care este, Însă,
mai ponderat deco rată pe faţaldă. Cea mari semn i fi cativă ana­
l ogie, care ne poate Îl1Idrepta chiar sp re acel aşi meşter, este
însă, biserica paul ină din Sahi n (Cehoslovacia) 31 datată În­
tre anii 1 7 34 şi 1 73 8 . I ntre biserica td in Oradea şi cea din
urmă sînt asemănări numeroase atît în com punerea vol ume­
lor, dt şi în detaliile decorati ve, cu o anumită i n fl uenţă a
arhitecturii italiene din secolul p!CIcedent, trecută prin fil iera
german o-austriacă. Bazîndu-ne pe această analogie, socotim
îndreptăţi tă datarea monumen't ului orăd ean În primici ani de
după m ijlocul secol ului al X V I II-lea.
Fără îndoiaJă, cea mai monumentală şi impunătoare prin
proporţ i i construcţie 'transi lvăneană a secolulu i al XVII I-lea
este catedrala roman o-catolică idin Oradea. Mon lllm entui a
fost ridicat cu multe greutăţi într-o perioadă de aproape 30
de ani. Incă din anul 1 750 arhitectul Franz Anton Hille­
brandt realizează 1 1 proiecte pentru v iitoarea catedrală32,
dar n ic i unul n-a fost acceptat, dovadă fiind inceperea l ucră­
rilor sub conducerea arhitectului i tahan Giovanni Battista
R icca, la inceputul anul ui 1 75 2 33. Timp de p atru ani l ucră-
26
Toca Mircea, Contribuţii la crenoaşterea arhitecturii clujel1e din
l}erioada baroc/tlui tîrziu, în S w d i a Universil'atis Babeş-Bolyai, seria
HislOria", fasc. 1 , 1 967, Cluj , p. 50.
"
27 Bun y i tay , A Varadi piispokăk . . . , p. 1 87.
28 P�nder Wilhelm, Deutscher Barock, 1 925, p. 26 şi f�g 59.
29 Szănyi Ono, Regi magyar templomok, Bu dapesta, f. a . , fig. 1 59.
30 Biro ofJ. cit., p. 23.
,
31 Ibidem.
32 Ede m p. 2 7, documentul nr. XXXIV.
,
10. 33 In amintirile sale despre istoricul catedraolei, canonicul Salomon
menţioneaza ca Ricca a sosit la Oradea la începutul an u l u i 1 752 (doc .
,
surprinzatoare afirmaţia Klârei Garas care SUSţine că proienul catedralei
a fost executat de Hi l lebrandr , iar constrLICţia doar definitivata de Ricca,
apoi de Neumann (Magyarorszagi /esteszet a XVlfl szazadban, I I , Buda­
pesta, Akademiaă kiado, 1 95 5 , p. 45).
66
www.patrimoniu.ro
Fig. 2. Biserica Paul in ilw. fig. 3 . CMcdrala romano-catolică d i n Oradea. Flig. 4'. Catedrala ortodoxă din Oradea.

Fig. 5. Detaliu d i n tavanul coridoru l u i [rontai dreapta, de b p a r t e r u l pal a tu l u i .

www.patrimoniu.ro
Fig. 6. Planul c.a redr � l e i roman - cato l i ce din Omdea.
riie au decurs norm a l , sub cond ucerea lui R.icca, ·c are era în­
soţit ,de 24 de meşteri aduşi d i n Italia, În frunte cu Dom i ni ­
cus Luch in n i . I n 1 75 6 , l ucrarile se opresc pentru o perioada
de ti m p, Id upa care documentele nu mai amintesc n umele l Llli
R icca. La acea sta data, din punct de vedere plan imetric
cateura l a era bin e defin i tă, avînd a proape t erminată nava
principa l ă34. Planul r e i a dis po z i ţ i a biseric i i Il G e su d i n R o m a
( o per a ar h i tectul u i Vi g n o l a , d i n 1 5 68), a m p l as a rea tur n u r ilor
f i i nd asemănătoare Cll cea a bisericii Santa Agnese din acelaşi
oraş. Este un p l a n baz i l ical, navele l a t eral e f i i n d sub Î m păr ­
ţite în c î t e patru tra vee ce conţin ,a ltare laterale. Un tran­
sept scurt taie l ăţi mea navelor , form Îndu-se astfel un spaţiu
central , pătrat, u rmat de u n cor l un g, dreptunghiul ar, 1n ­
cheiat cu absida s em i ci rc u l a ră a al t ar u lu i .
Lucrari le, rcl ua-te, În � i nteaza ÎI1Icet, sub cond ucerea l ui
Luchi nni, menţionat În d o cumen te cu ti tl ul de "magister I 7 7 U ­
Tarari/ml " , pÎna la \'enirea noului episcop, În 1 75 9 35. De aici
încolo construcjjia ,catedralei a fost tergiversata În continua re,
episcopul acordînd prioritate construcţiei palatul u i e pisc op al
d i n ve,· i na t a te. Au tm:ut aproape 1 9 ani de la Începerea
l ucrărilor pînă cînd , l a i nt e rv e nţia personală a Î m p ărăte s e i
Maria Tereza, ;:: rhi tectu l şef al curţ i i , cel care proie.ctase şi
co n st ru ia pal a ·. u l , f. A . Hi l l eb ra n dt, a ÎntocmiÎlt un raport
despre situaţia catedralei, În urma caruia a fost În sarc i n at şi
c u termi narea const rucţiei acesteia. Alc estea nu Înseamna însa
ca În decen iul al şaptelea n u s-a lucrat. De Iconstrucţii ras­
p undea Johann Michael Neumann, ,, 13au- I n spe ktor " , a j utorul
lui Hil l ehraI1ld t36. A u fost terminate bol ţile boeme ale navci,
corului şi nave\or l aterale p recu m şi calota de deasupra ca­
reu l u.i. Spre deosebire Însa de p l a n ur i l e iniţiale ale l ui R icoa37,
cupola pe ta mbur a fost Înlolc u i t a cu o calota, si stem mai
u şo r d e real i zat şi În acel aşi timp m a i des uti l izat î n barocul
austriac. Hil,lebrandt, de al tfel, În mai m ul te locuri nu este de
acord cu idei l e l u i R icca, aducind o serie de m OicLificari38.
Conform ccestora, se va ridica o faţa:d a mai si m pl a, mai
neteda, a carei ritmicitate va fi data de d i feritele ,d es chi deri,
l esene cu c a pitel uri ion ice sau compozite, Î n l ocul rezal iţi l or ş i
galerii l or cu col oar e. Cu t o ate masurile luate, au trecut În ca
7 al1ti p Î n a cînd s-au putut obţine fondurile necesare termi­
nar i i construcţiei, astfel Încît catedrala a fost drnosi ta de-abi a
l a 25 i u n i c 1 78 0 39.
Se impunc o consta tare: În ciuda dimensiunilor uri aşe,
catedrala el in Oradea nu poate fi Încadrata printre cele mai
[rumoafe şi p ropo rt i o n a t e realilzari ale barocului din Româ­
nia. Dispoziţia ·cel or doua turnuri, mult prea În g us te şi joase,
cu toata înalţimca ce l or 6 1 de metri, faţa de m asa b iseri c i i ,
precum ş i compuncrea suprafeţei Faţadelor sînt opera arhi-
3 4 C o n form documcn l u i l i i r , plibLic�t de B i ro, op. cit .
35 Documcnt u l 111'. X Ll J1 , din 1 759; document 111' . X LI V, din 29
mar 1 760 ( B i ra, op. cit.).
36 In acest sens S\aU m ărt ur i e statele de plată din anii 1 762, 1 766,
do cum e n te din 1 778, n I'. XLI X, L, L V I I , L V II I , LI X (Bira. op. cit . ) .
3 7 r n i ţ i a l , c o n fo r m u n o r des en e c e reproduc proiectul l u.i Ricca, e xe­
cutare Însă de Luchin ni, urma să . e ridice o cupo l ă pe ramblJJ'. (Kapossy
J:inos, A magyar kiralyi IIdvari kamara epilesz.ei, Maria Terezia es 1/
jozsef K6raban, "Szazadok" , a n L V I I-LV I I I, p . 608). Copia desenelor
a fost publicată de H i ro, 01). cit. , fig. 11 , 1 2 , 1 3 .
38 Bira, op. cit . , do cu ment LXVI. Se p u b l ic ă raportul l ui Hillebrandt
din 20 i u l i e 1 769, În care propune o serie de modificari.
39 B i ra, op. cit., p. 4 0; Szonyi Ono, op. cit., p. 2 1 4'.
68
www.patrimoniu.ro
Fig. 7. Planul bisericii Paulin.i ]ol· din Orade'l.
tectului Hillebrandt, realizate sub îndrumarea d i rectă a l u i
]. M . Neumann. I nc l in am sa credcm că aceSlte inaldvertenţe
se datoresc m a i d egr a b a i n suficientelor resurse financiare şi
g rabei Ide a încheia construcţia d upa a t î tea ter gi vc r sar i . De
fa p t, În aJc easta cl a di re se Întilnesc doua cO lllcepţ i i armsrtice,
cea a italian ului Ricca, adep t al barocul u i i tal ian spectaculos,
şi cea a aus-rriacului HillebrancLt, cu i dei m ai po ndera te, chiar
clasici zante. Faţada pr in ciÎpala a loatedralei - cu pa r te r u l
rusticat al 'turnurilor amplasate oblic - faţă de orizontlala,
cu accentul c entra l p redo m i n a n t atît la parter cît şi la ctaj
re",l izat cu a jutorul uşilor şi ferestrelor, cu frontonu l tri un­
ghiular ,deasupra ·caruia se ridică atica Î n cad rata de vol ute
- ofera p riViitorul u i nu exa1tarea şi v ibraţi a baroca, ,c i mai
mult cal m u l şi statica monumentala ce prevesteşte clasicismul .
Caracteristice barocului tÎrzi u sînt u nel e detali i d e p l as­
tica decorativa. Cele doua pOI'tal u ri secundare de pe faţada
centrala sÎm încoronate cu frontoane tr i ungh i ul are, sub care
sînt dispuse festoane îm p letit e formînd console baroce tÎnii.
La fel, întîlnim sol u ţ i i l e ar h i te ctu l u i Hillebrandt şi la faţa­
dele l aterale, unde zidurile sînt rusticate în zona transep tul ui,
fiind asemanăJtoare cu bazele turnurilor şi cu parterul pala­
tului din veciÎ n a t ate . 1301ta n ave i principale este sp ri j i n i ta
din exterior pe cîte patru vol utc uri aşe ,de fiecare parte .
Spre deosebire de decorul po n derat al exteriorului, deco­
raţia boga:ta d i n i nterior s urp ri n de. Î n d e t ali i l e decora �ive, În
multe 1 0curJ se pot desl uşi e lemente cara c tcrsti c e concepţiei lui
Hillebrandt. A stfel sînt ferestrele ovale de deasupra tribu­
nelor l aterale, t impanul cu denticuli al celor ,d oua ferestre ce
se ,deschid spre cor, capitelur i l e lesenelor i n terioare, sau moti­
vele de panglici fcstonate de pe balustrada tribunelor t ran­
s ep t u l ui . Accentul cade asupra navei prilllciÎ pale, al !C ărei careu
este boltit cu o calota joasa decorata cu p i cturi murale exe­
cutate de Johann Nepomuk Schop f.
Ansam b l u l pictural este închinat triumfului creşt 1l1ataţ n .
P e c e i patru p andanti v i s î n t rep rez e n taţ i cîte o -p ereche d e
putti j ucăuşi care susţin cîte o consola c e poarta i m aginea
ul1llia dintre ev an g hel i ş t i . Calota este p i ct ata con form iluzio­
n ismului optic, Încercînd sa �e sugereze bolta cereasca. I mpre­
s i a de ansambl u, l a care contribuie şi cromatica, este tumul­
toasa. Persona jele p ri n c i pal e sînt desenate cu m ul tă vigoare,
reliefate cu aj utorul jocul u i ·de u mbra şi l u m ina, în jurul lor
derul îndu-se întreaga sce n a cu zeci ,de îngeri, arhanglhel i ,
sfinţi, c e p a r a sparge l i m i tele impuse d e arhitectura edi­
ficiu l u i .
I n l ega tura cu persoana pictorului Schopf a u eX.i stat o
scri e de cont roverse. In s t adiu l alctu al al cercetarilor se pot
d i st i n g e trei arti şt i cu acelaşi nume: Joseph Schopf, p i ctor
tirolez, Johann Adam Schopf, pj,otor bavarez, tatal l u i Johann
Nepomuk Schop f, nascut in 1 73 5 la P raga. Dacă au fost unii
cercetatori care-l considerau ca autor al p icturi l or p e p r i m u l
dintre cei a m i ntiţi, i a r alţii4o, pe Icel de-al doilea, incon­
gruenţele de ordin b i o g rafi c p e rmu t a tribuirea p ic turii din
oatedrala oradeana lui Johann Nepomuk Schopf, deoarece
tatal sau ]. A . Schopf ( n . 1 702) murise deja in 1 77241, în
vreme ce p ictarca bisericii s-a reali zat Între a n i i 1 774-76 .
40 I d eea o regasIm În l ucrarea l u i Bu nyitay: A nagyvaradi J sz.
szekese/!"yhaz, Oradea, J 880, p. 3 2 .
4 1 Biro, OfJ. cii . , p . 4 3 , apoi Garas, o p . cit., p . 45.
Fiig. 8. P l a n u l e l aj u l L ,i 1 al palatului.
P iowra a l tarului principal, 1nălr;area Ma riei , este opera
unuia din cei mai cun oscuţi maeştri ai picturii barocul u i tÎr­
ziu d i n Viena secol u l u i al X V I I I -lea, Joseph Vincenz Fi scher
( 1 723-1 8 1 0) . Lucrarea a fost ,comandată şi executată în
1 779, în l ocul unei alte l ucrări cu aceeaşi temă, pic-tată de
J. N. Schopf, care n-a găsi t înţel egere suficientă în rîndurile
aristocraţi e i eclestiastice orădene, după Ice protectowl său epis­
copul Adamus Patachich fusese avansat arhiepiscop de Ka­
locsa, În 1 776. Picturile a două aloare laterale, SI. Familie şi
Sj. Ladislau aparţin ce asemenea l u i Fischer42, fi ind ,d at,abă le
În 1 778. A lte patru al tare l atenale sînt Înzestrate cu picturile
vienezului Johann I gnatz Cimbal, d intre ,care două sînt sem­
nate şi datate În 1 78 1 , i a r unul, p ictat de Teodor I l i ci , o ri­
gri nar din Serbia, cetăţean al Timişoarei43, datează din 1 7 8 2 .
Com u n itatea ortodoxă d i n Oradea a reuşit să-şi ridice o
b iserucă În centrul oraşului la o dată destul :de tîrzie, servi:ci ul
rel i gios oficiinrdu-se pînă atunci în peI1iferie. Cu toată p ubli­
carea "Edictului de toleranţă", în 1 78 1 , cereri l e repeo.:1te au
rămas fără rezultat pînă în prea j ma izbucnirii răscoalei Jui
Horea. (Ca u n ecou al acestui eveniment şi ca prezenţă vie
în conşti i nţa oamenilor, î n m i j locul arcului tri umfal se află
portretul lui Horea, piC' at cu o jumătate de se,c ol mai drziu).
Despre punerea pietrei fundamentale vorbeşte i nscripţia
aflată I a tribună: "Zidire a bisericii acesteia temeliul cel din
începu,c s-a pus în 1784 în 9 zi Noiembrie . . . Ot cheltuiala
norodului drept credincios de neam grecesc, românesc şi sîr­
besc, loC/�itori ai orapthti acestuia . . . "
P l an i metric biserica este forn'ată din pronaos, n aos cu
n işe laterale, i ar spre răsărit absida altarului cu u n deambu­
latoriu în jurul ei. Nişele amintesc de absidele l.arerale ale
unui plan treflat. I n plus s-a adăugat un turn cu orologiu,
conform caracteristricilor artei apusene. Sistemul de bol tire a
întregii nave, împărţită În trei tra vee, îl forn-,ează bolţile
boeme. între'aga biserică este pictată şi orna't ă cu împletituri
în formă de optu r i , discuri şi casete. Picturi l e murale cu
scene bibl ice şi iconostasul au fost executate de fraţii Arsenie
şi AI. Teod oro v ici, începînd cu 1 8 1 7 : pictorul Pau l M u rgu,
con for m contractul ui , găs i t în arhivele bisericii, din anul
1 8 3 1 44, a executat p:crura unor scaune şi două scene de pe
Iconostas.
4 2 I3i r6, op. cit . , p. 50 apoi Garas, op. ci t . , p. 1 8 5 .
4 3 Garas, op . cii. . , p. 2 2 5 .
4 4 P i c tu r a a fost tcrm i n at,i Î n anul u r m ăto r , astfel Încît l a 3 0 mai
1 8 32 b ise r i c a a fost sfinţit;i; dl·. $r. L u p ş a , Istoria bisericeascii a românilor
bihormi ( Ext ras d i n m nografia- a l m an ah a 1 3 i hor u l u i , Oradea, 1 93 5 , p. 65).
I n arhi va catedralei onodoxe am de p·i s t at mai m u l te documente scrise Î n
l imbilc română, maghiară ş i greacă. D i n 1 78 1 datează u n a c t de p l a t;i a
cărămizilor. Un Înl'J r u m tH de 700 000 Flor i n i s-a e fec t uat la 24 n o i c mb r ic
1 78 9 ; act u l cstc s cmn a ' de Mihai Piispoki, Miha,i K ristoff (aceşlia figu­
rînd în Însc r i p \ i a din biserică şi ca ctilOri a i aceswi ed i fi ci u ) , Dumitru
Drava, Gheorghe Popovici şi Pclg� r Mik lo s . 1n anul 1 795, s-a cumpărat
arama pentJ't1 acoperi.j td t u rn u l u i, iar scaunele p e nt r u femei a u fo s t achi­
ziţ i ona t e de-abia în 1 8 1 8 . La pictarca bisericii au colaborat Jozsef Schmz
care se inti tu l a "profesor desenator" ( 1 8 1 7), Pavel G y ur kovics, care vor­
beşte de sp r e "zlIgrăvirea bisericii" În conlracud d i n 1 8 1 7 şi, în acelaşi
an, Arsen ie Teodo. rovici, care s emn e ază , "pictor" . O im port a nţ ă deosebid
are cont ractul din urm;i, deoarece aici se precizează că se va p i ct a bise­
rica În fel u l biseric4i ortodoxc d i n Velcnp, a cărei p i c tu r a s-a făcut c u
30 dc a n i În u rm ă . Amănun t u l este sem n i ficat i v pentru s tu d ier ea pr obl e­
melor legatc de p r i m a biserică românească d i n Or a d e a, cea din cartierul
Vclcllţa..
69
www.patrimoniu.ro
Fip;. 9. P la n u l pa rt�" u l u,i palat ului.
în exterior, acccn tui cade a tît pe faţa,da principală dt şi
pe cele laterale. faţada principală este împă rţ;i'tă în trei axe
'cu accent pe cea centrală - prin dublarea pil'<1 ştril o r ce
o flanchează, fără a avea însă o evidenţiere m a i puternică,
conform p rincip i i lor baroce. Verticalitatea s e asi gură prin
turnul .aşezat în axa centrală, legat de corpu l propruu-zis al
bi serilci i printr-o zidărie arcuită, care ,ami nteşte Ide volutele
bisericilor baroce. Ea este Ităiată de p uternice o rizontale, for­
mate d i n cornişă, antab l amentul bisericii şi atica decorată.
Un decor bogat dar linişt i t �mbracă fatada : pil aşt rii aplati­
zaţi, aşezaţi pe baze înalte cu capitel uri ionice cu g h i rl an de
Între valute, festoane, frontoane. Faţadele Jaterale sînt rit­
mate de nişe despărţite ,de pi1aştr,j şi u n decor ornall11 e nrtal
bogat, fiind "deja o expresie tipică a clasicismuhti" 45.
Barocul este stilul contrareformei, propagÎnd cultivarea
pomposului, a grand ilocvenţei a elementelor care să creeze
i maglini teatr.ale, cu i mpresie puternică asupra privitorului.
Pentru a cunoaşte evolţuia a rtistică a aces't ui stil trebuie să
privim aria l ui Ide răspînd i re şi m ulti tudi nea formelor utili­
zate, Preluînd o serie de elemcnte cunoscute, neavînd reguli
l"iigide, barocul apare în d i ferite regi uni într-un mod propri u .
La n o i s e răspîndeşte relativ rtîrziu, chiar faţă de fostele pro­
vincii ale I mperi ul ui h absburgic, d i n cauza stăpînirii tur­
ceş,ti . De aceea în Tran si lvania, în general se poate vorbi de
o perpetuare a unor forme din Renaştere şi, în aJcelaşi timp,
de ,a pari ţia el ementelor ce prevestes'c clasicismul. Astfel îm­
binat cu formde clasicismului, barocul i ntrodus de h ab s­
bu rgi, a corespuns Întrl.ltotul nevoiI ar societăţi i l a-c ale.
Girculaţia formelor aDtistice a fost vastă în acest I mpe­
riu, Întotdeauna de Ia centru la periferie, de aceea influenţa
meşteri lor, care ,d e Icele mai multe ori proveneau din alte
părţi , mai ales d i n Viena, a fost hotărîtoare, La Oradea, î n
speci,al, oraş total d i strus î n urma războaielor otomane, ră­
mas fără popul aţie ş i fără monumente, t r,a diţia a rtistrică a
secolelor precedente era mult slăbită , asdel indt i n fl uenţa
meşterilor este mai evidentă rcledt in al te părţi.
în l egătură cu construcţia şi arh itectura biserici i Premon­
stratens n u există date certe. Pe baza caracteristioilor stilis,tice
de ordin general şi al analogi i lor, în spercial cu b iseri ca Pau­
l ină d i n Sastin, pare a fi adeveri tă ipoteza istoricului de artă
Bira Jozsef, cu privire l a activi tatea căl ugărul ui paul i n Vepi
Matheus, după 1 740, I a Oradea46. Vepi fusese invitat de epi s­
copul catolic pentru execuţia unor p roiecte pentru o nouă
catedrală, ten tativă care ·d in mot ive necunoscute a eşuat.
Nu se cunosc alte date în legătură cu prezenţa sa la Oradea,
dar avînd În vedere că era un om 'cu p reocupări vaste, faptul
că stind la Roma a putut cunoaşte ca racteris,t icil e barocului
i tal ian, argumentează ideea participări i lui, În mod direct, l a
r i d i carea bisericii orădene, fostă biserică a ordin u l u i Pau­
l iniloL
A:mprenta personal ităţ i i meşterilor este i mpri mată cate­
dralei romano-catol i ce. Date despre v i aţa şi activitatea arh i-
45 Istoria României, voI. l II, Ed. Acadcm iei R.P.R., BucLireşti, 1 964,'
p. 1 1 28.
4 6 Bir6. O/J. cit., p . 1 8 .
tectului Ricca, care a condus p rima fază a l ucrări lor, sînt
foarte p uţine, cele existente datodndu-se cercetărilor lui Bira,
dar şi acesta se referă doar la " Neues allgemeines Kiinstler­
leXJi-c on " al lui Nagler, apărut la Mi.inchen, în 1 8 4 3 . Este
insă Ide presupus că, cel mai tirziu in 1 756, Ricca nu se mai
afla la Oradea, poate chiar murise. Mult mai edi ficaţi sîntem
cu p rivire la aotivitatea " Bau-Inspektor"-ului, J. M. Neu­
mann47 şi mai ales a taI�hitectuluti F. A. Hillebrandt48, ,căruia
istor1cul Kapossy J<inos i-a îndhinat o monografie. Se ştie că
Hillebrandt a depus o muncă intensă l a construcţia palatelor
nobiliare, regale şi bisericeşti. Opere ce poartă amprenta exe­
cuţăei sale sint p alate Id in Budapes1t a, Viena, Trnava, N i tra,
Bratislava, Oradea. După cum se vede, r.lotivitatea lui era
îndreptată în p rimul rin d spre construcţii civile, d e aici reie­
şind poate şi motivul nereuşitei sale în privinţa faţa/dei cate­
dralei romano-catolice. La aJcest monument a acti,v'at şi unul
din reprezentanţii de seamă ai p�cturii baroce din provinciile
I mperiului, Johann Nepomuk Schop f. D i ntre operele sale cele
mai cunoscute, in afară de p icturile murlale executarte În Ba­
var1a, Viena, sînt şi cele eLin România, de la Oradea şi
Timişoara49•
Problema arhitectului catedralei ortodoxe din Oradea nu
este pe dep l i n elucidată, in legătură cu persoana sa exi stînd
controverse. In or1ce caz, istoricii, precum şi !inscripţia din
biser1că, amintită lamerior, a/d everesc că, desăvirşirea construc­
ţiei aparţine lui }acob Eder. Cu numele lui ne intilnim În
1 786, cînd prăbuşindu-se bolrta bisericii in urma p loilor, a
fost chemat l a continuarea l ucrări,l orso. Acest meşter aNea
deja un renume in Oradea, operla lui fiind şi biserica refor­
mată din acelaşi o raş, 'construită in această perioadă. Intre
faţadele Icelor .două biserici găsim afinităţi, cu menţi unea că
faţada catedraleti ortodoxe este mai realizată din p unct de
vedere artistilc. Spre sHrşitul secolului al XVII I-lea s-au for­
mat deja o serie ,de meşteri localnici, În urma experienţei
şantierelor de construcţie din oursul secolului incît, nu se mai
simţea in aşa măsură nevoia străinilor. Este probabil că şi
Iacob Bder să fi fost ,l ocalnic la fel cu un alt constnuctor,
meşter şef de şamier, după ,cum rezultă din inscripţia men­
ţionată anterior : . "Joan Lius paler" . . . 5 1 .
. .
Influenţa unui meşter asupm celuilalt n u este viZJibilă. Nu
se poate di�cuta despre o legă,tură strînsă Între creaţiile arhi­
tectonice din Oradea - in cazul Î n care n u au fost executate
de acelaşi constfUlctor - sau despre o evoluţie bine determi­
nată a acestor monumente. Totuşi, p ornind de la p rimele
biserici construite, cu forme simple, observăm o dezvoltare
a formelor artist�ce, evident în stdnsă relaţie cu meşterii ,care
au creat monumentele şi cu ,condiţiile m ateriale existente În
momentul respectiv. I ncepind cu biserica ruteană (dup ă
1 69 3) şi SIf. Ladislau (rc ca 1 730-1 740), fără d eo's ehite
elemente arcisti,ce, ajungem l a monumentele de l a mj jlocuI
veacului cînd se utilizează diferite sisteme de boltire, pilaştri
dubli, coloane, ferestre de diverse forme, antablamente bogat
profilate, frontoane triun�hiulare sau se mi circulare (bi erica
Premonstnatens). In a doua jumătate a secolul ui, l a monu­
mentele de mai mare amploare, rCum este catedrala romano­
catolică, cea ortodoxă sau palatul episcopal, apar capitel uri
47 K a possy, A magyar kir!dyi kamara . . . , p. 609-6 1 1 .
48 I bidem; Idcm, Ilillebrandt· . . .
49 Bir6 , op. cit.; Garas Klam, op. cit., p. 44-47.
50 Nicolae Firu, Monografia bisericii SI. Adormiri din Oradea, Ora­
dea, 1 93 4 , p. 6 1 .
5 1 Este vorba de inscrip�i<i de l a tribuna catedralei ortodoxe.
70
www.patrimoniu.ro
compozite, iO'nioe, cu ghirl ande ,î nt,re volute, mo't lve de Î1� ,fJO­
rituri, fesrt oane, atice decorate sau calote in faţa ,absideti . Cu
excepţia catedralei catol i ce, organizarea spaţi,al ă a bi erÎrcilor
este clară, uşor lizibilă, p itorescul firi nd real izat mai mult
prin decor. Se caută crearea unui spaţiu cen i ral în faţa coru­
lui sau În m i jlocul n avei, ce cele mai lT,ulte ori boltit cu o·
calotă. Cele mai freovente sistemc de bol ti re sînt, Însă, bol­
ţă le cilindri,ce cu sau fără penetraţii şi bolţile bom e. Faţa­
dele laterale, cu excepţia oatedralei ortodoxe, dnt negli jate.
Verticali tatea expri mată prin ampl asarea -unuia sau a ,două
t u rn u ri este contrahalansată întotdeauna prin intror d ucerea
unor puterni ce accente orizontale, date de cornişe şi an tabla­
mente ,ce Împart faţadele în mai multe registre. Portal ul este
aşezat în aX/a centrală a bisenicilor, fii nld articulat cu u!] an­
cadrament d i n p iatră ori cărămidă şi încoronat adesea de un
fromon triunghi ular. Ferestrele sînt e v idenţiate prin chenare
de pi atră şi cărămidă, avînd dcasupr,a sprîncene de Icornişe
,d repte sau cu rbe legate cu chenarele, iar În spaţiul creat sînt
g:hirlal1lde aşezate În di feni te motive.
în interior, efectul este creat prin pictura murală, ico­
nostJa e, bănci şi scaune sCUrlptate, amvon, orgă . Ampl asarea
amvon ului se face in aşa fel încît ă fie văzut din toa'te
părţile, iar p redica să fie auzită din fiecare Icolţ al bi sericii.
Altarel e l ucrate arti stic din p iatră sau marmură, care poartă
deasupra, de fiecare dată, o pictură, sînt uneori Încăncate cu
sculpturi şi stucaturi . În acelaşi timp, la aceste monumen1te,
în spec�al la cele mai de seamă, apar şi primele elemente
c1 as�ciste.
în secolul al XVIII-lea bi sericile au deveni t p l artforme de
luptă ale naţiunilor aşa-zis " tolerate" . Constru i rea bisericilor
populaţiei româneşti, atît a celei unite cît şi neuni,t e, rafişarea
separări i confesionale, reprezimă de fapt dovezi ale menţi­
neri i şi întăririi luptei pentru recunoaşterea d repturilor ro­
m ânilor. Construrirea lor dovedeşte clorinţa de emanci pare a
românilor din starea de "naţiune tolerată " . 1 1 1 a c cst ens, de
o majoră importanţă este formarea unor şcoli În jurul aces­
tor biserici, care vor pregăti o i ntelectualitate !de avangardă.
Toomai de C\!ceea se i mpunea ICU necesitate rilcl icarea unei noi
biserici or,todoxe, a unei cateclral e, în centrul Oradiei, fapt
care să corespundă şi rcu situaţia demografică a or1aşului .
Pe plan a rtistic, barocu l, deşi acceptat pmma ,dată de
religia oatolică, a reuşit să pătrundă şi În ambianţa ortodoxă,.
p roducîndu-se astfel . . . prima fisttră în tradiţia artei bise­
"
riceşti:-. şi realizîndu-se �m prim contact direct cu arta aptt­
seană . . " 52. Cu toate influenţele baroce, s-au păstrat şi pe
.
mai departe caracterele speci fice ale artei româneşti din Tran­
silvania şi uneori chiar particul,arităţi care sîn t prelua1t e dăn
arhi tectura Ţării Româneşti, cum sînt horele lateral e ale
catedralei ortodoxe.
Cu ' toate că mişcarea artistică orădeană nu ra adus nou­
tăţi, ea a reuşit să se Încad reze În arta europeană, ţinînd
cont de ,diferitele tendinţe şi ,c urente. Unele monumenrte, cum
sînt p a latul epăscopal, operă remarcabilă În domeniul arhi­
tecturii baro,ce ,d in ţara noastră, sau catedrala romano-cato­
lică, pot fi pe drept companate cu realizările de seamă ale
acestui stil din Europa centrală. Perioada de construcţii din
secolul al XVI I I-lea a Însemnat peJ1ltru oraş refacerea edili­
llară şi formarea unei generaţii de ,constructori care va lucra
în secolul următor.
52 Istoria României, v o I . I I I , p. 5 7 5 .
 OPINII
UNELE ASPECTE ALE CERCETĂRII A RHEOLOGICE
LA MONUMENTELE ISTORICE
------ G H . 1 . CANTACUZINO
Rîndurile ce urmează nu urmăresc să atingă dedt cîteva
din multiplele probleme pe care le ri ditCă cercetarea arheolo­
gucă a mon umentel or; ele lurmăreslc punerea î n ,discuţie la
unor princip ii care, în urma obişnuin ţei generate de o p rac­
tică destul de îndelungată, au a j uns să capete un caracter
de " l ucru de la sine înţeles" "i o apl i care î n oare se ţine
prea puţin seama de necesitatea unei dliferenţieri în funcţie
,d e particularităţile fiecărui obiectiv.
Cerlcetarea p e cale arheologică este o latură ,a cer,cetării
istorice ; ea urmăreşte, prin metodele arheologiei, obţinerea
,datelor care si ducă la cunoaşterea istoriei monumentul ui, pentru
incadrarea lui într-un anumit context, tempopwl şi spaţial ,
pentru stabil irea locului său speci fic în i storia ,c ulturii unei
,anumite epoci şi a unei anumite regtiuni . I n formaţiile obţinulte
prin metodele arheol ogice pot privi , în c<lidrul restrîns al
monumentu lui, datarea, etapele de con strucţie şi evoluţia ele­
mentelor sale ,de plan şi structură, adăugiri, transformări etc.
Cercetarea monumentului nu poate fi însă ruptă ,de cerce­
tarea mediului, a aşezăriii în care el e:>te Icuprins, iar core­
laroa datelor arheologice 'cu cele ale alto r izvoare este n e­
apărat necesară. Cînd avem în vedere sensul cercetări i monu­
menr ului trebuie să pornim de la ideea că o adevărată punere
'în valoare pri veşte nu n umai păstrarea monumenwl ui prin
resuaurare ci şi, leu precădere, dezvăl uJirea semn ificaţiei sale.
Pînă nu de mult, cercetarea arheol ogi,că a monumen telor
:de către D.M.l. era înţeleasă în mod l i mita't, atît în privinţa
,obiectivelor, restdnse l a monumentele ce se restaurează sau
urmează a fi rest<lill!1ate în viitorul cel mai apropiat, cit şi
tn privinţa rosturilor sale. Dacă i deea îndeobşte acceptată
'era că scop ul cercetării este fundamentarea ş'tiinţi filcă a re­
staură rii , în practi,că prin aceasta se înţelege, în cazul cer­
cetării arheologice, obţinerea de :date pentru: 1 ) reamena­
jarea " n i velelor de călcare orugi nare" ; 2) marcarea pe t eren
a urmelor vechilor constrlllCţii dispărute ; şi 3) cunoaşterea
·diferitelor etape de construCţie, în care caz rezultatele săpă­
turilor se adăugau celor obţinute prin cel1cetarea elementelor
structive, prin decapări ale tencuiel i i , sondaje în zidărie etc.
'O rdinea um,p ortanţei este inversă celei de mai sus, dar trebuie
remarcat ca, în fapt, Icobortrii nivelului de cărlcare i s-a
.acordat în primul rînd atenţia; sondaje în acest scop au fost
soli'citate l,a toate monumemele în ICurS de restaurare, chiar
1n cazuri în care, pentru alte rezultate, vreo săpătură nu-şi
găsea rostul (casa Mel ik, casa Vasile AlecsaI1ldri) . Să n e opnim
atenţia mai mult asup!1a acestui aspect, al Icoboririi nivelului
<:le călcare în zona monuimen telor resta�l rate.
Coborirea n i velului 'terenului în jurul unor mon umente
sau în cuprinsul unor ansambluri se j ustJi fică teoretic de
către cei care o preconizează prin cerinţele unei restaurări
istorice, urmărind readucerea obiectivului la proporţiile !ini­
ţiale şi scoaterea la iveală a unor detalii acoperite de depu­
neri mai recente. Analizînd lucrUliil e mai în amănunt vom
vedea însă că nu întotdeauna o asemenea operaţie este justi­
ficaJtă.
Examinînd, pentru început, chiar principalele elemente de
justificare teoretică a Ic obodri� nivelului terenului, vom ob-
71
www.patrimoniu.ro
------
serva unele dificultăţi care fac ca acestea să nu fie delOic
atit Ide piuternice. Se cons�deră că prin coborîrea n i velului de
călcare se ajunge l a respectarea adevărului �storirc, se redă
monumentului înfăţi şarea sa originară. De fapt ce se poate
înţelege p rin "înfăţişarea origina.ră " , " ni vel de că�care ori­
ginar", î nltr-un ansamblu în care diferite construcţii înt ridi­
cate l a date diferite, fiecăreia din ele corespunzîndu-i u n
alt n i vel d e călcare? în Icazuri ,de acest f e l trebuie să s e
ajungă lla soluţii de compron1is, în c e l m a i b u n caz putîndu-se
cobori în drepuul fiecărei clăJdiri pînă la ni,velu l .de călcare
din timpul ridicării ei , între diferitde p uncte creîndu-se
taluzări, realizîndu-se astfel, în Întregul ansamblu, nişte cote
,de nivel care, laolaltă, n-au existat în a'c est fel niciodată in
cursul evolUţiei monumentului. La fosta mănăscire Mărcuţa,
de exemplu, n i veLul terenului în jurul bisericii s-a coborît
la cotele existente la sfîrşitul Se\C. XVI ; cum nivelul de căl­
care .d in ,t impul folosi ri[ z�dului de incintă din sec. XVIII
se află, în paI'tea de est, mult m ai sus, s-a creat, în această
zonă, porn ind de la biserică, un plan orizontal convenţional,
care l în gă zid ajunge cam l a u n metru sub n i velul p ragului
pOrţii afla te pe această Latură, pentru asiglurarea accesului
trebuind să se amenajeze aici dteva trepte Icare n-au exi�tat
n iciodată. O astfel de soluţie işi poate avea j ustifioarea numai
d<lică fără adoptarea ei înfăţişarea originară a biserucii ar fi
într-a,dervăr denawIiată. Pot fi date şi alte exemple de cazuri
în care, pentru racordarea niveluri lor la care s-a ajuns după
restamare în di ferite p uncte s-a recurs la taluzări sau trepte
convenţionale (Voroneţ) sau în care �Ll1ele ziduri au rămas
cu fundaţia "în aer" ,ca urmare ,a coborîr� n i velului tere­
nului din jur - in funcţi e de edificiul principal care a fost
avut în vedere - la Icotele pe care le avea Într-o perioadă
amerioară construirii lor (piai olarele stîlpi lor de la nord l a
biserica domnească d i n Tîrgovişte). Di ficultatea de a s e res­
pecta în întregul ansamblu, cotele de n ivel ale terenului
din momentul constl1l11c ţiei unor clădi ri ridioa,te la date dife­
rite este deosebită, astfel îndt, chiar din p unctul de vedere
r.lil car<lioterului ştiinţific al restaurării, în admiterea coborîrii
n i velul ui de căLcare trebuie o prudenţă deosebită.
Elementul cel mai important care il:rebwe să ne facă să
avem, faţă de coborîrea nivelului terenului în j urul monu­
mentelor, o reticenţă extremă, este pericolul pe care îl
reprezintă înlăturarea straturilor depuse succesiv, care in­
dică tocmai etapele de evoluţie a l11ollumentului. Prin aceasta
se exclud orice p osibi1ităţi de verificare în viilt or a datelor
p riviI1ld c ronologia unor construcţii şi în general a rezulta­
telor unor cercetări . Orirdt am considera de concludentă şi
completă o ,cercetare efectuată în prezent, a nu lăsa pos�bi­
litla/tea unei 'veri fi cări în vi itor, 'cu alte metode, evenil:ual
d i n alte p un cte de vedere şi !Urmărind alte probleme, ar fi
o eroare de o deosebită gravitate. Să evităm situaţii ca cea
la care s-a ajuns, de exemplu, p ni n săpăturile făcute aCum
o jumătate ,de secol la CUI1tea de Argeş.
CîI1Jd ne punem problema oportunităţii coborîrii n ive­
Jului de călcare trebuie să ne ginld im şi la dhe1tuielile impli­
cate de această operaţie. Este necesară specificarea că, in
această p rt vu nţă, s-a p o rn i t de la tncep utul ,ac t i v ităţii D .M . T .
.
�
d e l a o poziţi� greşită - :, valuarea co �t u ui �ăpă t u n l or " d e
.
decapare" l a clnca 400/0 faţa ' de c e l a l sapMufl lor a rheologice
obişn u ite rezultînd d e aici un r i tm de lucru tn oare obser­
�
v aţ i i le ş i i nţifi,c e sÎl1Jt � xd use de f�pt, risc!ndu-se totodată
p�eI1derea m u l t or. matertale arheologl �e: Indlfe[ent ,de � c� ste
. ,
calcule, chel t lllel t i e pe care l e neces i ta Icobonrea masiva a
n i velului terenu l u i pc m a r i sup rafeţe nu stnt , de fo,aI'te mul te
ori, justificate de rezultat.
I n p r i v i nţ a oportunităţ i i cobo dni i . .n i ve l u l u i d � călcare,
c a şi a m o d u l u i d e efeotuare a operaţiei, este neaparat nece­
sară o anal iză seri oasă a f i ecărei s i tu a ţ i i tn parte. Desigur
că, in unele cazuri , aJceastă coborîre este necesară pentru
scoaterea l a i veală a lu nor elemente componente Însemnate
ale edifioi u l u i . Degaj'area pămtn tul ui În j urul u nor b i serici
� l
bucureştene care, d atorită l ucr r i or e d i l i tare d i n sec . XD�:-?\X
.
au a j un s să fie Îngropate pina deasupra sod ul Ul (blsencde
S lobozia, " Di n t r-o 2Ji" etc.) era evidem necesară. De ase­
menea coborîrea n i ve l u l u i În i n teriorul i lllc i n tei unor an­
samb1uri monumentale ca mănăsti rea Cetăţu i a , unde s-au
scos astfel la i veală ancad ramentele şi pragu r i l e unor i m răr,i
sau desch i,deri , sau Hanul l u i Man uc, este pe ,dep l i n j us t i ficată
şi cerută de a ltfel şi d i n considerente funcţionale. Trebuie
remarcat că Î n Itoate <liceste cazuri ,c oborîrea n i ve l u l uiÎ tere­
n u l u i , efectuată după prealabile cercetări aI'h�ol ogice, � C0111-
portJalt n u m a i Înl ăturarea u �o � s�ratLIri . l11aSlry � . de l1l velare
moderne (sec. X I X -XX), fara f1scul d i struger I I u n o r m a te­
riÎ a l e arheol ogice grăi toare. Ohiar î n cazuri În care deca­
parea pămîntu l u i afectează n umai n i velări moderne, astfel
'încît prin efectua rea e i nu există riscul pierderii unor urme
arheologice cît de cît i m portante, nu . considerăn: că e � est�
neapărat necesară numaJi pel1'tru rea l I zarea unei rela t i ve ŞI
destul .de greu percep t i b i l e Înălţări a Il\nei d ă,d i r i sau a u n u i
z i d d e incintă.
N u <alI. fost a d use î n d i scuţie cazurile în care este vorba
d e degaj area unor r u i ne d e straJturile g roase de dărîmăturii
ş i m o l oz care le acoperă, degajare evident strict necesară .
Un alt obiectiv urmarI t prin săpătu ri l e a rheo l ogice b
monumemele care se restauroază, ,legat de a ltfel de coborîrea
n iv(d u l u i terenu l u i , este con sol i darea resturilor de constrU Cţi i
d ispărUlte sau marcarea trase u l ui acestora. P utem să d i stingem
Î n această p r ivinţă:
a) cazuri în oare sînt marcate elemente cl i spă rute ale unor
e d i f i'oii (biserica mănăst i r i i Tismana, b i serin C u rtea Veche
etc. ) ;
b) cazuri în care sînt m arca' e urmele unor edi filc i i afbte
a n terior pc locul cel ui acwal, uneori urmele unor lăca ş u r i
a nterioare b iserioilor ex istente (b i serica domnească d i n CUNel
de A rgeş, b .i serioa mănăstir i i P utna) şi în sfîrş i t ,
c ) cazuri Î n ,c are s e conso l i d ează sau se m anchează res­
t u r i ,ale unor construcţi i dispărute d i n tr-un ansamblu, cu d i fc­
nite sem n i f i ca ţ i i şi d i ferite datări, după o preal abi l ă coborîre
a n ivel u l u i teren u l u i . Dacă În p rimele oaz u r i m arcarea u r me­
lor vechi se impune pentru p unerea în valoa re a monumen­
t u l u i , fie obţi n i ndu-se întregi rea i magi n i i asupra î n făţişăni i
sale ori gin are sau a evo l u ţ i ei sale, fie scoţîndu-se în evi denţă
p l'a nul unor edi fi cii mai vechi , cu o deosebi tă valoa re i sto ri'c ă,
fn u l ti mul caz t reb u i e să ţinem sea m a de p arti c u l a r i tăţile
fiecărui obiectiv pentru la ne p utea pronunţa tn privinţa
oportunităţii degaj ă r i i şi marcări i , urmări tă ca scop î n sine.
Coborîrea n i v el u l u i teren u l u i în f ll t reaga i nc i nită ş i COIl ­
solidarea sau marca rea tuturor resturil or de constrUCţii d i s­
părute, În cazul restaurări i unor mari ansambl u r i monasti ce
a devenlÎt aproape o p rwctică curentă. Treb u i e tnsă făwtă o
d istincţie Î n t re cercetarea arheologică a vechi l or construcţ i i
d intr-o i n c i ntă, î n care p r i n trasarea unei reţele d e secţ i un i
s ă f i e cunoscute p l an ul ş i cronologia acestora, ş i degaj area
l o r i ntegra l ă . Consol i darea şi marcarea tuturor vech i l o r urme
d intr-o i ncintă prin coborîrea n ivel u l u i teren u l ui este moti­
vată prin i nvocarea principiilor restau răr i i şti i n ţ i fice. Ne p utem
Însă întreba ,dacă, d e p i ldă, o i n c i ntă a unei n� ănăsti r i fn
care, d upă restaurare, se pot vedea rest u ri cons o l i d ate a.le
u n o r z i d u r i s a u u rmele m arcate ale traseul ui u n o r clădiri d i n
care s e mai păstrau n u m a i fundaţ i i le, ,deci o i l1Jc intă în care
p r i n restaurare a fost creat de fapt un decor convenţi onal ,
avînd n u mai punctul ·d e p o rn i r·e în anum i t·e urme vec h i ,
72
www.patrimoniu.ro
i n c i n t ă care a capatat o înfăţişare pe care Il-a 'a v � t � ? 11J: '�I­
odată, reprezintă, d i n punctul de vedere al re�t1ura'fiI'l ştHn­
ţi fice, o so l uţ ie ' mai bună decît păstrarea cadrul u i n a t ural
ex i stent, car'e poate ·corespunde m a i b i ne spi r it ul u i î n car�
.
a fo t conceput m o n umen t u l . Se poate oare 'conSidera ca
soluţia adopt<lită la Mo] ' dovi ţa, lllll de cerce t ă r i l e s-au l i m i tat
l a dega jarea r u i nelor casei egul1i eneşt i , i a r suprafaţa d i n
p artea de nord-est a i nc intei a fost lăsată acoperită c u i arbă
p u tÎnd u-se face oricîl1Jd săpături În v i i tor, este mai puţin
ş t i i n ţ i fică decît cea adoptaită la Dragomi r�:a s�u . SLI'ceviţa
u n e'e sînt marcate 'toate urmele de constrUC ţ I I , p m v ltorul pu­
tînd deosebi cu d i f i c u ltate resuu r i l e u no r rclăd i r i de evidentă
tnsell1llă tate de cele ale u nor ohi l i i de p a i an tă sau l e m n sau
de fundaţ i i l e ullor dă,ci i n i a căror conslt ruire s-a oprit p roba­
bil la n i ve l u l fundaţi i lor? C a să nu mai ne referim la mănăs­
t irea Humorului unde fără o legătură directă cu l ucră'ri de
restaurare, s-a porn i t l a masive decapări ş i l a o ridicare par­
ţ i a l ă a zidur i lor ,de incintă d i n sec. X V II p c v ech i l e fundaţii,
În locul unei p i toreşti Împrejrr; u i r i d e lemn care înco n j ura
curtea acoperită cu lia rbă din jurul b i seri c i i .
Trebuie ţ i n u t seama şi de ,di fi c u l tă ţ i l e c e apar Î n <Cazul
mai m u l tc r ruine suprapuse. M arcarea vechilor u rme este în
alc elaşi timp strîns legată de coborîrea ni vel u l u i IterenlLl l u i pe
care o I comportă.
Cercetarea vec h i l o r constru cţ i i pI1in săpa rea ,an u mitor sec­
ţ i u n i arheologice, i n s i sttnJd u-se b i neînţeles asupra acelor u rme
care p rezi n tă o m a i m a re Însemnătate, cu l ă sarea posi b i l i tăţii
unei revenini în v i i tor asupra lor, p OlClte c 1 ar i f ilCa destule pro­
b leme legalte de t recutul ansam b l u l u i mon umenta l , iar un
p la n dar Întocm i t 'poate l ă mur,i pe v i z i tator,i m a i b i ne .d ecît
unele urme de zid uri a căror sell1ni fLi caţie exactă poate scăpa
celor mai p u ţ i n i ni ţ i a ţ i .
Trebuie c ' e asemenea s ă ne gînd i m l a m a r i l e cheltuieli
genera te de astfel de l ucrăni ş i mai ales la fap t u l că ele
necesită i m ob i l izarea unor cel.1cetă tori pe lin t1ITIp extrem
de îndelungat. De aceea, în astfel de cazuri, u ti l i ta tea de­
gajării şi mancăr i i t u l uror ruinelor de construcţii dli ntr-un
ansamblu monumental trebu i e î nld el ung oumpăn i tă, d e m u l te
ori ea nef i i n d j usti ficată de Î nseiT.Ilătatea i storică sla u artiÎs,tică
a acestor urme.
Nu vom insi sta asupra aspeotu l u i contr i b u ţ i ei cefic etărilor
arheologice l a cu noaşterea evoluţiei d i feritelor faze d e C :1 I1-
stfucţie ale u n u i I:·. c n u m elll sau ansamblu monuilllental . Tre­
b u i e Însă remarcat că d atel e pe Icare le poate furniza cerce­
tarea arheologică, mai a l es În p r i v i n ţ a cronologiei absol ute
ş i a cronologiei relauive, trebuie neapărat l ega te c e in f orma­
ţ i i l e .celorl a l te categori i de i zvoare i s·torice ca şi de cel e rczul­
tate .d i n cercetarea p l a n u l u i şi stru c tu r i i mOl1umen t u l u i . Este
h ine ca în slw d ierca e vo l uţ i e i etapelor d e constflUlcţi e a le unui
monument să Se pornească tocma i de lla cercet a rea atentă a
el emeMelor afl ate l a su pra faţă în funCţie de care să se efec­
tueze sondajele arheologice.
I nt rebări l e pe care le a re de rezol vat Icercetarea mOI1U­
mentelor i storice sînt m u l t i p l e şi complexe, e te ,de alc eea ne­
cesară o r iguroasă cumpăn i re a obi e c t ivelor şi aspectelor de
accen tua t. Atenţia priori tară trebuie acordată problemelor
esen ţliale ale i storiei şi i storiei c u l w r i i acelor m on u mente a
căror cunoaştere p oate ,con t r i b u i cel m a i bine l a elUicidarea
l or. A urmări în p r i m u l rînd cercetarea exhaustivă a
unor obiecti ve şi Il U oercetarea demen relor care po't
l ăm u r i 'cele m a i i m portante aspecte i s to rice, poate fi conside­
r:: n ă o pOZJiţ i e nepotri v i tă . Acea ta cu atît mai m u llt cu dl,
ch i a r exhaust ivă, o cercetare m ăro- i n i d la u n ob iectiv î'n mod
i n erent d es t ul de red u s p oatie avea n umai un ca racte r l i m i tat.
O cercetare c r i d t d e amănunţită a unei inc;i n l e mănăstireşti
din sec. XVI sau X VI I , În a fa r,a p roblelT e l o r de i storie a
a r t e i p use de p ri ncipalele e d i f i c i i , nu ne va d uce de cele m ali
m u lr e ori m u l t mai departe de ounoaşterea s u xes i u n i i u nor
pa vaje de curte sau a p l a n u l u i unor Ich i lu i . Pen tru adevărata
p u nere î n . v aloare a u n u i m on ument, pentru inţelegerea sa,
pentru i n tegrarea a în med i u l în care a fo t creat, mai im­
portantă poate f i urmărirea cunoaşter i i aşeză r i i în c a re el
este situat sau a a l tor m O n'lllnenre cu oare ,i se pot găsi s i m i ­
l i t u d i n i . O t a b i l i re a unor p r i o r i tăţi î n cerceta re apare c a o
.
necesi tate ,de p r i m ordin, l a fel ca şi o v i zi u ne m a i Icupni n ză­
toare şi mai p rofundă ,asupra sarc i n i l o r cerlcetă ri i arheologice,
în care să se aibe î'n veder e n u o b i ec t i v e l i m i t a t e, ci p robleme
i mportante aIe i storieiÎ culturii.
 UNDE NE S I NT MONUMENTELE ?
------- 1 t . col . N I C U L A E N I C U I A E , cercetător
Monumentele i torice, amint i toare a unor fapte deosebi,te
de eroism ăvhşite ,d e armata romană pe dmpul1i l e de bătă­
lie, con s t i tu i e unul d i n m i j l oacele Îlm pOl1tante Jn munCia de
educare a maselor l argi şi in special a tineret u l u i , in spi ritul
ero i sm ului, al d ragostei faţă de patrie, al respec'l ul ui fa.ţă de
cei tcare s ...au jertfit pentru apărarea indepenc'enţei ş i suvera­
n i tăţii noastre naţionale : "Să mi r-tÎlăm niciodată că toate
cuceririle ele caTe ne bucurăm a zi att fost obţimt l e prin jertfa
celor mai brmi fii ai poporului nostru"'.
în deoursul timpului, c e i întorşi d i n băttă,l ie a u cinstit
memoria camal1azilor lor tc ăzuţi în facui l uptelor prin ridi­
carea de monumen te, obeliSicuri, p lăoi comemorative, fîndni
şi dumbrave ale eroilor, rm ausolee etc. Au existat chiar socie­
tăţi şi as ciaţ i i care au avut oa p reocupare m a joră culti varea
cultu l u i eroi lor prin rid�carea operelor rc omemorartive de
războj.
Prima o rganizaţie la n ivel naţional, d i n perioada i n ter­
b�l i că, s"'a consti tuitt la 1 2 septembrie 1 9 1 9, in baza legii
asupra re�i m u l u i mormin telor şi operelor comemorar irve de
război , sub denumi rea de societatea " M ol1l11in tele eroilor că­
zuţi în război " . Scopul acestei ocietă ţi era de a cinsti me­
moria ostaşilor căzuţi in campanml e d i n a n i i 1 9 1 6- 1 9 1 8 ,
prin construi rea Ide l11onumente2.
P usă sub auspiciile statu l u i şi alVinid în ,comi tetul de Icon­
ducere person a l ităţi remarcabile ale vieţi i politice a vreml l ,
societatea a desfăşurat o i n tensă activitate, reuşind să înfăp-
1 Nicolae Ceauşescu, Romania pe drltml/.I desăv!rşirii
socialiste, voI . 2, E d i tu ra politică, Bucureşti, 1 96 8 , pag. 4 73.
2 " Mo n i rorul Oficial " , nr. 1 2 3 din 1 9 sepuembrie 1 9 1 9 , p.
www.patrimoniu.ro
şt i i n ţific ------
Fig. 1. Monumentul infanteriei, executat de Ion ]aJea 1n 1 936
t u iaSlcă opera rele ingrij ire a celor aproape 400 000 de mor­
m i n te de eroi răspîndite pe tot cuprinsul ţă r i i .
P e măsura trecer i i t impiu l u i şi a acumulări i de experienţă
s-au adoptat noi l egi men i te să organizeze şi mai bine acti­
vi tarea de cimltilfe a memoriei eroi l or .ne3Jmrltllui , pri n opere
,c omemomti ve de război. La 1 4 octombrie 1 9 26 ia fiinţă
"Asociaţ ia cultul patriei " 3, al cărui scop era ă c1ezvolte, pe
toate căile, spiritul patriotic "în toate straturile neaJmtlui
nostru" şi "ele a întreţine cît mai aprinsă şi cu multă juelecat ă
flacăna pa t riot ismului" 4, "să în Cţtrajeze iniţiativele particu­
lare ele a înfăptr-ti opere naţionale 5. "
La 3 1 mai 1 927 s-a promulg<lJt " Legea asupra regi m u l u i
morl11linrtelor tde război d i n Romania " . Odată c u promul ga­
rea aces!ei l e �.i s- � �chiJl�lbat} i denumirea soc i e� ă ţ i i " Mormin­
A
tele eromor cazuţl I n razbOI I n aceea de socIetatea " Cu ltul
eroilor" , al cărui rdirector a fo t genera] u1 Ion Mano1escu6•
î n statutul adop tat in 1 92 8 se arărta că sOicietatea �şi pro­
punea ca scop "propagaTea cultr,tlui eroisnntlui românesc, din
toat e timpttrile şi s�tb orice formă, în masele poporuhti prin
eliferite publicaţi/mi, tablo�tri, insigne, conferinţe etc., pentrz-t
întărirea şi elezvoltarea simţămimelo1' naţionale" 7.
î n Bucureşti se p recon iza con It rui rea u n u i edificiu come­
morati v de război �n care urma să se păstreze " Cartea de
alUr", tc upri nzÎn r d pe toţi cei căzuţi în primul război lI11ondiaJ.
Asem enea " cărţi de aur", trebuiau Întocmi te şi păstrate �n
toate capi talel e de j udeţ, de pla ă, în oraşe şi în fiecare
com u n ă .
3 Lămuriri aSltpra ,. Asociaţiei wl! /(, 1 palriei" , Bucureşt i , 1 927, pag. 7 .
4 I bidem , pag. 7 - 8 .
5 I b:'dem, pag. 1 0.
construcţiei 6 Biblioreca MuzcultLi m i l i t a r cen t ra l (În cont i n tlarc BMMC), fond
uhul eroi l or" , dosar n r. 4 3 1 , f. 1 2.
704 1 -7042. 7 tmund societăţ i i "Cl\l t u l croi l o r " , Bucureşt i , 1 92 8 . pag. 2 5 .
73

Fig. 2. MOnUIl1Cnl ltl croi lor din Regimenml 2 1 Infanterie (1916-1918).
Pentru soldaţii român i căzuţi în ua l 11atat e "CaI'tea de
aur" urma să fie ţinută l,a l egaţii l e sau ambasald ele române
La înfăptuirea <IIc e tei opere de i nteres naţional, o contri­
buţie de seamă a adus-o arn� ata. î n expunerea de mOlive la
legea d i n 2 7 i ulie 1 940 se făcea urmă loarea subli niere: "ca
un pios omagitt adl-ts caillarazilor căzNţi, armata a fost cea
F,ig. J. Monumenwl �'oilor gmiu.lu i ( 1 877- 1 878, 1 9 1 6-1 9 1 8).
www.patrimoniu.ro
dintîi care a adl-ts tot prinosul sătt de 17l/mcă la înfăptuirea
înaltelor îndaLoriri" 8.
Legea sublinia totodată, ,contribuţia deo scbi t ă ad usă de
masele populare : " mt mai puţin însemnat ( { fosL ajl,tl orul
material de Care s-a bl-tcvtrat insLilţtţia din pa1'lea n:arelor
mase ale poporuhti, toţi căutînd a sprijini această operă de
rectmoşLinţă naţională şi suprem interes obşLesc" 9,
Document el e vremi i atestă ,că fiecare corr,ună, oraş S .1 U
judeţ lavea p revăzlllt în buget ul ău anual o anumită sumă
pentru l ucrări de:>tinate operelor comen� orative de război.
La aces te sume se aelwugau cele strînse Id in vînzarea t.:nor
cărţi. Pe Icontracoperta cărţii I uti G. Lungulescu i nti r u b lă :
Eroismul românesc în istoria omenirii, cri a : "se vinde în fo-
10Ht! strîngerii fondlotrilor necesare pentru 1'idicarea 1170mt­
mentelor de eroi" . O r gan u l care s-a în grti jit de folo s ire a Icen­
1
t ralizartă a tuturor fond urilor, �trîn e prin i n termed i u l u nor
organizaţii, sau din iniţia tivă particul ară, a fost Mare!e Stat
Major al a rmatei române.
Revista "Cultul eroilor noştri " , organ al societăţ i i ., Mor­
mintele eroi l or căzuţi În război " , Înfii nţată în luna a pril i e
1 920, îşi propunea şi ea ca scop să îngri jească de " mormi.n­
tele celor care şi-att dat viaţa ca ţara şi neaml1.1 lor să tră­
iască" şi să înalţe "monumente în aminl irea lor" 1J Re \' is t a
" Româl1lia eroică" care a l uat locul revistei "Cul t u l eroi lor
noştri " î lllCepîn d el in luna ianuarie 1 926 aNca în program ul
său, ca sarcină d e primă i mport anţă, să d ucă "mai departe
opera începţttă de sîrguitorii colaboratori ai 1'evistei C�dLttl
eroilor " 1 1.
Depăşită de multÎitudinea şi complcxi tatea problem ?,}or ce
�e i m p'uneau a fi rezol vate, după aproape 13 ani de eXistenţă,
socie tatea "Cultul eroilor" s-a desfii nţat ş i a rea părut nevoia
exi tenţei unei noi instituţi i l a ni vel naţional, cu caracter or­
ganizat şi permanent, care să cooI1doneze pazla, îngri jirea şi
cinstirea mormintelor şi să Icons1t ruiască noi opere comemo­
rative de război . 12
Toate mormintele şi operel e comemor�ti ve de războ� erau
consi derate ca monumen te publice şi ocroti tc prin lege. 1 3
L cge a din 27 i u l i e 1 940 preciza că "opera de îngrijire,
înfntmttseţ'are şi păstrare a morminLelor şi operelor COmemo­
rative are caracter perpeLuttm" . 14
Oine trece de-a lungul şi de-a latul ţării noa tre va vedea
aproape în fiecare sat, în fiecare com u nă şi oraş, sau Ic hiar
pe cîmp, troiţe, sta't ui, obeliscur i , p lăci comemorative, pietre
funerare, s�mplc îmgrămădiri ce bolovani mari ele pn atră pe'
care au fost Încrustate n umele cel or morţi, ridilcate în cinstea
.
eroilor neal11ului, căzuţi l a datorie pe cÎl11 pul ele Ol1oa re.
Majoritatea covhşÎitoare a aJoestor mon umente a u fost
ridicate Idupă p ril11ful război l110ndi'aL Peste 2 000 ,ele 1110nu­
meJ1lte, obeliscuri şi pietre funerare, cinste c l11e n� o r i a l u ptă­
'torilor noştri căzuţi în anii 1 9 1 6- 1 9 1 8 . 15
Multe din monumentele construitc în perioada ănterbelică
sînt i mple, l i psite de rafinal11enlt artistic, dar aşa Icum spune
unul ,d in scri itorii m i Litari contemporani "fiecare dill ele î n­
truchipează dărttirea celor care mt şi-att precupeţit nici sîn­
gele, nici viaţa" . 1 6
Vizidnelu-ne ţara, in pf1mavara anlului 1 969, Tage Erlan­
der, primul ministru al Suediei, spunea în cadrul con ferinţei
de presă, organizată în zi ula de 1 5 a p ni l i e, următoarele:
"e firesc ca toţi oamenii din Em"opa să fie îndatoraţi po­
pomlui român pentm atenţia acordată conservării şi prezen­
tării monumentelor istorice" Y Este într-adevăr o trăsătură
caracterustică a poporului român, gri j a ['aţă de monumentele
care <IIm inte c de zbuciul11ful a ces tui neam în l u p ta pen tru
B "Legea asupra mormintelor şi operelor comemoraLive de război",
2 7 iulie 1 940, p. J .
9 Ibidem.
1 0 " lutul eroilor nOŞ1.11i" , anul I , nr. 1 , aprilie 1 920, pag. 1 .
1 1 "Români,a eroică", anul V I I , nx. 1 , ianuarie 1 926, pag. 1 .
12 BMM , fond "Cultul eroilo.r", dosar nr. 43 1 , r 103.
13 Vezi proiectele, Jeg>ile şi deciziile m inisteriale . publicale în "Monri­
torul Ofâcial" , nr. 27/1 871 ; 1 89/1 8 8 1 ; 1 87/1 892; 1 1 5/1 907; 2 1 /1913;
82/ 1 9 1 9 ; 52/1930; 1 23/1936; 1 76/1 940.
1 4 Legea din 27 ,iulie 1 940 a "AşezămÎntului naţional pent ru cultul
eroi:l or", pag. 1 0.
15 Cf. Florian Tucă, In memoriam, Editura militară, Bucureşti, 1971,
pag. 8 .
16 Ibidem.
1 7 "ScÎmeia", anul XXXV]!I, nr. 8037 din aprilie 1 969, pag. 1 .
74
 pă�trarea fiintei sale naţionale, pcntru apararea pămin t u l ui
străbun.

La GO'vora-sat, există şi astazI graţie gri j i i organelor

l ocale - o troiţă di n lemn ridicată în Iy emoria celor wrc
au căzut eroic pe cîmpul de l uptă în campania din 1 9 1 6-
1 9 1 8 . Pentru am intirea aceloraşi eroi, se păstrează troiţa din
ciment de l a Căzăneşti de Vîlcea, ca şi troiţele de l a Tohanul
Vech i , Bran, Du,deşti eoc.
În oraşele Pi teşui , Rîmn�cu Vîlcea, Crai o va, Constanţa,
P loieşti, Iaşi, Bacău, Bot oşani etc. se manifestă o largă pre­
ocupare n u numai pentru îngri j i rea m01lJUl1l1en telor ex is·. en te,
dar şi penrtru refacerea Icelor distruse de 'vrerr.e şi construirea
altora noi . Comitetul m unicipal de paruid Piteşti a restaurat
"Stat uia independenţei" şi a reconstituit, după documentare�
dată ,de autorul acestor rîn duri, " PoaDta eroilor", monument
înohinat m emoriei celor 2 0 de ofiţeri şi 2 300 de mil itari în
t e rm cn din R egimentul 4 Argeş, dZ.IlLţi în l uptele ,d i n anii
1 9 1 6- 1 9 1 8 . 1 8
A m întîlnit undeva, în Munţii B ucegi , un grup ,de m i l i­
tari, cu mistnii şi bidinele, ICU şpaclu şi pensuJă, reparînd
interiorul unui modcst dar s uges l i v mausoleu, în care este
depus un sicriu ou oseminte ale vînărt ori lor de n-: unte Icăzuţi
ero.ic la datorie în vara şi toamna anului 1 91 6, şi am apre­
cia t gestul lor nobi,} , ostăşe c .
Din păcate însă n u pestc t o t � e v e d e aceeaşi preocupare,
din pa rtea t u turor organelor compe tente, de a păstra, d a'că
nu şi de a restaura, monLlJmel1'tele ce amintesc de şirul jertfe­
lor poporului român în decursul secol elor.
Unele mo n u rli en te aJll fost distruse c u totu l , pe l acul u nde
au fost n-a mai rămas nici o urmă care să amintească celor
din p rezent ş i din viitor ce operă de ană a fos t acolo şi ce
sim b oli z a ea. A l te l e au fost munti tc, rălI11înind din ele numai
sod ul, fără plăcile de bronz pe care au fost încrustatc numele
eroi lor sau c u inscripţiile ,ci untite şi Capitala noastră oferă
cxcmplul cel rr. a i frapant în acest sens .
Fig. 4. bcl isc u l dedicat " Primului avi ator căzu t" .
In fa ţa Academiei ce studiU social-poli tice " Ştefan Gheor­
ghiu " , aproape de in tra re, este ri,dicat un obel i sc r o r ma t Id in
socl u şi trei segmenţi . Pe primul [egment sînt săpa'te în piat ră
ouvinltele: "PrinlVtlui aviato r căzţtt", iar mai jos, pe soc l u,
inscripţi a "LocotenenLţelu,i aviator Caranda Gh eo rghe care la
spre Pi,aţa Victoriei , un impunător monument d i n bronz 1'o r­
naşt erea aviaţiei romane a bOLezat-o prin sî ngele SăI,t de erou.
20 hmie 1 9 1 2 " , Dar, Ice păcat că aceste cuvinte nu pot fi �nat d i � J J up�ători, p u.rtîml pc o 'targă un camarad � ăz u t
In l upta. Opera a . arUJştl lor I on Jalea şi Anur Verana, mo­
JlJumen t ul '�Ol� StJlllla LlI1 o l�agi u J2 e ca �c �orpul di � a.cric î !
citri,te de trecători ,decît cu foarte mare greutalte din cauza .
muşdh i u l u i depus în scurgerea timpu l u i . Obeliscull este neîn­ . A
v

aducea oflţefllor de rezerva, I 11 v aţat o f l ŞI profe O rI , m o rţ i

gri jit, ameninţl cu prăb uşirea, de jur-împrejur e te scri jel i t
c u obiecte ascuţitc, punînd pc el o serie d e n u m e ş i âniţiale.
La încheierea segmen tului doi cu trei se văd trei găuri mari .
Paate ICă acolo a fost fixată a placă elin bronz pe care era
incrustat chipul pr im u l u i ero u ,al avti aţiei m i l vtare româneşti . Fig. 5 . Obelisc dedicat "Eroilor căz.uţi pe cîmpul dt' onoare 1 877- 1 978 " .
P e strada Ştcf,an F ur t un ă l a nr. 1 25 - 1 27, vizacvi tde Spi­
tal ul M i l itar Central, in colţul din sdnga clădirii, cei intorşi
din războiul de ,i ndepenJdenţă alU i mofltal izat faptele de vite­
jie şi eroism ale IC<IJmarazi lor lor �ntr-un modest monument,
un obel isc zidit din bolovani mari de p i atră pe care au scris
cea mai firească ănscripţie : "Eroilor căzI,tţi pe cîmpl,t! de
onoare 1 877- 1878 " , Monumentul nu esr e îngri j i t, iar pe
timpul dt capacii sint în frunziţi nu poate fi văzut dc nimeni
din ,cauza castan il or, salcîmiJor etc. ,care sînt în faţta l u i .
I n faţa aceleiaşi clă.d iri, l a i ntrarea principală, ta f o t
cînd va un frumo mon u n�el1t, înfăţişînd un soldat pornind
1 0 at ac , avin cl în mîna stîngă dDapel ul regimel1'tului şi în
cea dreaptă puşca cu baionetă, simbolizînd vitejăa şi eroismul
saldaţilor Regimcnwlui 2 1 infanterie, în războiul din
1 9 1 6- 1 91 8 .
E r a un monument de o deasebită frum useţe artistică, :1 şa
cum se paate vedea elin fotograftÎa ,ce se mai păstrează în
arhive. El a fost ridi,cat prin contribuţii benevole ale asta­
şilar, subofiţerilor şi ofiţerilor înto rşi ,d in marea incleştare.
Acum, pe a'cel loc, a răma JlJumai sacl u l .
L a încep utul spaţi u l u i verde cuprins în tre Şaseaua K1se­
leff şi Bulevardul Aviatari l or, a fost ridic at in 1 930, cu faţa

18 Istoricul Regimenwltli Argeş m, 4, Piteşt i , 1 927, pag. 8 8 .

75

www.patrimoniu.ro
tn războiul din 1 9 1 6- 1 9 1 8 , 19 î n prezent monumcntul nu
mai există. li putem admira fruI1,.useţea numai după foto­
grafia ce se mai păstrează Într��fl ,gPti d a,1 o raşului Bucureşti,
c,d iţie mai veche. { ce ştie despre opera sa. Mi-a mărturisit , ·u amărăciune că nu
La 20 IT ai 1 9 2 1 socienatea "Morrllintele eroilor căzuţi În
război " a ridicat, tn acecaşi piaţă, cu colaborarea arhi tectu­
lui Erncst DonnealUd, un cenotaf, ,ca simbol al cui :ului pen­
tru eroi2o. Dar nici acest modest monument nu mai există.
în luna septembrie 1 924, sculpto rul Teodor B urlcă a exe­
cutat Monumentul mcdicilor mili tari şi l-a aşezat În faţa
I nstitutului medico-mi l i t ar, pe strada cu acelaşi nume, l a
11f. 3 - 5 , unde s e găseşte şi lacum. Monumenoul reprezenta o
femeie aşezată pe un soclu Înalt simbolizînd patria recunos­
căItoare pentru faptele de vitejue ale fii lor săi. Pe cele patru
părţi ale monumentului au fost prinse plăJci din bronz ;- e
care crau crise numele profesorilor şi elevilor Institutului
medico-militar ,căzuţi eroic pe cîmpul de Luptă în anio
1 9 1 6- 1 9 1 8 . Dar p lăcile au fost smulse de pe sodu şi duse
cine ştie unlde. I nscri pţia de pe monum ent este ruptă În colţul
din ,dreapta jos2 1 . Dorinţa şi strădania actllalilor profesori şi
elevli ai I nsti tUltu lui de a restaura monumentul, aşa cum a
fost, rămÎnc un dez�deflat , căJci plă,c ile din bronz l1iU sîn t
de găsit .
Vulturul de pe soclul d e la înlt rctăierea şoselei B ucureşti­
Ploieşti cu şoseaua Buftea nu mai există. A rămas şi ai'c i, ca
şi în multe alte locuri, numaU soclul pe care sînt i ncizate de­
numirea local i tăţi lor el iberate de soldaţii d i n Băneasa în ani i
1 9 1 6- 1 9 1 8 şi numele celo r 49 d e croi morţi pentru neatîr­
narea şi propăşirea pat riei .
în anul 1 9 2 1 , lun grup Ide ofiţeri în frunte cu general u l
de Icorp Ide armată î n rezervă Gh. MărdăreSlcu, fost inspector
al infanteriei, a l uat iniţiativa să rid ice un monument al in­
fanteriei " care să simbolizeze jertfa şi eroismul de carc a dat
dovadă această arma, alături şi ta jultată de celelalte arme
urori " 22.
Monumen t ul a fost ridicat nu departe de unde începe şo­
seaua Kiseleff, p ri'vită de la Muzeul de istonie a Partidului
Comunist, a 1111şcaru revolruţionare şi democraltice din
RomiÎnila, acolo unde şoseaua se :lărgeşte, formînd o mică
piaţă cinculară, denumUtă şi "Rondul 1" . Auci, în axa unei
alei înguste care, traversînd grădina, leagă şoseaua Kiseleff
cu bulevardul Aviatorilor şi-au avut infaniteri ştii monumentul
armei lor23.
Cele 6 500 000 lei cît a costat l ucrarea au fost date de
ofiţeriU, subofiţerii şi soldaţii din infanterie, ,care alU donat
'timp de 1 5 ani lună de lună solida lor pe o zi. La 24 apri l ie
1 934 Începe construcţi a oare durează pînă În anUiI 1 9 36 cînd
monumentul a fost dezvelit24•
Operă a sculptorului Ion Jalea, el însuşi ofiţer de rezervă
rănit În război, monull1lentul reprezenta: grupul soldaţilor
porniţi la atac, grupu l ,celor Icare susţll neaJu atacul şi grupul
de comandă În j urul drapel ului şi ,aI ofiţerului.
Rea,l izatorii impunătoarei l ucrări de artă a u preconizat
ca "monumentul infanteriei să fie pentru zilele de azi precum
,şi pentnt vrem�trile viitoare , icoană şi pildă vie de împlini­
rea datoriei, de i�tbire de ţară ( . . .)" 25.
19 Grigore Ionescu, BuC/treşti. Ghid istoric şi artistic, Bucureşti, 1938,
pag. 306,
20 " Cultul eroilor noştri", anul II, nr. 1, ianuarie 1 9 2 1 , pag. 24.
2 1 Idem, anul V, IU. 7-8, octombrie 1 924, p ag. 1 1 .
22 IstoriCII I înfăptuirii monumen/lliui infanteriei 1921- 1936, Impri­
meria naţională, Bucureşti, 1 938, pag. 4.
23 Gnigore Ionescu, op. cit., p. 3 1 4 .
24 lstoriwl tnfăptuirii monumentului in/amerit:i 1921-1936, Imprimt'nÎa
naţională, Bucureşti, 1 938, pag. 3-4, 6, 1 2, 1 4.
25 Ibidem.
76
www.patrimoniu.ro
Dar, ca şi celc despre care am vorbit mai Înai ntc, 11 1CI
acest mOl1Ju n:ent nu mai există.
A m stat d e vorbă cu sculptorul Ion Jalea şi l-am intrebat
şuie nimic. îşi aminteşte doar că p rin anul 1 939 sau 1 940 a
fost scos, dus pc cheiul Oîmboviţei u11lde ,a stat aruncat o
bucată de vreme, apoi nu mai ştie ce s-a făcut cu el. " Pro­
bab i l - spunea 1. Jalea - l-au topit pentnu că era făcut
dintr-un bronz foarte bun " .
Desigur că monumentul a fost topit, iar bronzului spe­
cial din care era 'constmit i s-Ia da't altă întrebuinţare . Estc
de daJtoria noastră să-I ref(lJ,: em. Ex istă un istoric al mOl1l1-
mentului, iar sculptorul trăieşte şi este în plină putere :de
mU11lca .
Există în Bucureşti u n 'monument de o rară frumuseţe şi de
o impecabilă exeCUţie arnistică, a cărui i storie este deo�ebit
de emoţionantă, cunoscut de noi sub denumi rea Ide "Staltuia
Leu " , dedicat eroi lor arrr. ei geni ului căzuţi în luptc în anii
1 877- 1 8 78, 1 9 1 2- 1 9 1 3 şi 1 9 1 6- 1 9 1 8 .
Monumentul reprezintă pe Icei cinci fraţi Robian din co­
muna Pleniţa, j udeţul Dol j : Gheorghe, Ion, I lie, Pet re şi Con­
stant i n , foşti luptători În R ăzboiul pentru i ndependenţă, în
campaniile din anii 1 9 1 6- 1 9 1 8 (mai puţin primul - Gheor­
�he - care la luptat numai în 1 9 1 6- 1 9 1 8 ).
Am 't recut a n i ,de z i l e prin faţa ace t u i monument şi am
citit ,d e repetate ori � nscripţia de pe el, am învăţat-o pe de
rost, nu numai pentru că era frumos alcătuită, Idar şi pentru
faptul că era Încăroată de conţinut, a,vînd " valoare de testa­
ment spiritual " 26: "Sp�meţi generaţiilor viit oare că noi am
făcut suprema jertfă pe cîmpurile de bătaie pentru înt regirea
neanlttlui" 27. Dar, tot ,ce-a fost substanţă docoti toare în
această fru moasă frază a fost şters. Cuvintele "pentnt între­
girea neamuhti" n u mai eXIsta. Se văd numai urmele şi în
ciuda timpului trecătorul le mai poate descifra.
"N�t există virt�tte mai mare, mai aleasă, şi mai salutară
la /1,n popor, decît odt ul eroilor săi. Aceşti eroi formează
istoria patriei în hmg�tl şir de generaţii. România, /Ilai m�tlt
ca oricare alte ţări datoreşte înfăptl1,irea şi existenţa ei sutelor
de mii şi milioanelor de eroi anonimi şi de inclividHalităţi
eroice" 28. Prin urmare grij a pentru a păstra monumentele
Închinate memoruei eroilor naţiunii noastre se impune ca o
necesitate obiectivă, reclal11lată de nevoia de a ne rClll10aşte şi
de a ne p reţui trecutul istoric, de a repune În valoare tot
ceea ce vicisitudinile vremii au d istrus.
Aminti rea înaintaşilor se păstrează nu numai prin docu­
mentele de aflhivă, pnin >Cărţile şi tratatele de istorie, prin
l ,ucrările de pictură şi m uzică, ci şi prin operele sculpturale,
p rin monumentele ce se înalţă de fiecare generaţie În memo­
ria geneflaţiei trecute. Aşadar să păstrăm monumentele isto­
rilce, să refalcem pe cele pe cale de a se Idistruge, să reconS'ti ­
tllli m p e cele d e j a distruse, pentru ,că e l e Înnobilează sufletul
generaţiilor. CăJci, aşa cum spunea Secretarul general al P ar­
tidului Comunist RomiÎn în cuvîntarea ţinută cu p rilejul Îm­
plinirii ll111 ei j umătăţi Ide veac de Ila marea epopee a Mără­
şeştilor, "ne plecăm cu veneraţie în faţa eroi/or natiunii, în
faţa celor care mt şi-au precupeţit viaţa pentru a asigura
liniştea şi progresul poporului român, care du P�tS, la timpul
lor, o piatră la temelia măreţuhti edifici�t pe care îl înăLţăm
astăzi pe meleag�trile României socialiste" 29.
26 Florian Tucă, op. ci!., p. 254.
27 Cf. Con9tantin C. Giurescu, Istoria Buwreştilor din cele mai vechi
timpuri ptnă în zilele noastre, Editura pentru literatllTa, BucureŞti , 1 966,
pag. 1 77.
28 " România eroică", anul IX, nr. 2/1928, pag. 7.
29 Nicolae Ceauşescu, Romania pe drumul desăvtrşirii construcţiei socia­
liste, voI . 2, Editura polirică, Bucureşti, 1 968, pag. 465-466.
 CRONICĂ, RECENZII

A XI l-a CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ A COMITETULUI " EIRENE"

Confcrinţele internaţionale a l e ComiLCw l u i comull lcan, . însoţite de diSCUţiile aferente vor \ inute d e L . Vidman (R.S. Cehoslovacă) ş i de
,.Eirene" de ÎncurajaJ'c il studiilor clasice în fi publicale nu pe te mult uimp În Actele 1 .. Petersen (R.D.G.), celelalte contribUţii revin
\ările social iste s e succed, Începînd d e la con­ Conferinţei, ne vom li mita aici doar l a cîteva cercetătorilor Ifomâni (În ordinea prezentăni,i) :
s t l t U I,rea aceslllia In 1 957. cu o rcmarcabilă scmnalări, care sa fie mai apropiate de profi­ A. Popa: Une nouve l l e inscription dediee a
frecvcnţă. Tării noastre i-'a reven it în două lul Buletinului Monumentelor Istorice şi de p,re­ Liber P,tter; D. M. Pippidn: La date du foedus
rînduri ci ns t ea de a găzdui ascmcnea con fe­ oc upănille oi,ti tO rilor săi. entre Rome et Gal I al.Îs ; R. Vulpe: Fabius POI11-
rin ţc, mai Întîi l a E F o r ie, În 1 960, iar recent reianus, gouvemeur de la Mesie J n ferieurc;

..
Aproape j umătatle din numărul tOtal al
la Cluj, unde În primelc zile ale lunii octom­ comunicărilor au vizat probleme de I ingvislică L Pi o: P. Furius Saturninus, U@3t de la Dacie
brie 1 972 au avut loc lucră ile celei de-a şi de ist Orie literara, distribuindu-se În mod , upcrieu rc ; A. Aricescu : Un nouveau document
X I I -a Conferinţe. Organizarca acesteia s-a da­ �proximal.iv egal În aceSlC două seCţii. AIătuni epigraphiquc des A u fădii au Bas-Danube; M.

le. '
tOrat unui comitet prezidat de regretatul acad. de con tribuţ i i l e participan\ilor Str:1Inl, acelea Muntean u : Observations sur les amhroponymes
a!e cercetătorilor români, variate ca subiecte, des Besses des vill ages de la Scy t h ie Mineure;
Daicoviciu avînd ca vicepreşedinţi pe acad.
au suscitat în repet aLe rÎndttri un interes deo­ A. Rădulesc u : Amphores il inscriptions de l'cdi­
AI. G ra ur şi pe p rof. D.M. Pippidi, ca secretar ftice a mos:!'ique de Con�tanza ; E. Doruţiu-
sebi,t şi elogii marcate. Aprecieri similare se
pe prof. 1. Fischer, i ar ca preşedinte, respectiv pot face pen tru comunicările, mai puţine la 13oil;\: Die Zerslorung Histria im Lichte der
secretar al omitetului local din Cluj pc prof. n umăr, p rezenta.te Î n eCţia de Istorie a filo­ Epigraphik und der neueren HistOria-Augusta­
N. Lascu şi pe D . Protase; s-a adăugat asis­ zofici, a şuiin\:elor şi a religiei, cît şi l a Coloc­ Forschung; A. Ştefan: Le debut de la domina­
ten,a u n u i grup de tincri şi neobosiţi secretari: viul de micenologie, şi dintre oare menţionăm \ ion romaine dans le Pont Gauche: date et
I�. Poghirc, G . MÎrza, M. Vornicu, N. Gudea. c i rconstMces; T. 1 . Russu: Zu den Statthaltern

a
numai pe cele ce au tratat probleme legate
Rezultat ul a fost o conferinţă importantă der Provinz Raet ien ; N. Gostar: Les t i tres
de istoria ţănii noastre: S. Sanie: La ,reli@ion
care a Întrunit specia]jşti de prestigiu - pc cgyptienne en Daci<.> şi I. Ionescu : Le pro­ " D acicus M'a x imus" et " C rpi'c us Maximus " .
unii di nu-e aceşt ia ca invitaţi de onoare - rn sfîr.5 it , cele cÎreV1a comunicări d e a!rheologie:
bleme des gemmes gnostiques decouvertes sur
atît din ţările social iste, cît şi din Anglia, Aus­ D. Prota e (R. S. Romârui a ) : Le pro­
le territoire de la Roumanie.
t r ia, Belgia, EI veţia, Franp, Greoia, l talua, hl cl1le de l a colonisation des Daces libres et
Pondcrea istor ici şi în special r.'l arheolo­
Olanda R. F. Germania, S.U.A. In conse­ des arpes en Dacic romaine; S. Dolinesou­
giei a fost destul de m ică În ansamblul Con­
cinţă, numărul comunicărilor a fost remarca­ Ferche (R. S. Român ia) : EJIements romains pen­
fcrinţei, particciparea oaspcţi lor fiind mai re­
bil, depăşind ci fra de o sută, şi impunînd des­ dant les III-IV-c siccles SUIf le territoire de
strînsă În aceste secţ ii, care au fost susţ inut e

,
făşurarea lucrări lor În mai multe seCţii paralele: la Valachie; O. Pel ikan (R. S. Cehoslovacă):
În marc măsură d e contribuţiile româncşt i . Co­
Lingvistică, ]storn'C literară, I st o r ic, Is' o r i a fi­ Eine neue romische Station bei TrnaV1a (fir­
mun idr i le prezentate la secţia de Istorie au
lozofiei, a şti inţelo.r şi a r d ig i ci , Arheolo@ic, nau); .J. Winklcif, G. Păiuş (R. S. România):
fost: R. chottlaender (R.D.G. ) : Tacitus als
Latină medicvală şi s�lpravieţuirea antichită ţ i i . Der dakisch-rom.ische uicus von Cicău; M. M.
We?;bereiler des Wiederaufstiegs; ]. Harmatta
S-a adăugat o seCţie dc epigrafie, concepută de Koby l i n a (UR.S.S.): Varvarizacii greccskih li­
(R. P. Ungaria): Der ostliche Hintergrund
la Început - şi realizată cu mult p rofit - ca pov terakot v Severn m Pricernomorje; N. T.
des rămisch-parthiischen K rieges unter Marcus
un Seminar epigrafic, ale carui l ucrari au fost Sokol'skj (U.R.S.S . . ) : Novye flaskopki v Ke­
A u rrl ius; H. DancoviCii u (R. S. Ro-
('on duse de prof. H. G. Pflaum (Franţa). Nu s-a pah ; 1. D. Marcenko (U.R.S.S.): Nekoronije
mânia): Dion Gass·ius I et Sarmizegeousa;
neglijat nioi hotărîrea l u ată la Brno, În 1 966, itogD izucenija Panru'capeia VI-V vv. do n.e.
R. Gii nther (R.D.G.) : Stadt und Dorf 1111
ca l a fiecare Conferinţă "Eirene" să ruibă loc şi U t i l iua'lca ştiinţ i fică di.reclă a lucrarilor
romischen Rheinlruld Im 2/3 ]ahrhundert;
un Colocviu de m icenolo@ik:.
M. ]acotă: (R.S. România) : TradJition et pro­ Conferinţei a fost dublată, Ca de obicei, de
1 n afara acestOr seCţii s-au p.rezentat cîteva gres dans les rdations sooiales au Il-e siecle; st arornicirea de relaţii directe Între specialişti,
comunicări În şedinţe plen<llre la deschiderea Gh. Ciulei (R.S. România) : La mancipation dans Într-o atmosferă de depl ina colaborare, cît. şi
5i la Închidcrea Con ferinţei: P. Oliva (R. S. Ce­ de descinderea şi profitul pe care le-au procu­
le tnipryques de Transilva1llÎ e ; L. Huchthausen
hoslovacă): Solon in der Darstel lung der Ko­ rat concerml Orchestrei Fiiarm01llÎ c e din Cluj
(R.D.G.): Frauen als Kor,respondentlÎnen der ka>iser­
modie; S. L. Utcenko (U.R . . S.): Politiceskie şi excursia la Ulpia Traăana, oferite de comi­
hichcn K.1nzl e i ; D. B. Şo1ov (U.R.S.S.): Etniceski<.>
tendencii traktata Cicerona De officiis; ]. Straub
i
tetul de organiza.re. Cu a,ceeaşi ospitalitGte, par­
soci al no-ekonol11iceskie proccssy v Severnom
(R.F.G.) : Imperium, pax, libCf1as. Roms univer­ t icipanţilor străi1llÎ li s-a creat posibilitatea unor
Pricernomorje vo II veke n. e . ; Th. Sarikakis
saIer Herrschaftsanspruch im Geschichtsbild des excursii supli mentare, la sfîrşitul Con,ferinţei,
(Grecia): L a creation de la province procura­
Tac itus; ]. Ernst (Franţa) : Problcmes hibljogra­ la (ct:lţile dacice din Munţii Orăştiei şi b
torienne d'Epire ; Gh. Papuc (R.s. Romârui a):
phiques dans le domaine de l'antiquite greco­ mOl,năstinlÎle din Moldova.
NouveJles don m!es concernant la constfuction
latine; J. Knobloch (R.F.G.): Lateinische Wort­ r n şedinţa festivă de închidere, ştafeta or­
forschung und indo-germanische Etymologie; de la cite de Tropaeum Traiani; A. Popescu
ganizării acestor Întîlillliri - devenite uadiţio­
1. Borzsak (R. P. Ungară) : Ist Tacitus ein latei­ (R.S . Român ia): La Dacie et l'enigme de Gaius.
nale - ale clasioiştilor din ţările socialiste a
nischer Manierist? întrucît comunicările p rezentate în cadml Se­
fost trecUla colegilor din R. S. F. Jugos1avia,
Lista completa a comul]icărilor prezentate minarui lii epig.rafic au tratlat în cea mai mare
proxima conferinţă "Eirene" urmînd sa aibă
În secţii ar fi foarte interesanta şi variata, dar parte .probl'eme leg3ite de istoria veche a Ro­
Joc la DubroV1nic.
şi foarte lungă. Din acest ultim motiv, şi avînd mâniei le cităm în cOnLinuare. Cu excepţia celor
in vedere şi faptul că textele .integrale ale acestor două comunicări despre A . Didius Gallus, sus- ALEXANDRA ŞTEFAN

77

www.patrimoniu.ro
CE A DE-A VII-a ADUNARE G ENERALĂ A CENTRULUI INT ERNAŢI ONAL D t-:
STUDII PENTRU CONSERVAREA ŞI R ESTAURAREA BUNURILOR CULTURALE
Tn 2Ji lele d c 9 - 1 2 appil,ie 1 973, palatul vor fi continuate activităţile regionale ( Î n Ame­ p u b l icar e a cu regul aritate a rczultateJor cer­
B rasc h i din Roma a găzd u i t lucrările celei rica Latina, de exemplu) şi misiun i le de ex­ cetarilor arheologice. 1
de-a 7-a Adun ă r i generale a Centrulu i-Roma, perţi I G şanuierele pi.lot (inclusiv În \ <IIr a noastră O .a treia rezol U ţ i e recomandă lumitarea sll­
instituţie special izată de pe lîngă U N ESCO, unde, dupa cum se ştie funcţionează şantierul păt uri lor arheolo !;' ice La posibi l i tăţi!e re<lli e de
organ izată ca bază 'inremaţională de stud i i pi Jo.t de l a Humor). stud i u , de conservare şi de pub l i c a r e, rreco­
pentru conservarea şi restau rarea bunuri lor S- a pro c e da t apoi la a l e ge rea noului con­ mandă l imi t area anastilozclor şi eViitarea o r i­
culturalc. Ca prinoipale p u ncte I!a ordinea d� Si1i�1 de conducere al Cent wlui I me rn aţ i on a l căre,i ,reconsuitui ri, de asemenea recomandă .I u a­
;z,i f ig ulI: a u : exam inar<la şi aprobarea ra por t uLu i de Restaurare-Romla d i n componenţa căruia fac rea de măsmi pen t ru conservarea //1 silit a
moral al v(.'Chiului consi l iu , alegerea · nouJui parte reprezCIlllanţi a 1 8 ţ ar i : Angl i a Austria, monunwnLelor.
consiliu de conducere, ado ptarea unor docu­ i p ru , Franţ.a, R . f. G e rma n ia , I ndia, I ta l ia, Tn mod special se 'atrage aten ţ i a d t r eb u i e
mente progl·am. La lucrările ad u năr,: i au par­ Japonia, Liban, Mex,ic, Olanda, Pak istan , Po­ combătlItă energJic ide ea că p a t �im o n i u l c u l t ural
ticipat delegaţi d in 36 ţări (in c l u siv Ro­ lonia, România, (respectiv, semnatarul acestor ar pu tea cOI1.� t ioui o frînă pentru dezvoltarea
m â n ia), de asemen<la reprezentanţii mai muJtor rînduri), Statele Unite ale Americii, Spania, so c iet ăţ i lor pentru că, dimpotifivă, el este un
organisme şi instituţ i i i n teresate (UNESCO, Suedi'a, Turoia. Pe specialităţi, c o mp o2li ţi a noul u i factor care concură la progresul umanităţii
I COM, I TITUTO CENTRALE DE! . consi1iu este următoarea: 4 arheologi, 2 arhi­ atît pe plan s pir i t u a l , cît şi social.
RESTAU R O-ROMA, IN STITUT ROYAL teCţ i , 9 is tor i e>i de arta, 3 chim işl i . 1n legătură cu rol ul patni mon,i u,]uri c u l t u ral
DU PATRIMOINE ARTISTIQUE-B RU XEL­ C a drilJ' cc tor a J cen t n d t l<i ,3 fost , reconfLrmat ca factor de r e a i p rocă cunoaştere a naţiunilor
IJES cu:. . ) prof. Paul PhiLirppor. 'e rec oma n dă ţărilor membre să publice În mal
Din progra m u l adoptat de Adun area Ge­ In vederea i ntensificării e J"or<tur i l.or pen t ru l11 u l ! e lrimbi l u c rar. i le p r iv i t o ar e l,a a c est d0-
norală a t rage În pr imu l rînd atenţ ia reorga­ o mai eficientă supraveghere, conservare, re­ menltl.
n izarea centrului Într-un nou local - fostul st<llu rare şi punere În valoare a bunurilor cul­
spătal San Michcle pus d e guver n u l ,i,tal iran la l lIrale ce f a c parte di n mKl�·c1e patr i m on i u al I Textul i n tegral : 11 acestei rczo l u � i i e s e c u r m ă -
mediteraneană Olili m u l t de 5011/11 d i n săpăturile ar �
roru l : " A d u n a rea G e n e r a l ă , considerînd că În rcgiune:t
dispoz;iţia Insuilllllllui Cenrtral de Restaurare şi umanităţi i, Adunarea Generală a adoptat mai
a Centr u l u i-Roma. Se a<rC În vedere amplu fi­ l11 u l te rezo l u ţ i i cu oa<r acter de declaraţ ie-pro­ hculcgicc rcaliziltC În ultima j u m ătiltc dc secol :
w

rămas n e p u b l i cate, considerînd că în cea m a i milre

carea şi mai buna dotare a laboratoar('Jor, gr a m . O prIma rezo l u ţi e recomand.î ţarilor parte a cazurilor rcsponsab i l i i ş t i i n t i fici 3�1 ş i de�cdal.
membre să urmă rească cu perseverenţă forma­ considerînd că o cercetare nepubl icată reprezintă
dezvo l tarea bibl ioteoi i şi a bazei de dOClimen­
o cont r i b u t i e ncg:u i vil pentru arheologic pentru c5.
Lare, intensificarea lacri�i tăţi i Î n domeniul fo'lO­ rQa ş i Î n m u l ţ i rea cadrelor de restaurartoru spe­ i n fo r m a t i i preţioase s î n t a s t fe l pierdutc pentru tO[�

fo!/t pr evăz ute p o s i b. i l i tă ţ i

dl'r1l1na, ca �ărilc membre să ia măsuri
1 " a i n [CT:t,i cc
recomandă
gram e t ui ci . In acelaşi uimp, au oi�lurz aIi, earora sa li se a sig ure de ordin l eg i s l : u i v . mergînd pînă.
mall mul te ou rSllri de speciarlrizare În dom e­ corespunzătoare de i n formare şi u·ecicl are ştuin­ c()ntinuarea unor săp: l r u r i , cladi nubl icarea rczldt:l �
(' L d o r nu !'c f:lcC îl1lr�lIn t i m p rezonabil",
niul con servă ri i ş i rest a u ra nl , cu p recădere ţ i fică ( l a m i n i m um ci n,ci · ani). O a:l tă rezolu\ie
p�ntru arhiteqi şi pictori I11 tu'aLişt i, tOtodată recomandă ţăt'lilor membre să i:. măsuni pentru V A S I LE D R Ă G UT

REPERTO RIUL INTERNAŢIONAL A L MEDIEVIŞTILOR

De curînd a apărllt, din iniţiativa şi s u b Gi urescu, Samu i l Goldenberg, Eugenia Grecc<1!lu, re a scă mo me n l l l i cî nd va fi pregăt ită ediţia
Îngriji rea Cent r u l ui de Studii S u p e r i o ar e a Gustav Giindisch, A u rora I l ieş, Octavian I l iescu, a I V-a a rep e rror i u l u i de l a Poiuiers şi să asi­
Civ�li2laţiei Medievale - Poi<tiors, cel de-al V l adimir l l iescu, Traian Ionescu-Nişcov, J�ko gure o cît m ai fidel ă i l ustra:re a act ivităţii me­
treilea Reperto riu internaţional al medievi,�tjlorl. Zsigmond, onstantjn Mînecă. Radu Manolescu, dievijuilor .ro mâ n i .
Realizată sub redaCţia l u i Edmond Renc Labande M i rc e a M a t ei, Gh eo rghe Mihăilă, Damaschin In această ordine de idei, ne gîndim că
şi a Bernadetlei Leplanr, această amplă l u c naJ·c Miec, Ion ! N estor, Ştc<fan Olteanu, Fran­ n-ar fi lipsit de int eres un reperlo: i u gene r a l
îşi propune să ofere o imagine cît mai convin­ cisc PaIJ, Şerban P<apacoslea. Ştefan Pascu, al medie�işt i lor români din secolele X I X �i X X ,
gatoare asupra cercetarilor publ icate de l11edie­ R adu Popa, Mihaela Şchiopu, Const:ant in Şerban, lucrare care ar putea f i realizala d e J nsni t u l l l i
viştii de diferite special,itaţi, În anii 1 964 - 1 969. Dan Simonescu, Eugen Stănescu, VitaJie Stanică, de istorie " N icolae l a rga" , şi care ar fi În
Practic sînt p r eze nt aţi 4.803 a ut o r i - din Ştefan Şt efănescu, N1colac Stoicescu, R ăzvan măsură să ofe :'c o i m a gin e cu adevărat conclu­
Europa şi din America În prin1ll1 rÎnd2 - fie­ TheodoresClL, orin Ulea, Ve:'onica Vasilescu, den l ă asupra dczvoltăflhi cerce: ă r i l o r autohtone
care pe baza unoi fişe care conţine cîteva indi­ V irgil VăIă5ianu, Emil VJ1abie, Eugenia 7. a h a r ia , p r i v; n d evul mediu românesc ş i european.
caţ ii p r i vi n d special ilal cru, t it l urile şi funqia, o D an Z a m fi r escu .
enumerare selec t i vii3 a l ucrărilor pu b l ica te În Paţă de e d i ţ i a anl erioară a re p ert o r i u l u i ,
1 Tit lul exact al l ucrarii este: Edmond
int erval u l de ti mp aminui�, de ,asemenea sumare Î n care şt i i n ţ a mecLiJevistid românească era re­ Ren": Labande et Bernadette J.eplant, Reper/ oire
preci7.ări asupra l ucr ăril o,r În pregăDire. Est e de ",rezenvirtă doaa: pfin cîteva nume, actuala se­ international des medievistes, Unriversire de Poi­
la sine Înţeles că un asemenea repertoriu repre­ leqie de 50 de ce r c e t:l'to r i con suittuie un neîn­ Liers. entrc d'Et:udes SuperiClLrcs de Civil isation
Medievale, Po:uiers, 1 97 1 . 8 5 7 + 68 pp.
zintă un ex eJcnt i nstrument de luenr pentru o doie l n i c şi Îmbucu.r�tor pr og res.
2 DebutÎnd ca lin r e p e rto ri u al medieviştilor
rapidă informare asupra numeroaselo� corcetări Vom remarca, t o tuşi, că n ici de data aceasta europeni (Th. d ' A l vcrny, P . Glor i e n ş.a. Reper­
consacrate evului mediu, epocă asupra căreia repertoriul nu cu p r i n de pe toţi medievişrii ro­ lOire des medievistes d' Eltrope. P a ois , 1 95 3 ,
se Îndreapta atenţia u n u i tot mai mare număr mân i , p ri n t re absenţi al1Îndu-se - În mod re­ 98 pp. ; T h . d ' A l verny, E . R. I .abande,
Y. T.Jabande-Mai l fert, Repertoire des me­
dievistes ettropeens, Poit,iers, 1 960. 271 po.).
de specialişt i . Calitatea de instrument de l ucru gretabil - şi speciarli5ti de recunoscuta autori­
e st e asigurată şi de cele patru indcxlLl'i auxili al'� : Ua t e .
b ediţia din 1 96 5 s-a Încercat o cuprindere
index al 10 c ai ităţi l or de .reşedrin ţă, lindex al Fără a ne prop r l ne Î'11locmirea unci l iste uni vc r 'i a I ă , fapt exprimaL şi pr;n creş t e re a ma­
�pecializărilor şi al domeniilor de interes, ,index in tegrale a p r i n cip al elor lacune pe care le pre-
s i v:;' a n U I11ăr ul ui de paJ!,ini (P. Cal lais,
1 1 . P l r : m a i l , Y. F. Rion, Repertoire illl' ematio­
de r evi st e şi coleqii, index al medieviştilor de­ 7.im ă din acest punct de vedere rep ert or i u l În Ilal des medievistes, Po,itiers, 1 9 6 5 . 7 1 3 pp.).
cedaţi dupa 1 964' (cu indirarea n ec ro l o a gelor). diSCUţie, vom am inl i de M i h a.i Berza, Ştefan La actu ala ediţie, c u pri n d e rea a fost substan­
Imbllcurăro r pen t. r u s, l u j, Ît orii sttldi i l o r de Gheorghe Ş te fa n , Ion Radu Mircea., Em i l
B a l ş, ţ i a l Îmhunătăţită, dar, aşa cum se precizează
şi În i n troducere, reprezentarea medievişti l o r
mcdicvistica din ţam n astl·a este fap t u l că Lăzărescu, Teodora V o inesc u , Maria-Ana Musi­
d i n A s i a şi din A frica este Încă s l abă.
rcpenoriul publ icat de centnd din Poitiers c u­ ce cu, F l or ent i n a Dum iu·escu, Dumitru Năst ase, 3 Nu au fost ri'nd u se În bibliografi ile de
p r inde 50 fişe de cercetători român i : Damian Corina N,icolescu, Cornel ia Pill:a,t , Alexandru autor l uc ră r i l e sub panru pagini.
Bogdan, V irgil Cândea, Pavel Chihaia, I on Efremov4, cărora li se cLatort'lază mai l11ulte 4 Ţinînd seama de sp eci fi cu l "Bulet inului
Monumentelor ISlOrice", n u am făeur referiri
Chiţimia, Radu Ciocan, Nicolae Constanti nescu, importante studii şi M'uicol� publ1fcat e Î n 111 -
decît l a cercei ăronii patrimoniuJuu monumental
Gheorghe Cronţ, Mihail Dan, Pet re Diacon u, .rcrvalul de timp 1 96 4 - 1 969. şi ar>uistic, fără să / ,oons:derăm aici lacunel�
Corneliu Dima-Drăgan, Lucia Dlacon.Îţa, Maria ConsemnÎnd rucest,e I�cune, credem că este ea'!"e p rivesc alt� domenLi d� activitate ( l ite­
rat u ră, mU7Jicologie etc.).
Dogaru, Vasile Drăguţ, Zoc DUl11itrescu-Buşu­ de datoria instil lltelor Academiei care au sec­
lenga, Alexandru D u \ u , C. C. Giurescu, Di n u tOare speciale de cercetări m�d'ievale să u rmă- V . D.

78

www.patrimoniu.ro
 " ZEITSCHRIFT FOR SCHWEIZERISCHE ARCHAOLOGIE UND
KUNSTGESCHICHTE", 8and 29, 1 972, Doppelheft 2/3
Volumul 29, I c aiete le 2 şi .3 ale �'evis,tei arhitect-unlii de lemn elvqiene Îln conslir uCţia George Eclmlind Street el la Suisse e te sttLdi�u �
elveţiene de arh e ologie şi istoria artei, este biser ici l or engleze. Sl1Jd�ul a l daillea, Hanspet er lui Georg Germann care pre7.Jlnta aClJIvltatea
dedicat relaţiilor din! re arhutecmra engl eză şi Rebsamen - EngHsehes in der Ziirieher Nclt­ de proiectare sau compl et 3!re a bisericilor an­
cea c1veţ iană în secol ul al XIX-lea. Mănun­ m iil7.l terki rche unei weiteren Baulm Leonnarel gl ic a n i lor În E l veţ i a a ace� mi' arhitect. Sînt
chiul de stud ii cuprin se În vol,um oglindeşte Zwgheers , evidenţ i az ă on flenţcle engl eze ln prezentate proiClCwl pentru biser ica engleza din
legătur il e strînse în difer i te domm;i ale ar­ arhitectura l u i Leonn a rd Zeugheer, prezente mai Lausamle di'n 1 8 7 5 , bisericile de l a Meir.re.n şi
:hi,tccrurii civile şi rel iglioase Între cele două a,les la bi scl1ica N eumi.inst,cr din Ziir.ich, con­ Vevey din 1 8 80, rla oare pr i n c ipi il e lui En­
ţări. stmid Î n lil"c 1 8 36-1 8 39. Cl ădi re a clasicista aJ"c p;lish Decorated Style au fost Îmbi n ate cu
Pnimul studiu, Andre Me)'er - E nglisch e turnul di n faţada încoron a t de o lanternă oc­ t r,adiţiil c arhi,teclllrui de lemn, p u tînd fi clasi­
Kirchen ill eler S chw eiz p'rezi nta cel e m""l ' togo n ală care se r e găseşte În a rh i tectur a ecle­ fjeate di n �lIlct de vedere engl ez cu biseI1iolll e
im po f'tan te bi�euioi' engleze constru ite În a �ast ieă en{;lleza după Christo pher Wren, În de lemn coJon ia le, din punct de vedere ame­
doua j uma,uate a seco l u l uli 'al X I X-lea În El­ speClua,! în j und anului 1 8 20. Legă,tu r i mai ncan cu primele excmple ale lui Shi,ngl e
veţia, ,ridicînd problema raportului Între vra­ strînse le Întîlnim l a arhiteCţii I-Ienry Will iam Style, şi d i n punct de vodere el Veţian cu o
d iţ i i le mari i arhiuecturi gotioe ,engleze şi t r,adi­ I nwood (St. Pancras, Upper Wobu:fn Place, ad a pti1Jre con �ti enta a tradi\:ii l o r arhitecturii
ţia e 1 veţ i ană În arh itec tu r a . în construCţia London ) , franois BedfOlrd, Charles-Ferdinand locale.
acestora s-'a p l ecat în p rim u l rînd de 1a respec­ Po rden şi Wil l i'am Bern<lloo CWalfk, La cladirile Ultimul �rudiu este dedi'Cat a;rh itect ul u i A l e­
tarea pri noipi iloT en g\leze, desig u r cu i,nfluenţe c l uburilor l ondoncze (Travel lers 1. 8 29- 1 8 3 2 , x ander Koch (Othmar Birkner, Alexander Koch)
ale arhitcomrii de l emn el veţien e . Cea mali Reform Club 1 8 3 7 - 1 840). arhitect din ZiilTIch oare 'a acr-ivat În u l tim a
veche btis e rid engl ez ă În El veţi a , J/oly T rÎnily
,

P'rin in tClrmedi url lui Zeu gheer infl u en ţ a en­ papte a v i eţii la Lond ra, unde a fond at adă­
C hlirc h ill Geneva ( 1 8 5 1 - 1 8 5 3 ), şi St. Mark's gleză la 'lLu'mLrri l e f aţadelor a reapămt la bti ­ turi de Charles William, English Architectttre
Church in Lltceme ( 1 898 - 1. 899) sînt ccle mai senicile COl1stll"ll,l,te de Karl Moser (Zeirich­ Acaelemy and A nnu al Arehiteclllrai Review
oa<raoter,istice În această p r ivin ţă . El e d ispu n FLuntern) şi AIl fred Friedruch Blulltschli care ( 1 8 8 9). Plecînd de la o arh itect ură pompoasă
de SbPuctllri asimetrice, acoper,işurj desch ise În au studiat biserioa Neumi.inster În p r imi i anu i n fluenţată de stil. ull eclectic, Al exa,nder Koch
interior, tend inţa de complicare a pl a n u l u i, a i secolului nostru. In continuare, Martin devine un pionuer În doua dome n i i : construc­
� nl form pr i nc ip i,il o r got icu l u i englez. Frah l ieh În �1iudillJl sau, Goufriecl Semper ţ i a de şcoli şi cea de locu in ţe. P�'ima se a­
1n contrast cu biserioile orăşeneşti, bisericile ( 1 8 03-1 879) Projekt Z/t einem Palast in r acteruzează prin spaţ iil e l a rgi ,destinate fe­
j:!ng lczc silliate pe vă le a,]Fân.c din. V a l ,�is, Whicehall, London, prezin tă proiectul acestui re s t �'cJ or p�rl11 i ţÎnd o optima ilum inare şi
ae nis �r e a Încăperilor, astfel că pe la 1 876 se
O bor ,l an du l Bernei şi c a Mo n u l Grisons relev:1 ar hitect pentru un pal at în districtul guver­
�de r enţă mai mică d in P l I l1C'lUJ de vedere al n ament al WhitehaJl , În Lond lla , În ambi anţa
o vorbea de un "prU'Ilcipiu igien ic" În Înălţare a
formelor medievaJe. I-Ioly Tril/ity Church in 111Jar,lor c1 ăd,q'i guvernament a l e I;larcate de
cl ădi,rilor de şcoala. In domeniu.! construq.Jel
crcaţii ale unor cminenţi arhiteCţi ba-,iltan ici
p rine>ip iu l
Pontrcsil7a consuuira În 1 892 de R ich ard Pop­ de locuunţe Koch pune confornuui
WliJ l i am Kell't (Horse Guards Bui l d ing) şi I llIigo
î n a i n tea p roblemelor
plewell Pullan este cel mai im p o rtan t exempl n
ce priveau exteriorul
,ai arhitectunii ecJezi astice eng leze În E lveţ i a. .lones (Banqucting House). CIădi re,a lui Sem­
per <tre b ui'a să se l ege organic de cel el al te cla­
caselor. Revista Întcmeiată de el, deschisa 3'r­
i\rhitect u l arată o rem a rc ab i l ă conside.ra\:ic
�entru tr a d iţ i ile locale, realizînd i n teriorul diT i proem inen te ale West mim terul u i. In con­
hi teq iJor englezi cît şi celor el veţi ellli , a con­
stitui t un m ijl oc de schimb permanent d e idei
aproape În înt regime prin folosi,r,ca lem n u l uli . tJi n ll< �re este prezent ata o alta c 1 a di Je r,idicata
de arhiteCţii britan ici : esote vorbta de cast el u l .l i prin faptul că ş'i,a conuimlat apaniţia chiar
Ca şi la c apel a engl eză din Meiringer şi
N e u-Buonas am Z ugers ee (ReotO Locher - ş i În an i i d i f:ci l i ai primului razboi mondi:ll
St. Ja mes Church in Grindehvalel se si lme
ScMoss NeIt- BIt017aS am Zugersee) con­ reprezentînd un �'eco rd de p rietenie in'terna­
in f l uenţa acelo r "Fes'uhiitl en" de pe la 1 8 40
slmi,t În 1 8 73 - 1 8 77 după pIan uri l c u n'ui \ional:1.
,5 i a vri, lelo r cO'i1s�r u ite ca rezult a t al ca rţ i i
'i lu strate a l u i Ernst Gl::tdbach, Der Schweizer arhitect de frunte de la Ox fond, Wi l l i am
I-Iolzstyl. Ast fel se poat e constata influenţ'a Wii lkinson . IOAN ŞERBAN

" LES MONUMENTS HISTORIQUES DE LA FRANCE" , 1 { 1 973

N umărul 1 / 1 97 3 �I p u b hicaţiei fran ceze de Un alt studiu are ca subieot castelu l Pont'i vy lor: L'I-J6teJ de ViIle, arcu l de tI1iumf, teatr ul ,
ppeoiaJi tate Les morwmw ts h ist ori q/,tes cle la - Rene Lisch, Le eMteaft de Pontiv), - ridi­ gru p uri le staruare grav afectate de eroziune.

FraIJce este dedic,at În Î n l regime lucrărilor de ca't în 1 485 de Ioan ai! I I-lea, vicon tc de Dint re obi ectcJ e de mob.iLier este prezen­
.resoaumre execllt3!te În cursul anului 1 972 de Rohan, cons'tlruCţie pe plan r ccllangulQr cu wr­ tata crucea p1'ocesional a a bisericii D'Estensan -
catre Caisse na ti o nale cles momtment s h isto ri­ nuri circul are la colţuri al e căr u i lucrari de Georges Co ta, La croix proccssionel/e ele /' eglise
.flues ct des sites pe Î n treg teritoriul Franţei. restaurare au Început În 1 95 5 punînd În va­ D'Estensall - l ucrata în leIhn, acoper ită cu
M:1nunchiu l de studii cu.pri ns în vol um pre­ l o are accst ,i nteres a n t exempl u de forrti fica.ţie p l ăci de argint bogat ornamentate au repoltsse.
zintă, pe baza u n Cii ample documen t aţii , in­ din seco l u l al XV-lea. Sînt prezen tate în con­ Luc ra rea aparţinînd cunoscutului argintar .lean
, cl u7..înd un exce l ent m a.terua,1 ilustI1i1Jciv. l ucra­ t in uare l ucrăl"'i l c efeclLlla te Jra dou :1 mOI1lI­ 13oudet, C)(,ccutata În anul 1 6 30, preznma lin
ri le de rest a u r a re a u nOor importanLC monu­ men te d i n Toulouse: biseruca basilicala Sa:l1't ­ m a re interes pen<tru i. tortila orfeV1răr,jeă În
mente ismnice şi d e an ă din domen iu .! ar,h i­ Sern i n , a c a rei construCţie a În cep ut În secoJul L angil edoc.
tecturii , scu l:'ulI1i'i şi aptelolr decorative. al XI-lea - i n.urÎnd În atenţia arhitectuluo
Tn p a gi nile revistei este Înser at u n materilal
p er iv:ind activita'tea l aboratonIlllli de cercetare a
Astfel, studiul lui Pierre Prunet, L'abbaye Vriollct Le Duc la I11ibjJocul seco l u l u i trecut
cle l' Epau prezi n tă, după un scurt istoric a l c a re l-a proiectat c l op otn iţa - şi vech i u l
monumentelor istorice de la Champs-sur-Marne,
monumentului cistercian constru it În secolul conven t a l .l�cobin:ilolr cons t ru it ÎIltll"e 1 30 6 - 1 309, compl et utilat pentru cercetan în domeniul
'al X I I I -l e a, lucrările Ide reSl,aurare care s-au d even i,t u l terior cazarmă şi evacuat În 1 865 În d i feritelor materiale şi tehnici artistice: vitraliu,
, desfăşuralt În două etape: prima În,t re 1 93 8 - 1 964 urma protestelor lui Merrimee, Mon talembert piatra, lemn, p ictură murală .
. afectÎnd biserica abaţială cu vitraliile, a nc a dra- şi Vâo],J,e t Le Duc. Lucrăltile de rest'aurare au U l ti me l e p agini sînt ded icate difer�tclor ac­
mentele poftalull1ilor şi ferestrelor; şi etapa ,a
durat aprmlpe în ureaga perioadă pos,tbel ică hiind r i Vli'taţi desfaşurate sub egida Mon ument elo r
do ua 1 96 4 - 1 9 7 1 rn care a fost restaurat
conduse pînă în 1 969 de I3ifhitectul Syl v a in istorice, conferinţe, exp oziţi i, În,tîLruiri, fiind
, complex u l de clădiri mă<n ăstireşti cu refectoniul,
Stym Popper (Yves Boire t, Toulouse: La basi­ prezenta o scurta trecere în revistă a lucrarilor
dOrfmitoarele, precum şi l.ucrărri le de dotare,
lique Saint-Semin et le cOlivent des Jacobil1s) . colocV1iuJl.li org,a ni 7.-a.t de Consiliul jntern aţion al
. ecleraj, În călzire etc. O scurtă Încheiere inti­
I n per io ada 1 96 8 - 1 972 obiectul lucrăr,i Ior al monumel1'tel orr şi aşezarilor istorice la Bu­
tu lata "lttilisal'iolJ et animation du monument"
de restaurare l-au constituit şi cele două pieţe d a pesua între 25-30 august 1 972.
pre�i ntă n umeroascle l11'aruvfestari ce se desfă­
: şoara ai oi: repirezentaţi i teatrale, concer te 51m­ ale o r aş u l u i Nancy, Stanislas şi La Carlliere,
Jon ice, colocvii, Întîlniri, cx;poziţii. binecunoscute Denrru edificiile şi mon umen tele 1. ş.

79

www.patrimoniu.ro
 • SU M AR • SO M MAIRE
PAN-MT 1 . ,PANAIT - Ourtea domnea's că din B ucureşti
in secolu l al XVI-lea ( 3 ) .
LIA M I LENCOVICI-BATRINA - Podoabe d i n necropola
fostei mănăsti ri Comana ( 1 0) .
VASILE DRĂGUŢ - D i n n o u despre picturile bisericii din
Strei ( 1 9) .
PETRE AURELIAN - Date n o i in legătură cu valurile
'anci'c e de apărare din Dobrogea ( 27).
Co.NSTANTIN C. PETo.LESCU - U n altar dedicat lui
Jupiter Op timus Max.imus (32).
PETRE DIACo.NU - Citeva consideraţii in legătură cu
un zid medieval de h Pă<:uiul lui Soare ( 3 3 ) .
I o.ANA CRISTACHE PANAIT - Consideraţii privind
arhitectura românească de zid di n Transil vania, sec.
XVIII :(3 7 ) .
DANA TARNAVSCHI-SCHUSTtER - Bisel1ici de lemn
din Ţara Lăpuşului (4 1 ) .
Mo.NICA BUDIŞ-DANCAU ş i VICTORIA Po.Po.V ICI ­
Dou,ă monumente de arhitectJUră popu1la,ră tranSÎll v ăneană
strămutate ( 5 8 ) .
PETRE o.PREA - Decoraţia interioară a casei 1 . C . Mi­
hail din Bucureşti (6 1 ) .
AL. AVRAM şi DOINA LAUTĂRESCU - Monumente de
.
arhitectură in stil baroc din o.radea (64) .
GH. 1. CANTACUZINO. - Unele aspecte ale cercetării
arheologice la monumentele istorice ( 7 1 ) .
L t . col. NICULAE NICULAE - Unde ne sint monumen­
tele ? (73).
A,LEXANDRA ŞTEFAN - A X I I - a Conferinţă i n ternaţio­
nală a Comitetului " EIRENE" ( 7 7 ) .
VASILE DRAGUŢ - C e a de a V I I - a adunare generală a
Centrul ui I nternaţional de Studii pentru Conservarea şi
. CONST,A NTIN C . PE,T OLESCU - A n Altar Ded�'cawd to
Restamarea B unuri'lor Cuhurale ( 7 8 )
V. D. - " Repertoriul internaţional al medieviştilor", Poitiers,
1 97 1 ( 7 8 ) .
Io.AN ŞERB A N - " Zeitschrift fur Schweizerische Archă,eo­
logie und Kunstgeschichte" , Band 29, 1 972, Doppel­
heft 2/3 (79).
1. Ş. - " Les monuments historiques de la France " , 1 ,
1 97 3 (79) .
• Mo.NICA BUDIŞ-DANCĂU and VICTo.RIA Po.Po.V ICI
PANAIT I. PANAI T - La Cour prin ci ere de Bucarest au
XVI-eme siecle (3).
LIA MILENCo.VIC I-B Ă TRINA - Bijoux provenant de la
necropole de l'anC!i'e n mOll'aJstere de Comana ( 1 0)
VASILE DRAGUŢ - Dates nouvelles sur les peintures de
l'eglise de Strei ( 1 9) .
PETRE AURELIAN - Nouvelles dates concernant les
"vallums" antiques de defense de la Dobroudja ( 27 ) .
Co.NSTANTIN c. PETOLESCU - U n a'utel dedic a Ju­
piter Optimus Maximuli (32).
PETRE DIACo.NU - Quelques considerations concernant
' un mur medieval de Pă'c uill'1 l ui So;)!re ( 3 3 ) .
IOANA CRISTACHE PANAIT - Considerations con­
,cel1nam l'Mch�tectur'e ,roumatn,e ,en pierlJ'le de la T'fail1syl­
vanie, a u X V I II-eme siecle ( 3 7 ) .
D ANA TARNAVSCHI-SCHUSTER - E�J j s'es en b o i s d u
P a y s de Lăpuş (4 1 ) .
Mo.NICA BUDIŞ-DANCAU et VICTo.RIA Po.Po.VICI -
Deux monuments d'architecture populaire de l a Transyl­
vanie, tran�f,e res, ( 5 8 ) .
CO LECTIV U L RE DACŢIONAL
Ro.DICA BANAŢEANU (,secretar ,de redacţie), VALENTINA BUŞILA, IULIU BUZDUGAN (redactor şef ad j . ) , M I R CEA
DUMITiRESCU, o.LGA MARCULE6CU, V ASILE NICOLAU, ANGHEL PAVEL, TEREZA S I N I GALI A.
Redacţi.a : Calea Victoriei nr. 1 74, Bucureşti, sectorul 1, telefon 50 48 68 şi 50 44 10. Administraţia I .S.I.A.P., str. Brezoianu
nr. 23-25, telefon 1 4.67.99. Costul unui abonament anual este de 1 40 lei. Abonamentele se fac la redacţie sau la admi­
nistraţie. Abonamentele pentru cititorii din străinătate se fac prin Ro.MPRESFILATELIA, Calea Victoriei 29, P.o..B. 848.
200 1 Bucarest, Ro.UMANIE.
I Lei 35 \ 40880
80
www.patrimoniu.ro
• C O NTE N TS •
PETRE o.PREA - La decoration interieure de la mat son
1 . C. Mihail de Bucarest (6 1 ) .
AL. AVRAM et Do.INA LAUTARESCU - Monuments
d'architecture baroque a o.radea (64) .
GH. I. CANTACUZINO. - Certains aspects de la recherche
archeologique des monuments historiques ( 7 1 ) .
Lt. col. N ICULAE NICULAE - o.u sont nos monuments ?
(73) .
ALEXANDRA ŞTEFAN - L a X II-eme Conference interna­
tionale du Comite "EIH. ENE " ( 7 7 ) .
VASILE DRAGUŢ - La V I I-eme assemblce generale d u
Centre International d'Etudes pour la Co nse r vat i on er
la iResta'llration des B i enli C ul,turd,s ( 7 8 ) .
V. D. - "Repertoire international des mediev,i s tes " , Poitiers,
1 97 1 ( 7 8 ) .
Io.AN ŞERBAN - "Zeivs'chrift frUr Sahweizer.is,ohe Archăeo­
logie 'lInd Kunstgesdhiohte " , Band 29, 1 972, Doppel­
heft 2/3 (79).
I. ş. - "Les monuments historiques de la France " , 1,
1 9 7 3 (79).
•
PANAIT 1. PANAI T - The Hospodar Court in Bucharest
i n tJhe XVI-,tlh C entury r(3 ) .
LIA M I,LrENCOVICI-BATiRJLNA - J'e wel:s ,f rom t h e Necro­
polis af the Former Comana MOll'a'stery ( 1 0 ) .
VASILE DRAGUŢ - Again on the Mural Paintings of
the Church from Strei ( 1 9) .
PETRE AURELIAN - N e w Data Concern i n g the Antique
BiL:,ow WaHs in Dobrogea (27).
Jupiter Optimus Maxi'mus (32).
PETRE DIACo.NU - Some Considerations Concerni n g a
Medieval Wall from Păcuiul l ui Soare ( 3 3 ) .
I o.ANA CR IISTAGHE iP A N A I T - Considera,tions Con­
cerning the Romanian Masonry Arohi eeoture in Transyl­
vania, XVIII-th Century (37).
DANA TARNAVSCHI-SCHUSTER - Wooden Chur'ches
from Ţara Lăpuşului ( 4 1 ) .
- Two Displaced Transylvanian Folk Architecture
Monuments ( 5 8 ) .
PETRE o.PREA - The I nternal Decoration of the 1. C .
Mihail HOllse in Bucharest (6 1 ) .
AL. AVRAM and Do.INA LAUTARESCU - Architectural
Baroque Monuments i n o.radea (64).
GH. I. GANT,A CUZINo. - 60me ,As'P ects of lihe Arohaeolo­
gical Research at the Historical Monuments ( 7 1 ) .
Lt. col . NICULAE NICULAE - Where Are Our MOl1u­
ments ? ( 7 3 ) .
ALEXANDRA ŞTEFAN - T h e XI I-th International Con­
ference o f the "EIRENE" Committee ( 7 7 ) .
VASILE DRĂGUŢ - The VII-th General Meeting o f thc
International Center for the Conservation and the
Restoration of uhe Cultura'l Property ( 7 8 ) .
V. D. - "The International Reper'tmy of ,uhe Medievi.sns"
Poitiers, 1 97 1 ( 7 8 ) .
Io.AN ŞERBAN - " Zeitschrift Hi r Schweizerische Archăeo­
logie lInd Kunstgeschichte " , Band 29, 1 9 72, Doppe l ­
heft 2 / 3 (79).
1 . Ş . - " .Les ITIO'n ltlnents hi storiques de l a Fmn'oe" , 1, 1 9 7 3 (79) .
I
b u l e t i n u l m o n u m e n t e lo r i s t o r i c e n r. 2 1 9 7 3

www.patrimoniu.ro
r BULETINUL 1
MONUMENTELOR ISIDruCl
L an u I XLI I ' n r. 3 1 9 7 3
' J
,.

www.patrimoniu.ro
C O N S I L I U L C U L T U R I I ŞI E D U C A T I E I S O C I A L I S T E

BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE

-- Nr. 3. 1973 - _

__ AN U L XlI l __

www.patrimoniu.ro
Coperta 1 : Biseric:1 rostei mănăstiri Humor, detaliu de pictură din G ro p niţ,ă.

'C op er t :1 I V : Aecliwla de 1 :t Mici:1, reconstituire.

C pert:1: JEAN EUGEN

Prezent:1re gr a fi c ă şi teh n o red:1ctare: G HEORGHE MATEI

Colegiul de redacţie:

ŞTEFAN BALŞ, CONSTANTIN BALAN, VIRGIL BILCJ URESCU, R I CHARD 1 3 0 R D ENA CHE , M I ŞU D A V IDESCU, VASILE DRAGUT,
CONSTANTIN FLOR E A , G R IGORE IONESCU, CORNEL I R IMIE, EMIL LA Z A R ES CU , MARCEL LOCAR, P A U L PETRESCU, DIONISIE PIP­
PIDI, A D R I A N R A DULESCU, LUCIA N ROŞU (redactor şef), AURELI AN S A CERDOTEANU, HOR I A TEODOR U , VIRGIL VATA Ş I A NU.

www.patrimoniu.ro

Arheologia rom�nească, ale cărei mari realizări în ultimul
sfert de veac sînt 'c unoscute lş i căre.ia ,'în viitorul apropiat i se
pot prezilce fără exagerare şi altele, tot atit de însemnate, se
găseşte în oarecalre întîrziere în ce priveşte studierea şi publi­
carea monumentelor de al"tă greco-romană aflate pe pămîn­
tul ţării şi datind din primele veacuri ale erei n oastre. Ne-a
lipsit - şi în bună parte continuă să ne lipsească -, în acest
domeniu de cercetare, tradiţia puternică iniţiată în arheologia
preistorică de Andrieşescu şi de P�rvan, ne-au lipsit şi alte
condiţii în lipsla cărora e greu de încihÎ\puit - ş i încă 'Şi mai
greu de realizat - formarea unor adevăraţi istorici ai artei
antice. Contribuţiile în această direcţie ale regretatului Gri­
gore Florescu sînt concepute înlir-un spirit astăzi depăşit, cele
ale GabrieHei Borden aohe - mai temeinice şi mai bine
orien tlallie în Ilo·are p,râ,vicr1\ie!J.,e
- încă !pfl(!la .reCe.Jllt'e pentru a fi
a vut răgazul să rodească.
Aşa se face (ca să nu citez declit !puţine exemp�e) Ică
ducem încă lipsă de un studiu adîncit asupra stel'e lor funerare
din Dobrogea, că sculpturile aflate la Histrja timp de o
jumătate de secol, nu sînt încă publicate şi că, în aşteptarea
altor lucrări rom�neşti asupra artei provinciale din Dacia,
sîntem reduşi l a cartea veche de p atruzeci de am a lui Silvio
Ferri ' .
Sînt totuşi ş i unele semne bune, pe care bucuros le înşir şi
care ne dau dreptul să sperăm înlir-o ap ropiată îndreptare a
situaţiei : un corpus al reliefurilor înfaţişînd pe Caval erul
1 A rte romana sul Dannbio, Milano, 1933.
www.patrimoniu.ro
AEDICULA
v
FUNERARA
1\..
IN
DACIA
v
ROMANA
CuvÎnt Înainte
D. M. PIPP I D I
Directorul Institutului
de arheologie al Academiei
de Ştiinţe Sociale şi Politice
Trac, întocmit de H. Nubar, de apropiată tipărire; un album
închinat sculpturilQr histriene de Gabriella Bordenache, în
noua seriÎle a Descoperirilor fă'oUJte pe acest şaJnt�er, fer�cci·t
începută cu un tfascicul numismatic ; o teză de ample propor­
ţii despre arta romană în Dacia, pregătită de Lucia Marinescu
- şi, rr.n:amn'lie de 'Uotate, 'a/oe.aJstă ouleger,e ]l1Itegr,ală a ediwlelor
fUllieIlaife de�ooipelfli,ue pe păIm�IlJtIUIl Transei,l vlanlÎei, rea.llimtă de
Octavian Floca, fost membru al Şcoli i rom�ne din Roma, fost
di,rector al Muzeului regional din Deva, cercetător cu mari
me.rtÎlte 'atI ,a:I1J1jiohităţ�I'o'r fiomane dinur�o p ar·ve a ţări,i pe Dalre
o cunoaşte ca nimeni altul, în colaborare cu Wanda Wolski.
Despre caracterele proprii acestei grupe de monumente,
ca şi despre ţelul urmărit de lucrare, se dau sufjciente indi­
caţii în Introducerea semnată de autori. Din punctul meu de
vedere, aş vrea să relev în primul rînd împrejurarea că stu­
diul oferit astăzi publicului prin rivna înţelegătoare a con­
ducerii Buletinului Monumentelor Istorice reprezintă nu numai
o :oon1JrJÎlhuţie de pr.eţ aa ounoaJşt,er1ea ,aruei Ifomane în florite pe
meleagur.il'e Daciei, dar şi o contribuţie la arta provinciilor
dunărene îndeobşte în perioada l uată în consideraţie ; în al
doilea rînd, făgăduiala autorilor de a tOaJrce mai departe firul
acestor preocupări, dîndu-ne în continuare studii de aceeaşi
valoare despre alte categorii de mate.riale arheologice din
muzeele transilvănene.
E un angajament pe care l-am dori realizat la o dată cit
• • v • • v 1\ A ..... ......
mal apropIata, COnVll1şI ca ar putea Insemna o l11torsatm"a
fericită în dezvoltarea cercetărilor rom�neşti de artă romana
provjncială.
 AEDICULA FUNERARA IN DACIA ROMANĂ
_____ ___,_ , Dr. docent OCTAVIAN FLOCA şi WANDA WOLSKI

Cei 1 65 de ani de stăpînire remană in Dacia au lăsat in
urma ler, pe teriteriul de azi al Remâniei, 0' variată şi begată
gamă de vestigii arheelegice: ruine de censtrucţii, drumuri
şi expleatări miniere, un număr impresienant de menumente
epigrafice şi sculpturale etc., care au fermat, in decursul
cimpu�ui, oIb�e,onuQ de struld�'lL .a:l cel1cetăverilor.
Dacă lin prirv,ÎIl1iţa ma1terialde1" epigrafi,oe , atenţia oameniler
de ştiinvă s-;a �ndteptat (lU procăder,e spre loÎ'tlÎrea 'şi oementar'ea
i11lsariplţ'ml101r, nlUlmM pUlţi ne răIffi�TI�nd nepubli(laJte piese,l e s;culp­
turale, majeritatea de natură funerară, cu teată insemnătatea
ler arheelegică şi isterică nu s-au bucurat de un interes simi­
lar, nefiind incă pe de-a intr,egul valerificate.
Lucrarea de faţă are drept scep prezentarea uneI Imper­
tante categerii de menumente funerare de pe teriteriul Da­
ciei, cunescute sub denumirea de aedicula. Deşi starea de
censervare a materialului este adesea fragmentară, am cău­
tat, pe cit pesibil, să cuprindem teate datele referiteare la
tipul respectiv de censtrucţie, stabilind tetedată aria de răs­
pindire şi frecvenţa sa pe harta previnciei.
Pină acuma, necre�elele remane din Dacia au dat 0'
singură aedicula intreaga. Părţi cempenente (pereţi laterali şi
pesterieri, aceperişuri, pestamente), rezultate de cele mai
multe eri din desceperiri fertuite, se găsesc in schimb in
lapidariile muzeeler din Transilvania, la Deva, Turda, Cluj,
Th'lg'u Mureş, Ailba Iul'ÎIa, Btaj, Zalău, �st.I'li�a şi T�mişeara,
fixind ca lec de prevenienţă ueriteriul Daciei Superier. Cu
teată starea precară de censervare a uner piese, se păstrează
tetuşi suficiente elemente pentru schiţarea caracteristiciler şi
relev,ar,ea cLemliiaelr nerhm,ce de 'oonstl' uqie şi o.rnamentale,
specifioe provinciei noastre.
Menţionăm că in pofida răspindirii sale generale pe pă­
mintul' Transilvaniei, acest gen de monument este deosebit de
frecvent la Micia, aşezare din lunca Mureşului, la &raniţa de
,
vest a provinciei. De aici provine 0' aedicula intreaga, precum
şi un ifiumăr de peste 30 de pl'ese, părţi componente ,ale unor
asemenea construcţii, conferind Miciei, sub acest raport, un
loc de frunte printre celelalte aşezări run Dacia Superior.
Mărturiile arheologice scoase la lumină din aria de intindere
a necropolel'o r acestui pagus, constituie deci, atit pentru edi­
cuIe, cit şi pentru alte categorii de monumente funerare, o
sursă preţioasă de informare.
O dificultate serioasă in comentarea datelor o formează
însă absenţa observaţiiler arheologice referiteare la lecuI şi
împrejurările desceperirii diferiteler piese, la mediul ambiant
in care au fest găsite, la amplasarea ler in cadrul necrepo­
IdOlr, in aJ:>ocia�ie cu ,alte categJelrii de me!llUlmente fUTIiOC,are.
Materialul din Dacia centribuie, pe de altă parte, la stu­
diul aedicula-ei in general, cercetată pe baza uner cazuri izo­
late din Italia de Nerd, Raetia şi Nericum, aparţinind tipului
de nişă cu statuia defunctului sau defuncţil'or in interier. La
cele citeva aediculae recenstituite putem adăuga 30 de pereţi
din Pannenia, publicaţi Ide G. Erdelyi ("Arc:haeelogiai erte­
site, 8 8 , 2, 1 96 1 ), preoum ,şi 'oele ,dÎ'rev,a pie:s'e slemnalate în
re vistele de specialitate mai vechi, rămase neidentificate la
vremea respectivă. Dintre părţile componente de aedicula,
foarte rare sînt aceperişurile, întregirile făcute fiind adesea
ipetetice. Pentru a ne limita la un singur ,exemplu, printre
materialele din Pannonia nu figurează nici un fragment de
acopenş.
Dacia întruneşte pină la ora actuală 78 de pereţi şi 1 4
acoperişuri, piese intregi sau fragmentare, eferind cea mai
amplă decumentaţie pentru cuneaşterea acestui tip de cen­
sltr'UlOţie fiuner'Mă . O mare divers�t.Me se 'Ob:servă şi �n ,alegerea
sceneler figurate de pe pereţi, Daciei revenindu-i un lec
aparte şi din acest punct de vedere în arta romană previn­
cială.
Am căutat, prin urmare, să înglebăm intregul material
arheelegic priviter la această categerie de monumente, in
ciuda faptului că unele piese sint păstrate numai sub formă
fragmentară, tocite sau ere date, mai puţin apte pentru 0' in­
terpretare cuprinzăteare, dar valerease totuşi sub aspectul
înregistrării numărului şi răspîndirii ler teritoriale.
Lucrarea işi \prepune stabilirea trăsăturiler arhitectonice
al e aediculae-ler funerare, caracteristicile lor structurale şi
stilistice, reprezentările figurative, pertretistice şi ornamen­
tale, precum şi eveluţia şi dezvoltarea ler cronelegică, în
măsura în care este posibil aşa ceva, luind in censideraţie
timpul istericeşte limitat in care au fest realizate.
In prima parte a studiului se dă descrierea pieseler În­
tregi sau părţi compenenue, insoţite de un bogat aparat ilus­
trativ, fotografii şi desene, precum şi de harta -de răspîndire
a menumentelor în fermă de aedicula pe teriteriul pro­
vÎJnc�ei. I n partea 'a drolUia 6[[}Jt 'oonlOentraue obs1errvaţiile şi
concluziile ce se desprind din trecerea in revistă a intregului
n:aterial, alcătuind in acelaşi timp o bază de discuţie, cu
posibilitatea unor completări şi comentarii din partea altor
cercetători. Unele aspecte vor putea fi l ărgite in viitor prin
aportul noilor descoperiri sau prin aprofundarea unor ele­
mente insuficient tratate, cum ar fi, de pildă, îmbrăcămintea,
coafura etc., atenţia noastră fiind �nldreptată, mai ales, asu­
pra aedicula-!eO. ca o C!at.egori,e de monuJment rfunler:ar ,în >sine
şi a Vlairiantelor sale tipo:l ogilc e.
Deşi studii mai ample referitoare la monumentele scul'­
pturale romane din Dacia, care să ajute in lămurirea şi re­
zolvarea unor probleme, sint destul de puţine, am apelat
la lucrările mai noi sau mai vechi ale unor cercetători din
ţara noastră şi de peste hotare, ce se ocupă fie de anumite
categorii de monumente funerare, fie d e unele detalii privind
originea şi calea de pătrundere a diferitelor tipuri sau motive
ornamentale, imbrăcăminte, podoabe etc.

CATALOGUL PIESELOR DE A E DIC ULA DIN DACIA

Prezentarea materialului s-a facut în func­
ţie de harta de raspÎndire a aedicula ei fune­
rare În Dacia, fiind respectat principiul frec­
venţei sale În localitaţile consemnate pe
harta. Din acest punct de vederei Micia ocupa
primul loc, urmata de Potaissa, Cristeşti, Na­
poca.
MICIA
1. Aedicu1a intreagă
Descoperire ÎntÎmplatoare, provenind din
colecţiile vechi ale Muzeului judeţean Deva,
(fig. 1-5, 1 a, b).
Deva, Muzeul judeţean.
Fr. Cumont, Neue Funde aus Dacim Ilnd
Moesim, în "Archaeologische-epigraphische
Mitteilungen", XVII , 1 894, p. 2'4-26, fig. 3-4 ;
G. Teghls. Hunyadvarmegye tortenete, voI. 1 ,
Budapest, 1 902, fig. 191-193; Gr. Florescu,
1 monummti junerari della "Dacia Superior",
În "Ephemeris Dacoromana", IV, 1 930,
p. 80-8 1 . fig. 3.
Starea de conservare buna, se pastreaza
toate elementele componente ale monumentului.
Dimensiuni: înalţimea, fara coronament,
2,30 m ; lungimea frontonului 1 ,20 m.
Construcţia în forma de nişa, cu elemente
artistice şi simbolice funerare, în relief şi
sculpturale, este lucrata în augit-andezit din ca­
riera romana de Ia Uroi.
Monumentul este compus din urmatoarele
p iese arhitectonice: un postament în forma dl;"
l espede masiva dreptunghiulara (dim. 1 ,05 X
X 0,83 X O,27 m), cu partea de jos îngustata
spre interior; trei pereţi verticali - doi late­
raIi şi unul în spate - care închid o nişa
(dimensiun ile pereţilor lateral i l , 1 7 X 0,65 X
0,17 m ; a celui din spate 1 ,1 7 X O,60 X O, 1 7 m);
un acoperiş în bolta (deschiderea bolţii 0,50 m,
Înalţimea de 0,30 m, adîncimea de 0,60 m) ,
pl;" al carui ax median se afla, În faţa şi În
spate, cîte un coronament (con de pin, Înal­
ţimea de 0,35 m) aşezat pe un mic soclu,
cioplit în acoperişul propriu-zis, cu care face
corp comun, avînd la mijloc un orificiu rec­
tangular, destinat fixarii coronamentului (di­
mensiunile postamentdor 0,28 X O,24 X 0,05 111
şi respectiv 0,30 X O,27 X O,05 m).
r n partea superioara, cei trei pereţi sînt
prevazuţi în colţurile din spate, corespunza­
toare Împreunarii lor În vederea obţinerii nişei
respective şi menţinerii p ozitiei verticale, cu
cîte o scobitură adîncă, d estinata fixarii unor
scoabe de fier, pentru a lega Între ele cele
trei piese (fig. 1 a).

www.patrimoniu.ro
 Pe colţurile d i n faţă ale acoperişul u i sîn t
'sculptaţi doi lei, cu gura deschisă şi labele
<lin faţă sp r ij i n ite pe u n cap de laur. In
'spate, În locul corespunzător l e i l o r , este redată
.cÎle o acroteră emisferică, de 0,20 m . Atît leii,
.cît şi acroterele fac corp comun cu acoperişul.
Faţada acoper işu l u i boltit este o rn amentată
·cu un motiv vegetal, format din frunze În fă­
:şurate în taenea, purtînd În partea de jos şi
la mijloc cîte o roz.etă .
Pc suprafeţele interioare a l e perqilor sînt
ifeprczentaţi, În relief pronunţat, membrii unei
familii, tOate pe rsoanele fiind redate În pi­
·cioare (fig. 2, 3, 4). Astfel, pe pere lele din
.dreapta (fig. 3), m a i bine păstrat, apar trei
.defunCţi. O persoană de sex mascu l i n , cu
barbă şi mustaţă; părul este adus în raţă,
1n şuviţe lerminate În melcişori. Poartă o tII­
.nica manicala pînă la ge n unch i , iar deasupra
·0 mantie sau o haină închisă În fală, răs­
.croită în unghi l a gît , c u mÎneci chimono.
Parte� de jos se termină în două colţuri. In
II11Îna stîngă, adusă pe piept, ţine un sul, iar
cu dreapta, trecută pe l a spatele femeii, se
reazemă de umărul ei drept. Femeia, la rîndul
său, ţine mîna stîngă pe umăru l drepl al
·bărbatul u i . Părul e i este ridicat Într-un m ic
"coc", fiind aranjat deasupra fmnţii În şuviţe
'paralele, orientate În stînga şi dreapta. In urechi
.are cercei. Este Îmbrăcată În tunica l u n gă pînă
la pămînt, cu mînecile terminate Într-un fel
de manşeta dantelata. Deasupra poarta o man­
·tie ceva mai scurtă, cu p artea de jos croită
În formă de petale. La încheietu ra mîinii drepte
'se observă o braţară dublă cu spirală şi cap de .
şarpe. Mîna d reaptă este aşezata p e umăru l co­
;pilului aflat În faţa părinţilor, l a mijloc. In­
faţişarea, pieptănătura şi îmbrăcamintea aces­
tuia sîn t asemănătoare cu ale barbatlllui. In
mîna stîngă ţine o CrII.mena, în mîna dreapta,
.adusă pe piept, un stillls. e remarcă expre­
'sia rigidă a feţei celor trei personaje, globul
<ocular bine marcat, gura m ică, inexpresivă.
Peretele l ateral stîng (fig. 4) repetă scena
.de pe peretele drept, cu deosebirea ca în faţa
părinţilor se gaseşte o fetiţă, îmbracată ca şi
femeia, în tunica lunga şi mantie. rn mîna
.dreaptă ţine o floare.
Pe ambii pereţi laterali, deasupra scene­
lor descrise, se află sculptată o ghirlandă
t(serta), pe care sta la m ij loc o pasăre.
Pe suprafaţa interioară a peretelui (fi g. 2)
ca re formează l a tu ra din spate a aedicl/./a-ei,
'sÎnt prezentate patru figuri, aşezate pe două
planuri. 1n p l an u l doi, un bărbat În partea
,dreaplă cu mîinile aduse pe piept, şi o fe me i e
1 n partea stîngă. î n primul plan, În faţa băr­
batll l u i este Înfăţişată o fetiţa, iar În faţa
1 a
femeii un băiat. Fetiţa are părul strîns în
.creştet În tr-un coc, redat sub formă de şuvi \ e
g:s
·onclul:1te, i a r în urechi cercei p a n dantivi globu­
lari. Poană wnica lunga şi mantie. 1 n mîna 'l-
stÎngă ţine un fruct sau o floare. La Înche­
ietura mîinii drepte se vede o braţara identică
tD
cu aceea a femeii de pe peretele la�eral drepl. <\;
l3ăiatlll, Îmbrăcat în wnica curtă şi mal1lie,
.are mîinile aduse pe piept; În mîn a stînga ţine
o floare.
Cantllrile (antae) cel r doi pereţi l ate­ �
l'ali sînt ornamentate cu cîte lin şarpe sinuos. r, �;
Monumentul descris se prezintă ca cea mai

,-1
,completă şi bine pastrată aediettla, descoperită
pînă în prezent pe teritoriul Daciei Superior,
permiţînd obţinerea u nei viziuni clare asupra
mon umentalităţii , arhitecturii şi figuraţiei ac es­ ;'

tui gen de monument Funerar. Totuşi, inexacta

montare a monument u l u i În muzeu a indus
în eroare, În unele privinţe, pe cercetatorii care
l-au avu t în vedere. e impune deci o recti­ ....-<""
ficare a stru.cturii arhitectonice a acestei con-
truCţii, pentru a-i stabili înfăţişarea reală
(fig. 1 a, b). Descoperite cu deceni i În urmă,
§
părţile componente ale monumentului aLi fost
mont�te în Muzeul din Deva. S-a făcut Însa
greşeala ca cei doi pereţi laterali sa fie inver­
saţi, în sensul ca peretele din dreapta a fo t
montat În locul celui din stînga şi invers.
Datorita acestui lucru s-a inversat şi pozIţIa
Feţelor reliefate, două panouri apărînd CU relie­
furile pe suprafeţele exterioare, iar cel din spate,
mon tat corect, cu imaginile defunqilor spre
interior. In realitate, panourile reliefate ale
acestei aedicula au fost executate toate trei
pe feţele interioare şi n u pe doi pereţi la
ex terior, iar pe al treilea la in terior.

www.patrimoniu.ro
 2

6 7

7
7 b
c

-1 -

,
, .

1 11-

10

'
57 _ 1 /8
I

www.patrimoniu.ro
 8

9 a

9 c

9 Il

" .
'"

78

12 n

"
>CiTiJ 1/ 0

12

1 /0

www.patrimoniu.ro
 Rectificarea a fost posibilă În urma de­
montării construCţiei, În vederea transportării
ei la o expoziţie în străinătate, cu care prilej
s-a putut efectua examinarea mai atentă a di­
feritelor piese componente şi, mai ales, obser­
varea scobiturilor tăiate în partea de sus a
pereţilor, pentru fixarea lor În corpul propriu­
zis al construqiei.
2. Acdicula fragmclltluă
Descoperire fortuită, cu prilejul unor lu­
crări de construqii industriale, În anul 1967,
În necropola de est a aşezării (fig. 6, 7, 7 a,
b, c).
Deva, Muzeul judeţean.
L. David şi L Mărghitan, Monumente
sculptltrale de la Micia, în "Acta Musei Na­
pocensis" , V, 1 968, p. 1 26, pl. I� fig. 1 , 2 .
Părţile componente constau. �lntr-:IO ac:o-
periş şi doi pereţi laterali sparţi ŞI toCiţi. LIp­
seşte peretele din spate şi postamentu l.
Piesele sînt lucrate În gresie calcaroasă
(riabiIă.
Acoperişu l. Dimensiun i: Înălţimea 0,45 m ;
lungimea 1 , 1 5 , lăţimea 1 m.
Este lucrat dintr-un singur bloc de pia­
tră, conceput În două p ante domoale.
Pe frontonul tr iunghiular, În prezent foarte
deteriorat, nu se poate constata prezenţa :vre­
unei ornamentaţii, care fără Îndoială a eXistat
în forma iniţială a monumentului. Absente sînt
şi acrote:-rele din colţuri. E prezent Însă, În
faţă, sus, pe linia mediană, postamentul (dim.
0,32 X 0,22 X 0,05 m) pentru fixarea şi aşezarea
coronamentlllu;. Li psa unui asemenea postament
În spate arată absenţa coronamentului În acest
loc.
loc. Pe faţa interioară sînt reprezentate, Într-o
nişă adîncă (0,82 x 0,36 m), delimitată de o
profila tură dublă, busturile opuse a două Gor­
gone. Infăţişarea lor eSte identică: părul bogat,
cu cărare la mijloc, umflat lateral, coboară de
o parte şi de alta a feţei, pînă pe umeri, de
unde extremităţile se evazează spre exterior.
Expresia feţei, buzele Împreunate, colţurile lă­
sate În jos şi ochii sferici, bine marcaţi, dau
figurii o expresie statică, de rigiditate.
rmbrăcămintea este formată dintr-o subucula
cu falduri unghiulare pe piept, şi palla, cu cîte
o bandă lată, un fel de tivitură, pe- ambele
laturi ale bustului.
Cei doi pereţi, care închideau lateral aedi­
cula (înălţimea actuală de 1 ,24 m şi 1 ,35 m,
lăţimea de 0,57 m, grosimea de 0,17 m), sînt
În parte deterioraţi şi tociţi. Pe suprafaţa lor
n u se mai pot descifra eventualele reprezen­
tări; doar pe marginile înguste din faţă, se
păstrează p e cant (antae), în bune condiţii,
lujerii cu frunze de viţă şi iederă, Îmbinate pe
aceeaşi tulpină, Încadraţi Într-un chenar sim­
plu, de s fă ş u rlndu- se pe întreaga înălţime a
peretelui.
Peretele posterior, menţionat în publicaţia
citată, fără indicarea dimensiunilor, nu se mai
găseşte în colecţiile muzeului din Deva, aşa că
am fost nevoiţi să-I omitem.
Acopcl"işmi dc acdicula
3. Descop erire întîmplătoare, provenind din
colecţiile vechi ale Muzeului din Deva (fig. 8,
9, 9 a, b, c ) .
Deva, Muze:-ul judeţean.
Monument inedit.
Lucrare În relief, din augit-andezit din
cariera de la Uroi. Uşor deteriorat În partea
de sus.
Dimensiuni: înălţimea, inclusiv postamentul
pentm coronament, 0,50 m, lungimea totală a
faţadei 1,25 m, laţimea 0,93 m, deschizatura
arcului de bolta 0,58 m, Înalţimea 0,22 m,
adîncimea bolţii 0,27 m.
Acoperiş de aedicula în bolta, lucrat din
acelaşi bloc, cu partea de sus În două ape
(fig. 8). In faţă, ca şi pe monumentul pre­
cedent, cîte:- un leu culcat pe labe (aproape
complet distruşi).
In colţurile din spate, doua acrotere simple,
emisferice din care una singura a rămas intactă
(Înălţimea 0,24 m).
Pe faţa interioara a bolţii este reprezen­
tat bustul unei persoane feminine (fig. 9), cu
părul ,ridicat pe creştet, desparţit în două
cozi sinuoase, d e-a lungul feţei şi bustului, ca
O replică îndepărtată a şerpilor Gorgonei. Are
faţa lată, ochii pronunţat sferici. gur:1 mică,
buzde paralele, împ reuna te. Bustul este acope­
ri t de o haină închisă la gît (subucula), aran­
jată pe piept în falduri unghiul are p aralele. In
această figură se recunoaşte o M � dusa, redată,
ca şi pe alte monumente funerare din Dacia,
mult umanizată, înfrumuseţată chiar.
In faţă, în stînga şi în dreapta arcului de
boltă, cîte o pasăre, probabil păuni, aşezaţi
şi întorşi cu capul spre interior, mîncînd din­
tr-o grămăjoară de grăunţe.
Frontispiciul propriu-zis al bolţii nu poartă,
În afara de un chenar profilat, nici un or­
nament.
In partea de jos, lateral, la Îmbinarea
acoperişului cu pereţii laterali, inclusiv în jurul
arcului de boltă, acoperişul este frumos, pro­
filat. Deasupra arcului de boltă, În punctul
cel mai înalt al piesei, este executat un mic
postament pătrat (cu latura de 0,27 m; înalt de
0,07 m), cu un orificiu la mijloc, destinat aşe­
zării şi fixării obişnuitului coronament (con
de pin).
• perişul este lipsit de coronament.
4. Descoperire Întîmplătoare, din necro-
pola de est a aşezării (fig. 1 0).
Deva, Muzeul judeţean.
Piesă inedită.
Lucrare În augit-andezit din cariera de l a
Uroi; monumentul este deteriorat. parţial, în
par t� a superioară.
Dimensiuni: înălţimea actuală 0,45 m, lun­
gimea totală a faţadei 1 ,30 m, lăţimea 0,85 m.
Deschiderea laterala a bolţii 0,50 m, înalţimea
bolţii 0,28 m, adîncimea 0,65 m.
Monumentul reprezintă acoperişul în forma
pe bol �ă, al unei aedicula, cu partea superioară
111 doua pante.
In cele două colţuri din faţă sînt repre­
zentaţi cîte un leu culc:1t pe labe, astăzi de­
terioraţi, iar În colţurile din spate este redată
cîte o acroteră simpla emisferica (înălţimea
de 0,23 m). Fron ton u l , pe întreaga sa supra­
faţă, inclusiv arcul cu boltă, este ornamentat
cu un decor vegetal, format din frunze stili­
zate.
Creasta mediană a acoperişului fiind de­
teriorată, prezenţa şi dimensiunile postamen­
tului din faţa, pentru SUSţinerea şi fixarea
coronamentului (nelipsit la aceste monumente),
nu pot fi stabilite. r n partea de jos, în faţa
şi lateral, inclusiv în jurul arcului de boltă,
acopl.'rişul este frumos ornamentat printr-o suc­
cesiune de profilaturi drepte, geometrice.
•
5. Descoperire fo f tui t ă , cu prileju: unor
constrUCţii industriale, în necropola de est a
localităţii (fig. 1 1 ).
Deva, Muzeul judeţean.
Monument inedit.
Lucrare în relief, din calcar. Starea de
conservare slabă, piesa fiind foarte erodată
şi ruptă În mal multe bucăţi, dar recon­
stituibilă.
Dimensiuni: înălţimea actuală 0,44 m, lun­
gimea faţadei 1 ,40 m, lăţimea 1 ,02 m, Înăl­
ţimea bolţii 0,22 m.
Reprezintă un acoperiş de aedicula În bol­
ta, con fecţionat din acelaşi bloc d� piatră, cu
partea exterioară în două ape.
Se constată În cele doua colţuri din faţă
prezenţa, ca şi la alte acoperişuri, a celor doi
lei culcaţi pe labe, iar În colţurile corespun­
zatoare din spate, a acroterelor emisferice.
Postamentele din faţă şi din spate, situate
pe Cfeasta acoperişului, destinate susţinerii şi
fixării unor coronamente, sînt erodate şi dis­
truse.
Nu se poate distinge, din cauza slabei
conservări a monumentului, dacă faţada arcu­
lui boltit a fost ornamentată. In partea de jos,
În faţă şi lateral, inclusiv În jurul arcului de
boltă, acoperişul poartă o profilatLlră geome­
trică regulată, identică cu cea de pe alte
monumente similare din Dacia Superior.
• tul pentra fixarea şi aşezarea coron amcntului
6. Provine din coleCţiile vechi ale muzeu-
lui. (fig. 1 2, 1 3 , 1 2 a, 13 a).
Deva, Muzeul judeţean.
Piesă inedită.
Starea de conservare a monumentului este
bună, cu excepţia unor neglijabile erodări.
Dimensiuni: înălţimea frontonului 0,38 m,
lungimea în faţă 1 ,1 0 m, lăţimea 0, 97 m .
Lucrare în relief, în gresie dură. Aparţine
tipului de acoperiş de aediettla fară bolta. în
www.patrimoniu.ro
partea de sus lucrat în două ape. In faţă are­
un fronton triunghiular, pe care este repre­
zentat un Triton. Monstru l este reprezentat cu
bustul gol, purtînd În jurul mijlocului, la brîu,
un fel de şorţ dantelat. Membrele in ferioare,.
În formă de cozi de peşte, se Întind lateral,.
Încolăcite În stînga şi dreapta, umplînd deco-·
rativ Între-aga suprafaţă a frontonului. In mîna
stîngă, ridicată În sus, ţine o vîslă, În timp ce
dreapta se sprij ină de coadă.
rn cele doua extremităţi din faţă ale aco­
perişului este sculptat cîte un leu, cu gura.
deschisă, culcat pe labe (leul din stînga este'
parţial spart). In colţurile corespunzătOare dil11
spate se află cîte o acroteră simplă, emisfe­
rică (înălţimea de 0,1 8 m.).
In faţă, l a mijloc, deasupra capului mon-·
stfului Triton, în punctul cel mai înalt al
frontonului, se află un mic postament dreptun­
ghiular (0,20 X 0,25 X 0,04 m), parţial distrus"
cu un orificiu la mijloc destinat aşezării şi
fixării obişnuitului coronament. In spate aco­
In partea interioară a acoperişului, În cen­
tru, se află o scobitură În formă de nişă drep­
tunghiulară (0,45 X O, 3 7 m, adîncă de 0,10 m).
De jur împrejur, această suprafaţă este încon­
jurată de un cadru profilat.
•
7. Descoperit întîmplător în anul J 967, în.
necropola de est a aşezării, cu prilejul con­
struirii unor obiective industriale (fig. 1 4 , 1 4 a).
Deva, Muzeul judeţean.
L. Ţeposu şi L. Mărghitan, Morwmente fu­
nerare de la Micia, în "Acta Musei Napocen­
sis" , VI, 1 969, p. 1 59, pl. I, fig. 1 .
Dimensiuni: înalţime:1 frontonului 1:1 mijloc
0,30 m, lungimea în faţă 1 ,04 m, lăţimea
0,64 m.
Monument lucrat În gresie dura.
Face parte din categoria acoperişurilor de
aediwla în două ape, cu fronton triunghiular.
rn faţă, la mijloc, sus, are un mic postamellt
(0,3 0 X O,30 X O,05 m), cu orificiu rectangular
la mijloc, destinat fixarii, în punctul cel mlli
înalt al acoperişului, a unui coronament, care
lipseşte. In spate piesa este lipsită de un ase­
menea postament, deci şi de coronament. De
asemenea, este lipsită de acroterele şi leii care
împodobesc de regulă acoperişurile de aedicula.
Pe suprafata frontonului este reprezentat.
monstrul Triton, cu bustul nud, cu membrelr.
inferioare în forma de cozi de peşte, Înco­
lacite şi îndreptate spre cele două colţuri late­
r:1le ale frontonului. In mîna stîngă, îndoită b
piept, ţine un trident. Tavanul acoperişului este
uşor scobit, avînd o forma ovala.
•
8. Provine din coleCţiile vechi ale Muzeu-
lui Deva. (fi.g . 1 5 , 1 5 a, 1 6 , 1 6 a , b).
Deva, Muzeul judeţean.
Piesă inedita.
S-a păstrat numai partea din faţă a mo­
n U111 e ntului.
Dimensiunile actuale: înălţimea frontonului
0,38 m, lungimea 1,52 m, lăţimea păstrată
0,58 m.
Lucrare în relief, din piatră de calcar
friabilă.
Face parte din acoperişurile de aedicltla
cu fronton triunghiular, în partea de sus 1"n
două ape. In colţurile din faţă, păstrate, se află
cîte o arroteră (înălţimea este de 0 , 1 3 111.) In
actuala stare de conservare, nu se poate apre­
cia dacă piesa a fost prevăzută cu acrotere
şi în spate.
In faţă, la mijlocul frontului, e înfăţişat capul
Medusei (foarte tocit), al cărei păr bogat se
desfăşoară sinuos, în stînga şi în dreapta, um­
plînd tot sp aţ i ul . Reprezentarea e încadrată d,!
un chenar marginal simplu, profilat. La mij­
loc, deasupra capului Medusei, în punctul cel
mai Înalt al frontonului, este prezent postamen­
(0,25 X O,25 m). Acest element arhitectonic se
gasea probabil şi în partea din spate a acope­
rişului.
Pe tavanul drept, orizontal, al monumen­
tului sînt executate două nişe paralele (0,30 X
0,30 X 0,8 m), de formă mai mult ovală, des­
părţite printr-o profila tură-chenar, Iată de cca
0,1 5 m. Ele imită pînă la un punct forma de
boltă. In mijlocul fiecarei nişe s-a sculptat cîte
o rozeta mare, frumos stilizata.
 1/0

13 13 a

15 16'
14

15 a

101,

14 a

74
16 b

16 a

-----�-E'�I-;- �
_ .. �
· ;,.
i
.
�
·. · ..,..,.
- .� �
1
��

scara 7: 7 O
18
19

www.patrimoniu.ro
 Avînd În vedere l i m ;tele din raţ" şi, ma,
ales din spate ale celor două nişc, ca şi lăţi­
mea ancadramcntu l u i marginal l a teral al tava­
n u l u i (de regulă l ucrat de aceleaşi proporţii cu
cel din spate) ca şi pornirea accstLri an cadra­
ment, sesizabil şi În spate, se constată d faţă
de l u ngimea mare ( 1 ,5 2 m) a acoperişu l u i , lă­
ţimea nu depăşeştc proporţiile medii obişnuite,
Întî l n i te l a a l te piese similare.
1 n tot cazul, acest acoperiş mărgll1lt În
partea de jos de o profiiarură Înl,;rijită -
rămîne, În ce priveşte proporţiile, acoperişul de
aediwla cu Faţada cea mai l u n gă din Dacia.
• Lucrare Î n a l torelief, d i n augit-andezit
9 . Provine din coleqiile vechi ale Muzeu-
lui din Deva.
Deva, Muzeu l j udeţean.
Piesă inedită.
Se păstrează un fragmcnt din m ij l o c u l aco­
perişului.
Dimensi u n i : Înălţimea 0,26 m, lungimea
0,64 m , lăţimea 0,57 m.
Monumentul este lucrat În augit-andezit.
face parte din acoperişurile În boltă, cu
panta lină, avînd În faţă, pe creasta, un posta­
ment (0,22 x O,2 1 m) ce servea la SUSţ iner ea şi
fixarea coron amen tului (con de pin). Panea
inferio:lră a arc u l u i de boltă este, ca de obicei,
fru'llos profil:\tJ.
PCI'C!,i de lwd icllia
1 0. Descoper i re În tîmplătoare, Provine din
coleqiilc vo,ehi aLI M u ._eu l u i din L en (fig. 1 7,
1 8) .
Deva, Muzc u l jude\ean.
Piesă inedită.
Starea de conservare bună, În unele locuri
relieful uşor tocit.
Dimensiu n i : înălţimea 1 ,4 8 m, lăţimea
0.78 m, grosimea 0, 1 9 m.
Lucrare În relief, din piatră de calcar, din
cariera romana de la Cărpi n iş.
Monumentlll arc form ·a unei lespezi drep­
tunghiulare, avînd pc unul din canturi (antae)
o coloană angajată, cu fusul neted, prevăzută
cu plinthu-s şi capite! u l respectiv, Împodobit cu
frunze de factUră corin tic5. Pc muchia supe­
rioară, În stînga, arc un orificiu de fixare.
Pc una din fe�e (fig. 1 7) es.te reprezentat
Un d lăreţ .În mers, c u chipul deteriorat, în tlt­
I/ica mallicata, obi�nui t5, scurtă, ( Î n a l r i me a de
0,4 6 m, iar lăţimea de 0,40 m).
Pe cealaltă faţă a monumentu l u i (fig. 1 8 )
este în făţişat u n personaj Î n picioare, Înalt de
1 ,00 m, �inÎnd În mîna dreaptă, lăsată În jos,
un gltttu-rI7ium. Stînga este adusă în faţă, În
dreptul taliei, Personajul poarta o cămaşă lun­
gă, încinsă l a mij loc, iar pe umărul stÎn l,; Îi
atîrnă un şervet, terminat cu franjuri la cap:lt.
Părul este tratat în şuviţe parale:e, adu ; spre
frunre,
Piesa făcea parte din peretele lateral drept
al u n e i aediwla, faţa cu personaj u l În picioare
fiind cea exterioară, iar cea cu căIăreţtd, in te­
rioara.
• celor două figuri - corpul calului prea scurt,
1 1 . Descoperit în necropol a aşezaru, în
a n u l 1 939, În urma unOr cercetări arheologice.
(fig, 1 9) .
Deva, Muzeul judeţean .
Piesă inedită.
Monumentul este spart În trei bucă\ i , per­
fect racordabile.
Dimensi u n i : înălţimea 1 , 1 4 m, l ăţimea
0,60 m, grosimea 0 , 1 2 m.
Lucrare în augit-andezit, din cariera ro­
mană de la Uro i .
Pc u n a d i n fcţe, pe În treaga înălţime a
pietrei, este reprezentat un motiv vegetal, fru­
mos sti liz ;'\ t , În desfăşurare ondulată ;i ter­
m in at la unul din capete cu o rozetă trilo­
bată, formată din frunze. Pe una din margi­
nile Înguste, pe cant, se află o coloană tor­
sată angajată, cu fusul înalt de 0,84 m, ter­
minată cu un capitel.
Monumentul provine din necropola aşe­
zăr i i de la Micia şi a fost găsit Împreună c u
a l t e piese - o stelă funerară, d o i l e i fune­
rari, un mormînt etc. Semnificaţia l u i fune­
rară fiind clară, a servit ca perete lateral
drept de aedieula,
• I1:\tura � i însuşirile htoniene ale acestei divinităţi,
1 2. Descoperit întîmplător, În anul 1 967,
î n necropola aşezării, Împreună cu alte elemente
de cult funerar, c u prilej u l construirii unor
obiective industriale (fig, 20).
Deva, Muzeul j udeţean.
L. David şi L. Mărghitan, MOllumente
sculpmrale de la Micia, În "Acta Musei Na­
pocensis" , V, 1 9 6 8 , p, 1 2 8 , pl. r, fig. 5 .
Monumentul este spart În două bucăţi,
Lipseşte partea inferioară şi colţtd drept de
s us .
Dimensiuni: Înălţimea actuală 0,80 m, lă­
ţimea 0,55 m" grosimea 0 , 1 3 m .
provenit din cariera de l a Uroi.
Monumentul este prevăZUt pe unul din
canturi cu o coloană angajată, netedă, cu un
capitel simpl u. Pe faţa sa interioară, În tr-o
nişă mărginită În stînga de o bordură În­
gustă, iar sus şi lateral , pe dreapta, de una
mai lată, se află reprezentată figura unui băr­
bat În picioare, Îmbrăcat În tU17ica scurtă pînă
la genunchi, făra mîneci, încinsă peste brîu,
care coboară de la cingătoare în fald uri re­
gulate. Părul este redat în şuviţe paralele,
trase pe frunte, ochii au irisul şi pupi lele mar­
care, iar nasul este drept.
Cu mîna dreaptă, lăsată În jos de-a lun­
gul trunchiul u i , ţine u n vas, în timp ce în
palma stînga, întinsă lateral, SUSţine un obiect,
greu de identificat, monumentul fiind deterio­
rat În acest loc. Se pare că estc vorba tot de
de un vas.
Piesa formează peretele stîng al unei ae­
diC/tla,
• demonstreaza că avem de-a face c u peretele late­
1 3 , Desc0J'c�'it în anul 1 967, în necropola
de est a aşezam, ,Impreună cu doi lei funcrari
şi alte vestigii funerare ( fig . 2 1 , 22).
Deva, Muzeul judeţean.
Oct. Floca, Monumente epigrafice şi sClt ljJ ­
turale de la Micia, În "Acta Musei Napocen­
sis", V, 1 9 6 8 , p. 1 1 6- 1 l 7, fig, 5 ,
Suprafaţa reliefată, deşi este tocită, nu Îm­
piedică comen tarea piesei.
Dimens iun i : înălţimea 1 , 80 m, lăţimea
0,83 111 , grosimea 0,20 m,
Lucrarea este executa tă în gresie de slabă
rezisten ţă.
Monumentul, de forma unei lespezi masive,
dreptunghiulare, lucrat pe una din suprafeţele
mari şi pe unul din canru r i (anta), a constituit
peretele lateral stîng al unei aedicula,
Pe suprafaţa reliefată, nedivizată În regis­
tre şi lipsită de un chenar marginal, se desfă­
şoară o scenă de vÎnatoare: un călăreţ, în wnicCl
manicata scurtă, ce cade În f alduri regulate
paralele, Încinsă l a brîu, galopează pre dreapta;
cu mîna stîngă prinde frîul, iar cu dreapta,
ridicată lateral înapoi, simu lează mînu irea u n e i
lăncii, absentă în imagine. Sub picioarele calu l u i
apare un animal căzut la pămînt, avînd capul
aplecat în jos.
Scena, Înscrisă p e monument în relief pro­
n unţat, cu toată sttngăcia redării m işcărilor şi
chiar cu unele erori de anatomie În conturarea
nesim('tria p icioarelor etc. - este deosebit de
dinamică. Detal i i le figuri i călăreţului, redate la
origine, desigur, cu expresivitate, nu mai POt
fi sesizate în actuala stare de conservare a
mon umen t u l u i ,
Este d e observat că reprezentarea sculp­
turală se Întrerupe brusc la una din margin i , în
aşa fel Încît partea de dinapoi a cal u l u i nu
mal este redată integral.
Pe suprafaţa Îngustă, anterioară, a acestu i
perete este sculptat un lujer de viţă de vie, În­
cadrat de un chenar simplu, care se desfăşoară
bogat, sinuos, de la baza pietrei pînă la cea­
l a ltă extremitate a ei (fig. 22),
Avînd În vedere scobitura din parte:\ de SUI
a monumentului, se constată că piesa forma pe­
retele lateral stîng al unei aediwla, aşezată cu
marginea Îngustă, ornamentată cu vi�ă de vie,
În faţă şi avînd, deci, partea reliefată cu călă­
reţul În in terioru l construCţiei.
Scen a sugerează reprezen tarea consacrat?!
c u l t u l u i Călăreţul ui tr:\c. Monumentu l are Însă ,
în acest caz, u n înţeles funeru, rezultat din
destinaţia l u i , locul descoperirii (necropola) şi
Contextu 1 obiectelor cu care a fost găsit. La fel ,
10
www.patrimoniu.ro
cunoscută sub denumirea frolll trac (zeitate larg
adoptad de romani la Dunarea de Jos), pot
explica aflarea unei atari scene pe un monu­
ment funerar.
•
1 4. Provine din coleCţi ile vechi ale Mu-
zeu l u i j u deţean Deva (fig, 23).
Deva, Muzeul j udeţean.
Piesă inedită.
Se păstrează jumătatea superioară a mOllu­
men tu l u i .
Dimensiunile actuale: înălţim('a 0,65 m ,
lăţimea 0,60 lll, grosimea 0, 1 5 m .
Tablă dreptunghiulară, l ucrată Î n al torelie!
în augit-andezit din cariera de la Uroi .
Monumentul este prevăzut pe unul din can­
turi cu o coloană angajată, netedă, terminată în
partea de sus cu un capitel, avînd o profila tură
geometrică la baza căreia se suprapun frunze
simplu stilizate, dînd impresia u n u i capitel corin­
tizan t. In partea opusa coloanei şi sus, lespedea
este Încadrad de un chenar lat. I n tr-o n işă su­
p('rficială, mărginită de acest chenar şi de co-
10:\nă, este reprezentată în picioare o femeie.
I n actuala stare de conservare a monumenruluÎ
figura s-a păstrat pînă deasupra genunchilor.
Personaj u l este îmbrăcat cu wnica manicata şi
c u o mantie ce acoperă aproape În În tregime
mîna dreaptă, adusă pe piept. J n stînga, lăsată
în jos, de-a l ungu l corpului, tine un ciorchine.
Părul, despărţit pe frunte, cade l ateral în
ondule mari peste urechi, f i ind redat În şuviţe
paralele. Pe creştet este strîns Într-un mic "coc".
Faţa ovală, gura mică, nasul distrus.
Bordura lată din dreapta l espezii (0, 2 1 m)
ral stîng al unei aedicrda, montat cu relieful
în interiorul constrUcţiei.
•
1 5 . Descoperit Întîmplător, în anul 1 966,
În necropola de est a aşezării, cu prilejul con­
struirii unor obiective industriale (fig. 2 4 ) .
Deva, Muzeul j u deţean.
L. David şi L. Mărghitan, MOlUtmente
sC/Jlptr.trale de la Micia, în "Acra Musei Napo­
ccnsis" , V, 1 96 8 , p. 1 2 7, pl. 1, fig, 3 .
S e păstrează numai partea d e mijloc a
monumentu l u i ,
Dimensiunile actuale: Înălţimea 0 , 4 0 m, lă­
ţimea 0,56 m, grosimea 0 , 1 4 m,
Lucr:uea în altorelieI', din ;l ugit-andezit
provenit din cariera roman?! de la U ro i ,
Piesa este Împărţită prin tr-u n chenar pro­
filat, orizontal, În două registre, din care s-a
păstrat n umai cel superior, parţial spart. T n fă­
ţişează bustul unui bărbat, cu barbă şi mus­
taţă. Pănd, tras pe frunte şi lateral peste ure­
chi, este redat În stri uri geometrice, paralele.
Aceleaşi striuri sînt de observat în tratarea
bărbii defunctului. Nasul şi buzele drep,te,
ochii î n făţişaţi fără marcarea pupilelo r. Imbră­
cămintea constă din tIIllica, avînd deasu p r a o
manta indigenă, decoltată În unghi şi încheiată
la mij loc, Întîlnită şi pe alte monumente fune­
rare de la Micia şi din alte centre romane din
Dacia Superior.
Bordura lată din partea stîngă indică fap.
rul că piesa forma peretele l a teral drept al
unei aediC/lla,
•
16. Descoperire fortuită În anul 1 966, în
necropola de est a aşezării, cu p r i l ej ul construi­
rii unor obiective industriale, (fig. 25, 26).
Deva, Muzeul judeţean.
L. D avid şi L. MărE hitan, M017umente
smlpturalc de la Micia, în "Acta Musei Napo­
censis", V, 1 96 8 , p, 1 2 7- 1 2 8 , p l . 1, fig, 4 .
S e păstrează n u m a i partea dreaptă d e sus
a mOllumentului.
Dimensiunile actuale: Înălţimea 0 , 4 2 m,
Iă�imea 0,58 m , grosimea 0 , 1 4 , 111 ,
Lucrare În ahorelief din augit-andezit, din
cariera romană de l a Uroi.
rragmenwl de perete este Împărţit prin­
tr-un chenar simplu, profilat, în două registre.
In registrul superior, cel păstrat, sînt redate,
Într-o nişă pUţin adîncă, bustll rilc a douiî
personaje. O femeie cu părul aranjat Într-o
coafură Înaltă, despărţită deasupra frunţii în
?ouă şu ,::iţ � , tras� lateral, În jos, pes3e urechi,
v
I mbracata ll1 tumea, peste care poarta o man­
tie caracteristică, cu falduri bogate pc piept,
avînd În jurul gîtului un ' guler Încheiat asi­
metric. In dreapta femeii este Înfăţişat un tî-
 26 22

20

23

25

24

www.patrimoniu.ro
năr, cu faţa ovală, nasul drept, geometric, p ă­
rul adu s pe frunte În striuri r eg u late , paralele.
Poartă tunica şi sagum.
Trăsaturile şi În genere e xp re s ia feţei celor
doi derunqi sînt foarte asemanatOare, ceea
ce rCZlI ltă rie dintr-o sublin iere a Ic gă ruri l o r
de rudenie, rie din man iera şi p o sibi l i t ă ţ i le
sc u l ptu rale ale pietrarului p ro vinci a l .
D i n reprezentarea de p e registrul i n ferior
nu s-a p ăs tr a t n imic.
U n caz ap arte este prezentarea femei i În
s tî n ga barba t u l u i, cînd cunoscut este că pe
tOare monumentele funerare femeia este redată
În totdeau Il a În dreapta ac es tui a. S-ar putea ca
aranjamenru l sa fie inversat În urma Împre­
jurării că avem de-a face cu u n tÎnar, poate
cop i l , rigurat dupa posibilitaţile m o de st e ale
pletraru�ui. Faţa bucălata, lipsa bărbii, şi chiar
expresia ge ne ra l a a figurii, ev idenţiaz ă inten­
ţia r edă r i i un u i tî n ă r.
Can tul este orn ame n t at cu un şarpe SI­
n u o s , la fel cu cel al ediculei de la nr. 1 .
• ei un altar cilindric sau p ar alel i p ipedic , ser­
1 7. Provine din colecţiile vechi ale Muzeu-
l u i j udeţean Deva ( fig. 27 ) .
Deva, Muzeul j Lldcţean.
Piesă inedita.
Starea de c on servare buna, l ipseşte do a r
co l l u l d re p t de sus.
D imens i u n i : În ă lţim ea 1 ,20 m , lăţimea
0,60 m , grosimea 0, 1 6 m.
Lucrare În a l to-rel ief, din augit-andezit
provenit din cariera romana de la Uroi.
De formă dreptunghiulara, mo num e nt u l În­
făţişează pe una din feţe, în tr - o nişă prevă ­
ZlIIă cu un a nc ad ra men t Îngust, do u a persoane
În p ic io a re, aşezate pe profil atura de jos a
n i ş ei, mai lată aici, În formă de soclu. Femeia
este Îmbracată 1n tullica dublă şi mantie.
P o a rt a coafură înaltă , cu cozi Înfăşurate pe
creştetul c a pul ui ; res tu l pa ru l u i este aranjat
Într-o scrie de ondule şe r p u i t oa re În j urul frun­
Iii �i al re ţei . T n m ;na d reap tă , adusa la În a l ­
ţ,imea p i � p t ll l u i , line o floare. Celui de-al
do il ea p e rso n a j Îi l ipseşte partea sup e r ioa r ă ,
din ca u z a ruperii col ţ u l u i drept al perete l u i .
Bărbatul e·;te Îmbracat în t111'Iica, cu mÎneci
l u ng i, ÎnciI;să l a mijloc, peste care atîrnă în
raţ.:1 c o l ţ u r il e în unghi ale u ne i mantii. Ţine
în mîna stînga u n rOl'lllus. Cei. doi derunqi
Îşi pun, reciproc, mîinile l ibere pe umeri.
i n colţul s t în g de sus, rămas În treg, se
afla o sc o b i t u ră , r eg u l a t taiata (de 0 , 1 2 m)
existentă fără Îndoială şi în colţul opus, des­
timna a fixa cu scoabe piesa, ca perete din
s pat e În corpul un e i aediwla.
• Piesa face parte din peretele lateral stîng al
1 8 . Provine din coleCţi i l e vechi ale Mu-
zeului judeţean Deva (fig. 28).
Deva, Muzeul j udeţean .
P iesa i nedi ta .
Se p ă s t r e az ă numai partea su per i o ară a
monumentu l u i .
Dimens i u n i le actuale: Înalţimea 0 , 4 7 111 ,
l a ţ i m ea 0,75 m, grosimea 0 , 1 5 m .
Lucrare Î n relief, d i n gresie.
Tablă de forma d reptu n gh i u l ară , pre �ă­
zuta pe margini cu u n chenar simp l u . In 111-
te rior u l acestuia, pe Întreaga suprafaţă a les­
pezii, Într-un spaţiu uşor adîn c i t , sînt repre­
zentate fi gu ri le a cinci personaje: trei adulţi şi
doi copii, În planul doi. Din cauza s p aţiu l ui
redus defunqii sînt redaţi Î n ghesu iţi . După
fel u l tratarii capilarurii (singurul criteriu de
apreciere p os ib i l ) , se pare că d i n t re cei trei
adulţi, cele doua p e r so an e de pe margini sîn t
de sex feminin, i a t al treilea, cu mîinile aduse
În faţa, ţinînd În stînga o cupa, este un bar­
ba t . In actuala stare de conservare cele trei
persoane sînt pas t ra te de la m ijlo c în sus. Con­
s ider a m că iniţial, aceşti defunCţi au fost re­
prezentaţi În Întregime În timp ce În p l anu l
doi au fost redate n um a i bustllrile celor doi
copii, restul fiind acoperit de p erso najel e din
primul p l a n.
Detaliile p r iv i nd înfăţişart>a figurilor ş i
Îmbracamintea nu pot fi bine observate, relie­
ful fiind tocit şi degrada t . In tot ca1.ll l , de­
funCţii poarta haine t aiate circular la g ît , cu
falduri bogate şi mÎneci l u n g i.
I n partea de sus a lespezii , se observă
cîte o scobitură l a terală pentru fixarea piesei
În com pl ex u l unei c o nstrUCţ i i . Este vorba d ;
peretele posterior a l unei aediclIla, c u imaginea
defuncţilor pe faţa interioara.
1 9 . Descoperire î ntî m p l ă to a re din anul
1 967, Î n ne c ro pola aşezaril (fig. 29).
Deva, Muzeul j ud eţe a n .
L. D a vi d şi L. Marghitan, Momtmeme
seulpwrale de la Micia, În "A c t a Musei N ap o ­
censis", V, 1 96 8 , p. 1 2 8- 1 29, pl. II fig. 1 .
S-a păstrat numai partea d e mijloc a m o­
nUll1en t u l u i .
Dimensiun ile: Înallimea 0 , 2 9 m, lăţimea
0,60 111, gr os i me a 0 , 1 3 lll .
Lucrare În r e l i ef din grt>sie fr i ab ilă.
Cîmpu l r el i efa t al monumen t u l u i este Îm­
parţ i t în două registre, ambele pastrate frag­
mentar.
în r eg ist ru l inferior, despărţit de cel de
sus p rintr-u n chenar simplu, se pastreaza fi­
g ur a u n u i personaj masculin, vă1.llt din p ro f i l ,
avînd Î n mîna dreaptă, ridicată deasupra capu­
lui, o măciucă c u noduri - Hercule UcigÎl1d
Hidra din Lema.
In registrul de sus se pot v ede a , În cen­
tru, p ic io arele unei mensa tripes, iar În dr e apt a
vind pe unele monumente funerare ca suport
pen tru o pîine.
• 23. Provine din colecţi i l e vechi ale Mu-
20. D esc op er ire for tuita d i n n ecr opo l a aşe-
zari i . Provine din coleCţiile vechi ale Muzeu­
lui (fig. 30).
Deva, M u z eul j ud eţean .
Piesa inedita.
Se pas t re ază sub forma fragmen tară.
Dimensiuni: Înă l ţ i mea maximă, în actuala
stare, 0,55 m, la ţ i me a 0,40 m, g ro simea 0 , 1 5 m.
Lucrare În relief, În augit-andezit, din ca­
r i era de la Uroi.
Fragmen llll păstrat, i l ustrat pe una din
feţe, este Împărţit printr-un chen a r profllat
orizontal în d o u a registre. Pe cel inferior se
gaseşte o scena de coma jltIJebris. In j u r u l
unei mese cu trei p ic i o a re (mensa tripes), În­
carCata c u al imen t e, stau doi bărbaţi, aşeza\i
central pe kline, şi o femeie În stînga, pe ka­
thedra. In dreapta o servitoare, În p icioare.
Trăsaturile sînt greu de descifrat din cau­
za execuţiei şi a materialu l u i în care sîn t lu­
crate. Feţele ovale , ochii li p si ţi de p u p i le, cu
g lobu l ocular bine punctat, trădeaza o stare de
rigiditate. Doua dintre person aje se pare că
poarta barba. Pă r u l de p e cap este tratat în
forma de calotă fiind tras peste u rechi, iar
l a cele doua personaje laterale este prins dea­
supra cap u l u i Într-un m ic coc.
Reprezen tarea din registrul su pe ri o r l i p ­
seşte aproape în Întregime. Se observă doar
partea de jos a p icioarelor unor persoane.
u ne i aedicrtla, ceea ce rez ul t ă atît din propor­
ţ iile cît şi din prezenţa ch e n a r u l u i marginal
lat din pa r tea dre apt ă a lespezii, aşa cum o
Întîlnim adesea la p er eţii laterali ai unor ase­
menea construcţii.
• Faţa in terioară p astrea za n u mai o porţiune'
2 1 . Provine din necropola de sud-vest a
localitaţii, descope r it cu p r il ej u l unor c on str uc­
ţii i n d ust r i al e (fig. 3 1 , 32).
Deva, Muzeul j ude ţe a n .
Piesă inedită.
Monumentlll este spart în partea stîn ga
sus şi foarte tocit.
Dimensiuni: înălţimea 1 ,20 m, lăţimea
0,55 m , grosimea 0 , 1 5 m.
Monument În re lief, lucrat În gresie.
Suprafaţa e st e Î mp a rţi tă în dou a registre,
de sp a r ţ i te printr-o profi l a tu ră o rizon t a l a ( f i g .
3 1 ) . In partea pastrata a registru l u i de sus se
afla reprezen tat un bar ba t , În faţa caruia se
poate distinge o mensa l'ripes. Ama n un te l e
scenei nu pOt fi desluşite. In registrul inferior,
foarte tocit, s e mai POt d ist in ge b tlstu rile a
doua persorrne, se pare un barbat şi o femeie.
Pe u n u l din can tllrile lespezii de piatra
se des făşo a ra , pe toată lungimea, luj e r i i unei
viţe de vie, cu frunze şi ciorchini de struguri
(fig. )2).
Prezenţa can tu l u i ornamentat, a bordurii
l ate din dreapta p i etre i, ca şi existenţa unei
sc obi tll r i în co l ţ u l din dreapta sus, arată ca
această p iesa c O!a$t i tu i a p eretele l a teral st în g
al unei aedicula Cl! i ma ginile dr fu neţi lor în in­
teriorul co ns t r U c ţi ei .
• l1ica l u nga şi mantie. Un capat al mantiei co-
12
www.patrimoniu.ro
22. Pr o vi n e d i n c o l eC ţ i i l e vechi ale Muzeu­
l u i ( fig. 33).
Deva, Muzeul j u deţe a n .
Piesă inedită.
e pă stre a z a n u mai partea s u pe r io a ra <li
mOll umen ndui.
Dimensiuni: Înalţimea 0,70 m , lăţimea
1 ,05 m, grosimea 0 , 1 8 m.
Lucrare în altorelief, În augit-andezit din
ca r i era de la Uroi.
Chenarul lat din partea de sus a 1110t1l1-
men tul u i ar părea sa indice că fr agm ent ll l pro­
v i ne din peretele posterior al unei aedicula. Pe
l a t ur i un chenar s i mpl u , uşor p r o f i l a t, de
0 , 70 m. La stînga se gaseşte capul unei femei,
cu coafura înalta, părul strîns În c oc , fiind
tratat În şuviţe p ara le le . La baza cocului, pe'
creş te t , s-a practicat u n mic orificiu rotund.
I n dreapta se a f l ă cap u l unui bărbat c u barbă
şi m u st aţ a . Parul o ndu l a t formează la tÎmple
d o u a intrÎnduri sau două goluri. Pe creştet se'
remarca a ce l aş i orificiu ca şi la femeie, însă
de dimensiuni mai mari. Feţele sînt p rel u nţJ "
trăsaturile regulate, och i i redaţi fară pupi la
•
zeul u i (fig. 34).
Deva, Muzeul j u de ţea n .
MOt1llmellt inedit.
Starea de conservare fragmentară. Se păs­
treaza n um a i un fragment din colţul dr ep t su­
perior.
Dimensi u n i : înălţimea 0,56 m, lăţimea
0,60 m, grosimea 0, 1 4 m .
Lucrare În relief d i n piatra de calcar.
Facea parte din pe re tel e lateral drept al
unei aedieula, avînd suprafaţa Î mparţi t a în
două registre, m ă r g i nite în d reap ta de o bor­
dura lata. Din registrul superior se p ă st r ează
partea i n ferioară a u n u i c ă l ă r e ţ spre stînga.
Sînt vizibile picioarele cal u l u i şi extremitatea
piciorului s t în g al calăreţului. In registrul de
jo s apare În profil un b ar b at, nud, fără barbă
privind spre dre a p ta , cu muşchii b r aţu l u i dez­
voltaţi. Mîna d re apta , Îndoita de l a cot, este'
Îndreptată l a teral şi adusă pe piept, ţinînd un
ob i e c t greu de identificat. In dreptul mîinii
stîngi şi c eva mai jo s pare că se ob ser va o'
piele de an imal.
Pe can tul din faţ ă (ama) apare un motiV'
vegetal fo a r t e e ro dat.
•
24. Provine din colecţiile vechi ale Muzeu-
lui (fig. 35, 3 6 ) .
Deva, Muzeul j u de ţe a n .
Piesa inedită.
S-a pastrat fragmen taI' partea din c ol ţL l 1
stîng inferior al peretelui.
Dimensi u n i : înălţimea 0,78 m , Iăţime<t
0.52 lll , g ro si me a 0 , 1 3 m.
Lucrare În re l ie f din augit-andezir.
Reprezinta un perete lateral stîng de aedi­
Cltla, avînd ambele feţe ornamentate.
m i că din bordura lata, afl ata În partea dreaptă
a p e rete l u i. In spaţiul uşor adîncit din i n te r i or
(lăţimea de 0,34 m) este redat u n personaj În
picioare, pr i v ind în faţă. S e vede o p ar te din
tunica defunctei şi u n c ap a t al şervetul u i aru n ­
c a t pe u mar. în m în a dreaptă, l ăs ată de-a
l u n g u l corp u l u i şi uşor În dep a r tată latera l , ţine
de mîner o cY/.tmena cu Închizătoare mare.
Mîna stînga, Îndoită d in cot, este adusă pe
piept, cu palma Întinsa peste eşarra ce co­
boară În ralduri b o gat e de pe u mă r u l drept..
Faţa exterioară a monumentll l u i , l i psi t ă dc'
nişa şi chenar, este ornamentata pe toată su­
prafaţa cu u n motiv vegetal, format din vre­
j u ri de viţă, frunze şi cior chi n i de str uguri.
Cantu l din faţă e ste l u crat în forma de
coloană plată, neteda, cu postamen t, şi pro­
b:l b i l eli cap i te l .
•
25. Provine din coleCţi i l e vechi ale Mu-
zeu l u i (f i g. 37).
Deva, M u z e u l j u deţean.
Piesa inedita.
Stare fr agm en t ară de conservare.
Dimensiuni: Înalţimea 0,40 m, laţimea
0,54 m , grosimea 0, 1 2 m.
Lucrare În relief din augi t- an dezi t.
Piesa facea parte din peretele posterior
a l unei aedicula. Sînt redate f igu ri l e a doua
personaj e : În stînga o fem eie , îmbrăcata în tIt­
 '27

31

34
35 36

www.patrimoniu.ro
boară de-a lu n !\ u l braţ u l u i drept, Îndoit din
cot şi adus pe piept, Înfăşu rJndu-se În ch i p de
eş ar fă şi lăsînd mîna În care ţine un măr desco­
pe ri tă . 1n dreapta se afl ă u n bărb:u În t/ll1ica
şi man t i e de as u p ra , p rin să pe umă rul d r ep t C11
fibulă ro t u n dă . Imbrăcămintea ambilor defunqi
cade În p li u r i b ogate şi r eg u l a te . Cap e te l e nu
se păstrează.
• frunze (serta), cu o rozeta În m i j lo c .
26. Provine din necropola de est a aşe-
zării, fiind d escop e r i t cu ocazia unor construc­
ţii ind u s tr i a l e (fig. 38).
Deva, Muzeul j udeţean .
Piesă in ed i tă .
Se pă trează un mic fragme n t.
D i m e n s i u n i : Î nă lţ i m e a 0,29 m, lăţimea
0,46 m, grosimea 0 , 1 2 m.
Executat În augit-andezit din cariera de
l a Uroi.
Fragmen tu l p ro v ine p rob ab i l d i n pe re t el e
poster io r al unei aedicula. Pe marginea su p e­
r io a ră se pă s trează un chenar lat, uşor p ro fi l a t .
Tn j umătatea stîn gă a p er etel u i este redat
c ap u l unei femei, cu faţa p u te rn i c erodată, cu
pă ru l umflat În părţi şi sus, coborînd spre
u m er i sub formă d e şu vi ţ e p a ra l e le .
• Lucrare În relief, din a u gi t- and cz i t, d in
27. Provine din coleCţiile vechi a l e Muzeu-
l u i (fig. 39) .
Deva, Muzeul judeţean.
P iesă inedita.
Se păstrează u n fr a gm en t din partea in­
fer i oară a m o n u me n tu l u i .
Dime ns i un i : î n ălţ irne a 0,63 m, l ăţi mea
0,34 m, gros i mea 0,2 1 m .
Lucrat În travertin.
Feţele nu sînt ornamentate. Pe cant apare
un chenar profilat simplu, decorat În interior
cu vrej, frunzr de viţă ş i ciorchine. Aparţine
unui perete lateral, care făcea probabil parte
din categoria ediculelor cu pereţii neornamen­
taţi, sau fip,uraţia Începea foarte de sus , lăsînd
În pa r t ea de jos un spaţiu mare nel u c rat .
•
28. D esco p er i t Î n n ec ro pola aşezari i ( fi g.
40).
peva, Muzeul judeţean.
Piesă i nedită.
Se păstrează un fragment din partea in­
feri o a ra a monumenru l u i .
Dimensiuni: Înălţimea 0,59 m, lăţimea
0,37 m, g rosi mea 0 , 1 4 m.
Lucrat În p i a t ră de calcar.
Feţele sînt neornamentate. Pe unul din Lan­
turi apare un chenar simplu profilat, În i n te­
riorul caruia se găsesc frunze de iederă stili­
zate.
Piesa rep rez intă p er e tele lateral al unei
aediwla.
Postamentc de aedicula
29. Piese inedite, provenind din necropo­
lele aşezării.
Deva, Muzeul judeţean.
Două se păstrează în întregime şi un lI1 în
stare fragmentară.
Dimensiuni: a) 1 ,3 0 X O,62 X O, 1 5 m; b)
1 ,1 2 X O,75 X O, 1 8 m; c) 0,48 X O,58 x 0 , 1 4 m.
Executate În a u git-a n dezit din cariera de
la Uro i .
Toate cele trei postamente s�nt d e formă
dreptllnEhiulară sim p l a , fa ra p ro fi latur ă . Ele
corespund ca dimensiuni cu p rop o rţ i i l e con­
statate la ediculele f u ne ra re.
lliese provenite din regiunca hunedorea-
n ă, evcntual chiar Micia
30. Provine probabil de la Micia, ( fig. 41).
Deva, M uzeul j ud eţ e an .
Gr. Florescu, J mOllumenti !unerari romani
della " Dacia Superior", în "Ephemeris Dacoro­
mana " , IV, 1 930, p. 83, fig. 7.
Starea de conservare este relativ buna.
Dimensiun i : Înălţimea 1 ,05 m , lăţimea
0,60 m, grosimea maxima 0,1 5 m.
Lucrare În relief, din gresie.
Lespede de piatră dreptunghiulara, cu o
bordură lata pe marginea dreaptă (0,1 8 m),
avînd r ep r ezen ta tă Într-o nişa un personaj fe­
minin, În picioare, În tUl1ica ce-i ajunge pÎna
l a glezne, deasupra cu o stola scurta. Parul
bogat, în fo rm a de calota, este tras peste
urechi. Mîin ile sînt aduse pe p i ept , În dr e ap t a
ţine un pahar. Femeia stă pe bo rd u r a la ta d e
jos a p i etre i , care serveşte mai degrabă ca
postament al rep re z e n tă ri i decît ca ancadrament
propriu-zis. Pe un alt piedestal o mensa tripes,
pe care sînt redate vase şi al imente.
Deasupra scenei de m a i sus, pe În t re a ga
laţime a nişei, se desfaşoara o ghirlandă de
U n a d i n m arg i n i l e Îngu st e (anta) este Î m­
podobit ă de j o s pînă sus cu lujeri de vilă de
vie, I runzr şi ciorchini.
Pie sa fo r ma p er e tel e l ate ral s tîng al unei
aedicula, avînd un orificiu pentru Îmbucarea
p iesei, prin tr-o scoabă, de p e retel e din spate
a l constrUCţiei.
• de f ix are . Pe toa tă suprafaţa pietrei s-a prac­
3 1 . Pro v in e probabil de la Micia.
Piesa se află În Muzeul de istoric nlaj
(fig. 42).
Dan lsac, MOnltmente funerare romane in
Muzeul oraşului Blaj, În " S tu d i a Universitatis
Babeş-Bolyai, S eri es Historia " , fasc. 1, 1 970,
p. 1 1 - 1 3 , fig. 1 .
Pere tel e este rra gme n t at În doua.
D imensiuni : ÎnăI\imea 1 , 1 7 m, Iă\imea
0,60 m , grosimea 0, 1 6 m.
cariera de la U roi.
Dupa marginea din drea p ta şi orificiul de
prindere vizibil pe muchea d e sus, avem de-a
face cu un perete lateral stîng de aediculă.
Suprafaţa p ere tel u i este î mp arţ i ta În două re­
g is tr e prin tr-o bară profilata (înaltă de 0,05 m).
I n regis tru l superior (0,75 m) este reprezentată,
În altorelief, o pereche În picioare. La dreapta
femeia, cu paru l Împărţit cu cărare la mij loc
şi ridicat În creştetul capului într-un coc. In
u r e c h i are cercei. Este Îm b rac at ă În tl/.llica
lungă, de as u p ra cu palla. Tn mîna stînga, În­
doită din cot, ţine un măr. Barbatul are parul
adus pe frun te, poar tă barbă şi mus taţ i . Este
Îmbrăcat În tunica scurtă pîn a la genunchi şi
d e asup r a o man ti e, petrecută În faţa peste an­
tebraţul stîng, avînd u n colţ cu franjuri. In
mîna stîngă, Îndoită de la COt şi adusa spre
_
piept, ţine un volumen (după D. Isac, măr). De
deget are atîrnat un lanţ, lucrat în formă de
torqltes.
In registrul inferior este redat un cal În
f
galo ' spre stînga, cu coama bine lucrata şi
gÎtu exagerat de Îngroşat.
ACOIJel'iş de aetlicula
32. Descoperit la sud-est de oraşul Deva,
în necr opol a unei Villa rustica, Împreuna cu
un le u şi alte vestigii funerare (fig. 4 3) .
Deva, Muzeul judeţean.
Piesă inedită.
Starea de conservare slabă, suprafaţa mo­
numentului fiind tocita şi erodata.
Dimensiun i : înălţimea maxima, inclusiv
postamentul pentru coronament, 0,45 m , lun­
gimea totala a faţadei 1 ,35 m, lăţimea 1 ,07 111,
d esch izatu ra arcului de boltă 0,65 m , adîn­
cimea bolţ i i 0,85 m, Înalţimea interioară a
bolţii 0,30 m.
Lucrarea este e xe cu tată În piat ra de cal­
car din cariera romană de l a Ca rpin i ş .
Face parte din categoria acoperişurilor de
aedicula cu bol ta , executat dintr-un singm bloc
de p i atra. Partea su per i oară , În două ape, are
creasta mediana bine marcată. Deşi d i struş i
În buna p a rte , se constată În cele două col­
ţuri din faţa, prezenţa leilor culcaţi pe l abe,
iar în colţurile corespunzăto:ue din spate, acro­
terele em isferice.
In punctele cele mai înalte ale acoperi­
şului este prezent nelipsittll postament (0,32 X
0,26 x O,05 m), preVazut cu orificiu la m i j loc,
destinat susţinerii şi fixării coronamenrului.
Faţada arcului de bolta, puternic erodata,
este ornamentata În partea de sus şi lateral cu
cîte o ro zetă frumos concepută. Se pare că
aceste rozete erau aplicate pe fundalul unui
ornament vegetal. Arcul de boltă este m argi n it
de o p ro fila ru ra geome trica , regu l ată .
POTAISSA
Pereţi tie aedicula
33. Descoperit pe platoul castrului legiunii
a V-a Macedonica (fig. 4 4).
Turda, Muzeul d e istorie.
]. F. Neigebaur, Dacien. Aus den Ober­
resten des klassischen Altherwms mit besond.
14
www.patrimoniu.ro
Riicksicht auf Siebm!Jiirgc/'l, B r a şo v , 1 85 1 ş i
] . Oehler, Â mike Dcnkmăler i n Sicbcnbiirgm,
În " Jah resh efte des Osterreichischen Archăolo­
gi schen In stitutes" , V, 1 902, p. J 03 - 1 05, fig. 2 1 ;
I . M i u'o fa n ş i L. Ţepo s u , O aediwla fltnerară
de la Potaissa, În "Acta Musei N apo ce n sis " .
VII, 1 970, p. 533-534 , fig. 3 ; M. Jud� şi
C. Pop, Monumcnte scnlptrtralc romal1e în MIt­
zeltl de istorie Tltrda, 1 972, p. 7, pl. J .
Stare de conservare buna. Lipseşte colţt l !
superior stîng.
D i me n siuni : Înăl ţ i me a 1 ,35 m; laţi mea
0,74 m, !;rosimea 0,1 5 m.
Lucrare În re l i ef , din p i a tra de calcar.
Con st i t u ia perete l e posterior al unei aedi­
c/tla avînd pe m u chea s up e ri o ară două o r i fi cii
ticat o n işa, În ca d r ată lateral de u:, ch en a r În­
gust, p ro fi la t , iar sus şi jos d e un chenar ceva
mai lat. Este rep reze n t a ta scena banchetului
funebru, vădind acelaşi stil de exeCUţie c a al
pereţi l o r de aediwla de la L u nc a n i şi al p e re­
telui pos ter i o r pastrat În Muzeul de i s to r ie al
Tr ans i lv a n i e i din C l uj ( f i g. 4 4 , 45-47) . Pe o
kline cu p i c ior u l fr u mo s scu l p ta t sînt reda te
busturile a p a tr u b ărb aţ i , Î n tr - o p ostu ră iden­
tică : a ş ezaţ i În semiprofil, pr i vi n d În faţă,
ţinînd în mîn a stîngă adus:1 pe piept cîte o
cupă troncon ică. TOţi po a r ta tunica manicata,
ta i ată drep t la gît şi mantie ce formează p l i u r i
bogate. P ar u l este tratat În ondule. In a fara
de pri m u l din stînga, c e pare a fi m ai tÎnar,
ceilalţi au barba şi m u st aţă. In dreap t a, pe
kathedra În al ta , stă o feme i e, cu fa ţ a Întoarsa
de asemenea spre pri v ito r i . Pă ru l , Î mp arţ i t cu
cărare la mijloc, cade În două ondule ma r i pe
frunte, fiind adus spre spate. Pe creştet are un
fel de b o n eta , iar în urechi cercei gl obu l ar i .
Este Îmbracata Într- o wnica mallicata, rasc ro i ta
rotund la gît, În ch isa În faţa, fă r ă fald ur i . ! n
mîna stînga, Îndoită din cot, ţine un rhytol7 .
In faţ ă o mensa tripes, Încarcată cu mîncăru ri,
iar jos o cista mystica, Încadrată de două ul­
cioare metalice, cu toartă supraÎnalţată. Bustu­
riIe personaj elor sînt executate în alto r e l i ef, În
timp ce restul obiectclor, legate de banch e m l
funebru, În relief p l a t .
•
34. T nc as trat e În zidul fostu l u i conac de
la Luncani, piesele au fost semnalate În 1952
de prof. I . 1. Russu, şi au intrat În 1 966 În
colecţ i i l e Muzeului de i s to rie din T urda . Au
fost aduse l a Luncani de l a Pota i ssa ( f i !-\ . 45,
46).
Turda, Muzeul de istorie.
L. David-Ţeposu, În Romer in Rumănicn,
1 969, p. 253, nI'. G. 130; I . Mitrofan şi
L. Te posu , O aediC/ila flmerară de la Potaissa,
În " Acta Musei Napo cens i s " , VII, 1 970,
P ' 5 3 1 -536, fig. 1 - 2 ; M. Jude, Aediwla de
1,a Llmcani, În "Apulum", IX, 1 97 1 , p. 547-
5 52, fig. 1 şi 2; M. Jude ş i C. Pop, Monu-
. mente sculpt,urale romal1e în Muzeul de istorie
Tlmla, 1 972, p. 1 1 - 1 2 , p l . V I I , 1 şi 2.
Stare de conservare bu n a.
Dimensiuni: peretele po ste rio r, Îna l ţ im e
1 ,38 m, laţime 0,60, grosim e 0,1 3 m; peretele
lateral drept, Înălţime' 1 ,38 m, laţime 0.46 m,
grosime 0,1 3 m.
Lucrare În relief, d in p iatra de calcar.
Pe peretel e po s te r io r (fig. 45) este repre­
zentata scena banchetll i u i fu n er ar. In st în ga , pe
kathedra cu sp at ar u l Înalt, imitînd un scaun
din papură Împletita, stă o femeie , aşezata În
profil, privind În [aţă. Urmeaza o kline, cu
piciorul frumos sculptat şi spetraza arculta,
pe care stau doua femei şi un barbat. In faţa
patului se gaseşte o mensa tripes, Încărcată cu
mîncăruri. In treaga scena es te cu pr i n sa În t r-l UI
spaţi u uşor adîncit, marcat În p artea superi­
oară de un c h ena r ( l at de 0,06-0,08 m), iar
lateral de cîte o margine rel i e fa tă Îngusta.
Capetele pe rsonaj e l or sînt executate În alto­
relief, iar res tu l În relief plat. Barbatul pOarta
ba rba stufoasă, mustaţa şi părul tuns scur t . Este
Îmbrăcat Într-o tunica taiată drept la gît, ce
fo rm e aza cute adînci şi late pe piept, iar dea­
supra o man tie cu m a r!;i ne a În forma de rever
răsfrÎnt în partea s tînga . In mîna s tîn ga , care
iese de sub mantie, ţine o cupa tron c onic ă .
Cele trei femei sînt tratate în aceeaşi maniera,
cu parul Împărţit cu cărare la mijloc şi strîns
spre ceafa, lasînd urechile libere. Pe cap au
o bonetă dintr-un material subţire, care l asa
sa se v ada fo r m a piep tanatu r ii. T n u rechi poa rtă
 38

40

42
41

45

46

www.patrimoniu.ro
cercei pandantivi, cu capătul glob u l ar. Sînt
îmbrăcate în tunici lungi, drapate ca şi tunica
bărbatului, iar deasupra poartă . pal/a. Mîinile
s t În gi nu se văd, fiind acoperite de fal dur i le
mantiilor, iar în dre ap t a ţin cî te un obiect
simboli c : un măr, feme i a plasa tă imedirtt lîn�ă
bărbat şi cîte un p oru mbel celelalte. Ca a m ă­
n u n te s til is t ic e , 1. Mitro fan şi L. Ţepos u (op.
cit., pag. 533) remarcă gît u l lung, urechile
ro tu n de, feţel e late, mîini cu degete lungi şi
nervoase, în d o ite, redarea atentă a d et a l i i l or
ornamentale de pe mobilier.
Peretele lateral (fig. 46) are în s tî n ga o
margine de 0,1 5 m, nelucrată, despărţită de
partea cu scena figurată printr-o m ul ură pu­
t ern i c profilată. Su prafaţa pere tel u i este Îm­
p ă rţ i ta în două registre. In cel supe r ior apare
b ustul u nei femei piept:Înată şi îm brăc at ă l a
f e l ca fe me ile de p e p ere te l e posterior. In mîna
dreaptă, care iese de sub mantie, ţine un măr.
In re gis t ru l de jos este r ep rezen t a t un camil/us,
cu b arbă şi m ustă ţ i , îmbrăcat cu tunica scur tă,
Încinsă mai jos de mijloc. In mîna dre ap tă,
Întinsă de-a lungul corpul ui , ţine un ulcior de
tOana, iar cu stînga, adusă pe piept, prin de
un capăt al şervetu l u i cu franj uri ce-i atîrna
de pe umăr.
• mai d ist in g . Este Îmbrăcată în tltnica l u n gă
35. Loc de provenienţă necunoscut. Pro­
babil că a fost adus de la Po tais sa. Se află
l a Cl uj , În Muzeul de istOrie al Transilvaniei
(fig. 47).
Gr. Florescu, I monumenti funerari del/a
"Dacia Superior", În "Ephemeris Dacoromana",
IV, 1 930, p. 87, fig. 14; A . Bodor, Un nou
monument funerar de la Gilău înfăţişînd ban­
chetlel funebru, în Oma giu C. Daicovicitt,
1 960, p. 44, fi g. 1 ; 1. Mitrofan şi L. Ţep osu ,
O aediwla funerară de la Potaissa, în "Acta
Muse i N ap oc ens is " , VII, 1 970, p. 5 33-534,
fig. 4.
Se păstrează nu m ai p a r tea s up erioară a
monumen tu lui.
Lucrare în relief p ronun ţ at, d in p i a tr ă de
calcar.
D imensiun i : Înălţimea 0,53 m, lăţi mea
0,59 m, grosimea 0,12 m .
In dreap ta se vede speteaza arcuită de la
kline, iar în fa ţ a e i , mai jos, tăblia d e la
mensa tripes. Pe kline, în dreap ta, stă u n bar­
bat, cu barbă şi mustaţă; parul tăiat scurt,
este adus p e fru n te . Poartă o tunica, răscroit..:t
drept la git, şi o mantie ce atîrnă de pe umă­
rul stîng, În falduri boga te. Mîn a dreap tă nu
se vede. C u m în a s tîn gă, care iese de s ub
mantie, ţine o c upă . La stînga se vede speteaza
kathedrei, pe care stă o femeie, privind În
f aţă. Părul, tratat în şuviţe pa r al ele, este Îm­
părţi t cu c ărare la m ij l oc şi strîns la spate.
In urechi are cercei pandantivi globulari. Creş­
tetul capului este acoperit de u n văI c e cade
pe umeri. Faţa l ata, ro tun da, cu buze groase,
n asu l m u t il at, gî tu l sCUrt şi ţeapan, ca şi la
celelalte p erso n aj e . Este Îmb ră c a tă într-o tunica,
tăiată drept la gît , formînd falduri late, ver­
ticale, pe p i ep t , şi palla deasup ra. Mîinile n u
s e vad. I n tre p ar i n ţi , aşezat tOt p e kline, un
băiat cu p aru l scurt, buclat, şi faţa ro tu n'dă,
Îmbrăcat în tunica şi mantie, prinsă pe umă­
rul drept cu o fibulă rotundă, Formînd la gî t
un g ul er . Mîn a stîn gă nu se vede; În dre ap t a ,
îndoită din c o t şi adusă În faţă, ţine un cior­
chine de strugure.
TOţ i cei ca re au publicat a cest fragmen t
îl considera c a făcînd parte dintr-o stelă fune­
rară, Însă forma nişei, lăţ im e a şi grosimea
p l ac ii, p re c um şi cele două orificii laterale d e
fixare de pe m uch ea de sus, ne d et er m i n ă
sa opinam pentru u n p er e te posterior de aediwla
fu n e rară . Tehnica şi stilul de execu\i,� c oinci d
cu acela de pe aedicula de la Lu ncani, suge­
rînd acelaşi meşter. La ac eas ta se ad au gă di­
mensiunile ap roap e identice ale fragmentului
din Cluj cu acelea ale pe rete l u i p o s t er io r de l a
Luncani : 0,59 m lăţime, comparativ cu 0,60 m
la Luncani şi 0,12 m. gro s im ea , comparativ
CIt 0,1 3 m l a Luncani. Identic este şi modul
de redare al n işei, încadrata de o margine În ­
gu� tă pe p ărţ i l e laterale şi ceva mai I a tă sus,
cu cîte o crestătură ce pleacă din colţul de
sus pîn ă la capetele p e rso n aj el o r , creînd sen­
zaţia de p rofu n z ime .
36. Pr ovi ne d in ne cropo la aşezării (fig. 48).
Turda, Muzeul de istorie.
1. 1. Russu şi Z. Milea, Materiale epigrafice
şi sw/pttt ra/e în Muzeul raional Tllrda, în "Pro­
bleme de Muzeografie", 1 964, p. 27-28,
nr. 16, fig. 16; C. Pop şi T. Soroce anu, Cîteva
stele familiale din Dacia Superioară, în "SCIV",
1 9, 2, 1 968, p. 353; L. Ţeposu Marinescu,
Despre originea unor tipuri de monumel7te fll­
nerare din Dacia Superior, În "SCIV", 23, 2,
1 972, p. 220; M. Jude şi C. Pop, Monumellte
sw/ptltra/e romane în Muzeul de Istorie Turc/a,
1 972, p. 4, nr. 5, p l . IV.
Se păstr e aza înt reaga piesă, fragm en ta ta
Însă În p a t ru bucăţi.
Lucrare În altorel ief, din gresi� crtlca­
roasa.
D imen si u n i : Înălţi mea 1 ,50 m, l aţ i mea
0,64 m, gros i me a 0,20 m.
Alcatuia peretele p os te rior al u n e i aedicu/a
fu ne ra re . In partea de jos s-a l a sa t o poqiune
n el ucr ata . P ersonajel e sînt r eda t e Î ntr- o n işă
p uţin a d încă , c ape t el e l or depăş i n d marginea
superioară. Pe much ea de de asup r a , în ambele
co lţ uri , s-au p ra c t ic at două orificii de p r in ­
dere. I n stînga apare o 'femeie, cu păru l des­
părţit cu carare l a mij l oc şi răsuc i t în şuviţe
ce coboară pe umeri. Trasaturile Femeii nu se
p}nă la pămînt, cu p l iur i u n ghiul ar.e p e p iep t
ŞI drep te , tubulare, In p a rtea de JOS. De a su­
pra o palla, ce aco p eră braţele şi ajun ge pînă
la genunchi. M în a dre ap tă , adusă pe piept, iese
afară de sub cutele mantiei, fiind aşezată pe
an tebr aţ tt l m îin ii s tîn gi . J n dreap ta se gaseş te
un bărbat, cu părul scurt, b uc lat , barbă şi
mus taţă . Poarta tunica s cu r tă , cu pl iuri oblice,
cu mÎ n eci lungi, încinsă la m ijloc. Man tia es te
p rin s a pe umarul drept cu o fibula mare,
rotundă, şi c obo a ra în spa te pînă la j umă t a­
te a p ul p ei. Mîinile sînt aduse pe piep t. In stÎn'ga
ţine un vo/umen.
Intre c e i doi pa rinţ i este În făţ i ş ată o fe­
tiţă, cu pa r u l scur t, cîrl i onţat, îmbrăcata la fel
ca şi femeia. In mîna d r eap tă, ieşind de sub
cu rel e man tiei, ţ i n e două crotale sferice, legate
cu o c u r el uşă, a găţa tă probab il de mînă.
• D imensiun ile ac tu ale: în ă lţimea 0,82 m, lă­
37. Provine din necropola aşezam de pe
"Dealul C etăţii " , unde se găsea castrul legi unii .
( fi g. 49, 50).
Turda, Muzeu l de i s torie .
I. 1. Russu, Descoperiri arheologice la
Potaissa, În " A n uarul Institutului d e Studii
Clasice", I I I , 1 94 1 , p. 3 1 9-32 1 , fi g. 1 a şi b.
Lipseşte partea inferioară a mon um en tu l u i .
D im en siu n i : în ăl ţime a 0,83 m, l aţ im ea
0,47 m, grosimea 0,13 m.
Lucrare în re l ief, din pia tră de c a lc ar.
Ambele feţe sînt sc u l p t at e. Cantul din faţ a
este lucra t În forma de c o loană , cu fusul ne­
ted. C apitelul este rupt, mai p as trÎn d u-se o
profi l atu ră din baza sa.
1n s tîn ga p e re t el u i interior ( fig. 49) este
Iă s ata o margine l a t ă , pro fi la tă , avîn d d ea su pr a
un ori ficiu de fi x a re . In spaţiul adîncit, cu­
prins în tre m arg i ne a d in s t înga şi cea îngusta
din d reapta , este reprezentată o femeie tî n ă ră ,
cu faţa J11utilată ş i păr Jung, îngrijit piepta­
nat, cu c a r ar e l a m i j l o c , redat în şuviţe para­
lele; deas up r a urechilor, de o p arte şi de alta
a capului, formează doua cute ad înc i , orizon­
tale. Este Îm b răc ata Într-o tunica, ale cărei
p l i ur i se văd la gît, şi o mantie lu ngă pînă
la g l ezn e . I n mîna s tîn gă , adusa pe p iep t, cowl
i n tr î nd În spa ţ i u l r e7. er vat m arg in i i , ţ i n e un
fruct. Mîn a d reap tă nu se vede.
Peretele exterior (fig. 50) conţine Î ntr-o
nişă arcuită tot o fi gur ă feminina, cu faţa şi
mai e rod at ă , din care se d i st in g e numai bărbia.
Pe c re ş tet are un văI, ce face un p l iu pe umeri,
coborînd later al spre spate. Este Îmbrăcată În
h a i n ă l u n ga . Cu mîna stîngă, 11l tmsa de-a
lungul corpul ui şi adusă în faţ a , ţine un p l iu
al tunicii. M în a d r eap t ă nu se dis t in ge . Pare
să fi fost de asem ene a a dusă în faţă, ca şi cea
s tîn ga .
• p rec i z a l ocu l de prove n ien ţ ă ( fig. 53).
38. D e s c o pe r i r e î n t î mpl ăt oa,r e (f,i g. 5 1 ).
Bucureşti, Muzeul de istorie al R. S. Ro-
1l1 â nl:1..
E. Bujor, Momtmente arheologice de la
Potaissa , În "Apulum" VI, 1 967, p. 1 95-198,
fig. 6.
16
www.patrimoniu.ro
Păstrat fragmentar, lipseşte partea de sus
şi cea de j o s .
D i mensiun i : înalţimea 0,86 m, lăţi mea
0,70 m, grosimea 0,1 0 m.
Lucrare î n r el i e f, d i n piatră de c al car .
Monumentul are forma unei lespezi drept­
unghiulare avînd pc faţa cu rel ieful , în partea
dreap tă, o bo rd u r ă lata. I'ăcea parte din pe­
retel e stîn g al u n e i aecliclIla.
Suprafaţa este îm părţi t ă prin tr- u n chen ar
orizo n ta l pro f ila t În două r egis t re : în cel su­
p erior este În fa ţ i şată o pe r so a n a feminină îm­
brăc a t a Într-o haină dr e ap tă , l ungă, cu o tivi­
tură dublă În faţa. Partea de la m ij l oc În sus
a figu ri i nu se mai p ăs trează .
In re g ist ru l inferior este reprezen tat Attis,
rezemat cu p a l m a mî inii stîngi şi cu co tu l
.1
�rept e i pc � a st.? n u curb de p asto;- (pedum),
mtors CU C ,i rj a 111 JOS. Es te redat dll1 fa ţă , cu
bărbia sp ri ; i n i tă În pumnul mîinii d rep t e. Aple­
cat puţin s pre s tîng a şi cu cap u l l ăsat uşor În
jos, m i me a za o atitudine de tristeţe.
Ca Îm b răc a m i n te p oa rta t radiţ ionalele veş­
. .
m1l1te o ne n t al e : pe cap v " bo netă f�igia n� '� de
.
su� c � re le� p letele p � na l?e umen; hama cu
Il!meci lu n g i , In faldufl obbce pe p i ept şi vef­
t� a l e în p:rtea de jos, �e sub care. atî r n ă
camaşa p1l1a la ge n u n ch i ; pantalol11 lungi
(bracae). Pe sp ate îi atîrnă o mantie cu glugă
(cucullus), vizibilă pe relief, În p arte a din
dr eapt a , leg a t a în fa ţă cu un cordon, terminat
.
cu un c IU cu re.
Sys, de o l? arte şi de a l ta a l ui Attis,
A
este figura t 111 st i n g a un nai, iar În dreap ta un
d elfin.
Din pa r ţi le l a terale ale monumentului nu
lipseşte nimic, cum se afir m ă în l u cr are a CI­
tată.
•
39.Provine din tr-o descoperire fo r tui ta,
fără a putea p reciza loc u l descoperi rii ( fi g. 52).
Bucureşti, Muzeul de istorie a l R. S . România.
E. Bujor, Monumente arheologice de la
p'otaissa, în " Apu lum" , VI, 1 967, p. 1 93-195,
fig . 4.
Se păstrează n u mai j umă ta tea stîngă de
su s a monumentului.
ţi m ca 0,66 m, g rosi m ea 0,18 m.
Lucrare În relief, din p i a tră de c al c a r
friabilă.
Lespedea a form a t p eretel e lateral drept
al unei aedicula. Pe una din margini se observa
chenaru l vertical lat şi l ocu l de racordare al
pie sei la peretele din spate al constrUCţiei.
Reprezentările sculpturale sînt În scrise În
două registre: În cel inferior este în făţi şat ban­
chetul fun ebru . In faţa, l a mijloc, se găseşte o
mensa tripes, avînd În jur de fun c tu l şi familia
acestuia. Defunctul este redar întins pe klille
şi rezemat În cO l u l mîinii stî n gi , în timp ce
cu dr ea pta, ridicata În sus, ţ i n e o c u n u n ă . Jn
d r eap t a defunctului culcat se obse r vă o a doua
persoană, ca re îşi sprijină m în a dre aptă pe
umarul l ui stîn g . 1 n s t înga jos, la Înălţimea
mesei, este înfăţişată o a treia pe rsoa nă o
fe m ei e , şez;nd pe o kathedra. Rel ieful, deo s�bi t
de ero d a t, nu perm i te observarea mai de
ap ro ape a figu r il o r .
T n re gi s t ru l de s us, despărţit de cel in­
ferio.r pr in �r-un chenar simplu, o rizon ta l , se pot
deSCifra In dre a pt a fragmentului actual
al p ere te l ui , iniţial în partea de mi i l oc ,
o gh i rl and ă arcuită de frunze, serta avînd În
sp a ţ i ul închis de ar c u l acesteia o rozetă de
di me n s iu n i mari. Se pare că şi ghirl a nd a cra
ornamentată cu ro z e t a . A lătu ri, spre stînga,
se obs er�ră un cap de bou şi, În continuare,
pe m argme, o a do u a ghirlandă, formată din
rozete succesive, în p o z iţ i e verticală. Consi­
derăm că în juma tatea dreap tă a acestui re­
gistru se a fl au aceleaşi elemente ornamentale
ca şi în cea stîngă.
T n l ucrare a ci tată, monumentul este socotit
un fr ag men t de stel a fu n erară.
•
40. D escoperire fortu ită , făr a a se putea
Bucureşti, Muzeul d e istorie a l R. S. România.
E. B uj o r , Monumente arheologice de la
Potaissa, în "Apulum", VI , 1 967, p . 1 98,
fig. 5 /4.
S e p ăstrează numai p ar te a centrală a pe­
retelui.
 D i m ens i u n i : în ălţ i m ea 0,46 m, lăţimea
0,47 m, gr os i me a 0, 1 2 m.
Lucrare În relief, din piatra de calcar.
Constituia probabil peretele lateral drept
al u n e i aedicula. L atu r a stîngă este fragmen­
tată. Se văd do u a p er son aj e de la tal ie p î n ă
mai ' j os de genunchi. In stînga, o [en1eie cu
rochi e simplă, fara falduri, deasupra careia
p Oarta o pal/a, Î n ci n să �a t al i� cu t� n cord03
lIlg ust. In dreapta, un barbat III Ltl7UCa s c u r ta ,
probabil î ncin să l a mijloc, şi m an t i e . Un colţ
al mantiei cade în faţa, avî n d la capete doi
c i ucu r i. In picioare po a r t ă ciorapi de lîn a sau
pîslă, ce ajung pînă la gen un ch i , unde formează
două p l i u r i circulare. De ob i c e i , asemenea cio­
rapi erau îmbrăcaţi d e asu pra u n o r p a n talo n i
sl rÎ m \ i .
• 49
4 1 . P rovin e din nccropola aşezării, ( fig. 54,
55).
Turda, Muzeul de istorie.
1 . 1. R u ssu şi Z. Mi l c a, Monumente epi­
grafice şi swlpl'urale În Mltultl raio17al Turda,
în "Probleme de M u zeogr a fie " , 1 96 4 , p. 29-30,
fig. 18 a, b ; M. Jude şi C. Pop, MOllltlnente
swlpt1lrale romane În Muze/tl de istorie Tu,rda,
1 972, p. 1 2- 1 3 , p l . V I I I , 1 - 2 .
Lipseşte u n u l d i n colţuri l e d e s u s şi partea
48
de jos a piesei.
Dimensiu n i : Înalţimea 0,65 m, laţim ea
0,50 111 , grosime 0 , 1 3 m .
Lucrare în relief, din piald d e calcar,
avînd ornamentate ambele feţe.
Reprezi n tă un p e r e t e lateral d r ep t de aedi­
mla :t c ă r u i faţa interioara ( ri . 5 4 ) :tre o
ma r g i n e Iată, lasată nelucrara, pen lru prinde­
rea la pe r e te le din sp a t e . Sînt reda le do ua p er­
sonaje În picioare, ţinîndu-se de mînă, prob ab i l
soţ-soţie. în stînga, femeia, cu p ă r u l adunat Î n
creştelul ca pu l u i Într-un "coc", îmbrăcată în
tunica şi pal la, bogat dr a p a te . Cu mîna dreap lă
line pe piept eş a rfa ce t r ec e peste umeri. I n
d re:t pt a u n ba rb a t c u barbă ş i pa r tllns scu rt,
cu tunica pînă la ge n u n c hi , Încinsă p esl e mij­
loc. Cu mîna s tî n gă , a d u să p c p i e p l, prinde
un ca pă t al şervetu l u i aruncat peste umăr. Fe­ 50
ţele fiind foane e ro d a te, trăsăturile nu se mai
disting.
Pe faţa exterioara (fig. 5 5 ), În stînga, este
r ep reze n tat ă o femeie ca r e toarce. Bustlll şi
capul l i psesc . Este Îmbrăcată Într-o haină l u n gă ,
pînă la p ă m în t , cu Falduri bogale, re a l i z a te
prin linii p a r ale le şi p U ţ i n oblice. De as up r a 51
purta probabil stola pînă l a genunc h i . Mîna
dreaptă, În ti n ă de-a l u ngul corp u l u i, ţine fusu l,
de la care porneşte u n fi r în d iagonală p r e
mî n a s t în gă , aflată probabil la n ivel u l p iep tu ­
lui. Yn s tîn ga , un cop i l n u d , redat d in profil,
care ajunge pînă aproape de m ij loc u l femeii.
Mîna sa dreapta es t e în tinsă de-a l ungul corpu­
lui, iar stînga r i d i c a t a , într-un gesl de sol icitare .
•
42. Provine din necropola aşeză rii ( fig. 56).
Turda, Muzeul de istorie.
M. Judc şi C. Pop, Monumente sculptlt­
Tale romane În Mltultl de istorie Tltrda, 1 972,
p. l e- l ! , p l . V I / l .
D i men s i u ni : în a l ţ i m e a 0,26 111, l ă ţime a
0,28 m, grosimea 0, 1 9 m .
Lucrată î n ca l ca r , se păs t r ează o porţi u n e 54
d i n p a rte a su p er ioară slÎngă.
Provine din peretele posterior al unei
aeeliwla i m a g i n e a personajelor redată În în­
ClI
t reg im e . Reprezin tă p a rt ea stîngă a re l ie ful u i ,
pe care se păstreaza capul unei femei, cu ochii 52
mari, rotunzi şi cu fa l a d e t e r i o r a t ă . A re o piep­
ta na t lir a si mpl ă , parul fiind Împărţit cu cărare
l a m i j l oc . In urechi cercei globulari, iar pe
creştet un velamen. Fizionomia este asem ăn a­
toare cu cea a femeilor de pe pereţii de aedi­
Ctt. lct de h Luncani (Pot ai ssa) .
•
43, Provine din nccropola aşezării
(fi g. 5 7).
Turda, Muzeul de istorie.
M. Jude şi C. Pop, Monltmente sculptu­
ralel romane În Muzcl,tL ele istorie Turda, 1 972,
p. 8-9, nr. 4, p l . I I I /2 .
S e pastreaza n u m a i o pOrţiune din partea
cen t r al ă a pere tel ui.
D i m e nsi u n i : î n ă l ţ i m e a 0,43 m, l ăţ imea
0,35 m, grosimea 0, 1 2 m.
Lucrare în al torelieF, din piatră de calcar.
Sc ar a la care sîn t redate personajele in­
. 53 55
�

ebea fa pt u l că figu ra defuneţilor a pa re a în

www.patrimoniu.ro
în tregime, exact ca la pcreţii posteriori de
aedic/t/a. De altfel şi modul de dispunere a
persoanelor este acelaşi. In planul . din spate,
în dreapta, tatal. Se disrin�e mîneca lungă a
tunicii. In mîna stÎn�a adusa pe piept ţine o
cupa. In planul al doilea, la mijloc, apare o
f igură de statur� mai mica, un A copil care ţine
I n braţe o pasare mare, cu gItuI lung; m1l1a
stîngă este dusa spre ciocul pasarii.
• elieula, cu marginea reliefată dinspre peretele
44. Provine din necropola aşezarii (fig. 58).
Tmda, Muzeul de istorie.
M. Jude şi C. Pop, MOlllunente sculp tu­
rale romarle în Muzeul ele Tstorie Tttrda, 1 972,
p. 1 4- 1 5 , pl. IX/3.
Lipseşte partea superioara şi ambele col­
ţuri de jos; peretele fiind fragmentat În patru
bucăţi.
Dimensiuni: înălţimea 1 ,60 m, laţimea
0,60 m , grosimea 0, 1 1 m .
Lucrare î n relief, din piatra d e calcar.
Constituie un perete lateral drept, avînd în
stînga obişnuita margine lata a pereţilor de
aediwla, iar în dreapta un chenar profilat
de 0,04 m . Canrul este l ucrat în forma de
coloana masiva, cu fusul neted. rn tr-o n işa În­
gusta şi foarte uşor adîncita este Înfaţişat u n
personaj masculin î n picioare, a l carui cap
l ipseşte. Este Îmbracat într-o ml1ica mal1icara
scurta pÎna la genunchi, încinsa mai jos de
brîu, cu falduri circulare pÎna la cingătoare
şi verticale în jos. Pe umeri poarta o mantie
ce coboară l a spate pÎna l a jumatatea pulpei,
avînd conturul redat prin tr-o l inie p ronun­
ţata, ce sugereaza grosimea materialului din
care este croita. Mîna stînga este distrusa de
la braţ în jos, însa pare să fi fost întinsa
de-a l ungul corpului; dreapta adusa pe piept,
cu degetele bine redate.
• unei aeelicula funerare, judecînd după muchea
45. Provine din necropola aşezarii (fig. 59).
Turda, Muzeul de istorie.
M. Jude şi C. POl', MOl1ttmmte swlptrtrale
rOma77e în Muzeul ele Istorie Turela, 1 972,
p.14, p l . X/2.
Se pastreaza n umai partea superioara a
monumen tu l u i , cu colţtIi din stînga spart.
Dimensiuni: înălţimea 0,87 m, lăţimea
0,47 m, grosimea 0 , 1 8 m.
Lucrare în relieF. din piatra de calcar.
Perete lateral stîng avînd În dreapta o
margine lata, profilată, pentru îmbucarea cu
peretele din spate, iar deasupra un orificiu de
fixare. Scena figurată reprezintă un personaj În
picioare, redat schematic. Pe cap poartă boneta,
cu calota ridicată, ce coboară pîna pe umeri.
Trasăturile feţei nu se disting. Este Îmbracat
Într-o haină din stofă groasa, cu mÎneci lungi,
răscroită oval la gît, cu cute l u n gi, prinsa în
talie cu o cingatoare, În partea de jos evazată
Mîinile sînt Îndepărtate de corp şi ridicate în
sus. In stînga ţine o pasăre, iar c u dreapta.
conform descrierii autorilor citaţi, caparul unei
ghirlande. Dedesubtul ghirlandei, În spaţiul lasat
l iber de mîna ridicata, apare o rozetă cu patru
petale duble şi mij locul bombat, de dimensiuni
mari faţa de personaj.
• Lucrare în relief, din piatra de calcar.
46. Provine din necropola aşezării (fig,. 60).
Turda, Muzeul de Istorie.
M. Jude şi C. Pop, MOl1umente sculpwrale
romane 111 Muzeul ele Istorie Turela, 1 972.
p . 1 4, pl. XI/2.
Se păstreaza numai partea superioară a mo­
numentului.
Dimensiuni : înălţimea 0,4 1 m , lăţimea
0,35 m, grosimea 0, 1 2 m.
Lucrare În relief, din piatră de calcar.
Perete lateral drept: cantul din faţa e te
lucrat în forma de coloana masivă, cu fusul
neted şi capitel corintic, parţial spart. Peretele
a putut avea doua registre, din care se mai p ăs­
treaza doar cel superior. Intr-un spaţiu uşor
adîncit, Între marginea din stînga şi chenarul
Îngust din dreapta, ceva mai lat, de circa
0,06 m, este înfăţişat un călareţ În mers, spre
dreapta, privind În faţă. Calul are coama şi
harnaşamentul bine redate. Faţa calareţului este
complet erodată. Se mai disting e, slab, părul
taiat scurt şi buclat. In mîna d reapta, Îndoita
de la cot, ţine frîul.
• de alt obiect, cum ar fi o doaga de butoi. In
47. Provine din necropola aşezarii (fig. 6 1 ).
Turda, Muzeul de istorie.
M . .Jude şi C. Pop, Monumente seulpmrale
romane î/2 Muzettl ele Istorie Turda, 1 972,
p. 14, pl. XI/1 .
Lipseşte partea de jos şi cea superioara
dreaptă. Fragmentat În doua bucăţi.
Dimensiuni: Înalţimea 0,54 m , laţimea
0,40 m , grosimea 0 , 1 2 m .
Lucrare î n relief, d i n piatră d e calcar.
Constituie peretele lateral stîng al unei ae­
din spate, sparta. Cantul din faţă este lucrat
în formă de coloana masivă, cu capitel corin­
tizant şi fu u l neted. Intr-un spaţiu adîncit, care
urmează forma corpului, este reprezen tata figura
unui bărbat În alto-relief, cu părul tuns SCUrt,
redat în cÎrlionţi mărunţi. Faţa este rotunda,
ochii mari, nasul proeminent şi drept, buze car­
noase. Obrazul formeaza cute adînci În dreptul
gurii. Poartă o wnica dreapta, cutele fiind regu­
late şi adînci, plate. Deasupra o mantie prinsă
pe umărul drept, probabil cu o fibula. Mîna
dreaptă parc ca a fost Întinsă de-a lungul corpu­
lui, iar cea stînga adusă pe piept.
• teral stîng de aedicula, avînd În dreapta o mar­
48. Provine din necropola aşezarii (fig. 62,
63).
Turda, Muzeul de istorie.
I. 1. Russu, Descoperiri arheologice la Po­
taissa, în "Anuarul Institutului de Studii Clasice",
I I I , 1 94 1� p . 3 2 1 -322, nr. 2 , fig. 2 a-b;
M. Jude şi C. Pop, Monumente scnlpmrale
romane In MI�zeltl de Istorie Turda, 1 972,
p. 28, pl. XXIX, 1 - 2 .
Lipseşte partea inferioara a peretelui şi o
pOrţiune din latura dreapta.
Dimensiuni : înalţimea 0,50, laţimea 0,44 m ,
grosimea 0,20 m .
Lucrare Î n relief, din calcar.
Alcatuia, probabil , peretele lateral stîng al
stîngă, ornamentată cu vrej, frunze şi ciorchine
de strugure, avînd pe margini un chenar simplu,
profila!. Capătul de sus al vrejului se termină
În formă de spirală (f ig. 63).
Pe faţa in terioara, Într-o nişa uşor adÎn­
cită (fig. 62), ce urmează conturul corpului, este
redat un personaj masculin, nud, în picioare,
privind în faţă. Părul, taiat scurt, este ondulat;
pOarta barba. Trasaturile feţei sînt com p let ero­
date. Musculatura braţelor bine dezvoltata. In
jurul taliei este înfăşurat un şarpe, al cărui cap
este adus pe braţul mîinii stîngi, Îndoit şi pro­
iectat Înainte. Mîna stînga este Îndoită din
cot şi ridicata În sus. Linia incizata de pe
mijlocul pieptul u i indică muşchii pectorali pu­
ternici. Person ajul reprezinta, probabil, pe Her­
cule, care mai apare pe doi pereţi de aeelicz.tla
de la Micia.
• 0,62 m , grosimea 0 , 1 5 m.
49. Provine din necropola aşezarlJ.
Turda, str. D .1. Raţiu nr. 44, În curtea
casei parohiale (fig. 64).
Lipseşte partea de jos a monumentului.
Semnalat de 1. F. Neigebaur, În Dacien,
Braşov, 1 8 5 1 , p. 2 1 5 . nr. 1 93 .
Dimensiuni: Înălţ.imea 1 , 1 0 m , laţimea
0,93 m, grosimea 0, 1 8 m.
Piesa ne-a fost semnalata de prof. 1. 1.
RU6SU.
Reprezintă peretele posterior al unei aedi­
oda funerare, avînd pe muchea superioara două
orificii de fixare. Personajele, redate În picioare,
sînt sculptate În alto-relief. De la stînga spre
dreapta un bărbat cu barbă şi mustaţa, cu pa­
rul buclat. Este Îmbrăcat În tunica scurtă p Îna
la genunchi şi mantie prin5<� pe umărul drep t
cu o fibulă rotundă. In mîna stînga ţ i n e un
volumen, În dreapta, adusă pe piept, o ascia.
Urmează o femeie, cu parul strîns spre spate
şi faţa complet erodata. Poarta o tltnica lungă
şi o mantie, răsfrînta pe umeri în forma de
guler. r n mîna stîngă, uşor Îndoita din cot, ţine
un buchet de flori, În dreapta, adusă pe piept,
un porumbel. Ultima persoana este tot u n bar­
bat, cu faţa mutil ata, Îmbracat la fel ca şi p ri­
mul. Mîna dreapta nu se vede. In stînga, adusă
în faţa, apuca un pliu al mantiei sau ţine un
obiect oval, neiden tificabil . Piatra fiind erodata,
nu se poate distinge dacă mantia formeaza doua
colţuri în faţa, ca pe un monument de la Micia,
sau dacă este vorba de o coroana Împletita sau
planul întîi se vad figurile unor copii: un baiat
�n dreptul primului barbat, cu mîinile Întinse
18
www.patrimoniu.ro
de-a lungul corpului şi alt copil, de vîrstă
mică, din care se mai păstreaza doar bustul,
În dreptul femeii de la mijloc. S-ar p ute.l
dupa aspect, sa fie vorba de o fetiţa.
•
50. Rediu, judeţul Cluj, la locul numit
"Tăietura" (fig. 65).
Turda, Muzeul de istor·e.
1. Teghis, în "Archeologiai Ertesito", XX V I ,
1 906, p. 3 6 1 -362; 1. 1. Russu şi Z. Milea, În
"Probleme de Muzeografie", 1 964, p. 28-29,
nr. 1 7 , fig. 1 7 ; H. Daicoviciu, în Romer i n RIt­
mănien, p. 254, nr. G 1 3 2 ; M. Macrea, Viaţa
ln Dacia romană, 1 969, 1 . 4 1 7, p l . XXIX; M.
Jude şi C. Pop, Monltlne n t e swlplltrale r omane
In Muzeul de Istorie Turda, 1 972, p. 1 3,
pl. X, 1 .
Se pastreaza partea SUI crioara a peretel ui,
lipsind colţul din dreapta jos.
Dimen iuni: În ăI\imea 0,55 m, lăţimea
0,44 m, grosimea 0,09 111 .
•
Lucrare În relief, din piatră de calcar.
Reprezintă u n fragment dintr-un perete la­
gine reliefată, lata de 0, 1 5 m, C l I orificii de
fixare deasupra iar sus un chenar simplu de
0,06 m .
I n primul plan apare o femeie t l 11ara, cu
faţa mmil ara, aşezată probabil pe un scaull.
avînd parul l u n g despletit, uşor ondulat. Poartă
o rochie tăiată oval la gît, formînd falduri pe
piept. In mîna dreaptă Întinsa l a teral, ţine un
recipien t de pomadă. Mîna stîngă nu se vede.
In spatele ei, în planul al doilea, un alt per­
sonaj feminin, cu faţa erodata, stînd în picioare.
Parul pare a fi Împletit şi strîns la spate. Poartă
o rochie larga, taiată rotund la gît, Cll platea pe
p iept, de la care pornesc în jos p liuri unghiu­
Iare. Mînecile sînt foarte largi. Cu mîna stînga
ţine o şuviţa din parul stapÎnei, În timp ce mîna
dreaptă este Întinsă spre l'ecip ientul cu pomadă.
In cîmpul l iber, deasupra capului femeii ce se
coafeaza, este redat un pieptene.
Aedictda provine, probabil, din necropola
uneI villa rustica.
CRISTEŞTI
Pcrcţi dc aCllicula
5 1 . Provine d in nccropola aşezării (fig. 66).
Tîrgu Mureş, Muzeul de istoric.
I. Paulovics. Dacia keleti hatarvo12ala es az
tÎg:Jmeve zet t "dak" -eziistkincsek kerdese, Cl u j ,
1 94 4 , p . 8 7 - 8 8 , Fig. 2 5 ; C . POl , Reprezemări
CIt L np a Cafiitolina fie m07l1t7nente romane din
Romania, în ,.Acta Musei apocensis" , VIII,
1 9 7 1 , p. 1 78-1 79, fig. 5.
Stare de conservare bună.
Dimensiuni: Înalţimea 1 ,80 m, laţimea
Lucrare În relief din gresie.
Alcatuia peretele drept al unei aedicl�la fu­
nerare, avînd În partea stînga o bordură lata,
uşor profilată, destinata prinderii peretel ui din
spate, şi un orificiu de fixare deasupra. In
partea de jos s-a lasat o margine nclucrata. Su­
prafaţa reliefului este Împarţi ta În trei registre,
desparţi te prin doua bare orizontale, profilate.
Primul registru În faţişeaza un calăreţ spre
dreapta. Coada, botul şi piciorul calului sînt
ridicate. Călăreţul, al cărui cap este Întors · · în
faţa, ţine Într-o mîna haţurile, iar În cealaltă
lancea. POarta tltnica mal1icata scurta, încinsă
la mijloc, şi mantie prinsa pe umărul drept cu
o fibula rotunda. Se remarcă harnaşamentul bo­
gat al calului. In colţul stîng de sus apare
capul unei Meduze.
Registrul al doilea conţine imaginea lu­
poaicei cu gemen ii, orientata tOt spre dreapta.
Lupoaica ţine capul aplecat, alaptînd COp111,
redaţi În profil, stînd faţa în faţa, sprijiniţi
Într-un genunchi, cu mîna stîngă lasată În jos
şi dreapta ridicar.,:t . Deasupra scenei este sculptata
o ghirlandă, de capetele careia atîrna În jos
cîte u n ciorchine de strugure. In spaţiul dintre
ghirlanda şi registrul superior s-au executat trei
rozete, legate cu frunze.
Registrul al treilea reprezinta trei perso­
naje În picioare, privind În faţă. La mijloc un
barbat, Îmbrăcat Într-o tUl1ica scurtă pînă la
genunchi, încinsa În talie. Deasupra are o
haina scurtă, croită dintr-o stofă grosolană, ce
cade În linie dreapta pÎna l a şold. De pe umeri
atîrna În faţă un cordon, terminat În unghi,
de capătul caruia era agaţata probabil o bilă
sau un C1l1cure.
 57

56

61
60

59

{32

63

65

www.patrimoniu.ro
 1n s tî n ga şi d re ap t a l u i sînt înfaţişate două
femei, În port noric o- pan non ic, pe c are le apu că
de bra\. Tn mîinile aduse În faţa ele ţin o
cunună. Parul este redat sub fo rm a de striuri
paralele, ÎncadrÎnd faţa pÎna l a u mer i. La gît
pO a r ta cîte un coli,,!: c u p l� ndant i ve, iar IO �hia
este p r in să p e umen cu flbule de tip 1100CO­
.
p an n o n ic.
Pe perete se p ăs tr e az ă urme de p ic tu ra CU
m i n i u şi vop sea verde pe rond a l b. C a n tu l era
p ictat tot În r şu.
• c a re l ipseş te col ţu l s tîn g superior şi ccl drep t
5 2 . P rovine din n e c r op ol a aşezarii (fig. 67,
68).
T Îr g u M ure l , M uzeul de i stor i e.
1. Paulovics, Dacia keleLi hatarvol'lala es az
71gJlnevezat »dak"-eziistkincsek kerdese, Cluj,
1 94 4 , p. 90, rig. 32.
Lipseşte colţ u l s tîn g s upe r i or al m o n u men­
tu l ui .
Dimcnsiun i : înălţimea 0,40 m, laţimea
0,70 m, grosimea 0, 1 8 m.
Lucrare în rel ief, din gresie.
A mbe l e f eţe sîn t orn a mentate. J udednd
după bordura I ată aflată în partea dreap tă , fa­
cea parte d in tr- un perete lateral stîng de aedi­
cula, cu supra fa ţa Împ arţ ită În trei registre, din
care se mai pas trează cel i n ferior. Muchea este
l u c r a ta În formă de colo ană, CU fusul o rn a men­
tat cu vrej de viţa, frunze şi cio rch i ne. Baza
coloanei este spartă.
raţa in terioară (fig . 67) : în partea stî n ga
apare o remeie Î n po r t nori co-p ann on i c , cu pă­
rul redat În st ri ur i . in mîna dreap t a , Îndoită
din cot şi adusa în faţă, ţine u n ulcior , iar cu
s tîn g a ofera o cupă barbatl.l l u i din dreap ta . Un
picior este redat în p rori l , i a r cel alalt din faţă.
Barb a tu l poartă tunica sc ur tă cu mÎneci şi dea­
supra un fel de su r t uC pîna l a talie, din stofa
gro a să . Mîna s tîn ga, îndoita din cot, este adusă
În f aţă. Mîna dreapta o În tinde sp re cu p a ce-i
es te o fer it a . P i ciorul dre p t apare III pro f il .
Pe faţa exterioara (fig. 68) un leu spre
dreap t a , cu l aba pi c ior u l u i stîn g pu să pe
coapsa unui animal cu coamă, caZUt la pă mî n t,
cu picioarele din faţă îndoite şi capul întors
înapoi . Coa !l1a leului este boga tă , fiind realizata
cu ajutorul u nor l inii ge o metrice incizate. Ure­
chile proeminente. boml cascat.
O simp l ă l inie i ncizata desparte acest re­
gistru de cel urmator, din figuraţia c ă ru i a se
mai vad doar cîteva urme.
Pe su p ra fa ţ a interioară a pere t el u i s-au
pastrat resturi de vopsea.
• Frîul.
53. Provine din necropo l a aşf'Ză ri i ( fig. 69) .
Tîrgu, Mureş, Muzeul de istOrie.
I. Pau l ovics, Dacia keleti hatarvonala es az
l�gJlnevezett "dak"-ezustkincsek kf:rdese, Cluj,
1 94 4 , p . 89, fig. 27.
Dimensiu n i : Înălţimea 1 ,06 111, lă ţ imea
0,76 m, grosimea 0 , 1 4 m .
Lucrare Î n relief plat, din piatră d e cal­
car, din c a re l ip seş te partea in ferioara şi o por­
ţ i une din cea s u peri oa ră.
l
Forn1a p � rete l e l a tera d�re p t al une� aed�­
cula, a V,llld In partea stlllga o bordura la ta ,
rd ie f at ă . Cîmpu l rel ie fu l ui era îm p arţit în tre i
registre, despărţ i te p r i n linii profi late , orizo n ­
t ale.
P r imul registru cO ll ţ i n e un calareţ spre
l
dre a pta, cu faţa În toa ' să spre privitor. Poartă
tunica scurta şi mant i e. Cu o mîn ă ţ i ne hăţU­
rile, cu cealalta ridica o lance, Îndrep tată sp re
u n an i mal sau un personaj răpus, cazut l a p i­
cioarele calu l u i.
D i n scena b anchet u lui funerar fi gura ta pe
registrul al doilea se p ăstreaza o mensa tripes,
pe care se gaseşte un vas cu dou a toarte, flancat
de doua cu pe . In partea stînga apare o femeie
cu o rochie pîna la glezne, redata În p l iuri bo­
gate şi dese. D ea su pra are o alta rochie mai
scurta, încinsă la talie cu un cordon Îngust,
prinsa pe umeri cu fibule mari. Pe piept se
vede un c o lier cu medalioane. In mîna sdngă,
lasată de-a lungu l corpului, ţine un coş sau
alt obiect, iar în mîna dreapta , Îndoită de la
cot şi În tinsa înainte, un vas. Pa r u l bogat, ce
c oboara pe u mer i , este umflat în p arţ i, fiind
realizat cu ajutorul unor st riu r i fine.
Registrul al treilea p as tre ază figu r a unei
bocitoare, cu rarul desp leti t , tratat În striuri
p aral el e. Capu este aplecat spre stîn ga. Mîna
stîngă este adusă spre barbie, iar cu dreap t a
spr i j i na cotlll mîin ii stîngi. Poartă o tu n i c a cu
pliuri bo gate ve rt ical e , înc in să la m ij l o c .
• fiind vizibile şi pe coloană. Se p are că faţa
54. Provine di n n cc ro pol a a şezar i i ( fi g. 70).
Piesa este d ispăr uta.
1 . Paulovics, Dacia keleti hatarvol1ala es az
tigynevezett "dak" -eziistkil7csek kf:rdese, Cluj,
1944, p. 89, fig. 2 8 .
Dimensiuni: Înalţimea 1 ,2 2 m, Iă\ i m e a
0,67 m, grosimea 0 , 1 3-0, 1 7 m.
Lucrare în rel ief, În p iatră de calcar, d in
in fer ior.
Reprezintă peretele l ateral drept al unei
aedicula funerare. 1n stîn g a se remarcă o bor­
dura lată, relief Ma, rezervată Îmbinării cu pere­
rele din spate. Cî mpul relieFului este î m pa r ţ i t În
trei regis t re, desparţ it e pri n cîte o l inie În gusta,
p ro fil at ă .
Re g i st rul s u p erio r mai păstreaza p icioarele
un u i personaj. A I ătllri, În dre ap t a , apare s i l ueta
u n u i bărbat seminud, lasat Într-un ge n u nch i ,
l egat de un s tîlp. Partea superioar a a corpu l u i
l ip seşte.
r
In reg i s t ul central este redat un călăreţ, cu
faţa comp l et erodată, în galop SPJ'e dreapta.
Poartă tunica, Încin să la mij l oc , şi o chlamys
ce fl utură în sp ate. In mîna dreap t ă , ridicata În
sus, ţi n e o lance. Trunchiul şi c ap u l sînt În­
to a rse în faţă. La pici oM'e l e caJulllli u n animal
cazu t la p amî n t , cu labele dinainte prinse de­
desubt.
Regist ru l inferior c uprinde o boc i tOare Îm­
bracată în tunica şi stola. Părul, de spl e t it pe
ume ri , tratat în striuri p ar alel e , c ade şe rpu ind în
partea �dreap t� a co!,pului. C�apul este ap l ecat
,
pe tllTI a rul stmg. Mma st1l1ga este adusa sub
bărbie, cu dreapta sp r ij i n ă cotul mîin i i stîngi.
• profi l ată. PJrcul de bolta, În loc de fronton,
55. P rovine din n c cropola aşeză r i i (fig . 7 1 ) .
TÎ r gu Mureş, Muzeul d e istorie.
I. Pau lovics , Dacia keleti hatarvonala es az
Ilgynevezett "dak" -ezi.istkincsek kf:rdese, C luj,
1 944, p. 9 1 , fig. 37.
Dimensiuni : înălţimea 0,28 m , lăţime a 0,37 m ,
grosimea 0,1 1 m .
Lucrare În relief, din gres ie , p astr a tă r r ag­
mentar.
Reprezin tă un fragmen t dintr-un perete la­
te ral drept , Împ ă rţ i t prob ab il În trei registre. Se
mai pastrează unul dintre registre, în care este
redata figura unui călăreţ În g alop , spre stîn ga ,
îmbrăcat În 'tunica scur tă şi chlamys. Manti a flu­
tură în vînt. Capul că l ăreţul ui , s patele şi partea
din apo i a c a l u l ui l ipsesc . Cu mîna stîngă ţine
Can n1 l este lucrat sub formă de coloana
angaj a tă , ornamentata cu vrej de v i ţă , frunze şi
ciorchine de s trug uri .
• Rumănien, 1 969, G 1 35, p. 2 5 4-255, pl. 96.
56. Provine din nec rop ola aşezăr i i .
Piesa este astazi disp ă rută .
1. Paulov i cs , Dacia keleti hatarvonala es az
âgJlnevezett »dak" -eziistkincsek kftrdese, C l uj ,
1 944, p. 9 1 , fig. 4 1 .
D imens i uni : î n ălţimea 0,30 m , laţimea
0,34 m, gro s i m ea 0 , 1 2 m .
Lucrare Î n rei ie f, din piatra d e calcar, păs­
trată fragmentar.
J30rdura l a ta din partea stîng ă demon­
strează că piesa făcea parte dintr-un perete la­
teral drept de aedicula. Se p astreaz ă figura unui
bărbat, cu tunica scu rtă , ce cade în falduri
pa r alel " realizate pri n incizii puţ in adîn ci. Mar­
p;inea de jos a tlinicii este scoasa În rel i e f, imi­
tînd o tivi t ură. Pe su p r afeţele reliefului se păs­
trează urme de vop sea roşie.
• şi pe ceafa . Este Îmbr a cat În wnica, taiată
57. Provine d in n ecropol a aşe ză r i i ( fi g . 72).
TÎrgu Mu re ş , Muzeu l de istorie .
Inedit.
Se pa strează un fragment d in re gi st r ul su­
perior.
D imensiun i : Înălţimea 0,35 m ; l aţimea
0,28 m şi grosimea 0 , 1 4 m.
Lucrare În relief, din calcar.
Făcea parte di n tr-u n perete lateral stîng de
aedicllla, av.Înd cantul lucrat sub formă de co­
l o ana an gajata , terminata cu un cap itel corin­
tizant şi fusul ornamentat p robabil cu vrej de
viţă şi ciorchine de Is trugu ri. Intr-un ch enar
s i m p l u , uşor p rofilat (lat de 0,035-0,06 m)
este redata figura unu i c ă lăreţ spre stîn ga. Se
păs treaz a n umai partea din faţa a calului, cu
20
www.patrimoniu.ro
picio a rel e din ainte ridicate În g a lop . Corpul
cal u l u i a fost p ict a t În roşu, urme de m in iu
exterioară era de asem e ne a orn amentată, coloana
de pe faţ a in terioară con tinuÎnd şi aici. Supra­
faţa eroda ta Iasă să se distingă un p i c io r şi un
baston în form a de cîrja, apa q in Î nd l u i Attis.
•
58. P rovine d i n n ecro p ola aşezarii ( fig. 73).
Tîrgu Mu reş , Muzeul de istorie.
Inedit.
Se pă st re a ză În stare fr ag m en tară.
D imen s i uni : Î n ălţ ime a 0,33 m, laţimea
0,30 m, p,rosimea 0 , 1 4 m.
Lucrare În rdief din ca lcar.
f 'r a g m e l1 t ul face parte din tr-un perete late­
ral drept de aediwla. In stîng a se d is t inge o
l i n ie inc iz a t ă, ce de spă rţ e a cîm p u l rel iefu l u i d·:
bordu r a ce u rma l a pr i nderea peretel ui posterior,
parţial sp a rt ă . La 0, 1 7 m de la marginea de
jos, s-a r e d a t fi gura În p icio a re a unei Femei.
Se mai păstrează o p O rţ i un e din tunica sau ro­
ch i a l ungă pînă l a glezne, cu p l iu ri dese, pa­
ral ele .
Acopcriş la acdicula
59. Provine din n ecropo l a a şeză r i i (f ig . 74).
Tîr g u Mureş, Muzeul de istor ie .
1. Pa ul o vics, Dacia keleti hatarvonala es az
IlgJlnevezett "dak" -eziistkincsek kerdese, Clu j ,
1 9 4 4 , p. 89, fig. 3 1 .
Se p ăstr eaza fragmen tar.
D imen si uni : l ăţi me a 0,69 m, înal ţ i m e a
0,42 m .
Ex"cutat d i n p i atră de c a l c ar .
Face p arte din c a tego r i a acoperişuri lor bol­
ti re, În pan tă dubla. In faţa, de o parte şi de
alta a crestei , se gă sea cîte Un leu cul c a t pc
labe . Lateral , partea de jos a acoperişului este
este ornamentat c u o serie de I11Qtive decorative
şi pro fil at ur i .
NAPO CA
Pcrcţi (lc aedicula
60. Des cop er i t În sp at ele .cămi n u l u i studen­
ţesc d ; n Piaţa Ştefan cel Mare (fig. 75 , 75 a).
C l uj , Muzeul de istor i c a Transilvaniei.
J. F. Ne i geb:l l lr , Dacl.el'l, p. 227, nr. 22;
R . M i.i nsterberg şi J Oehler, Amike DCI7kmăler
in Siebenbiirgen, În "Jahreshefte des Osterrei­
chischen Archăologischen I nst i tu tes " , V, 1 902,
B e ib l ar t , p . 96-97, fig. 20; Gr. F lores c u , 1 mo­
lUimenti flmerari delia "Dacia Superior", în
" Eph emeris Dacoromana" , I V , 1 930, p. 82,
fig. 5; S il v io Ferri, Arte romana sul Danubio,
1 933, p. 324-325, f i g. 4 2 1 ; A. Bodor, Un 110/1
mOlUiment funerar de la Gilău înfăţişînd bal1-
chetlil flmebru, În Omagiu C. Daicoviciu, 1 960,
p . 45-46, fig. 5; H. D aic o vic i u, În Ro mer in
Stare de conservare b u nă.
D i men s iu ni : Î năl ţ imea 1 ,29 m, l ă ţ i mea
0,58 m, grosimea 0, 1 3 m, Îna l ţ imea n işei 0,97 111,
lăţ ime a nişei 0,45 m .
Lucrare Î n rel ief din piat ra d e calc a r pro­
ven i tă din cariera de la Suceag (Malul Roşu),
comuna Gilău .
Porma pe retel e l a t er al drep t a l unei aedicli­
la, lăsîn d În s tînga o bordura lată de 0, 1 3 m .
N i ş a drep t ungh iu l a ra Înc epe d e l a 0,29 m de la
baza p eretelu i . Cannd sau muchea din faţă ,
a vî n d de j ur î mprcj u.r Lln chenar profi la.t , este
o.rn ame-n tata cu vrej stilizat. Pe margi nea pro·
fi lat a se pastreaza urme de vopsea de minium.
In nişa este reprezentată o pereche tÎnara, în
picioare . I n stînga, barbatul redat pu \i n din pro­
fii, de sCLl l ţ , cu barba scurtă şi musta t i , cu
p arul tratat în şuviţe groase, ce cad pe fru n te
dr ep t la gît, ce aj u n ge pÎn a la gen un ch i , r as­
frî n tă deas t lp ra cingătoarei cu care este p rins
În tal ie, căz în d În faldur i regu late , verticale.
In m î n a dreapta. adusă spre faţa, r i ne de
toarta o ca n a , iar cu stînga un capat al
şervetului aruncat pe umăr. F emeia, în dreapta,
cu faţa lata, p a rul Împ ă rţi t cu c a rare la m i jloc ,
strÎ.ns la sp ate pe ceaFa, poartă un colobium,
taiat d rept l a gî t , strÎnsa sub bust cu o cin­
gatoare. Dedesubt, tunica l ungă pîna la p amînt.
Jn mîna stînga, uşor Îndoită din CO t şi a du sa în
faţa, ţ ine o pat.era, iar În dreapta, îndoita din
cot şi adusa în faţa , ţine o cu p a . Pe braţ îi
atîrnă un şervet. De getel e d" la mîini şi picioare
sînt bine redate, ca şi drapajul h ainelor. Intre
cele do u a personaje se afla un pal7arium înalt,
 67

68

70

74

72
73

www.patrimoniu.ro
 cu capac boltit. Judec·î nd după urmele de mi­
nium vizibi l e, se parc că fondul nişei a fost pic­
tat în roşu, ca şi chenarul de pe margini şi
anumite obiecte, probabil şervetul ce atîrnă pe
braţul femei i .
Bărbatul ş i femei a au tipuri fizionomice
foarte asemănătoare, cu detalii identic e p r ivi nd
forma och i l or şi a sprÎncenelor, forma nasului
a gurii şi bărbiei. Aceste trăsături comune par
să indice persoane înrudi te.
• se vede un fragment dintr-lin obiect (fund ascu­
6 1. Găsit În Str. Muncitorilor nr. 22, pe
locul necropolei romane (fig. 76).
Cluj, Muzeul de istorie a Transilvaniei.
E. Pa n aitescu, M07mmente inedite din Lar­
giana, î n " Anuarul Comisiunii Monumentelor Is­
torice, seCţia pentru Transi l vani a " , III, p. 103,
1 07, pl. III.: A. B dor, Un nou monument fu­
nerar de la Gilău îl1făţişînd banche w l funebnt,
în Omagiu C. Daicovi � iu, 1 960, p. 4 4 , f:ig. 4 .
Lipseşte partea d e JOS a monumentulul.
Dimensiuni: Înălţimea 0,72 m, lăţimea
0,52 m, gr o s i m ea 0 , 1 3 m. . .
Lucrare în rel ie f din calcar, pr o ven m d dm
carie r a de l a Suceag (Ma lul Roşu), comuna Gilău.
După bordura Iată de 0, 1 1 m din partea
dreaptă ş i orificiul de fixare de p e muchea de
deasupra, fragment u l reprezintă un pe:ete l�te­
raI stÎn� de aediwla. Bordura reltefata a lasat
pe restu l supraf eţ e i un _spa ţ,iu albiat în c�re s-a
s cu l p ta t scena respectlva. Smt redate doua per­
sonaje în picioare. In stînga, un b ăr bat, cu
.
faţa l a tă , părul ondulat, tuns scurt ŞI adus pe
fr un te, barbă şi m ustaţă. Este îmbrăcat În
w nica ' cu margine a răsfrÎntă la gît, şi mantie
prinsă pe umărul d rep t. cu o fi bul� rotund�.
.
Tunica este p r insă În talte cu O cmgato are lata.
Mîna dre aptă este ridicară, cu palma desch isă,
la n i ve l u l p ieptu l u i . Stîn� a ndoi tă d� la c o t,
,î
iese d� sub cutele man tieI, ţ1l1e un obIect greu
de ide n ti f i cat (pîine Împletită, floare). In dreapta
se găseşte o femeie, pro bab il SOţia, cu părul îm­
păr\ i t la mii loc, t ra tat în şuviţe paralele. Faţa
este şi mai l at1 decît cea a bărbatului, cu go­
n ioane dezvol tatc, buze cărnoase, frunte îng ustă ,
nas d " c p t , gît SCUrt şi gros. Este �mhrăcată în­
tr-o lunica, t:tiară drept l a gît, deasupra cu o
pallcl ce cade În falduri b ogate. Faldurile late
şi mod u l în care cad sugereaza o stofă groasă.
Tn mîna stî n ga , Îndoită de la cot şi adusă În
-
faţă, ţine un porumbel; cu dreap ta, în aceeaşi
poziţie, Întinde por umbelului un mar. La stînga
şi sus un chen ar profilat de 0,02 m şi 0,05 m
Î n ch ide scena.
• este reda t în cadrul unei scene de coena ju ne­
62. Descoperi t la Cluj, Mănăştur (fig. 77).
Cluj, Muzeul de istorie a Transilvan iei.
C. Daico vi ciu, Monumente inedite din Da­
cia, În " An uaru l l ns tiu.ltului de Studii Clasic e " ,
1, 2, 1 933, p. 60.
Lipse şte o porţiune din partea inferioar;;.
In treaga suprafaţă este fo arte erodată.
D imensiun i : Înălţimea 0,90 m, lăţimea
0,46 m , grosimea 0,09 m , Înălţimea registrului
de sus 0,5 1 m, Înălţimea actual a a r egi strul ui
de jos 0, 34 m .
Lucrare În relief, d i n calcar cenuşi u . '
Constituia peretele l ater a l drep t al unei
aediC/tla. In stînga apare obişnuim bordură pro­
filată, lată de 0, 1 3 m . Grosimea chcna.rului sus
este de 0,08 m, iar lateral de 0,04 m. Cele doua
registre sînt despărţ it e prin tr-o bor du ra de
0,06 m. In spaţiul u şor adîncit al registrului
superior se găseşte imaginea unei femei, redată
pînă la mij loc. Este Îmbrăcată într-o tlmica
răscro ită adînc la gît, cu pliuri verticale pe
piept. Dcasupra are o pal/a. Mîna stîngă este
complet acoper i tă de mantie, iar dreapt a, în­
do i tă de la COt, este adusă pe piept, ţ i n înd un
pliu al hainei. In registru l de jos, fo arte ero­
dat, este reprezentat un personaj Întors, în sem i ­
profil spre d re apta. In mîna d reapt?i, îndoită şi
adusă pe piept, ţine un obiect n c ident i fica biJ .
Di n fi gu ră , coafură şi Î mb răcămin t e nu se mai
distinge nimic.
• po s ter ior erau prevăzute cu orifici i sim i l a re .
63. G ăs i t în Str. Pe t o fi , pe l oc ul necropolei
romane (fig. 78).
C l uj . Muzeul d e i stori e :t Transi lvaniei.
A. Bodor, Un nou monument !lt1lerar de
la Gilăl1 tn!ăţiştncl banchetlll funebru., În Omagiu
C. Daicovicill, 1 960, p. 4 7, fig. 6 .
S e păstrează n u mai partea i n ferioar?i.
D imens iun i : înăl ţ i mea 0,79 111 , l ă ţ imea
0, 5 2 111 , �ro s im e a 0, 1 7 m.
Lucrare În rel ie f , din calcar.
Reprezintă partea de jos a unui perete la­
teral stîng. I n d r eapta are o bordura Iată de
0 , 1 6 111 , lucrata în lovituri mari de d alta . In
sp aţ i ul albiat al p eretelu i propriu-zis apare o
femeie în p i c ioare, din care s-a păstrat numai
pa.rtea inferioară a corpului, c u p ic io ru l stîng
redat În semiprofil, iar dreptul din faţa. Poartă
tunica l ungă pînă la glezne, cu fald u ri bogate
şi a dînci , disp use pUţin oblic. In dreapta sus,
ţit de vas). Muchea foar te erodată, pare să fi
fost orn amelJJtată 'cu un m otiv vegetal.
• cit ce urmează conturul co rp ului , este înf?iţişată,
64. În str. Perofi, pe locul necropolei
Găsi t
romane (fig. 79).
C l uj , Muzeul de istorie a Transilvan:ei.
A. Bodor, Un nOII mOn/lmem funerar de
la Gilău înfăţişînd banchetul funebnl, În O ma­
gIU C. Daicoviciu, 1 960, p. 4 4 , fig. 3 .
S e p ăs tr ează colţul su p er io r drep t.
D imensiuni : înălţimea 0,44 m, lăţimea
0,42 m, grosimea 0, 1 1 m.
Lucr,are În relief, din calcar, c ar i er a de l a
Suceag.
Făcea p arte dintr-un perete h teral stîng de
aedicu la , păstrînd În dreap ta bordura Iată de
0 , 1 7 m, uşor proWată, cu orificiu de fixare dea­
supra. Imediat lîngă bordură se vede sp ătarul
unei kathedra, pe care stă o femeie privind în
faţă. Părul, împărţit cu c ă r are la m ij lo c, for­
mează dOLtă ondule pe frunte, fiind strîns l a
spate. I n ur ech i poartă cercei pandantivi globu­
lari. Faţa este erodată, aşa că trasăturile nu se
di sting bine. Este îmbrăcată probabil Într-o w­
lIica, răscroită circul'ar la gît .
APULUM
I'Cl'CJi dc ncdicuJn
65. Pro vin e din necropola aşeză rii (fig. 80,
81).
Alba I u lia, Muzeul d e istoric.
V. Moga, Un perete de aediwla descoperit
la Ap l'l lum , în "Apulu111 " , Xl (sub tip ar ) .
Stare de conservare bună.
Dimensiuni: î nălţim e a 1 , 0 9 m, laţimea
0,60 m, grosimea 0, 1 0 m .
Lucrare Î n rel ief, din calcar.
Reprezintă un p e re te lateral stîng, cu am­
bele fe ţe ornamen ta te.
Pe faţa interioară (fig. 80), în partea
dreaptă , se păstreaza o bordură lată de 0 , 1 7 m,
uşor profil a tă, care continuă sus cu u n chenar
de 0,06 m , iar jos de 0, 1 1 m lăţime. Defunctul
bris. Intr-o _ nişă arcuită În p.a �tea superioară
ap are un ba rbat , aşezat pe kline , ap lec a t spre
stînga, privind În faţă. Părul este tratat sub
formă de melcişori, are barbă şi mustaţă. Amîn­
două mîinile sînt aduse pe piep t, în stînga ţ i ne
o cupă.
Patul are picioare frum o s profil a t e şi spe­
teze Înalte, arcuite. Pe kline est e aşezată o s a l­
tea groasa, pe suprafaţa ei fiind trasate l inii
incizate oblice. In faţa patu l u i �e găseşte o me l1Sa
tripes, încărcată cu alimente.
Pe s uprafaţ a l i psită de chenar a feţei ex­
terioare (fig. 8 1 ), s-a săpat adînc În piatră
figlll a u ne i femei c u aţ a masivă bărbia roemi­
� î n relief p lat, un c ă lă re ţ de di mens� uni mici, re­
p
nasul mare ŞI drept. Parul buclat este
�, � dat fo arte schematic. Imaginea de pe faţa inte­
nenta
aşezat pe creştet În zulufi. Po ar tă o wnica, ce
cade în pliuri obI ice pe piept, lungă pînă la
pămînt, evazată În partea de jos. Deasupra o
stola de asemenea evazată şi un velamen pe
cap, ce acopera şi br aţe l e. Mîi nile sînt Încruci­
şa te În fa ţă . în s tînga pare a ţine o floare sau
un fruct, de mîna dreaptă este agă ţ at un evantai
rotund, avînd un orificiu circular în centru, de l a
care porn e�c linii i ci zat e, radiale, imitînd p l i­
. . �
seun l e. PICIoarele S1I1t redate foane schemat i c .
De menţionat că or i fici i l e de p r i ndere nu
a u fost executate p e 111uchea superio<uă, ca la
toţi ceilalţi pereţi de aedimla, ci pe cantul din
spate, l a dis tan ţa de circa 0, 1 5 111 de cele două
-
c:t pete ale sale. Probabil că an tae I e pere t e l u i
• curele de umeri, ornamentat cu motive ce nu.
66. Piesa a fost descoper i tă În vara anulu i
1 972, în necropola aşezării ( fig . 82, 83).
Alba I ulia, Muzeul de istorie.
I nedi t.
Lipseşte jumătatea super ioar ă a monumen .
tului.
Dimensiuni : Î năl ţ i m e a 0,74 m, lăţimea
0.49 m , grosimea 0, 1 4 m.
22
www.patrimoniu.ro
Lucrare în relief, din piatră de calcar.
Am bele feţe ale perete l ui s În r o rn ame nt ate .
Pe faţa interioară s-a lăsat o bordură Iată,
destinată îmbucării peret el ui din spate, iar jos
un spaţiu nelucrat. într-o n işă uşor adînc i tă
(fig. 82) apare figura un ui bărbat în picioare.
Piciorul drept este redat În profil, iar s tîngul
din faţă. Poartă w llica scurtă pînă la genunchi,
Încinsă în talie, şi mantie ceva m a i l ungă. Pe
p iep tu l p ersonajuLui atÎ.rnă un "co.rdon" în unghi,
ce aj u n ge p înă la m ar �i nea de jos a tunicii,
termi nat cu u n ciucure In f or mă de bilă.
Pe faţa exterioara, într-un s p aţi u uşor adîn­
dt' as em en ea, figura unei persoane de sex mas­
culin ( f i g. 83), cu picioarele în po zi ţ ia amin­
ti tă m ai su s .
Tlmica î ncin să în talie, este răsfrÎnră peste
cingătoare, căzînd în pliuri adînci. Mantia nlL
se observă.
•
67 . Pro v i n e din necropo la a şezării (fig. 84).
Alba I u l ia , Muzeul de istorie.
Inedit.
Se păstrează p ar tea superioara a 1110nUmel1-·
tului.
D i mensi uni : înălţimea 0,58 m , l ăţi m ea.
0,40 111 , gros imea 0 , 1 5 m.
Lucrare în relief din p i atră de calcar.
Repr ez i nta, probabi l , peretele lateral drept
al unei aecliCIIla, avînd în stî n ga obişnuita bor­
dură lată. Intr-un spaţiu adîncit, dînd imp resia.
că stă pc un piedestal, se găseşte un bărbat, cu
faţa complet distrusă. Este Îmbrăcat În wnica:
scurtă pînă l a genunchi, avînd de asupr a o hain�
mai sClIfd, încinsă În talie cu o cingătoare.
Picioarele musculoase sîn t în departate unul de'
celăIalt, greut �tea c� rp � l u i, sprij�n ind:l-se pe celi
drept. Cu ml11a s t i n ga, l I1 departa ta de corp,.
ţine de toartă un vas de dimensiuni mari. Mîna.
dreaptă este adusă pe piept. Cîmpul rel iefu l u i.
era Împărţi r probabil În do uă registre; din aL
doilea nu s e mai păstrează n imic.
•
68. Nu se cunoaşte locul desc operir i i. P ic-o
sele provin de l a Apulum sau din zon a te rito­
r iul u i apu l e ns (fig. 85, 86) .
J3laj , Muzeul de is torie.
Dan Isac, Monumente ftmerare romane În·
Il'mz.eul oraşu. hli Blaj, în " S tu d i a Un iversi t at i s.
Babeş-Bolyai, Ser ies Historia", f,asc. 1 , 1 970,
p. 1 3- 1 4 , fig. 2 .
DimensiLLn i : a) înă lţ. ime a 1 , 1 7 m , l ă ţ i mea:
0,53 m, grosimea 0,09 m; b) înă l ţ ime a 0,80 111.
lăţimea 0,53 m, grosimea 0,09 m .
Lucrare în r e lief d i n piatră d e calcar.
Reprezintă pereţii l aterali ai unei aeclicltla'
funerare.
a) Peretele lateral drept (f i g. 8 5 ) : Î ntr-o,
nişă arcuită în par te a de sus este rcdată figura
unei femei În p icio ar e, Îmbrăcat?i într-o tlmlca:
lunga, fără p l iuri, şi o pal/a scurtă, În formă.
de capă, ce-i ac op eră p i eptul , căzînd În fa lduri:
bogate. Trăsăturile feţei nu se mai disting. Păru l
este strîns la spate. Cu mîna stîngă, întinsă de-a
l ungul corpulu i ţine de to ar tă un vas, în mîna:
dre aptă , Îndoită de la COt şi adusă pe piept ţine·
pro babi l un p orumbel . In exterior este sculptat,.
rioară a per e tel u i înc epe la 0,20 m de la nive­
lul nişei, iar în partea st îng ă s-a lăsat o bordur ;i
lată de 0,1 1 m , despărţ i tă de cîmpul reliefulu,
printr-o mulur?i, destinata prinde rii peretelui pm ..
reriol'. Deasupra, se găseşte orificiul de fixare,
În ca r e se mai văd urmele plum b ului turnat.
Cantul perete l u i este ornamentat cu frunze de­
iederă, prinse pe vre j .
b) Peretele lateral stîng (fig. 86) : are aceeaş;
l:i,ime şi grosime cu peretele l ater a l drept, CUI
deosebirea că bordura lată de 0,1 1 ITI se afl ;;
În partea dreaptă. Intr-o nişă similară, este reda!
un bărbat, cu tunica scurtă pînă la genunchi.
de unde p i atra e ste ru pta. Po artă pă r u l tăiat
scurt, ondulat, barba ş i mustăţi. C u ambele·
mîini apucă un obiect rotun d, p ri n s cu dou:;
pot fi desluşite. Forma obiccntlui ad uce Cll un­
tympal7l�m. Can tul este d ecorat cu frunze de.
iederă , prinse pe vrej.
GHERLA
PCl'cti dc acdicllJn
69. Provine din tr-o donaţ i e (fig. 87).
Bu c u reşti , Muzeul d e istorie al R . S. Ro­
t11 â n ia.
 79

76

82

83
81
8+

78

www.patrimoniu.ro
 1 . .1. R u ssu şi Z. M i lea, Materiale ejJigr"fic�
1i swlpturcde 1,1 Muz.ettl raiol1al Turcia, În " P ro­
blemc de M uzcog r afie " , 1 96 4 , p. 2 8 ; L. David
şi V . Pin tea, Un momtmmt fune ra r clin Dacia
porolissemis, în "Acta Musei Napoce n si s " , I l J ,
1 966, p. 460-4 6 1 , nota 9; C. Pop şi T. So ro­
cca n u , Cîteva s t ele familiale clin Dacia Sup er i­
oClrl1, în "S I V " , 1 9 , 2, 1 96 8 , p. 3 5 '; , fig. 3 ;
1. Ţcposu-Mar inescu, D esp re originea ul70r tipuri
de mOlll<mellte fitile rare dill Dacia Sup e 1'io r,
în "SCI V " , 2 3 , 2, 1 972, p. 220-2 2 1 , fig . 4, 2.
Lipseşte puţi n din par t ea supe r ioara a mo­
1
n U l1 c n tu l u i .
Dimensiun i : înalţ imea 1 ,4 2 m, Iăţimca
0,�6 m, grosimea 0,10 m.
Lucrare din p i at ra de calcar, în rel ief p ro­
n un\at.
Al cătuia p ere te le d i n spate a l unei ae­
clicula. I n tr-o n i �a pU ţ i n adînca, avînd în
partea de j o s o margi n e relidată, În formă de
postamen t, în al ta de 0,20 m, este reda tă o f a­
m i l ie. Pari n ţ i i se găsesc în pl an u l al doi l e a : În
stînga, 111 anl a, Jll1brăcată 111 tunica lun ,5, pîn;:t
l a pămî n t şi palla ee coboară ceva mai jos
de genunchi, ac operind mîinile. Mîna d reaptă
este adusă pe piept, i eşin d d i n fal d uri l e man­
tiei, stînga este p l isa pe creştetul cop i l ului aflat
În faţa c i . In d reapta apare tatăl, îmbracat în
obişn u i t a t unica lnal7icata scurtă, încinsa ceva
mai jos de tal ie, şi mantie, p r in să pe umarul
drept cu o Fib u l a rotunda. I n mîn a stî n ga, adusă
pe p iept, ţ i ne un volmnen, mîn a d reap tă este
aşezata pe umarul cop �l ll iu i din faţa. In prim ul
plan sînt redaţi cop i i i, amî n doi baieţi, îmbrăcaţi
iden t ic cu bărbatu l . Mîinile lor d repte sîn t aduse
pe piept.
• a testa un perete la tera l stîn g de aed icula, cu
70. P r o vine din col eCţ i i l e vech i ale m uzeu­
lui (fig. 88, 89).
C l u j , Muzeul de istorie a Transilvaniei.
J. O rn stein , A ltsgrabltl1gen bei Szamosl/.jva r .
în "Jahreshefte des ast �rreichischen A rch ăo logi­
schen lnst itutes" VI, 1 903, Beiblatt, p. 1 1 4-
1 1 5 , n I'. 3, fig. 3 5 ; A. J3uday, Szorvanyos 1'0-
maikori emte!cek Erclel,ybăI, în "Dolgozatok " ,
V I I , 2, 1 9 1 6 , p . 8 3 - 8 4 (96), fig. 8 ş i 8 a ;
I1l
C I'. F l or cs cu , 1 MO <m ent i !unerari clelia "Dacia
S/tperior" , În " Ephemeri s Dacoromana", IV,
1 930, p . 8 3 , fig. 8; A. Bodor, Un nOI< 1710/111-
ment !ltI1erar de la Gilă/t lnfăţişlnd banchetul
funerar, În Omagir.t C. Daicovici/t, 1 960, p. 50,
fig. 1 2 .
S e p::is rr eaz::i u n fragmen t d i n partea supe­
rioară a peretel u i , cu ambele colţur i sparte.
' D imensiu n i : Înălţimea 0,57 m, lăţimea
a
0,56 m (l u tă l a baz a) , grosimea 0 , 1 2 m .
Lucrare Î n relief, d i n piatră de calcar.
a
Sîn t o rn me n tate ambele feţe al e monumen­
t u l u i , care reprezin ta u n fragment de p e rete
l ateral drept, dupa c u m indica bordura Iată ek
0, 1 5 m, d i n partea stînga a uneia din feţe.
Avea doua regi s tre. Tn registrul superior a l
fe\ei i n ter i oal' e , foarte uşor adîncit, este redat
un Calo În pic i o are (fig. 8 8 ) , privind în fa ţa ,
cu p ă r b oga t şi on d u l at. Poarta barba şi mus­
taţa. Este îmbrăcat în tr-o tIInica scurta pÎn::i l a
genunchi, c u p l iuri late verticale, avînd deasup r a
o h a ina scurta, ce coboar a pînă mai jos de
talie, taiata la gît. De sub tun ica se vad p a n­
taJon \i strÎmţi. Cu am Înd oua mîin i l e ţine de
frÎt'. doi cai În şe uaţ i , care stau fala în faţ a .
Din registrul de jos, desp ărţi t de cel s uper io r
printr-o bandă orizontala, uşor reliefata, Iată de
0,06 111, s-a m a i paStrat t abl ia unei mes e . Pe
masa, de la stînga spre d reap ta, deosebim o pa/lis
1uaclratf,!S , un vas Înalt c u gura l argă şi o
/Jal:e1'Cl. A. Bodor presupune că ar repreze n ta o
scen a redusă de banchet fu n e bru .
Pe faţa opusă se d istin ge Figura l u i Auis
.
( fIg. 8 9), redat p r obabil În p ic ioare, fara niş::i.
Pe cap poan::i bon eta frigiana, este Îmbracat
Într-o tltnica l a rgă, scurta p În a h gen u nc h i,
de; supr� avînd o h ain a ce-i a j u n ge pÎna l a
br� u . P I c Io are l e l tpse sc. T ş i sp rij ina capuJ pe
. N. Gos tar, Inscripţii şi mO l lume nte dil7 Ger­
nl 1 n a dreapt::i, adusa sub bărbie, ia r cotul îl
: Hunedoara", Deva, 1 95 6 , p. 8 1 -84, fi g. 9 .
ţIne pe basto n u l în form a de cÎrj::i (pecluln).
� re nas u l . d rept, bUZe groase, faţ.a cu trasa �u ri
f1l1c. Porţ I un e a unde ar t r ebu i să se găsească
mîn a stînga este erod ata.
<
• Lucrare În relief, din p i at r a de calcar de
7 1 . Provine din col eCţ iile vechi ale m u -
zeul u,i (fig. 90).
Cluj, Muzeul de i s tori e a Transilvan iei.
J. O rn stei n , A ltsgrabungen bei Szamosl/.jva r,
I n "Jah reshefte des asterreichis chen A rch :iolog i .
sehen l nstitutes " , VI, 1 903, J3 eibl att, p. 1 1 4,
fig. 34; Gr. F l orescu, I momtmenti flmerari
delia " Dacia Superior", În " Ep hem er is Dacoro­
m a n a " , I V , 1 930, p. 8 4, fig. 9.
. cobo r ă p înă la glezn e, iar deasup r a o stola , ce
Se pastreaza par tea super ioară a per e tel ui,
cu or if iciu l de f i x ar e pe muchca de sus s tînga.
Colţu l din d r eap t a este puţi n ciobit.
Dimens i u ni : În al ţ imea 1 ,04 m, l a ţ im e a
a
0,70 m, gr o sim e 0, 1 4 m.
Lucrare în relief din piatra de calcar.
Rep rezin ta un fr a gme nt de perete l a teral
d rept, avînd În s tînga o b o r d ura de 0 , 1 7 m.
In treaga suprafaţă a fo s t Împarţi ta în dou:!
registre. Regis t rul superior, neavînd n işa, figu­
I'aţi" merge În con tin uar ea bordurii. Este înfa­
ţişată o biga, la care sÎn.t Înhamaţi doi cai,
r ed aţ i În m ers. Vizitiul (attriga) est e realizat
În l i n i i foarte schematice. Intr-o mîna ţine ha­
ţur ile, În cealalta biciul. R egi s tr ul de sus este
desp ărţ i t de cel de jos p r in tr-o profilatur3 ori­
zontal::i, lata de 0,07 m. Figuraţia este cu­
Într-un spaţiu uşor adîncit, avînd în
prinsă
s tîn ga o margi n e lata de 0,03 m. Se vede creş­
tetul u n u i ba.rbat cu parul redat în striur i pa­
ralele.
• 75. Cond iţi i de descope rire neeun o sc ure
7 2 , Provine din col eq i ile vechi ale muzeu-
l u i (fig. 9 1 ) .
l u j , Muzeul d e istorie a Transilvaniei.
I ne d i t .
S e pas treaz::i , În stare fr a gm e n t ra, o por­
a Dimensiun i :
ţiune din reg i st rul superio r .
Dimcnsitl11 i : îna l ţim e a 0,58 m, l aţimea
0,74 m, grosimea 0, 1 3 m .
Lucrare în relief p l at, din calcar cenuşiu.
Bordura I ată de 0 , 1 6 m din par tea d reap ta
suprafaţa împarţ i ta în doua registre. Registr u l
superior, cu pri n s Între bordura lata d i n dreapta,
marginea În gustă d i n stî n ga şi bordura Înalta
de 0,03 111 car e îl de spm te de registrul de jos,
are ca motiv ima g i n ea un u i căla r eţ spre s t înga,
de d imensiun i mari, care ocupă în t reaga supra­
faţa. Se mai vad b o tu l calului, p i c ioarele din
faţa, cel s tî n g ridicat În mers, şi o p o rţ iu ne
din coada. Din căl ăreţ se pastrea7..a piciorul şi
u n fragment din tu n ica scurtă pÎna la genun ch i.
GERMISARA
Pereli de aedicula
73, Provine din necropola aşeza ri i (fig. 92,
93).
Geoagiu, Încastrat În contrafortul aflat în
partea dreap ta a intr ar ii Î n biserica refor m ata.
N. Gosta t", Inscripţii şi mOllumente clin Ger­
misara, in " CQ n tribu ţ ii la cunoaşterea regiunii
Huned oara " , Deva, 1 956, p . 80-8 1 , fig. 8.
Lip seşte partea de jos şi marginea superi­
oara a monumen t u l u i.
lăţ i m e a
Dimensiu n i : În alţimea 0,76 111,
0,74 m, grosimea 0,20-0,22 m.
Lucrare În relief, d in p iatra ca:caroas?i.
Reprezinta per etel e l a teral stîng al u n e i
aeclicula, În partea d rea pta fii n d lasata bordura
lata pentru Îmbucarea c u peretele din spate.
Muchea margin ii s tîn g i este ornamentata cu vrej
de viţa stilizat, frunze şi ciorchine de strugu ri .
Capetele l'lIjerelor se termina în spirale. Pe faţa
n işei, În vr-,u n spaţiu p u ţ i n adîncit fală de
marginea ramasa nepreluc r a tă, este redata fi­
gura unei femei Î n p ic io a r e , din ,are s-a paStrat
corpul de la m ij l oc În sus. forma feţei este
ovală. Părul, cu carare la m ij l o c, coboară În
ondule peste lIl'echi, fiind adus spre spate. I m­
br:1dmin tea COnSta dintr-o tunica, peste care
trece pal/a. Mîna stînga este Întinsă d e-a l u n g u l
corp u l u i , d reap ta Îndoita d i n cot, este adusa pe
piept apucîn d u n pliu al veş mÎn ru l u i . La
gît
poartă un col ier.
•
74. Pr ovi n e din necropo l a aşeză r i i (fig. 94).
Geoagiu, zidit În peretele de n o rd-est al
bisericii reformate.
misara, În " Contr i buţi i la cu n oaş terea regi u n i i
S e pasrreaza numai partea d e j o s a mOI1lI­
mentu l u i .
Dimensil! n i : Î n al ţimea 1 ,06 m, lăţ imea
0,72 m, grosImea nu se p o ate lua.
c u loare galbuie.
Peretele are forma unei p lac i drep ru n gbiu­
Iare, avînd pe ambele l aturi cîte o bordu r::i În­
gUSta, iar În partea de jos o porţiune d es ruJ de
mare, n el u crata. R eprezin ta peretele din spate
24
www.patrimoniu.ro
al u n e i aecliC/tla. I n tr-o n işa n u prea adînca este
I p!anu� 1
!'edată o fal�1 i jj� : n in sp � te, O [<:!n eie
111 p a rt ea st1l1ga, mbracata \Il tltmca l unga, cc
I
a
a
ajunge p \ llă p r oape de gen unch i u l d rep t . Ţinc
o mî n a pe u m a r u l cop il u l ui din fa ţa ci. In
dreapta un barbat, din care se vede numai,
p ic ioru l s tîn g şi o po rţ iu n e din tlmica scu rt ă CtL
care era îmbrăcat. In faţ a lor se gasesc cop i i i :,
[ata În d rep w l tata l ui, iar baiatul În d r eptul
mamei, amîndoi cu obrajii afectaţi de 10v itUl'r
u l terioare, cu l in i a feţei uşor o vala, paru l on­
dulat, tratat suma r . Baiatul poarta o tunica pÎn a
l a gen u n ch i, taiara rotund l a gît. Jn mîna
dreapta line doua condeie - stilis, iar În mîna
stî n gă o CTUme1'la de piele sau pînza. Incălta­
m i n tea e s te m ar cată pr in tr- o l inie u n gh iul ara.
Fata, pUţin m a i ma re d ecît baia tu l , po r tă O a
t/.tllica l u n ga, w m În ec i largi. Mîinile sînt aduse
În [aţă, ca şi la băiat, cea stÎng::i acoper i n d-o
pe d reapta . In mîna d reapta ţine un obiect n e­
identi fica bi l .
r.rLĂU
l'cl'ele d e aedicll ia
(l'ig. 95).
Cluj, Muzeul de istorie a Transi l va n iei.
I nedit,
Lipseşte partea de jos şi colţul d i n dreapta.
înalţimea 0,78 m, l aţi mea
0,60 m, grosimea 0, 1 0 m .
Lucrare în relief, d i n calcar roşietic, d i n
cariera d e l a G i l a u .
C nstituie pere te l e lateral stîng al u n ei ae­
clicltla. î n dr e apta apare obişn u i ta margine Iată
de 0, 1 4 m, pen tru Îmbucarea cu p e r ete l e din
spate. Muchca din [a\.a este lucrata în forma de
coloan ă, cu Fusul neted, ce se sub\iaza spre vîrf,.
a
term inÎndu-sc cu un c p ite l , ornamentat cu un
motiv vegetal m u l t s t i l i zat. Peretele prop riu-zis.
em în� părţ i t În două registre. tn regi s tl'll l supe-
1' I0r, I11cadrat de lin chenar simp l u , pro filat ,
l at de 0,06 m s us şi 0,03 m în s t î n ga şi jos.
m::isurînd În Înalţime 0,5 1 m, este reprezen tat
u n călareţ spre stîn ga, pr iv in d În fa\·a. Figura
călăreţ u l u i n u se poate d is t in ge, fiind complet
erod ată . POarta t/.tl7ica scurta pîn ă la gen un chi
ŞI o mantie care flutura în vîn t, pe ume ri . In
mîna stî n ga ţine o lan ce . Picioa.·ele calar eţului
coboară m u l t sub pîntecele calului.
Din regist ru l i n ferior, desparţit de p r im u l
printr-o bara orizontala, s-a p a str at o po rţi une
Înalta de 0,24 m. Tn stî n ga se vede capul Utl Ut
b:1rbat, cu par tratat În striuri paralele, cu'
b arba şi m ustaţă, cu faţa prelu n gă, buze gr o ase
.
ŞI nas d rept. J n dreapta capul u n ei femei, de
d im e n si u n i m a i re d use, cu faţa r o t un d::i şi obrajii
bucălaţi, cu parul p ieptanat C l l c a rare la mijloc
şi strîns spre spate.
ACO llel'iş de acd i cllia
76. I n a n u l 1 93 4 piesa se gasea în c u nea
casei cu nI'. 5 3 1 , proprietatea br ig a dierul u i Mar­
ron S z i l i gyi (fig. 96).
Consideram că p r o vin e dc pc ter itor iu l
acestei comune, Î n ho taru l careia a u fost date
la iveala, În c u r s u l timp u l u i , şi al te vestigii ro­
mane. Monumen tul n e- a fost sesi z a t , de arh eo­
logul c l uj ea n Al. Ferenczi, dupa a c ar u i schi.ţă
detaliată, pe care o posedăm, redam forma şi
ca r acter is tici.l e p iesei .
Monumen t inedit.
Starea de co ns ervare, l a data efec tu ar i i de­
sCIl lt.! u i , bun::i.
Dimen si u n i : Înal ţi mea totala 0,42 m , lun­
gimea total::i a faţadei 1 , 1 0 m, l::i ţi mea 0,90 111 ,
des chi de rea arc u l u i de bolta 0,56 m .
I.ucr:uea este e x ec uta ra d ; n p i at ră de cal c a r .
a
Mon u me n tu l f ce parte din categoria acope­
rişuri l o r de a edicula cu bolta, avînd doua panre
În partea superioara. Nu se cunoaşte dacă fron­
ro n u l, f a p a rc u l u i cu bo l tă, a pu r ta t ob; şn u itu l
Orna'11ent vegetal sau vreu n a l t mo t i v d eco r a tiv.
în cele două col ţ u r i din Faţ::i se afla cîte
u n leu cu lcat pe labe, ce face corp comun cu
acoJ et:işul propriu-zis : î n partea de j os , În
f aţ a ŞI lateral , acop e l' lşu l este ornamentat p r i n­
tr-o succesiune de p roF i l u r i geometrice, orizon­
tale .
Pel'cţi de aedi cl1 l a
P O R O l.ISSUM
77, Piesă provenita din tr-o coleCţie parti­
cul ara.
Zal::iu, Muzeul j udeţean Salaj.
85
86

91
__,;;,.0."-
.;0

88

94

,T'�l> "

:.Sţ�1Q���.1:3E�1::
�

..�-:� ��.

56

89 96 1/0

www.patrimoniu.ro
 e. Pop ş i T. o ro c oan u, Citeva stele fami­
S C. TOr;ll:1, ;n " A rchaeologisch-epigraphische
liale din Dacia Superioară, În "SCIV" 1 9, 2 ,
T
1 968 , p. 3 5 1 , fig. 1 ; L. e p o su Marinescu, Despre
originea u.nor tipuri de m011llmente funerare din
Dacia Sllperior, În "SCIV", 2 3 , 2, 1 972,
p. 220- 2 2 1 .
Partea s up er i oară a mon umen t u lu i este dis­
S
t rusă . upr a faţ a erod a tă.
Dimensiuni: Înalţimea 1 ,25 m, lăţ i m ea
0,65 m, gros i m ea 0 , 3 2 111.
Lucrare în r e l i e f din calcar local, de cu­
loare găl bu ie.
Făcea parte din tr-o c ons trucţi e funerară de
t ip u l aediCilla, formînd p er et el e din spatc al
acesteia. In partea de j o s a mon u m en t ulu i s-a
lăsat o m argi n e înaltă de 0,30 m, u ş or profilată,
complet nelucrată, d u pă un p roc edeu întîlnit la
p er eţ i i interiori de aedicula. In stînga, apare fi­
gura În p i c io are a u nei fe mei , foarte ero d ată,
Îmbrăcată în tIInica l un g ă şi pal/a. I n mîna
stîngă ţine un obiect neidentificabil. In d r e apta
un bărbat, în tIInica marlicata scurtă şi mantie.
Mîinile sînt aduse pe piept. In dreapta ţine un
volumen, iar de braţul mîinii stîngi a tîrnă un
lanţ ornamental. In planul din faţă se contu­
rea ză slab figura unui copil, plasat în dreptul
femeii.
• redată o fcmeic în pic ioar e , Îmbrăcată Î n tr-o
78. Piesă provenită dintr-o colecţie p art i-
c ul ară .
Z
a la u , Muze ul j udeţ e a n Sălaj.
e. Pop şi T. So ro ce an u, Citeva stele fami­
lial/!' din Dacia Sltperioară, În "SCIV", nr. 19,
2, 1 968, p. 35 1 , fig. 2; L. Ţep osu Marinesc:u,
Despre originea unor tipuri de monumente flme­
rare din Dacia Superiof, In "SC/V", 2 3 , 2,
1 972, p . 220-22 1 .
Stare d e conservare fragmcn t ară, sup rafaţ a
foar te erod a tă .
Dimensiuni : înălţimea 0,60 m, lăţimea
0,55 m, grosimea 0,30 m.
F
ă ce a p art e di n p er etel e p oster i or al unei
aedimla fun e r a re , cu i m a g i n e a defunqilor redată
În În tr eg ime. Se păst rează o par te din busturile
lor. In stînga, probabil, o femeie, în dreapta
bărbatul. Se distinge sulul ţi nu t de acesta În
mîna d re ap tă şi lanţul o r n amen tal ce-i a tîr n a
de mîna stîngă. Jos, în faţa sa, se vede cap u l
unui c op il. Repetă tipul de rep rezen t ar e de pc
pereţi i posteriori de la Gherla şi Ailld.
AIUD
79. Pro v i ne din împrejurimile Aiudului
( fig .
97).
Aiud, Muzeul de istorie.
e. Pop şi T. Sor o cean u , Citeva stele fami­
liale din Dacia Superioară, în "SCIV", nr. 1 9 ,
1 968, p . 354, fig. 4 ; L . Ţeposll Ma rin esc u , Des­
pre originea unor tipllri de monumente funerare
din Dacia Superior, în "SCIV", 23, 2, 1 972,
p. 220-22 1 .
Partea inferioară ş i colţul din stînga sus
lipsesc.
Dimensiuni: înălţimea 1 ,5 5 m, lăţimea
0,90 m, grosimea 0,1 1 m.
Lucrare În relief pronunţat, din piatră de
calcar.
Reprezintă un fragment din peretele pos­
terior, de mari dimensiuni, al unei aedicula fu­
nerare, În care este reda t un grup fa m il ial . In
spate, în p a rtea stîngă, o fem e i e, cu faţa dis­
trusă, Îmbracată În tunica lungă şi pal/a, În fă­
şurată în jurul mîinii drepte, adusă la piept.
Are mîna stîngă sprijinită pe capul unui copil,
aflat în faţa ei. Poartă la gît un col i er din
mărgele groase, de formă drep um ghiular a . Ur­
mează o a doua femeie, cu Îmbrăcăminte iden­
tică şi cu aceeaşi poziţie a m î in il or . Are în
urechi cercei şi la gît colier. In dreapta apare
un bărbat, cu faţa c om plet deteriorata, îmb ră­
cat În tunica manicata sc ur tă şi m an tie , prinsă
pe umă r cu o fi b u lă rotundă. Mîinile sînt aduse
pe p i ep t, În d reap ta ţine un volrtmen, i ar În
jurul b ra ţu lu i s t în g este Înfăşurat un l anţ orna­
me nta l , care atîrnă În jos. In prim pl a n
au fost Înfăţişaţi trei copii. Cel din p ar tea sdngă
este distrus, se mai observă totuşi conturul capu­
lui. La m i jl o c , o fetiţă cu păru l buclat, din
care se mai păstrează bustul, iar În stînga, În
faţa bărbatului, u n băiat ceva mai mare, cu
mîna adusă p e p i ept.
BOLOGA
80. C l uj , Muzeul de i s t o rie a Transilva­
niei (fig. 98).
Mittei l u ngen " , I I I , 1 8 79, p. 94; Idcm, A
limes dacicus lelso resU, B u da p est a , 1880,
p. 28-29; 1. 1. R u s s u , Note epigrafice. In­
scripţii din Dacia P o ro liss ensis, Î n "Ac t a Musei
Napocensis" , V, 1 96 8 , p. 4 6 1 -652, fi g . 7.
Lipseşte partea in fe r ioar ă ş i latura dreaptă.
Dim e n si un i : î n ăl ţ i ma e 0,80 m, lăţi m ea
0,37 m, grosimea 0,05 m.
Lucrare h r e l i e f , din calcar cenuş i u .
S e parc că sp a te le monumentului a fost
seCţi onat sau mult erod at , ceea ce exp l i că şi
g rosi m ea sa foarte redusă. Făcea parte dint r-un
p e r e te latera l s tîn g de aedieula funerară, cu
suprafaţa îm păr ţ i tă în do uă r egi s tr e . Cîm pul re'­
lie fu lui fiind extrem de erodat, figuraţia este
aproape comp l e t ştearsă. în stî ng a apare un
chen ar profilat, d e 0,03 m, lăţime, vizibil şi
în partea su pe r i o ar a a p er ete lui . Registrele sînt
despărţite p ri n t r- o p ro f i latură În gus tă.
In primul registru, care m ăso ara 0,3 1 m
înăl ţi mc, sc g ăs eş te busttll unui bărbat cu barbă,
Îmbrăcat într-o haină tăiată rotund la gît şi,
probabil, mantie. Mîinile nu se vad. D e as e­
menea, nU se pot di st in ge trăsăwrilc feţei. In
registrul i n fcrior, Înalt de 0,48 m, fără c a
ac e asta să repre z inte Înălţimea sa iniţială, cste
tunica, ce cade În d o uă falduri l ate în faţă,
şi o h a i n ă cu mÎncci lu n g i , răs c r o i tă r o tu n d l a
gî t , unde se vede un gul er În fo rmă de ungh i .
Marginea de j o s sc tcrmina în dreptul tai ici cu
do uă co lţu ri . Păru l , adunat Într-o coa f u ră înaltă,
realizată cu ajutorul unei cozi Î n făşu r a te pe creş­
tet, aco pera l ateral urechile. Mîn a d re ap tă este
Întinsă de- a l u n g ul cor p ulu i , c u p al m a Întoarsă
spre interior. In colţul stîng al r egi s tm lu i apare
o roze ta c u p e ta l e duble şi mij l ocu l bo mbat.
Tot în p :u tea stîngă, jos, un scaun cu
spat ar î n a l t , a j un gîn d p în ă Î n d re ptu l cotului
femeii. Pe partea in f.� rioară a scaunului pare
a fi fo"t i :l c i z at ă litera D, din care se p ă s­
trează j tI:llătate. Aceasta l-a determinat pe
e. Torll1:1 să cons:dere că piesa respectivă este
o stelă, D-u l făcînd parte din form u l a D(is)
(
M a n ibu s) . 1. 1. Russu presupune că i n sc ripţ ia
era c u prinsă Într-u:, al trei!ea regi str u , încli­
nÎnd tot p e n t ru o stelă cu aspect de "perete
de aedicula funerară cu in sc ri pţ i e " . In a celaşi
timp, arată că fragmentul nu a fo st cuprins
în CIL III din cauză că "Domaszewski nit
cOllSidera probabil literă acea "jumătate de D".
I n a c el aşi timp, femei a din al doilea registru
este red ată În picioare, placa fiind spartă pu­
ţi" deasupra genunchiului drept. Asta Înseamnă
că f i gu ra continua În jos încă o po rţi u ne , dacă
n u cumva trebuie să a dm ite m că i mag i n e a se
Întrerupe aici. De asemenea, linia cu rbă a l iterei
"D" este tăiată la jumătate de o bară o ri zo ntal ă
despre c a r e nu putem p reci z a dacă pro­
vine dintr-o scrijelitură mai tîrzie sau n u .
Caracterul pie se i fiind discutabil, o Înglobăm
În catalog, s ubl ini i nd fa pt u l că nu a vem cer­
titudinea că ar rep reze nt a cu siguranţă un pe­
rete de aediwla. Pen tru un fragment de aediettla
pledează, aşa cum a observat şi 1. 1 . Ru ss u,
c o m po z i ţ i a ş i di sp un ere a În registre de un
tip Î nt îln i t la pere ţi i de aedicliia şi nu la
stele , a p o i dimensiunile, ca şi înăltimea cîmpu­
lui figurat din partea i n fe rio a ră , despre care
avem te mei uri să credem că era m a i mare în
real it ate decît pOrţiunea ce ne-a parveni t . 1n­
săşi prezenţa sc a u n u l u i nu-şi prea avea rostul
dacă figuraţia se întrerupea aici, Iă�înd l o c unui
al treilea registru, cu i n scr ipţ ia funerara. Pe
st el ele din Noriculll, Pannonia sau I llyricum,
p r i m ul registru a t i n ge înălţimea cea mai mare,
cel de al doilea fiind redus la o si m plă bandă
sau fîş i e ori zont al ă .
GîRBĂU
8 1 . Descoperire î n tîmpl ă toar e ( fi g . 99, 1 00).
Cluj, M u z eu l de istorie a Transilvaniei.
A. Buday, Szorvanyos romaikori emlekek
Erdelybol, În "Dolgozatok " , VII, 1 , 1 9 1 6,
F
p. 66-67, fig. 13 a şi b ; Gr. l ore sc u , [ monu­
menti flmerari delIa "Dacia Sllperior", în "Ephe­
meris Dacmomana", IV, 1 930, p. 8 1 -82,
fig. 4 a şi b; A . Bodor, Un nou m07lllment fu­
nerar de la Gilău IIJjăţişlnd banchetlll funebm,
În Omagiu C. Daicovicil�, 1 960, p. 4 7 , fig. 7.
Stare de conservare bună.
Dimensiu ni: Înălţimea 1 ,33 m, lăţim e a
0,48 m, g r os imea 0 , 1 4 m .
Lucrare Î n rel ie f, din piatră d e calca r .
Faţa interioară (fig. 99) prezintă În dreapta
26
www.patrimoniu.ro
o m ar g i n e ncl ucrată, lată de 0, 1 0 m, dupa care
u r m ea ză un che na r p r o f i l a t de 0,88 m, ce con­
tinuă şi în p a r tea de s us . Dimensiunile nişei
sînt de 0,83 m În înă l ţi m e şi 0 , 2 7 m l ţim e. U
Spaţiul de d e de su b t , Înal t de 0,28 m, a răm as
de asemenea nelucrat. In nişă ap a r e o femeie În
p ic i oare, CU c ap u l Întors sp re dreapta, îmbrăcată
cu tunica lungă, fără mÎneci, şi palla t r ecu tă
peste braţul s tî n g , Îndoit din cot şi adus în
faţ ă, În care ţine un ob iec t dreptunghiular sau
un pahar. Mîn a dreaptă, uşor în do i tă din cOl
şi a d u sa În faţă, line u n ulc ior sau o cană de
t o ană . Parul umflat, p ie p t ă na t În ondule largi,
este adus pe ce afă şi l e g a t cu o taenea. Supr a­
faţa este e rod a tă, toruşi se mai d i st i n g faldurile
Îmbr a că mi n t ei. Piciorul stîng, În atitudine de
repaus, pătrunde În spaţiul marginii de jos, de­
p ă ş i nd nişa. Pe chenarul îngust al nişei, pe
latura stîngă, se văd u r me slabe de minium.
F (
aţa ex te r io a r ă f i g . 1 00) n u are chenar şi
nici nişă. Pe un mic po st am en t stă un geniu
nud, care ocu p a în t re aga s u pr a faţ ă a p er e telui .
Are o a t i tu di ne de repaus, captd fi i nd ap l ec a t pe
u m ăr u l stîng, iar piciorul stlllg trecut peste cel
drept, pe care cade întreaga greutate a corp u l ui.
Cu mîna dreaptă, înd oită din cot, ţ i ne o f acl ă
cu fl acăra În jos. Mîna s tîngă este lăsată de-a
lungul faclei. Tr ăsă tlI rile feţ ei nu se mai pOl
distin ge . Părul lung coboară în jos pe umeri.
Peretele mai păs tr eaza urme a le vechii poli­
cromii. Astfel, se găsesc urme de miniu pe
aripi , În drep tul flăcării de la faclă, pe o
porţiune mică din c i ngătoarc . D e a semen ea ,
m ar g in e a arip il or este marc a tă printr-o dungă
r oş i e , ca şi conturul exterior al faclei. Aceasta
ri d ică p rob lema da c ă într egul fond nu era p ic ta t
cumva În r oşu , eventual cu o nuanţă ceva mai
d e sch is ă decît cea apl icată p e arip i. Bineînţel es
că o asemenea su poz iţi e nu poate fi dovedită,
pu tÎnd să fie şi culoarea preiinsă de la faclă
şi aripi, ambele vopsite În roşu. Cu atît mai
mult cu cît urme de miniu n u se găsesc şi în
jurul conturului c orp ul u i , cum ar fi fost nor­
mal dacă fondul era r oş u .
Judecînd după ce l e două orificii laterale de
p ri n dere de deasupra, semnalate şi de A. Buday,
monumentul ar fi trebuit să re p r ezi nte peretele
posterior al u nei aedicula. Bor d ura de pe faţa
interioară şi l ăţ i me a mică indică În schimb u n
perete l atera l st î n g.
ILIŞUA
82. Descoperire fortuită, făcută În anul
1948, l a cca 1 km de c a s t r u l roman, pe
(
locul necropolei fi g . 1 0 1 ).
M
B i striţ a , uze u l d e is to rie .
D. Protase, Noi monumente sculpturale ro­
mane din nordul Daciei, în "Apulum", IV,
1 9 6 1 , p. 1 3 5 - 1 37, fig. 5 .
O p o r ţ iu n e mică din colţul d e j o s d re ap ta lip­
seşte, iar o porţiune din colţul de sus este ciobită.
Dimensiuni: Înălţimea 1 , 1 8 m, lăţimea
0 5 5 m ' grosimea 0,1 2 m, înălţimea nişei
;
0 8 2 m, lăţimea nişei 0,34 m, adîncimea n işei
0,02 m, Înălţimea marginii de jos 0,27 m, l ă:
ţi me a chenarului sus 0 , 1 0 m, lateral 0, 1 0 ŞI
0,14 m.
Lucrare î n relief, din calcar.
Intr-o nişă pUţin adîncă este Înfăţişat un
p erson aj feminin În picioare, redat din faţă. In
mîna dreaptă, lăsată În jos, ţine un ulcior, care
n eîn căp Înd În n işă trece În spaţiul chen arulu i .
Mîna stîngă, Îndoită din cot, apucă un capăt
al şe r ve t ul ui aruncat peste umăr. F em eia poartă
tlmica l un gă pînă la gl ez ne , i a r deasupra o
haină scurtă cu mÎneci. Pliurile sînt reda t e su­
mar , mai ales pe tunică. Vîr ful p icio ru l u i s tî ng
intră de ase m enea în sp aţiul rezervat maq�inii
de j os. Părul, în onduJe, este Împărţit cu că r are
l a mijloc, find uşor u m flat în faţa şi p iep t an at
spre spate. C arac ter is t ici l e feţei nu pOt fi des­
c i fra t e m ai În de apr o ape din cauza st ă r i i proaste
de c on s er va re . în urechi p o a rtă c er ce i p and an­
tivi. Muchia este ornamentată cu frunze stili­
za te . Judecînd d u p ă orificiul vizibil pe marginea
superioară din dreapta şi or n ame n t a re a muchiei
s tîngi , monumentul reprezintă peretele stîng al
u n e i aediclda, cu imaginea s p re int e rio r.
OPTATIANA
8 3 . P r ovin d i n t r- o colec ţ i e p a n i c ula r ă de
l a Zimbor (fig. 1 02).
Cluj, Muz e ul de istorie a Tra n silv a niei.
E. Panaitescu, Monumente inedite din Lar­
?,iaIJa, In " Anu ar ul Comisiunii Monumentelor
Istorice, secţia pentru Transilvania", III, 1 932,
 99

1 00

97

98

1 03

www.patrimoniu.ro
p. 9 1 -1 0 3 , p l. l I , fig. 4, 6, şi 7; H. D a ico ­
viciu, în Romer in Rlimiinien, 1969, G. 1 3 4 ,
p. 2 5 4 .
Unul din pere ţ i are suprafaţ a complet ero­
dată. Peretele lateral drept este fragmentat în
două.
D im ensi uni : Înălţim ea 1 , 2 2 m, lăţi m ea
0,56 m, grosimea 0,1 25 m, l a pe re tel e erodat
numai 0 , 1 0 m, lăţimea bordurii 0, 1 2 m, la p e­
retele e ro dat 0 , 1 0 m, înălţimea p ri m ul u i r egi s tru
0,57 m, înălţimea registrului d oi 0,64 m.
Lucrare în relief, din piatră d� calcar local.
Peretele lateral drept (f ig. 1 02) ar e o bor­
dură pe ma rgi ne, lată de 0, 1 2 m, şi orificiu de
fixare deasupra. Este despărţită de cîmpul figu­
rat printr-o muchie profilată, rotunjită, deasupra
căreia s-a executat un chenar s im p l u , lat de
0,06 m. Cîmpul figurat coboară în scbimb P.Înă
la baza p ere te l u i. Pc cantul e x p u s spre pnvI­
tori se găseşte o coloană, cu fusul neornamentat ,
aşezată pe u n po s t am ent înalt � e 0, 1� m , . m.ai
subţire în dreptul baze i ŞI c ap ne i u i u i COflntlC,
în al t de 0,2 1 m. în p r im u l registru, pe un
postament îngust, care constituie şi linia demar­
catoare dintre cele două registre, este pre zent at
un călăreţ spre dreapta, privind în faţă; c al ul
În m ers . CăIăre�ul are părul tuns scurt, este
Îmbrăcat în t lmica manicata pînă l a genunchi,
iar pe umeri are o m an ta prinsă cu o fibulă î n
partea dr�aptă, formînd înv j u.ru l ?;Î; ul ui :ll� fel
de guler. Cu ml11a d re ap ta ţl11e fnul, plclond
este îndoit de la genunchi. H a rn aşa men tu l c �I:I­
lui a fo st colorat în ro şu . Urme slabe de ml11lU
se văd şi pe fondul registrului. Marginea de
jos a tunicii este tivită, de asemenea , cu roşu.
în registrul inferior, apare o feme ie în
p icioare;, � r ivi n d sp r e �reap �a , �u A părul str�ns
la ceafa 111 coc. Este Imbraoata llltr-O tumca
ce aj unge pînă la gle-zne, tăiata rotund .l a �ît,
avînd deasupra o haină scurtă cu mînecI, dU1-
tr-o stofă grosolană. Mîneca lungă este simplă,
fără falduri sau pliuri. Intreaga greutate a
corpului se sprijină pe piciorul sting, dreptul
fi i n d adus înainte . �n mîna stîngă, Întinsă de-a
lungul corpului şi pUţin depărtată de acesta,
ţine un porumbel cu capul în jos, iar În dreapta
a dusă În faţă, un mar. Şi pe fondul acestui re­
gistru se văd urme slabe de colorare cu miniu.
Peretele later.a:! stîng este ide-ntic cu cel
drept În cee a ce priveşte dimensiunile şi orna­
mentaţia, numai că bordura lată din interior
se găseşte În dreapta, ca şi orificiul de fixare de
deasupra. Că1ăreţtd este Îndreptat spre stÎnga .
ca şi femeia din registrul de jos, CU profil ul
întors tot spre stînga. Suprafaţa erodată nu
pe rm it � sa di s tinge m mai îndeaproape unele
amănunte, care repeta de altfel pe cele semna­
late cu oca7..ia descrie.ii peretelui lateral drept.
SĂRĂŢENI
84. Provine de la Sărăţeni.
Cluj, Muzeul de isto ri e a Transilvaniei
(fig. 1 03).
Inedit.
P.art�a superioară, cea inferioară şi o por­
ţiune din latura s tîn gă sîn t d ist ru se .
D i me ns iu n i : în a lţi m ea 0,29 m, laţ i m ea
0,42 m, gro s i m e a 0, 1 2 m.
Lucrare în relief, din piatră de calcar.
Grosimea p ere te l u i şi cantul drept, lucrat
în chip de coloana masivă, cu fusul împo dobit
cu o taenea, ar pleda p entru un pere te lateral
drept de aedicula . Tot 111 dreapta, peretele este
Încadrat de un chenar lat d� 0,1 2 m, uşor pro­
filat. In spaţiul din interior sînt redate foarte
schematic două personaje, care se ţin de mîn ă,
avînd o Îmbrăcăminte din stofă groasă, cu
mÎneci lungi, strînsă pe talie şi evazată jos. Pliu­
riie late sînt redate prin linii incizate paralele.
Personajul din dreapta are mîna adusă la brîu şi
ţine un obiect de formă lun?;uiaţă, ce se lăr­
geşte spre gură (cornul abundenţei). Personajul
din stînga ţine un obie-ct asemană tor, ce pare a
fi de dimensiuni mai mici.
ŞEICA MICĂ
85. Descoperit la Şeica Mică, judeţul Sibiu
(fig. 1 04).
Sibiu, Muzeul Brukentbal.
CIL III, 967, Fr. Miiller, în "Archiv des
Vereins fiir Siebenbiirgische Landeskunde", XVI,
IV , 1 8 8 1 , p. 3 1 3 ; ]. Ha mpel , Lovas istensegek
dunavideki antik emlekeken, în "Archaeologiai
Ertesito", XXV, 1 905, p. 7-8, fig. 7 1 ; 1. Glo ·
dariu şi M. C�mpeanu, Depozitul de unelte agri-
cole de la Dedrad (r. Reghin), În "SCl V " ,
XVII, 1 , 1 966, p. 27-28, fig. 7 ; M . Macrea,
Viaţa Î/l Dacia romană, Bucmeş�i, 1 969, p. 295;
Lu ci a David T�p os u, în Romer in Rumiinien,
1 9 6 9 , p. 255, nr. G 1 37, p l . 86; C. Pop, Cîteva
reprezentări d e unelte agricole ÎI) arta romană
din Dacia şi Moesia Inferior, În "Terra No st ra " ,
I I , 1 97 1 , p . 60, fig. 1 .
Lipseşte partea in feri oară a peretelui.
D imens iuni : Înă l ţi m ea 0,92 m , laţi mea
0,60 m, gro s i m e a 0, 1 2 m.
Lucrare În r eli e f, din piatra de calcar.
Alcătuia peretele drept al unei aedicula. Tn
partea s tî nga se află oh işnuita bordură lală,
uşor reliefată, împărţita În două pr intr -o l i n ie­
incizată profund, pînă la c a re, probabi , avea
loc Îmbucarea pe,retelui din spate, restul spa­
liului alcatuind chenarul. Suprafaţa peretelui este
Impărţită, la rîndul ei, în trei registre, marcate
prin linii înguste orizontale. I n pr i m ul registru
apare un căIă.reţ sp r� dreap t a , p�eze ntat d! n
v
profil, cu tUnica p1l1a la gen u n cbl, prmsa 111
talie cu o cingătoare şi chlamys ce flumră In
sp a te . In mîna dreaptă, ridicată în sus, ţine o
lanc�, pregatindu-se să lovească din mers d uş ­
manul cazu t l a picioare, sub copitele c alului .
în re g i s trul cemral este redata o scena agri­
cola. Un bărbat cu barbă şi păr bog at, cîr­
lionţat, îmbracat În pantaloni str1mţi şi tunica
scurtă pînă l a genunchi, sumeasă în talie, cu o
traista agăţată de gît, a că r ei curea tTece în
diag o n a lă peste umarul stîng, ară cu un plug
la care sînt înhămaţi doi cai, pe c ar e Îi con­
duce un copil, aflat în planul al doilea, îmbră­
cat cu pantaloni strÎmţi şi tunica scurta.
în registrul inferior se remarcă o scenă de
ospaţ de tip p an nonic: Î n stînga, un bărbat cu
păr bogat cîrlionţat, barbă şi mustăţi, Îmbracat
111 pantaloni strîmţi, tunica pînă I.a genunchi,
deasupra cu o haina scună, dreaptă. r n faţă,
pe piept, un cordon în unghi, ce aj u n ge- pînă
l a m ar gine a de jos a hainei. La dreapta o
femeie, cu faţa muti.Jata, îmbrăcată În tr-o ro­
chie de stofă g ro as a , evazată În formă de c lo­
pot, ce cade În p l iuri regulate, strînsă În talie
cu o cingătoare lata. Intre e i o mensa tripes,
Încărcată probabil cu v ase cu mÎI:tcare. Amîndoi
ţin cîte o mîna Întinsă spre masa. Bărbatul are
mîna dreaptă adusa p e piept, în timp c e mîna
stînga a fem ei i este lasata În jos.
TIBISCUM
86. Provine din n�cropol,a castrulu i (fig.
105).
Timişoara, M u ze u l Banatului.
Inedit.
Lipseşte partea de jos a pcretelu.i şi p ar tea
stîngă aproape în Întregime.
D i m ens i uni : În ălţim ea 1 , 1 1 m, lăţimea
0,60 m, gro s ime a 0,16 m.
Lucrare în alto-relief din augit-andezit din
cariera de la Uroi.
Form a peretele din spate al u n e i aedicula,
colvul spart fiiÎnd recons·t ituit. Din c auza Între­
girilor, nu s e mai pastrează orificiile de fixare­
de pe cantul s uper i or . De jur-împrejur s-a l asat
un chcn:llr simplu, p ro f il at, avînd 0,05 m lă­
ţime În partea d r eaptă, 0,025 m în stînga şi
0,06 m sus. In i n te rio r sînt redate trei per­
soane. In spate părinţii: la stînga femeia, cu
parul Împă·rţit cu că rare la mijloc, umflat late­
ral şi adus la spate, ridicat pe cr eştet . Faţa
complet e roda tă. In mîna dreap ta , adusă pe
piept, ţine un obiect ncidentifica b il. D� l a îm­
brăcăminte se m ai disting cîteva pliuri, pe
p iept. In dreapta, bărbatul Cll p ăru l tratat în
striuri paralele, adus pe frunte, cu barba şi
mustaţă; gura mică, cu buze carnoase, nas d r ep t.
Este Îmbrăcat În tunica scurtă p în ă la genunchi,
răsfrîntă peste cingatoare şi o mantie deasupra,
prinsa cu o fibulă rOU1.mdă pe umarul drept,
formînd în jurul gîtului un fel de guler. Un
capăt al mantiei este adus peste braţul stîng,
în doit din cot. Intr-o mînă ţine un volltmen,
ce a l al tă e-ste pusă pe creştetul copilului, din
care nu s-,a mai păstrat d ech conturul capului
şi a l umarului srîng. Pare a fi o fetiţa.
Ca o particularitate n ota m feţele n eobişn uit
d e prelungi ale personajelor.
TInĂU
87. Descoperit În 1 954 lîngă zidul de in­
cinta al castrului roman, aproape de colţul nord­
estic. Provine din necropola castrului (fig. 1 06).
Zalau, Muzeul judeţean.
28
www.patrimoniu.ro
r s
D. P ot a e , Noi monumente sCiilpturale ro­
mane din nordul Daciei, î n "StlIdii şi Co m uni­
cări " ( "Apulum" ) , 1 96 1 , IV, p. 1 40- 1 4 1 ,
fig . 8 .
S e pă s tre ază n umai jumătatea superioara a
p ş
peret�llli, l i s e te de asemenea o por ţ iun e din
marginea stll1gă şi colţul drep t de sus.
:
D i m en s iu n i Î nal ţi m ea actuală 0,47 m,
r s
l ă ţ i me a 0,50 m, g o i me a 0, 1 0 m.
Lucrare În relief, din piatră de c a
a lc r.
u
Fragmentul de jos poartă rme vizibile de vop­
sire cu m i n i u .
Judecînd după lăţimea marginii din partea
dreap tă , monu m ent.l.l l reprezi n t � un �ragmcnt din
per etel e lateral St111g al unei aedzcu la. 1ntr-o
nişă pu ţ i n adÎncită este r�dată o fetiţă În
p icioare, pr iv ind în fală, cu mîinile de- a lun­
gu.l c or p u lui. In mîna dreaptă ţine de toarta
o c ană. Părul cîrlionţat este tăiat scurt. Faţa
rotundă cu obrajii bltcălaţi, mechile proemi­
nente, n asltl c io b i t. Poartă o tunica, tăia,tă ro­
tund la gît, cu mîneci lungi, prinsa la Î nch ei e­
tură, cu manşetă În formă de vol·an ş i cu mar­
ginea zimţată. M an şe�a nu este vizibila la mîn a
dreapta, ceea c e se datoreşte Ee unei negli­
j�nţe din panea l apicidului, fie fap t ul ui ca
piatra este eroda",'!. Tunica coboară Î n falduri
regulate, mînecile au de asemenea pl iu r i.
Z AM
88. Descoperit În vara an ul u i 1 964, cu oca­
zia unor lucrări agricol�, efeotuate În punc­
tul numit " Vermeş", împreună cu a l te frag­
mente sc u l ptu r ale : cap de cop[l, baza de mo ­
nument etc. (f i g. 1 07).
Cluj Muzeul de istorie a Transilvaniei.
Lu c ia David şi V. Pi nt e a , Un mOlJlunem
funerar din Dacia Porolissensis, În "Acta Musci
Napocensis", I II, 1 966, p. 459-463, fig. 1 ,
2 ; L. D a vi d Teposu, Î n R om .er i n Ru mii nie n,
1 9 6 8 , p. 253, G 1 29, pl. 97; C. Po p şi T. Soro­
cea nu, Cîteva stele familiale din Dacia Supe­
rioară, în "SCIV", 1 9, 2, 1 968, p. 3 5 1 şi 355;
L. Teposu Marinesou, Despre originea unor ti­
puri de momimente funerare din Dacia SI�pe­
rior, În "SCIV", 23, 2, 1 972, p. 220-22 1 ,
fig . 4/1.
Stare d e conservare bună.
Dimensiuni: înălţimea 1 ,30 m, laIi mea
0,75 m, grosimea 0,30 m.
Lucrare În alto-relief, din piatră de calcar.
Alcătuia pe re tele post�r.ior al unei aedicula
funerare, avînd pe muchca superioară două ori­
ficii laterale de prinde re şi o margine l ata , ne­
lucrată, în p ar te a de jos. Inur-o nişă pUţin
adîncită sînt redate două personaje depaşind
În înălţime m arginea de su s a peretelui. In
stînga o feme ie, îmbrăcată În tunica, c e cade
În fald-uri bogate, pînă la pămînt, avînd În
faţă o cu tă mai lata sau o bordură dreapta.
De.asup:a palla, .cu un vcapăt în �'lşura� Î!: jurul
braţulUI dre-pt, Iar celaLaJIt capat atlr11lnd de
partea stîngă a co r pu lui . In mîna stîngă ţine
probabil un fruct (măr), iar cu dreapta apuca
marginea răsfrÎntă a mantiei. Pe ca ]!> poar ta o
bo��tă ov.;,I ă , În ur:.c bi cerce i . In d re ap t a fe­
meu tm ba rb a t, cu parul ondulat, b a r ba şi m u s­
tăţi, îmbrăcat c u tunica manicata, Î nc i nsă mai
jos de . mij!oc şi m : ntie prinsă pc umăăul drept
c !:! o flbula rotyn:Ja. In paTtea dreaptă, de cin­
ga toare este pr msa o theca calamaria de formă
alungi tă. A ?1Îndouă mîinile S!nt � dus� pe iept.
In s OJn ga ţ111e .un volltmen, Iar m degetu mic
v F
s� o��erv:a un 111;:1 .�u gemma. D � get u l arată tor
ŞI ml}IOClU al mllnll d r ep te sînt puse pe capă­
t�l . sulu�ui ţinut În mÎn.a stîngă, de braţul
v
careia atIrna un lanţ ornamental.
Se . rem;u:că stilul Îngrijit de exeCUţie, care
a permis realizarea unor adevărate portrete.
PEREŢI DE AED1CULA
DE PROVENIENŢĂ NECUNOSCUTĂ
89. S i bi u , Muzeul 13 r ukenthal (fig. 1 08 ).
Gr. Fl orescu , 1 monumenti ftmerari della
"Dacia Superior", în "Ephemeris Dacoromana"
IV, 1 93C, p. 82-83, fig. 6; E. Panaitescu Mo �
numen�e inedite din Largiana, În "An u ar uÎ Co­
mlSlU�11. M.o?,u me n tel or Istorice, seCţia pentru
Transtlvama , III, 1 93 2 , p. 95, fi g. 5 .
P�rtea ?e jos şi �;u:ginea stînga, deteriorate.
DlmenSlU11l: ,malţlmea 1 ,4 4 m, la ţim e a
0,61 m, grosimea 0, 1 2 m.
Lucrare în relief, din piatră de calcar.
Piesa reprezintă peretele lateral stÎn� al
un.ei aedicu}a, Î�părţit prin chenare profilat�,
o f lzont ale, 111 trei registre. In primul, un paun
 1 04

1 08

1 09

1 10

1 12

1 11
106

www.patrimoniu.ro
 sp;e stîn.ga; sub ci un cal, în mers l iniştit, spre
sti nga, Ia r În u l t i m ul , Attis, ju mătate î n t o rs
spre dreapta, rezemat în bastonul de păstot
(pedmn) cu mîna dreaptă îi cu cotul mîinii
stîngi, în palma căreia îşi sprijină capul, uşor
aplecat în jos; picioarele încrucişate. Pe cap
poartă nelipsita bonetă frigiană. E înveşmîntat
În tr-o ttmica mai lun şă, peste care este pusă
al ta mai scurtă, cu mmeci lungi, t lt nica mani­
cclta, încinsă la mijloc şi tratată de la brîu În
jos în falduIi verticale. Lateral, se observă un
chenar simpl u , profilat.
• n iei (fig. 1 1 3 , 1 1 4 ) .
90. Sibiu, Muzeul Brukenthal (fig. 1 09, 1 1 0).
.J. Neigebaur, Darim. Aus den Oberresten
cles klassischen Aherthums mit besonclers Riick ­
sicht- au! Siebenbi,irgen, Braşov, 1 8 5 1 , p. 2 8 8 ,
nr. 1 7 ; S. Ferri, Arte romana sul Damtbio,
Milano, 1 93 3 , p. 322, fig. 4 1 8 şi 4 1 9 ; L. Te­
posu David, în Romer in Rumănim, 1 969,
p. 254, G 1 3 3, p1. 98 şi 99.
113 Lipseşte o pOrţiune din partea superioară
:t monumentu'u;. , colţul din stîng:t jos este ci bit.
Dimensiuni: Înălţimea 1 , 1 5 m , lăţimea
0,65 m, grosimea 0,12 m.
Lucrare În relief, din calcar.
Consti tuia peretele lateral drept al unei ae­
clioda. In stînga s-a lăsat o margine Iată pentru
îmbucarea cu peretele din spate. Peretele este
Împărţit În două registre, fiind ornamentat pe
ambele feţe.
Registrul superior (fig. 1 09) conţine ima­
ginea u n u i călăreţ spre dreapta. Personajul , :tI
cărui creştet lipseşte, este Îmbrăcat în tunica
scurtă pînă la genunchi, avînd deasupra o
mantie, prinsă pe umărul drept cu o fibulă
rotu n d a . Pa r u l , mai lung, p:tre :t fi red:tt În stri u r i
p:tr:tlele. C L I mîna dreaptă ţ ine frîul calului.
Registru l i n ferior, mai mic decît cel de sus,
de care îl desparte o linie profilată, ce se repetă
şi la marginea de jos a scenei, cuprinde o că­
ruţă trasă de doi cai. In spate se vede covil­
tirul Elsat, iar În faţă, pe o ban chetă, stă a/t­
rigtl, cu barbă şi păr cîrlionţat, adus pe frunte,
ţinînd În mîini hăţurile. Pe locul din spate stă
un bărbat, aplecat Înainte, cu piciorul aşezat
pe marginea vehicolullli, cu capul ÎntOrs spre
privitori.
Pc suprafaţa exterioară (fig. 1 1 0) au fost
sculptaţi doi gladiatOri, aşezaţi unul În faţa
celuilalt. Drept orice Îmbracăminte poartă o
aparatoare de piept şi de cap, croită puţin di­
ferit. Cel din dreapta ţine în mîna un pumnal
11� cu tăişul drept, cel din stînga un pumnal curb
(sica) . Figurile sînt schiţate sumar. Scena nu
este Încadrată de chenar.
• tru prinderea peretelui posterior. Pe muchea de
9 1 . Cluj, Muzeul de istorie " Transil-
vaniei (fig. 1 1 1 ).
Inedit.
Lipseşte partea inferio:u ă şi colţul superior
stîng.
Dimensiun i : Înălţimea 0,59 m, lăţimea
0,64 m, grosimea 0, 1 6 m.
Lucrare În relief, din calcar de culoare ce­
n uşie.
Natura reprezentării figurate, dimensiunile
peretelui şi cele două orificii laterale de pe mu­
chea de deasupra indică un perete posterior de
aeclimla funerară.
1ntr-o nişă pUţin adîncă sînt redate trei
personaje ce privesc În faţă. Scena este înca­
drată, lateral şi sus, de o margine îngustă pro­
fila ta. De la stînga spre dreapta distingem un
bărbat, cu faţa mutilată, Îmbrăcat În toga, al
cărei capăt este adus pe braţul mîinii stîngi.
Dreapta este adusă pe piept. Urmează o femeie,
cu pieptenăwra melon, îmbrăcată În tunica şi
palla, ce cad În falduri bogate. Mîna stînga
n u se vede, iar în dreapta, adusă pe piept, ţine
o floare. In dreapta este Înfăţişat u n al doilea
barbat, mai precis un tînă r : imperb, cu păr
bogat, ondulat, de statu�ă mai mica decît cele­
bite două personaje. Poartă toga, iar în mîna
stîngă, îndoită din cot, ţine un volumen. Piatra
este erodată În d reptul mîinii drepte. Trăsăturile
feţei sînt asemanătoare cu ale femeii din mijloc.
• femeii din registrul superior constituie alrc
92. Cl uj, M u ze u l de istoric a Transilva-
niei (Fig. 1 1 2 ).
Piesă inedită.
Se păstrează un m ic fragmcnt din centrul
peretelui,
1 15 Dimensiu n i : Înălţime� 0,29 m, lăţimea
0,35 m, grosimea 0,09 m.
30
www.patrimoniu.ro
Lucrare în relief din calcar.
Pentru un fragment de perete de aecliwla
ar pleda grosimea şi marginea Iată, dar nerelie­
fata, din partea stînga. Se distinge un barba; ,
îmbracat CU o haină din stofă groasă, cu 111 1-
neci, care formează p:iuri verticale şi late pe
piept. Pe umăru l stîng atîrnă un şervet. In mîna
dreaptă, adusă în faţa, ţine un obiect greu de
identificat, probabil un vas, iar cu stînga, în­
doită din cot, apucă un capăt al şervetului.
•
93. C l uj , Muzeul de istorie a Transilva-
Piesă ined i d .
Se pas trează partea superioară a peretelui.
Dimensiuni: înălţimea 0,58 m lăţimea
0,59 m, grosimea 0, 1 3 m.
Lucrare În relieF, din calcar.
Pe faţa interioara (fig. 1 1 3 ) , În stînga,
:tpare marginea Iată de 0 , 1 5 m, uşor profilata,
avînd deasupra un orificltl de fixare. Reprezintă
peretele bteral drept al unei aediwla funerare,
a d rei stlprafaţă era Împărţită, probabil, În
două registre. Nu se constată existenţa unui che­
nar. Este redat un călăreţ spre dreapta, privind
În faţa, cu figtlra mutilată. Cal ul, cu unul din
picioarele dinainte ridicate, are coam:t bogat�,
realizata cu ajutorul unor striuri paralele. Călă­
reţul poartă umica manicata pîna la gcnunchi
cu pliuri oblice pe p iept. De pe umeri atîrnă
mamia, ce coboară l in în jos. In mîna dreapta
l ine frîul.
Pe faţa exterioara (fig. 1 1 4) sînt sculptaţi
În relief plat, fără nişa şi fără chenar, două
gen ii CI�Cltllali, Întoarse În profil, Îmbrăcate în
mantii sau pclerine cu ghlgă cu vîrful ascuţit
Trăsăturile feţei r nu se disting. In mîna
dreaptă, adusă În faţa, a gen iulu i din stînga
apare un pumnal cu lama curbă. Se pare că
un pUl11nal asemanător exista şi în mîna adusă
spre spate a geniului din partea .stÎnga.
AGHIREŞ
PCl'ctc dc acdicllla
94. P rovine d i n localitate, u nde S-,tU găsit
şi alte vestigi, i r o mane, atestînd preze nţa unci
aşezări rurale. Piesa este încastrată în portalul
sudic al bis"ricii reformate din localitate
(fig. 1 1 5 ).
Piesă inedită.
Stare de conservare bună.
Dimensiuni: înălţimea 1 ,30 m, lăţimea 0,48 m,
grosimea 0, 1 2 m .
Lucrare î n re!ief, d i n piatră d e calcar.
Reprezinta un perete lateral stîng de aedic/tla
funerară, avînd În dreapta o bordura Iată pen­
deasupra, tot În dreapta, s-a executat un ori­
ficiu de fixare. Suprafaţa peretcl ui este Înca­
drată Într-un chenar simp l u profilat, mai lat
În partea de sus, fiind împărţit În două regis­
tre. In registrul su p erior, despărţit de cel in­
ferior printr-o ba l ustradă putern ic reliefată,
este redat bustul unei femei, îmbrăcată În tIt­
l1ica taiată rotund la gît şi mantie cu capetele
Încrucişate în faţ.ă, peste pi�pt. Parul coboară
de o parte şi de alta a frunţii În ondule
uşoare, fiind adus l a spate. Faţa este erodat:;:
<Işa că trăsăturile nu se mai disting. In registrul
de jos apare figura în picioare a unei camilla,
avînd acelaşi gen de pieptănătură şi cercei glo­
bulari În urechi. Faţa este complet erod<ltă.
Poartă o umică lungă pînă la pamînt, avînd
În f:tţă două pliuri sau benzi l ate, şi stola cu
mînecă, ce ajunge pînă la şolduri, încinsă În
talie. Cu mîna stîngă, Îndoită d:n cot, apucă
un capăt al şervetului ce-I atîrnă de pe umeri.
In mîna dreapta, întin5<� de-a lungul corpului,
ţine un ulcior cu corpul bombat.
Stilul de execuţie, reprezentarea figurată, cu
bustul defunctei în registrul de sus şi imaginea
unei servante În cel de jos, mergînd pînă la
dimensiunile peretelui, apropie această piesă de
peretele lateral al ediculei de la Luncani (Po­
taissa), sugerînd ca ambele piese au ieşit din
mîna aceluiaşi meşter. De altfel, modul de
exeCUţie al gîtulUI personajelor, ca şi manti�
pu ncte de identitate cu peretele citat de la
Luncani.
P i CS:1 f i g u reaza 1 :1 sfhş i t u l c:\lalog u l u i , închci n d $ C ­
r Î el ce l o r Cl i loc de descoperire necunOscut d i n Dacia
Sl lpcrior, deoarece a fost i n c lusă în catalog î n u l t i m u l
m o ment, p r i n an1:lb i l i tatc:l praf. I. r . RlISS1.J, carc ne a
pliS b dispoziţie forogr:lfin şi datele necesare.
 AEDICULA FUNERARA IN DACIA ROMANA
I. CAR,ACTERISTICI ARHITECTONICE
Piesele aflate in muzeele din 'vară, ca ,ş i edilcula găsită
in anul 1 89 2 la Micia, figurind \printre p�inele exempl�[e
intregi descoperite tie pe terit�riul Italiei . f�e , in pro­
. .
Viinoiile vesriee 1, 'alteiS'ta rpenrt'ru DaJC1.a t�p'Ull ,de J1I1şa mohiisC!; pe
trei părţi, cu acoperiş boltit sau orizo�tal, �u fronton ��lI.�n­
v Dacia, ca şi in alte provincii, au fest lucrate separat, din
ghiular şi imaginea defuncţilor redata m rebef pe p er,eţll m­
teriori ai monumentului2.
Deşi caracterul fortuit al' descoperirilo� n I! p�rmite ava�­
sarea unor ipoteze sigure, se pare totUŞI. ca tIP ul de ed�­
v
culă deschisă3 nu a fost cunoscut ,m DacIa, dupa cum edl­
culei cu statuia sau statuile defuncţilor in interior i-a fost
preferată ni şa cu pereţii sculptaţi. Şi aceasta nu ca o varian­
tă mai simplă, intrată in . uz in locul' ,�dicu.lelor . ce adăj'os­
,
"OO<liU ISi\)aJtwi aJŞa c,um ISlUlSţ;1Ine G. Erldelyl4, lCll mat deg;raba ca
o preferinţă, ale cărei cauze vom căuta să le desprindem in
cuprinsul lucrării . De altfel, statuile funerare, executate in
maromură talică,uUlinld ImoDlumleintie de 'sThrre Stă.tănoar,e, si11lt frec­
vent intdnite in provincia noastră5. De asemenea, u�ii p � reţi
de edicule, sculptaţi in altorelief pronunţat, redau unagmea
defuncţilor aproape sub formă de statuie. Ornameptarea. c�­
lor trei pereţi interiori, un�ori şi a if'er�ţilor. la�erab . ext.erI?r!,
permitea in schimb folosuea unUl hmbaJ sImbolIc mfmlt
mai bogat.
Din acest punc� d� veder� cr�dem c� prezintă inte�es �o.::;
mentul apariţiei dlf:ntelor tIpun .de edlcule? ceea ce ImI?lIsa
luarea in consideraţIe a factorulUl cronologic . Aşa de pIlda,
.edilculele de la Aquileia, �n Italia de Nord6, Kruft, in Ger­
mania7 sau Donavitz, in NoricumB, adăpostind in interiorul
n�şei SIU<lJtui.le defiUl1Iaţi�or, daJtează toate din �eoohll!. 1 e. n. Cei
mai timpurii pereţi de edicule din Pannonia, ayropiaţi ca ti�
de cei din Dacia, nu coboară mai jos de j umatatea secoluluI
�
.al II-Iea9 oeea ce este val'abil şi pentru provincia noastră.
Or ince �nd 'cu se.colul al I I-lea se manifestă deosebit de
pr;gnant, pe plan ec�n? mic, soc�al, cu�tur,al .şi relig�os, fac­
torul orienta11o, favonzind, odata cu raspmduea nOIlor cre­
dinţe, şi tendinţa � re alegorie, vizibilă pe monumentele fu­
nerare. Motivele patrund cudnd şi in caietele de modele, răs­
punzind nevoii clien�ilor de a reda c �ncepţiile la l� odă re�eri.:;
toare la viaţa de dmcolo de mormmt1 1 . Aceasta pr'efennţa
este impusă cu şi mai multă putere in medii1� ce men.ţin O' �'egă­
tură directă, alimentată fie pe calea aporrunlor etmce, fIe pe
cea a influenţeler culturale, cu sursa eriginară de iradiere,
situaţie specifică şi pentru Dacia, contribuind la marea di-
1 Gr. Florescu, 1 monumenti fwurari romani della "Dacia Superior",
'În "Ephcmeris Dacoromana", IV, 1930, c.ap. II.
.
2 "Aedicula reprezintă o construcţie in formă de capelă sau nişă
închisă in spate salt din trei părţi, destinată iniţial a adăposti în interior
statuia unei divinităţi sali a Itmti defltnct. Deşi are Im dublu caracter, sacm
salt funerar, în epoca imp�rială cap� tă o . d�stina€ie ap roape ex�l;"siv sejJlIl­
crală" (Ch. Daremberg ŞI E. SagllO, Dtcttonnatr� des ant�quttes . grecques
et romaines, 1, p. 92; G. Bandinelli, Edicola, în "Enciclopedia dell'arre
antica, class;ca e orientale", III, p. 2 1 4-216.
3 A. Schober, Die romischen Grabstein� van Noricum und Pannonien,
Viena, 1923, p. 1 95 , fig. 203.
4 G. Erdelyi , Adal'ok a Pann6niai sir-aedicIJlakhoz, în "Archaeologiai
Ertesito", 88, 2, 1 96 1 , p. 1 90- 1 9 1 .
5 L Ţeposu Marinescu, Despre origillea ,mor tipuri de monumente
funerare din Dacia Superior, în "SCIV", 23, 2, 1 972, p. 2 1 6- 2 1 7 (numă­
rul lor se r idică în prezent la 32, provenind mai cu seamă din mediul
urban). Faptul că aceste statui nu intră în ansamblul compoziţional şi
arhitectonic al aediculelo. rezultă din Împr("Î'umrea că nu au fost des­
copenite Împrelll1ă cu piese din aceste monumente. Dimensional el e depă­
şesc capacitatea spaţială interioară a aedicuJeloI din Dada.
6 G. Brusin, Gli scavi di Aquileia, 1 93 4 , p. 222, fig. 1 3 5 .
7 M. Mylius, Die Kmfter Grabdenkmăler und ihre Rekonstrltktion, în
"Bonner Jahrbiicher", H. 1 30, 1 92 5 , p . 1 80-192, pl. VI-XI.
8 A. Schobor, op. cit.
9 G. Erdelyi, op. cit., p. 1 85 .
1 0 R . Ţmc an , Origines et sens de l'inhumation a l'epoque imperiale,
In "Revue des Ewdes Anciennes", LX, 3-4, 1 9 5 8 , p. 32'3-347; ]. ]. Hatt,
La tombe zallo-romaine, P,ar is , 1 95 1 , 329 p.; A. van Doorselaer, Les
necropoles d'epoque romaine en Gaule septentrionale, BI\u�ge, 1 967, 329 p.
11 " Pe măsură ce se răspîndeşte o speranţă, destinată să devină spre
s/1rşitul păginismului o credinţă, ce mt mai are necredincioşi, vedem cum
aceasta se afirmă tot mai frecvent atit în inscripţii, cît şi in decoraţia
legată de elea (Fr. Cumon.r, Recherches sur le symbolisme funeraire des
romaines, Paris, 1966, p. 27).
31
www.patrimoniu.ro
versttate a repertoriului funerar din prOV!l1Cla nord-dună­
reană. ",1
Nişa cu statuia defunctului in interior s-ar putea, totuşi,
să nu fi fost complet necunoscută, după cum par să indice
pereţii laterali ai unei edicule de la Micia (fig. 7 a, b, c) ,
l ipsită de ornament atit ye faţa interioară, cit şi pe cea exte­
rioară, la care se adauga incă două fragmente, provenite din
aicelaiŞi centru, cu antaele decorate \Cu frunze de iederă 'şi
vrej de viţă (fig. 39, 40).
.
Piesele care intră in componenţa ediculelor funerare dm
piatră locală: calcar, augit-andezit, mai rar gresie. Stilul de
execuţie şi unele detalii de ordin tehnic şi ernamen taI ple­
dează pentru confecţionarea lor in atelierele centrelor res­
pective, din apropierea cărora se extrăgea şi piatra. Anali­
zind fiecare element in parte, se pot desprinde unele carac­
teristici dimensionale, ce fixează limitele de vari abilitate ale
acestui tip de monument funerar.
a. Pestamente şi seduri
Pină la ora actuală se cunosc numai trei postamente in­
tregi, desceperite la Micia, pe care se montau pereţii nişei. Ele
au forma unor Lespezi masive dreptunghiulare, cu lungimea
cuprinsă intre 1 ,05 şi 1 ,3 0 m, lăţimea intre 0,62 şi 0,83 m,
iar grosimea intre 0 , 1 5 şi 0,27 m. Unul dintre postamente,
aparţinind ediculei intregi, care are şi gresimea cea mai mare,
se ingustează spre interior, in partea de jos, formind o pro­
filatură (f�g. 1 şi 1 a). Aceasta dovedeşte că p ostamentul era
aşezat, la rindul lui, pe o bază de inălţime variabilă, a�e­
menea monumentului Volumniilor1 2 , ediculel'or de la Aqui­
leia 13, 'Kruft14, monumentului de la Bierbach 15 şi, după cum
s-a presupus, asemenea ediculeler din Pannonia 16. Materialul'
cemparativ din celelalte provincii lasă loc liber ipotezei că
postamentul prefilat, aşa cum il intilnim la Micia, impunea,
din considerente estetice, o prefilatură identică şi in partea
superioară a bazei, monumentul de la Bierbach putind servi
drept exemplu (fig. 1 1 6 ,a) . Din contra, postaJmentul drept era
suprapus pe O' bază simplă, asemenea celei de la Kruft (fig.
1 1 6 b). Rolul acestui soclu era de a plasa nişa la inălţimea cu­
venită, făcind ca monumentul să pară mai impozant şi per­
miţind, tetodată, O' vizibilitate mai bună asupra sculpturilor
sau relidurilor din interior. Baza putea fi un simplu bloc
paralelipipedic, ca in cazul ediculei reconstituite de la Aqui­
leia, ornamentată cu imagini simbolice, ca in cazul monumen­
teler de la Kruft şi Bierbach, sau să servească la aplicarea
unei plăci cu inscripţia funerară, ca in cazul monumentului
Volumniilor.
Trebuie să ţinem seama şi de faptul că ediculele erau pla­
sate, de obicei, in mijlocul unor mici grădini funerar-e, lucru
menţionat in inscripţia de pe monumentul Volumniilor17,
spaţiul aferent mormintului măsudnd circa 10 111 lungime
şi 7,5 m lăţime. Urmele unor astfel de grădini au apărut şi
in necrepelele de la Intercisa 18 şi Aquincum 19, de unde pro­
vin majoritatea pereţilor de edicule din Pannonia. Existenţa
grădinilor funerare a fost confirmată şi in Dacia20 , acestea
fiind un lux pe care şi-l puteau permite oamenii cu dare de
mină, ce ridicau monumente cestisitoare. O ediculă plasată
in mijlocul unei grădini şi-ar fi pierdut orice efect dacă nu
,u fi fost inălţată pe un soclu corespunzător.
'In sHrşit, se remarcă amănuntul că lungimea postamen­
telor, prin urmare deschderea nişei, nu cr,eşte proporţional cu
lăţimea sau adincimea ei, raportul fiind invers. Cu cit este
mai mică deschiderea, cu atit i se dă nişei o profunzime
mai mare2 1, avindu-se probabil in vedere tot efectul estetic.
12 G. Erdelyi, op. cit., p. 1 87.
13 G. Brusin, op. cit.
14 H. My,l ills, o/J. cit.
1 5 H. KIlimbach, 2um Alt/baII des Grabmals van Bierbach, În "Bonner
Jahtrbiicher", H 1 5 8 , 1 95 8 , fig. 1 .
1 6 G . Erdelyă, op. cit., p . 1 87.
17 P.L/VoIQ1mni. C.f. sibi et/suis. vivi fecerunt/ monimentum/ in
Frontel in agrum/ h.m.e.n.s. ("CIL", V, SllPPI. 1, 556-559).
18 lntercisa,
1., Budapesta, 1 954, p. 1 72.
19 L Nagy, Cives Agrippinenses in Aquincum, În "Germania", XV,
1 93 1 , p. 260-265 , fig. 2-3.
20 " C IL", III, 1 4 .493; D. Tudor,
Oltenia romană, Bucureşti, 1 968,
p. 4 1 5 .
2 1 DimensillniJe celor trei
postamente sînt d e 1 ,05 X 0,83, 1 , 1 2 X 0,75 ş i
1 ,3 0 X O,62 m .

1 16 a 1 16 b
b. Pereţii nişei
Erau alcătuiţi din trei plăci dreptunghiulare, ce inchideau
ni şa in spate şi lateral. Asamblarea se făcea după o schemă
intUnită l a toţi pereţii de edicule din Dacia, peretele poste­
rior fiind prins intre cei doi !pereţi laterali (f.ig. 1 a). In fe­
lul acesta, lăţimea peretelui posterior coincidea cu lăţimea
nişei . Pe pereţii laterali se lăsa in schimb o margine lată ne­
lucrată, uneori uşor reliefată, sau despărţ�tă printr-o mulură
(fig. 77 şi 8 5 , 1 02) sau linie incizată (fig. 1 04) de cîmpul
ornamental, avind deasupra un orificiu de fixare. Două ori­
ficii similare erau practicate şi pe muchea superioară a pe­
retelui posterior, in ambele colţuri, asiguri�d prinderea . de
pereţii l aterali cu ajutorul unor scoabe de fier. I ntr-un S111-
gur caz, pe muchea interioară a unui perete lateral de l a
Apulum (fig. 8 0) s- �u tăi'a t d�uă orif.icii la dista nţa rde apro­
. .
ximativ 0, 1 4 m faţa de marg111ea de sus ŞI de JOS, asambla­
rea fiind făcută prin rr. i j locirea unor orificii identice, prac­
ticate probabil pe canturile peretelui posterior.
Acest sistem de asamblare a fost preferat ca urmare a
faptului că spatele monumentului era neprelucra t . De aseme­
nea, pereţii laterali de edicule din Dacia sint rareori orna­
mentaţi pe ,faţa exte!ioară . şi chiar ş� atufolci i magin � a i gu­
rată nu este incadrata, asemenea pereţilor dll1 Pannol11a. Intre
collOane, cea din spate fiind formată de cantul peretelui pos­
terior, aşezat din acest motiv in afară 22 .
Exceptind edicula de l a Micia, pereţii intregi sau frag­
mentJan se Xlild�că ,1 a 79, din 'CaIl'e 1 5 pasllerior,i ,şi 64 lateraJi.
Cu ,not nlull11ăxuU ,redus al p.ereţilor ,pasteri'OII'i, I�e pot staJ?,i li
totuşi unele caracteristici, mai ales ornamentiale, asemenea piese
fiind rail1e li n tJOit Ilrnper:i'uJ . Pr�nt'rie oei 30 de pel"eţi chin P,anno­
n'ioa, desC!fli'şi de G . E:r1d61}'li23, mu fi,g l�l"ează , de Ipildă, ni oi un
perete posterior. . . .
Ină.l ţimea pereţIlor de edlcule d111 DaCIa oscIleaza I n �r� 1 ,05
. . v A
şi 1 ,80 m . Cele mai mari diferenţe se observ.ă l 'a Mlcla, la
aJCeaJs17a oOolnnribuin,d , fără :dOlall' �i pOaJte, pl1Oifuz,JUJ1Iea de mate­
rial găsit ,ai'c i. Putem const� ta astfel coexist: ?ţIa, �n c.ac;lrul ac��
l �iaşi nearop�le a unor edlc�le . de proporţll t;Jal mIC.I: p :�eţl1
.'
mşelor ned�alş111d 1 ,20 m �nalţlme, a unor edlcule m� Jlo:Cl1, cu
}
inălţimea pereţilor cuprinsă i�tr.,e ţ ,30 �i ,50 m, ş1 av unor
. v
edicule mari, ce ating 1 ,80 m malţlme fara soclu ŞI fara aco­
periş. Ediculele din prima categorie pred�mină, p r�ntre ele
A un singur coronament, in faţă, creasta acoperişului fiind pre­
numărindu-se :şi monumentul 1l1treg descoP:rIt la �flfIŞ ltul .sec '.:­
l ului trecut, publicat de �r. Cumont. POl pereţl ,ge edlcul�,
A
unul de l a Micia şi al dOJlea de la C.� lsteştl, atesta 111 pa�l�
prezenţa unor edicule de m ari proporţll. In nordul pro":lI1Clel,
l a Potaissa, Napoca, Girbău, Gherl a sînt răspindite edlcul el e
de propo rţii mi jlocii .
Lăţi mea pereţilor post·eriori merge de la 0,58 m pina l a
�
1 ,05 m . Deschiderea nişelor er.a, in general, d e O, 0 =-� ,75 m ;
Numai p e exemplarele Întregi s-a putut corela 1l1alţlmea ŞI
lăţimea cei doi parametri dind impresia că sint di rect pr�po'r­
'
ţionali . Intr-un singur caz, o nişă mijlocie are o deschldere
ingustă, de 0,64 m , spec'ifică nişelor mai puţin în alte.
. .
Adincimea nişei este dată de lăţimea pereţIlor lateral ] ,
minus porţiunea c e servea l a 'imbucarea peretelui d,in spa:e..;
Ni.şele ed�louJel'or d�n Dac�a U1 U !SÎnt rp r'Oifunde, valonle hmuta
22 G. Erdelyi, op. cit. . p. 1 85.
.
2 3 Catalogul Întocmit de G. ErdelYI, oţJ. cit. p. 1 84 .
www.patrimoniu.ro
fiind de 0,33 şi 0,63 m. Adin�imea medie inreg,istrează circ<ll
0,45 m şi nu creşte in funcţie de inălţimea sau desdhiderea,
llişei. Mai mult, nişe relativ inalte au o lăţime de 0,33-.
�
O, 4 }11 , CU� este ca�ul' �diculei. de l a LUl1cani (P otaissa) şi .
A
Glfbau, 111 tImp ce l1Jşe J oase ajung la 0,45-0,50 m lăţime, .
exemplele de l a Micia fiind edificatoare. Datele sînt Însă insu­
ficiente pentru a incerca o corelare intre adincime şi deschi-.
derea sau lăţimea nişei. Un indiciu ar fi furnizat ele dimen-,
siunile celor trei postamente şi de lăţimea pereţilor laterali şi
l ungimea acoperişului ediculei incomplete de la Micia (fig.
7, a, b). A trage insă pe această bază concluzii definitive este­
hazarldat.
Grosimea pereţilor este mai mică la edicule decit la stel ele'
funerare. Sp re deosebire de stele, canturile pereţilor laterali
erau v�zirbjde b eldiiQuJle , loee.a oe ,�mp'uJ1lea păJs tJraTea 'Pr'Op'orţi�-,
1?1f aJdeovate, in ,armonie cu mărimea nlşei . Impr,cună cu ÎnăI­
ţlm�a �utea cr�şte şi grosin;ea, fără c� aceasta să fie o regulă
aph �ata cu stricteţe. ValOrIle se , inscrIU intre 0,09 şi 0,30 m,.
"
media ,fImd 0,1 3-0, 1 5 m. Groslmi mai m ari de 0 , 1 8 m sint
rare (in total cinci cazuri).
c. Acoperişurile
După .aspoon1il 'a'I1hitIClcOOrI1'i'c '5'e ,tJ"l1p.art �n două t,ipuri
ptrinoiip:aJl,e : laaaper;Î.şUf'i !h(){1 ui,ue lŞ,i 'aoopel"i�\l!ru OlflizOU1l!ale CiU
f:roll1rtoOll ·tlriÎ uinghiJulloalf . P arl1lea de deasUjpr,a estle 1 UlCT,ată in.
două plante, cu 'O ,qr,eaJstă mediană mai mruUt lsau ma;i puţ.in
ascuţită . Partea inferioară a acoperişului, in faţă şi htera!,
inclusiv in jurul arcului de boltă, este prevăzută cu profilaturi
geometrice. Din cele 1 4 piese intregi sau fragmentate, păstrate­
in Dacia, cele mai multe fac Iparte din prima categorie,
numai patru fiind acoperişuri orizontale, cu fronton triunghiu­
lar. Acestea apar in exclusivitate la Micia, in timp ce acoperi­
şurile boltite sint semnalate, in afara Miciei, la Gilău, Cris­
teşt1i şi, eventual, Apulum.
Caracteristicile acoperişurilor boltite sint frontonul sel11i­
ci'rcular, terminat uneori jos cu două triunglhiuri (fig. 5 , 1 0),.
acroterele emisferice de la colţurile din spate şi cei doi lei din
faţă, aşe�a1ţQ pe 'l,abe, ,m bOlHlrue căJs:cate . P,e looaJma lalooperişuJw.
la ,od,e .Qo'ură 'extremită�i, \5le afJă două IpOistame11ite aproape pă­
ţ trate, ce serveau la fi.xarea coronamentului. Conul de pin,.
folosit drept coronament, era lucrat aparte, avind un posta­
ment propriu (fig. 1 a), egal ca mărime cu postamentele de­
pe coama acoperişului. Sint insă cazuri cind postamentul din
spate lipseşte, monumentul fiind împodobit cu un singur coro­
nament, in faţă (fig. 10).
Lungimea ş i lăţimea depind de dimensiunile nişei, porţiu­
nea Iprofilată depăşind, lîn faţă şi l ateral" pereţii (fig. 1 a, b).
Valorile minime şi maxime sînt cuprinse Între 1 , 1 0 şi 1 ,40 m
pentru lungime şi 0,69-1 ,07 m pentru lăţime. Acoperişurile
boltite de la Micia măsoară de regulă 1 ,25-1 ,35 m, e e 0,8 5 -
1 ,00 m . Ină lţimea bolţii atinge 0,42-0,45 m , şi adaugată la
aceea a pereţilor ne dă adevărata inălţime a nişei.
A'aoperirşur�l,e or,izlOl1ltJaJl,e ,sint profl�laJtle .in partea i n,fer,i'Oiară.
r�lă'l ţiimea ,f,riOfnuonurLui t.J.'iulll'g1hiuJar la't�nge val,ori 'dupr�nlSe intre
0,28-0,45 m. Pe tavan s-a practicat o adîncitură, dreptun­
ghiulară sau ovală, inconjurată de o margine reEefată (Ifig.
7 a, 1 2 a, 1 6 a). Cele două pante pot fi lipsite de obişnuitele
acrotere, l'ei şi postamente (fig. 1 4). în general, n u au decit
văzută in consecinţă cu un singur postament (fig. 1 2) . .în alte
cazuri colţurile anterioare sint impodobite cu acrotere (fig. 1 5.
1 5 a), dl.ljpă cum pot apare şi toate elementele intilnite la
acoperişurile boltite : aCl"otere în spate şi leii in faţă (fig. 1 3) .
Dim ensiunile sînt ceva mai mici decît l a acoperişurile boltite,
v
llUlngiÎmea fiind ollprii1JSă (Între 1 ,04 şi 1 ,1 5 1111 , i.ar lăţimea În1troe
0,61 ,şi 0,97 m. Un acoperiş de proporţii mari, descoperit la
Milcia, se evidenţiază Iprin lungimea sa de 1 ,52 m (fig. 1 5 a) .
Deşi în provinciil'e vestice nu s-au găsit fragmente izolate
de acoperişuri, cele citeva edicul e reconstituite documentează
ambe le tipuri de inchidere a nişelor, cu unel e deosebiri neesen­
ţi ale. A stfel, monumentul Volumniilor şi edicula de la Aqui­
lei a ne oferă analogii pentru acoperişurile orizontale cu fron­
ton triunghiular, fără acrotere şi lei. La monumentul Volum­
niilor coronamentul este reprezentat de un sfinx. O soluţie
32
 asemanatoare a Ifost p ropusă, de curînd, pentru monumentul
,de la Bierbach (fig. 1 1 6 a)24, deasupra acoper,i.şuJui drept, fru-
1110S profilat, fără f'ronton, fiind aşezat un sfinx. Doi lei cul­
caţi pe labe rf lanchează, in schimb, frontonul triunghiular al
pls eUldo-eldiK:Jl!ll,l(�i II wi L. BrllGltl irlllS Serr vi t�'UJs de ta EstJe-A'lJeste25 •
Piesele componente ale ediculei de la Kruft arată �nsă că
peste acoperişul orizontal se înălţa un coronament în formă
de trunchi de p iramidă arcuită, terminată cu un capitel co­
rintizant26 . EXeim plele citate ridică problema dacă sfincşii şi
coronamentde în formă de trunchi de p iramidă arcuită27, de
pe tepitoriul Dac�ei, nu impodobeau uneori şi acoperişurile
orizontale, cu fronton triunghiular, ale unor monumente de
tipul ediculelor funerare. Î ntrebarrea n i se pare justificată dacă
ţinem seama de faptul că aceste coronamente abundă in loca­
lităţile ce coincid pe hartă cu răspindirea ediculelor in Daoi a :
Apulum, Micia, N apoca, Germisara. L a Aquileia, coronamen­
tele în formă de trunchi de piramidă arc'u ită încununează
deopotf1ivă -altarele funeraTe şi mausoleele mari şi m1ci28. Mo­
n umentele de la Kruft şi Bierbach confirmă preluarea unei
scheme cunoscute la Aquileia şi in meddul asianic. Nu ar fi
deci exclusă repetarea ei in provincia nord-dunăreană, supusă
pe de o parte �nfluenţelor şi iradierilor aquileiene, iar pe de
altă parte, celor asianice sau orientale directe29. De la Apu..
l um şi hl11lpelul!11 provi n de ra1ufel, Idhev,a cloirro namente �n
fOlrmă de trunchi de piramidă arcuită terminate cu capi teluri
corintizante, asemănătoare celui aflat in vîrful ediculei de la
Kruft30 . . În primul rînd trebuie luate în cOI1S'ideraţie rrun­
chiurile de piramidă arcuită cu laturile ornamentate cu fâguri
cuiila de �a Laur�a:OUll11 reste a�emanatOalre oa prlojp orţii, aJUln­
gind la 2,54 m inălţime, fără soclu şi fără coronament, cu
deschiderea nişei de 0,60 m. După cum am arătat, edicula
de la Micia se numără printre monumentele mici, ediculele
l11IaIf,i, cu Ipererţi,i I"LiiŞei lill1lalţi de 1,80 1111 , :at,ÎInrgeau 3,50 m' hLînd
ca punct de reper valoarea minimă.
N i şele din Dacia sint p uţin adinci, cu o formă elegantă,
zveltă, deosebindu-se de ediculele din Noricum, cu pereţii
laţi şi scunzi35. Acest detaliu conferea intregului monument
un aspect mai p uţin greoi decit al ediculelor din Aqui1eia sau
Kruft. Micşorarea Iăţimii a fost insă posibilă cînd s-a renun­
ţat la p lasarea in i nterior a unor statui, trecîndu-se la redarea
portretelor defuncţilor pe pereţii laterali ai nişelor.
II. REPREZENTARILE FI GURrA TI VE ŞI MOTIVELE
ORNAMENTALE
Varietatea reprezentări lor figurate şi a motivelor orna­
m :n t�le trase.ază o linie de demarcaţie intre provincia noas­
tra . Şi P �n011la, de unde provin 'cei 1111 ai mllJI�i pereţi IPubli­
caţi pina acum . Această imprejurare trebuie analizată cu
atenţie, atit vdin . punctul' �e vedere al notei de originalitate
pe care o da edlculelor dl11 Dacia, cit şi a implicaţiilo r mai
profunde, privind originea acestor monumente.
PEREŢII POSTERIOR I : sint sculptaţi totdeauna pe o
singur.ă . faţă, cuprinzind portretul persoanelor pentru care a
fost p �Icat monu n2e� tul. Ima�inea defuncţilor \i a membrilor
faml�el este redvata Intr-o ni şa n:ai mult sau mai p uţin pro­

;
simbolice sau decorative. Portretele defuncţ,i lor31, scul\P'tate l a funda, incadrata lateral de o margine simplă mai lată l a
edicule p e pereţii l1Iişei, s e pretează mai degrabă l a decorarea pereţi� cu ?iş� adincă şi abia perceptibi lă la er�ii cu n iş a
altardor funerare, completînd inscripţia gravată pe una din numaI schlţata. Această margine subţire, avind dimensiun i
laturi. De asemenea, este mai puţin probabnl' ca figurile mito­ e.gale p e ambel'e laturi, datorită poziţiei pefoetelui posterior in
logice, sculptate deseori pe pereţicr ediculelor, să apară şi pe slstemul de �sal11blare , l11a�chea�ă colJ urile ediculei. în partea
.
de sus se gaseşte o margl11e SImIlara,
coronan:ente, cu atît mai mult cu cit înălţimea la care s-ar !fi uneori ceva mai Iată
găSlit ar fi redus mult vizibilitatea lor. Viitoarele descoperiri (intr-un singur caz atinge l ăţimea de 0,20 m) sau peretele se
s-ar putea deci să ,aolnrf:irrtme �i Jn DalC1a re XJirs'tenţia alcelstui mod
de ,a rdeooll'a aOOlperrtÎŞlurr,ille oriZloil1rt'atl,e al,e ecJi,oulelro,r funerare. 35 G . Erdclyi, op. cit., p. 1 90 ; A . chober, op. cit., p. 203.
Cu mulrt mali frl1eovenrt,e IStm ,aoap'e Ii'şuri,l,e ho!cit'e , ,a nalogia
cea mai apropiată fiind dată de un mic fragment folosit la
reconstituirea ediculei de la Lauriacum (Ziegelfeld)32, ter­
a
minat deasupra drept, avînd m o ntat u n coronament i po tetic,
compus dintr-o pinie, flancată de doi lei adosaţi (fig. 1 1 7) . 1 17
G . Erddyi presupune că asemenea coronamente puteau im­
podobi şi acoperişurile orizontale ale edicu1elor din Panno­
nia, unde trebuie că a fost cunoscut şi acoperişul boltit, pre­
zent la ediculele din Noricum;{�.
În concluzie, pe baza. datelor analizate, edicula funerară
din Dacia apare ca un monument impunător, alcătuit din
următoarele părţi componente: un soclu, ale cărui dimensiuni
nu le putem indica34, partea centrală, formată dintr-o nişă
de dimensiuni variabilre, depăşind in să totdeauna 1 ,00 m
înălţime, şi un acoperiş boltit cu acrotere l a colţuri, caronat
de o pinie, sau un acoperiş orizontal cu fronton triunghi u­
Iar, caronat de o pinie, eventual un sfinx sau un trunchi de
piral11i �ă . arcui tă, avind in virf un capitel corintizant sau
tot o plIlle.
Putem să ne facem o idee cu privrilr e la înălţimea unui
astfel de monument, dacă luăm ca etalon de comparaţie edi­
cula intreagă de la Micia, car,e măsoară, fără soclu, 2,50 m.
înălţimea totală se ridică, prin urmare, la circa 3,00 m. Edi-

2 4 H . Klumbach, o p . cit., fig. 7 .

2 5 G. Brusin, Di {,In tipo d i stele sepltlcrale caratteristico d i Verona,
în " Bonner Jahrbiicher", Il. 1 5 8 , 1 9 5 8 ) p. 39.
26 H. My l ius, op. cit., pl. X .
2 7 H. Daicoviciu, U n monument funerar din Dacia Superioară, 1n

r
Omagi/,I Ilti P. Constaminesclţ-Iaşi, Bucureşti, 1 965, p. 1.0 1 - 1 08 ; Corolla­
mentele în formă de trllnchi de piramidă arwită pe teritoriltl provinciei
Dacia, în "Apulull1 ", VII, p. 3 3 3 - 3 5 2 ; C. Pop, Un coronament ele alta
!wJerar în muult l elin Alba Tltlia, În " Apulum", I X, 1 9 7 1 , p. 371 -373.
28 H. Daicoviciu, Coronamentele în formă . . . , p. 3 4 8-349.
29 Idem, p. 35 0-35 1 ; C. Daicoviciu, Mo nllme n te il'ledile din Dacia, În
"Anuaml Institutului de Studii Clasice", I , 1 9 2 8- 1 9 3 2 , p. 1 1 7.
30 H. Daicoviciu, Coronamentele în formă . . . , p. 335, nr. 5, p. 336,
n I'. 7 şi 8 ; p . 340, nr. 1 8 .
31 Tdern, p. 3 3 4 , nr. 3 ; p. 3 36, n r. 8 ; p. 3 3 7, 1lJ'. 1 1 etc.
32 G. Erdelyi, op. cit., p. 1 90.
33 A. Schober, op. cit., p . 195.
34 NLl este exclus să se fi llt[lizat două sau trei �ocluri, suprapuse În
formă de trepte, gen de reconstituire Încercată pentru aedicula de la
Kruft.

33

www.patrimoniu.ro
termină drept, capetde personajelor depăşind uşor inălţimea
sa. Pe muchea de deasupra sînt practicate cele două orificii
pen tlJ.1u ptrri'l1iderea Ide perteţ;ii hLte1"adi ,In paJ:1tea de jos a pere­
telui s-a lăsat o porţiune nelucrată, figuraţia incepînd la
circa ° 20-0,30 m de la nivelul planşeului nişei. G. ErdeIyi
�
p res'Lllp' ne că aJOOC\JSItla Ise ,d aI1lor�şte falptlu!ui oă 'Slpaţi uii i nferilo.r
era rezervat depunerii unor ofran de de flori şi alimente36.
Ţinind seama de spaţiul redus al nişei, probabil că scenele
sculptate se bucurau de o vizibilitate m ai bună dacă erau
plasate mai sus.
Se disting două moduri de a reda personajele pe per'eţIl
posteriori :
a. Imaginea în picioare a defuncţilor
Personajele, executate in altorelief, privesc în faţă intr-o
atitudine de uşoară relaxare, cu un picior impins puţin inainte
şi greutatea corpului lăsată pe celălalt picior . Se rell?:ucă
citeva combinaţii stereotipe, aplicane şi pe alte categoru de
monumente funerare: o pereche soţ-soţie (fig. 27 şi 1 07),
�
un grup de p �r:oane! alcătuit ir:tr��r;., bărbat, ? femeie l �
mijloc şi un unar (fIg. 1 1 1 ) , pannţn 111 spate ŞI unul p111a
A
la trei copii în p lanul din faţă : cite o fetiţă pe pereţii de la
Potaissa (fig. 48) şi Tibiscum (fig. 1 0 5 ) ; doi băieţi pe pere­
tele de la Gherla (fig. 87) ; frate şi soră pe un perete de la
Micia (fig. 2) şi pe altul de la Germisara (fig. 94), fata afHn,:­:
du-se in dreptul tatălui, iar băiatul in dreptul mamei ; doua
femei un bărbat şi trei copii pe un perete de la Aiud (fig.97).
�
D şi sumar lucrat, un perete de la Micia se ilustrează
printr-o dispunere originală a personajelor, c are nu se int�­
grează in schema obişnuită: pe primul plan apare o femeIe
in stinga, după care urmează un bărbat cu o cupă tronco­
nică in mină şi o a doua femeie in dreapta. In planul al
doilea sînt redate busturile unor copii, restul corpului fiind
acoperit de figura personajelor din faţă (fig. 2 8 ) .
Uneori, soţii s e ţin după umeri (fig. 27) s a u işi spnJ1!1a
mîna pe ,c apul sau umărul copilului din faţă (fig. 87, 94,
97). Alteori, cu o mină apucă un fald al' veşmintului in timp
ce in cealal tă ţin un obiect simbolic.
O parte din pereţii inglobaţi de noi in această categorie
(fig. 4 8 , 87, 97, 1 0 5 , 1 07) au fost publicaţi ca eiese de sine
stătătoare, făcind parte dintr-o categorie inedita de monu­
mente funerare in Dada: stela familială37. In incadrarea fă­
cută ne-am ghidat însă după următoarele observaţii: asemă­
narea cu pereţii de la Micia - dintr,e care un perete (fig. 2 )
intra i n componenţa ediculei intregi de la Veţel (fig. 1 ) -
privind nu numai tipul de reprezentare figurată, cu defuncţii
redaţi in intregime, dar şi unel'e elemente caracteristice, ca
înălţimea, lăţimea şi grosimea, orificiil,e de prindere de pe
lT uchea superioară, porţiunea rămasă nelucrată de la baza
peretelui. Stelele familiale din Dacia, in număr de şapte, au
fost găsite, pe de altă parte, in centrele sau zonele ce cores­
pund cu aria de răspîndirre a ediculelor: Potaissa, Gherla, Po­
rolissum.
Analogiile aduse ca sprijin, din puncte diferite al e Im­
periului roman, nu sint pe de-a intregul edificatoare. Cele
citeva monumente citate din Gallia şi Bizanţ38, pe lîngă
fi �ura intreagă a personajelor p rezintă, de regulă, o serie de
trasături specifice stelei funerare in general, cu:m ar fi faţada
arhitectonică şi inscripţia gravată pe arhitravă sau fronton39.
Orificiile de fixare, atunci cind există, sint practicate in par­
tea inferioară a pereţilor, servind la prinderea de un sodu,
şi niciodată pe m uchea superioară40. Stelele date ca exemplu
36 G. Erdel y i, op. cit., p. 1 87.
37 L. David şi V. Pintea, Un monument funerar din Dacia Porolissen­
sis, in "Acta Musei Nap occnsis" , I I I , 1 966, p. 459-463 ; C . Pop ş i T. So­
roceaJnu, Citeva stele familiale din Dacia Superioară, În "SCIV" 1 9, 2,
1 968, p. 35 1 -355 ; 1. Ţepo�u Marinescu, op. cit. . p . 220-2 2 1 .
38 L . David ş i V. Pintea, op. cit., p . 4 6 1 , nota 1 2 ş i 1 4 .
39 Din necropola d e la BiZianţ s e citeaza trei asemenea stele: 1 . stela
lui Menandros şi Inkusa, cu arhitr>ava ce da impres;a de stela cu fronton
şi inscnipţie; 2. stela lui Maucus OI ius Diogenes, cu inscripţia pI.asata tot pe
arhitrava şi 3 . stela lui Komcniskos, cu fronton triunghiular şi acroterc
masive 1a colţuri (N. Firatli, Les steles funeraires de Byzance greco-romaine,
Paris, 1 964, p. 1 02 - 1 0 3 , pl. XXXVIII, 1 5 7 ; p. 103, pl. XXXVIII, 1 5 8
şi p. 1 02 , pl. XXXIX, 1 56). Acesta este şi specificul stelelor fami1iale din
Gallia cuprinse în repertOriul lui E. Esperandieu sau În lucrarea lui F. Brae­
mer, Les steles funeraires a personnages de Bordeaux, Paris, 1 959, raspîndite
În centrele supuse unei vechi şi puternice influenţe gr('ceşti.
40 Fr. Braemer, op. cit., p. 1 02 .
34
www.patrimoniu.ro
- - - - -.
....
/'
"
r- - - - · /
/
1("----,
l i. - - ' - -.L.,,-
: ',- '·"
r'
ţ . __J]
'r - --r
I
I I
I
I
I I I
I I I
1 :
. r-'"----­ I
I
I I
I I
I I
I
I I
I I
I I
I I
I I
r
___ J
1 18
din Dalmaţia nu conţin figura in picioare a defuncţilor, CI
numai busturi le lor pină la talie, dedesubt aflîndu-se un al
doilea registru, de inălţime mică, ornamentat cu mo�iv: mito­
logice sau simbolice. De altfel, una dintre stelele aml11tlte este
in realitate un cippus, măsurînd 0,63 X 0,35 X 0,455 m. Pe
latura principală apar busturile defuncţilor, iar pe latura
mică mortul eroizat4 1
Cea mai apropiată analogie pentru piesel� e la Zam-Sîr: ­ ?
crai şi Potaissa este oferită de un perete sll1111ar, descoperIt
�
la Augsburg42, cu dimens unile ?e 1 ,50 X 0,96 X 0,3 � m. Ca
şi pe unele monumente dm Dacl�, capetele persona)elo.r de­
păşesc marginea de sus a pereteluI: U n fragment mal. mIC era
prins, cu ajutorul unei scoab � de fIer, de colţl;1l. s�penor drept
al peretelui din spate, prevazut cu douau onfIcll pe muchea
de deasupra. Cantul era lucrat sub formă de coloană anga­
j ată, iar pe suprafaţa interioară s-a sculptat imaginea unei
căruţe trase de trei cai şi a un� r bărbaţi. At;Jbele I?iese făcea�
parte dintr-o edkulă funerara, cu acopenş boltJlt, flanlCata
in faţă Ide jumătăţi de Icoloană (fig. 1 1 8) 43. In legătură cu
stela de la Zam, s-a emis presupunerea că făcea parte proba­
bil dintr-o construcţie asemănătoare celei de la Augsburg44,
fără să se arate insă că este vorba de o ediculă, aşa cum
precizează Ohlenroth.
Considerăm, prin urmare, că stelele familiale din Dacia
reprezintă de fapt pereţii � osteriori ai unor edicule. Pieseţe
de la Zam şi Potaissa indica totodată existenţa unui acoperIş
boltit, capetele personajelor depăşind marginea de sus a �,ere�
telui . In Dacia Porolissensis se cunosc astfel de acopenşun
la Gilău şi Cristeşti.·
b. Plasarea defuncţilor în cadrul unor scene de
coena funebris
Acest rr.od de redare a figurii defuncţilor pe pereţii pos­
teriori este propriu, pină la ora actuală, numai Daciei, co�­
sluilmind o inoVi3Jţie o)"ii ginJală a meştJeI1U!ui d1n P'ota.ÎJssa dlln
mîn a căruia au i,eşit cei trei pereţi În cauză (fig. 44, 4 5 , 47)45.
41 D. Sergeievski, Iz rimske arheologije. În "Glasnik Zemalj.skog Muzeja
u Bosni i Herccgovini", XLVII, 1 93 5 , p. 1 8- 1 9, pl. V, 3 ŞI p. 1 9-20,
pl. IV, 2; Idem, Nove akvizicije odjelejenja klasicne arheologije Zemaljskog
Muzeja, În " GJ, asnik ZemaJljskog Muzeja u Sarajev.u" , N. S., III, 1 948,
p. 1 74-1 76, pl. I I I, 2 .
42 L. Ohlenroth, Grabmăler romischer Ehepaare alts Altgsburg, În "Ger­
mania-Anzeiger" , 3 1 , 1 - 2 , 1 95 3 , p. 32-38.
4 3 Idem, p. 37.
44 L. David şi V. Pintea, op. cit., p. 4 6 . Pornind de la faptul că
asemenea stele nu apar la Aquileia, În Noricum şi Pannonia, autOrii opteaza
pentru patrunderea tipului respectiv prin filiera sudică, În speţa prin Dal­
maţia (p. 462). Dupa cum am aratat, probabil ca este vorba de o confu­
zie, Întrucît În Dalmaţia nu sînt semnalate monumente de sine statatoare,
cu figura defunqilor redata în întregim e . Aceasta apare numai pe stelele din
Macedonia. De altfel şi M. Macrc�a a încadrat piesa de la Zam-SÎncrai
prin tre pereţii de aediwla (Viaţa in Dacia romană, Bucureşti, 1 969, p. 343).
45 Doi dintre pereţii amintiţi (fig. 44, 45) au fost greşit încadraţi prin­
tre stelele funerare (Gr. Florescu, op. cit., fig. 1 4 ; 1. Mitrofan şi L.Ţeposu,
O aediwla funerară de la Potaissa, În "Acta Musei N apocensis", VII, 1 970,
fig. 3 şi 4 ; M. Jude şi C. Pop, Monumente sculptttrale romane in Mltultl
de Istorie Turda, 1 972, p. 7, pl. 1). Modul de redare a nişei, dimensiunile,
cele doua orificii de fixare de pe muchea de deasupra sînt identice cu ale
peretelui posterior de la Luncani. Altfel ar trebui sa admitem ca şi acesta
din urma ar fi tot o stelă funerara.
La OISpă.ţ lPairtUlcăip ă ,dJefunttuJI, ,im!p r,ellină 'ou famiLia (so,ţ ia ŞI
copilul) sau cu mai multe persoane inrudite46 , asemănarea
dintre figuri fiind izbitoare: pe edicula d e l a Luncani un băr­
bat şi trei femei, i ar pe peretele incastrat mai demult in zidul
tribunalului din Turda, o femeie şi patru bărbaţi.
Partea superioară a peretelui este adin cită in formă de
nişă, busturile fiind sculptate in altorelief. Jumătatea inferi­
oară, de la kline în j os, este lucrată în relief plat.
PERETII LATERALI se caracterizează printr-o mare
diversitate de reprezentări, ce ocupă sau toată suprafaţa,
sau sînt dispuse î n două pînă la trei r,egistre, de dimensiuni
variabile. Mai rar se decorează şi suprafaţa exterioară.
Canturile din faţă, care flanchează de o parte şi de alta
nişa, pot fi lucrate in formă de coloane sau ornamentate cu
motive vegetale şi zoomorfe.
Coloana angajată apar,e pe 1 2 pereţi, fiind alcătuită din­
tr-o bază nel ucrată, fus şi capitel' simplu sau corintizant,
pe care se spri j ină acoperişul ediculei . De cele mai multe ori
fusul este neted, avînd uneori o forrr.ă elegantă, realizată prin
subţierea sa in iPartea de jos şi de sus (fig. 1 7 1 02) ; alteori,
,
se evidenţiază printr-un aspect gr,eoi, masiv (fig. 1 03 ) . într-un
caz fusul este lucrat in chip de coloană torsată ( fi g. 1 9) sau
impodobit cu o taenea, legată în spirală, sau cu vrej de viţă
şi ciorchine de struguri (fig. 67 ,şi 1 03 ) .
U n număr d e 1 4 pereţi d e edicule a u a ntele ornamentate
cu vrej de viţă şi struguri ( fig. 22, 32, 39, 40), iederă sau
iederă şi frunze de viţă îmbinate pe acelaşi vrej ( fig. 7 b).
Motivul este încadrat întotdeauna de o margine simplă, pro­
[ilată. De la Napoca provine un perete lateral cu anta de­
corată cu un vre j stilizat, avînd capetele întoarse în spi­
rală. Atît chenarul, cit şi motivul ornamental poartă urme
de vopsire cu miniu.
Pe antele a două edicule de l a Micia apare şarpele, ce
urcă unduind de l a bază pJnă la capătul de sus al peretelui
(fig. 1 şi 26) . Dacă pentru şarpe ca simbol al nemuririi nu
avem analogii47 , coloanele şi motivele vegetale nu lipsesc de
pe canturile pereţilor l aterali din Pannonia şi N oricum48•
Reprezentările de pe faţa interioară a pereţilor laterali
Atunci cind nu se desfăşoară pe toată suprafaţa perete­
lui, tratînd prin urmare o singură temă, reprezentările sînt
dispuse în cadrul unor registre. Frecventă este impărţirea pe­
retelui în două registre de mărime egală sau aproape egală,
sau într-un registru mare şi altul mai mic, ,p lasat în p artea
superioară sau inferioară (fig. 42, 9 8 ) . Acest procedeu il
întîlnim la Micia î n 7 cazuri din totalul de 23 de pereţi
laterali, la Apulum, Potaissa, Napoca, Gilău, Largiana, Gherla.
Un grup aparte şi omogen este format de pereţii laterali
de la Cristeşti, cu suprafaţa �mpărţită în trei registre egale,
la care se adaugă un perete de la Şeica Mică şi altul cu loc
de provenienţă necunoscut, aflaţ.i în Muzeul' Brukentjhal din
Sibiu.
Interesant este faptul că printre piesele de edicule din Pan­
nonia figurează numai un singur perete, găsit la Intercisa,
cu suprafaţa interioară împărţită în două registre49, iar
absenţa unui repertoriu al pereţilo r sau părţilor componente
de edicule din N oricum şi R aetia faoe dificilă orice com­
paraţie . Totuşi, puţinele m ateriale publicate pină la ora ac­
tuală constituie un indiciu că împărţirea în registre a pere­
ţilor laterali era practicată. Edicula de l a Augsburg ne docu­
mentează acest sistem de ornamentare în Raetia50, i ar frag­
mentele de edicul' e refolosite in necropola romană tîrzie de
la Au, in Leitha, stau mărturie pentru Noricum51 .
Bordura lată, rezervată prinderii peretelui posterior, este
despărţită de cîmpul reliefului printr-o linie incizată, la fel
ca pe unul din exemplarele păstrate În Muzeul Bruk,enthal
(fig. 1 04).
46 Despre ongmea banch('m1ui l a care participă m a i multe persoane:
1. Miorofan şi L. Teposu, op. cit., p . 534-5 3 5 .
47 F. CUl11ont, op. cit., p. 394-395, c u referire specială la aedicula de
j
la M ; ia (Veţe � . . . . .
G. ErdclYI, op. Cit., p. 190; L. Ohlenroth, op. CIt., fig. 1 .
49 G . Erdelyi, op. cit., p . 1 84 , nr. 1 2 (În registrul superior u n bărbat,
în cel inferior un călăreţ) .
50 L. Ohlenroth, op. cit., p. 37.
5 1 A. Schober, Romischer Friedhof in Au am Leithaberg, În ,,]ahres­
hefte des Dsterreichischen Archaologischen J nstitutes", XVII, H. 2, 1 9 1 4 ,
p . 222-223, fig. 1 8 9 şi p. 2 4 1 , fig. 204.
35
www.patrimoniu.ro
Se poate incerca o clasificare pornind de la motivele în­
tîlnite cel m ai frecvent pe faţa interioară a pereţilor laterali :
a. Figura defuncţilor redată în întregime sau bust
Edicula intreagă de l a Vreţel ne oferă un indiciu pentru
modul cum se proceda in cazul reprezentării figurii întregi a
defuncţilor, fiind folosită o schemă repetată probabil şi pe
alte edicule. Aşa, de pildă, pe pereţii laterali stnt reluate
figurile personajelor de pe pereţii posteriori : părinţii ţinîn­
du-se ÎIl11b răţişaţi pe după umeri , iar între ,ei unul dintre co­
pii, pe un perete fata (fig. 4) şi pe celălalt băiatul (fig. 3 ) .
Alteori, p e una d i n feţe este redată figura soţului, iar p e
faţa opusă figura soţiei (fig. 8 5 , 8 6 ) . Desigur Însă c ă n u
exista o regulă precisă. Există numeroşi pereţi cu i m aginea
defunctei sau defunctului în p i cioare (fig. 23, 3 5 , 49, 50,
58, 8 1 , 82, 8 3 ) ş i pereţi pe car,e apare o pereche soţ-Soţie
îmbrăţişaţi, ţinîndu-se de mînă, apucînd cu o mînă un p l i u
al veşmintului, i a r în cealaltă avînd di ferite obiecte si mbo­
l ice (fig. 3 3 , 5 4 , 76).
Figura defuncţilor poate fi redată şi sub forma de bus­
turi, peretele fiind împărţit în acest caz În două registre. B us­
turile normale sau pînă la talie ocupă ambel'e registre (fig. 24,
25) s a u numai u n u l dintre ele, c e l de-al doilea avînd f i e figum
unei fereei în picioare (fig. 77, 9 8 ) , fie o scenă simbolică
( fig. 29, 34, 5 2 , 59, 60), o scenă prescurtată de banchet fu­
nebru (fig. 30), mortul eroizat (fig. 95), biga trasă de doi
cai (fig. 90) etc. Împărţirea în două re�stre este util izată
uneori şi atunci cînd defuncţii sînt sculptaţi tn picioare, pla­
saţi Id e obicei �n registrul sulperior, cel de-al doilea conţinînd
o soenă de coena fţmebris sau o reprezentare silT.bolică, cum
ar fi calul de pe peretele aflat in Muzeul din Blaj (fig.
42)52.
b . Figura călăreţului în cele trei ipostaze
Pe locul doi se p lasează ca frecvenţă călăreţul, redat în
cele trei ipostaze : sub chipul simbolic al mortului eroizat,
l a vînătoare, sau lovind duşmanul răpus. Pe un fragment de
perete de la Gherl a în locul călăreţului apare val,etul de arme
(Calo), ţinînd de dîrlogi doi cai afrontaţi (fig. 8 8 ) . Aceasta
este o temă populară pe stelele din N oricum şi Pannonia.
Prima din ipostazele amintite este şi cea mai răspîndită,
călăreţul avînd trăsăturile unui tÎnăr i mberb, îmbracat în
tţmica scurtă şi mantie, prinsă pe umăr cu a j utorul unei fi­
bule. Calul merge la pas, cu unul din picioareJ,e dinainte
ridicat ( fig. 1 7, 34, 60, 66, 7 1 , 9 1 , 95, 1 02, 1 09, 1 1 3 ) . De
regulă, scena este cuprinsă în registrul superior. Suprafaţa
unui perete de ediculă de l a Micia a fost lăsată complet
liberă, figura călăreţului, de dimensiuni mici, ocupînd col­
ţul drept de sus (fig. 1 7) . In spatele mortului eroizat de pe
un per,ete de la Cristeşti, în colţul stÎng de sus, este sculp­
tat un cap de meduză (fig. 60) .
Călăreţul pregătindu-se să înfigă lancea in duşmanul că­
zut între picioarele de dinainte al'e calului, i l ustrează regis­
trul superior a doi pereţi de la Cristeşti şi Şeica Mică (fig.
69 şi 1 04), asemănători atît ca stil, cît şi ca tehnică de exe­
cuţie.
în sfîrşit, călăreţul l a vînătoare, repre2ientat pe un perete
de la Micia şi pe altul de la Cristeşti ( fig. 2 1 şi 70), se ca­
ra�teriz�a ză p rin dinamismul c�lul�i in gal0l" manti a În vînt,
. .
mIna ndicata, gata de a l'o vi ammalul cazut, probabIl un
mIstreţ pe peretele de l a Micia, şi o căprioară pe cel de la
Cristeşti . Naturaleţea imaginii este accentuată de faptul că
pe per,erele de la Micia scena se întrerupe brusc, partea di­
napoi a calului nemaifiind redată. Se creează astfel i mpresia
că scena ,se Via detI1u1'a în cQnvinlUlaJre, În dipi a ur!l11ămare fă­
cîndu-şi apariţia calul În întregime53.
c. Banchetul funebru
G011islt�uui,e 'W1 ,ah m01iiv pool.tmt ,în o�name.mar,ea pe,reţilor la­
teradi de 6d�auJ.e, restt�ns Ja 'llm1!l ,d�nurre r,egi's<tre Isau de,s .făşura.r.
52 După p ărerea lui Fr. Cumont, calu.l izolat face aluzie la cariera­
militară a de functului. Pc de altă parte, mortul eroizat poate fi Înlocuit
printr-un simplu cal (of!. cit., p . 434, nota 2) .
53 Referitor l a simbolismul şi originea motivului : Fr. Cumont, oţJ. cit.,.
p. 4 36-455. Despre legăwra cu eroul trac şi Însuşirile chtoniene ale acestei
divinităţi: O. Floca, M0111tmente epigrafice şi swlpwrale de la Micia, În
"Acta Musei Napocensis", V, 1 968, p. 1 1 7.
pe toată suprafa,ya pietrei. La ospăţ, ia parte def unctul singur
(fig. 80) sau mai multe persoane, aşezate pe kline (fig. 3 0)54.
O notă aparte o face însă un fragment de perete de l a P o ­
taissa (fi g . 5 2 ) , care ne conduce direct spre r,egiunile sudice
şi orientale ale Imperiului . Defunctul, culcat pe kline, ţine
în mîna dreaptă, ridicată în sus, o coroniţă. Pe umărul lui
se observă mîna unui alt personaj, aflat în partea dreaptă.
Pe o kathedra cu spătarul înalt stă o femeie, însă nu la capă­
tul patului, ca în r,eprezentările obişnuite de coena funebris, ci
în planul de j os, în dreptul mensei tripes. Toate aceste ele­
mente par a fi copiate de pe stelele anatoliene sau de pe
acelea din necropola de l a Bizanţ5s. I n registrul superior se
distinge u n cap de taur, ce susţine c u coarnele două ghir­
lande56.
Scena banchetului tinde uneori spre simplificar,e, după un
model întîlnit adesea p� stelele din Pannonias7, limitindu-se
la mensa tripes şi unul sau doi servanţi. Aşa de pildă, pe un
perete de la Micia se vede o masă încărcată c u mîncăruri şi
o servantă în partea stîngă ( fig. 4 1 ) ; p e registrul inferior
al peretelui de la Şeica Mică u n servant şi o servantă de o
parte şi de alta a mesei (fig. 1 04), pe un perete de la Cris­
teşti o servantă în stinga mesei (fig. 69). Referitor la ulti­
mele două exemple, analogiile din Pannonia sînt foarte apro­
piate atit ca tip de reprezentare cît şi ca îmbrăcămime sau
atitudine a personajelor.
Avînd în vedere obiceiul pannonic de a plasa masa şi
servanţii Într-un registru, i ar b usturile defuncţilor în alt re­
gistru sau pe alt perete, sîntem tentaţi să legăm personajele
de p e r'egistrul inferior al unui perete de ediculă de la Cris­
teşti de imaginea defuncţilor din scenele de coena funebris.
AmheLe ,f�gull'i :S�11It xleldate �n ip�cilQ1a.re : , în Istînga o femeie ou
un ulcior în mînă, întinzînd o cupă bărbatului din dreapta ei
(fig. 67). Or, in scenele de banchet funebru se găsesc femei,
şezînd sau în picioare, care toarnă vin dintr-un ulcior de­
functului culcat pe klineS8• Dacă bărbatul ar fi fost un simplu
camillus, probabil că n-ar fi întins mîna spre cupă, ci ar fi
vinut mai degrabă un ob'iect anume. Ax:ee�şi se,n1l1ificaţie tre­
buie atribuită bărbatului de pe alt perete de ediculă de la
am,s�i, 'callie ţine de Ib!flaţ două femei, ce I<l/U în mîini un pla­
tou sau o coroniţă (fig. 66) .
Banchetul funebru este simbolizat pe o serie de monumente
numai prin imaginea servanţilor şi accesoriilor clasice, re­
nunţîndu-se chiar şi la mensa tripes. Un camillus este înfă­
ţişat pe peretele de la Luncani, cu un şervet aruncat pe
umăr şi o cană în mînă (fig. 46) ; un camillus şi o camilla
pe per1etele de la Na,poca (fig. 7 5 ) , el cu şervetul pe umăr
şi cana în m înă, ea c u o cupă şi o pateră ; probabil tot un
cam'illus, şi nu figura defunctului59, pe u n perete lateral de
la Micia (fig. 20) . Intr-o mînă ţine un vas, în cealaltă o
cupă. Servante sau femei ce toarnă vin la banchet, ţinînd
o cană în mîna dreaptă, apar şi pe pereţii laterali ai unor
edicule de l a Gîrbău (fig. 99) şi Napoca (fig. 7 8 ) , sau I l i şua
(,f�g. 1 0 1 ) . Pe edic uJa de la T[hăIU , acest oficiu i(;%te indepIin it
de o ,feciţă i(1f�g. 1 06). Set1WlU1ţ,j 'a u ,aspect de 'Oop�i 'Sîn.t dese­
ori semnalaţi în scenele de banchet funebru pe stelele din
necropola de l a B izanţ6o.
d. Scene sau figuri mitologice
O categorie aparte o formează scenele m itologice de pe
pereţii laterali de edicule. Spre deosebire de Pannonia, unde
locul de frunte revine repertoriului dionysi ac61 , în Dacia este
5 4 A. Bodor, Un 7'1011 monument funerar de la Gilău înfăţişînd banche­
tul funebm, În Omagiu C. Daicoviciu, 1 960, p. 4 2-44; 1. Mitrofan şi
L. ŢCPOSlI, op. cit., p. 5 34-5 3 5 .
5 5 Avem analogii p e stelele din Asia Mică (Fr. Cumont, op. cit.,
p. 4 3 1 , fig. 88) şi pe ce l e din necropola de la BiZianţ (N. Firatli, op. cit"
p. 1 8-22, nr. 35 şi p. 65, nr. 8 1 ) .
56 Credem c ă nu poate fi vorba d e o CLIpă ou picior tronconic, aşa
eum a susţinut E. Bujor: Monumente arheologice de la Potaissa, în "Apu­
lum", VI, 1 967, p. 195, deoarece sînt evidente nă ri le şi coarnele animalului ,
însuşi tipul de reprezentare fiind cel "clasic", Întîlnit pe monumentele fune­
rare din Dacia, Pannonia şi Noricum.
57 A. Schober, Die romischen Grabsteine . . . , fig. 97, 1 00, 1 03 , 1 30,
1 3 3 etc. ; L. David şi L. Mărghitan, Monumente sculpturale de la Micia,
'în "Acta Musei Napocensis", V, 1 968, p. 629.
58 A. Bodor, op. cit., p. 4 3 .
59 L. David şi L. Mărghitan, op. cit., p. 1 28 .
60 N. Firatli, op. cit.
61 G . Erdelyi, op. cit., p. 1 8 4 .
36
www.patrimoniu.ro
preferat Hercules. Astfel, pe un perete descoperit l a Micia
(fig. 29), Hercule înalţă deasupra capului măciuca cu no­
cLuri, p'r,egăiui nidu-l�e �ă ucidă HÎleLm eLin LeTln a. P'e un perete
de la Potaissa este redat luptind probabil cu Aheloos, şar­
pele riului (fig. 6 2) . Nu se poate distinge care anume din
faptele sale de bravură ilustrează un al treilea perete, pro­
venit tot de la Micia ( fig. 3 4)62 .
Attis, prezent pe faţa exterioară a pereţilor laterali de
edicule din Pannonia şi N oricum63, este înfăţişat uneori în
Dacila pe faţa interioară (fig. 1 08 ) , în postur:a obişnuită, spri­
j init în pedum. Pe u n perete de la Potaissa (fig. 5 1 )\ de o
parue şi alta a capului său este sculptat un nai şi un delfin .
e. Motive vegetale
Suprafaţa interioară a unui perete de la Micia este orna­
mentată cu un vrej stilizat, terminat cu o rozetă trilobată
(fig. 1 9 ) . In Pannonia, motivele vegetale, executate pe faţa
exteri oară a unor pereţi de edicul e, constituie o particulari­
tate a atelierului de la Intercisa64.
f. Scene din viaţa curentă
Un n umăr mic de pereţi de edicule din Dacia au fost
decoraţi cu scene din viaţa de toate zilele a defuncţilor sau,
după cum le defineşte J. J. Hatt, cu scene din " viaţa curen­
tă"65, nu lipsite însă de orice semnificaţie simbolică66. Aici
s-ar integra biga condusă de un bărbat de pe fragmentul
de pe peretele de l a Gherla (fig. 90), sau căruţa c u coviltir,
avînd în faţă un vizitiu, iar în spate u n bărbat, de pe un
perete din Muzeul Brukenthal, c u loc de provenienţă necu­
noscut în Dacia Sl�perior (fig. 1 09 ) . Găsim asemenea re­
prezentări şi pe stelele din Pannonia şi Noricum67, sau chiar
pe pereţii de edicule din N oricum şi Raetia68.
Scena !păstrată pe un perete din Muzeul' de istorie. Turda
este, în schi iT. b, unică în tematica funerară romană din Da­
cia (f�g. 6 5 ) . Se i mpune de la sine analogia cu celebrul re­
lief al " coafezei" de la N eumagen69.
Sugestivă este şi scena aratului de pe peretele de ediculă
de la Şeica M ică (fig. 1 04 ) . Apariţia ei pe un monument
funerar se leagă nu atit de reproducer,ea unui episod din via­
ţa curentă, cît de semnificaţia eshatol ogică ce începe să-i fie
atrib u i tă în Asia Mică, odată c u răspîndirea şi difuzarea
concepţiilor neopitagoreice. Pe stelele anatol'i ene i maginea ţă­
ranului care ară, sau numai a p l ugului cu sau fără boi, de­
vine ceva obişnuit, fiind asociată uneori cu scenele de coena
funebris70.
g. Lupa Capitolina
Este un motiv întilnit în plastica funerară provincială7 1.
în Dacia îl găsim l a Cristeşti (fig. 66) . I nteresante ni se
par implicaţiile sociale pe care i le acordă cercetătoarea A.
Sz. Biirger. Pornind de la analiza numelor defuncţilor de pe
stelele ce conţin i m aginea l upoaioei, ajunge la concluzia că
este vorba de persoane c u drept de cetăţenie romană, ce cau­
tă să sublinieze astfel calitatea lor de oameni liberi şi apar­
tenenţa la o anumită categorie socială72.
Reprezentările de pe faţa exterioară a pereţilor laterali
Comparativ cu Pannonia, unde majoritatea pereţilor la­
t'e rali sînt ornamentaţi în exterior, din Dacia avem numai
62 D esprc figur.a lui Hcreules în simbol ismul funerar, Fr. Cumont, op.
cit., p. 4 1 5-4 1 6 .
6 3 H. M yli us , op. cit ; G . Erdelyi, op. cit., p. 1 8 4 , nr . 1 , 2, 6, 9, 1 2,
1 3 , Cu specificarea că pentru piesa dată de autoare la nr. 1 5 se menţio­
nează greşit că are pe faţa exterioară imaginea lui Attis. In realitate este
vorba de IUl geni u cu facla Întoarsă în jos (Intercisa, I, 1 95 4 , p. 252,
nr. 1 5 0, pI. LIX, 4-6).
64 G. Erdelyi, op. cit., nI. 1 9, 20, 2 1 , 22, 25.
65 ]. ]. Hatt, La tombe gallo-romaine, Par, is, 1 9 5 1 , p. 1 90.
66 Rostovtzeff, Economic I-listory of the Roman Empire, Oxford, 1 929,
p. 5 3 5 .
67 A. Schober, Die romischen Grabsteine , . . , fig. 1 29, 1 34 ; Tdem,
Romischer Friedhof . . . , p. 232, fig. 1 95 , 2 4 1 , fig. 204.
68 L. Ohlenroth, op. cit.
69 Romer am Rhein, Kolll, 1 967, A 1 76, pI. 5 1 .
70 Fr. Cumont, op. cit., p . 4 3 1-432.
7 1 A . Sz. Biirgcr, Die Sune der "Lupa Capitolina" auf provinzialen
Grabsteine, În "Folia Archaeologica", XIII, 1 96 1 , p. 5 2- 6 1 şi C. Pop,
Reprezentări cu Lupa Capitolina pe monumentele romane din România, În
"Acta Musei Napocensis", VIII, 1 9 7 1 , p. 1 73 - 1 8 5 .
72 A. Sz. Bi.irger, op. cit., p. 5 4 .
 1 ,2 ex,el11!p'le. E�lllfa,e ,�illlt Is,cluap'uate !În relief ijJlaJt Sal U all tore­
lief, ca şi pe feţele interioare de altfel, raritatea motivelor
>contribuind la nota de originalitate a tematic i i funerare din
provincie. Numărul mic de cazuri face dificilă o incercare de
dasificar,e tipologică.
a. imaginea în picioare a defuncţi10r
Apare uneori şi pe suprafaţa exterioară a pereţilor de
edicule din Dacia, repetind sau nu tema de pe faţa i nteri­
oară. Aşa de pildă, o piesă de l a Apulum poartă pe ambele
ieţe i m aginea unui bărbat, in poziţie şi imbrăcăminte aproa­
pe identice (fig. 82, 8 3 ) . Defuncta de pe i nteriorul unui perete
de la Potaissa apare şi pe faţa exterioară, purtind de data
aceasta un velamen, prins destul de jos pe creştet. Feţele sint
in bună parte distruse, se distinge totuşi că este vorba de
·două persoane tinere, Jmbrăcate p uţin diferit, dar infăţişind
foall">te p,wbahil llInlCL lşi Ialoeealş,i If'emeile l(if�g. 49 ,ş i 50) . SoenlCL de
banchet de pe suprafaţa interioară a unui perete de la Apu­
lum, la care participă numai defunctul, este însoţită, pe faţa
,exterioară, de i maginea in picioare a soţiei sau altei persoa­
ne înrudi te73, cu văI pe cap, ce coboară pe umeri şi braţe.
In mîinile încrucişate ţine un evantai circular, cu i ncizii ra­
.di ale şi probabil o floare (fig. 79). Considerăm că obiectul
rotund ce acoperă pîntecul femeii este un flabe,zzum., prin ana­
logie cu evantaiul de aceeaşi formă, avînd un orificiu pro­
filat la mijloc, de la care pornesc raze ce imită pliseuri le de
pe un IT onument funerar provenit din Britannia, datînd din
secolul I I - I I F4. De altfel, pe stelele din necropola de la
Bizanţ, evantaiele figurează adesea printre accesoriile femi­
nine75.
b. Scene l egat e de banchetul funebru
Pe suprafaţa exterioară a unui perete de la Micia apare
UUl camillus, cu şeiIwetJUil ,aru:l1;oat pe Ulmărua Istîng .şi un guttur­
nium JIll m�na dreaptă (Iflig. 1 8). Pe p'aJrooa 'OrpiUlsă figrur,a de­
functului împrumută trăsăturile mortului eroizat.
c. Figuri sau scene inspirate din repertoriul mitologic
Torcătoarea de pe peretele de la Potaissa (fig. 5 5 ) ne
aduce in faţă un model pătruns in arta funerară romană tot
prin i ntermediul curentelor f i losofice la " modă". Dacă pe
ste!a de la Dunapentele76 fusul şi caierul din mîna femeii
sugerează probabi l indeletnicirea preferată a defunctei , nu­
mele şi imbrăcămintea "autohtonă" făcind de inţeles motivul
substituirii simbolurilor curente : măr, strugure, porumbel,
floare etc., IT. onumentul de l a Potaissa repr,ezintă moira, pe
·cale de a ursi soarta copilului nud aflat in faţa ei, în atitu­
·di ne de �mplorare77. In scenele obişnuite copiii, asemenea adul­
ţilor, sînt inveşmîntaţi. Nuditatea subliniază deci caracterul
s�mbol,i,c al Îrrn aJgri.nii. P,e ISlaJl'1OafaJ�e�e I10mane ,de I$lec'Oil I I , par­
cele încep să fi,e asimilate aştri lor, hotărtnd la naştere cursul
vieţii şi momentul morţii78.
Attis, sculptat f'roavent pe pereţ�i 'ex.ueI1i'Ori ·de edicuJe di'n
Pannonia, este semnalat in Dacia pe u n fragment provenit
de la Gherla (fig. 89).
Geniul funerar d e pe peretele !de l a Gîrbău, sprij�nilt p e
o faclă in toarsă cu virful in j os, c u picioarele incrucişate ş i
capul aplecat pe umărul drept (fig. 1 00), este întUnit î n Pan­
nonia, la Intercisa79.
d. Mo t iv e vegetale sau zoomorfe
Vrejul de viţă, cu trunze şi ciorchini de struguri, de pe
faţa exterioară a unui perete de la Micia (If ig. 36), ca şi leul
atacind un cal căzut la pămint, cu picioa,rele dinainte �ndoite
sub el (fig. 6 8 ) , leagă peretele de la CI1i steşti tot de analogiil'e
panoniee, şi ,anume Ide la Inter·cisaBo.
73 V. Moga, Vn perete de aedicula descoperit la Apulum, În "Apulum",
XI (sub tipar).
74 J. M. C. Toynbee, Art in Roman Britain, London, 1 963, p. 1 6 1 ,
nr. 89, pl . 86.
75 .N. Fira1ili, op. cit., p. 30-45.
76 A. Schober, Die rămischen Grabstei17e . . . , p. 82-83, nr. 1 8 1 ,
fig. 90.
77 Aceasta este şi părerea l u i M. Jude şi C. Pop, care au publ icat
piesa respectivă.
7B Fr. Cumont, op. cit., p. 336, 29, nota 2, 8 1 - 8 2 .
7 9 G . Erdelyi, op. cit., p. 1 84 , n I . 1 4 a şi b, n r . 1 5 .
BO Tnte)'cisa, I, p. 209-2 1 3 , p l . LXVII, 3, 4, 5, 6.
37
www.patrimoniu.ro
c. Lupta de gladiatori
O temă folosită mai rar in plastica funerară este l upta de
gladiatoriBl, fli gurată pe un perete aflat la Muzeul B:rukenthal
(fig . 1 1 0). Cei doi gladi atori, cu corpuri muşcthuuloase, stau
umăr l a umăr, gata de atac, ţin ind În mină cite un pumnal,
a căror formă dil f eră. Unul are lama dreaptă şi capătul mine­
rului 'răsucit În două antene, in timp ce celălalt este cu lama
curbă, avînd o măciulie sferică la capătul mînerul 'ui. Conform
obiceiului răspîndit la roman i , in arenă erau puşi să lupte, de
regulă, gladiatori de etnii d�ferite, fiecare păstdndu-şi armele
l ui naţionaIc . Pumnalul cu !>ama curbată (sica) ar putea indica,
în cazul nostru, un trac, mai ales că existenţa unor asociaţii
de gladiatori traci a fost atestată in DaClia de descoperirile
arheologiceB2.
f. Genii cucullati
Geniile cvtcullati (f,ig. 1 1 4) de pe un perete fragmentar
aflat 6n muzeul· din C luj ridică difucultăţi de i nterpretare des­
tul de marr i. La aceasta contribuie reLieful plat şi gradul ina­
intat de erodare a pietrei. Personajul din dreapta este intors
tre,i sferturi cu spatele, iar cel din stinga este reda:t privind
inainte. Trăsăturile nu se mai di sting. Sint imbrăcaţi in pele­
Tine din lină sau piele, Ifără fald uri, dind impresia unor cuira­
se dreptunghiulare. Gluga, lucrată aparte, cu vîrful aSCUţit,
formează deasupra peler,inei un fel de guler. Geniul din stinga
ţine ,in m�na d[e' alptă, adusă în faţă, ,un ip UimniaJ ' ClU l a!l11a dublu
curbată şi miner solid . Mina dreaptă a ,celui Ide-al doi lea per­
sonaj este adusă spre spate, ţin�nd, se paJre u n pumnal asemă­
nător. Deşi partea i nferioară a pietrei este spartă, se observă
că flÎgurile au fost reprezentate cu statura de persoane adulte.
Considerate divinităţi vindecătoare, ale fertilităţii şi ale
lurl1iÎi de dincolo, cucullati fac p arte dintr-o familie mai n u­
meroasă, cu două ramificaţii ,principale : Telesphonts, menţio­
nat pentru pnima dată in secolul I-II e. n. la Pergam, de
un/de se răspîndeşte în Asia Mică, Grecia (numai la Atena),
Thessalia, Tracia, Dacia şi Pannol1lia şi genius cucullatus ceItic,
venerat in provinciile ,romane de nord vestB3. Orjginea lor
celtJică, orientală, tracică, illyrică a fost mult timp disputată,
fără a se ajunge incă la o concl uzie defin itivăB4. Exemple de
cvtcullati funerari se intilnesc mai ales în arta etruscă, unde
apar in ipostaza de demol1iÎ ai morţii, plasaţi in sp atele victi­
melor omeneşti ingenunchiate, pregătindu-se să în figă pumna­
luI, sau de însoţitori ai defuncţi lor in lumea de dincoloB5 .
I n această calitate, de protectori şi Snsoţ!Îtori ai defunctului, [1
găsim pe unele monumente funerare din Gallia, Norlicum şi
PannoniaB6. I n majoritatea cazurilor, sint redaţi sub forma
unor mici statuete de l ut, bronz, os, clhihlimbar, depuse ' î n
mo rminte atlmci cind se are in vedere calitatea lor funerară.
Natura funerară a geniilor cucullati este subli!1lÎată aldesea de
un rotulus ţÎnut în mină, o secure, un c'iocan, cosor etJc . Une­
ori, securea sau cosorul din mîna defuncţilor sau cucullati-Ior
constituie un semn dintJr-o emblemă misticăB7. In afară de de­
punerea statuetelor in morminte, caracterul funerar al geniilor
cucullati i 'eI,e �n evioon�ă Plnin 'sllllllllIil ' e ţil lmte IÎln mnnă, asleme­
nea rdeflUflI�loI de pe IstJell,e, pereţii de 'eruClUlIă 'e'o c. Astfel de
statuetc au fost găsite pe teritoriul GermanieiBB. Apoi, prin
sculjp tarea lor, mai rar însă, Ipe monumentele funerare �nseşi :
sarcofagul de l a Aquincum, pe care gemul este asociat cu Tri ­
tonul , s a u pe relieful d e la Maria-Saal d i n Noricum. R . NoU
şi-a pUlS 6' n'tf1ebaJrea dacă illmportllllril1e venitle din su.d, pI1În Aqui­
leia, nu au redeşteptat cu.mva in Noricum cultul latent al
geniilor cucullatiB9• SlÎgur este rînsă că atit scena de pe steI a
B 1 U n exemplu este dat de sarcofagul l u i Umbric�us Scalll' u s ( R . Cag­
nat şi V. Chapot, Ma77uel d'arcMologie romai11.e, I I , 1 920, p. 2 1 8 , fig. 563).
82 O. Floca, Un gladiator traco-dac in arena am/iteatrttlrâ roman de
la VIpia Traiana, În "Sargetia", X (sub tipar).
83 W. Deonna, De TfJesphore au " moi11.e bottrru". Diellx, gfmies et de­
mons encap/oicholJlJes, "Collection LatolTIus", XXI, 1 955, p . 4 3- 4 4 , cu
diScuţia respectivă privind data,ea. Se citează părerea lui Darier, după care
cultul lui Telesphorus capăta o importanţă considerabilă.
84 ldem, p. 58-68 ; J M. C. Toynbce, Art in BritailJ Imder the Ro·
mans, Oxford. 1 964, p. 1 05 , 1 77- 1 78 .
8 5 W . Deonna, op. cit., p. 1 4- 2 1 . Referitor l a originea l u i Telcsphorus,
p. 45-50, iar l a originea geni,ului ettc/oiilatus celtic, p. 64-66, cu biblio·
�rafia completă.
86 ldem, p. 1 1 5- 1 1 8 .
87 ldem, p. 64, nota 7, piatra funerară găsită la Maria-Saal , lînga
K l agenfurt (p. 1 1 7) , şi sarco[,a III de la Aqui ncuI11 (p. 1 24 ) .
88 Tdem , p. 70, 1 20, 1 25 .
8 9 Tdem, p. 6 8 .
 de la Maria-Saal, cu geniul care conduce defuncta în t răsură
pe drumul de veci, ca şi cei doi cucullati de pe peretele de
ediculă din Dacia, ţinînd în mîini un pumnal, se leagă strins
de reliefurile de pe urnele etrusce, unde avem sli ngurele ana­
logii directe. Numai pe aceste reliefuci geniile au uneori talia
de persoane aJd uhe. Toate acestea par să indice o contaminare
din mediul etrusc, unde motivul călătoriei întreprinse de
defunct spre lumea de dlÎncolo, pe jos, călare, într-o biga sau
carpentum, însoţiţi sau nu de un genius cucullatus, se men­
ţine �n pllClistilCa funerCllră etlrlUlSlC ă p�nă utrZliu90. Rolluil de interme­
diar l-a putut j uca, aşa cum presupune R. No: l , Aquileia,
aJCe:.ta fii'nd ICientrud de ja;rld i,eiC'e pe �leaJma cămia :se piun �l1Hu­
en ţde de tot felrUl .
Nu este exclus ca transmiterea directă sau inidirectă să se
fi petrecut în realitate într-un mod ceva mai la'rg, din Italia
de No["[d înslpiI',e Rabtia ,şi No!nieum. De :alufd , .<liport:ul aift'ei
etrusce este mai puternic simţit în centre ca Iulia Conc,ordia,
Altinum, OptlÎgerium, Tarvisium, unde iau naştere tipuri sin­
gulare de monumente ,funerare9 1, iar stelele triple de la Ve­
rona, socotite o particularitate locală a acestui oraş, ajung pîn.ă
la Nilckenich, în Raetia92• Geniile cucullati de pe faţa exten­
·o'ară a peretehli de la N aipcycla, CaJfe lo op�ază o fmmă etru:srcă la
origine, au pătruns probabil în Dacia dinspre vest, din Nori­
cum sau Pannonia, împreună cu alte elemente, difuzate în
acelaşi chip, prezente pe un grup de edicule funerare din nor­
dul provinciei noastre.
III. ORNAMENTAREA ACOPERIŞURILOR DE
EDICULE
In afara leilor, acroterelor şi coronamentului în formă de
p inie, sfinx sau trunchi de pi rClimidă arcuită, este obişnuită
ornamentarea frontonului acoperişurolor şi, mai rar, a tava­
nului : '
a. Acoperişurile boltit'e au froI)l\)onul decorat cu motive ve­
getale, cum 'ar fi frunze stilizate de acant (fig. 1 0 L' ghirlande
legate cu o taen :a, � vînd în centru ş.i la cele ?oua capete de
j os dte o rozeta (fIg. 1 ), sau cu treI rozete SImple (fcrg. 43).
Pe Llll singur aloolperdş, la c<lIpe,tde de jos a.>lle fll"'ontrOIlIului, termi­
!late într-un triunghi, apar două păsări aşezate, cu gîtul lung
şi capetele îndreptate spre inter10r, ciugulind dintr-o grămă­
joară de g,răunţe (flig. 8).
b . Acope·rişuriIe orizontale, cu fronton triunghiular, poartă
în două cazuri imaginea Tritonului funerar ( fig. 1 3, 1 4) , cu
mîna dreaptă spr� jinită de coada încolăcită, iar în stlÎnga ţi­
nînd ridicată în sus o vîslă93. Pe frontonul altui acoperiş este
redat I('<l!pul Meduzei (fig. 1 5, 1 5 a).
c. Tavanul unui acoperiş boltit de la Micia (fig. 9, 9 a)
înfăţi şează bustul umanizat al Meduzei. Pe tavanul unui a'co­
periş 'Oriz'Ontal , găI�t in CIIdeealŞi IllOlCalrnave, s�n:t r.edatlc hus\1Ju­
rul'e Medu7Jei (fig. 7) dispUlse (la ,fi,� urirlre de pe cărţiJe de
joc, îmbrăcate într-o tunică ce cade în plliuri unghiulare pe
piept şi o mantie cu marginile bordisite, lăsînd să se .vadă, în
faţă, cămaşa. Odhii bulbucaţi sînt marcaţi, lÎar colţumle buze­
lor cărnoase sînt lăsate �n jos, mimînd o exp'resie de severitate
şi tristeţe94.
In locul Meduzei, plasată de data aceasta pe fronton,
tavanul unui acoperliş ol1izontal de la Micia este împodobit cu
două rOZiete (fig. 1 6 a).
IV. ATRIBUTELE PERSONAJELOR ŞI ACCESORII
Variază în funcţie de sex, vîrstă şi p rofesiune. După păre­
rea lui Fr. B raemer, un catalog al anributelor şi accesor!iJilor ar
putea să arunce o lumină asupra gradului de romacizare a
populaţiei locale95, sau venite, am adăuga noi. Trecerea lor
90 R. NoII, Telesphoros - Genilts cltcttllatlts. Ztt Denkmălem von
Kapltzengăuer, în "Fes·tschrift Egger" , II, 1953, p. 195. CuouUa (Cucullae,
GtlClll le) era numele unui orraş din N orioum, astăzi K'lIchel (W. Deonna,
of!. cit., p. 1 5, nota 4).
91 G. Brusin, Di ttn tif!o di stele . . . p. 3 8 .
9 2 H . Schoppa, Die Klmst der Rămerzeit i n Gallie7J, Germal7ien ltnd
Britannien, p. 52, fI. 53.
9 3 Despre rolu psichopomp al Tritonru lui , fI'. C umon t, op. cit., p. 1 57,
1 67, Add. 149.
94 Arualiza evoluţiei stil is·tice a imagini i Meduzei, începînd cu arta
greacă şi pînă la epoca romană, o face V. ]lIfkic-Girardi, Medttze l7a
reljefima Arheolo'Skog Mltzeja [stre It Pltli, În "Histria Archaeologica", I,
2, 1 970, p. 29-43, 9 pl.
95 FI'. Braemer, op. cit., p. 1 1 8 .
38
www.patrimoniu.ro
în revistă, extinsă la toate categoriile de monumente ar putea
contribui cu timpul la depistarea unor eventuale particularităţi.
ale a,;rtei funerare din Dacia, deşi motivele se repetă, fiind
cele obişnuite, oferÎlte Ide caietele de modele. Dar chiar şi aces-·
tea pătrundeau din puncte diferite ale Imperiului roman, vă­
dind anumite preferinţe sau curente, o anume orientare sau:
inteliferare de influenţe în p lastica funerară a unei provincii;
sau centru IÎzolat.
Atributele personajelor depind, în mare măsură, de mode­
lul folosit în redarea imaginii defunqilor.
a. Atribute masculine
Volumen: defunqii reprezentaţi în plClOarre pe peretele
posterior sau lateral al unei erucule ţin de obicei în mîna
stingă un volumen de dimensiuni variabile . Pe doi pereţi, de la
Micia şi Gherla (flig. 27, 87), pare a fi vorba mai degrabă de
un rotulus96 • Ambele suluri sint intilnite frecvent atit în
Dacia, dÎt şi în alte provincii .
Theca calamaria, prinsă în partea dreaptă de cingătoarea.
bărbatulUii de pe peretele de ediculă de la Zam (f,ig. 1 07), face
parte din instmmennele obişnuite de scris. In epoca romană
călimările constituie un atribut des folosit pe stelele phry­
giene,9 7.
Timpanum: ţinut in braţe de bărbatul infăţişat pe un
per,ete de ecL�Qltl ă I<lIBra.t ,l a MLlzreud d�n Blaj :(f,ig. 8 6 ) . ESue de
dimenlsuni maru, fiind prins de umerii personajului cu aju­
torul a două curele. Se vede clar cercul de lemn sau metal ce.
servea la fixarea pielii, ca şi conturul desenului ce ornamenta.
suprafaţa sa. Intilnită în ritualele cultelor orgiastice, tambu­
rina atinge dimensiuni mari cînd este folosită în teatru, in
scenele de comedie98. Acesta să fii fost şi rolul ei in cazul de·
faţă, jndidnd eventual profesiunea defunctului? Este greu de
dat un răspuns.
Ascia: este ţinută in mîna dreaptă de un bărbat de pe un
perete posterior descoperit la Potaissa (fig. 64). In mîna stingă
se vede obişnuitul volumen. Analogii avem pe numeroase stele
din Gallia, ascia din mîna dreaptă a unor personaje masculine
f��nd, mai degrabă, un semn al unei meserii, deosebindu-se
de seria de monumente puse sub semnul asciei, unde aceasta
are un rol eshatologic bine marcat.
Cerc de btttoi ( ? ) : prin analogie cu 'O stelă de la Bor­
deaux99, '01bi.elOoull O'Va:l ,din m�r\1.a unui rbă1'rhart de pe aoelra:şi
perete de ediculă (fig. 64) s-ar putea să reprezinte un cerc de
butoi, mai ales că mi jlocul este gol, lăsînd să se vadă pliurile
veşmintului. în acest caz s-a incercat poate indicarea profesi­
unii de dogar a defunctului. Apropierea de stelele din Gallia
este subliniată lşi de ascia afll ată IÎn mlÎ na celui de-al doilea
bărbat de pe peretele de ,ediculă de la Potaissa, ţinută şi de
personajul masculin de pe stela de la Bordeaux .
Cupa: de di ferite fOlrme şi dimensiuni (fng. 30, 44, 45, 47>
67, 80), este ţinută de defuncţii din scenele de banchet fune­
bru . Uneori este semnalată şi în mîna unor bărbaţi redaţi În
picioare, de pe pereţii posteriori de edicule (fig. 28 şi 5 7). Nu
este exclus ca o scenă prescurtată de coena funebris să fi ilus­
trat atunci unul din pereţii laterali. Forma curentă este cea de
cupă tronconică sau cu corpul uşor bombart, cu sau fără
picior'oo .
Pîine împletită: obiectul din mina unui bărbat de pe un
perete de ediculă de la Napoca ( fig. 76) a fost interpretat
drept , o mincare sau pîine împletită" 10'. Interesantă este po­
ziţlÎa rr:îinii drepte, cu Ifaţa pal mei înlmeptată inainte. Piinea
impl'etită, !d i n mina stîngă, s-ar putea să aibă o l egă tură cu
semnif'icaJţia gestului de mai sus 102 .
b . Atribute feminine
Fructe: in mîna stingă adusă pe piept sau lăsată de-a lun­
gul corpul Lli, femeile ţin adesea un măr sau un ciorchine de
96 După Hofmann, reprezintă decretul de cetăţenie (Rămische Milităr-
grabsteine der Donaltlănder, Wien, 1 905, p. 86).
97 N. Firatl.i, ofJ. cit., p. 30-40.
98 R. Cagnat şi V. Chapor, op. cit., II, 1 920, p. 50 1 .
99 Fr. Braemer, op. cit., p. 1 23, pl. XXII /80. T ut Braemer citeaza
. v
o stelă provenită de la Autun, pe care cercul de butoi este purtat pe
umar (nota 2).
1 00 D . Isac, op. cit., p. 1 1 şi 1 3 .
10 1 A. Bodor, op. cit.
102 D. M. Pippidi, Sil'nbolul palmelor Înălţate pe o stelă din Tomis,
în Studii de istorie a religiilor antice, B ucu reş t i 1 969, p. 206-2 1 7, (li
,
bibliografia respectiva.
 1 2
5
:strugure (fig. 23, 37 şi 1 07). Ca frecvenţă predomină Însă
mărul, cu largă circulaţie in arta romană provincială.
Pasăre: de regulă un porumbel, ţinut de data aceasta în
mina dreptă. Pe un perete de la Optatiana, defuncta apucă
un porumbel de picioare, cu capul lăsat in jos (fig. 1 02 ) .
Apare însă şi scena porumbelului ciugulind un m ă r (flig. 76) .
Un porumbel şi un maJr se observă şi in scena banchetului
funebru de pe peretele găsit la Luncani (Potaissa) (fig. 4 5 ) .
Floare: c a o aluzie la virsta tînără a defunctei, este redată
pe un perete de la Micia şi pe altur de la Napoca (fig. 27,
1 1 1 ) . Femeia de pe un perete posterior de ediculă de la Po­
taissa (fig. 64) are în mînă un buchet cu flori. A nalogtii avem
tQIt ,în Da'c�'a, pe un ,a!l'ta'r în ,fo["mă de 'ed�Clulă de Ja Zla'l:'na,
tn mîna femeii ,reprezentate pe una din laturile miei figurînd
un buooet 'cu flori de mac şi spice de grîu.
Crumena: tn mîna dreaptă, II ă,sată în jos, o femei,e de pe
un perete de la Micia ţine o punguliţă cu colţurile rotunjilte
şi mîner (fig. 35).
Pyxis: nu se poate distinge forma recipientului cu pomadă
din mîna femeii de pe peretele ce ,redă o scenă de coafură,
descoperit în apropiere de Turda (fig. 6 5 ) .
Flabellum: întilnit adesea p e stelele funerare d e la Bizanţ,
apare sporadic în regi�nile vestice sau nord-dunărene ale i m­
periului. Evantaiul rotund de pe peretele de la Apulum (fig.
8 1 ) , cu incizii radiale imitînd pliseurile, este asemănător cu
cd sculpllat pe un monument funerar din Britannia.
39
www.patrimoniu.ro
Plan şa 1
Rython: în .lOlcUil ob,irşn'llimu'l ui măr, plOtlillJmbd etc . , femeia
care p articipă la banchetul funebru, reprezentat pe un perete
de la Potaissa ţine un rython (fig. 44, pl. I, 7).
Cană: n u avem certitudinea că figurile feminine ce ţin în
mînia lăsată de-a lungul cOI1pului o cană, infăţişate pe flaţa
interioară a unor pereţi de edicule, pot fi considerate drept
imagtini ale defunctelor. Aceasta cu atit mai mult cu cît în
cealaltă mînă nu apare niciodată vreunul din atr,i butele sim­
bolice, specifice femeilor. S-ar putea Ideci să avem de-a face
cu o camilla, după cum în figura unor bărbaţi cu o cană în
mină recunoaştem uşor un camillus (pl. I, 7).
c. Atributele copiilor
Vom omite cazurile cînd copii ţin aJc eleaşi obiecte ca Şl
femeile, cum ar fi un ciorchine d e strugure sau o floare.
Stilus şi crumena: pe un perete de la Micia (fig. 3) şi pe
altul de la Gerlll isara (fig . 94), băi atul ţine în mina dreaptă
două condeie (stiii), iar în mîna stingă o crumena de piele sau
pînză. Ambele m onumente au fost discutate pe larg şi inter­
pretate ca dovezi ale invăţărM scrisului în Daoia romană 103.
I mpreună cu un medalion de la Micia, au ieşit probabil din
mina unui meşter ce-şi avea atelierul in acest centru. N . Gos­
tar găseşte analogii in Moesia 104 .
103 N . Gostar, Inscripţii şi monumente din Germisara, în Contribuţii
la cunoaşterea regiu/Jii Hunedoara, Deva, 1 956, p. 81-84; M. Macrea,
op. cit., p. 342-343.
1 04 N. Gostar, op. cit., p. 8 4 .
 Crotales: un fel de castan-iete, executate d i n lut, bronz sau
lemn, ce serveau l a maJrcarea paşilor de dans 105. Se punau
uneorj agăţate de mină, cu ajutorul unei curele de piele, cum
este şi cazul fetiţei de pe peretele posterior de la Turda
( fig. 4 8 ) .
Pasăre: o pasăre d e d imensiuni mari , lebăldă sau giscă, este
ţinută l a p iept de o ·fată de pe un p erete fragmentar descope­
rit la Potaissa ( fig. 5 7 ) . Considerăm că este vorba de un cop i l,
întrucît apare in primul plan, in spate şi puţin lateral aflin­
du-se probabil tatăl, cu o cupă în mină l 0 6 . Pe acelaşi perete
de la Germ�sara, fata ţine un porumbel sau u n flacon de
sticlă.
d. Atributele unor personaje mitologice
Deşi ilustrează rar pereţii de edicule din DacrÎa, se remall"că
tocmai prin plasvicitatea redării unor elemente de detaliu,
cum ar fi măciuca cu noduri din mina l ui Hercule, de pe un
perete de } a Micia, sau u n syrinx cu şapte ţevi , dispuse in
scară, deasupra capului l ui Attis de pe o p�esă Ide la Potaissa
( fig. 5 1 , pl. 1, 7).
Accesorii
Sint constituite din piese de mobilier sau diverse obiecte,
cu rolul de a sublinia i deea care a stat la baza sculptării sce­
nei respective. Aşa, de p i ldă, scena de coafură de pe un perete
de la Potaissa, pe lingă recipientul cu p omadă din mina stă­
pînei, oferă imaginea unui pieptene c u două rosturi, aflat
lîngă capul feme.ii din planul al doilea.
în marea călătorie pe care este nevoit s-o întrep rindă,
defunctul fol oseşte w1eori un vehicul (pI . 1, 1 şi 2). O trăsu­
rilCă flalmill vailă 'Pe IUn 'Pelfet,e de eooclIIIă de 'La Mu:zeud Bruken­
thal, cu un loc în faţă şi altu� în spate, şi acoperiş mobil, ce
putea fii ridicat in caz de vreme urîtă, acum lăsat în jos . O
biga, pe un perete descoperit la Gherla, cu royi inalte, cu 1 2
spiţe, tipjce vehiculelor de viteză.
Scena aratului , de pe edicula de la Şeica Mică ( fig. 1 04),
păsnrează ·m sClhill11 b mo:oouil unui plrug rromaJn. Se .dilslJi!1J�e d aJf
stiva ş i Inanicula.
De banchetul funebru se leagă o ser:ie de p iese de mobilier
sau vesclă , 'OaJf aldtleir'ÎZaJte prill1 'ulfmăudarde trăsăum� :
Kline: are speteaza înaltă şi arcuită. Picioalrele sint împo­
dobite cu ,diverse pr�filaturi (pl. 1, 3 ) . Uneori, sint plasate
chiar la rr: arginea patului, avind forma unor coloane mai
groase sau mai subţiri , alteori incep maJÎ d inăuntru, fiind mai
zvelte şi mai elegante. De obicei, se vede un singur spătar . Pe
un perete de la Apulum ( fig. 80) sint redate totuşi ambele
spătare ale klineei. Coatele personajelor se spriÎ j i nă pe sal­
teaua groasă a patul ui, totdeauna ceva mai inaltă spre cap.
Pe peretele citat de la Apulum, salteaua este marcată prin
linii inoizate oblice, după un procedeu întîlnit pe stelele din
B izanţ, datate in epoca romană l 07 .
Kathedra: este simplă ca aspect, cu spătar inalt, arcuit
spre capătul de sus. Unele scaune sînt aşezate pe un posta­
ment ce iese în afară, j ucînd ş i 'rolul de taburet (pl. 1, 4 ) .
Scaunul d i n răchită impletjtă, d e p e peretele de edicula d e l a
Luncani , s e remarcă prin fantezia şi fineţea execuţiei, depă­
şind sub raport artistic kaehedra de pe relieful coa1fezei de la
Neumagen (pl. 1, 5 ) .
Mensa tripes: tăblia rotundă este privită de sus s a u i n
secţiune transversală. Grosimea e i variază, putînd atinge une­
ori valori aprecrÎ ab i le. De l'a caz la caz, este dreaptă pe toată
grosimea ei, trapezoidală sau în formă de albie. Picioarele,
frumos arcuine, sînt libere sau unite in partea superioară prin
bare orizontale. Se termină în chlp de labă de leu, cap de
berbec sau copi tă de cal (pl. 1, 6) .
Panarium: are aspectul unei cutii cilindrice înalte, cu capac
boltit. Pe u n perete de ediculă de la Napoca este redată împle­
titura de răchiÎtă din care este lucrat coşul ( fi g . 7 5 ) .
Cista mystica: identificată d e M . Jude şi C. Pop p e scena
banchetului funebru de pe un perete proveni t de la
Potaissa108 ( fig. 44) .
1 0 5 R . Cagnat şi V. Chapot, op. ci!., I I , 1 920, p. S O L
106 N . Firatli, op. cit., p . .30-4 5 . Arată c ă o lebădă sau g , sca era
redată pc stelele de la Bizanţ, ridicate în cin tea unei re te sau
tinere.
1 07 ldem, p. 89-90, n r. 1 1 5 , p l . LX.
1 08 M. Jude şi C. Pop, op. cit., p. 7.
www.patrimoniu.ro
Vase: Ide cele mai multe ori diferite ulcioare, ţinute de toar­
tă de un camillus sau o camilla. Reproduc în unele cazuri for­
me de vase metalice, ca cele două ulcioare care încadrează cista.
mystica de pe reliefLtl banchetului funebru de la Potaissa, sau
ulciorul de pe faţa exteri oară a unui perete de la Mioia (pl. 1,.
7). Se găsesc însă şi paterae, vase c u corpul bombat, de dimen­
siuni mici, cupe, platouri.
v. lîMBRACAMINTE, PODOABE, COAFURA
Nu intenţionăm, după cum am arătat, să facem u n studiu
asupra imbrăcămintei şi coafurii defunqilor. Ne limităm să
semnalăm cîteva detalii, ,importante pentru originea sau calea
de pătrundere a ediculei funerare în Dacia.
Bărbaţii sînt îmbrăcaţi de regulă în tunica manicata scurtă,
încinsă mai jos de m i j loc, şi sag�tm. Toga, în general absentă
pe monumentele cu reliierfuri din Dacia, apare pe un perete de
ediculă aflat la Muzeul d i n Cluj ( f,ig. 1 1 1 ) . Aceasta constituie·
un i ndiciu pentru calitatea de cetăţen� romani a celor doi de­
funcţi, cît şi penuru apartenenţa la o anumi tă pătură socială,
cum ar fi, de pildă, oea a m agistraţilor .
MaJntia are u�1eori 10 afJ01,aJI ă OIf�giiIlla:I ă. r 11 10lc :să fie ,pI1Ll1 să.
pe umăr cu o fibulă rotundă capetele ei sînt ad use în faţă, for­
mînd două colţuri ce cad pînă mai j os de talie (fig. 27) . Altă
dată, are aspectul unui "patraf,ir" din zilele ll'oasure, liber În
părţi, cu mineei ch:i mono ce acoperă braţele, avînd o deschi­
dere pentru scosul mîinilor afară. Se Încheie in faţă, fiecare
parte fiiIlld terminată Înur-un colţ. La gît este tătiată în unghi,
lăsînd să se vadă p l iurile tun icii (fig. 3 ) .
Deşi paemtla propriu-zisă nu s e întîlneşte, s e p ot d istinge
haine din stofă groasă, ce cad in falduri greoaie (fig. 76) .
Pe u n fragment de perete găsit la Potaissa, gros,imea materia­
lului din care este executată mantii a este redată in p i atră. E a
coboa.ră d e pe umeri asemeni unei pături rigilde, ajungînd
pînă la j umătatea pulpei (Ifig. 5 8 ) .
P e u n alt perete descoperit l a Pota.issa (fig. 5 3 ) , s e observă
ciorapm de lină, lungi pînă la genundhi, şi un capăt al mantiei
aW:1,O<lJt pCiS17e u:nă:r, KJe cade !În faMurii bOgiare pe piept, ,avînd
la cele două colţuri ale marginii sale cîte un ciucure10�. Obi­
ceiul garnisir,i i marginii de jos a mantiei cu franjurn sau bile
de metal la colţuri, pentru a trage prin greutatea lor ,materia­
lul, este semnalat în Noricum, Pannonia, şi I llyricum, ca şi
ciorapii de pislă în Noricum, înlocuiÎţi în I llyria cu cei de
lînă, îmbrăcaţi peste pantaloni 1 la . Mantiile acestea se deose­
besc totuşi ca aspect de cea semnalată la Potaissa.
Surtucu] sau haina pînă la talie, din stofă groasă, cu mi­
neci lungi, croită drept, speciJfică provinciei N0I1i cum 1 1 1, o
regăsim pe un perete de la Cristeşti şi pe altul de la Şeica
Mică ( fi g . 67 ş i 1 04 ) . Cele două -fişii verticale ce �mpodobesc
su rtucu] unui băJrba:t de pe peretele de la Cr,isteşti ( fig. 67)
sint caracteristice provănciei N oricum, deş,i Geramb le semna­
lează pînă în Gallia şi Belgia 1 12. Tot la C risteşti şi Şeica Mică ,
de gîtul bărbaţilor atîrnă un fel de cordon lat, ae se îngus­
tează spre capete, formînd un colţ în faţă. După cum arată
per,etele de la Apulum (fig. 82), vîrful se termină .cu ? bilă
sau un ciucUife sferic, ce a j ungea pînă l a poalele tunicllÎ sau
cămăşii , sau numai pînă la marginea de jos a surtucului . Nu
ştim insă dacă este vorba de un element vestimentar sau de o
pnesă ornamentală.
Pantalonii strîmţi pe p icior (bracae) pot fi ma� greu ob­
servaţi pe relifurile din piatră. 1 ,i întîlnim la bărbatul din sce··
na de arat de pe peretele de ediculă de la Şeica Mică
( fig. 1 04 ) . Pantal onii fac parte şi d i n costumu ' de p stor al
.
ţ �
lui Attis de pe un perete descopent la PotalSSa (fIg. 5 1 ) .
Haina închisă pe piept în un�hi, încheiată în faţă, cu �
bordură sau tivitură groasă, dinr.1 impresia unui şnur, purtata
de un bărbat de pe un perete de ediculă de la Micia (fig . 24),
este 'co:nlsideI1aJtJă, pe de ,a:l.tă paJfI1Je , d.l'ept IUln v.eşm8lD.t ca;racte-
1 0 9 E. Bujor, OfJ. cit., presupune că personaj·u! are agăţată de umar
o traistă sau o boneta. Dimensiun ile ni se par prea mari pentru aceasta,
Î n suşi modul în care sînt dispuse p!iurilc nClpotrivindll-se cu grosimea
unei trai�te.
1 10 1. Cremosnik, Die einheimliche Tracht Noricums, Panno17iem Imei
remei
lIlyriCllms lI17d ihre Vorbilder, În "Latol11l1s", XXIII, 4, 1 964, p. 76 1 .
1 1 1 1 . Cremosnik, op. cit., p . 76 1 .
1 1 2 ldem, p. 762 .
40
 fiStiC populayiei locale, autdhllo ne, sau eventual nOlI'ice 1 13. O
haină asemănătoare mai apare la Micia pe o stelă 1 14, pe două
mOl1IUme:1,Oe de �Ia ,Alpulum ,şi L�povla 1 1 5, pe o s,t'e':ă de ila Şei,oa
lVLiloă , pe Ica,re se rindică pro1venlÎlenţa nortÎ,că 'a defun,qi:lo.r.
Î mbrăcămin tea femeilor este alcătuită din trei sau două
poi,ese p:ni.noiparl e : o tuni'ca JIUIl1gă pînă Il a păm1nt, slOla, ou sau
fără mîneci, avînd aceeaşi lungime cu tunica, puţin mai scurtă
decît aceasta sau n u m ai pînă la genunchi, şi palla. In mQdul
lor de redare există însă unele palfticulari tăţi, ce atestă uneori
originea etnică a defuncţilor. Aşa de pildă, 1. Cremosni k sta­
bileşte ca o variantă autohtonă, comună unui spaţiu destul de
�I1It.ÎJn s, ÎrI1loep�11Id leLim I L1Yll1ioum şi ptnă tn Noroiroum şi Pann.onia,
tunica lungă pînă la glezne, lăsînd picioarele libere 1 1 6 . O aflăm
şi în Dacia pe pereţii de edi culă de la N a p o ca (fig. 7 8 ) şi
Cr�s't eşui (fli'g. 67, 69). Stola IStau .norchri a de dea:Slupr,a , eva­
z'ată în partea de jIOS, în fonlllă rde c: 'opot , căzînd în fral­
dur,i 'rigide, încinsă la m ij loc cu un cordQn l at, avînd capetele
mantiei Încrucişate pe piept, prezentă pe regustrul i nlf erior al
peretelui de la Şeica Mică ( fig . 1 04), este amintită în arealul
provinci ilor de m ai SUS1 17. De asemenea, stola mai scurtă decît
tunica, executată dintr-un material rigid , fără I11Îneci ş i pr i n s :i
pe umeri cu a jutorul a două fibule mari, încinsă În talie, pur­
tată de femeile de pe pereţii de la Cristeşti (fig. 69, 66), n e
conduce spre ţinuturile illynice, pannonice şi nQrice 1 1 8. Stola
sau haina de deas tpra răsfrîntă în faţă, formînd un e l i n
('frig , 99), , oa şi ,a i'nlga,to,a rea rărSlUro�tă 1n ,şnU1f ş i şOrr ţtu! plI'1Î11:S î n
talie ( fi g . 69), cQpiază modele norico-pannonice, fiin d socotite
elemente tipic eravisce 1 19.
Mantia in fOr111ă de "cap ă " , cu capetele incrucişate pc
piept, în dlni tă În Illyricum, Moesia de vest, N oricum şi Pa­
no.J'1I1iia, O aJVlenTI dOiCiUImerutată �[l PotMlssa (,fig. 46). La lalooas.ta
pu\uem 'aJdăuga boneta pilllI'lllaJ tă de femci'le de .pie ed!iroUlI�le de la Po­
talÎ:ssa 'şU ZaJ!11 -S�nC'r ai, louniOlsoută �.n r�g�UIl1IÎ,Le nomloo-piaIl1J10rni'Oe
(fig. 44, 4 5 , 46, 1 07 ) . De cele mai multe ori, capul femeilor
este descoperit, lăsînd să se vadă coafura. UneoI'i , apaJre un
velamen (fie. 47, 50, 8 1 ) , pr,ins pe creştet, obişnuit la statuile
funerare femin ine.
O nOltă oll1irginiaJIă ,e STle dată de !ÎlmblI'ascămiI1 lt ea femeilor de
pe relieful de la Rediu ( fig. 65), ce pare a fi fost executată
dintr-un material fin, transparent. Femeia din IPlamul al doilea
are o tunică sau rochie cu platcă, .de l a care pornesc plriur,i
un ghi,ul are. Mînecile largi amintesc de o dalmatica. La Potaissa
se re!l11 a rcă şi. tunica l ungă, strîmtă, fără fal d ur, i , Închisă
uneori pînă j os, cu o tivitură groasă �11 faţă, pr�nsă în talje cu
o c in găt o are îngustă (fig. 44, 4 5 , 5 1 ) .
Mantia dreptă, c u mar g i ni l e bordisite, lăsînd p e m i j lQcul
p i ep t ul u i o p o rţiune neacoperi tă, avînd cîteodată un guler
marre, eu (lol�UlflÎle .fiOiolIinj,ilt e, �1I1rchej,at a:sIÎmetric, ,a fost p us ă ,tn
legătură cu o piesă vestimentară sau un costum de origine
africană, avînd în vedere i dentitatea coafurii şi îmbrăcă m intei
de pe peretele respectiv de l a Micia ( fig. 25) şi de pe o stelă
provenită din aceeaşi localitate, a cărei inscripţie arată cl ar ca
este vorba de o familie de mauri 12o. Intrucît acest gen de
p':epn.:�!nălnUlI'ă eSlt.e Isrp eci fă,c rc.e ntllLI1�llIii de la Mi,m a, rCaJfacterizat
printr- o puternică enclavă de eleme n te orientale, nu este exclus
să i ndice, şi în alte cazu ri, aceeaşi etni,e. Stola purtată cle
femeia eLe pe pereţlÎi edicu�ei 6nnregi de la Ve'ţ el (f�g . 3), cu
marrgi nea de jos t ăi at ă în formă de petale şi mîneci lungi , ter­
minate cu un fel de man şetă d a ntel a>tă , pentrru care nu avem
anal'ogi.i , ar putea Ifi considerată, în consecinţă, o. mo d ă orien­
tală sau alricană, ca şi coafura persoanei respective. Acelaşi
l ucru s-ar o utea să fie valabil şi pentru �mbrăcămintea bărba­
tului rafla t în dreapta femeii, deşi, \pînă l a găsirea unor analo­
gli,i I,ă,g ure, i11JU Sle pOlalte s.us�i'nle , aoeaJstă Ipărer.e deaît au t�,tliu de
ipoteză .
113C . Daicoviciu, MOIlumente inedite din Dacia, în "Anuaru l Insti­
tutului de StlIdii Clasice" , 1 , 1 928-1932, p. 1 23-1 25 , fig. 13 şi 1 4 ;
L . David ş i L. Mă r gh i t an , Monumente sculpmrale de la Micia, î n "Acta
Musei Napocensis", V, 1 968, p. 1 27. pl. 1 15.
1 14 O. F l oca, Monumenti romani inediti del distritto di Hunedoara,
în " Daoia" , VII-VIII, 1 937- 1 940, p. 342, fig. 3-4.
1 15 C. D:ticoviciu, Monumente Inedite . . ; Gr. Florescu, ojJ. cit.,
p, 1 3 3, fig. 3, 4, 5, 7.
1 16 1. C re m o s n ik , op. cit. p. 77l .
, p. 1 1 1 -1 1 2 , nr. 64, fig. 53 a.
1 17 Idem, p. 76 1 .
118 Jdem, p. 766, 77l .
1 1 9 J. Fit7., Az Eraviszkusz noi viselet, în "Archaeologiai Ertesito", 8 4 ,
1 95 7, p , 1 5 2'- 1 5 4 .
120 L . David şi L. Mărghitan, 0 /1 . cit., p. 1 28; "CIL" , III, 6267;
GI', F].o rescu, ojJ, cit" p. 93-94, fig. 2 3 .
41
www.patrimoniu.ro
O serie de elemente par Î n s ă să confirme observaţiile d e
mai sus. O mant,i e asemănătoare, fără guler, este 'r edată tot l a
Micia, pe tavanul unui acoperiş Oifizontal d e ediculă, cu fron­
ton triunghiular, ornamentat cu bustur'ile a două Meduze
( fig. 7). Mantia cu guler, aSQciată de data aceasta cu coafura
montantă specifică, apare pe un monument în formă de
pilastru, terminat în trunchi de piramidă, de la Ulpia Traia­
na 1 21 . Pe un altar ce imită o ediculă, descoperit l a Ampelum
ş� păstrat În Muzeul de istQrie al Transilvaniei din Clu j , mar­
giI1 i le mantiei, lipsită de guler, sînt vopsite în roşu (fig.
1 1 9, b) . Or, bordurile sau tiviturile de purpură şIÎ aJu r (para­
gaudes) r.eprr'ezi,mă rO mOldă rpătII'lUr1lSă rîn I U1ipe.m1u Smpre.ună cu
aJf�uXllllI gen�f'a,j de llntfilluJe nve es,OÎce şi IsudWe, dev,enrÎlnd foa.rrte
populară mai ales În secolul al I II-lea 1 22 . De altfel, pieptă­
nătura femeii, cu părul strins în modius sau legat în felul
acesta, l-a determinat pe A. Buday să se Întrebe dacă nu este
cumv.a y,o'rha de Îmhrăcămrnrooa unei preO'nes'e :a .LurÎ lS�s 123.
Vom reţine n umai aspectul oriental sugerat de costum şi coa­
fură, avînd similitudini printre monumentele de Ia Micia.
Menţionăm, în continualre, tumca fetiţei de pe un fragment
de ediculă de la Tihău (fig. 1 06), cu mÎneca strînsă la înche­
i etură Într-un volan cu marg1Înea zimţată, ca şi tunica lungă
de p e un perete de ediculă de l a Napoca (fig. 75), avînd dea­
supra un colobium Încins sub bust, tăiat drept la gît.
Lla bărlblaiţi, p�re sa de ipodolaJb ă olb işnu,ită eslle flÎhUl! .a mr.lIrI1rdă,
servind la prinderea mantiei pe umărul drept. Exemplele
abundă în toate centrele unde s-au găsit pereţi de edicule.
Uneori, de mînă atîrnă u n lanţ gros, cu funcţie ornamentală,
întîlnit de regulă în Dacia PorolissenslÎ s, l a Zam, Gherla,
PorolissUrm 124. Bărbatul' de pe peretele de la Zalm (fig. 1 07)
a r e p e deget un i n e l sigilar, cu o p i atră gravată.
Femeil'e au în lIII'echi cercei pandanrivi, globul ari, purtaţi
pJnă ş i de servantele din scenele de banahet rf uneraJr . In j u ru l
gîtului s e Qbservă, pe unele piese, şiragum de mărgele ( fi g. 93,
97). Colierele cu pand a n t i v e s a u medt}: i oane constituie o tră­
sătură a portului noricQ-pannonic 1 25. r n Daci a, ele împodobesc
îmbrăcămintea femeilor de pe pereţii de edicule de la Cris­
teşti (f i g . 66).
A rmilla cu două spirale şi cap de şarpe se numără printre
podoabele purtate de femeii, cît ş i de fete ( f i g . 3). Pe peretele
de la M�tCli a brăţ,Jm ,au ,caJp de ş a.rp e e sue laJ�olcÎla tă ou un ms­
turn de provenienţă orjentală, aparţinînd probabil unei per­
soane de a ceeaşi origine etnică. De remarcat că a n t a e- Ie pere­
ţilo'r llateral i sînt ornamen taue, de asemenea, cu cite un ş a rp e .
Stola ,fe m ei lor de pe pereţii de la Cristeşti este prinsă pe
u m eri cu două fibule mari . într-un caz (fig. 69), este vorba
de fibule cu aripă (Fli.igelfribeln), considerate drept o. caracte­
ristică l ocală, nori co-pannon ucă 126 . în ultimul timp s-a dove­
dit insă că acest element de pă ş eşte o anumită gran i ţă etnică,
În sijJ'eţ� crea GlonÎlao-pannonircă, irJ1ltr�lIl1 d şi tn c Ily.lpio,nrenţa 'COIS­
tllmului d i n Ill yricum şi Moesia de Vest. O ri g : n e a sa rez�dă
însă în arta greacă arhaică, ca şi rodhia dublă d e . d 1J fe l , men­
ţinîndu-se apoi în epoca elenistică. Prin această fi l ieră a p ă ­
truns in portul IQcal al regiunilor amintite 1 27, aj ungî n d să con­
stituie o trăsătură spec ifică po p ul aţ i ei autohtone din areal ul
menţ�onat.
î n a doua jumătate a secQlului a l I I-lea, în ţinuturile estice
ale Pannon iei, locuite de eravisci , fiblliele cu aripă incep să
fie înl o c u i t e C l l c e l e în for mă de oc hi sau "laţ", împreur ă cu
alte schimbări survenite în vestimentaţie, cum ar fi a p a r i ţi a
colierelor cu medalioane, a centurilor răsucite in şnur, a ro­
chimor de de asulp ra răsfrînte înapoi. I ntruclÎt fibulele IClI ochi
sau laţ nu sînt cunoscute în materialele p ann oni ce mai tim­
purii sau in regiuI1Jile vest1ce, cercetătorii maghiari au văzut
in ele o. evoluţie a mQdei locale eravisce. I n n ordul r egi unii
l ocuite de eravisci, şi anume la AquinCllm, îşi fac apariţia în
aceeaşi ,p eri oa dă bonetele norice şi fibulele în formă de r ozetă .
121 L. David şi L. Măr gh i tan, op. cit., p. 1 28 ; Gr. Fl o rc s c LI , op. cit.,
nI'. 67, fig, 55 a.
122 R . C:tgn:u şi V. Chapot, op, cit . , II, p. 376,
123 A. Buday, Szorvânyos romaikori emlekek Erdelybăl, În "Dolgo­
zatok", VII, 2, 1 916, p. 1 1 2- 1 1 6, fig. 1 2 a; Gr. F l orc s cu, op. cit.,
12 4 L. Ţeposu Marinescu consideră că l anţul ornamcnta l este de tra··
diţic :tlltohtonă, d eo a rec e intră în cOlll ponneţa il n U lll e ro :t se tezaure dacice
de a rg i n t (Despre originea ,mor ti1mri , . . , p, 2 2 1 ).
125 .T. Fi tz, op. cit.
126 Ibidem.
127 1. C relllosni k , op. cit" p, 77 1 ,
Stola sau rochia de deasupra nu este răsfrintă inapoi, in
schimb se manifestă o preferinţă pentru şorţul prins in talie.
J. Fitz consideră că n u există o Iegătură organică între cele
două grupuri, caracterizate prin costume diferite. Primul ar
continua tradiţia eraviscă in timp ce al doilea ar aparţine
unei popula�ii venite aici in secolul al, I I -lea dinspre părţile
Leithei. Impreună cu îmbrăcămintea norică, ea aduce cu sine
şi un ritual funerar propriu, aşa cum arată L. Barkoczi 128,
alcătuind mici unsule in cadrul autohtonilor. In incheie,re, J.
Fitz atrage atenţia asupra faptului că diferenţierea regional ă
a eo,swmlul,ui S-I<lir putea 'Să :alibă l,a hază ,şi o d i'fe,r,eHţ,i'ere de
ordin etnic, separindu-i pe erav.i soi de ozi şi cotini. Pe pereţii
de la Cr,isteşti nu se observă o demarcaţie atit de precisă intre
diversele elemente de îmbrăcăminte. Fibulele În formă de ochi
sau laţ şi cele in formă de rozetă apar În asociaţie cu coliere
cu medalioane şi cu "rochia dublă" nerăs,frintă, ca şi f:i bula
cu aripă, a căreli prezenţă este consemnată de altfel şi În etapa
tirzie de dezvoltare a portului pannonic. Tot la Cristeşti întîl ­
nim cingătoarea în formă de şnur răsucit, şorţul şi surtucul
bărbătesc din stofă groasă, croit drept, avind in faţă două
Hşii verticale dret> te (fig. 67), specific provinciei Noricum.
S-ar putea deci sa avem de-a ,face cu o modă de ci rculaţie
mai largă, aşa cum a demonstrat 1. Cremosnik pentru anu­
mite piese de imbrăcăminte din spaţiul illyro-norioo-pannonic.
C�l p Uiţin îl1l 'oaZJl�1 DelJaiiei Ise ipoa.ue vO'rbi de ° influenţă
norico-pannonică în sens mai larg. Aparenţele ar pleda pen­
tru un grup Ide popula�ie pătruns d ispre vest. O serie de ele­
mente ne indreaptă spre Noricum. Amestecul de forme indică
ori o airculaţie mai largă a unor modele vestimentare, ori COn­
taminarea petrecută pe parcurs intre eravisoi şi noii veniţi.
Coafura bărbaţilor urmează, in mare, dteva modele ste­
reotipe, repetate aproape pe toate monumentele studiate de
noi. 1n afara tinerilor, toţi bărbaţii poartă barbă şi mustaţă.
Ca o reminiscenţă a tunsoru simple din epoca lui Tr<liian,
pe patru pereţi de la Micia părul este redat in şuvi� rigide,
paralele, aduse in faţă, şi retezate pe fruntel29 (fig. 42, pl. I I ,
1 ş i 2 ) . P e aceeaşi stelă d e l a Micia, folosită c a analog.ie pen­
tru imbrăcămintea şi coafura femeilor, se repetă şi pieptă­
nătura descrisă mai sus, reieşind legătura e� cu un anumit me­
diu etnic. Haina, tăiată la git in unghii , inchisă in faţă, cu
margini le bordisite, avind o croială ceva Imai rotun jită spre
umem pe stela citată de la Micia, este purtată şi de bărbatul
de pe un perete de ediculă (fig. 24), asemănarea privind pînă
şi tipul de coafmă. Numele maur al personajului ca şi al in­
tregii familii consemnată în inscripţie, repune in discuţie ori­
ginea ei autohtonă, norico-pannonică sau afro-oruentaIă, dacă
nu ne aJflăm cumva in faţa unei imbrăcăminţi mai grosolane,
"de vreme rea", răspindită pe o arie vastă şi preferata in
anumite medii social,e. Gulerele "de blana", ce garniseau
mantiile femeilorl30 ar veni in sprijinul aoestei ipoteze, mai
ales ca un model i dentic de mantie, fara guler însă, este inso­
ţlită pe aJltlarua de ,1!a ArnlPeJrum de 'V1eşm�nuul ohliş.nui.t <Ili băJ."­
baţilor : tunica şi sagum (fig. 1 1 9 b ) . Aceeaşi pieptanatura
po,a'lle fii ohls erv,a:tă ş,i pe ahe maruumenUe flUnlerare de 11a Mici,a,
ca şi haina tăiata în unghi, cu marginile bordisite. Pe o ste­
lă 1 3 1 şi două medalioane funerare 132, alaturi de barbaţi imbră­
caţi in felul ace;ta, femeile poarta mantii din stofa groasă şi
o bonetă sau turban rotund pe cap, deosebit insă de boneta
n orico-pannonica 1 33 .
In sHrşit, trebuie avută in vedere şi răscroi ala în unghi a
mantiei inchise in faţă, cu marginile neboI1disite insa, redata
pe pereţii ediculei întregi de la Micia (fig. 3 ) . Parul tăiat
scurt, adus spre frunte, cu şuviţele întoarse in meldişori (pl.
II, 3 , 7), constituie o cOlafura tipic orientală, caracteristică re-
128
]. Fitz, op. cit., p. 1 5 4 .
1 29 . " Dind impresia unei perltcj« (L. David şi L. Mărghitan, op. cit.).
"Formind un franj tăiat« (Fr. Bracmer, op. cit., p. 25).
130 L. David şi L. Mărghitan, op. cit., p. 1 28.
1 3 1 O . Floca, Momtmenti romani . . . , p. 342'-343, fig. 3-4.
1 32 O. Floca, Monumente epigrafice şi sculpwrale de la Micia, În
"Acta Mllsei Napocensis" , V, 1 968, p. 1 1 5 - 1 16, fig. 4 şi medalionul pe
care copiii sînt reprezentaţi ţinînd În mîna un stillts.
1 3 3 L. David şi L. Mărghitan, op. cit. . p. 1 32, arată în legătură cu
boneta de pe unele monumente de la Micia că nu pOt da indicaţii cu pri­
vire la etnicul persoanelor ce le poarta, avînd În vedere ath forma ci deo­
sebită de boneta norico-pannonică, cît şi de faptul că nu este asociată cu
alte elemente specifice de port.
42
www.patrimoniu.ro
pr:ezen.tăo:uIor de palmyr'wi 1 34. Folt1ma ,ei lilIp.l <lltizată şi delcora­
tivă o aprop�e de două nonumente funerare aflate in colecţiile
unor muzee americane, da1tate la sHşitul secolului al I I-lea 135.
Coalura personajului de la Micia aruncă o lumină atît asupra
costumului sau cît şi asupra imbrăcăminţii şi coafurii femeii
de pe acelaşi perete.
De cele mai multe ori părul bărbaţilor este cîrlionţat, iar
în locul bărbii scurte Ide pe pereţii de la Mi6a, apare o barbă
mai stufoasă şi mai mare (pl. II, 8 , 1 0) . O tendinţă spre rea­
lism se manilfestă în gmja meşterilor de a consemna unele de­
talii, cum ar fi timplele dezgoIite spre creştet (pl. I I , 4), sau
capilatura m a i bogată sau mai sărăcăcioasă a unor personaje
masculine (pl. I I , 1 8, 1 1 , 6).
Pieptănătura femeilor este mult mai variată. Pentru Micia
este specifjcă coafura montanta, cu părul snrîns pe creştet in
" coc" . Modul de tratare diferă uneor� În funqie de epocă sau
atelier : în meşe groase, dispuse in ondule lejere de o parte
şi de alta a "Icocului " (lpI . I I I , fig. 2, 3 ) , sau sub chipul unor
şuviţe orizontale paralele, uşor ondulate, pornind de la căra­
rea a:flată pe mijlocul creştetului (pl. I I I , 5 ) . Urechile sînt
totdeauna acoperite. Coroborată cu imbracămintea, această
pieptănătura pare a defini un grup omogen de populaţie,
atestat de altfel la Micia şi de monumentele C\]Jigrafice.
Coafura in altă, cu cozi false rasucite pe creştet, pastrată
pe ,un pierle1le de la Micli,a (pa. I I I , 1 ) , ,se ,tno<lJdr1ează în moda
oficială, intrata in uz pe vremea Faustinei Senior. Părul aran­
jat 6n melc�şori, pe oreştet lşi in j urul obrazuJui, se aseamănă
însă cu pieptănătura palmyrena a bărbatului de pe peretele
de ediculă citat.
Femeil'e prefera, de cele mai multe ori , o p�eptănătură
simplă, cu parul lins sau în ondUlle, impărţit cu carare la
mijloc, adus spre spate. Această moda, i ntrată in circulaţie in
deou'Dsuil seoohu1uri laii III -llea, k'le v.a me��ne şi în se,coJu[
al I II-lea. Capul relclat din tprofil (pe pereţiri de la Gîrbău
şi Optatiana lasă să se vadă parul strîns pe ceafă in şini'on,
legat cu o taenea, sau pLÎns eventual cu o clama (pl. IV, 5 ) .
L a persoanele tinere, părul lung este impletit într-o coadă
adusă in faţă pe piept, in partea stîn l2.a . Urechj le sînt lăsate
llÎbere (pl. I V, 3) sau sînt acoperhe, parul formind o ondulă
deasupra tîmplei (pI. I V, 7). Femeia de pe un perete posteriÎ.or
clie la Potaissa are parul dat peste cap, rasucit în două meşe,
asemenea unor cozi, ce ajung pînă in dreptul umeri lor
(pI. IV, 1 ) .
Femeile d e p e ediculele d e la Crisueşti, avind analogii la
Micia, pe doi pereţi (pl IV, 1 1 , 1 2, 1 3), alcătuiesc un alt
grup omogen sub raport etnic. Părul pină la umeri, sau mai
scurt chiar, dă impresia unei coafuri moderne tapate. Im­
brăcămintea şi piesele de podoabă de tip norico-pannonic ar
sU'glCfIa o madă ven:ÎJtă ' drillllspre vest. Conform păflerii lrui Hek­
ler, părul tăiat scurt se impune in prima ju mătate a secolu­
lui al I I I-lea 1 36 . Personajele feminine îmbrăcate in "port
local" de pe stelele din Pannonia şi N oricum au aproape tot­
deaJU:!1Ia capull raooperiÎlt , aJş a ,ca nu Ise poatle d irsuing,e fd1.lJl cum
este aran jat părul.
A incerca o datare a monumentelor exclusiv pe baza coa­
fllJlr:ii pOlate fi Ul11ieor,i r,Î1�oa:n.t, .avînd in vedere po'sjbil itatea
ecourilor intîrziate pe care le puteau avea in arta romană
provincială anumite curente sau preferinţe 137. O mai mare
exactitate se poate obţine prin compararea detaliilor privind
coafura cu cele referitoIle la modul de tratare a pupilei, pliu­
rilor etc, ca şi apelul la analogiile furnizate de monumentele
epigrafice. In general, toate elementele converg in a plasa
majoritatea ediculelor din Dacia in perioada dinastiei Seve­
rilor, oeea ce corespunde epocii de m axima inflorire a vieţii
materiale şi spirituale.
VI. OR IGINEA ŞI CALEA DE PATRUNDERE
A EDICULEI FUNERARE ,IN DACIA
Problema unor imprumuturi şi influenţe care sa ducă la
apariţia ediculei funerare în Dacia este pe dt de interesantă,
pe atît de discutabilă. în general, s-au acceptat şi pentru
134 Z. Kadar, Momtments palmyrmiens f au Musee des Bealtx-Arts
de Bltdapest, În "Acta Antiqua Academiae Scientiarllm Hungaricae", III,
1 , 2, 1 95 5 , p. 1 1 6- 1 1 7, fig. 5 .
135 H . Ingholt, Swdier over Palmyrensk Skttlpwr, Copenhaga, 1 92 8 ,
p. 38, p l . V, fig. 2-3.
1 36 Citat după A. Schober, Die romischen Grabsteine . . . , p. 1 1 2 .
137 Z . Kâdar, op. cit., p . 1 1 8.
 3 4

5 8

9 10 11

12 13 14 15

16 19
Planşa I I

www.patrimoniu.ro
 , .. ..... .
8
10 11
Planşa III
edicule calea vestică de pătrundere, din Italia de Nord sau
prin fiheră norico-pannonică138. Dacă pentru unele categorii
de monumente, cum sînt coronamentele în formă de trunchi
de piramidă arcuită sau medalioanele lucrate aparte, s-a
demonstrat legătura lor cu Aquileia 139 sau cu ţinuturile 110-
rico-panno11ice 140, pentru anumite tipuri s-a admis şi o in­
fluenţă orientală directă 1 4 1 .
S-a emis pe de altă parte părerea c ă edicula a ajuns în
Pannonia prin i ntermed iul Italiei de Nord, iar de aici a
pătruns m ai departe în Dacia 142. La o analiză atentă o serie
de întrebări rămîn totuşi fără răspuns. Aşa, de pildă, edicu­
lele nu sînt răspîndite în Italia de Nord, monumentul Vo­
lumniilor de la Ateste fiind un exemplu izolat 143. Tipul pre-
1 3 8 R. Florescu şi L. David Ţt'posu, Kunst und Kunstgewerbe im ro­
mischen Dakien, În R o me r in R umanien", 1 969, p. 69-70.
"
139 H. Dai c o vi ci u , op. cit., privind rolul Aq u ilei e i în transmiterea
coronamentelor în formă de trunchi de piramidă arcuită.
1 40 Pentru medalioanele lucrate aparte, D. Protase, Un nou tip de
medalion !u,nerar în Dacia, în "SCIV", XI, 2, 1960, p. 324-3 3 1 ;
L. Tep o u Marinescu, op. cit., p. 2 1 7-220.
1 1 M on u men t e funerare în formă de p ilastfU, termina te cu un
trunchi de piramidă (c. Daicoviciu, Monumente inediu . . , p. 1 1 7, iar
.
pt'ntru celelalte provincii F. Drexel, Die belgisch-germanischen p/eiler­
grabmaler, în " Mitteilllngen des delltschen Archaeologischen Instituts, Ro­
mische Abteilllng", X XXV , 1920, p. 44).
1 4 2 G . Er de l yi op. cit., p. 1 85, 1 87.
, 1 45 G. Brllsin, Gli scavi di Aquileia, fig. 1 35 .
44
www.patrimoniu.ro
..
9
12 13
dominant d e mon ument găsit la Aquileia este al tarul de
dimensiuni mari sau mici, coronat uneori cu un trunchi de
piramidă arcuită. Mausoi'eele sint de la,s emenea rare. Înă:ţimea
lor atJinge circa 1 5 - 1 7 m, fiind terminate cu o ediculă
deschisă, ce conţine statuia defunctului 144. Pînă la ora ac­
tuală, s-a descoperit o singură ediculă de proporţii mici , cu
nişa închisă din trei părţ.i, aşezată !pe o bază pamlelipipedi'că 145.
în Germania şi N oricum numărul ediculelor este de nu­
mai cîteva exemplare, datate în cea mai mar,e parte în seco­
lul 1. Ele aduc o serie de elemente noi faţă de monumentul
Volumniilor sau edicula de la Aquileia, cum ar fi orna­
mentarea feţelor exterioare şi a canturilor. Cei mai ti mpuri i
pereţi din Pannonia ,provin din prima jumătate a secol ului
al I I-lea, frecvenţa lor crescînd pe măsură ce ne apropiem
de sfîrşitul acestui secol. Motivele ornamentale îi apropie, în
primul dnd, de ediculele din Noricum şi Raetia, deşi trebuie
explicat de ce monumentele respective au o răspÎ'ndire inegală
pe teritoriul pannonic, fiind concentralie în est, tntre Eszter­
gom şi Bolcske, departe de provinciile amintite. Din totalul
de 30 de piese, 1 5 au fost furnizate de necropolele Inter-
1 43 G. Brusin, Di l,m tipo . . . , p. 36 ("Le edicole vere e proprie sono
rarissime IJella regione che ne conosce solo quella dei Volm1l1Jii di Ateste").
144 Idem, p. 37.
 2
7 8
10 11
cisei, iar 4 de cele de la Aquincum 146 . Admiţînd pătrunde­
rea ediculei di rect din Italia de Nord se p une întrebarea
de ce Lill ti p de monument, reprezentat pri ntr-un n umăr redus
de exemplare, datate Jn secolul 1 , a j unge să se b Luc ure de
mare popularitate tocmai la I ntercisa, la distanţă de un secol
şi mai bine, şi cum se faoe că alte tipuri, întîlnite frecvent
în Ital i a de Nord, nu s-au difuzat pe scară mai largă, con­
comitent cu edicula 147.
Edicula funerară copiază un tip de monument syrian, ca
şi mausoleul Cll ediculă deschisă sau coronamentele în formă
de trunchi de piramidă arcuită, răspîndite în mediul asia­
nic şi african. Apariţia lor la Aquileia nu poate face abstrac­
ţie de caracterul prin excelenţă oriental al aoestui nod co­
mercial, aşa cum atestă numeroase inscriplţiti . Or, aportul
cel mai mare de colonişti l-a dat Syri a . Odată cu sanctuarele
şi templele ridicate în cinstea unor divinităţi orientale, se
construiesc şi monumente funerare ce i mită tipuriLe curente
în ţinuturile de obîrşie, pe o scară ce poate trăda, la un
moment dat, existenţa unei pături etnice compacte şi omo··
146 G. Erdelyi, op. cit., catalogul de la p. 1 8 4 .
147 D e exemplu, coronamentel� în formă d e trunchi d e piramidă
arcuită, identificate în număr de 4 (A. Schober, Die romischen Grab­
steil1e . . . , p. 1 78.).
1 46 P . L. Zovatto, Le antiche sillagoghe di Aquileia e di astia, în
"Memorie toriche Forogiuliesi" , 44, 1 960- 1 96 1 , p. 5 3-73 .
45
www.patrimoniu.ro
9
13
Pla nşa IV
gene 1 48. De altfe.l, \'n 100alităţile vecine 'cu Aquileia, în aceeaşi
perioadă, predomină alte categorii de mon umente, considerate
drept un facies origi nal al centrelor respective.
O i r adiere din � re Ital i a de Nord \'n Raetia şi Noricul11
este totuşi posibila, unele analogii fi ind grăitoare în acest
sens . Nu trebuie însă minimalizat rolul trupelor auxi l i are �n
veh icularea unor motive din repertoriul funerar ori,ental în
decursul secolului 1. Attis, de pildă, este menţionat pentr1 1
pr�ma dată în plastica funerară rhenană pe stelele a doi mili­
tari din trupele auxăltiare, unul ori ginar din Syria iar celălalt
din Dalmaţ,ia. Tot aşa, scenele de banchet funebru sau mortul
eroizat coincid cu valul de nume rel igioase ce se propagă
p rintre m ilitarii din corpurile auxiliare 149, fenomen ce p resLl­
pW1e, pe de o parte, di fuzarea temelor respective în mod
direct, pr,in ;intermediul elementelor militare orientale, i ar pe
de altă parte, formarea sau prezenţa unui med i u propice asi­
milării lor . Ediculele nu se abat de la curentul general, orna­
mentarea pereţilor cu figura lui Attis Gind un in,eliciu . Mai
mult, edicula de la K ruft nu este situată în necropol a une,j
aşezări, ci în apropierea unui castru, legătura ei, cu mediul din
1 49 "Comme l'extel1sion de ceUe mode coincide avec la premiere vaglt('i
de 1l0ms religieux dans le milieu militaire de deltx Germanie, il s'agit
certaillemertt ici d'tln symbole et d'ulle croyance religicuse, i17troduits par
des soldats originaires d'Orient et repandus par la propagande mystiq/te
{larmi les inities" (J J. Han, op. cit., p. 1 5 1).
 ca,re au izvod,t şi motivele amQ,ntite f,i,iad 'ev�de11't ă 150 . Pe f'evele
exterioare ale pereţilor a fost. redată figura lui Auis. Apariţia
unui monument de p rovenienţă syriană intr-un astfel de con­
text nu trebuie pusă neapărat pe seama unei influenţe venite
din Aquil'e ia, unde un procent însemnat de orlientaLi erau ele­
mente civile, angrenate in activitatea comercia,I ă şi meşteşu­
gărească; monumentul de la Kruft a putut ajunge tot atit de
bine şi pe cale directă, asemenea motivelor amintite. I n pri­
vinţa monumentului de la Bierbach, se constată că imită pro­
totipuri nord-syriene din secolele II-III, forma sa arhitec­
tonică fiind socotită un aport din Orientul Apropiat151.
Pentru faptul că edicula este o construcţie funerara folo­
sită şi eventual difuzata, şi prin intermediul militarilor, stau
măI1Durlie per,e'tlete de .]a Danăellsberg, au 1mraJgme,a IUI1IOel." mi1, ilt a:ri,
ca şi pereţi,i.,pereche de la 'A quinculTI, de:c oraţi pe feţele
exterioare cu o insigna militară şi un g; ladius152.
Nu dispunem de o Idatare exacta a tuturor pereţilor de
edicule din Pannonia. Material ul de la Intercisa, care este şi
cel mai reprezentatliv, se plaseaza, in lin:ii mari, la sfîrşitul
secolului al II-lea-inc�putul secolului al I II-.Jea 153. Or, tocmai
acum devine foarte activ la Intercisa factorul oriental, odată
cu aducerea trupelor syriene din cohors 1 miliaria I-lemese­
norum, urmate de un val de comercianţi şi meşteşugari de
aceeaşi origine. Dupa L. Barkoczi, în nici o altă aşezare din
Pannonia elementele orientale n-au alcătuit o comunitate atit
de închegată şi închisă ca la Dunapentele 154. Special,izaţi în
prelucrarea pietrei, syrienii vor contribui la transmiterea unor
tlipuri "naţionale" de monumente şi a tehn.:icii Lor specifice de
execuţie şi ornamentare 155. Este greu de conceput, în asemenea
împre jurari, că ediculele funerare au parvenit în exclusivitate
din Italia de Nord, iar nucleul oriental de la Intercisa nu a
jucat nici un rol in propagarea di recta a unor motive orna­
mentale. sau chiar a unor tipuri de monumente, populare la
e'i acasa. Cert este Ica 1P0puilalţia locală 1n cazul Intcrcisei
eraviscii, a preluat, la rîndul ei, edicula, ca şi ,a.l te elemente
de la noii veniţi, după CUim indica îmbracamintea autohtona a
unor personaje sculptate pe pereţii nişelor. De regulă, este
vorba de femei sau bărbaţi ce "depun ofrandă" . Majoritatea
pieselor provin din alfara razei Intercisei, de la Zsambek ,
Kornye, BoLcske. După repertoriul întocmit de G. Erdelyi, se
mai poate adăuga un peret,e de la Dunapentele156 . Pornind de
la aceste reprezentari" J. Fitz a ajuns dhiar la ooncluzia că
ediculele constituie monumente folosite de "aristocraţia locală
tribală" 157 . Faptele pledează mai mult în favoarea unui
împrumut şi nicidecum pentru generalizarea unei forme stră­
ine de construcţie funerară în mediul autohton. Situa�ia con­
semnată cu pr,i vire la Intercisa arunca o lumină asupra modu­
lui în care au putut decurge lucrurile în realitate, confirmînd
posibilitatea transmiterii directe a edicuJei funerare în Panno­
nia. Iar manifestarea masivă a factorului oriental la Duna­
pentele, începînd cu a doua jumătate a secolului al II-lea, nu
exclude existenţa sa în duferite centre înainte de aceasta dată.
In Dacia, asemenea Intercisei, Micia vădeşte o netă prefe­
rinţă pentru edicula funerară. Nici ai'c i nu putem nesocoti
influenţa exercitată de elementele orientale. In castrul de l a
Mtt,oia a flirnţ'M, de ,l� -ÎmlOeIpiLLtIUiI ,clo nlstLtluil'i,i pr,ov�ncieli ş,i pina
l,a Jiohidal1ea s,tăp�n�l1Îi cr10manle 1n Da,cia, cohors Il Flavia
Commagenorum. Tot aici au staţionat, pe linga alte garni­
zoane, o parte din numerus Maurorum Tibiscensium, ala l
Augusta lturaeorum sagittariorum, memerus Maurorum Mici­
ensium158• Trupele miilli tare au antrenat un numar mare d e
colonişti veniţi d i n Orient, printre care rolul precumpani­
tor revine syrienil'Or şi maurilor, ce constituie un puternic
n ucleu etnic. Aceştia aduc credinţele şi cultele lor strămoşeşti,
cidicînd monumente şi temple în cinstea zeitaţilor lor "naţio­
nale", primul l oc fiind ocupat de cele syriene. Cultele orien­
nalle 's�nt hinJe I1Cip1"e,Z,en.rM'e la MIÎ,oila. AÎioi Jnr.îJln�m pe I.O.M.
I-leliopolitanus, ,or�gnlnlar Idffin Hel i'olp olis - Haalbek , htpiter
Tavianus 'dăn TalYJ,UIl11 , lupiter T�trmazgades, I.O.M. Erapo-
1 50 H . Myl�us, o p . cit., p. 1 80.
15 1 Ide"', o Il. cit., p. 1 9 l .
1 52 G. Erd6lyi, op. cit., p. 1 89 şi 1 8 4, nr. 4 .
1 53 Intercisa, I, p. 1 70-1 73.
154 lntercisa, II, 1 956, p. 533.
155 Ibidem.
1 56 G . Erd6lyi, Adatok a . . . , p. 1 84 , catalogul pieselor .
1 57 ] . Fitz, op. cit., p . 1 42.
156 D . Tudor, Oraşe, tîrguri ş i sate Î17 Dacia romană, Bucureşti, 1 96 8 ,
p. 1 22.
46
www.patrimoniu.ro
litanus, 1 . O.M. Dolichenus Mithras, lsis, Dea Syria159. La
Mlicia, f.U1ncţÎloI1ooză şi lllJ1 " templum deorum patriorum", r�­
di'cat de rmami. Dupa 'OUill !arlată i:nJsdrIÎlpţJÎăll e, ma,uTlii şi 'sy­
rlieni,i sint U11leoll1i lamestetcaIţIÎ. fu ,craidl1lJl acdeiÎlaşi f,a,m i,l,i,i 1 60.
Nu poate fi o intîmplare că alături de atîtea semne lăsate
de e/}emett1Jtole O'fi en.uaJe, ,aJp ar l.a Milaia şi I1JÎipur,j de mOlaumente
funerare cum este edlicula, răspîndită pe scară largă în Syria.
De altfel, o serie de detalii dovedesc că aceste construcţii au
fost făcute, cel mai adesea, la comanda unor syrieai sau m auri.
Ln acest se11ls pLedează &mhră,c'ămIÎJ1iooa 'alfl1i.cană sau 'Oll1Îenuală
a unor personaje, coafura bărbaţilor şi femeilor. Pe edicula
de la Veţel s-a Lidentificat ohiar o pieptănatură tiplic palmy­
reană. Clientelia respectivă nu avea nevoie Sa recurgă la Îm­
prumuturi straine 1 6 1, copiind monumentele de pe alte melea­
guri decît cel e natale, cu atît lT: ai mult cu cît meşteri pietraâ,
veniţi probabil din aceleaşi ţinuturi, nu lipseau de la Micia,
'oa in 'tto.at:e cenl1:rde ou lIJ1 afllJux pUiuernic .clie e!lemente o[,i,e nDOllI'e.
Din atelierele Miciei au ,ieşit, pe lîngă unele mot1Îve orna­
mentale, şi monumente semnalate rar sau absente în alte loca­
l ităţi din Dacia, cllm sînt pilaştrii terminaţi în trunchi de
pir'Ollrn.Îl dă, ou pr.i'viÎ[,e ta ,oare ,s�a 'adm�s ca au ,ajuns Ln prnvilI1-
cia noastră ca urmare a unor infl uenţe sudice directe 162 . Î m­
bracămintea şi coafura personajelor este de multe ori ,identică
cu cea de pe pereţii de edicule.
Grupuri etnice sau ele, mente syriene şi palmyrene izolate
au fost semnalate şi în alte centre din Dacia Superior, cores­
punzînd adesea cu harta de răspîndire a ediculei funerare.
Aşa, de piLdă, la Porolissum a staţionat cohors 1 Augusta ltu-
1"aeontm sagiuariorum, palmyrenii sagittarii ex Syria şi apoi
mtmerus Palmyrenontm Porolissensiam; la Tib'iscum - nume­
rus Palmyrenonnn Tibiscensi�tm; La Optat1ana - mtmerus
Palmyrenorum O(ptatianensium ?) 1 63. De la Apulum, UI­
pia TIf,a iana, P.QtJai�sa, Ampe1Uim, GeI1milsar,a , Gherb, lliŞloo
prov'i n 10 Is,erli,e de laI1'Uf,OpOn[li1e1 oomi,te - 'syri'e:ne, palmyrle:ne
şi alI'abe 1 64 . PrezeJlţa unor ,cUiI,te Isau zeă,tJa�i sY:I1o-pailmyreule
este atestat,ă ,Ira ApulllUli11 (Deus Bomts PueI' Phosphorus, Bal­
tis, Dolichenus, Dea Syria, Deu,s Actermts laribolos), Ul(pia
TIl"'a�ana (Dolichenus, Deus Aeternus, lupiter Heliopolitanus,
Ze�ts I-lypsist-os, Bebella'hamon, Benefal, Manavat şi Maleg­
bel), Pota�ssa (Azizus, Balmarcodes), Napoca (Dea Syria),
Domneşii, lîngă Ilişua (Dolichenus). 165
Deşi edicula este o formă de monument tipic sYl1i ană, cel
puţin În cazul Miciei calea directa de patrundere Jiind clară,
ea a putut fi a1d optată, la nevoie, şi de reprezentanţii altor
etnii. In primul rînd, de orientali, într-un sens mai larg, avînd
În vedere asemănarea unor construcţii arhitectonice funerare
din spaţiul asianic, ce imită sau transforma uneori, prototi­
puri elenistice mai vechi. Necropolele de la Termessos, în
Palsilm,a, oferă lun eXlemp11U IS'lllge:s tiv î'l1 ,p TluvQnţa popuJarită.ţlii
de care se bucura edicula funerara în meclăul grecesc. I n cape­
lele sau nişele cu acoperiş în dublă panta, avînd În faţa un
frolnton triul1ighi, ulrar s'a u 1&e:mulciTloUllar, mai l'ar bol,tit, ,oa ,l.a.
mormîntul lui Aurelius Chryseros, erau adăpostite unul sau
mai multe sarcofage. Dimensiunile acestor mă,c i temple fune­
rare variau între 1 ,5 0 şi 3 , 5 0 m. Deşi ele apar de la sfîrşitul
secolulllli al II-lea î. e. n., ajung să se generalizeze abia in
1�9 e. Daicoviciu, Templul Mallrilor de la Micia, În "Sargetia", II"
1 94 1 , p. 1 1 7- 1 2 6 ; O. Flooa, O zeitate orientală. lttpiter Erapolitamts la
Micia, În "Materiale arh�ologice", I , 1 953, p. 775-784 ; Micia pagu5
Daciae, în "Latomus", 1 03, 3, 1 969, p. 227; l culti orientali nella Dacia,
în "Ephemeris Dacoromana", 6, 1935, p. 204-239; e. Daicoviciu, Micia'
l. Recherches sur le castrllm, în "Anuarul Comisiunii Monumentelor Isto­
rice, secţia pentru Transilvania", 3, 1 930- 1 9 3 1 , p. 37; 1 . 1 . Russu, Ele­
mente syriene In Dacia, în " Acta Musei N apocensis", VI, 1 969',
p. 1 8 1 - 1 85 .
1 6 0 " C IL", ITI, 6267.
161
" • mai ales palmJI1'enii aveal� o pronunţată conştiinţă etnică şi·
• •
culturală, vorbeau (alături de latină) idioml�l lor semit şi chiar scrial{, In
acesta şi cu alfabewl lor naţional . . . " (1. 1. Russu, op. cit., p. 1 70) .
162 " • . • nu este vorba numai de forme generale elenistice, care aII·
pătrrms Îll Dacia, foarte frecvent şi, wm eHe natural, mai curind şi mai'
intens decit In alte regiuni. O inspiraţie şi. o Inmdire sigură a formelor
orientale se simte In arhitectlll·ă . . . !n momlmentele funerare şi religioase,
atare influenţă este Încă mai evidentă: sÎm sarcofagele C/ol capac şi acro­
tere, introduse din sud, prin Moesia Inferior, mon/olmente funerare ter­
minate SIIS În piramidă . . . " (e. Daicoviciu, La Transylvanie, p. 1 47.
în traducerea lui 1. 1. Russu) .
163 1. 1. Russu, op. cit., p. 1 7 1 - 1 75 .
164 ldem, p. 1 77-1 80.
165 rdem, p . 1 77- 1 8 5 .
 epoca imperială 1 66 . Prin însăşi obiceiul depunerii unor sarco­
fag-e în interiorul nişei, aspectul ediculelor de la Termessos
d i feră de cel al monumentelor-turn syriene, zvelte şi dan­
sare. De al tfel. acestea din urmă cunosc o difuziune l argă in
secolele I - I I , pătrun2'J1nd în Afri,c a sau pc teritoriul eur'opean ,
impunînd nu numaJi tipul de monument ca atare, dar şi anu­
m i te detalii străine ediculelor din Pi sidia, cum ar fi corona­
mentul în formă de sfinx, pinie sau trunchi Ide piramidă arcu­
i tă, ocuparea spaţiului �nterior c u statuia sau statuile defuncţi­
lor, gustul pentru motivel'e ornamentale simbolice. Această
u'lttimă ură,să:t uri SIC m anjfes,tă ,şi \În Syr,ia Ialbia l111 an dtrz,i,u, ceea
,ce poate constitui o expl�caţie pentru in.locuirea statuilor
defuncţilor cu reliefurile sculptate pe feţe.le interuoare al p
n i şelor. Despre modul cum s-a produs trecerea ne pute� face
o ,idee pe baza exemplului necropolei de la CretopolIs, in
Pisidia, unde in locul sarcofagelor obişnuite, într-o capelă
s-au găsit dteva stele cu reliefuri 1 67. De aici şi pină la orna­
mcntarea pereţilor nu maJi este Idedt un pas.
Spre acest mediu oriental ne îndreaptă edicula de la Zu­
tor, femeia din registrul in ferior, 'ce ţine � n mînă o pasăre,
fri,ilnld pt\.IJS'ă ,tn legătmă 'cu Dea Syria 168 . I n ,a;c�asJtă J<olcaw't,ate
,este cunoscută existenţa unui grup de militari palmyreni. Pro­
f�lul femeii de pe peretele de �diculă de la Gîrbău, cu frun­
tea incri'J1lsă de o taenea ,ne ,aduoe �n ,f aţă ILIiI1 llTIod de t,r atar,e
specific artei greceşti. De portretele elenistico-orientale se
apropi e şi figura acelui camillus ?e pe un perete de ţ a Napo �
A
ca, cu ochi prelungi, migdalaţI, sprIncene proeml11ente ŞI
părul d at pe frunte, in şuviţe ondulate, acoperind la spate
��
,ceafa 1 69. Ace �aJşi i l � presie o ?evgajă h� br o( minteav f:l11eii ca­ J pe pereţii de edicule de la Cristeşti cuprind un amestec de
milla), constind dintr-o tumca lunga pIna la paml11t ŞI un
cubicuhtm încins sub bust (fig. 7 5 ) .
Bărbatul de p e peretele de ediculă găsit la C l u j (fig. 76),
cu mîna ridicată, arătînd podul palmei, ca şi pasărea ci ugul incl
mărul d i n miinile femeii, sau piinea împletită ţinută de băr­
bat, pot constitui un indiciu pentru originea orientală a per­
sonajelor respective. De regiunile sudice se . leagă şi reprezen­
tăâle de pe pereţii de edicule Ide la Potalssa, cu scenele de
banchet funebru l a care participă mai m ul te persoane aşezate
pe kline ( fi g . 4 4 , 4 5 , 4 7 ) 170. Un Iperete drin aceeaşi loca,litate
reia modelul de coma funebris întîlnit la Bizanţ şi in Ana­
tolia, cu defunctul culcat pe kline, ţinînd în mîna dreaptă,
ridicată în sus, o coroniţă, şi o femeie aşezată pe kathedra,
în plan ul de jos, lîngă mensa tripes (fig. 5 2 ) . C 'lpul de : a �lr
..:'
din registrul superior este, de asemenea, o tema comW1a In
simbolistJica orientală 171. I n f,i gura personajului de pe un alt
perete de ediculă de la Potaissa (f,i g. 59), avind pe cap o
bonetă tronconică, ce coboară in jos pe ceală, trebuie să ve­
dem probabil, tot un motiv de rezonanţă orientală.
N e-am oprit asupra unor amănunte privind coafura, îm­
brăcămintea, atitudinea personajelor, caracterul scenelor de
banchet funebru ce pledează în favoarea unor i n fluenţe su�
dice sau orientale dir,ecte. A vînd în vedere atit prezenţa, mal
mult sau mai puţin izolată, ca şi frecvenţa lor pe pereţii edi­
cuielor funerare, s-ar putea să reflecte, măcar parţial, pro­
venienţa celor ce au ridicat monumentele res e ective. Aceasta
,c u atît mai mult, cu dt îmbrăcămintea, pieptanătura şi �1I1ele
motive de pe pereţii de edicule de la Mici a s-a văzut ca de­
pind de l ocul de obirşie al persoanelor în cinstea cărora
s-au construit şi monumentele.
De altfel, existenţa unor elemente orientale la Potaissa
şi N apoca este documentată de inscripţii. La Turda staţi 0-
nează o perioadă şi soldaţi din numerus Maurorum Miâen­
sium, dar pr,i,ntre ef'e,cmv,ele Q'eg�un:ili a V-a A!acedoni.ca se 'l11U�
mărau şi orientali, ca centurionul C. Iul(lUs) Ant1gonus ŞI
soţia sa FI(a)via Apolli naria, adoratori ai l u i Serapis şi I s' i s,
A,eLius Theutp1fO'pe,s, ElavÎll1s Hero, AdiUls TI�motheil1S. La
166 R. Heberdey şi W. Wilberg, Grabballten von Termessos i11 Pisidien,
în ,, ]ahreshefte des Osterrcichischen Archaologischen Institutes", �II, 1 90 � ,
p. 1 77-2 1 0 ("Die Aedicula-tYPlIs in sei11er einfachs.�e11 Gestalt fmden wlr
. .
bald mit' Giebeldach, bald mit archivoltel1geschmltckten T01J1ul1gewolbe
iiberdacht", p. 1 77). Dllpă cum arată autorii, în continuare, prima formă
predomină în necropola de sud. A doua.. formă este �ai rară.
. .
1 67 G. Niemann şi E. Petersen, Stadte Pamphylzens u11d PlSldleIJS, , Fiind vorba de monumente destinate unor oamenI cu
TI, Viena, 1 892, p. 75, fig. 26.
1 68 1 . 1 . R USSlI, op. cit., p. 1 8 3 .
169 Z . Kâdâr, op. cit., p . 1 1 8, fig. 6.
1 7 0 1 . M i tro f a n şi L. David, op. cit.
171 A. Schober, Die romischen Grabsteil1e . . , p. 2 1 4 ; E. Co l i u Un
sarcophage ti symboles ti Tomis, în "I stros", I, 1 934, p. 1 1 0.
. ,
47
www.patrimoniu.ro
Napoca, coloniştii Ve11lţl din Orient se grupează in două
n uclee : Asiani şi Galatae consistentes municipio. Pe pietrele
funerare sînt consemnate nume ca Aelia Clope, lanuarius
Hilaris, Aelius Syro şi Aelia Sura, Marina şi Mari nianus. Un
colegium Galatarum funcţiona la Germisara 172 .
Tot aşa, pereţii de la Cristeşti şi Şeica Mică dau unele
indicaţii cu privire la originea sau calea de pătrundere a
mlOll!umentdof laJm�nnite �.n Da,ma. O sel1ire de pilese de î'mbrăcă­
minte arată o colonizar,e dinspre regiunile vestice ale impe­
rlÎiU�llIIÎ , şd 1a:I1Il�me c:�n Nori,ouJl11 . La Şeica Mică, o ,oolOiniza,re la
unui grup de popula�ie din Noricum este atestată de altfel pe
cale epigrafică 173. Aceasta ar explica şi pătrunderea unor
motive din repertoriul funerar al provinciilor norico-panno­
nice, ca scenele "prescurtate" de coena funebris, de un stil
aparte, călăreţul lovind duşmanul răpus, Lupa Capitolina, ima­
gJÎnea UI1l1or care ,ş i 'trăJs Ulf,i, geni,iLe cucullati et'c, trI<liI1JSm�IS,e,
se pare, in mod direct. Semnificativ este faptul că la Gherla,
unde întîlnim p arte din motivele amintite, a staţionat ala
Il Pannoniorum. Tot la capitolul influenţelor norioe trebuie
să înglobăm şi împărţirea pereţilor în trei registre. Dinspre
Raeti,a ş,i NorlÎmLm au V1enlÎlt IP'mbalblÎll ,şi a.nu1lTItÎ'�i ImeşuClri, după
cum reiese din analogia existentă între un perete de ediculă
de la Augsburg şi doi pereţi de la Potaissa şi Zam-Sîncrai,
cu capetele personajelor depăşind marginea superioară a mo­
numentului. Acelaşi l ucru s-a susţinut şi în cazul ,pereţilor de
la Potaissa, cu scenele de banchet funebru (fig. 4 4 , 45, 47) 1 74,
deşi tema în sine reproduce o schemă sudică.
Pe de altă parte, piesele de podoabă şi îmbrăcăminte de
elemente norice ŞIi eraviscolpannonilCe, conform constatărilor
ltUli ]. F�tlZ reflClil1 to.a,r,e l, a tp10rtlUJi aJU'whtoln di'n Pannonia. Se
pune Întrebarea dacă ediculde de la Cristeşti nu au fost aduse
în Dacia odată cu dizlocarea unor grupuri de populaţie no­
rică, în a doua j umătate a secolului al I I -lea, aşezate mai
întîi în estul Pannoniei, unde formează mici insule printre
eravisci, cu care con vieţuiesc o bucată oarecare de timp. A­
cestea au putut aduce cu sine şi edicula, cunoscută în Nori­
cLliln sau împrumutată de la eravisci. Modul de tratare şi uti­
lizarea unor motive rare În p lastica funerară din Pannoni a,
cum ar fi geniile 'cucullati, sînt luate, în orice caz, din reper­
toriul noric.
Materialul referitor la ediculele din Dacia s-ar părea deci
să ateste, pe lîngă calea de propagare directă, un rol de frun·
te revenind factorului syrian şi pal myren, şi o iradiere din­
lSp:r:e regdiUnille 'piannol1li,c e, peon�cută Î'n eU<lipe diÎ,fer�te IsalU îl\1
una singură înspre nordul prov,incriei noastre . Exemplul Mici­
ei, de unde provin majoritatea pereţilor şi acoperişurilor din
Dacia, la care se adaugă o serie de fragmente din alte cen­
tre, ce coincid pe hartă cu punctele de staţlÎonare a unor
trUlpe aldUlse ,din OriJent, ' S<liU 'ou /oon't rele de l11IaxtÎmă af.l.uenţă
a coloniştilor orientali, acordă o pondere mai mare elemente­
lor asian�ce sau afro-asianice, trasînd o linie de legătură
între provincia noastră şi centre ca Aquileia sau I n tercisa,
unde grupurile de colonişti veniţi din Orient, man ales dtÎ n
Syria, au j ucat un rol similar în transmiterea directă a unor
tipur.i de monumente funerare sau a unor motive ornamentale
în I talia de Nord, Noricum şi Pannonia.
Viitoarele descoperiri, atît de pe teritoriul Daci,ei , cît şi
al provinciilor ve.c ine, vor aduce precizări suplimentare, în
sensul conf,i rmării sau infirmării ipotezdor emise, pe baza
datelor aflate l a dispo2'Jiţia noastră în momentul de faţă.
V I I . RĂSPINDIREA EDICULEI FUNERARE IN
DACIA
Aria de răspîndire a ediculei funerare se l imitează, pînă
î n IP'rezent, la neritoriul Dalciei SllIperior (fig. 1 29), împreju­
rare ce se d atorează poate şi păstrării 'c u totul sporadice a
monumentelor funerare din Dacia I ruferlior. Lucrarea IUti Gr.
Florescu ogLindeşte cu prisosinţă acest lucru 175• Desigur, că
numărul acestor monumente trebuie să fi fost in realitate
muh ma:i m�e, dri'spar,iţia lor f.i,in,d ()ondi�i o' n ată probabil, de
<linlumi�i f,a;ctmu oh�Clotivj
. •
dare de mînă, ne-am aştepta ca ediculele să fie concentrate
172 D . Tudor, op. cit., p . 227-2 3 1 , 1 32.
1 73 Idem, p . 1 74 .
17 4 I . Miorofan ş i L . David, op. cit.
17 5 G r . F l orescu , I momtll1enti flmerari delia Dacia Inferior.
 1 19 n l HJ b
1 24
de pll1e[,e rjnţă în 111Iecr,opol ede IUl1t01f m,a" e Imali rilllllp,Oif ta11'te, 'sii tUla,uc
pe dtr lJJm mi,!c p ri i !lJc�pak, ,ul!1Jde piuJsa şi o acuiVii:tate ,aomer6aJ1 ă
şi meştcşugărească i ntensă. In Daoia Superlior, aceasta ar fi
situaţia unor centre ca Alpulum, Potaissa, Napoca, Porolissum.
" diculele apar însă ş i în aşezări mai Imodeste, de [el ul
pagus-ului de la Mic,i a, Cristeşti sau Germisara.
Ampl asarea lor pe hartă corespunde, pe de altă parte ,
cu localităţile de reşedinţă a unor castre m ilitare, ca Tibis­
.oLum, Gerli11alSlal r,a, o,p'tlaltilaJllla, Gherla, Gtrbă.u, Gilăru, BoJ,Q;g, a,
I l�'ş ua , 1lihăJu, SărăţenQ. Apa:r�ţQla leldi,oul'e�'oT ,esne 1,e�a'tă, i,n bu­
nă p arte, de trupele ce staţionau aici . U n alt grup de edicule
alll fo,s,t d e slOo peri t e �:n p ,r eajma lunor Vl i lil a ,Dl�s,uiJc a, d�n z,OIn.a
Ge'fmi�,afle i, M�oile i, iPlOltaissei .
De aioi se pot trage citeva concluzi.i cu p r i v ire l a păturil e
sooial'e care foloseau î n Dacia edicula funerară . O parte d i n
monumentele găshe a u aparţi nut mi l i tarilor s a u veterani l o r
d i n trupele cantonate la Micia, Porolissum, Gherla etc. Nu
este excl us ca unii civiLi, jucind u n rol în activitatea comer­
cială a unor centre ca Micia, să fi recurs, de asemenea, l a
construirea d e monumente costisitoare, d e felul edicul elor fune­
rare. In oraşe ca Apulu m , Potaissa, Napoca, edicu.1a era un
tip de mon ument la îndemîna pătu rilor sociale avute alcă­
tuite di n veterani, comercianţi, magi straţ i . Figuraţia peretelui
posterior, păstrat în Muzeul din Cl u j , cu bărbaţii în veşmÎn­
tlaţii 'în togă, s-latr put,ea 'să jl!. lIlSH,eze a,oeaJs.t ă 'LlLcimă oatego,r;i e.
www.patrimoniu.ro
1 19 c 120
125
Propruetla'ril,i 1f,L1J11C�atrj , pos'esori a1 unor villa ntSLica, fol,ol:>ea'U
uneori şi ci ediculele ca semn distinctiv al mormi ntelor lor
fam i l i ale. Aceasta s-ar putea pune atît pe seama originii res­
pectivilor propietari, cit şi pe aprop1erea de anumite centre
unde ediculele erau produse pe scară largă, ca Micia sau
Potaissa. Stilul lor de execuţie arată că au ,ieşit probabi l d i n
atel ierele centrelor aminti te
Tot pe baza stilul ui de execuţie s-ar putea stabil i exisreJ1ţa
U!l10tr aJueltÎ,efle, dC\� 'l1l11 IS1Judi,U de p'floflllnZJiJme Iar ,neoesll't;a compa­
rarea ediculelor cu celelalte categorii de monumente funerare.
Piesele de la Micia au fost executate în cel p uţin două ate­
l iere, modul diferit de tratare a coafur i i bărbaţilor şi femetÎ-
1'0:1" ,mall ,rituan el il1 laJcest senlS IUJn ,i l1tdj.o�u. S-ar tpuluea ca cel e
două ti puri d e acoperişur i semnalate aici, c u boltă sau drepte,
cu fronton trjunghiular, să ogljndească specială zarea unor
m eştle,r i clil'l1 ,două Qrue,�,jerre dj,f'eruoe. Oeea ce '(j5te vaJlaJbil şi
,
pentru Potaissa, pereţi i cu scenele tele banchet funebru, l a
care participă mai mutre persoane aşezate pe kline, con titu­
i n d opera unuia şi acelUliaşi meşter. Prezenţa unor ateliere la
Apulum, N apoca, PoroLissum, specializate şi in prod ucerea
ediculelor funerare este ndndoiel n i că. Peretel e de la Şei ca
Mică, avind o seri e de similitudini cu pereţi i de la Criste t i ,
pare a f i ieşi t Idjn acelaşi atel ier cu ediculele provenite din
această ul timă aşezare.
48
121
1 26
Un s,t jl aparte se observă pe pcr,erel,e d e l a TibwsClum
cara.cte�izat prin. feţele prelungi ale personajelor şi real izare �
unUl1 '1}!p . s,omatl� ,o� . nc în ?reJ?,a't� spre . meleagur�le orcien­
tale. A telJer'c. ma,! 2n� 'C1 . trcbLl l c sa fi funcţlOmut şi tn preaj ma
unor castre ŞI aşezan d l l1 nord u l Daciei, de unde au ieşit părţi
componente de eelicule.
VIII. MONUMENTE FUNERA R E INRUDITE CU
EDICULA
In stud iul de faţă ne-am ocupat, in exclusivlitatc, ele
monumentele care se incad rează in tipul clasic de aedicvtla
cu n işă eleschisă In faţă, avînd forma unei capele. O serie d�
monu�ncn.te d in I?a�ia, d :şi l; U i n tră In ,carnegoria edăculelo,r
v singur b l o c m a s i v de piatră. I n Dacia s-au descoperit două
propnU-Zlse, p reZlJ1ta trasa tun comune sau analo!§i i cu monu­
mentele analizate, constituind modele simp l i ficatc Sau varlÎ an··
te inr u d i te cu edicula. Monumentul l u i L. Blatius Servi tius
de . la Este-Ates ��, in I t;l i a de Nord, copiază, de exemp lu,
erucula Vol umn11 10r, aVInd aspectul unui p i lastru aşezat p e
un . socl u inalt, cu acoperiş t n dublă pantă şi fronton triun­
ghl Ular, flancat de eloi lei . Pe latura principală sînt redatc
busturile defunqi l or 176. O variantă s i mpli ficată de ediculă
sint considerate şi monu mentele funerarc de l a Se. A 111-
broix-sur-A n? on, . d i n Ga: l i a , l ucrate ld i ntr-un singur b l oc
maSIV, cu pdaştn la colţuri şi acoperiş În dublă pantă, cu
176 G. TI"us i n , Di l,m tipo . . . , p . 39, pl. 25,
1 22
1 28
127
fronton tri ungh iular sau sem icircular. Din n iş::l oarbă de pe
f: tţ:l principală se i v e c figurile def uncţilor, sculptate în
a l to-relief, imitind statui l c plasate l a ediculele obişnuitc în
j nteruor 177,
Pseudoediculele din Dacia sînt forme mi xte, ce cumulează
Jemel1ite �nttl n i te şi la alte llTIOU1IUm;(mlJe flualenaa:'e, ,ce .privesc
însă numai. d i mensi unile şi proporţii le, modul de tratare a
suprafeţei fiin d i dentic cu al ediculelor. După aspectul l or se
impart în trei grup uri :
1 . Altare în formă de aedicvtla: î nălţJÎ mea lOT ating'c, fă·ră
coronament şi fără soclu, ci rca 1 , 20 m, apropiindu-se ca tip
de a ltarele de l a St. A mbroix-sur-Arnon, lucrate d i ntr- u n
asemenea monu mente, la Am,pel u m şi la Ilişua. Publicînd
altar u l de la Ampelum, A. B ud ay remarcă asemănarea sa
cu o ediculă fun crară 178, ceea ce -a acceptat, mai tÎrziu şi
În cazul l110numentu l ui de la I l işua 179. A tît feţele principale,
cît şi cel c l atcra l e sînt incadrate de pil aştri sau coloane. In
nişa oarbă de pe latura pri ncipală, termi nată la monumentul
de la Ampel u m cu o arcadă simplă, iar l a I l işua cu o arcadă
fdntă la bază, sînt redate figuri l e defunq i l or : sub formă de
177 G . Erdcl y i , op. cit., p. 1 9 1 .
1 78 A . Buday, op , cit., p . 1 1 2- 1 1 6 .
1 7 9 D. Prota�e, Noi monumente sCltlpwrale romane din nordul Daciei,
fig. 2 . în " wdii şi o!l1 u n icări" ( A p u l u l1l), IV, 1 96 1 , p. 1 27- 1 3 4 , fig. 1 a , b, c .
49
www.patrimoniu.ro

129
b ustu ri Pli nă mai jos de talie, pe aJl rarul' d es!cop erit în apro­
p iere ,d e Zlatn a ; în <caJdrul u n e i scene de coena /vmebris pe
al tarul de la Ilişua. Acoperişul î n pantă d ub lă, cu fron ton
semicircul ar, despărţi t l a Ampelum d e cîmpul figurat p rin­
tr-o bară orizontală sau curbă rel i efată şi ornamentat c u
d i ferite motive simbolice, susţine o p i nie d e d imensi u n i mari,
avînd l a cele patru colţuri cîte o acroteră (fig. 1 1 9 a, b, c, �i
fig. 1 20) . Pe feţ el e mJi,ci aparc Attis şi un cantharos c u vrej
de v1iţă şi â01JxrhăJl1Je, ,113. I: l i şUla, ,salU A ttis ş i o femeile în picioare,
la Zlatna. Incluzînd şi coronamentul , înălţimea altarul u i de
la Ampel u m este de 1 ,49 m . I nt r eg u l monument, ca şi edi­
cuiele propri u-zise era aşezat, proba bi l , pe u n . soclu, a j u n gî n d
la înălţimea totală de 2,00 m .
2. Sue1e Itn fIOlimă de aedicula: ,aiai pot f i &ngilobta.te
CÎ'teva piese ce au aspectul unor stele, cu gr os i m e a de 0,31 m .
Numai faţa p rincip ală este lucrată, i mitind faţada unei edi­
,clwl'e . Oa 'ş·i in cazul ool'o r:l ahe lITliOlnR.lIlneIlIt e, ipilaca elste pkllsaJtă
pe u n soclu sau montată într-o construcţie f unerară, ce con­
ţinea p roba b i l şi inscripţia. I ntre a ga suprafaţă este scobită în
formă d e nişă, încadrată de coloane, pe c a p i t elele cărora se
t5prijlÎ,nă �['l()Inllo n uJ .tlrwua1g1hiiuJ.ta J r aJl tClJoOlp er]şul ui , ,f,l,aI1IOtat în faţă,
u ne o r i ŞI la spate, de acrotere. Pe coama acoperişului erJ
fixat obişnuitul coronament, alcătuit d i n tr-o p i n i e . Publ icîn d
stela de l a A vri g , păstrată în Muzeul Brukenthal, Gr. Flo­
rescu a su b l i n i a t a.semănarea ei cu o ediculă funerară (fig.
1 2 1 ) 180. O stelă de acelaşi tip Iprov i n e de la Băile Herw l a n e .
Pe acoperiş se distinge ,p o stamen tu l masiv pentru fixarea
coronamentului. ln ă l ţ i mea celor două stele este de 1 ,30 m şi
respectiv 1 ,09 m, fără c o r on amen t şi fără socl u. In nişă sînt
sculptate b usturi l e d efu ncţ i l o r , d i spus e , ca şi la mo nu m en t u l
Volumnii lor, în două regi stre , sau p e două p l anuri : l a A vr i g ,
două femei şi un bărbat sus, o fată şi d o i băieţi jos. La
Băil e H er cul ane, p ă rin ţ i i in p l a n u l din spate şi trei copi i
î n p l a n u l d i n faţ ă . In amb e le cazur i , front o n u l ,este decorat,
în centru, c u o mică rozetă, avînd de o p arte şi d e a l ta
ffl1 11 ze de acant sau cîte un delfin .
Un monument d e l a Drobeta (fig. 1 22), încadrat p rin t r e
stelele funerare 181 , de şi are l aturile m i c i nedecorate, ca formă
se apropie ma i degrabă de un altar de dimensiuni mici , cu
faţada fl ancată de coloane, pe care se spri j ină arcada, deco­
rată cu motive ve ge ta l e . Deasupra arcadei, în c ont i n u ar, ea can i ­
telurilor corintizante, se înalţă două acr o t e r e m i c i. I n n i ş a
p uţ i n p ro fu n d ă s e găs e sc busturile unei perechi soţ-soţie.
A coper işu l boltit ,era îm p o d obit, p r obabi l , c u o p in i e . Piesa
era aşezată, desigur, pe u n soclu înalt, avind analogii pr i n tr e
stelele din Ital i a de Nord sau D alm a ţ i a 1 82 .
3 . Pil aştrii funerari terminaţi în formă de trunchi de p i r a­
midă. Un grup aparte de monumente este alcătuit de pilaş­
tri cu partea sUlperioară lucrată în formă de trunchi de
pira mid ă , avînd aspectul unor blocuri p ar a l el i p ipedi ce , de
di m en s i u n i mic i , coronate de o pinie. Cele trei feţe, intr-un
si ngur caz toate cele p atru, sînt ornamentate, fiind încadrate
de cololane sau pilalş tri pe care se spri jină arcada. R. Mli n­
sterberg şi J. Oehl,er pe de o parte, iar Gr. Florescu pe de
1 8 0 Gr. Florescu, J monumemi f,merari delIa »Dacia Superior", p. 9 0 .
nr. 22, fig. 1 9.
181 Jdem, p. 1 1 4.
1 8 2 A . Schober, op. cit., fig. 1 9 8 , 1 99, 200, 202, 205 .
50
www.patrimoniu.ro
a l tă parte, l e-au dat denumirea de a ltare in formă de "lan us
QUaJdrilmns" 183 . I n Icalt ,egoria p llllaiŞ tr i l or (P/eilergrabmăler)
i
i - a incadrat C. D aicoviciu, i nd i c i n d totodată legătura lor
Cu m o n umentele s i m i l are, r ăsp în dite în regi unea R i n u l u i �i
Moselei , în Gal l i a , Aquileia şi Dalmaţia 18 4 . Arătîn d că p i bş­
trii redau întocmai ima g i ne a unui domus aelermts sau a ullci
aedicvtla, C . Da icovici u a admis , în cazul acestor m on u me nte,
o i n fl uenţă d irectă d i n Asi a Mică 185. In f avoarea căii d i recte
sau sudice de pătrun de re pl e d e a z ă. şi cippurile descoperite î n
Dalnnţi a, însăşi aria lor d e r ă s p îndir e marcînd o iradiere
d i n sp r e sud-vlest. A s eme n e a cipP"tri au fost găsite mai ales
p e valea Drin e i , î n partea de vest a Visegradului sau la
est de Visegrad, la K ar a n , K remna, PlQze�a, S kdamu , GOM,j J j·e.
Ele a u fost consemnate şi în sudul Moesiei de Vest, l a Lim
\ i Foca. N u se găsesc în schimb în Bosn i a centrală .�i de
est186. Feţele p i l aştri l or din Dalmaţ i a sînt ornamen tate cu
b usturi le defuncţilor, cu scene de banchet funebru, mortul
eroizat, vrej ul de viţă cu ciorchine şi frunze etc.
în Dacia, n umărul lor este redus. Cele mai multe exem­
plare provin de la M i cia, la care se ad augă u n monument de
l a Ulpia Trai ana, altul de l a A p u l um şi două d e la A i u d .
Total u l se ridică l a aprox imativ 9 p iese, avînd in vedere
posibili t atea existenţei unor fragmente n e identi ficate Încă.
După modul de rezol vare a faţadei arhitectonice, C.
Dai' covi ciu d e oseb eşte Idouă categorri de p i l a1Ş t ri : a) avînd
deasupra u n arc, peste care se ridică, neîntrerupt, trunchi u l
de p i ramidă şi b) cu l aturile închise de o arhitravă, cu cor­
n i şă dent i c u l ată sau nu, c u fronton semicircular ce î n tr e ru p e
feţele netede ale p i r a mi d e i ( f ig . 1 24). Un pil astru de l a M i c i a
s e termină c u u n fronton tri u nghi ular şi acrotene l a colţuri,
trun c h i u l de p iramidă depăşind n umai c u cîţiva centi metri
înălţimea fronton ului . Pe l aturile pri n o i pal e sint redate, de
regulă, busturile d e fun qi l o r , d i spuse uneo ri pe d o u ă p l anuri
s a u în registre separate chiar (fig. 1 24). Pe laturile milci apare
fi gu ra in p Î,c i oa r e a def'l1nqil'or ( fi g . 1 25) , gen i u cu fada
r
înuoarsă în jos ( fi g. 1 26), d el fi n sau vrej de viţă ieşind din­
tr-un cantharos. Pe un monument de l a Micia, în locul bus­
turilor defu n cţ ilo r de pe faţa p r i noi p a l ă, este redat un ean­
tharos cu vrei de viţă, frunze şi ciorchini de struguri (fig.
1 26) 1 87. T run c hi ul de piramidă este net ed (fig. 1 24) sau orna­
mentat, l a rindul lui, cu motive simbol ice sau decorati ve :
delfin cu trident, delfin, viţă de vie, solzi ce dau i mp re sia
ţigldor de aJc �eriş ( fi g . 1 2 5 - 1 27, 1 2 8 ) . DeasulPra trun­
chiului era pl asată o p in i e , monumentul fiind a ş eza t pe
un soclu ce conţ1inea, d upă cum p ne s u p u ne C. Da,icoviciu,
in scr i pţi a, sau era ornamentat, în faţă şi spate, c u scene d e
vînătoare, delfi n i etc. , l aturile mici fiind f1 ancate de l e i . Ase­
menea p iese s-au d e sc o pe r it în n umăr destul de mare l a M,i cia
( fig. 1 29). Analogia lor eu postamentele din Dalmaţia este
izbi toare, in locul leilor din părţi fiind redate numai l abe
rle l e i . t nălţ,i mea p i l a ştrilor funerari din Dacia putea a t in g e
în medie 2,00 m, trecînd rar de această l i m it ă .
R ăspîndirea lor l a M i ci a sau în alte centr'e, unde s-au
găsit şi edikule funerare, ca Apulum sau A�ud, confirmă
o dată mai m u l t calea d i re c t ă d e p ătr u nde re , p 'fi n i ntenne­
d iu l valu l u i de col o n i şt i orient a l i stabi liţi în aceste eentr<e.
De altfel , îmbrăcămintea şi coafura femeil or şi bărbaţălor
este de m ulte ori i dentică pe am be l e categori i de monumente,
mărturi sind ori ginea comună a celor ce foloseau ,e dicul e l e şi
pilllaştrli.i . A,c daşi llllQl"u e,s'tJe vall abilll şi Ip entiflU al ta,r u.l de l a
A m p e l u m sau pentru monumentul d e l a Băile Herc u l ane, e u
p i eptănătura femeii Î n formă d e modius.
P5'�llJdoeldlÎaU1l:el'e pa:r a ,fj l ,eg,altJe deci , înt'r-o m ar,e mă\SR.lIfă,
d e a c el e aşi elemente, care au contri b u i t pe teritoriul Daciei
şi la propagarea ediculei fun erare. In anumite împrelj urări,
d e I(\JU piUUltt fi .acl.oiplt ame , asemenea ·e duoOlLl,e!l,o[' În5ăşi, de
colonişti de altă ori gine , ceea ce nu schimbă însă poziţia şi
semnificaţia lor în arta funerară a provinciei noastre.
1 83 R. Miinsterberg şi J. Oehler, Amike Denkmăler in Siebenbiirgen,
V, 1 902, p. 1 26, fig. 2 7 ; Gr. Florescu, op. cit., nr. 67, 6 8 , 69.
1 8 4 C . DaicovicLU, Mon/J,mente inedite . . , p. 1 1 2-1 26.
1 85 Jdem, p. 1 1 7.
1 8 6 D . Sergeievski, Rimska groblia na Dril1i, în "Glasnik Zemaljskog
Muzeja l i Bosni i Hercegovini", XLVI, 1 934, p. 1 1-4 1 . Blocul central
sau pilastrul propriu-zis este lucrat aparte de coronamentul în formă de
trunchi de piramidă şi de soclul paralelipipedic pe care este aşezat
(fig. 1 4).
1 8 7 O. Floca, MO/Zl�menti romani . . . , p. 337-341 , fig. 1 .
 ABSTRACT
A complete aedicula and about 90 compone11l pieces (pedestals.
lateral and hind walls, roofs), resulted rrom thei r most part from the
fortuitous descoveries, are recorded on the territory of Dacia tiU now.
AU mater ial is i nc l uded i n the cataJogue at the biginning of the work,
structured on rhe localiries, in accordance with the frequency of the
expance of the aedicula on the map. From this point of wiev, Micia i ·
on the first place, followed by 1'Ol"aissCl, Cristeşti, NClpoca.
Based on the hoard material, the authors try to infer on thc
architectural and decorative specific feattlres of the acclimlCle i n Dacia,
on their origin and expance o n the territory of our province. By i t ·
profusion and variety, the material of Dacia contnbutes, also, .to d:c
study of the ClccliwlCl, in general, known only by some recons.tltutlons 111
the North l taly, Raetia, Noric"m, or by l11s01ated walls, lound In a
great n umber, in 1'a11l/OlIia.
Architcctllral specific featllres
The common typ of the aeclicula discovered in Dacia is the niche
c losed by duee parts, w i th vaulted o r horizontal roof with a triangular
gable and the i m age o f the lates carved in relief o n the internal surfaces
of the mon ument.
The niches with undecorated walls, having the statue or the stattlcs
of the lates i n side, are ver i rarcly used, as some piece> from Micia, able
to be i n terpreted 50 prove, fig. 7). The preference for the niche
with carved wal l s is not considerated a cons�quence of a demand
of some m o re simple solution - as thc Magyar researcher G. Erdelyi
proposes - bLlt rhe re suit of the historical moment w hen these aeclicu/Clc
appeare. In faC[, the funeral st:1tues, as i n dependent monuments, are fre­
quent in our province, and some walls of the aecliwlCle, carved i n high­
relief render rhe image of the lates like a srattle. The majority of tllc
aecliculae with the statlle of the lates date from thc 1 centllry A. D. The
decorated walls from RCletia, Norieum, 1'annonia, and those from Dacia
100, are from the I I century A . D . This part dovetails with the grown
poplilarity of the different oriental c u l t s and with the manifestation of a
tendency fo r the allegory, vi si bIe on the funeral monuments showi n g
t h e conception o n rhe other life, i n fashion f o r t h e m o ment. T h e relief
carved on the internal surfaces o f the walls permited the use 01' a more
v arious and n uanced symbolic language, corresponding to the general
tendencies everywhere felt. This preferance becames stronger in the
mediums which keep a d i rect relationship with the radiarion source, b y
ethniqtl rapports or by t h e c u l tu ra l i n f l uences, as t h e case of Dacia is.
The pieces of the aeeliculCle wcre carved i n Dacia, as i n the other
provincies, separatel y , from a local stOne: l imestone, andesite, more rarely
gritstOne.
B y the anal ysis of aII these elements, it is possible to esutblish the
lim its betwe'e n varies the funeral aedicula on the territory of our
province.
a) 1'eelCSl"als CI1lel socles
They have the aspect of m aSSlve rectangular slabs with the dimen­
sio n s : length ;1 ,05- 1 ,30 m; breadth 0,62-0,83 m; thickness 0, 1 5-C,27 m.
The pedestal o f the complete :1edicula from MiciCl (fig. 1 a), with rhe
inferior part narrowed to the interior, Forming a profile, indicates that
the m o n ument was l aying, in its turn, on a sode wirh a variable hcight,
like the examples from AquileiCl, Krufr, Ateste, I3ierbach have, and as
was supposed for the Cleclicu'ae from PClrlnol1ia.
b) The WClI!s of the Iliches
1 hey were formed by lhree rectanguar pl:ues, closing lhe niche late­
" a l l y and at the back. The assamblage was i n accordance with a schell:e
observed by a l i the Cleclicu/a-walls in Dac i a : the h i n d wall was fixed bet­
ween the two l ateral walls. So, the breadth of the hind wall dovetails
wirh that of the n i che (fig. 1 a). A broad ull worked sur face, in low-rdief
o r separated by a n edge 0 1' b y an incised line from the decorated pordon,
was always preserved on the lateral walls, having and a tie orifice on
its superior edge. Two similar ori fices were carved on the upper edge of
lhe hind wal l too, ensuering its fixation with the .lateral w a l ls b y some
iron clips. fiy this, the aeeliculae from Dacia differ from those from
PClmlO17ia, where the lateral wall s are [ixed, in the majority of cases, i n
t h e outside o f t h e lateral w a l ls, t h e edges being worked as t h e columlls
corresponding to them from rhe front o f the l ateral wal ls surrouinding the
sculpted i m a ' e in the m i ddle.
1 6 hind walls were descoveried in Dacia. The others are lateral walls.
T heir height varies between 1 ,05 m and 1 ,8 0 m . In the samc necro­
polis, it i s possible to find aediculae of various proportions. I n Micia,
privail the little aeeliCltlae; the height of the niche does not surpass
1 ,20 m - the complete aeclicttlCl discovered by the l ate XIX-th centu ry is
from this category. In the North of the province. by PotClisSCl, Napoca,
Gîrbău, Gherla, O ptcUia/1Cz the middle proportioned aeeliculCle are spread,
with the heigt of the walls varieting between 1 ,30 m and 1 ,50 m. The
big proportioned aeeliwlCle are rare l y ; in this category may be included a
wal l from Micia and an orher from Cristeşti, 1 ,50 m height.
The breadth varies between 0,58 and 1 ,C5 m for rhe hind w a l l s , the
opening o f the niche being 0,60-0,75 m . Genera l l y, the breadth anei
the height are direct proportional l y . The depth of the n iche is rhe resul r
o f the difference between the breadth o f the l ateral wS\l1s and the section
serving for the blending of the hind wal l . The I, : ches of the aecliw/ae
f rom Dacia are ,nOt deep; their limits are between 0,33 and 0,63 m .
The average is 0,45 m and does not grow with the hight or the breadth
of the niche, for which we have not correlated data.
The thickness o f the w a l l s of the aecliwlae is smaller than those
of the funeral sl"elac. The edges, being vi.sible, i m posed, for the aediculae.
lhe observ:1tion of certain proportions, demanded by the scope of the
niche. The thickness of the walls could i ncrease with the height of the
niche. The average is between 0,1 3-0, 1 5 m, the cas'� s over 0 , 1 4 m being
r:trel y ( o n l )' 5).
51
www.patrimoniu.ro
c) Thc roofs
They are devided 111 two principal typs: vaulted :1nd horizonral roofs
w ith rrian g u l a r gable. The upper part has twO slopes and a middle cres t
m o re 01' less sharpened. The i n Ferior part, in front and laterally, i nclusively
around the arch o f the vault, has profiles. The most part of the roofs
are of the first category; only 4 pieces from 14 have a horizontal ceiling
and a triangular gable i n front.
The vaulted roo[s have a semicircular gable, sOllletimes with twO
triangles i n the low extremities.
Two hemispherical Clcroteris are at the hind corners and two lions
o n their paws in fro nt. These is the situation of monuments deco­
rated with a single cor017amentum in front (f;g. 1 3) .
The length a n d t h e breadth of the roofs depend by t h e d i m ensions
of the niches, the profilated section surpassing, i n front and laterall y,
the planes o f the w a l l s . The m in i m a l values reach 1 , 1 0 m length and
0,69 m breadth, and the maximal do not surpass 1 ,40 m and respectively
1 ,07 m . The vault has, usual l y, 0,42-0,45 m height and that, added ro
those of the walls, offers, the actual height of the niche.
The horizontal roofs having a profiled base, the height o f the
gable is 0,28-0,40 m . an the cei ling was carved a rectangular 01' an
oval gap, surrounded by a pro m i n enr edge. The two slopes have not
the usual Clcrol:eris, lion or pedestals, but they have o n l y a cor017amw­
Wm o r a pine cone in front ( fig. 1 0). Other times, 'in the l ions sread,
there are acrol"eris (fig. 1 5 ) or ali the other elements of the vaulted
roofs: Clcroteris in the hind and l ions i n front (fig. 5). The dimensions
are smaller than those of the vau l ted roofs (1 ,04-'-1 ,1 5 m length a n d
0,6 1 -0,97 breadth ) .
T h e corollCzmentmn, eparately worked, consists o f a p i ne cone
( fig. 1 a). TIy analogy wi-th the com parative mater'al from the other
provincies, it is possible to inq uire i l' the aeelicnlae fro:" Dacia are,
sOl1letimes, decorated with a sphinx, like the Vo/umllii mOl1ltmwt or
the aeelieu/a from 13ierbach, or with an arched p)'ramid frustllm as the
monument from K r u ft. The question i s j ustified i l' we think that the
majority o f this corOilamelJl:a proceed from the loca'ities which correspond,
on the mrtp, with the expense of the aediC/�lae i n Dacia. I t is o n l )'
:l h ypothesis, that w i l l be confirmed or infirmed by the fmure descoveries.
In conclusion, the runeral ael/icula appears in Dacia as a commanding
monument, made o f the next part : a socle - its height is i m possible
lO be indicated; the middle parr - a niche w i th a hight surpassing 1 m;
a vaulted roof crowned b)' a pine cone, o r a horizontal roor with a
triangular gable crowned by a pine cone, eventu a l l y with a sphinx, an
arched pyramidal frustLlm, and ended by a pine cone O I' a corynthian
capital. Takin g . as standard the acelicu,la [rom Micia, having - without
the sode - 2,25 m heighr, the absolute height for the linie m o n uments
was about 3 m , and 3,5 m for the big.
The niches from Dacia, not SO deep, with an e legant for" " slend,
are different from rhose fro�, Noriwm, with broad and dumpy walls.
This detail gives a less heavy aspect to the m o n uments from Dacia com­
parative l y with those from AquileiCl Rnd Kruft. It is due probabl y ro thc
fact that the decorarion of the internal w al l s does not reqllire a large
space as lhe niches with the stawe of the lates do.
Figurative rcprcscntatiol1s a n d decorative motifs
The wall o f the aeeliculae from Dacia are characterized by a large
variety in the figu rative representations and decorative moti fs.
The hindwa l l s are carved o n l )' the face from the interio r of the
niche - on it are represented the portraits of the persons to whom thc
monument was dedicated. The i m age is incl uded in a deepened space,
limited b y a narrow edge hight relie[ed. In the l o wer p art of the w a l l
is kept a n uncarved pozition, t h e image beginning at 0,20-0,30 m from
the niv,� l of the I asis of the niche.
There are twO modalities to represent the personages:
a) The complete figure of the lates. The personages carved in high­
relief are looking befor.e them, in higt relaxed atiwde with a leg pushed
foreward and the weight o f the body holded on the other. There are
notable the stereotyp combi natio n : a couple wife-husband (fig. 27, .1 07), a
group of three persons - a woman in rhe centre and twO l;len surrou nt.li n C\
her (fig. 1 1 1 ), the parents at the back and on·� , two O I' l h ree chil dren
before them : a girl on the walls fro:n Potaissa (fig. 4 8 ) and Tibiscllm
( fig. 1 05), two boys on the wal l from Gherla (fig. 87), brother and
sister O n a wal l from Micia (fig. 2) and an another f rom Gcrmisa"<l
(fig. 94), the girl on the father's paft and the boy on the mother's; two
women, a man and three children on a w a l l from Aiud (fig. 97).
Sometimes, the couple is em braced ( fig. 27) or l ea n i n g themselve ; on the
heard or on the shoulder of the child before rhem (fig. 87, 94). Othertimes,
lhe personage h o l ds a fold of the attire with a hand and has a symb lic
object i n the other.
b) The lates ill a sCelle of "eOenCl flmeu,.is"
This modality to represenr the lates on the hind w a l l s belongs; il11 l y
r o yet, t o Dacia. Being an origi n a l innovation of the masters from Potaissa,
who carved the wal ls in discLlssion ( f i g , 44, 45, 47). At the fe t take part
the l ate a\,d his OWI) fam i l )' (wife and c h i l d ren) o r more related persons,
l i kewise each othe r : a man and th ree women or fo u r men and a woman .
The upper of the wall is carved in a nichefo r m , the busts being realis·�d
in high-re l i e L ' The i n ferior half, down f rom the kline is carved in pl ar-.
rel ief.
The lateral wal l s are characterised by a la rge d i vedty of representa­
tions occuping the i nternal surf ace, or th ese are arranged in t wo ' o r
three horizontal ranges o f v:uied dil11ensions.1
The oLltside edges fl anking the n i che are worked ; n a co'l um n- form
with a simple o r a corinth i nised capital SLipporting the roof of the
aedicula. In the majo rit)' of cases the column is smooth ;' rarely i t h as ' :i
twisted form (fig. 1 9) or is decorated with a windi n g tenaea or w i't h a
',
winebranch with bun�hes ( fig. 67, l C3 ) .
1 4 w a l l s have the alltae decorated w i th winebranches and bm1Ches
(fig. 22, 32, 39), ivy 0 1' iv'y and w i ne1eafs on the some branch (pl. 7 b). A'
 wall, with an ama decorated with a stylised branch with the extremities
turned into a spiral, proceeds from Napoca. On the edges of two
aediculae from Micia (fig. 1 , 26) there is a sn:tke which rises, wind­
ding, from the basis to the superior extrel11ity of the wall. In the Western
provinces we have not analogies for the snake, but the columns and
the veget:tble motifs are frequent in Noricum and Pannonia.
The representations on the internal s/trface of the lateral walls
The ornamental motifs are arranged on two ranges of an equal
or approximate equal scope, or the surface is divided in two nonequal
parts, unless the representation do not develop themselves on the whole
surface of the wal l , dealing unique theme.
A particular and homogeneous group consists from the walls from
Cristeşti, with the surface devided into three equal ranges. In the samc
group may be included a walt from Şeica Mică.
Between the pieces from Pannonia, there is only a wall, descoveried
at Intercisa, with the internal sur[ace divided into two ranges. This orna·
mental syste l11 is known in Raetj,a and Noricum, too.
The image of the lates, representing as a whole or only as a bust,
appeares in the majority of cases. The complete acdimla [ro,:n Micia
demon strates how the master proceded carving the personages upnght: the
personages from the hindwall were resumed on the lateral walls. i n :t
different manner: i n the first plan i s only a child, o n the wall a glrl, On
the other a boy (fig. 3, 4). But it is i m possible tO establish :t pr�cise rule .
There are many walls with the image of one of the yartners (fig . . 1 3, 1 4)
and walls with those of the couple, embraced, hand III hand, holdll1g the
fald of the attire or a symbolic object.
The walls are devided into two ranges when the personages are repre­
sented only as bust, occuping one of them; on the other is carve � 3
upright woman (fig. 77, 98) or a symbolic scene: a man or a woman offenng
to the gods (fig. 29, 34, 52), the heroised late (fig. 95), coma funebris
( fig. 30) the biga driving by two horses ( fig. 90). The d�vision into two
ranges is used, sometillles, and for the upr�ght represented lates; they are
.
situated on the upper range. Down, there IS a scene of coena funebw or
a symbolic image (the horse on the wall from the Blaj museum ) .
On t h e second plan of frequency there is the horseman. H e is repre­
sented in three situations: the symbolic i1l1age of the heroised late; hun­
ting; striking the worsted opponent. On a wall from Gherla appears only
the arms valet (Calo), holding tWO horses face to face. The first of the
representations is and the most frequent, the scene being, as a rule, on the
superior range. The horseman, ready to stick the spear in the opponent,
fallen by the horse's legs, is represented on two walls - on the superior
part - from Cristeşti and Şeica Mică, similar i n style and technical
realisation.
The hunting horseman IS carved on two walls, from Cristeşti (fig. 70)
and Micia (fig. 2 1 ) .
The f/meral banquet o n the lateral walls is represented either on one
of the ranges or o n the whole surface. At the banquet p articipates the
late only (fig. 80) or more persons o n the kline (fig. 30). By the
ch:tracter of its composition, :t portion of a wall from Potaissa lead, us
to the South or Oriental counties of the Roman Empire, having analogies
with the Anatolian stelae or w·.th those from B y zantion.
Sometimes the scene of the banquet tends to the simplification, in
{
accordance wi h a schema [ound on the stclae from Pannonia; there are
:t mema t ripes and one or two servants (fig. 41) o r onl y the servants
alo ne, with a napkin on the shoulder and a decanter in :t hand (fig. 67).
An other category is represented by the mythological scenes. Un!ike
Pal1/lonia, where the first pl ace is occupied by the Dionysos' repertary,
in D:tcia Hercules is pet (fig. 29).
Attis, often present on the exterior pan of the lateral walls in
Panllollia and Norimm, sometimes i s shown in Dacia and o n the internal
part, in his usual position, leaning upon the pedum (fig. 5 1 ) .
A wall from Micia i s decor:tted with a threelobes rosettes
Few of the walls from Dacia are decorated with everyday scenes from
the l ate's life or with habitual daily scenes having and a more profound
significance. From this category :tre the big:t from a wall fragment from
Gherla (fig. 90) and the covered w:tggon on a wall from Brukenthal
Museum - Sibiu (fig. 1 09). Simibr images are frequent for the stelae from
Pannonia and Norimm or even [or the walls of the aediwla� from
Noricum :tnd Raetia. An unique representation of the Roman funeml
repertory from Dacia is found on :t wall from Rediu - near Turda
(fig. 65), with analogies with the famous relief of the "hairdresser" from
Neumagen.
The plough scene from Şeic:t Mică (fig. 1 04) is not in connection
with the "current l i fe scenes", but with the other life signification from
Asia Minor, atributed to it at once with the spreading of the neopytha­
goreian conceptions.
Lupa capitolina - motif often used in the Roman provincial funeral
representations - was found on a wall fro"n :tn aedicula from Cris­
teşti (fig. 66).
The representations of the outside parts of the lateral walls.
The wa11s of the aedimlae from Dacia are rarely decorated On the
outside part. The variety of the motifs and the linIe number of pieces
show difficult a trial of a chronological classification. So, the upright
image of the lates may be seen and on the outside part of the walh
(fig. 82, 83). At other times, i n the late's stead appears a cCl;millus
(fig. 1 8), a moira spinning the fate of the empty chi.ed before her ( fIg. 5 5),
Attis (fig. 51), a funeral genius (fig. 1 00), :t wine branch with leave�
and bunches (fig. 36) a lion attacking an animal (Eg. 68).
On the outside of a wall from the Brukenthal Museum are represented
two gladiators, ready for the fight (fig. 1 1 0). The one's dugger i1l1ites
a sica, designating, eventually, a Tracian, since gladiators partenship in
Dacia was certified by the archaeological researches.
The interpretation of the genii cumllati on a wall from the Cluj
Museum (fig. 1 1 4) is more difficult. The others present the analogies
between the modality of their representation, on the funeral monument'
in Noricum and Dacia, with the painting on the Etruccian urns. Only
52
www.patrimoniu.ro
in this an, the genii cuwllati have the statue of a grown-up person, as
on the fragment [rom Cluj they have. A l t elements plead for a contami­
nation with the Etruscian milieu, where the motif rests longtime in the
funeral an. Aquileia may be the interloper, so as R . No I I supposes, but
rIIe authors choose a direct on an indirect transmission, from the North
Italy ta Raetia and N oric/�m, proceeding from the fact that the contri­
bution of the Etrusci:tn art is Stron�er in centres :ts Iulia CO/lcordia,
Altinum, Optigcnil.tm, Travisium, where have their origine and some typs
of funeral monuments different from those from Aquileia. The genii
C/.tCltllati from Dacia, which copie an original Etruscian form, are, pro­
bably, cOl11ming from the West, from Noric/tm or Pa17llonia, together
with other elements found on the w:tlls of the aediwlac [rom our p ro­
vince.
Regarding the dccoration of the roofs, often the gab�es :tnd onl r
the ceilil\g were decor:tted. The semicircular gable of the v aulted roof is
usualy decorated with vegetable motifs fonned by three simple rosettes
(fig. 43), sti.Jised acanth leaves (fig. 1 0), :t garland bound with :t ribbon
with :t rosette in the middle and tWO ar the extremities (fig. 1 ). On the
triangular gable of the horizontal roofs there is the image of the Triton
( fig. J 3, 1 4 ) or of the Gorgona (fig. 7 a).
On the ceiling o f a vaulted roof from Micia is carved the Gorgona's
bust, :tnd in one of a horizontal roof [rom the SO'le 10caJity - the bUSh
of two meduses, disposed :ts the persons on the p l aying cards (fig. 7 a).
T he ceiling of a horizontal roof [rom Micia has tWO rosettes in the centre
(fig. 1 6 a, 1 6 b).
The chapter III of the work deals with the atributes of the perso­
nages, i n accordance with the sex, age or profession, as with the acces­
sories which sometimes acc01l1paning the funeral banquet or other repre ·
sentations. In the chapter IV are pointed out some details of the clothes,
jewels, hairdo, important in the expl anation of the problem of the origin
or of the insight of the funeral aedicula in Dacia.
The origin and the modality of penetration of the flmeral aediC/tla
to Dacia
For the aediculae, as for other typs of funeral monuments the W estern
way, from Italy or from norico-pannonian regions is generally accepted.
For a little group of monuments, like the pillars ended by a pyr:tmid
frustom, the possibility of a direct Oriental influence was accepted.
G. ErdeJyi thinks that the acdiculae came in Pannonia fr0!11 the
North Italy, and from there they spread further to Dacia. But in the
North Italy the number of the aedimlae is small, predominating the other
typs of funeral monuments. They are rarely in Germania and Norim/'n
toO, with the characteristics of the ornamentation of the olltside sur(aces
of the lateral walls and of the edges. Their maj ority are from the 1 cen­
rury A. D. The first acdiculae appear in Pannonia only in the first hal f
of thc II-th century, their number increasing to the end of the century.
They are concentrated i n the Est Pa17l1onia, between Esztergom :tnd
Bolcske, the majority comming from Intcrcisa. Addmiting the way from
the North Italy, the question i,: why a rare typ of monuments, from
the I century A. D., is spreading ta the Est Pan17ol'lia :tfter :t centurv,
'Ind the other typs, frequent On the s:tme territo ry and in the sanie
period, no?
The funeral aecliCitla copies a typ of :t Syrian monument as the
n-:ausol eums with an open aedicub or the coronamel'lta with an arched
pyramid frusttlm shape do. Their presence in Aqltilcia is connected with
the character above :t11 Oriental of this commercial centre. The inscriptions
certif y th:tt the greatest number of its colonists are Hrom Syria.
After :t discussion about the situation [rom Germania and, above
alt, from Pal'll1onia - especia11y IntcrCÎsa - concerning the Oriental
inf[uence on the funeral monuments and on their decorative elements, the
:tuthors revert to Dacia.
In Dacia, like at Intercisa, Micia presents a c l are predilection for
the funeml accliwla. Not even here it is im possible to neglect the influence
of the Oriental factor. Even from the foundation of the province and
until the Roman administr:ttion left Dacia, cohors Il Flavia Commage17o­
Tltm rem,\ined in Micia. With other trOOps, here w:ts :tnd a section of
1l1tmerus Mcmrorz<ln Tibisccnsium. The troops rallied with them a"d a
great number of colonists from Orient, the majority Syrians :tnd Moori­
shes. They bring with them their faithes :tnd cults :Ind raised monurrents
and temples to their local gods. The inscriptions certify that, sometimes,
Syrians and Moorishes mixed themselves in the samc family.
It is not an accident that, between so much traces of the Oriental
elements, at Micia appear and the typs of funeral monuments imitating
the p rototyps from the Asia Minor. The acdiculae from Micia were built
on the demand of Syrians or Moorishes. For that plead the African or
the Oriental dothes of some personages and the hairdress of men and
women. A typic:tl palmyrean hairdress was identified on the complete
aediCltla found here. Ali this people does not barrow from other rountry
:t typ of a funeral monument well known to him; he keeps it, like the
l anguage, the clothes and the traditional cults. Probably, the stone masters ,
comming with the colonists, were in Micia too, like in the other centre
with :t great rush o f colonists. This is the explanation o f the fact that
the workshops from here produced monuments :tnd ornamental motifs
rarely or not found in the other localities from Dacia, like the pillars
ended with a pyramid fru tom, for wh:ch the direct Oriental inf1uence
is accepted.
Ethnical groups or isolated Syrian or Palmyrean elements are recorded
and in other localities from Dacia Superior, sometimes corresponding with
the area of the funeral aedicula. The presence of some Syrian and Palmy­
rean cults and gods is certified in Apulum, Vipia Traiana, Potaissa,
Napoca.
Although the aedicula is a Syrian typ of monument - and for
Micia the way of penetration is sure - it is possible, that in the
case of need, it was adopted and by a11 the Orientals ta because, often, some
funeral buildings from the Asianic area copy or transform ancien.t Hele­
nistic prototyps.
(Continuare la pg. 80)
 ŞANTIERUL PILOT DE RESTA URARE PICT URĂ DE LA
BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI HUMOR
ÎNSEMNĂRI MARGINALE LA CAMPANIA ANULUI 1 972
____ VASILE DRĂG UŢ
Cititorii "B uletinului" îşi reamintesc, desigur, că, în
toamna anului 1 970, o ,echipă de specialişti constituită sub
egida UNESCO s-a deplasat în ţara noastră pentru a se
informa la faţa locului asupra problemelor specifice privind
,conservarea şi restaurarea monumentelor istorice, atenţia
fiind îndreptată în primul rînd asupra picturilor exterioare
,care fac celebritatea mai multor biserici din nordul Moldo­
vei ' . Această primă luare de contact cu monumentele rom�­
neşti avea, printre alteLe, ca scop pregătirea unui şantier pilot
'capabil să susţină o temeinică activitate de cercetare tehno­
logică la p[,ctlurilor mUJflalLe �'11 ,,:LiIS1cu�ie, ,să deuerlm�n:e ,oaJUz1e!,e
umidităţii crescute şi să identifice toţi factorii destructivi
(microbiologici, atmosf.erici etc.) care acţionează asupra lor.
De asemenea, s-a pus problema organizării unei baze de
restaurare menită să inaugureze acţiunea de conservare ttiin­
,
ţifică a picturilor medievale din ţara noastră şi, totodata, să
.asigure formarea specialiştilor restauratori autohtoni.
Deşi sumară, cercetarea efectuată atunci la cîteva dintre
monumentele reprezentative - Voroneţ, Arbore, Humor,
Moldoviţa, Suceviţa, Sf. Dumitru-Suceava, Neamţ ,etc. - a
fost de natură să alarmeze. Umiditatea excesivă, numeroase
fenomene de desprindere de stratul' suport, alterări ale peli­
,culei 'de culoare provocate de condensuri �au de agenţi micro­
biologici, toate aceste maladii ameninţă cC,n ti nuu nu numai
frumuseţea, dar ' însăşi eX1stenţa acelor admirab i ! � oicturi care
Iac mîndria evului mediu rom�nesc2.
In acelaşi timp s-a putut observa că piesele de m0hili,er
interior - tîmplele, icoanele şi stranele - sînt atacate de
-carii, reclamînd la rîndul' lor măsuri corespunzătoare dc
protecţie.
Pe baza celor constatate atunci, a fost stabilit un pro­
gram de colaborare între Direcţia monumentelor istorice şi
Centrul Internaţional UNESCO pentru protecţia şi conser­
var,ea bun.urilor au:ltlUiflaJe - Roma, 'Pr�ffiluJl ob,i'ectiv al ,a:cestlUi
program fiind organizarea unui şantier-piIot de resuaurare.
I In legătură cu activitatea echipei de specialişti UNESCO, a se
'Vedea Tereza Sinigalia, Picturile exterioare de la m01U�mentele din nordlll
Moldovei il1 atel1ţia specialiştilor UNESCO, în "BMI", nr. 1 / 1 9 7 1 ,
p . 77-78.
2 Cercetările u l terioare - extinse şi la alte monumente decît cele
v izitate de specialiştii UNES O - au condus la concluzii încă şi mai
Îng,r ijoratoare: l a J3ălineşti se semnalează grave desprinderi ale stratului
suport; l a Dobrovăţ umidit:uea face ravagii distrugînd În u ltimii ani
Întinse suprafeţe din pictura pronaosului; la Probota şi Coşula condensu­
riie au afectat pel icula de culoare; trecînd În Muntenia, sînt de amintit
stările de urgenţă ale picturilor lui Pîrvu Mutu de la Filipeşti i de Pădure
'şi Măguren i; umiditatea sporită a afectat o parte din picturile naosului
.de la Tismana, În timp ce la biserica mare a Coziei un fel de mucegai
alb a inv,a dat pereţii.
'In cele mai multe cazuri, creşterea umidităţii şi apariţia igrasiei În ziduri
'se explică prin folosirea excesivă a cimentului, cu ocazia diferitelor repa­
Taţ ii sau chiar restaudri. Fie în tencuieli, fie În pardoseli sau În trotuare,
oeimenHlI creează un stmt impermeabil care obligă apa să urce în ziduri,
'antrenînd astfel degradarea picturilor. Nefericita a fost, la unele mOl1l1-
mente, stricarea vech�ul u i sistem de drenaje, de asemenea tăierea planta­
'ţiilor, suprimarea unor zidllfi cu rol de protecţie Împotriva curenţilor de
'aer etc.
Apare cu tot mai dară evidenţă necesitatea orgamzarl1 unei vaste acţiuni
de cercetare a stării de sănătate a monumentelor, pentru determinarea
tutllror maladiilor specifice, penurti stabilirea urgenţelor, pentru asigurarea
în perspectivă a cadrelor de restauratori. Se impune, totodată, reconside­
Tarea chiar a preg�tirii istoricilor de artă, care trebuie să devină factori
activi şi competenţi de supraveghere şi de diagnosticare a maladiilor m011\I­
mentelor istorice, cu întreaga lor zestre de artă. Tradiţion-alele "analize
'stilistice şi iconografice" riscă să devină un joc gratuit şi fără obiect dacă
11U se conjugă cu �nţelegerea responsabilităţii pentru pazirea nealterata a
valorilor cul,tural-artistice.
53
www.patrimoniu.ro
Ţinîndu-se seama de icrarhia urgenţelor, şantierul-pilot a
fost inaugurat, în val1a anului 1 97 1 , l,a biserica fostei mănăs­
tiri Humor, cu un subpunlct de lucru la biserica mănăstirii
Moldoviţa3. Alegerea acestor monumente a fost obligată de
gra vele burduşiri care ameninţau picturile exterioare de pe
faţadele sudice - la Moldoviţa ca şi la Humor ,era iminentă
desprinderea unor întinse porţiuni din Asediul ConstanLino­
polului---<de Gllgemenea ,a flO\SIt lUIGlltă ţn QOIl1JS�der,are ,nauura
mai simplă şi mai sigură a intervenţiilor privind restaurarea
picturilor din gropniţa de la Humor4. Reamintim că activita­
tea celor două şantiere a fost coordonată de specialiştii stră­
ini, care au lucrat efectiv, alături de ei lucrind şi cîţiva res­
tauratori - candidaţi cărora le-a fost încredinţată o misi­
une auxi liară.
Rezultatele campaniei de lucru 1 9 7 1 fuseseră Încuraja­
toare: se demonstrase posibilitatea unor consolidări pe loc, se
experimentase cu succes îndepărtar,ea strat ului de fum de pe
picturile din gropniţa bisericii Humor. Rămînea, totuşi, în
susp ensie o întrebare : cine va continua lucrările, va fi posi­
bila constituirea unei echipe proprii de restauratori capabili
să ducă mai departe operaţiile începute de către speci aliştii
grupaţi sub egida Centrului Roma?
La această întrebare a răspuns campania de lucru din
vara anului 1 972.
Cu acordul Centrului Roma, organizarea şi conducerea
-lucrări lor a fost încredinţată pictorului Constant i n Blendea,
absolvent al unui curs de specializare în domeniul restaurării
picturilor murale (ltalia- 1 9 7 1 )5, secundul său fiind pictorul
Nicolae Sava. Echipa ajutătoar,e a fost alcătuită din tinerii
pictori care formează nucleul de atelier de restaurare consti­
tuit de curînd În cadrul Direcţiei monumentelor i storice şi
de artă6. Alături de aceştia a fost angajată o echipă de stu­
denţi ai I n stitutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu"
din Bucureşti, clasa de pictură monumentală7. Pe întreaga
lor durată, lucrările de restaurare au fost asistate de i ngine­
rul chimist Ion Istudor şi de istoricu� de artă Alexandru
Efremov.
3 Cu pflVlre la această primă campanie de lucru a se vedea: Paul
Philippot şi Paolo Mora, Raport aSllpra aaivităţii şa71tierubli pilot orga­
nizat in Moldova de CelUml il1temaţio17al de swdii pemm conservarea
şi restaurarea b,mllrilor culturale şi de Direcţia m01Jumentelor istorice din
R.S.R., de asemenea şi Vasile Draguţ, Prima perioadă din activitatea res­
tauratorilor UNESCO In ţara noastră s-a incheiat, în "BMI" , nr. 4, 1971,
4 I n p,r imul moment, specialiştii UNESCO au fost atraşi de comple­
x i tatea problemelor pe care le ridică res't aurarea picturilor bisericii Tăierea
capului Sf. Ion Botezătorul din satul Arbore. Tocmai această complexi­
tate - care, ar fi impus, poate, experimente pretenţioase - a constituit
ulterior argumentul principal pentru alegerea unui alt "pacient·, pericli.
tat, dar mai pUţin dificil.
5 Cursul de specializare amintit a fost organizat de Centrul inter­
naţional UNESCO pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale,
martie-iulie 1 97 1 , baza experimentală aflîndu-se l a Sermoneua.
6 Grupul de restau,ratori din DMIA a fost alcătuit din Tatiana Po­
�onat, Ioana Lazarovici, I rina Ignat, Matei Lăzărescll, Ion Neagoe, Ma­
rius Rădulescu, Casian Labin, Vigh I stvan. In legătura cu acest nucleu
de atelier, este locu l să se precizeze că el inauguroază o activitate orga­
nizată pe baze ştiinţifice în domeniul restaurării picturilor m urale din
ţara noastră. Dacă În trecut restaurările erau angajate, în gener,al , p e
bază de contracte particulare, cu toate consecinţele nega't ive ce decurg di n
acest sistem de lucru, dacă vreme îndelungată nu s-a PUHlt vorbi despre
un cadru organizat de activitate şi de pregătire a specialiştilor, În prez.ent
a devenit posibilă constituirea unei echipe stabile, Cl! generoase perspective
de dezvoltare.
7 Din echipa studenţilor au făcut parte următorii : Daniel Dumhrache,
Oliviu Boldura, Jenă Bartos, Ştefania Grimalschi, Viorel Grimalschi.
 Gîndită în funCţie de experi,enţa acumulată in 1 9 7 1 şi pe
baza recomandărilor Centrului Roma8, activitatea şantierului
de la Humor ediţia 1972 a llrmări t în principal următoa­
rele obiective :
- cOlnit inuaă'e a 11\.�ară,rrill'olf de con�allild C1!r,e Şl de ,curăţire a
picturilor din gropniţă ;
- cercetarea tuturor zonelor degradate din întreaga
biserică, pentru întocmirea unui releveu al lor;
- verifi�area calităţilor Iprotectoare ale par,a loidului, pro­
dus experimentat de Centrul Roma şi aplicat pe o suprafaţă
mică a faţadei nordice, într-o zonă cu pjctură foarte degra­
dată;
- stabilirea unei metode p reoise de raportare a l ucrărilor
efectuate pentru a se putea verifica în timp urmări le fiecărei
int1erv,enţii ;
- stabilirea unui regim armonic de colaborare între res­
taurator,i şi istoricii de artă, în vederea COnStltulfll unUl cli­
lT.at de înaltă răspundere colectivă.
în vederea raportării dt mai fidele a lucrărilor efectuate
pentru întocm irea dosarului de restaurare a monumentului,
fiecare membru al colectivului a completat zilnic o fişă de
activitate, cu indicarea tuturor problemelor şi procedeelor
apIicate şi, totodată, a intocmit un releveu parţial' al inter­
venţiilor. în acelaşi timp, a fost executat un relev,eu general
care cumulează toate releveele parţiale. Pentru a se evita
confuziile, au fost stabilite norme unitare de limbaj şi un
cod de semn.. care va trebui să devină în final un instrument
de lucru al tuturor restauratorilor de speciali tate.
6 A se vedea Paul P h i l ippot şi Paolo Mora, art. cit.
UNELE PROBLEME PRIVIND CURAŢIREA, DESINFECTAREA ŞI FIXAREA
PICTURILOR MURALE, APĂRUTE CU PRILEJUL RESTAURĂRII BISERICII
FOSTEI MĂNĂSTIRI HUMOR
I ng. ION ISTUDOR
în cadrul lucrărilor de restaurare a picturilor murale la
biserica mănăstirii Humor, laborator ului DMIA i-au revenit
cîteva sarcini de ordin tehnic, atît în faza preliminară a înce­
perii lucrărilor cît şi în timpul acestora.
Datele cerute de cercetările moderne asupra conservării
picturilor murale trebuiau să preciz.eze în faza preliminară
starea de conservare a monumentului, condiţiile de micro­
climat, gradul de umid.itate a zidurilor, materialele folosite
in pictură şi tehnica de lucru a acesteia.
în acest scop s-au efectuat analizele de pigmenţi şi lianţi,
stabilindu-se natura minerală a acestora şi o tehnică de lucru
combinată : a fresca şi a secco'.
S-a delie rminat umic1itatea pereţilor pentru a releva zonele
de igrasie2.
1 Tehn ica de l ucru ş i materialele folosite În rea l izarea picturilor
murale ale bisericii fostei manastiri Humor n u c deosebesc esenţial de
cele ale celorlalte monumcnte similare din epoca l u i Petru Rareş.
P,rcparaţia de var a p ictu r i i (imolJaco) este realizata la interior cu
cîlţi ş i pe alocuri cu p l eava de ovăz. I n pri dvor, c a şi la exterior, se
remarcă existenţa u n u i mortar de frescă CU adaos de nisip, cîlţ. i , bucăţele
de căramida şi carbuni. P,rep a raţ i a picturii interioare este mai bogata în
carbonat de calciu (în medie 8 8%) faţă de cea a p ic t u r i i exterioare
(72-75%). Pigmenţi i Întîlniţi sîn t : azuriml, mal ah i t u l , pamîn tul verde,
ocru, cinabru, ocru roşu, varul carbonatat ş i cărbunele vegenal. Malah itul,
azurÎtul şi pamîntul verde au fost folosite p r in suprapunerea lor peste Un
strat de cu loare n e,tgra dat în frescă. In uhimul strat de culoare s-a
determinat existenţ a unui l ian t de natur a proteică. Judecînd dupa compor­
tarea acestui strat la aeţi u n iJe factori l o l' agresivi extern i este foarte
probabil c a l i anru l proteic sa fie cascinat de calciu. Deci se poate
vorbi de o tehnică mixtă: a fresco şi CI secco (cL 1. Istudor, I . Bal ş, În
"Revista muz.eelor " , nI'. 6, 1 96 8 ) .
2 U m idi tatea pereţ i lor la i n terior şi exterior s - a determ inat cu u n
umidomctru Feutron, l a adîncime de c i r c a 1 cm constatÎndu-se : l a exte­
rior: o umezeala maximă pe fatada de n o rd În dreptul gropniţei (imedi at
deasupra soc l u l u i de piatra este 5% ) , precum şi în pridvor pe stîl p u l de
nord-vest; la interior umiditatea scade treptat de la valori cuprinse Între
5 %- 9,5% (imediat deasupra pardose l i i de piatra) pÎn� l a valori sub
54
www.patrimoniu.ro
Principiul fundamental care a stat la baza întregii aCţiuni
a fost acela al neutralităţii şi reversibilităţi,j oricărei inter­
venţii, pentru perfecta asigurare a integrităţrii p icturilor
t1f.aJliaJte.
Desfăşurarea lucrăril or nu a fost lipsită de surprize dra­
matice. Descoperirea gravelor de�prinderi al e picturii de pe
bolta pronaosului, care ameninţati să se prăbuşească, a adus:
în stare de alarmă întregul colectiv cafle a l ucrat cu devo­
tament exelT!lplar şi cîte 14 ore pe zi pînă la completa înde­
părtare a primejdie1.
Grupul de pictori restauratori, ca şi studenţii din rîndul
cărora au fost remarcate elemente deosebit de inzestrate, a
fost confruntat cu numeroase dificultăţi şi s-a aflat în faţa
multor întrebări a căror dezlegare depăşeşte cu mult interesul
timed:i at. Conls idelf.î,ntd că toa<te ,atctets't e 'Pr{)ibl�l11Ie ,ca şi ,pr.Îtnlc,j pjj,I,e
metodologice care au ghidat activitatea şantierului pilot de
la Humor, primul de acest gen din ţară, reclamă o exigentă
dezbatere p ublică, DireCţia monumentelor istorice şi de artă
a organizat o sesivme de comunicări ştiinţifice în care au fost
prezentate aspecte aLe campaniei de lucrări din vara anu­
lui 1 972.
Aşa cum s-a subliniat în cadrul discuţiilor, un prim
succes al acestei sesiuni a fost promovarea principului restau­
rării "cu uşile deschise", aşadar al acelui tip de restaurare
care nu are nimic de tăinuit ci, dimpotrivă, �e prezintă cu
răspundere şi sinceritate analizelor de specialitate. Tocmai
pentru ca acest p rincipiu să fie aplicat pînă la capăt, ţinînd
seama de importanţa ştiinţifică şi formativă a şantierului
pilot de la Humor, materialele prezentate în cadrul �esiunii
amin tite sînt publicate în pagin ile "Buletinului monumentelof'
istorice", ele urmînd să constituie un cap de drum al _expe­
rienţei restauratorilor de pictură murală.
Datele privind condiţiile de microclimat au fost deter­
minate de Institutul de meteorologie, în două etape, a cîte
două săptămîni fiecare, în perioada de iarnă şi de vară3.
O serie de studii de specialitate privind biodeteriorarea
au fost efectuate de Institutul de biologie "Traian Să Vll­
lescu"4.
Datele obţinute din studiile de mai sus au fost cor boralie
şi concretizate în stabilirea metodelor de conservare cores-
limita de igrasie î n tîl n ite la Înal ţ i m i ce variaza în tl'e 1 - 1 ,5 m (pe
pere tele de nord). Se remarcă o umidi tate accentuată în gropniţă, în
n işcle u n de sînt ÎnmormÎnta\i ctitorii. Zona de u mezeală a pereţilor coin­
cide cu o zona unde ape l e meteorice stagneaza datorită unei r igole neco­
respunzătoare. Existenţa t ro tua.rul u i din bolovani rosttliţi cu ciment şi a
socluhLi de pia tră de asemenea ros,t u it cu cimcnt contribuie la menţinerea
umidită ţ i i rid icate a pereţi loL (1. Is tu do r şi T. Pogonat, Raport asupra
determină.rii umiciităţii la biserica Humor 1972, a.rhiva DMIA, dosar
restaura-re Manăstirea Humor).
3 D . Tiştea şi colaboratori, Swcliul parametrilor elima tiei locali Pe/l­
tru stabilirea cOlldiţ'iilor cle restaltrClre şi conservare a pict"rilQ)' murale'
ale unor m017ltme1ll. e isto rice din Molclova de 17 ord , partea 1 martie
1 970 şi partea a I T-a septembrie 1 970, I n st i tu tu l n:eteorologic Buc ure�ti (În
3J1'hiva DMIA).
4 Din cercetarile efectu ate asupra degradarilor biologice apărute l a o
serie de monu mente din Moldova, a reieşit că În deosebi l a biserica Humor
s-a pus În evidenţa o foarte bogată şi eterogenă microflora (bacterii
şi ciuperci) prezentă pe suprafeţele de pictură cu eflorescenţe ale bol ţi lor
naosu l u i şi pe zidurile despărţitoare ale pronaos u l u i şi noasu l u i pe care au
aparut picarurj de condens. Dintre bacteniile cele mai frecve n t Întîlnite
se ci teaza genurile Bac i l l us, S a rc i n a A rthrobacter şi Micrococus, bat teri i
saprogene cu l.al·gi posibilităţi de adaptare şi vari ab i l i tate . D i n tre genurife
de ciuperci Î n tî l n i te, se semnaleaza prezenţa unor reprezen tanţi a i gen u­
rilor C l adiosporium, Stemphi l i um, A I ternar,i a şi Chetomium pe zonele
de igrasie din naos şi altar, care s-au dezvoltat atît pe strmul de picru r:1
cît şi pc cîlţii şi pleava din preparaţi a de var a p icturi i . Efectul lor se
m a n i festa atît prin pete de etl l o a re .Închisa (de la brun la negru) cît şi
p r i n degradarea locală ca urmare a efectelor mecanice de creştere a h i felor
�i a p roduşilor metabolici (dr. I. Lazar, L. Dumi tru, 1 . Ioni ţă, Biocle­
terminarea operelor de artă şi a monumentelor istorice din Moldova,
I n stitu t l l l de biologie "Traian Săvulesc u " , Bucu reşti. 1 97 2 ; arhiva DMIA,
dosar I-Tu mor) .
 Fig. 1. G ropnira - perete de nord: " Fa l sa taiere a capului l u i David". Eflo rescenre produse datorită picaturilor de co n d e n s.

Fig . 4. E x t e ri o r (perete sud) . Detali u din " Asediul onsta n t i n o p o l u l u i " .

Exfol ieri ale tratu l u i de culoare.

fig.2. B o l t a absidei de sud a nao u l ui cu scena " l!la de la Mamvri " .

Zonele albe reprezinta e[lorescen\e.

Fig. 3 . E[lorescenre pe semicalot:1. abs:dei de nord.

www.patrimoniu.ro
punzătoare. S-a ţinut seama l a elaborarea l or de părerile
exprimate în discuţiile avutle la faţa locului cu comisia de
specialişti ai UNESCO şi ai Centrului de restaurare de l a
Roma.
Ne vom opri în cele ce urmează numai asupra cîtorva
aspecte din întreaga problematică a restaurării picturi i bise­
ricii Humor, îndeosebi asupra proceselor de curaţIre, des­
i nfectare şi fixare, pentru care l aboratorul a acordat aSIS­
tenţă tehnică în timpul l ucrărilor.
Nu vom insista asupra proprietăţilor pe care trebuie sa
le prezinte substanţele de curăţat5, ci vom aminti n umai prin­
cipiile fundamentale care ne-au călauzit in alegerea acestora
şi în stabilirea tehnologiei procesului de curăţire .
în primul rînd am pornit de la cunoaşterea exactă a ma­
terialelor ce au fost folosite in p ictură şi a tehnicii de l ucru
a acesteia.
în al doilea rînd, ca se admit pentru curăţire n umai sub­
stanţe a Icăror compoziţie este binecunoscută şi verificată
în timp, pentru a se putea aprecia atit eficac.i tatea lor, cît
şi aqiunile secundare, nedorite sau chiar periculoase.
D acă în privinţa substanţelor de curaţire ş i a metodelor
de lucru s-a ajuns la unele concluzii, mai greu de lamurit
au fost unele aspecte legate de latura estetică a problemei .
Acest ultim aspect îl i nteresează pe cercetătorul d e laborator
in mod deosebit, intru cît cunoaşterea fenomenului în ansam­
blu determina chiar stabilirea intensitaţii procesului de cură­
ţire, in toata complexitatea sa.
Studiul in cazul Humorului, cu i nterpretarea tuturor
datelor prelucrate la n ivel u l posibilităvilor noastre, a pornit
mai întîi de l a i deea ca intotdeauna materialele folosite în
realizar.ea picturilor murale in general, şi in special a frescei,
suferă în vimp unele modi ficări, de cele mai multe ori ire­
versibile .
Aceasta i mpl ica meditaţia tocmai asupra gradului de in­
tensitate a desfăşurarii procesului de curaţire, cunoscîndu-se
că niciodata nu poate fi r,estituit aspectul cromatic ofl glllar,
cu saturaţi a sa de culoare. Numai un asemenea punct de
veder,e poaue sa nc călauzeasca ira 'alegerea .stad�ul Uii la oar,e
trebuie sa se oprească totdeauna o curaţire care sa .cores­
punda în acelaşi timp şi punctului de vedere estetic, cu
exigenţele sale.
In unele cazuri, dintr-o pretinsă prudenţă, s-ar putea
aj unge sa nu se realizeze o curaţire suficientă sau, dimpotri­
vă 'O nes'0oouire a acesteia să ducă pîna la în!lauurare:a defi­
ni ;iva chiar şi a patinei . Trebuie ştiut, în concluzie, ca o
intervenţie, o'ficît de core,ctă ar fi, IlU poatre 's ă ,r,esuituie nici­
odata starea i niţiala şi trebuie sa se l i m iteze numai la reda­
rea "stării actuale a materiei originale" cu trasformările pe
care le-a suferit în timp6.
A r trebui reţinut ca, dacă unele zone suporta o interven­
ţie de curaţire avansată, alte zone în schimb, datorită natu­
rii degradarilor (alterarea l ianţi lor, pigmenţilor sau a supor­
tului) şi stării lor nu îngaduie adesea decît o i ntervenţie
strict Iimi tată.
Se cere deci ca restauratorul, pornind de la interpretarea
d.�telor dobindi�e p e .calea al�alizelor de } aborator �supr � sta­
f11 actuale a fiecarei zone 1 11 parte, sa dozeZle 1l1tensltatea
procesului de cu răţire astfel încît să dobîndească în final o
perfecta unitate de ansambl u. Substanţele folosite trebuie
astfel alese, iar operaţia de curăţire in aşa fel ex,ercitată încît
să conduca tocmai la această unitate estetica.
Faţă de cele arătate, rezulta ca procesul de restaurare
este intotdeauna subiectiv şi ca atare operatorul trebuie con­
tinuu urmări t pwtru a fi mereu pastrata unitatea ansamblu­
lui.
Se ştie că în condiţi uni normale, efectul Timpului asupra
materiei formeaza pat.ina . Patina, care dupa P . Phil ippot
este un concept critic şi nu fizic sau chimic, nu este al tceva
decît ansamblul alterarilor normale ale operei de arta,
5 Paol o Mora şi P:1u l P h i l ippot, Technique el conservation des pein­
tures murales, Rapport au Reunion m ixte de \Xia,hington et New-York,
1 7-25 septembre 1 96 5 . Ce n t r e I n ternational d'Etudes pour l a Conser­
vation de, Biens Culturels et Comi te de I'ICOM pO'.If les Laboratoires
de, Musces, Cap. I I I , " Netto y age " , I I I- l O - I I I- 1 3 ,
6 Pau l Philippot, La notiolJ de la patine e t le nel toyage eles pein­
ture.>, In stitut Royal du Patrimoine A n is ti q u e I3ruxelles, " B u l let i n " , I X ,
1 9 66, p. 1 3 8- 1 4 2.
56
www.patrimoniu.ro
care nu afecteaza aspectul acesteia şi n u o desfigurează7.
In sensul celor de mai sus, fumul, gudroanele, praful sau
alte depuneri de pictură nu sînt "patine" nefiind modificări
normal.e ale picturii . Ele produc degradări ale operei indi­
ferent de natura materialelor din care ea este realizată.
În cazul bisericii mană stirii Humor, produsele nedorite
care necesitau o îndepărtare au fost: praful, fumul, gudroa­
nele, ceara, eflorescenţe!,e, p etele de mucegai .
Lruiînd :Î'n IC'0U1S;iderar� ie p'r'0ip.rlj,etă,v�1e ma'uC'rrua'lelo,r folOlsite 1.11
p ictura şi privindu-Ie prin prisma naturii alterărilor posibile,
s-au stabilit următoarele: .
Culoarea albastră realizată cu pigmentul "azurit", car­
boallat hazi'c ,de ,Crllipif.U, rt inde să .SIe ,uranlsform,e ,i,11 cimp , d.ar
numai în prezlenţa u111li ditaţii, in verde malahit, tot carbonat
bazic de cupruB • Această transformare intilnita aproape pes­
te tot unde s-a l ucrat cu azurit în proporţii mai mici sau
mai mari 11U este o alterare normala . Pigmentul albastru
(azurit) trece în verde (il11 a lahit) numai pe zone de umezeală
maximă şi persistentă, cum sînt zonele de i grasie. Fenomenul
�pa.rle [.oa;rrte rev�de11't în grflOiprJ1liţa, pe fro.J1JdLd rşi ve'şminuele p;er­
sonajelor din tabloul Deisis, sau în exterior, pe colţul de
NV al pridvorului şi pe unele zone de pe absida de sud.
Se ştie că procesul acesta de alterare este practic ireversibil .
Rezulta deci că transformarea azuritului in malahi t este'
o alterare ce nu se încadrează în noţiunea de patină .
Altfel suau lucrurile cu p i�menţii roşii . Se ştie ca roşul:
denumit "cinabru" - sulfura de mercur - sufera transfor­
mări leme, Î'n contact cu l umina, schi mbîndu-şi sistemul de
cristalizare şi totodată culoarea in negru9. Fenomenul' fizic'
era cunoscut de vechi i meşteri frescari, care nu foloseau Cl11 a­
bru în pictura exterioară 10 .
Culoarea roşie pe baza de oxid de fier sufera şi ea o·
în negrire lenta, înca i nsuficient clarifi cata. Modificari le sufe-·
riT,e de pigmenţii roşii i ntra în categoria patinelor, fiind alte­
rări normale.
In ceea ce priveşte metodele intrebuinţate l a Humor, pen­
tru curaţi rea picturii interioare s-a intervenit atît prin pro­
cedee pe cale uscata cît şi pe cale umedă, ţinîndu-se seama
de rrecomandările facute cu diferite prilejuri la diversele reu­
niuni internaţionale (v . P . Mora şi P . Philippot, ofJ. cit.)_
Parte din depunerile de pe pictura au fost scoase apelin­
du-se la metodele de curaţire pe cale uscata, cu acţiune selec­
tiva, folosin du-se gume de şters de o cali tate corespunza­
toare, ce nu au afectat stratul de culoare .
Efl orescenţele insolubile, foarte fine, apărute în urma
acţiunii condensului pe pereţi ( fi g . 1 ) au fost îndepartate
mecanic prin frecare uşoara cu tampoane u:T.ezite cu apa.
Folosirea prafurilor silicoase, umede, pentru în departarea
unor efloresoenţe, s-a facut numai în cazurile extreme, cînd
alte metode nu au dat rezultate satisfăcatoare 1 1 . Această
metodă i mplica riscul deRradarii stratul ui de culoare şi de
aceea folosirea ei a fost li mitaTa. Majoritatea depunerilor de
pe perete (praf, fum) s-a îndepărtat cu Tar.: poane cu apa.
I n unele cazuri , s-a recoman dat un adaos de amoniac la
apa de curăţire in proportie de cca 1 %. în legatura cu folo­
sirea amoniacului Trebuie făcuta o precizare:
- I ntrebui nţarea sol uţi ilor de amoniac în curaţirea pic­
turilor murale este în funcţie de natura materialelor (pi g-·
menţi, l ianţi) folosi Te în realizarea acestora şi de tehnica
picturii .
A vind in vedere, p e de o parte, alcalin itatea lui, i a r pe
de alta parte, afini tatea pentru pigmenţi i de cupru, pe care
7 Dupa P. Philippot, curaţ irea unei pictu ri nu trebuie considerata
n u mai ca o ope r a ţ ie pur materiala de îndepărtare a repictarilor care
acopera stratul origi n a l ; curăţirea unei p i c t u r i constă În aceea că, pe
baza unor cunoştinţe p rea l a b i le foarte exacte asupra stării act tl al c 3'
operei, sa se pro!!,rescze către o fază care, fără a atinge materi a o r i g i n al ;;: ,
sa re de a cît mai fidel imaginea ori g in ala . (P. Ph i l i ppot , op. cit., p. 1 4CJ) .
B 1 . Istudor, U n fenomen ele denaturare a Cltlorilor Î n p ic tu ra mltralZi
ele la I/orol1eţ, " I � ev i s ta l1l uzreloQ· " . n r . 1 , 1 96 5 , p. 65 : Rut h e �f or J'
Gettcus and T'. l isabcth West F itzh ugh , A:write CInd Bh,e Ve reli ter , "Smdies
i n Con ser v a t ion " , voI. 1 1 , nr. 2 , mai 1 96/1, p. 5 5 .
9 Rmerford Geneus, Robe rt L. Feller :1nd W. T. Cha�e . Vermillolf
and Cinnaber , "Stu dies in Conservation " , voI. 1 7, n I". 2. mai 1 972. p. 5 3 .
1 0 " . . . Dar ţi11e minte că. 11atura e i 111t e d e a vedea aerul ş i eo'i
se IJăstreaz.ă mai bine pe panou decît pe z.id, fiindcii după It/J oarecare
timp co nta ct ul CI-t aerul, cînd e Întrebuinţată pe 'Zid, o face nea?ră".
(Cen i r: o Cen i n i , Cartea despre artă sau tratattti de pictură, Cap . X L
"Despre n a tura roşul u i c e s e n u meş te chinovar ş i c u m treb u ie să-I frec i " ,
traducere d e D. B e l iz arie) .
l' Paolo Mora şi Pau l Ph i l ippot, op. cit ., pag. I I I- l 1 , para!!,raful 5 .
 tinde să-i dizolve, aplicarea tampoanelor trebU!ie făcută cu
multă prudenţă, În soluţii diluate, şi prin intervenţii locale
pe porţiuni mici. In cazul picturilor În tempera, folosirea lui
este periculoasă, datoTită tendinţei Ide dizolvare a lianţilor .
Restu�ile de ceară de pe pereţi şi gudroanele au fost În­
depărtate cu tampoane Îmbibate cu solvenţi organici (xilen,
acetonă).
Ca un principiu călăuzitor, subliniem că au fost excluse
din acţiunea de spălare soluţiile care depun reziduuri, chiar
dacă acestea sînt neutre sau n u au o aqiune nocivă asupra
picturi[i . S-a avut in vedere ca tratamentele aplicate să nu
genereze efecte secundare tardive sau dăunătoare.
In afară de depunerile de fU!m, praf sau gudroane, au mai
apărut pe alocuri, pe pictură, şi urme ale unor procese biolo­
gice manifestate sub forma unor pete albicioase sau colorate,
mucegai uri, ca urmare a condiţiilor prielnice de dezvoltare,
existente pe acele locuri. Petele de . mucegai au fost Îndepăr­
tate prin ştergerea cu apă. Acolo unde existau indoieli asu­
pra naturii petelor, s-au făcut analize biologice la I nstitutul
de biologie. A vînd in vedere că ,apariţia unor eflorescenţe
(fig. 2, 3) ar fi putut avea la bază un proces biologic, s-a
studiat amănunţit acest aspect de către Institutul de biologie
"Traian Săvulescu", stabilindu-se că micro flora izolată şi
identificată în laborator este reprezentată de specii de bac­
terii larg răspîndite În natură , ce se pare că este pu�in pro­
babil să fie responsabilă de apariţia eflorescenţelor; mai
curînd, ea s-a grefat pe un substrat favorabil dezvoltăr1i'i ·ei .
Numeroase teste care s-au incerat pentru determinarea
bacteriilor care p roduc in general eflorescenţe, cum ar fi
ThiobaaiUIUls, .C\Ju da.t HlZJultla'oe neg.a,tiiv,e 12.
Inlăturarea preZJenţei unor bacterii, precum şi a ciuperci­
lor capabile să agraveze fenomenul de eflorescenţă se poate
realiza prin măsuri care să conducă la reducerea umidităţii
atît a pereţilor cit şi a atmosferei, p r,i n măsuri care să asi­
gure o ventilaţie, luminozitate şi temperatură la valori care
să nu favorizeze dezvoltarea microorganismelor.
'în ceea ce priveşte tratamentele cu substanţe dezinfectan­
te, părerile specialiştilor s-au Îndreptat În general spre folo­
sir[ea formolului 1 3.
Folosirea formolului, substanţă cu spectru larg de acţiu­
ne dezinfectantă, este limitată şi 'indicată numai pentru dez­
infectarea picturilor executate strict in frescă, deoarece se
cunoaşte destul de bine reacţia nedorită pe care acesta o dă
cu proteinele ce constituie baza lianţilor picturii În tempera.
Cercetări ma,i noi consideră ca neindicate din punct de
vedere al conservării tratamentele cu substanţe chimice dez­
infectante, pentru orice tehnică de pictură . Această părere,
exprimată de cercetătorii italieni şi sovietici, se bazează pe
modificări le ulterioare, imprlevizibile, pe care poate să le
sufere stratul de culoare sub influenţa dezinfectanţilor, Înce­
pind cu alterările de ordin estetic şi continuînd cu alterări
ce afectează Însăşi materia 14.
Ştiind că din punct de vedere al tratamentelor fungicide
sau bactericide, efectele substanţel'or recomandate sînt tem­
porare ş� specifice pentru un grup determinat de microorga­
nisme şi ţinînd seama de posibilitatea cr,eşterii prin selecţii
sau m utaţii a unor microorganisme rezistente la antisepticul
iniţial, se consideră că rezultatele tratamentelor picturilor în
scopuri dezinfectante sînt indoielnice dacă nu se iau măsuri
pr.eVren'tiÎ:ve .f1aJdi,call e de evj·talle ,a p'fOiceiseior biolognlce 15.
12 Sub influenţa bacteriilor sulfoxidante de tipul Thiobacill u s, sulful
elementar, su ' furile şi hidrogenul sulfurat sînt oxidate, În condiţii de
microclimat favorabile, pÎna l a acid sulfuric. Acesta r e aCţ ion eaz a cu car­
bonatul de calciu din tencu�ala şi forme az<� sulfatul de calciu. Ap ari ţia
unor eflorescenţe În care sul fatul de calciu este prezent indica uneori
eXJistenţa unor proce&e biologice. Diagnosticul nu se poate pune cu
precizie dedt după constatarea prin analize bacteriologice a prezenţei
thiobacteriilor. In l ipsa unui agent biologic, su],Fatul de calciu poate
a p a re ca rezultat al unor procese de poluare (datorita, În general , bioxi­
dului de sulf proven it din arderea cărbunilor) sau a migrarii sale din
substrat sub influenţa unor surse de umezeală. Analiza conţinutului in
suIf,a t de calciu al substratului in tereseaza În acest caz.
1 3 Paolo Mara şi Paul Philippot, op. cit., p. 111-10; D. C. Kuritina,
Ciuperci de mucegai răsplndite pe picwrile murale vechi şi lupta Impo­
tTiva lor, "Vestnik Moskovscogo Universi teta", nr. 4, 1 968, p. 3 1 -4 1 .
1 4 Antonio Tonolo, Clelia Giacobini, Tmportanza dell'umidita relativa
per 10 svilup/Jo d; microorgani<mi 1'1ei dipinti S/I tela, "Bul!. Ist. Centr:lle
del Restaura " , 1 95 8 , nr. 36, p. 1 9 1 - 1 96 .
15
Michelo Monte, Anronio Tonolo, La Microbiologia applicata ai
problemi di c017�ervazione e di restauro delle stampe e dei diseg17i, "Qua­
derni del C:lbinetto Na'Zionale ddle Stampe", 1, R o m a , 1 969, 7-12.
57
www.patrimoniu.ro
In cazul picturii bisericii Humor, analizînd tehnica de
lucru şi datele bibliografice generale privind tratamentele
fungicide, s-a renunţat la folosirea acestor substanţe, cu
exoepţia unui singur caz, pe bolta pronaosului, in momentul
apariţiei unei ciuperci În timpul restaurării . (De altfel, zonele
pe care s-au semnalat mucegai uri sînt foarte restrinse şi
diseminate in locuri de umiditate maxima a pereţilor: pere­
rele de nord - ZlOlfla de IÎgrals[[e :din �l1IterlÎoif ).
î n scopul combaterii Întregii fIore de mi'c roorganisme, tre­
buie luate o serie de măsuri preventive, care au fost enume­
rate, 1In p!fil11/aiplÎu, mali ISUIS 1 6 .
Problema fixării stratului de culoare
Ca urmare a accentuării degradărilor sufeliite de pictura
ex'ter,io.aifă, alU ,apa!l'Ult .in 'uJtiJmii ,arID 10 'ooni'e de pifop LLaerrâ de
conse.rvare, menite să apere pictura fie de acţiunea directa a
il11lllemlPer��IK)f, flie de degmdarnJe p�ddUlse de ull11lidiua,r'ea ce
aqlione:ază ISIUIb [d if'ern.r·e flOlfl!11le (fli,g. 4).
Astfel, ca urmare a cristalizarii sărurilor de pe suprafaţa
picturii şi În urma acţiunilor ingheţ-dezgheţ, apar forţe ce
Înving coeziunea dintre liant, pigment şi suport, generînd
10 's'erÎie de fenomene [ca Idâ'slllOcă- n i de ipaT,oi,aul:e ·de pigment (pră­
fuiri) sa,u d�S'l o:căa-,j ,a:le uaor pOIfţlÎlooi mai [mami <ilie s.oratuJill de
culoare (exfolieri) . O rr icşorare a coeziunii dintre elementele
constitutive ale picturii se mai produce şi in urma proceselor
biologice, cind apar nu numai degradări datorită efectelor
mecanice de creştere a hi felor, dar şi datorită proceselor
metabolice, in urma cărora se formează produse ce dizolva
liantul pe cale chimică 17.
Unii lianţi, În special' la pictura În tempera, pot fi medii
bune pentru creşterea ciuperoilor şi bacteriilor.
Avînd în vedere mecanismul de degradare a picturii, pen­
tru salvarea ei trebuie acţionat pe de o parte prin oprirea
fenomenului, iar pe de altă parte, prin consolidarea picturii
afectate de degradări .
Deci, pe de o parte, trebuie luate măsuri constructive
care să Înlăture patrunderea apelor de infiltraţie la pictură,
să elimine pe leit! posibil umezeala datorată igrasiei ş,i să se
evite condensul. Totodată, trebuie studiată şi posibil i tatea
existenţei unor proces.e de biodeteriorare in scopul eliminării
lor prin metode preventive, care să creeze in biserică un cli­
mat (um�ditate, temperatură şi luminozitate) l a un nivel ce
nu permite dezvoltarea microorganismelor.
Concomitent cu aceste măsuri, trebuie să se procedeze l'a
consolidarea stratului de culoare afectat de degradări, prin
tratarea cu solu�ii de a căror calitate depinde n u numai
operaţia de flÎxare, ci chiar vi aţa Întregli picturi .
Restauratorii de pictură stnt adesea dezorientaţi în faţa
numărului mare de produse comerciale recomandate ca fixa­
tive pentru pictură ; de aceea alegerea materialelor, chiar pen­
N1u e�perjl111entăTi, t['eb'lllÎe fa,aută :foarte jol\JdiJc�os .
Dată fiind importanţa operaţiei de consolidare, trebuie
cunoscută exact compoziţia materialului cu care dorim să
facem tratamentul, precum şi a propr'ietă'ţ ilor lui actuale şi
după procesul de Îmbătrînire. Nu vom trece În revistă mul­
tiy lele calităţi cerute unuj consolidant. Vom reaminti numai
ca reversibil itatea soluţi ilor, neschimbarea aspectului şi lăsa­
rea pereţilor să-şi facă schimbul l iber de umiditate cu atmo­
sfera, constituie proprietăţile de bază ale soluţlÎ ilor consoli­
dante.
A vînd în vedere că, majoritatea produselor propuse pen­
tru fixare fac parte din gama mater[i alelor organi ce - răşi ni
si ntetice şi mase pl astice - materiale care in cea mai mare
parte sînt încă insuficient cunoscute din punct de . vedere al
comportării în timp, experienţele de fixare a picturilor de
l a Hum or s-au limitat pentru moment nl1lmalÎ l a două produse.
16 î n privinţa necesitaţii măsuriI r pr eventive În lupta 1mpotriva pro­
ceselor de biodeteriorare, ni se pare fO:lrte semni ficativă p a re r ea a doi
specialişti italieni de la Istiwto Centrale del Restauro. Anronio Tonolo
şi Michelo Mon te , "Credem că e mai cinstit, să previi decît să combaţi. E
inutil să resta/.lrezi o operă de artă degradată de microorganisme Imuni
ca apoi să o repui In condiţiile de medil� In care se găsea". (Michelo
Monte şi Antonio Tonolo, Sviluppo di microorganismi .Iulia carta in rela­
zione alla IImidita relativa deU ambiente, "Quaderni d e l Cabinetto N::tzi�­
nale dclle Stampe", Roma, 1, 1 969, p. 3 5-46).
17Exfolierile s-au prodtlS şi ca urmare a tehnicii de lucru Folosite la
picrare, caJ'e a constat, după cum s-a aratat, Într-o tehnica mixtă. Lia n w\
stratu lui de pict1lra a secco - caseinatul de calciu - a p r od u s prin con­
tractarea sa, exfolierea culorii. Aceasta comportare caracteristica srratur.i lor
de p ic tu ra a secco este evidenta În special la exterior, unde eFectul este
mai vizibil şi ca urmare a aCţiunii directe a in temperiilor.
 Experimentarea paraloidului B. 72 (acrilat de metil şi
metacrtidat de etil) in ,sol'uţlie ,2% in X'i,len la foS't l'Ieeomanootă
de specialiştii Centrului de la Roma. Paraloidul este conside­
rat ca fiind una dintre puţinele mase plastice satisfăcătoare,
datorită unor calităţi ca: rezistenţa la smulgere, rezistenţa
la imbătrinire, conservarea solubilităţii in timp, nu se ingăI­
beneşte şi convine din punct de vedere esteuic18• încercările
făcute la Humor in lucrările din 1 97 1 , pe o suprafaţă mică
de pe faţCllda de 'nolrid, Ise pa:re Ică nu Istm ,sati'S.făICă,nQlar,e, da.r
nici nu trebuie trase unele concluzii pripite.
Ce,a de-a doua experimentJare s-a făcut cu prilejul' call1lPa­
niei de lucrări din 1 972, pornită de la ideea folosirii drept
fixativ chiar a unuia dintre lianţii picturii, preparat după
un procedeu elaborat de către laboratorul DMIA in colabo­
rare cu pictorul Gh. Ciobanu, procedeau care a făcut obiectul
unui brevet19. Este vorba de folosirea (ca fixativ) a soluţiilor
de caseinat de Icalciu.
Ideea care ne-a condus la realizarea acestei soluţii a izvo­
dt din studierea indeaproape a tehnicilor picturale tradiţio­
nale, urmănind ca in toate tratamentele aplicate să nu intro­
ducem alte materiale in afara celor proprii picturii existente.
TI�omati 3ices;t pro.cedeu s-a '<lJpa�,caJt: şi .tn rflÎxrarea pieo1.iurrilor de
la Humor, pe zone restdnse de tot, pe faţada de nord şi l'a
interior pe mici suprafeţe din gropniţă. In acest scop, după
18 Paolo Mora şi Paul Philippot, op. cit., cap. IV, "Fixage de la couche
pic,wrale", 111-1 4-111-27; Paolo Mora, Paul Philippot, Raport cu privire
la misiunea organizată de Centrul de la Roma între 29.X-6.XI.1910 la
biuricile pictate din nordul Moldovei (arhiv,a DMIA).
19 G. Ciobanu, 1. Istudor, Procedeul pentru obţinerea unei soluţii
transparente de caseinat de calciu. Dosar OSTM nr. 72534/17.X.1972
CONSIDERAŢII ASUPRA OPERAŢIILOR DE CONSOLIDARE
_______ ION NEAGOE
Munca restauratorului se aseamană, in multe privinţe, cu
cea a medicului. El' trebuie să I?rivească peretele ca pe o fiin­
ţă vie, supusă unor transformari continue, unor degradări
datorate timpului şi altor factori interni şi externi. Alături
de cunoaşterea in intimitate a structurii zidului, restauratorul
este obligat să aprofundeze cunoştinţele sale despre tehnica
şi factura picturii, despre caracteristicile ei din punct de
vedere al istoriei, precum şi interpretarea datelor furnizate
de laboratoarele de specialitate. Coroborind aceste date, res­
tauratorul diagnostiohează cu precizie ma.ladia şi poate, deci ,
propune, alături eLe oamenii de ştiinţă, metodologia şi aplica
tratamentul adecvat.
Dintre degradările pe care peretele pictat le suferă in
trÎmp, cete mai pltl��n viZlibile lt'ăm�, fă.ră in.dorÎla!Iă, desprriil1lCle­
riIe stratului suport de zid, sau cele produse la nivelul' de
separare a intonaco-ului de arriciato. Pentru a le putea de­
pista, se procedează la cercetarea suprafeţei ce constituie
2)ona de imervenţ.ie prrin ciodrrui:rea :t1Işoalt'ă, CIU dreg eM, şi s'e
analizează vibraţiile tactile şi auditive rezultate. Localizin­
du-le, restauratorul' trebuie să ştie să selecţioneze desprinde­
riIe, ce vor constitui obiectul intervenţiei saLe ulterioare, de
cele "naturale". întrebuinţăm acest termen gindindu-ne la
să,maţia fu lOare zidruJ. firind oonsnruit din p�atră, bolovanii,
cazul fostei mănăstiri Humor, in anumite situaţii, suportul
picturii nu urmăreşte toate neregularităţi Le zidului l'ăsind mici
goluri care nu sint insă periculoase.
Vorbind de natura dislocărilor, trebuie semnalat faptul că
acolo unde desprinderea de zid a suportului corespunde cu
goluri produse intre pietreLe lui ca urmare a distrugerii mor­
tarului, restauratorul are de-a f,ace cu aşa-numitele burduşeli,
fenomen grav, deoarece poate produce, dacă ele sint extinse
pe supraf,eţe mari, căderea p'icturii.
Desprinderile ca şi burduşelile trebuie privite cu toată
atenţia, intrucit ele afectează sănătatea peretelui şi nu se
poate vorbi de un tratament al său fără eradicar,ea lor. Ele
indică locul in care degradarea suportului este continuă da­
torită acţiunii apei - care prin fenomenul ingheţ-dezgheţ
distruge mortarul şi tencuial'a - şi insectelor.
58
www.patrimoniu.ro
stabilirea tehnologiei optime de preparare şi aplicare, solu­
ţiile de caseinat de calciu au fost supuse unor verificări p re­
alabil,e de laborator şi e�perimentate cu rezultate sat>Îsfacă­
tlOarer >Clhi�r pe runele ptictJuri muraa,e (bu'serrÎlcirle Slobozia şi
Batiştei din Bucureşti, Sf. Vineri - Tirgovişte, Coţofeni­
Craiova, biserica mănăstJirii Secu).
Tratamentele de fixare de la Humor rămin deocamdată
tot cu titlu experimental şi urmează ca ele să fie verificate
in timp, urmărindu-se atit eficacitatea lor cit. şi eventualele
modificări aduse aspectului picturii2o•
Ţinem să subliniem că, in orice caz tratamentele cu solu­
ţii de caseinat de calciu nu impiedică tratarea ulterioară a
picturilor cu alue soluţii consolidante care ar putea fi consi­
derate mai bune, respectind, deci, unul din principiile' de
bază ale conservării.
în incheiere, precizăm că problema conservării picturilor
murate de la Humor rjmine in continuare o problemă des­
chisă, dat fiind numărul mare al factorilor distructivi şi com­
plleXii'lJarea mă:SIUlruloll" de I1emediiere necesare. în acest contex,t,
fixarea picturilor cu soluţii consolidante constituie o măsură
necesară dar nu suficientă pentru a asigura peste veacuri
!păstrarea anSla.mblului artistic de la Humor.
20 In scopul urmăririi exacte a modificăraor survenite in timp p e
sUpir,afaţa pictată, cred că ar trebui luate în consideraţi!.' părerile lui
Garry Thomson, membru al Comisiei UNESCO ce ne-a vizi�at ţara, care
a propus o înregistrare fotografică periodică după o tehnică speoială a
mai multor zone de pe supr,afa�a picturii, urmărindu-se: crăp area şi des­
pr�nderea suprafeţei, depunerile pe suprafaţă şi alter,aroa culorilor. Măsu dnd
modificăr,ile p roduse, se pot determina factorii ce trebui!.' ţinuţi sub ob ser­
vaţie, inclUSIV efioacitatea substanţelor de consolidare (Garry Thomson,
Raport cu privire la misiunea organizată de Centrul de la Roma între
29.X.-6.XI.1910, la bisericile pictate din nordul Moldovei, arhiva DMIA).
_____________________________
Ne-am ref,erit pină in acest moment la importanţa consi­
derării dislocărilor şi la natura lor. în mod firesc se pune
intrebarea: care sint cauzele ce genereaza astfel de degradări?
Putem răspunde afirmind că aceste cauze sint in parte cele
gener.aJe, oare produc ahell."ă!liÎ aJle pionurili lmUll." ade, pr,eoum şi
cauze specifice, proprii bisericii Humor.
De primă insemnătate in rindul' cauzelor generaLe este
umiditatea.
După cum este bine ştiut, orice zid are o umiditate a sa,
ce variază in concordanţă cu mediul inconjurător. La Humor
gll"aJduil de umidi,tla,te al ZIÎ.dulu.i este mai 111dricart, d<lJtonită miroro­
climatului zonei unde se află aşezată biserica. Astfel, in urma
unor măsurători efectuate de către Tatiana Pogonat şi ing.
Ion Istudor, in luna aprilie 1972, cu ajutorul umidometru­
lui Feutron, s-au găsit in exterior, deasupra socluh.li de piatră
pină la inălţimea de 1 ,5 metri, valori cuprinse intr,e 0,3 şi
5 0/0, în aceeaşi perioadă măsurătorile au dat ca rezultat in
interiorul pridvorului (inălţimea intre 0-2,3 metri) valori
cuprinse intre 0,4-7%, iar in interiorul bisericii (inălţimea
0-1 ,3met'ri) va:lori �rutJre 0,2-9,%.
Maoora,toru făcute de Ta'1JÎ ana Pl()go,nat Il a e:ICoorio:rruJ. b�s'e­
riGii, in luna iulie 1 970, au arătat cote pină la 1 ,7%. Deci
vedem , prin :COIrnpanrea ,aJOe&lJOr d are, ICă difer,enţJa de umidi­
tate 3iprilie-nuJie este de 3,5' % . AcestJe mă sură,tJori a,u relevat
faptul că in ,interior se inregistrează valori foarte ridicate
ale umidităţii, ce indică prezenţa igrasiei, la o inălţime care
corespunde in exterior inălţimii soclului de piatră şi zonei
ce se intinde imediat deasupra lui. Faptul se explică pr,in
prezenţa, in rosturile soclului, a mortarului de ciment care a
impiedicat respiraţia normală a zidului, fă cind ca umidita­
tea cayilară să se localizeze pe faţa ,interioară a peretelui.
Pe masură ce inălţimea creşte, gradul d� umiditate scade.
In ma[:ele calp.itllol al degxadărQ1Oll" prooose 'oa 'urmare a
acţiunii umezelii asupra zidului şi a stratului suport, putem
include ti'Il!fi,1. tJr aţ!iile dartJorate lunor spall'tUll".i lalLe lacopenşu1uri
saJU UI10ll" vitoii dlim ,oonslJrIuqia arc:esruia, Catre aru f.avonizat
scurgerea apei pe ziduri.
Prin pătrunder,ea apei in zid se observă o alterare rapidă
www.patrimoniu.ro
şi de multe ori ireparabilă a suportului, rezultind desprin­
derea şi căderea l ui.
O altă cauză întilnită accidental l a Humor este dezlipi­
rea superficială a stratului suport în zona învecinată centur,i i
per:imetml,e din beron de IdeasUipfla ,ooflruşei, dauomtă canti­
tăţii mari de apă conţinută în betonul proaspăt, care s-a
iJnfihllia:t i'n 5UP0Il"t aJfeotblJd aderenţla Lui. h zlid.
După ce am analizat cauzele ce produc dezlipirile şi
btUiI'duşel ile ISiUPO'NlUduă, vom wece ,l, a expunleflea metodei de tra­
tament.
Consolidarea - metodă de tratament.
Operavi:a de oo!l1s:o:lidalI1e p!l'lelSUlpunle rinje,c:taifeJa utilei sduţu
de caseat de calciu în zonele dislocate. Soluţia de caseat se
prepară din var stins cu minimum 6 luni înainte de între­
buinţar,e şi din brînză de vaci degresată. Varul trebuie să
aibă un conţinut redus de apă, să fie omogen, să nu prezinte
granule nestinse sau alte impurităţi. Proporţia obişnuită a
soluţiei este de 2 părţi brînză la o parte var, iar prepararea
se face prin frecare într-un vas pînă în momentul în care
varul a atacat compLet brinza. Se prepară o cantitate nu
prea ·marre de CaJS�a!t tplenltru a ev�,lla înoepertea tntăr�r.m lui
inaintea injectării in perete. Inaintea injectării soluţia se stre­
coară printr-o sită groasă, spre a se elimina granu1ele de
brînză neatacate de var.
Am întrebuinţat mai înainte expresia "proporţie obiş­
I1Uită" deoarece, de la caz la caz, pot interveni mici modi­
flÎ'cărIi all,e dO'2JajdulÎ. A'Qesua varlÎ,ază după fiaUUIl', a desprind erlÎ i
sau a procentului de grăsime rămasă în brinză. în cazul in
care se intîlnesc burduşeli mari sau fisuri intre pietrele zidu­
lui, se adaugă în amestec praf de marmură sau_ nisip de rîu.
La injectările făcute la Humor proporţia soluţiei de case­
at a variat între o y arte var - una brînză şi o parte var
- două părţi brinza.
O dată localizarea dislocării făcută şi avînd preparată
soluţia de caseat, se trece la consolidare, carte este precedată
de cîteva operaţii pregătitoare:
- astuparea cu vată, hîrtie pelur sau pămint argilos a
fisurilor peretelui, prin care caseatul ar putea ieşi la supra­
faţa picturi i ;
- perf.orarea ,unlei deschideri d e 1 -3 m m di,amelifIU �In
partea superioară a desprinderii, cu ajutorul unui ac sau
burghiu, aIco'lo unide :11IU ee pot ,folosi lorăJpă,tUir�I,e 'e xilStenre. Se
recomandă o mare atenţie la alegerea punctului de injectare,
spr,e a n u dăuna peliculei de cul'oare ;
- umectarea in profunzime a zonei �n care se va intro­
dUlce 'slo,luţăa de JOasleat, ou .aIjlUitoirul 'apei disuilaIte căreia li \S-a
adăugat 5-100/0 alcool etilic. Acesta micşorează tensiunea
StUp�nc,iaJă la lapei, /U'ş'urlnd pătflullde!l'ea ei in '!io, a:te canaJele
eriSll'entJe ,În :per,ene ;
- asigurarea zonelor periculoase cu ajutorul hîrtiei pelur
şi a proptelelor de lemn .
Injectările făcute la biserlca Humor au fost ef,ectuate cu
ajutorul seringilor, avindu-se în vedere ca soluţia de caseat
să nu Ise preLungă pe perene, ,oooaIl'eoe p:rcin ruSCaIIie pătează
ireversibil pictura.
După ,expunerea acestor consideraţii de princIpIU, care
privesc dislocănile, precum şi operaţia de consolidare pri n
il1Jj teotJaIr e, vom ttflooe ia ,oOl1JCIieui ZiaJrea aIoestor,a lîn oe1:e Itrlei zone
de lucru ce au constituit obiectivele şantierului Humor 1 972.
Ref.erindu-ne l a gropniţă v o m semnala următoarele pro­
bleme specifice: intrucÎt porţiunea de lucru se află în interi­
orul bisericii, gradul de umiditate în partea inferioară (fig.
1 ) - aşa cum am amintit - este mare. Acest fapt a produs
o impo'floamă dererlÎol1' aIl'e a sUIPortu1ui ,şi mOlf1ia!ru1nxi. La 'o
restaurare anterioară, pereţii gropniţei, în partea de jos, au
fost chituiţi cu un mortar de ciment. Prin îndepărtarea lui
au rezultat margini franjurate ale stratului suport, sub care
n:ortarul era macerat. Pentru a le consolida a fost necesară
lipirea marginilor libere cu hirtie pelur. Apoi, s-a pus primul
strat de chit. Numai după ce aceste operaţii au fost duse la
bun sHrşit, s-a trecut la injectarle.
TOlt dalloi'ită hp1JUJ,ui loă pereţăi gtflOlp,nli�e,i aIu lUIIl grad de
UIln[d�tate ridJuoaIt, 'ulmeotarea z;ol11ci ,ce trlebuia 'col1/solidată
necesita o diluţie cu un procent m ai mare de alcool. Mărirea
oQtn�inUltIu:l ulÎ de alood. i>e rumpllme:a �n tUrma ,00fl)svatărtii apari­
ţttei, in j,uI1Ui1 anlum�lto[' pUlnC'ue Ide Îllljeot,are, la haJoru6Lolf ,
l'IeZJultlaue din ·srtagnarea �n peflete, pentJJ,1u o ple11i,oadă mai mare
de timp, a apei care a antrenat la suprafaţa picturii săruri.
www.patrimoniu.ro
Mărind indicele de evaporare al surplusului de apă intro­
dusă in perete, iar in anumite porţiuni r,educÎndu-se la mi­
nttmutl11 IOaJ11Utaiteia de ,dil'Ulţăe apă-�aJl'oolo l, ISIC preV'Ll1te apa:rivia
acestor fenomene secundare. Cu acest prilej, menţionăm şi
faptul că un grad m are de umiditate al peretelui micşorează
coeficientul de coagulare a soluţiei de caseat de calciu.
Al doilea punct de lucru situat in interiorul bisericii
Humor a fost calata pronaosului. Aceasta prezenta iniţial
desprinderi şi căderi ale stratului suport pe porţiuni rre lativ
Întinse (f.ig. 2), care au afectat ansamblul pictural. Ca o
cauză a acestor căderi ale picturii considerăm ca factor prin­
cipal infiltraţiile produse in urma unor stricăciuni ale aco­
perişului !pe o perioadă de timp îndelungată (fig. 4 ) , la
aceasta adăugindu-se aderenţa scăzută a stratului suport faţă
de zidul calotei. Marginile desprinderilor erau îndepărtate
faţă ,de zid cu 1-3 cm (fig. 3). Anumite porţiuni se susţă­
neau numai prin punţi mici, foarte sensibile la orice atingere.
Pentru iullCeput, $-.G\IU pu's ptl1OiPllel,e de :sIllStţlÎlner,e ,carle prlÎn­
tr-o presiune dirijată atent, au apropiat suportul' de zid
(fig. 5) . Construcţia unei astfel de proptele este simplă: un
braţ de lemn, care are la partea superioară o bucată ele
scîndură aplicată prin intermediul unui tampon de pîslă sau
ţesătură groasă, elastică, pe suprafaţa ce trebuia asigurată.
Partea de jos, proptită pe un postan� ent rigid, constituie un
al doilea punct de sprijin.
,
O dată plasate aceste proptele pe întreaga suprafaţă pic­
tată ce trebuia consolidată, s-au lipit marginile şi fisurile cu
hîrtie pelur. Apoi, s-au chituit marginile desprinse izolînd în
acest fel dislocările. Toate ac-este preparative fiind făcute,
s-a trecut la operaţia de injectare avînd ca puncte de injecţie
l'101SW,ri lăisatte în ,ohinul Imatl1gi:nIÎ110lf, �n oaI1e 's�a,u fixat 'canule
de cauciuc (fig. 6).
1:n .'nimp ull ,inj'eotărtt,i ,a fost necesall'ă ·0 ,drns'nr�huill'e SlÎl11Iudta nă
a atenţiei pe întreaga zonă limitrofă supraf,eţei in lucru.
Acest fapt se explică prin generalizarea desprinderii stratului
suport faţă de zid, pe o arie ce depăşeşte 500/0 din întreaga
suprafaţă a calotei, iar ductul pătrunderii caseatului ,era total
imprevizibil, datorită reţelei de canale ce sţrăbăteau şi zone­
le aparent stabile.
Din cauza introducerii în perete a unei mari cantităţi de
caseat, într-un timp relativ scurt, s-a ajuns la un grad înalt
de umiditaue a stratului suport şi întrucît circulaţia aerului,
sub cupolă, era redusă la minimum, au apărut, ca fenomen
secundar al operaţiei de consolidare, pete albicioase de natură
organică (mucegai) şi minerale (săruri). Se impune ca în
viitor lucrul în asemenea locuri să fie raţional distribuit în
timp şi, ca măsură ajutătoare, îmbunătăţirea sistemului de
ventilaţie.
La exterior, operaţiile de consolidare au avut un carac­
ter deolSteblÎlt de cele din lÎIn,ter;ÎKyr, aIcest f'aJpt fci ind de'tlerminart
de condiţiile specifice ale suprafeţei în l ucru . Aceste particu­
larităţi se referă la gradul redus de umiditate, precum şi l a
natura dislocărilor.
Porţiunea atacată în vara anului 19 7 2 s-a situat pe faţada
de nord, cuprinzînd o Hşie, pe verticală, de circa 3 m lăţime
incepind de l a marginea superioară a soclu lui de piatră pînă
la acoperiş, şi a prezentat grade de dificultate diferite.
In partea superioară a zonei de intervenţie s-au observat
mai multe dezlipiri superficiale ale stratului suport. Injec­
tările, în acest caz, au fost meticulos executate, necesitînd
reveniri pe parcursul mai multor zile.
Partea rr ediană şi inferioară a Hşiei nu a ridicat pro­
bleme ceos,ebite din PUlllC1t de wder,e tdmâtC . A'aea:stă porţăune
fiind lipSlÎt,ă de piÎ1ctură {tdtilStmcsă ,ţn nimp de rÎn1oomperiă) ,
munca restaurator.ilor a fost uşurată, dîndu-le posibi litat,ea
plasării punctelor de injectare în locuri l e optime. Cu toate
acestea s-au observat, ca şi în gropniţă, zone dislocate, de
mică suprafaţă, care n u au primit injectarea. Fenomenul se
explică prin existenţa unor spaţii goale răma�e de la tencu­
irea IÎni'ţ!fală, supo['1Jul ncprezencliflJd nici o :altterlall'l e.
Am Jăisat l'a U11mă rreJev'aIl',e a ,aoes1Jui alstp'ectt al !11Iul1tciti .nes­
tauratorului deoarece poate caracteriza neprevăzutul situaţii­
lor oe-l întÎmpină, solicitÎndu-i pe lîngă cunoştinţele de spe­
cl,aJlinate , ,o IÎtnuu,],re a sItmo1lUi!1Îli pereteLui. A,ceste ,caIli,tăţQ gre­
fa'tle pe o lî,l1taltă probitai1Je prof,e �iolla'}ă aSlÎgoor ă, in timp, reu­
şim ,depJ�llă ,a arotlÎvi1iăţi,i de res'taJUrare.
60
 R ESTAURAREA CUPOlEI PRONAOSULUI
______ NICOLAE SAVA , DANIEL DUMIl'RACHE, OLIVIU BOLDURA
Din tot ce s-a întreprins pînă acum pe şantierul de res­
taurare a ansamblului eLe p ictură de la biserica fostei mănă­
stiri Humor, cupola pronaosulu i , neprevăzută în p l an u l i ni­
ţial de l ucru din vara anului 1 972, a fost o l ucrare mai
, grea şi mai complexă datorită problemelor n o i ridicate şi
lllI'geJ1ţci ICiU ,c,aJr,e lSe tUmlJ? Ull1e.a IinJreTve11lvi a.
Cum se p rezen ta situaţia de fapt ?
La o privire de ansamblu, de jos din bis,erică, datorită
distanţei, întunericului, peliculei de fum şi praf, precum şi
preZJell1�e[ p�nZJel.Lolf de păii aJ11Ij an, degofaJdar,e a plÎc,uurii nu
p,une:a fri aplliecIDa;tă cu jlulS'teve. Ri,di,oarlea aheJ.ei şi :a;pwpierea
,de zona d egradată au dezvăluit un spectacol dezol ant, care
ne p uooa �n faţa pecioo'l,ulliui p'răhl�şhrâ.i z;onle'i ,Oe11t1I',aJ.,e ,a ClupoJe.i .
' rică a satului, în care se ofici ază s l ujbe cu o participare ex­
Vom încerca să facem o descfi,ere a acestei zone, aşa
cum apărea l a ridicarea schelei.
,I n primul rînd s-a făcut vizibilă existenţa pînzelor de
păianjen şi a depunerilor de p raf şi fum, care brăzdau cupo­
la în toate direcţiile, estompînd desenul şi cul oarea (fig. 1 ) .
OdaJtă î'l1,depăl1Dane aoesre plînze, a u atpărlUt desprinderi
.adînci şi accentu ate, pe mari pOrţi uni , ale p ictur i i . Zone de
d i ferite dimensiuni se prăb].lşiseră. Imprăştiate pe mai bine
·de jumătate Jin suprafaţă, găur i adînci şi dese, de mări mi
variabi le, str�pungeau stratul de arriciato şi intonaco, c rdnd
punţi subţiri şi fragi l e ale straturi lor de suport şi pictură
caJre, dOaJr .ta o ,aroi:n,gJeIe uşoară, : ,e ' l11iişcaJLU 'nÎlsrdînd :să se
prăbuşească.
Fisuri mari şi adînci desenau adevărate arabescuri, pe
intreaga suprafaţă, dar mai ales de-a l ungul "giornatdor".
Stratul de arriciato era desprin s de zidărie - cu excep­
ţia OÎto'lw,a piun,coe mai aJder,e:nlUe sp'r,e ,cemIml oupole i şi 1n
zona horei îngereşti - în unele porţiuni desprinderea fiind
de 2-3 cm. Puţinele puncte aderente şi autoportan ţa s i s te-
1 2
www.patrimoniu.ro
______
mului de boltire, au făcut ca ,pictura să n u se prăbuşească
complet, pînă la d ana i n terveI1lţiei.
Imaginea pictată o reprezi ntă pe Maica Domnul ui Orantă,
într-un disc în degrade SUSţi nut, prin i ntermed i ul unor
aKLhfi şi e!,e în IdegraJ de, ,de 1 2 lî'l1Ig,efli oc formează o horă.
,
Culorile în gener;].l s-au menţinut b ine, în special a lbas­
(fui şi roşul . Pictura este clară, citibilă, deşi p rezintă exfo­
lieri lin ai a les pe figuri , aureo le şi la mai toate tonurile de
ocru şi verde.
aJre aJLl [OISt ,cau:ZJde ce laJU gene�a't dC\)e.r� Oifa,[le a pictlUrlÎi
murale din cupol ă ?
Monumentu l a fost şi este folosit, în continuare, c a bise­
tr,em de ,niLId11e rOa ă 'lun1eolfli , adă'ugî'IlIdu.Jse şi aflux,ul ,contÎ.nQIIU
de turi şti. De-a lungul secol elor, au fost perioade dnd edifi­
ciul nu a fo t tntreţinut corespunzător, uneori fii n d chiar com­
p let părăsit. în acest fel au putut acţiona d istructiv o serie
de factori, printre care :
- Lipsa unui acoperiş corespunzător şi ănăto , ceea ce
a poomlÎ's IGlipei să se i n f i !tJrez,e ,in zkdărie şi pe plÎlc-mră.
- I n decursul timpului, dar mai ales în secolul nostru,
în timpul celor două războaie mondiale, construcţia a su­
portat traLume, prod use de exploziile din apropiere. Din spu­
sele localnicilor, biserica a fost folosită chiar ca depozit de
l11 uniţii, în i mediata ei apropiere fiind ampl asată o barerie
de arti lerie.
- - O altă cauză care a c us l a traumatizarea picturilor şi
pe alocuri la prăbuşirea cel or d i n cupola pronaosul ui a [OSt
curăţirea pereţi lor şi bolţi lor de pînzele de păian jen, fum şi
pr,a;f, f'Ollos,llllclu-'s e pră jjni lllmgi .Ia capă un căr,o,r,a ,se h1gră­
mădeau drpe. Se văd foarte clar zgirietmi l e pwduse de a­
ceste pră j i n i . Aş;]. cu m arătam, punţile subţiri şi frag i l e, care
slIisţQ:neaJu ,supr:afeţde mai ma!l"[ de pilloU\.IIl',ă dooprlinse, se mÎ'şcaiU
la o. atingere uşeară. Or, cu prăjina s-lau ru!pt tecmai aceste
punţi, ducind la prăbuşirea picturii.
- COI11!delMulr,a,e rleeJuka;tie din vaiporii resrpir, aţiei alU 'a,c­
ţio11lat d<e:ytrUlnct'�v .a:.sUipll" a lP'eLi,clUllei de lowoQla!l"'e .
Pictura a fest executată p e un supert de var, de fearte
bună calitate, amestecat cu pleavă, nisip şi cărbune. Tehnica,
fiind o. imbinare intre a fresco şi a secea, permitea, pe ale­
curi, aşternerea culeriler in pastă, aşa incit se peate ebserva
chiar pre nsulaţia.
Pernind de la cele relatate, se impunea luarea uner m ă­
'SlIIl'lÎ 'ur'g,e,atie oane 'să �lnllăItIUire pe:nÎlde1U11 pir,ăbruşurui plÎ'crunii mu­
rale din cupelă.
S-a trecut imediat la alcătuirea decumentaţiei. S-au făcut
foQ togr,afii de ansamblu şi de detalii înainte de începer'ea l u­
crului.
S-a Întocmit rel eveul de ansamblu al cupelei, pe baza
mă�Llrăteriler, nedndu-se principalele puncte de desprindere
de zidăria supert, ca şi zen ele în care pictura s-a pierd1.!:.
S-a intecmit fişa de sănătate în care s-au inregistrat eb­
servaţiile ICU privire l,a starea picturii şi măsurile c011lcrete
ce, urmau a se lua. O dată stabilite toate '<lIcestea, s-a trecut
efectiv la consolidarea cupolei.
11111 'con1ti'l1'U1ane, vom călutia Is ă a!l"ă.taJm d,t ma:i loenaret mij­
loacele tiehnice şIi materiale folosite, IPremm şi ordinea epe­
raţiunilor.
Prima operaţiune a constat in înlăturarea pinzeler de
păianjen, a prafului şi fUimului depus superficial, felesind o.
pensulă lată, meale, de unifermizat.
Pentru a asigura rezistenţa marginiler zeneler desprinse,
am tivit aceste margini cu ştraifuri de pelur suprapuse in
dteva rîndur,i. Lipirea pelurului s-a efectuat cu pap din
făină de grîu în cantităţi extrem de reduse. Am recurs la
acest material neindicat de fapt pentru lucrări l'a pictura mu­
rală, daterită urgenţei intervenţiei de censelidare. AceJeaşi
eperaţiuni s-au efectuat şi peste fisurile mari şi mici din ime­
diata aprepiere a zeneler prăbuşite, realizîndu-se in acest
fel prima a:nIOOr,a!l"e ,a pUlnvi1er \şii bUlCăţiLer de fnescă , desprinse
(fig. 2.).
Pentru consolidarea marginilor zonelor desprinse, pe peri­
metrul suprafeţelor unde pictura s-a pierdut, s-a �mbibat cu
o. soQwţăe de ,oa:seÎJnat de ,caLciu, rpr,i n JtampOO1:ClJI'e lUişo.ară, flO,loQ­
sind pensule moi de diferite mărimi (fig. 3.).
Operaţiunea următoare (incepută după ce caseinatul de
oalc.iu făcuse priză) a constat din curăţirea cu foarte mare a­
tenţie a spaţiului dintre zidărie şi arriciato. Această epera­
ţ1ÎUIl1le s-a 'ef'elcvuat 'ou LaI[]setlelle de ,sî'l\mă ,şi plOllTIpj,ţe de caiUciulc.
In tot timpul curăţirii, cu una din miini s-a sprijinit stratul
de frescă, urmărindu-se asigurarea unei peziţii fixe, pentru
a nu se fractura porţiunea în spatele căreia se lucra (ftg. 4.).
în felul' acesta au fost scease, din spatele stratului de
arriciato, roate IflJ."agmenltele de morn::a:r, IOUlitbunÎlle d e păii a njen,
precum şi teate celelalte impurităţi căzute în interier.
S-a trecut apoi la aducerea zoneler burduşite la nivelul
gooer,al, 'ou ,ajlUtorUil 'unOIT,p rolP'tele. P,rin pa.,antarea I'or Is-a trea­
lizat, edată cu readucerea la nivel', şi o. asigurare �mpetriva
J lUlşirii �n z.o na de �uonu ,şi in zOI11e1e adiaoontie. Mentarea
plJ.",ăb
prepteleler s-a efectuat incepind de la punctele de naştere a
belţii, urcind spre cheie, după cUim cerea suprafaţa ce urma
să fie censolidată, sprijinu� lor inferier fădndu-se pe poduri
de scindură special amenajate şi ancerate de schelă, iar cel
superior y e paturi de lemn (fig. 5).
Urmatearea operaţiune se referă la prlegătirea locurilor
pentru injectări şi asigurarea etanşeităţii zenelor ce urmau
să primească soluţia de caseinat de calciu (fig. 6 ) . S-a început
tivirea circumferinţelor zenelor prăbuşite şi a tuturor orifi­
ciilor cu mortar preparat după reţeta 2/1 nisip-var, l'a care
s-au adăugat 2-3% caseinat de calciu.
După ce în prealabil s-au saturat cu caseinat de calciu
f,oaIrve dlÎlllUaI! Ziooele ,re IlU"ffiau 's.ă , f�le Il'uor.ate, am f,olos,ut mor­
tarul pl1eparat după reţeta de mai sus, pentru tivirea margi­
nilor zoneler desprinse, introducîndu-l totodată şi in adîn­
cime, �11IVr,e arriciato şi Ziidirile, ICU 'aIjrutiowl lUlnm :spadlU(l"� s,oo­
ţiri din l emn sau cu pensule rotunde de diferite mărimi.
De asemenea, în laceste zone, preaspăt tivite, s-a aIdus de­
finitiv fresca la nivelul general, exercitînd o presiune in plus
asupra contraforţilor-,proptele deja aplicaţi, avind grijă să nu
se fractureze pictura.
62
www.patrimoniu.ro
Din loc ,în l oc, după neoesiva re , taJffi laJs.a t ,orificii în care:
am introdus sonde, confecţionate din tuburi de cauciuc, ori­
(icii necesare operaţiunii de injectare a caseinatului de calciu.
A urmat apoi chituirea zenelor lipsă, cu acelaşi mortar
în MratlUlr[ 5uocreSiÎIVe (f�g. 7). Pre�1Jtrlll! a DlU crăpa ,şi pen,trlu ,a
,le as'�g'lIIl'a il1ezisvetnJţa, :smratlUlI'lille lalU 'fOSt ,alştern,uve ,flQ. aIJ." ue ,slUb-,
ţire, bine '<l\P ăsate şi zg1î riate ulterior (pentru a face priză cu
stratul urmă,wlJ.".
In sfârşit, a IUIl"mat 'OJpera�illllnea pil1oprilu-ZJisă de wnsoQ1i­
dare prin injectare cu soluţie de caseinat de calciu. Folosin­
dU-lI1,e .de Isondele pl,a.t1tiare a.nverior lîn or�f[lci.ile Jrusate tIa t,ivi["e,.
s-a introdus, cu seringa, sub presiune, apă cu alcool 20/f}
pentru degresarea zenelor de injectat, zone în care pătrunse se
fumul şi praful fermînd o. peliculă grasă de gudroane, atit
prin intradosul zidăriei cupolei, cît şi pe stratul de arriciato.
Am introdus apo�, tot ou seringa, 'sub pre�i'lline sau cu poQmpa
de cauciuc, caseinat de calciu preparat după reţeta 2/1 brîn­
ză de �resată-v.a:r. Penuru a asigura o bW1ă 'oonsoQ lidare este­
bine sa se intre ducă cantităţi mici de caseinat de cal'c iu, la
început mai puţin consistent, pentru a pătrunde in toate ca­
nalele. Injectarea se face in etape, la interval de o zi, cu
soluţia din ce in ce mai consistentă, pină la umplerea totală
a golurilor.
Pmgxrel51i.v, oda!tă ou IUJ1npi1e1-ea �QllU!rillolf, I�e ruJţionează aSill­
pra centraforţiler-preptel'e pentru a crea presiunea necesară
presării şi prinderii stratului de arriciato de zidăria suport.
Am avut şi situaţia cînd, despr,inderea fiind foarte mare,
nu a fest suficient să injectăm caseinat de calciu, deoarece
acesta nu are masă cOllTIp actă de întăr,ire şi, în consecinţă,
11IU se oomp�etlează goillUr:i1e malri. S-a fldloi$'ÎIt 'tlln tlap>tre de mortar
�n proporţie de 2/1 n�stip�Vlar, �a IOaIre s..,a , acIăiUlgaJt aaseina,t
de 'calciu 1 0% . Mor'tarul a ,f,os,t runtwdus ,ou pOmpa de call!C�IUC
prin presiuni mari.
S-au ivit şi unele neplăceri datorate condiţiilor speciale
de lucru.
Imposibilitatea aerisirii, temperatura ridicată, umezeala
şi bioxidul de carbon eliberat prin respiraţie, au creat un
climat propice dezvoltării sporilor şi apariţiei eflorescenţelor
de mucegai, din fericire pe suprafeţe mici. Pentru distrugerea
mucegaiului s-au tamponat zonele pe care apăruse cu o solu­
vie dÎiwată de fioliffioL 1111 vederea plJ.",evenir�i unor Llloi efloreis­
cenţe s-a pus în funcţiune un ventilator.
Menţionăm că în timpul p e care l-am avut la dispoZiiţie,
nu s-a putut asigura o totala consolidare a calotei şi că a­
ceastă operaţiune urmează a fi centinuată. De aceea s-au
lă's.at IS'Ondelre �n 'or�f,idiille pra!OtlÎ1cattJe lÎ'n tIÎ VlÎI\JUlri, .tn lo<our�lle
unde va fi necesară refolesirea orificiilor. Aceste sonde au
fost astupate la capătul liber cu dopuri din lemn (fig. 8 ) .
S-au continuat chituirile î n zonele mari unde fresca s-a.
pierdut. Pe unele suprafreţe s-a chituit cu ult�mul strat, stra­
tul de intonaco, mertarul' avînd următoarea compoziţie: 2/1
nisip-var, la care s-a adăugat 2-3% caseinat de calciu,
praf de cărămidă şi ocru pigment pentru a reduce din inten­
sitatea albu!ui crud al varului şi a-i da o. tentă mai plăcuti
(fig. 7). Ultimul strat a fost adus pină la nivelul general at
picturii, urmărindu-se toate arabescurile marginiler franjurate.
Această operaţiune s-a făcut cu o grij ă deosebită, pentru a n u.
depăşi marginile şi a nu murdări pictura. S-a sclivisit acest
ultim strat de două sau trei ori, du p ă necesitate, plentru a
inlătura posihilitatea ivirii de cracheluri şi a da suprafeţei
acelaşi aspect cu cel al picturii ori�inale.
S-a curăţat apoi cu vată şi apa prin tClJmponare pînă la.
inmuiere pelurul cu care s-au astupat fisurile şi s-a spălar
cît mai atent zona respectivă pentru a se înl'ătura fragmen­
tde 'de p:alp ,r ămasre după Idez.lipirea rf,OlÎţei.
Ult�mele operaţiuni care s-au executat au fost: o încer­
care de innegrare a unei zone în fermă de Y (fig. 9 zona A),
zenă 1n 'oare p�C<tlUira IS-:a pim.du>t, lP�eOUlm ş i ' o ştergere p ar­
ţ,j,aJl.ă a mWIidă:âci de pe p'ÎlctlU!f:ă (fig. 1 0). A'oesitle oper.aţ�ulnj
vor fi centinuate şi in etapa următoare de lucru.
Considerăm că ,inltiervenr VÎ'a, ,în a,oeastă zonă 'er:a labsolut ne­
ces'axă, daI! f�i,nrd .gr:<lidti x,iJdica,r al dete:riÎrOITăr;ii lei.
Pentru păstrarea în bune condiţiuni a picturii, pe viitor
trebuie să se ţină seaIma de evitarea surselor de poluare ale
atmosf,erei interioare: fumul, praful şi vaporii care duc la
condens. Acestea se pot înlătura printr-o ventilaţie corespun­
zătoare, o încălzire adecvată pe timp de iarnă, folosirea
luminăriler nefumigene, lprecum şi evitarea umidităţii.
www.patrimoniu.ro
 DECAPAREA ŞI ÎNLĂTURAREA UNOR TENCUIELI ANTERI OARE
CASIAN LABIN
Decaparea şi înlăturarea unor tencuieli anterioare repre­
zint.ă una d i n priiT. ele operaţii ce se i mpun �n munca de
restaurare a unor p icturi murale. Deşi noţiun:ile par foarte
apropiate, cum şi sînt d e altfel, ele avind ca operaţie de bază
e lementul "înlăturare" , vOii căuta să aduc dÎteva precizări spre
a evita une:�e confuzii ce se pot naşte. Decaparea propriu­
zisă presupune îndepărtarea tuturor corpurilor străine de pe o şi a vea o granul aţie mare, care a revinut partJicula de ciment,
suprafaţa pictată, p r,intr-o serie de oper<l!ţ i i adecvate porţi uni i
d e pictură � n l ucru. Operaţiunea d e înlăturare presupune
Îl1Jdlepă,r talf:e!a nutll'foOf d1li,tui:r;i, lor 'Pfoec�dente din stratUll supor.t
- care d intr-un motiv sau altul n u corespund normelor de
restaurare - ca şi a corpurilor străine ce au pătruns În
ciupituri le, l acunele, c răpăturile ce apar 'În acest strat şi
care pot avea d i ferite natur,i (de exempl u : ceară, murdărie,
fum) .
lnai nr e de Începerea l ucrărilor de de cap are sţnt nece­
s:u e studici de l aborator asupra unor probe ,din tencuielile
anterioare sau d i n i mpurităţil;e d i n perimetrul de l ucru, pen­
tru a stabi l.i neces:tatea În depărtării l or, compoziţia lor chi­
mică, solvenţili cu acţi une asupra lor. Socotesc ca o deficienţă
a şantierului Hun: or 1 972 l i psa acestor analize. Aceasta se
explică par'ţ ial prin prezenţa evidentă a cimentului �n com­
poziţia IGh�'1:'u.iri1o:r aJl1' rer�Oiar,e (,ccimentml f.Î1Î'l1d �rohibit o.ri:că­
ror �er'aţU,i de restaurare, era necesară indepartarea l ui) şi
prin negli jenta apli care a acestora.
Pe măsură ce se executau, toate aceste operaţii erau tre­
cute în fi şcJ e de lucru (fig. 1 ) ale restauratoru l u i , ele apădnd
în mod oblligatoriu şi pe releveul final al porţiunri,i de l ucru.
Şantierul din vara anul ui 1 9 72 a avut mai multe porţiuni
de l ucru - exterior, gropniţă, calotă pronaos - şi .intrucit
prohl.emele de decapare au fost oarecum d iferi te, le voi
examuna separat, în funcrţUe de suprafaţa de referinţă.
EXTERIOR - PERETE NORD
Operalţi i'!,e de re!>t<1Jura�e au avut ,c a :lJOna de �ucCIU un f,rag­
ment vertica: de frescă, ce pornea de la acoperliş şi con tinua
pînă l a socl u l de piatră ce înconjoara biserica în partea i n fe­
rioară pe tot perimetrul său.
Pent ru a urma di recţia de lucru, voi �ncepe cu partea
superioara. Pe cornişă, care fusese deteniorata de l u crărj nea­
tente la acoperiş, a u fost operate citeva chituiri - l ucrare
executată c u ocaZJia unei intervenţ i i anterioare ,de restaurare
a picturu . Peste aceste dhituil'li, făcute dintr-un mortar în
compozi ţia caruia intra şi ciment, s-a aplicat un strat roşu
a secco, ce acoperea Întreaga cornişa, probabil pentru a
astupa chituirtile ce d1stonau faţa de sup rafaţa pli ctata. La o
altă restaurare, ulterioara, cornişa a suferit noi degradari,
www.patrimoniu.ro
deci n o i chituiri ; de aceasta dată, peste iptreaga cormşa s-a
aplicat un strat subţire de ciment, probabil cu o pensulă. In
ceea ce ne p r,i veşte, pfiima operaţie a fost înlătu rarea acestui
strat de ciment, prin decapare m ilimetru cu milimetru, prin
procedee mecanice: bisturiu, în prima fază de degrosare a
peJiculei de c iment şi, întrucit stratul, suport n u era neted
s-a recurs în a doua fază, la un alt procedeu - frecare cu
p raf de pi atră silic ioasă, cu aj utorul unui tampon de vată . Se
poate observa În imagine ( fi g. 2) această primă operalţie, cli­
şeul fiind luat în nimpul l u c rărilor. Cele doua porţiullii au
fost decapate de c i ment (A) şi in i magine apare stratul de
roşu mai susmenţionat (B), iar în p artea sllÎ n gă o chituire
anterioara (C).
Această decapare, care cere o răbdare d e b ijutier, solidită
foarte mult timp ,din p artea restauratoruluU, astfel pentru o
suprafaţă de 5-7 cmp este necesară o zi întreagă de l ucru.
Ohi,nuuiflÎJ<e aJll1te:f'iola,r e, oe alu fast gă:�ite ,m pe:r,jmetIiu� de
l ucru, au fost înlăturate cu a j utorul unui bisturiu, operaţie
ce nu a rid�lCat probleme deosebite.
Tot În exterior, În ocniţele din p artea superioară a z:idului,
'alp a:r d�'rect pe 'Pelj.C'u�'a Ide cuJ.o:a:r,e IstrlQpIÎ de oiJme,n,t şi de
roşu p igment, datora'ţi operaţiunilor aminuite anterior de re­
p araţii de la cornişa, executate negli jent. Ari ci au fost operate
degrosări delicate cu un b istur,iu bine ascuţit şi au fost înde­
părtate ultlimele urme prin frecări atente c u praf de piatra
silicioasă.
Un al doilea strat de roşu (A) a fost ap l icat în par'tea
i nferioară a peretel� ( fig. 4), deasupra soclul ui de p i atră, 'În
forma de fîşie oI1izontală pe o înalţime de aproxUmativ 20 cm
(B) di,rleJot pe s.tiflaultl ,de rfreSlCă loe I!1IU mai iplr,eZ'Jem:a IUJl'Im/C
de culoare (datori,tă sablarii provocate de factori naturali) .
După Înl aturarea stratului rele roşu, prin aceleaşi rni j loace
foloS/ite l a cornişă, s-a operat un sondaj pe o sup rafarţă de
aproximativ 50 cmp decapîndu-se o f�şie din ulnimul strat de
fr:es,că. A fios,t re,lev,ană o pariţÎiune ,di:n fr,e�ca an,t eriolară ,a,otua­
lului strat de pictură, pe care apare, imitat prin pictură, un
ş i r de cărămizi ( C ) .
GROPNIŢA
Lucrările ,de decapare şi �nlaturare de tencuieli antefii oare
din gropn�ţă au IClJVlut ica pru11cipal obieoniv ,un brritlt. .de 'chi,1lUIÎ,ri
p recedente, ce cuprindea intreg perim etrul încăperii în partea
infer i,oalf a, �ln ceplî'l1Id de l,a niÎ'VJclUiI rde căJloa:re . AoestJe ,ah:iuuir,i ,
tencilleli de d urităţi diferite, avînd în compoziţie ciment, au
fost aplicate cu ocazia unei restaurări anterioare (f,ig . 5 p re­
ZJilllrtă o <L!>trfe:l de POlfţÎlltll1e Sn aliJ11te .de operaţi a de Î.nl ănurar'e ).
� C/lIT(/I8/ ANTEIfIOMf
IN COI/IPOZI[lE
cu CIMENT
� .DESPflINOEflI DE PERETE
� ALE STIi'A Tl/L(J1 SUPORT
• CI(/PlTURf
8 f'(/N'C'TE !lE /N./ECf/[
 5

www.patrimoniu.ro
Chituirea fusese necesară datorită distrugerii stratului supOrt
în această porţiune, distrugere datorată u midităţii de capiilari­
tate, ce a descompus structura intimă a tenculi elii iniţiale,
care s-a făriJmiţat şi a căzut �n urma solicitărilor mecanice.
(In ti mpul sl ujbelor ce aveau loc iarna credinoioşii încercau
să îşi încălzească picioarele lovindu-le de perete). Ca factor
poziniv, aceste chituiri au oprit temporar procesul de degra­
dare ,dar, avînd ciment în compoziţie, ele împiedică libera
circulaţie a umidităţii, al cărei grad de saturaţie fluctuează
în funcţie de anoti mp. O altă latură negativă a acestor ten­
cuieli este aplicarea l or negl i j entă, limitele lor depăşind cu
3-5 cm graniţele suprafeţei pictate. Marginea i nferioară a
stratului suport fillnd ciuruită, existînd sute ,de particule de
frescă ce se ţin doar datorită cîl.ţ ilor şi pleavei de ovăz d:n
compozi.ţia sa, tencui ala cu ciment a păt runs printre aceste
particule, făcînd priză în spatele lor, lnglobîndu-�e. Lucrările
de decapare au cerut foarte multă atenţie şi cu toate acestea,
porţliuni de p articule de frescă, IÎncluse în noul chit, au tre­
buit să fie sacrificate.
Ca primă operaţie a fost degrosară masa de tencuială pînă
la porţiupea de frescă acoperită, cu a jutorul bisturiul ui, iar
acolo unde nu era în pericol pictura, cu dăltiţa şi ciocanul.
Apoi s-a căutat decaparea cît mai atentă a rămăşi'ţelor de chit
de pe suprafaţa pictată, operaţie deosebit de grea .tu porţiu­
nile c u tencuială ce aveau un procent mare de c i m ent sau
unde existau burduşeli la marginea frescei. în acest caz, s-au
l�pit benZii de hîrtie pelur pentru a n u permite caseatului de
calciu ce s-a i n j ectat să iasă sau să transpire prin capii ari tate.
După întărirea caseinei s-au curăţat benzi le de hîrtie cu tam­
poane . ,d e vată înmuiate în apă, folosindu-se la înlăturare
bistuI'iiul şi praful de piatră silicioasă. Cantitatea de tencu­
ială ce a trebuit să fie înd�părt1ată tîn p artea inferioară a
drapeniei, pe peretele de est, a fost considerabilă.
Pe peretele de vest, în partea sa dinspre nord, întregul
S,1lr;at �upo:rt al pOlrţjolltl1M �'n l,ucflU la fost tnJolduit 'ou tlenoui ală
cu ciment acin�înd înălţimea de 25 cm. îndepărtarea a dus
Ia apariţia căramizii de construqie. Pe această porţiune care
avea un chi t foarte dur, <Îndepărtarea de pe suprafa�a pic­
tată a fost extrem de dificilă (fig. 6).
Prin depăşirea ltimitei lacunel o r p ropriu-zise, a u fost
prezente cazuri cînd suprafaţa p ictată acoperită de chjt
aproape egala pe cea a lacunei ce trebuia chituită.
O p roblemă diftici,lă a constituit-o decaparea la mor­
mîntul AnastaSiiei, situat în partea de nord a gropniţei, în
PROBLEME DE CHITUIRE APARUTE IN CURSUL LUCRĂRILOR
JENă BARTOS
Chituirea - una din operaţiile de restaurare - constă
în întregirea deteriorărilor suportului, repezentînd o contri­
bUţU,e ,l a 'oolmlOtl:iJclJa:rea .<liocs·tu:i:a , o b ază penuTiu 10 ,rci.nuegrare
cromatică a p i cturii .
L a b i:serica fos'te.Î Imănă:StlÎr.i Hutmorr S.,aJU ,eNeoutat chi.tuini
pe bolta pronaosului, în gropniţă şi l'a exterior pe peretele de
nord, in zona corespunzătoare camerei mormintelor . S-au
realizat chituiri mici şi mari (ca întindere) , superficiale şi
adînci ; de asemenea s-au chituit orificiile de i njectare, iar în
unele zone s-au executat r,echituiri.
Chituirea, ca operaţie de reintegrare a l acunelor supor­
tiUiluJi, s-<a ,r,e alizaJt lea o I<lJOcilvlÎ:tate IUl1\ieară I�ulb Ia;spect t,eh­
nologic, ţinînd seama de particularităţile zonelor de lucru,
respectînd caracteristicile structurale şi de relief ale suportu­
lui şi caracteristici l e crormatice ale ansamblului, iar modali­
tăţile de lucru au fost alese şi aplicate pe baza datelor ştiin­
ţi fioe (fizice, chimice, biologice, meteorologice) şi cunoaşterii
caracteristicilor tehnologice şi artistice ale monumentului.
. Pe ba2'Ja ,ana:li:z;el.or ohămice şi fiztoe ,efeolJUialte ,tn prealabil
de laboratorul DMIA s-a preparat " chitu l " , un mortar fin,
cu o compoziţie cît mai apropiată de cea a suportului origi­
nar al' picturii. în acest sens, chitul preparat de noi se com­
punea .d�n : 1 p arlte var ,s,tJrreOUiDat, 2 pătrţU :ni'stÎ'P de rÎiU spă1.ar
şi cemut (unităţile de măsură în volum ) . Celelalte elemente
CO<rnp onente: cîlţi, p igment ( 1 -3%), praf de cărămidă ( 1 -
50/0)' caseinat d e calciu ( 1 -3%) a u fost i ntroduse ş i folosite
tn funcţie de caracteristicile zonelor resP(�ctive de chituit.
66
www.patrimoniu.ro
l1lşa, în special d i n cauza poziţiei de l ucru deosebit de
i ncomode.
O altă problemă a fost aceea a ,c hituirilor vechi de mică
întindere, de pe ,î ntreaga suprafaţă în lucru. Figura 6 pre­
:lJintă u'n astfel de IcIatZ tpe p:e,r'eoole de ,sud al ,oasei :s,cărlÎlotf spre
ta;iniţă. Făcută neatent sau fără p nioepere, mortarul său de
umplutură, ce are de asemenea cirr.ent î n compoziţie, depă­
şeşte deseori marginile lacunei sau crăpături.i respective . Un
aJlt neaj'Wls laii acestlotf ,chit,lliÎ:r.i, în ,compoziţli- a cărora i ntră
cimentul , este apaniţia haloului, ca rezultat al apei cu parti­
cule de ciment şi a sărur.iIL or din apă ce au pătruns la supra­
faţă prin capilarritate. Sistemul de l ucru la aceste chituiri a
constat în despril1\deri atente c u ajutorul histuriului (fig. 3),
astfel ca s ă s e apere dt mai mult p osibil stratul d e frescă.
Clişeul este luat pe peretele de est - draperie. Se pot observa
cele două intervenţii anterioare succes,ive Ia aceeaşi lacună,
p recum şi scl!ivisirea neatentă, iar restauratorul îndepărtează
ultimul strat de tencuială ce are o compozi'ţie mai fărăm i­
cioasă. Un alt exemplu M lav em în fig. 7 - chitul anteri or
(A) este parţÎal îndepărtat (B) - se poate observa supra­
faţa de culoare ce a fost acoperită p ri n aplicarea negli jentă
a acestuia (C) . î n a nterior, apare piatra pe care a fost aplicat
stratul suport (D) .
Intr-un n umăr mic au fost prezente şi chituiri făcute cu
ceară, care au i mpiedicat temporar procesul de degradare,
pI1eoum şa pildă,tmtÎ de ,oeară diLtoOtfiaUe ntegll.iojentleti maJnjpulări a
l umînărilor. Acţiunea de indepărtare a fost relauiv uşoară şi
realizată cu a jutorul unui bisturiu, căutÎndu-se a se " muşca,"
unde era posibUl, din stratul suport, deoarece urmele de ceară,
ahiar spălate cu xilen, 1mpiedică aderenţa noului chit. Un
astfel de caz este întJilnit pe peretele de est aii casei scărtil 'O r,
unde realizarea operaţiei a fost man dificilă datorătă prezenţei
u n ui cui care perfora adînc peretele. Picăturile de ceară a LI
fost degrosate cu bisturiul, uluimele urme fiind îndepărtate
cu praf de p i atră Siill icioasă, iar l ocul respecniv a fost curăţat
CLI x i len.
Pe CALOTA PRONAOSULUI n u au fost efectuate ope­
raţii de restaurare pînă la actualul şantier, operaţiile de de­
capare reduaindu-se la rnici intervenţlii de cu răţire cu bistu­
r.i'lJ!l 'a mar�ni,J.otr vlÎlÎ,tQlamelo:r IClhiJuui'I1Î .
Deşi acţiunea de decapare p are I a prima vedere a avea
un caracte r secundar, nespectaculos, ea are o mare i mpo rtanţă
curnnivă, de ea depinz�nd u n :Întreg şir de operaţli i ce COll­
stitL:ie faze a;le procesului de restaurare.
FOl1l11ele de deteriorare a stratul'ui-suport, atît în interior
cît şi la exterior, constau din : fisuri, cracheluri, crăpături,
găuri .şi lipsuri de supo'rt, cauzel<e principa.le ale deteriorărilor
fiind : umiditatea crescută, care a dus la modificarea structurii
suportJullu'i şi ,ntUl11eroa;s.e J.aaulnre aJle aJCIestJUlÎa ioa IUTmare a ulI10 r
lovituri. în interior, probleme deosebite de chituiri s-au pus
tn holua PTofl aJolsiUl,w , .i'iLr in gl'Olp l1liţă , in zonele mo'rmi.nrelO'r
şa i11 partlea iol1fleci.oară a :p r,imuJlruti reg;i'Stf<U de ptiooură.
Pe boltă (fig. 1 ) , chituirea a fost efectuată, în general,
după olP eraţia de consolidare prin injectare a suportului. S-a
procedat la operaţia de chituire în sine după o curăţire aten­
tă (cu ajutorul unei pensule, al unui b urete etc.) a zonei de
lucru. Pe "marginile" acesteia s-au aplicat unul sau două
straturi de caseinat de cal'c iu, după care zona s-a udat pînă
la saturaţie. Pentru a asigura o umezire corespunzătoare a
suportului, s-au folosit bucăţele de vată înmuiate în apă,
care s-au aplicat pe zona respectivă de l ucru. Etapa urmă­
toare a constat din aşezarea prin presare şi fixare a unui
prim strat de chit pînă la realizarea unei aderenţe necesare
(constatată prin percuţie) . Pe acest prim strat se aplică cele­
l alre 'srtrattuIii de 'c!hit pîlnă Jta umlP!eI1ea <g'oa,ulru;Î. OpeI1aţia se
termină prin sclivisirea stratului superior. Uneltele de l ucru
folosite sînt : mistrioara, mistria, cuţitul de paletă sau uneori
bti,sUUI�lJ!l . De menţÎonat, că numai după o intări.re rulşoatră a
stratului pr1m se p oate aşeza stratul' următor de chit, iar
numărul straturilor aplicate depinde de dimensiunea lacunei
de suport.
1
2
In gJ1o.pn.iţă ( fig. 2 ) , după ce �a j'l1Jdepăr,r.a,t mmdări'a 'su­
perf ic i a l ă (praf, b ucăţ i de pi atră , mo.rtar de ciment căzut
etc.) , ,g oilrurllIe mall1i şi adinci , ,obţ,j,rlJut'e in IWIlma dec,a,pării şti
cur.ăţ.i,r,ii !I��Ullio.laJse, mainJtea ,aplicilli.i ,dhituhJJ.Î , oS -au umplut 'cu
bucăţele de piatră Po.ro.asă sau de cărămi dă �mbibate in ap ă .
In aceste situaţ i i , pr�m ul strat de mo.rtar ( c h i t) a fo.st pre­
parat din 1 parte var şi 2 , 3-3 p ă r ţ i n i si p . Partea d e jo.S a
re�strllll,wi ănlfe!f�o.r Ide p[lc nur ă f,iJin,d in mare p:aTtle 'chilluă,tă au
c i men t , prima fază de l ucru a co.nstat din decaparea acestui
strat, iar această operaţie s-a Ic o.� l i aa t dată fiind şi starea
avansată de degradare a str at u l u i arriciato. După terminarea
doctaipă r iă , li-a procedat la o. oumţi;re ,altel1ită şi alP'l.icarea lJjJlJo.�
s t ra t ur i d e caseinat de calc i u pe "margin i le" sU P o.rt ului . ŞI
în ac eastă zo.nă s-au pus ma i multe straturi d e � h i t , iar .1�
scl i v i si t ul stratului d e suprafaţă s-a aco.rdat o atenţIe deosebi ta
67
www.patrimoniu.ro
aspectului final al rel i ef ulu i , urmări n d u-se co.ncordanţa cu
zo.nele ve ci ne .
Un alt aspect, care s-a impus, a fost respectarea specifi­
Ciuillui eromani c al zo.nel'(Yr de l'l\lorlll, oUlloarea lll:o.r.t:a,r.uJ.u.i foloO­
,
si .t fiIÎnd de o nuanţă 'puţin grn :z;a ă , lI1Jeunră ,ca o. vaJllOMle şi l a
t
tăria tonului cel mai lumin o.s a l p i c t u ri i m o. numentului. De
aseme n e a , s-a aco.rdat o. importanţă d eo. se b i tă caLitării cro.­
matice a chitului, deo.arece acesta Po.ate deveni şi un SUPo.rt"
no.u în o.pe r aţ i a de rei nt e g rare cromatică a picturii (f i g . 3).
( P e chi,t pro.aspăt o re inte gr are p ri n tehnica a fresca, i a r pe
cel 'U5cat p!fti n a secca).
In exterio.r, pe faţada d e no.rd , pro.bleme mai deo.sebite
de chitu.iri s-au întîlnit În zo.na co.rnişei ş i o. c n i ţ e l o. r . Este
de menţio.nat că în zo.na o.cniţelo.r se aflau do.uă straturi de
www.patrimoniu.ro
www.patrimoniu.ro
pi ctura, Iar cornişa era acoperită (aproape În Î ntregime) cu
un strat subţire şi aderent de c�ment.
În acest fel operaţia de chituire a ur:mat decapării , iar
scl ivi situl stratului superior ' s-a desfăşurat diferit Î n cazul
unor lacune de suport mai Întinse: după o ' primă sclivisire
uşoară, suprafaţa respectivă s-a " modelat" prin apăsare cu
aj utorul unei bucăţi de scîndură saturată cu apă, În concor­
danţă cu relieful zonelor vecine. Această operaţLe s-a repetat
şi în zonele mai mari de la baza ocniţelor. În cazurile În care
stratul de pictură superior lipsea, i ar stratul de pictu ră pro­
funel era deteriorat - d upă curăţirea şi udare a necesară -
s-a executat chituirea lac unei stratului profund de pictură,
]C\ir " ,mall1gilJ1�l'e" SUmitlullW de picDură exterjor 'alU f,ost fixate,
prin pensulare, cu caseinat de calci u.
O altă operaţie necesară, atît În exterior cît şi în interior,
a fost aceea a rechituirilor. Î n exterior, În zona ocniţelor,
În ,in 1JeriiQ'r în g,rIQPJ1i'ţă, !s-!aJll ,găJ�it nlUimeroa,se d'lIi,uuir,i a:J100r�­
oare cu ci ment sau ceară. De fiecare dată s-a real izat o cu­
răţare şi o decapare atentă (În general chituirile cu ciment
acopereau şi o parte din pictu ra din j ur, depăşind l i mitele
PROBLEME DE CURĂŢIRE A PICTURI I ŞI DE CONSOLIDARE A PELICULEI
DE CULOARE EXFOLIATE.
vtOREL GRIMALSCHl
Curăţirea p icturii se poate spune că reprezintă una din
qper:aţi�le 'd�fJi.oiile, rdeo<lJrtece u1e,oo�,tă ·0 IOOJ1'oeJl'ua,re m are a
atenţiei cît şi îndemînare.
P.r in pJ.Lsma res'tJaIUtaJ\jor[lllolf, ,oUlfă!ţi'flea P]CDUl1ll IlTIIUIf,a:le ,re­
prezintă înlăturarea stratului de m urdărie depusă, astfel Încît:
să nu se rnărească deloc gradul de uzură existent al operei .
D upă principiile cele mai modeme ale şcolii de restaurare de
I a Roma , ,oondusă de Plalo,lo Mor,a, 'r,estaJuTat.or:\.lll, În:aiunt,e de :a
efectua această operaţie, trebuie să fie bine iniţiat în detalii
tehnice, astfel încît i ntervenţia sa, delicată şi atentă, sa n u
altereze odată în p lus moştenirea p icturală lăsată d e înain­
taşi. Cel care restaurează cîştigă dacă cunoaşte personal mo­
dul În care s'e execută astăzi o frescă şi bineinţeles că tre­
buie să ştie foarte bine cum se făcea şi Înai nte. Documentele
lăsate de (:Iej Vlechi dÎ't .Şti aj!1;lJli.2'JeLe mi,11IU1ţQoase de bborator
îi arată p�ctomlui restaurator cum a fost făcută fresca (teh­
nica, pigmwţi.i, etapele), fapt care ili dă prilej ul să acţio­
neze în acord cu peretele.
De exemplu, la Humor s-a ştiut că albastrul ( azurit) era
p us de pictorii medievali pe un strat de negru de cărbune,
intil�s a fresco, pentru a-i da mai multă consistenţă şi in­
tensJtate.
Din anumite motive, părţile colorate cu albastru au
zone Ide p'alr 'a f,j murdare; de fapt aJoolo, ,a'lJur1uUlI 'est,e 'că:ZJUt
I.ă,s�:nd 'să se vadă 'sll'p.o:nllll l1Je,gtl1u, 'Peste ICa,re ,s-a depus str,atul
de praf şi fum . Dacă restauratorii nu ar fi ştiut de l a bun
�nc�ut acest lucru, ar fi insistat p rea muJlt l,a curăţirea a1ce­
lor zone şi ar fi deteriorat pictura.
Cun()Jsoî'11Id!ll�se, din dOlQl�mentelJe epocii şi anall�zele de la­
borator, amănuntele amuntite s-a putut face cu adevărat o cu­
răţire metodică şi ştiinţifică a peretelui, eliminîndu-se perico­
lele intervenţiilor inutile.
U n alt aspect, de care trebuie să se ţină seama, este cel
al structurii peretelui. Acesta este făcut din bolovani şi că­
rămizi, cu il11u lue neregularităţi de profil , fresca, de multe
ori, fiind pusă direct pe zid, fără tencuială şi ca atare posedă
diferite grosimi. Alteori, cÎlţi,i şi paiele tăiate se adună În
ghemuri ieşind în afară. De aceea sînt pă rţi unde pigmentul
a aderat solid pe var şi părţi cu aderenţe mai slabe. De acest
fapt s-a �inlUt s,eama !şi tl1I U :s-a 1�\1ISlistJart aloolo, 'Ulnde pri,n oio-
www.patrimoniu.ro
laouaei de -acope["ă,t ), iar În cazul gtăJltI1.Îolt r lJTIIaJf� şi a,dînlcj s-a:\l'.
folosit umpluturi din bucăţi ele cărămidă �mbibate în apă:.
(cu scopu l de a micşora golul respectiv, în adîncime) peste
care 'S-alU .aşezat s,ura't 'U'file de ,chit , operaţie f,in aJlli'Zia,tă printr-o,
sclivisire atentă (fig. 4,5).
Un aspect generalizat al operaţiilor de chituire l-a con­
stituit respectarea " liniilor" ele întîlnire a zonei de chituire­
ou :s't'm nu� de pjc,tlură VleJcjn, pnumr o di,stanţia,r1e milimetf[că
....
în adîncime, cu scopul realizării unei di ferenţieri discr,ete din­
tre p ictură şi zona reintegrată.
Una din premisele reuşitei �peraţi i lor de chituire a fost
stabilirea corectă a fazelor de 1 ucru, a acordării lor cu cele­
lalte operaţii în funcţie de specificul zonelor de l ucru. S-a
urmă rit în permanenţă, din punct de vedere tehnic, realizarea
UJ1.m 'chi,lJU,i ri l a ILIl1 n.i ve'! GthtJa'tlÎ v ,oo,1"Iespun2'JăltoJ ; de 'a'semenlea"
in general şi în particular, În cazul tuturor chituiri lor s-a.
ţ inut seamă de aspectul cromatic şi de relieful picturii, c u
scopul realizării u n e i reintegrări adecvate, raportate l a e x i ­
gtenţele 1'nttregii p�c'Dll'r:i la mO'!1/llj\netutJUllJl1i .
şi ŞTEFANIA GR1MAlSCHI
cănire, se auzea că însăşi fresca era subţire şi nelipită de
vîrf urile rotunde ale bolovanilor.
S-a constatat, in urma observaţiilor şi analizelor, că grop­
niţa bisericii Humor trebuia curăţată de un strat gros de praf
şi fum, depus în timp pe registrele de sus, iar mai jos de
picăturile şi scursurile de ceară şi de grăs�mea provenită de
la cojoacele săteni lor ce s-au sprij init de zidul p ictat. La.
acestea se adăugau găuri mici şi mari pline cu insecte şi ouă­
le lor.
După ce s-a făcut documentarea prin probe de laborato r,
fotog,na:fii de ,an:sallnb1u IŞli detatlj\u, ,s....au propus mi j.loacde şi
metodele de curăţire :
curăţirea mecanică cu guma obişnuită şi cea moale;
- spălarea murdăriei cu talmpoane de apă curată ;
- spălarea prin tamponare cu soluţii de amoniac sau
alcool, concentraţie 2-4 0/0 ;
- decaparea picăturilor ,de ceară şi degresarea zonelor
cu soluţii de xilen sau alcool, concentraţie 2-4%;
- curăţirea cu beţişoare cu vată umezi t e c u alcool a.
găurilor cu insecte ;
- controlul permanent prin compararea cu fotografia
luată inainte de restaurare, pentru a nu adăuga stricăCIUni .
S-a propus fixarea, cu a jutorul casei nei i ncolore sau a para-
1 0idul ui, a zonelor exfowate sau în pericol. de coji re. S-a
insistat să fie cît mai puţin folosită curăţ,irea chimică, deoa­
rece încă nu p re'lJintă garanţii suficiente, nici pentru şcoLile
de restaurare cu tradiţie, şi s-a stabil:i t să se păstreze totUŞI
patina căpătată de pictură, el i n�in1nd numai linsistenţele ce'
ar �mbîcsi culoarea.
în ceea ce priveşte curăţirea, am observat cîteva grad a 't ;;
În d:i ficultatea operaţiei . Astfel, au fost scene unde curăţirea
l1JU a in.tJÎlmpin,at pledici, dlUcflul desIfăşurtn:du-'sle mall uşor, şi
scene cu un pronunţat caracter de dificultate ce atrăgea după
sine maxima atenţi e şi undemÎnare.
Exemple de scene Irai uşor de curăţat:
- Soborul Arhanghelilor ( fig . 1 , 2), şi A rhanf!;hehtl
Mihail şi Isus Navni ( fi g. 3,4). Aici pigmenţii au aderenţa
bună în general şi ca atare operaţiunile de curăţire s-au ,des­
făşurat mai uşor.
70
 2

3 4

5 6

www.patrimoniu.ro
 Cele d ouă scene s-a u cură�at pe zone mic i d reptunghiul a re ,
bine delimitate, mai întîi cu o gUly,ă şi apoi, acol o unde a
f<ost nevOliJe, ou ,tJaJlupo:ane ,de ,aJp ă ourată. S->Cl ob�leIvat că, l a
p ăhurea pe'fet.etl.u� O Ul tam:po,aJ11e c u apă, cuaoMlea verde s e al­
beşne puţin . Da'dă 'se au!făţă Iflilumai 'c u �Ul11ia ,s au ou guma
după ce s-a făcut o singură u mezire cu o vată stoarsă bine,
culQarea rămîne mai v i e şi mai proaspătă. Feţele şi mîin,i'le
personajelor au fost lăsate la u rrr ă (culoarea lor a fost p usă
a secco şi ,111U <lJderă bl i J1le) şi Ic ur;ă �ate ,ou laj'LI'Do:r'll1 g,umelor
ascuţite şi tampoanelor mici de vată �nfăşurate pe beţişoare.
Zonele de exfol ieri au fost ocolite cu aten�ie şi răbdare, i a r
l a conturul n e g r u n u s - a i nt ervenit p r e a m u l t deoarece negrul
a fost p u s pe uscat şi n u este binc aderat l a suport. Urmele
de la condensare n efi i n d p rea pronunţate după curăţi re s-au
i ntegrat în mod f.iresc ton u l ui l ocal pe care stăteau.
Scene <cu g,r ad măr:it Ide di , fi'cultate:
- Arhanghehd Mihail şi falSI-ti prooroc Balaam, SI. Ev­
fimia, Mitrodora, Marina şi Minodora, Tabl o u l funerar cu
Aua:sDa:sia Hubu iog, Fecioara şi PrunCI-ti.
A'ce te ' scene sÎm si tuate pe p art:ea norld i că a grop n J ţel şi
prin aceasta se explică !1Ium eroasele deteriorăr,i lăsate de p i că­
t u r i l e de Ic onden,s are. Aceste p.icături au spălat parţial stra-
7 8
t u l de fum şi praf, însă au decolorat contrastant şi culorii'e,
slăbi ndu-Ie rez i stenţa. Tabl o u l votiv 'cu Anastasia (fig. 5 , 6),
Lmaginea SE. Mitrodora ( f i g . 7 , 8 ) , M a r i n a şi M inodora a u
în partea de jos pictura ştearsă de frecarea coj o acelor .săte­
n i l or, Jnsă şi urme de gră'sime, care au fost curăţate cu xilen
pe zone del i m,i ,t ate, după ,care I$-a spălat c u m u l tă apă.
Tot în p artea d e jos, re�pectivele Iplitturi au foarte m u l te
co j i turi de pelicu lă, găuri şi iscălituri zgîrci'a ve . Acestea a u
îngreunat 'c urăţir,e a, gume1e as,c uţite trebu.in d să ocolească fie­
ca-r,e ruptură a peLi culei ,de ,c uloare pentru a nu mări dete­
ri răâk
Tronul Fecioarei, din tabloul vot i v cu An a,stasia, f i i nd
degradat �n p ropoIţi,e de 8 00/0, a fost curăţat cu radierea as'c u­
ţită numai unde peli'c u l a era r,ezisten tă. Locurile cu pelicula
<:ăzută, dar m urdare, nu s-au ,curăţat, pentru a nu obosi fresca
72
www.patrimoniu.ro
d i n j ur ş i a n u obţine zone stridente Ide alb a l var u l ui . în
z.ona tronuhLi s-a încer,c at If i xarea p el i culei, ce se l ua pe­
glumă �uJb formă de gral11JLV1,e fine, 'o u par,al<o�cl în x.i.len 2%
şi ,a poi s-a 'continuat curăţirea p e p orţiuni mici, dej a fixate"
pemru a ,di minua î-n ,f, inal d1ferenţele mari de ton. Urmele
de cea'l" ă Ide la alcelaşi tablou au fost Idecapate mai 'Intii CUl
bisturiul ş i a:poi şters'e ,cu xi l,e n şi tamponate c u multă apa. în
Z'o n ele ar-s'e de l umînare ,curăţirea s-a fă.cut p înă cînd pe tam­
pon a a!părut o tentă ma,ronie care n u este alnceva dedt
culoarea arsă. Drep t ,urmar'c 11 U s-a rr. ai i nsi stat. Tabloul
Arhanghehtll-ti Mihail şi falsul prooroc Balaam, în j'Ulmătatea
dreaptă, a fost curăţit 'la p r i m a l11Jină de specialiştii ,străini,
însă urmele petdor dc condensare rămăseseră în con tinu are
ev�dente. S-a IÎI1JCerca't unificar,ea tonul u i p e zild ul ,d i n fundal,.
colorat ou grj , Însă ,cu mari eforturi. S-a jn si's tat m ult 'CUl
guma a's'c uţită, Ir ergii'nd pe srriurile pel1sulaţic.i şi ocol ,i n d COI1-
dwsurile, pC1licula permiţ1Îl1Jd tatonări l e p r i n aderel1ţa solidă.
S-au folosit, p e zone mici, de:iÎmi tate 'exact ş,i notate în f.i.şă,
pel1lDfiU oompaIr,a.ţÎ'e, :şi s.ol,uţlÎ i de alcool şi a:no n i <lJC î,n ooncen­
traţie 2%. în paftlea de jos a gro pn iţei, unde p ilctura a fost
ştearsă de fre,carea hainelor, ,c ul oarea are aspect de smalţ.
A'c olo n u s-a .interven i t p rea mul t păsrrîn du-se şi p atina.
Seene 'ou grad -fo arte m are de Idifi .c ultate ,în curăţire aUI
fo's t :
- Mimmea din H onia, Falsa tăiere a capului lui David,.
orna'm entul Horal l a uşa spre tainiţă şi ornamentul Horal l a.
uşa spre n a o's .
Tab' l ou l Minunea din [-[onia (fig. 9, 1 0) a fost d ifici l de'
curăţat deoarece 's tratul de p r a f şi fum stătea pe o p e l iculă.
de cu1 0 are sbbă, ce nu a permis apăsarea gumei ş,i foarre·
p uţin tamponar,ea cu apă. Am constatat ,că singura ,c urăţire­
p o's.iJb i lă est,e tamponarea ,cu vată ,svoarsă, pe porţiun;j mici"
şi intervenţlÎa i m ed i ată o u guma a�cuţită. î n f.elu l aoesta se'
�l1Imuia n umai stratul de m urdărie, iar apa, neaj ungincl l a.
p e l i'c u l ă , n u-i ,slăbea şi m a i m ult rezistenţa. Pe lîngă acestea,.
numeroase condensuri au ata,cat pel icula IdeoollQdnd p i gmentuJ.
faţă de cd iniţial 'şi slălbi n clu-i rezi,snenţa. Pe a,cest motiv�
 9 10
condensurile nu au fost a't i'l1lse de ,g umă fciind ocolite cu mare
gr�jă. Simpla ,ştergere cu C\Jp ă ,şi lşnerg;e,rea 'cu guma ar fi
lăsa't in locul lor petele a�be ale varului, fără 'Oli'l oare. Astf,e l,
s-a ,curăţat arlhiteclmra ,cdoută cu gri, ca'sa roz, a,r ipile arhan­
ghelulun, hainde �i rfeţde rpel'lsonaJjellQf. La fel de diGcilă 1n
curăţare s-a prezentat şi scena Falsa tăiere a capului lui Da­
vid, hes'Că de pe 'Pel'e�erle de nord, plină de conden�uri puter­
nia şi peticulă exf'o,liată. ,Lucrul la ,a'c,eaJstă imagine fus,ese
început CLI un an înainte Ide �pecia'l ilştj,i I$tTăi11iÎ, [11 colţul din
stînga 'SU's, iar noi l-am continuat urmind metoda expusă
•
ma In te.
A
E)Qfoheri'l e din condensLlri au fost la rfe1 ocolite, iar
aSluJPIfla ,oulmii g;I1i-V1erZJUÎ d.iJ1 fundal, a draperniIor şi ,a f'eţdor,
nu s-a l!11sÎ's't at deoC\Jfece pelicull a ex'foliază ,in granule f.oarte
fine. Cu Toate că ,stratul de .fum şi praf a f.O St �nlăturat,
zonele amintite 'c onti'n uau să rămJÎnă foarte pătC\!te. Pentf.L1 a
�miP;Îedioa eXifolllÎlerea 'in conuinuar,e ,a feţ'ellor şi IIl1IÎliniJ.or s-a
fixa:t 'un paraloi'd H. 72-2% ,î n xilen. Tronul, nep'ermlÎ ţÎnd
deClÎt 'o 's laibă ,curăţire, 's-a 'tamponat o parte c'l.1 parabid, iar
pen:Vl1U aompaT'aJţÎ!e , 'o altă 'p\Cllfltle şIÎ 'ou ,oa:5'eIÎ,nă 1Î1)IC,o,loITă. După
fixare, s-a [ncer,c at o UlşoC\Jră curăţir'e mecan�că, care a dat
reZlu1ta't: e {zonele ,Sînt notate iîn If�şa de restaurare �,i in rel.e­
v'e ul general a'l gropnjţ'ei) . .ornamentul floral de deasup r a
U'şii :spr,e tain�ţă prez'e nta a'celeaşi di'f icuhăţi ; e l a flQ st 'cură­
ţat după acel,earşi principii. S-a ,curăţa't, dllJpă s'enls ul desenu­
l ui, 'f ără jnsi'stenţe, ,şi ,s-a folO'&i,t, de două o.ri, 1n zona peta­
leLor, spre ,fixare, ca:s eina incoloră. Foarte mari gr,eută ţi am
înllrmp.i nat la chenarul decoratÎ'v rfloral :d in juru:l ,uşii spre
naos (fig. 1 1) PorţilU1ea era îmbîcsită de fum ,şi praf, cu
pelicula coj.ilta, exf'o liată ,şi arsă ,�n proporţie mare. în a'ceastă
situaţie, prin dis'cuţi[ 's-a hO'tărrÎt o 's ingură innerv,enţie meca­
nică cu guma a's'o uţită, urmăr.indu-se maxima ,curăţire prin
dt mai puţine apă'să,r i asupra per,ete1ui. S-a �ncercat, În zone
delimitate, fixarea pehcule.i ,cu ,p araloid, dar arcesta ,fixa şi
murdăria �ngreunJtll'd curăţ,i rea. Ca atare, s-a 'cont:Î nuat cu
menO'da ,gumei ascuţit:e, 'ce o coleşte fiecare ,coji,tură, exfo; ierea
cu'lor.ij arse mer�înd pe 'se!1l�ul desenului şi pensulaţÎ!e i. S-a
OO<flIs i derat neindica'tă o a dO'ua ănterveniUe.
Litere'le insc,ripţii:lor din gropmţa bisericii Humor au fost
curăţat,e pe dnd, rfie.care cu ajutoru'l beţ�şo.rulu:i cu vată ume­
zită şi a gumei a,s,ouţiue, l'espectJÎndu-se sen's ul 1.i n.ii'l oL în fi­
nal, am p utea aJd ăuga observ,aţi[le .ob�inute a'S L1ipra felului
www.patrimoniu.ro
cum s-au ,conservat culorile ,din r,egrsvrele curăţa�e de noi.
Se şci,e că meşterii vedhi ,�şi p.repC\Jr a'l.1 culmile ,Î n ukele, în
cantită'ţi mai 'm ari, pentru a le 'folosi peste tot Şli a păstra
aSitlfel un.iualt,ea. Unell.e Iau f,O's,t puse 'pe 'umed şi au aJd erat
mai bine, altele pe uscat, dÎnd Ilu'c rul ,se 'te'fmina �i 6n ,con,se­
cinţă, au taJdreIT'en�ă ma.i :s1abă.
\i':e rdele folO'sit pentru sol ,este mai rezist'e nt ,ş i bine con­
servat, iar Ipet:ele �nohise se 'd a!t.o.r,ează S'LlIJ? ortului �J: �gru care
traH'spar,e 'di n dnd �n dnd. El permite oncum ,curaţI,rea.
A'�ba's trul (azurit) If'o lO'sit pentTU cer urmează verdelui ca
r,ezi:s tenţă, dar a ,fIO'S t mai mult nlîncat Ide negrul de fond,
car,e :î i slăbeşte 'vilva,citatea iniţlială, d1ndu-i nuanţe de gri
allbăstrui.
CuIoarea gri, follO's ită 'la ornament'l.1l arcurilor şi zÎ!durtile
clă:dirilor de fundal, este atacată ,oel .mai mult de cOl1'densuri,
ce o fa,c 'să s,e deschid ă 1(:011.al (f'oarne ImuLt şi să exfolieze
deseori.
Culoa'fea 'Ocru, folosită .ca fon d Ja c1ă,d iri IŞÎ draperi,i, este
cea mai deteriorată, atît prin condensuri cît şi datorită
aderenţei slabe. Nu permite interveniţi a cu tampoane umede,
că'c i eXifoliază pe tampon în gran'1.lle 'f ine. După curăţire, zo­
nele aJceste.i culori rămlîn cde 'm ai pătC\!te, mur:da'fe.
Cu!loarea .roşu Iînchis {ocru ,r oşu), Ifollo s,i tă la acoperj, şuri şi
draperii, es'te, după ocru, ,cea mai p uţin rezistentă. A'fe nume­
roa'se condensuni .Şii exfoliază pe toată suprafaţa �n paHicule
foarte mă'rume. La rfel nu r,ezi's,t ă .la spălarea cu apă, indicată
fiind rfolos.Î rea gume.i, rfie pe uscat, f.ie după 'o s,ingură ume­
zire cu , vată ,stoa,r să.
Ocru'! v,e rzui, p us pe f,eţe'le personajelor peste tonul În­
chis ,all caIlna:ţ:Î'ei, este de aSlell11lel1Jea ,flOarte lpiuţin 'revisrtent şi
exfoliant. La Ifel e ind�cată 'guma cu 'V1îrf, după o uşoară
umezir,e, pem,ru curăvire.
Ro'şul cinalb ru, folo's it la ,draJper.ii, este .o culoar,e bjne
conservată 'şi rezistentă ; 'ea a permis ,foJosirea tuturor lThlJ-
10C\Jcdor de �)U'răţi'f,e .
F,e ţele, mîinile şi picioarele personajelor pictate pe per,e­
tele ,d e nord - 'cel mai expus ,intemperi1lor - au pelicula
de cu'l oare cea mai deterimMă. în ,genera'I, curăţirea picturii
la gropniţa b i'ser.icii Humor făcută ,d e ,către pr.ima echipă
de 'restallJ,fa:tori f'Om�ni a avut 'c a principiu pă'strarea patinei
căpătată de fr.es,că ,În timp �i e�cluder,ea tuburor pos�bil,ităţil'or
de :tmMcsire a peretelui.
 PROBLEME DE CERCETARE IN PROCESUL DE RESTAURARE
_____ MATEI LĂZĂRESCU
încerc mai intii Isă defmesc, pe scurt, .sir.ua,ţia ,ş i structura
accivătăţJii r,estauratorului in bţa 'Picllur,i i mura'l e ,<lisupra <Că­
reia IUOl',ează.
Situaţia practi,că e determina:tă de vOllumul mare de lucru
pe ca:re-l cere J'unerea lin valoare a· unei ,rupTa/feţe relati'�
mici de pictur a ; timpUiI �ndelungat de contalct ,cu o zona
resuin�ă a operei ,are ca ef,e ct 'O ,acumula'l"e fQarte mare de
informaţii, a.ş spune o ămpregnare a ,celui ,care lu'crează ou
date1e ,caucterist,i,ce 'Operei. ŢinJind 's eama că .se lucrează ,in
eompă 'Şi de faptul ca fiecare IinJdivild e �ndinat Isă 'Observe
cu ,a cuitate maximă un anumit tip de dare, e dar că reZiul­
tatele dhservaviei unei echipe v'Or ,oonstillw o. apropier,e foarte
amplă de opera respectivă.
Structura , a.crt i,v�tăţii r,estauranorului ,e ,caracterizată de suc­
cesiunea unor operaţi i : oIbservaţie ; reflecţJi ,e ; decizlie; ,a'c ţiune;
din nou 'O bservaţie. Beinecuil'O'S'Cuta variabilitate a tehnicii şi
stării de 'c onservar,e a piollur,i i de ,la un m'Onument la altul,
în caldrul aoeluia;şi monument, sau chiar al acel.eia<Şi scene,
are drept ,consecinţă nooesli ta!tea unei 'SUIpleţi ,conştiente a
tehnei cLi de r,es't aurare. A<c eastă supl,eţe e asigurată de activi­
tatea de dbSierva;ţ�e lşi ,certeta:!le permanent,ă ,a olb�'eCitluJ.iUi a;oţ!Îu­
nii 'Şi a elfectel<o.r acţ�unii a:supra olbi,e ctului.
Iată a'cum 'O enumerare, bazată Ip e eX'p erinţa no.a,s tră .d e
l ucru, la ,Humor, prin care nu .încercăm să ,epuizăm dome­
niul, ,oi doar .să sU!gerăm cantitatea ma're de inf.ormaţii cu
care 'vine ,in .c ontact r,esotaluratQru'l in observarea, lin p afICur.ge­
r,ea ls upraf,e ţei de lucru, ,centimetru cu centimetru :
- I n loe priveşte tencuiala de frescă (.SIU.p'olrlJUl p�ciUurj,i) se
pot urmări j onCţ,i uni1e provenind din ap1i<carea ei �n etape ;
se p ot COIJistata suprap'uneri 'sau 1nca,strări de ,tencuială, ,cu
repi'c tăr,i ; tra't ări diferenţiate pe reg;iu11lÎ aJle 'stratului suport
(mă ref,er Mci la sdivisiri suplimentare) etc.
- Desenul pregătitor al picturii, ap'li'cat cu pensula cu
pigment lş i viziJb,il numai <În ,cazul ,degradări!i şi dispariţiei
stratului fin,a l .de pictură 'c are-'1 aooper,e a; desenul jntermewar
executat prin apăsar,e uşoară pe 't enc.uiala proalSpătă şi lfăH1a's
vizvbil lin lumină orientată oblic spre suprafa 'ţ a picturii.
- Pictura propriu-zisă. Se pot observa ,ai,cei : suprapune­
r,ea unor ,s tratur,i de cul'Orei dif'e rite; pensulaţi a ; încărcar,e a
plană, netedă Isau in relief, It mpăstar,ea ,s uprafeţei ; event1Jal
Si1ll.lrtliri diferă,te pe p:oil"ţJill\JllIi ; de asemenea, 1<I)�pecre diferi,te ,ale
a,c eIora;şi pigmenţi in funqie .de pozi 'ţ ia lo.r 'Pe p er,ete, mai
mult sau mali p uţin favorabilă degradărilor ; rezistenţe dife­
rit,e ale pelicuIei de 'c uloare, de la ,pjgment la pigment, <În
timpul cur ăţIÎ rii enc.
Co:nobodIl'd , !individual şIi tn rdis'Ouţii, dat,e1le ,cerc.e ta'ru res­
tauratorului .şi ,oele ale investigaţiilor şi ,a nali�elor de labo­
rator, se dariofli că tehniica ,execuţiei pj'cturii, de'v ine p osibila
al,egerea celor m ai potfÎivi�e pf'Oocedee de 'conservare şi r'es­
tau'rare ; .de a'semenea, modificar,ea, ameliorarea lor fină, con­
tinuă, p�nă la p unctul optim.
La fel, ounoaşterea f'o arte Iserioa:să a ,s tilului de lucru al
p ictorului şi a stilului pi,ctur�i ,c a operă de artă, - ounoaş­
ter'e pe Icare Q văd ca rezuil tat al ,colaborării fireşti, in echipă,
a Ir,e stauratoQr,ilor ,cu istoricii de artă - va duce evident la
o metodologie şIi un stil dh mru ,adecvat al restaurării, la
decizii pe dt p osăb�1 ,, �n.ă[l:n:t(tul " s,ci1u1ui p iotulfli. i, nu d inaf ar a
lui.
Comparar'ea datellQf ,d e observaţie directă lşi amănunţită
a,supra pieuurii cu textele ramase privind tehnica de execu­
ţ,i,e şi cu erminiile, �a ,şi 'compararea cu ahe pi,cturi ,apro.piate
ca Slti<l, va dUlce, pe de 'O palI'ore, Ja conld1uzi,i ,in mstoria MlteÎ
şi culturii, pe de aha, la '0 orientare din -ce �n rc,e maă justă
şi mai up.idă lin ,cer,cetare �n vederea restau.rărlii ahQr monu­
mente.
In seIl'sul ,celor afirmate mai inainte. pr.e zint a,eum p entru
ex'emplificare, 'oiteva din dbservaţii'l,e apărute lin timpul lu­
'crului, pe o por�iune, ofoarte redusă, din pi,c tura de la Hu-
74
www.patrimoniu.ro
___________________________
mor, sei tuată pe p eretele de vest a:l gro.pniţei, intre uşa spre
pro.nJaos şi cea a tain'ilv ei (fig. 1 ) .
Desenul a fost executat probaJbil lin trei etape. Prima, pe
ca,re nu ,a.m puuut-ro ICOni$,talta d�r,eot, le CJea ,a desellllu lll i iniţial
cu penlSula, care a Smpărţit spaţiul scenei, a fixat ptopoqi.i le
şi poziţiiLe personajelor etc. A doua faza poate fi observată
de apr.o ape şIi in lumină obli,c ă ; ea ,cQnstă din citeva linÎli
discr,ete, 'Obţi nute prin apăsare cu un v;irJ nu prea ascuţit pe
fr'e sca proa,spătă. A'c este linii se situează, in 'sp'ecial, în zonele
cos'tumelor de culo.are inahirsă şi au un traseu foarte apropiat
cu cel al ,outdor, pictat,e apoi, ,a le veşmil11'e lor. D estina,ţia
a'C'estiUl desen el"1a, laşa ,cum laJfaltă P. Mora şi P. Prhilri ppo't, de
a pa's tra vizibil , prin incizie, desenul-'sohiţă ,i niţial al cutelor,
după alooperir,ea a'oestuia cu culo'area d e ba:ză a zonei lf espec­
tive. Desenul Idin faza a treia, să-i ,spunem final, se Is,ituează
in 1lÎmp după ap1.iearle.a IOLv10m,i ['11 z,ol1de ,dcl1tnÎltate de r,epre­
zentarea scenei lşi constituie dştigul �n precizie .şi expresie
al ,formei, .in 'etapa ultimă a pj'N urii. E eX'e cutat lin general
ou o pensulă S1upIă, plUluî:nJd Jă:sa o uI1mă ou gil"o:simea vairti.ind
intre .aproximat�v 2 rşi 1 2 mm cu eX'cepţia unor liniei subţiri
tuse .prQbaJbi'l cu 'O pel1lsulă foame lin gustă, prlezente la figuri,
mJiini şi un,e ori la 'Oostum, unde �n'slo�esc conturul desohiderilor
maforiol1ului. O a treia pensulă par'e 'să fi fo:st folosită la
tra'sarea unor linii de Igrosime aJproximatÎv ,c onstantă: ce'le
care delimit,ează .scena .spr,e banda roşie �nconjurătoar'e, 'co.n­
tur,lil aureolelor, ,conturul ,a'r cadelor, delimitarea aimpului verde
de cerul allbaJstru.
Execuţia acest'ui des,en finalI pare rapidă, e foa'rte ,abiIă
şi presupune o experienţă foarte vastă do,vedită .de marea
ca;palcitate a liniei ,d e a rep'reZienta 'forma prin traseul şi
s,c himbările ei de .gwsime. Desenul e foarte liher, are un r!i tm
nervos şi fin, mai abstrraJc t la reprezentarea Sfintei Sofia, rea­
l izează o des,criere mai molcomă a .formei la rleprezentarea'
Sfintei Haxicinia. Această dăferenţier,e eorespun'de culorilo.r şi
poziţiilor, deci tip ur.i 1or perls onajdor. Atitudinii ceva mai di­
namice a Sfintei Sofua Iii ,cor,e spunde un sistem de cute ale
oo:stumuhliÎ sugerat prin Lini,i numeroase, alpropiate rin grupe
de c'ite 3-4, din ,care una e aooentuată .şi in ,car,e lungimea
şi ga"roslÎmea lsint �neogal,e, ocma:cJtlenu[ generalI f,�i'l1:d ap'fOIape ,reeti­
liniar, cu mici schimbări de direcţie. Ritmul aoestor grupaje
de linii e foarte rapid, decis, impresia fiind aproape de pic­
tură gestuală. Curajul ,coiStumului Sfintei Haritinia e realizat
din 'linLi ceva mai curbe, ,c are tind să descrie ,forma prin p ara­
lele la con'tururei, ,ca undele la marginea unui lac Impresia e
mai bHndă, de mişcare ceva mai lentă, ,de materiaEtate ma.i
pronunţată, mai grea.
Des'enu'l figurilor şi miinill or 'e fin şi prec:is, oarecum st,e­
reotip, 'c a ro'stirea unui t,ext cunoscut perfect, aproape fără
impro'Viza1Jie lin tonul vQrbiri.i . în s'cen a aceasta sint pre­
zente două din cete trei-p atru poziţii fixe în care sint repr,e­
zentate toate ,sfri ll'tlde ultimului r eg�stru figural al gropniţei.
De r'emar,c at mina dreaptă a Sfintei Sofia, ,care are un desen
deosebit rde f'rumos, 'in ,ce priveşte proporţiile, fineţea liniei
şIi expLresia m i'ş cărLi aJfouiite ,a degetelor.
Analizînd ansamblul 'soenei, observăm astfd compoziţia
ei 'wn zone cu 'lJipuri diferite de desen: zone ,de precizie cano­
năcă ,şi .lipsă de ;Î'mpro'vizavie, calme şi stereotipe (figuri, miini) ;
2':one .agitaote de un desen put,ernei'c , ritmic, apropiat de cel
gestual şi in acelaşi cimp b i n e ,c:o ordonat, in vederea expr,esiei
formei pe Ic are o reprezintă (,c utajul costumetor) ; o zonă de
trallare l,ilberă în.tr...o r111ol1ortÎ,tmie 'cu plăJollir,e ne.reg!uLatrti r.ăţj (PIGl­
vimentul) ; aureolele ,şi arcuril,e arhitecturale, trasate probabil
cu compasul, au o r,i,goare curbă şi 'Oarecum hipnotică (de tip
oohi-iris-pupiIă) ; !s'câsul f-o arte precis, dar, r,egu'l at, totuşi cu
i l1if'lex:iuni el astice (,c alde) alle liniei creează şi el o zonă aparte,
m ică, dar importantă prin sistemul ei de s,e mnifeicare wferit;
În sf.t rşit, zonele fondu'l ui, c1mp şi cer, ISÎnt simple, calme ,�,i
separate pri n tr-o unjcă l i n i,e dreaptă, o.rizontală. Ansamblul

are un a'spect eohilibrat prun contrabalansarea acestor zone
de desen dilferit, d ar cu caf'act,e re c'O m une. Compoz.iţia eLin
zone diiferit'e ,şi îruudit'e ale ,desenului, p oate fi f'Ormula'tă
astfel : m u�ţimea A ar,e elemente !Comune şi diferite cu mUllţi­
mea B, care are alte demente comune ,şi diferite cu m ulţi­
mea re şi aşa mai departe, eXiprimare �n eare A, iB ,şi C sînt
mulţJimiloe ale ,că ror demente '�int ,caracterele desenului in zone
cLifrer1ne. De emmpwu : Zlonă agi,t<llt ă Il1itmic aurb, compa­
rată 'cu zonă agitată r.i tmÎ<c drept ,< elementul diJerit), ,a mbele
r,eaEza.te !CIU JJJni i de gms.lme �cLentică (d,e men uul loo'mwn) -
co,s tumul comparat ,cu pavimentul ; sau: zonă de l i n i i curbe
neregulate şi zonă de Enii curbe perfect regulate ellc.
î n apLicarea şi distdbuirea cul'O r,i l'Or am 'constatat urmă­
toarde: culorile finale ( perrfect v,izilbile) �nt suprapuse sis­
tematic unor culori iniţiale (inrviziJb ile ca atare în m o d nor­
mal) : asvfel, ,allba'strul (cer) suprapus negru1lui, verdele m a:l a­
hit (oîmp) Isuprapus negr,ului sau gri u lui, roşuI S'Uprapus unui
o,cru etc. ,A,c este suprapuner� modi'fică p uţin Idar preţios nuan­
ţa 'ş i mater.ialitatea culorii final e : avbastrul şi v,e rdele devin
mai reci rş� m ai profun!de, v'e rdele malahit dif,erenţilindu-se
şi mai marcat de verdele de păllunt-teros, cald, grizat ; roşul
indh is de'V ine mai calIrd , rC1Jw,ant (costum) , roşul des.ohi s mai
ca1'd, puternic, străJ.uci w r (banlda limiltă intre ,s cene) etc. A,cest
tip ,de lucru, 1n apti1carea pigmenţilor, duce l a o ,s ituaţie
avantaj oa's ă in două dir'e cţii : pe ,de o parte, supra:puner,ea
sistematică, regulată, în oe p riv,eşre unele cU'l ori (citate mai
sus) 'conferă picturd.i o unita:te ,c romatică de bază, pe de a l tă
parte, atunci dnd e nevoie, e posibilă lărgirea gamei , prin
suprapunerea aoeleiaşi culori finale ,unor alte cul ori inţiale,
fapt 'care Id uce l a d iferenţe f.ine, preţioase.
Un ah tip Ide SLUprapuneri p oate fi obs,er'vat la figur.i i
mîini ; cu 'O pel1Jsrulă foarte sulb�ire, C1J U ['Ost trasate haşuri,
pentru marcarea părţilo.r luminat,e 'şi Ideci a volumulu!Î. C u­
loarea harş urilor li n acest caz e albă, l in i i le ,sînt fine, uşor
curbe ,şi prin amestec optic c u ocr'ul roz, pe care se suprapun,
dau u n roz subti l , ,Într-un !Fin degradeu.
Un al treilea gen de suprapunefLi - În t,î Lnit în zon a
pavimentului -, 'acesta fără i ntenţie expresivă, s e manifestă
pri n rea1irzarea unei p orţiuni a scenei p�nă la aspectul final,
porţi unea fiinld arp oi acoper'i,t ă par ţi aiI de pi'ctarea u nei alte
repfiez'e!1ltăni ; în scena an<lJlimitJă p i,c1Jurna persona jelor -a
75
www.patrimoniu.ro
Fig. 2, St u d i u de pensulaţie, În lumină razantă.
făcut d upă şi pest'e pictarea pavimen tu l u i . ExplicaI\lia pare să
fie succesiunea normală a etapelor p icturii, lîncepînd cu fon­
duri, de,cor uri, şi sfurşind cu personajele; de asemenea, d i ,n
p i ctarea comp l etă sau aprooape 'compl etă a pavimentului de­
curge independenţa in p lasarea - oriunde - a părţii infe­
rioare a personajelor, a pjcioarelor, care pot primi a�tfel
poziţii compuse pe loc, con form cu necesităţile ritmice ale
execuţi,ei fi,gurioi respectilve, ex'e cuţie u nitară în timp ş i spi r i t ;
in p l u s această i nd�penldenţă faloe p osib i'lă exeCllJţ ia fon d u­
rilor, decorulluj şi pa,vr Î m entulu.i de către 'un ah meşter decît
cel care ex,ecută If i,guri l e {personajele) .
Pen:suJ avi a ,se prezintă �,n două tipuri extr,em .de diferite:
cea a desenului final , de care a m mai vorb i,t , destinată �ă
limiteze, să preci.zeze, să r itmeze .şi 's ă lî'mlbogăţească ornamen­
taI p ata de culoare pe care 's e apLică ; această pensulaţie a.ş
caracteriza-o ca o'stentativ vizibila. Cealaltă, invizibilă pen­
tru privitorul obi şn ull t 'şi ca,re apare ,doar �n l um i n a obJi: c ă
sau razantă, este pensul aţia z'O l1'e lm mari de culoare ( fi.g. 2).
Mişcarr,e a rp.e n�lci �n acest IcaZ 'e fo,aNe l�beră şi a'l"e de r,egUJ1ă
următorul a'spect: o suită de tLJişe l ungi, u neori o 's.ing.ură
tuşă ,c on t i n uă, care înconjură suprafaţa reslPectivă, :parallel şi
al ăturat cu limitele ei, apoi, în ,continuare, umpl erea zonei
cen trale rămase prin mişcări liber,e, a'coperind treptat golu l
ş i avînd Î n general ,o Id�recţie paraldă c u diametrul cel mai
l ung al formei, pe care se ap 'lircă 'c u loarea. iLăţimea per); u lei
f'OlQ'site e în funcţie de mărimea suprafeţei de aeoperit, chca
2-3 cm la zonele medi i (v,eIi de-cîmp, costume), maj mare
la Icer, mai mică la feţe şi m:î ini.
în urma acoperirii rapide a zonelor m ari de culoare, l i mi­
tde rămlîneau în mod n ecesar i mp reci'se, cu În,căl cări ale de­
senullui i niţi.al. Aoeste mărunte n eregu1ar,i tăţi sînt �n Ig eneral
<1Ioaperite ISeUU e:SI!:OImiPave de QtÎ: niiJle rde cO'nmtr ale desen:uluri
f�nat
Nu am să discut în amănunt compoZlţla cr,o matică l a
Humor, a,c eas't a ,fiinld o probJ.emă m u l t prea amplă ş i nepu­
tînd fi tratată deoÎt pe ansa1T1bl ul m0l1 'llmentul'l11. Nu fac,
d i n n'O u , dedÎt 's ă menţionez oÎteva probleme generale apă­
rute �n timpul obselwărji p ictu r i i .
Programul ;Î1con ogr<1lfic strict, existenţa �ndica<ţ iilor ş i ,chiar
a ,$lchiţclroof 1n e111nimli,i , exool1fţia 1n et<lipe 'rr ÎgllJOOl<1l e , consti­
tuie o serie i m p resion antă de date ,impuse; ne putem 1ntreba
atunci, ,ce loc ocupă originaLitatea, per,sona,litatea unui artist,
sau a unei echipe de ani,şti /În decorar'e a unui monumel1't.
Există 'Originalitate ,în gest, deci �n fiecare urmă vizibilă
a pensulei ; de as OOlen ea, ma� ,departe, în reglarea Ifină a
gesturi'l or, atitudimlor per,s onajelor r eprezentate. Ohiar presu­
punlÎIlJd sohiţe-model foane preei's e lin erminii, e imposibil de
exdU's a·ceastă reglare fină, 'care introduce per,s onali,t atea pic­
torului.
D�stribuir'ea ,culorilor lin scenă, lîn registru, în fiecare ,în­
căpere şi în sf.îrşit ,în �ntregU'l monumem se face conlf.orm
cu loeea ,ce aş numi compoziţia prin succesiune. După hotă­
rSrea r,epar'tizării scenelor pe pereţi, ,în funcţie de 'recoman­
dările erminiei, de caracterirsticile " arhitecturii, după o pro­
babilă ildee de ansamblu arsupra dominamelor cromatice, ţi­
n�IlJd din nou s'eama de arhitectură lşi de di'stir�buirea luminii
prin ferestre, p ictorul - sau eoh�pa care ,constinuie un pictor
mai comp'lex, un meta-piotor - construia ansamblul prin
pictar·ea �cenă după s'cenă, zi după zi, plÎnă l a acoperirea
întrlegii suprafeţe. Culorile erau deri distr�buite ,confmm unei
dulb:1. e o,rdin[ : 'CIea ,a 'soonei la Icare se ,mar,a � 'oe,a a 'scenelor
a!lă�t 'U:l'a,te, deJa păJc;t,a,t e. De aici lClIp.ar,e posibilm'uatea, penspe,c­
ti VIa, de a recunoaşte sltiJrul IUfllui :p�C'tor slalU laI ,ech�pci hlii, alŞ a
cum ,poate f� recunoscut autorul unui discurs după freovenţa
folosirii ,expr,esiilor de d�feri,t e ,c ategorii, d upă " .s tilul" pro­
venind din alăturarea !şi comlpunerea din a'ceste exp.r,e sii a
structurii disou1"su1.ui o( acel arşi lucru e valaJbi'l in muzică şi
film) . Pictura murală de acest tip a're o putemid comp'0-
nentă temporală, nu numai în perceperea oper,ei lfinite, ci
esenţială în compunerea ,e i �n timpul realizării. Stillul e.i poate
fi ars,tfel formulat [n limbaj manematic, iar comparaţiile într,e
a,n samMuri de picnură pot căpăta o bază mai obiectivă.
R,e' venind la problema mal1'xf'e stării personalităţii picto­
rU'l ui, trebuie 's ă ne dăm seama 'că ea apare 1n realitate în­
tr-un si'stem mai complex : nu poate fi vorba s'eparat de pre­
zenţa ei în desen şi în distribuţ�a culorilor, ci impreună, cu
ap.ariţia unui rezJUltat, în care orig,i nalitatiea e r i dicată la
pătrat lşi nu Con:S tltUl'e doar suma celor două domenii de ma­
niife's tare.
în sf,îl1şit, se pot anaJliza relaţiile într,e tipul acesta d e
succesiune de imagini (în realizare ,şi percepere) ş i arhitec­
tura monumentului ş,i urmări var,jaţiile l'Or �n timp, paralel
cu 'cauzele i'stoIÎ'ce.
Ceea 'c e am .spus p�nă acum a .urmărit pr'ezentarea, de
la amănuntul pra.ctic pînă la generaLităţli , a unor domenii în
care observaţia aH ali tică a restaurato.rulul poate aduce date
noi, contribuind la adincir·e a şi ,s.i:stematizarea p e baze ohiec­
tive a cunoa:şterii picturii murale.
Ating pe �curt, în !final, proMema formaţiei restaurato­
rului. Acesta tT,dbui'e să aibă .Q 'f'ormaţie a,rti'stilCă ,şi o serioasă
practid de creaţie, deoar,ece numai astfel poate :înţdege in­
trilm, rdi n ă unlJ!1U, problemele de ,reaJliz<li!,e a 'operei a:supra că'f,cia
lucrează. Comp�ementar f'o rmaţiei de CI·eator a rest'aurato­
rului, .acestuia ii e obligatoriu nee-esar un larg orizont in
special �n domeniul :Î's toriei .artei ca lş i în celelalte ,ştiinţe
con ex,e restaurăr.Li ; situa!\lia ;in ,e-e priveşte colaborarea cu spe­
ciahşt.ii aces't or şti,inţ'e s·eamănă, a,şa cum s-a mai remarcat,
cu cea din practica modernă a medi,c inii ; aJceasta abordează
un pa'cient pe toate domeIliÎile (specialităţile), medicii lUlcdnd
1n edhipă şi 'ştiind .f iecare, Idin domeniile e-elorlalţi, cit este
nece:sar pentru a rea!liza sudura irr formaţii'lor şi deciziilor
intr-un f,ron't de atac p erfect oriemat spre oentrul disfunc­
ţional al pa'cientului.
Munca p ractică a restauratorului nu pOlate fi, in lumina
celor Ispuse mai înainte, demnă de �rrcredere, decit dUiblată,
însoţită, de o constantă !activitate ştiinţifică de cerCetare.
In urma fiecărei acţiuni amp1.e de 'restaura'r,e ,a unui mo­
nument, e nu numai neoesar, ci f!Îr'esc şi obligatoriu, să re­
zulte un studiu amplu, tinzJînd 'sp re ,e pui 'zar'e a domeniului,
operă coleictivă de ,cer,cetare ş,i oonstirtuind un ansamblu de
date extrem de important in cunoaşterea locului monumentu­
lui respectiv in 'istoria artei.

RESTAURAREA PICTURII PRIVITA PRIN PRISMA ISTORICULUI DE A RTĂ

AL .
P'en tru nimeni nu mai este astăzi un secret că restaurar,ea
este o 'ştiinţă interdisciplinară, că rezultatele ei din ultime'le
decenii se dartoresc unei conl ucrări str,înse întJ.",e mai mulţi
factori Icare-şi aduc aportul 'fiecare in do meIJJÎ ul ,�i spelciali­
tatea sa. Empirismul in restaurare este astăzi, pe plan mon­
dti.aJl, de cLoll11len�ul i,stOlr'ici şi VOlc,ea Iui, dad $le mari fla'ce 'alU­
zită din dnd în cînd, est.e ină'buşită ,d e re al.i ta,te. Ştiinţa a
pus la în'dem�na restauratorului i n:strumente de lucru care
l
i-au schimbat Ta!d ical optica şi p osibilităţile. Dar, in acelaşi
timp, l-a pus 6n ['m posihilitat,e a de-a rezolva de unul singur
- ,orildît de înzestrat ar fi - problemati,ca vastă ce-i stă
in hţă. R,es taurarorul Ide a'S1tă'Zi nu se poate dispensa de
oamenii de ştiinţă din d i ferite domenii şi di'scipline şi numai
o colaJborare permanentă 'cu ei poate IStabili diagnosticul şi
tratamentul ce tr,ebuie aplicat un,ei oper,e Id e artă ameninţată
de degradare.
Pr,imre numeroşii Ico'lalborator.i ai restauratorului, ai ace­
luia care in ultimă instanţă .a oţionează direct asupra oper'e i,
se Humără, din motiv,e lesHe de înţeles, !şi istoricul de artă.
In paginile care ,u rmează nu ne vom refer.i l a aportul isto­
ri,cului 'de artă la opera .de restaurar,e , despre ,care ar fu poate
normal să vorbea'�că 'u n r,e staurat'Or, ci la foloarsele pe care
le poate avea preimul, urmărind l ucrările de restaurar,e .
Piecare meserie formează optica şi gîndirea individutui
care o practică. Ştiinţa a dovedit-o de multă vreme şi n u
avem d e gînd să repeta:m adevăruri spuse ,de psihologi, ei
doar :să Ile enunţăm pntru aducere ami.nte, neceis ară, consi­
der,ăm non, �rIl Ica7JuJ de faţă.
Un .istori.c de artă priveşte opera sub aspecnul 'e i estetic
general, al 's tilului, compoziţiei, volumelor, emiţ;ind judecăţ,i
de valoar·e, 'c aută să 's urpnindă analogii şi influenţe şi s-o
încadreze cit mai exa.ct in evoluţia istorică a fenomenului.
Şi, de c.e n-am recunoaşte-o, de 'e-ele maă multe ori ii s�nt
străine preocupările asupra IStructurii mat.eri alelor şi t.e hnicii
in car·e a f'Ost executată opera stlll d iată.
EFREMOV
R,estaumtorull, alslt ăzi, de ,cele mai multe ori pilctor de for­
maţie ('cu toate că pe 'plan mondial se poartă intense diSCUţii
d <l!că n u ar fi pref,eraJhil - dat ,fiind m odul de abordare
mu1.tidisciplinar al cerc.e tării �i metodologia restaurări,i - ,ca
el să f�·e un ,om de .ştiinţă care să posede şi ouno:ş tinţe ,de pic­
tură, in cazul nostru), da.r 'c u un or,i zonrt lărgit datorită nece­
sităţii cunoaşterii problemelor de fizilcă, ohimie, biologie etc.,
impuse de gindirea mOldernă în fi('lstaurare, priv,eştie opera din
ah unghi. E l iflJţelege opera plecind de da structura sa intimă.
Priveşte , s'arută.to[ ,supor'nud. lşi 'stl1aJtul pilculIIral pril]l prisma
ac.eluia care vrea lşi trebuie 'să VaJdă �i să cunoască natura şi
cauzele deteriorărilor suferite de operă, !S ă ştie c.e trebuie să
ceară oameni10r de ştiinţă cu care colaborează ,ş i cu 'care
să decidă măsurile ,cele maIÎ bune ce trebuie 'luare ,şi ,ce mate­
riale trebuie folosirt e pentru 'a Isalva opera de artă de degra­
dar,e . Desigur, în c.dle de mai sus am avut in v'e dere un res­
taurator s'pecial:i:st 'care şi-a 1nsuşit CUin o.ştinţele .şi şi-a for­
mat '�ndirea specifică şi nu un tehnician restaurator, 'care
este numai un ,abil şi hine cal�ficat executant.
Expun�nd doar în linii foa�te generaIe cele două unghiuri
din ,o are privesc opera de artă un restaurato'r şi un istoric
de artă este inutil să enumerăm ava,ntajde p e care le poate
avea acesta din mmă dintr-'o colaborare cu restauratoml şi
imp1icit cu oamenii de lştiinţă.
A,ceastă introducere, 'l ungă �i pr'e a scurtă Sn 'a c.ela'ş i timp,
a fost necesară pentru a se putea înţelege de pe ce poziţii
se pleacă la la tacarea uno.ra dintre problemele relevate de
restaurarea bisericii de Ia Humor, etapa din an.ul 1 972.
Ev�dent, c.el mai paJlp.abil av,antaj al ,Î'swriC'UllU� de artă,
de pe urma colaborăriă cu restauratorul, constă in faptul <::ă
a:re posihilrim1Jea de la observ,a şi s'vudia pilC'!ura loul'ăţa:tă de
impurităţile ce impiedică ades'ea vizibiI.i tatea intr-atît li noit
nu se poate distinge ,ioonografia unor scene. Curăţirea ştiinţi­
fid, adică egală pe toată suprafaţa pic.tată - a gropniţe,i
în ,ca'liuJ. nost'l1U - impllÎlcă IlJUimeroa:se lşi c1e1icate ·sondaje, pr'obe

76

www.patrimoniu.ro
 �i analize de laborator preala;bi'le, necesare pentru a determina
rezistenţa la o anume curăţire a diferiţilor p i gmenţi şi Lianţi,
1n SICOipuJl IsuaJbiEr,ilÎ iUnlei medii peJntl1U mrreaga 'Supll"IClJf,aţă. Prin
ac,easta se aj unge la 'o curăţire uni,tară şi !Oit rn.a.i apropiaoră de
aspecru:l 'iniţial oonoep ut lşi realizat 'de ,a r.ri's t.
în gropniÎţa bisericii au fo,st i denciJf i,cate, in timpul res­
taurării 's au după t,erminarea ei, mai m ul,te s'cene, cum ar
f,i de piLdă Minunea de la Chones, altele ,care ni,ci nu se 'cu­
no'şteau, cum est,e cazul ,de ex,e mplu al soenei Ruga în grădină,
pla'sată pe o f�şie ingustă sus, pe peretele esti,c al zi d ului
scării ce dUlce în tainiţă, Icompoziţie foarte bine ,adCllp tată la
'&p<Lţ.ÎJul ,a,rhUltec:nural oaJr e, chin (laJlJiza mUfldăTlÎei, a tr,eout ne­
ohser'Vată p1tnă aJOUIn.
AVIin'd la în'dem�nă o lumină corespunzătoare - s ufi,cient
de puterni.că, 'ce p utea fi folosită lşi l ateral - preoum şi
schele, ,a,ccesor,i i de car'e n u se bucură aproape nicioda'tă un
istoric de artă, existind în plus posiJb ilritatea de la discuta pe
viu opera de artă cu un restaura,uor, .se pot stabili şi deter­
mina cu yrecizie ,eventua1ele rd,3!ceri sau restaurări anrnerioare.
L'Ulc:ra;r:ile de l a H'l�mOIT iS�'nlt ,fIQa!l"IJe ,i ntlemesante in 'a1ceslt
sens şi n e vom permite să ne oprim ceva mai pe 'lang asupra
aoestei probleme.
Tabloul v,otiv, sau tabloul funerar " , aşa cum îl numeşte
»

Sorin Ulea I�ntr-o l ucrare 1 , ce-l reprezintă p e marele logofăt

Toader BIlJJbuio,g , ouitonm In1:ă'I1ăst,ir,ij, :ZJUgDaJvi t pe perewle SIU­
dic al gmpniţei, ne-a atra's de m ultă ,vreme atenţia - şi
fără îndoială şi altor istorioe.i de ,a rtă ce s-au ocupat mai
îndeaproape ,d e pi'ctura moldovenească -, datorită unor par­
ticularităţi ale acestuia, dar după ştiinţa noastră nimeni nu
a scris nimic 'd espr,e anumite aspecte pe care le pre:z:enta.
Lucrul este firesc, deoarece acoperit de i mpur,it ă'ţi ,şi curăţat
anterio,r inegal, nu putea fi cercetat .eLI rezultat,e precise şi nu
se puteau emi te a,firmaţii categorioe.
Din studiul lui Sorin Ulea, Portretul funerar al lui Ion,
un fiu necunoscut al lui Petru Rareş, şi datarea ansamblului
de pictură de la Probota, se poate torage concluzia, p'l asînd
cele spuse relatÎ'v la portretul lui Toader Bulb uiog �n contex­
tul lucrării, că auwrul cons�deră .că Un tablou funerar este
executat după moartea celui pe care-l reprezintă. în acest
caz, fără a se :spune ră'spi'cat , portretul logofătului 'este con­
siderat ca fiind executat după 1 5 39, deci după cel puţin pa­
tru ani de la p ictarea bis·e ri,c ii ( 1 5 35)2.
Dar să ne �ntoaIcem l a tablou!l v,o tiv (fig. 1 ) . D upă cură­
ţirea egală a suprafeţei sale, a devenit evident Ică auit ima­
ginea �ngenunchiată a logofătulcui, oh şi cea a Sfintei Alexan­
dra, aflată ,în �pa!)ele său, sînt pi,c tate pe un strat de prepara­
ţie mai nou deoît restul pi,c turii, racordarea la acea's ta fund
net vizibilă. Din pi,etura iniyială s-a pa:s rrat o parte din mo­
delcul biseri'cii pe care logofătul o -oferă lui Isus şi o parte
din rotulusul des1fă:şurat.
De ,asemenea, astăzi se poate v,�dea parţi all şi vechea �n­
scr�pţie (fig. 1 ) , ce a scăJp at răzu'ielii, pe fondul ,akbastru
tÎJfi�ţlila;l . SemnlÎfi:oativ eslte lşi ,f:<ljp1Jul că imlbră:călmrun,ue.a şi, în
special, faţa personajului au f-o st ,concepute şi realizate 1ntr-o
manieră cu totul deosebită de stilul p.ioeturu din biser.Î ,că şi
chiar de cel al soţiei sa1.e Anastasia, al cărei tablou funerar, F ig. 1 . Tabloul votiv reprezentînd pe marele logofăt Toader Bubuiog, d i n
gropniţa bisericii fostei mănăstiri Humor.
imagine care datorită iconografrei sal,e are clar acest rIQ l ,
es'oe p1a1sa:t pe per,etieJ1e ,d e 1l1l0:rd. La IUo:a,ue a:ceslt!ea ,s'e ladaJUgă ŞIÎ
grafia noii inscr,ipţiri care di,f,eră şi e a ca duct şi fineţe de locului, ele ridi'că noi -Ş1 1l1teresante probleme istor,icului de
carac,t eru'l altor i11'sQripţii originale din ibiserică . p.e ntru a fi artă. Cind a fost r'efăcut portretul lui Toac1er Bubu.io,g ? ime­
ch mai -obiectivi, este necesar să ,a ,dăugăm că analizele de diat sau la s'c urt timp ,după p i,c tarea ansamblului, ori d upă
laborauor asupra pigmenţilor de culoare folosiţi a tît 1n " ve­ un t,imp mai îndelunga,t? De ce s-a refăcut? Cui ,nu i-a plă­
chea" p,ilc tură dt şi l a pOI'ţiunea la ,care ne referim, nu indică cut sau nu i-a convenit cel or,i ginal? N u este nici cazul, ni,ci
d�ferenţe 'calitative3, lînsă d�f'erel1/ţele ,c antitati'V'e se pot distinge locul să răspundem la a'ceste şi la alte întrebări ce se ridică,
şi cu oohicul liber, fondul fii nd de un .a lba:s tru ,şi el azurit, dar lăsîndu-le în seama 'acelora ,care se -ocupă în mod COll's tant
mult mai �n dh:i's �nsă. şi ,competent d.e pictura murală a Moldovei. Poate insă ar
în sta'diul actual, cunos,cîndu-se datele ce au fost prezen­
trebui să pr.ecizăm că scilrstic nu suferă nici o apropiere cu
tablo,uJl v,o'ttÎ v al hatm at!luUu.i Daniel şi al soţiei s3!le Teodo's,i a,
tate aici pe scurt, insă larg ,discu1Jate 'cu restauratorii .la faţa
pictat în anul 1 55 5 în p ronaosul biseri,c ii.
Din aceeaJşi categorie .de rdaceri, face parte �i scena
, Sorin U lea, Portretrtl funerar al Z,â Ion, un fitt necunosCut al lui
Petm Rareş, şi datarea ansamblultti de, picwră de la Probota, "SelA", Deisis (fig. 4) de pe peretde nişei morm�ntului marelui logo­
1 , 1 959. făt Toader B ubuiog. Peste decoraţia 'i niţială, formată dintr-un
2 Aşteptăm confirmarea sau infirmarea supozi�iei noastre din partea o.rnament floral stilizat, asemănător intru t'otul cu cel de la
autorului. Regretăm că domnia sa nu a consacrat un studiu special pic­
mormÎ.ntul Ana'stasiei, la oQ dată ulterioară, pe o preparaţie
turii de la Humor, unele rezultate, adesea foarte importante, ale cerce­
tărilor sale asupra acesteia, aflîndu-se răspîndite în mai multe lucrări şi nouă, pusă de data a,ceasta direct peste ornamennul iniţial
nu rareori la note, la subsol. (vizibil b,i ne �n par.rea inf'e rioară a nişei în zona moforioncu­
3 Buletin de analize nr. 1 5 / 1 972 al laboratorului DMlA, lui Fecioa;reti) , ca;re se 1'111tlievede ,În păJrvi1e 10U 'P'oop,3Jf'a)ţi.a că-

77

www.patrimoniu.ro

Fig. '2. "Portretul " iero111on ah u l ui Paisie de pe peretele nordic al bisericii
fostei m ănăsriri HU1110r.
Fig. 3. Detaliu din portretul lui Pai ie, pe care se observă atît diferenţa
de structură a tencuielii, cît şi racordarea. In par,tea dreaptă a fotografiei
se află preparaţia iniţială, în stînga, cea pusă ulterior, pe care s-a pictat
portretul iero111onahului Paisie.
78
www.patrimoniu.ro
zută, s-a pionat scena amăntJită. In afara intrebă·rilor a'semă­
nătoare cu cele ridicate lş i cu Ideosebirea că stillistl'C poate f.i
comparată cu unele p orţiuni din restul p,i cnurii bisericii, aid
se pune şi 'O probLemă ri'don'Olgraif ică. Cum de a fost posibil ca
pictorii moldoveni, din secolul .al XV,I -lea să comită o gre­
şeală tadt de mare şi să p i'cte:z,e thimationul lui Isus de ou­
toare lY,e rde? La această intrebare in'să, da,norită colaborării
de data asta ou oamen,i'i de �tiinţă, s-a putut da un ră,spul1's .
Ing. Ion Istudor de la Lalboratorul DMIA, care a prelevab
p robele, ne-a ,comunicat că ,aici, ca !şi li n alte Ilocuri, es:te vorba
de transform aTea sub influenţa în timp a igrasiei a p igmentu­
lui Ide a'z'urit ,î n malahit4, deci 'că inadvertenţa ioonogra,fică
este numai aparentă.
S taJb il�rea zonelor de pictură murală din Ibiseri'ca de la
Humor oe necesita interv,enţii urgente - �i care au ,dus la
�
lucrări d e cons'Olida're a calo'tei din prona,os care a consti­
tuit subiectul imei ,comunicari aiparte la aceasta sesiune dato­
rită problemelor interesan1:e ce le ri'di d9 ,a fă/out nelcesară
-
examinarea �ntr,e gul'UÎ ansamblu. PfÎivita de această dată sub
cele d'Ouă runghi'uri, cel al istoricului de artă şi oel al r,estau­
ratorului, p:Îcrura de la , Humor 1n ansamblu riodică unele
probLeme �nedite, dintre ,CCLre ne vom refe,ri doar la una, care
ni s-a părut m ai inter,esantă ,şi llUai importantă pr.i n impli­
ca�iil,e saLe.
Ne re,f,e rim la portretul egumenulru i P.a isie, piotat pe pere­
tele exteri()'r 'd e nord, în apropierea absiidei şi, din pacate,
ca şi resrul p icturii din această z'O na, extrem de 'deter,i orat.
Ne-am 'Oprit ai,ci as,u pra a'ce,stui portret nu din cauză că
ar ridica p ,r obleme deos�b�te de c'O nserva,re, ci datorită fap­
tului că pe !baza l ui a ,fost datată picvura nntregului ansamblu
de la Humor.
în s,nudiu'l relativ la 'datarea picturii de la Probota, apar­
ţinînd lui Sorin U�ea5, :la care ne-am referit mai sus, la
pag. 67 la Nota 4 ,citim " . . . un portret asemănător C1-/, cel
de la Probota, şi din păoate la fel de şters, se află pe faţa
de nord a bisericii ,de la Humor lîngă absidă. A . Grabar
(op. cit., pag. 366) care a semnalat încă de ac,um un sfert
de veac acest portret - pe care tot el descoperise şi inscrip­
ţia cu data pictării bisericii - 1535 - îl numeşte "le por­
trait du margul/ier", fără a menţiona însă numele personajului
şi fără a comunica inscripţia. Cercetînd la rîndu-ne a cest por­
tret şi reconstituind textul - foarte degra,dat - al inscrip­
ţiei, am găsit că monahul portretizat este egumenul Paisie
(inscripţia sună: HI'O,"fH ndHc'J'f KdTCU 3Mr adică: egumen
Paisie în anul 7043 - 1535). Este vorba aşadar de acelaşi
personaj menţionat şi în pisan ia bisericii (1 5 30) şi care cont i­
rmase, d1,tp ă cu-m se vede, să ocupe această funcţie şi în vre­
mea în care se picta biserica (1 535 ) " ,
Aceeaşi datare a picturii de la Humor cu anul 1 5 35 apare
cu consecvenţă atit in cele două IP'ă rţi ale monumentalului stu­
diu al lui Sorin Ulea Originea şi semnifioaţia ideologică a
pict�trii exterioare m oldo vene ş ti6, cît şi în studiile Pictura şi
Pi c t ura exterioară aparţin'm'd a,oduiaşi autor ,din capitolul
"Arta în Moldova de la mijlocul secolului al XV-lea pină l a
sHr'5' i tul 'sec'Ol ului a l XVI-lea", din Istoria artelor î n România7•
B ineinţdes, această datar'e a fost adoptata şi ,de alţi autori
şi ca să fim sinceri, şi ,de noi ip�ă in vara anului 1972, dind,
datorită colalborarii ou r,estauratorii .şi oamenii de şti.i nţă,
am început să ne �l1'doim de pos�bilitatea da.ta,rii ,e xacte a
picturii de la Humor după portretul de care ne ocupam.
Ohiar fara o ,cercetare amanunţită, se observă că portretul
lui Paisie este adăugat uherior pi'cta:r,i i peretelui exterior de
nor,d. însă starea ,inaintata de rdegradar,e în care se află nu
permite să s,e bcă un 'stU'd iu stilistic semnificaci�. Se poate
Însă lesne presupune că este o refacer,e comemporană, fă,cută
de acelaşi meşter la cerere, lucru perfect plauzibil, indlcit
şi in alte părţi .
La o ,cercetar,e mai a.t enta, cu discuţ,ii la faţa locului cu
oameni a'vind o alta optică decit ,cea a ,istoricului de artă, cu
sp r:iljinu' l anali:z:elor de laborator, lu'crurile '�şi sohimba aspec-
4 Buletin de analiză nr. 1 0/1 972 al Jaboratorului DMIA,
5 Sorin Ulea, op, cit., p, 67, nota 4 .
6 Sorin Ulea, OriginCia ş i semnificaţia ideologică a picwrii exterioare
moldoveneşti (I), "SCIA", X, 1 963, p. 57-93 , (Il), "SCIA " , 1 972, 1 ,
p. 3 7-5 3,
7 Istoria artelor plastice Î/l România, voL 1, nucure�ri, 1 968,
fig. 4. Scen:t " Oeisis " , pictată ulterior peste o rn al11entul f lo ral stilizat, iniţial, din nişa mormÎn w l u i m a rel ui logofăt ToaCier Bubuiog. In partea stîngă
jo' se observă cu c l a ri tate contin uarea ornamentului sub stratul de tencuială-suport al no i i picturi.
tu!. Au apărut probleme noi, controversare, pe care le vom
expune mai jos, fără pretenţia de a l,e lşi rezolva.
Neavînd posibilitatea, după cum am mai spus, efectuării
unei anaLize stilistice �n scopul ,de a stabili realitatea, s-a
recurs la. examinar,ea şi analizarea compantivă a stratului
suport. Cercetat la faţa locului, ,cu lupa, s-au putut observa
diferenţe vizibile de structură (fig. 2, 3). Analizele executate
de Laboratorul' DMIA au fost şi mai categorice �n ceea ,c e pri­
veşte diferenţa. Preparaţia suportului picturii, să-i spunem
iniţiale, este f'ormată din var şi nisip cu a,d aos de paie şi
cărbune. Granulaţia este mare, iar pwcentul de carbonat de
calciu este de ,cca 75% . Preparavia supo'rtului pe care s-a
pictat portretul' lui Paisie are aceeaşi cOffilPoziţie, însă graml­
laţia este mult mai fină, iar procentul de carbonat de ca.lc'iu
este de ,dea 90% 8 , 'd eci mult mai mare.
La difer,enţele a1Jt! de sensibile în ceea ce priveşte struc­
tura 'suportulul, Ilucru ,care presupune 'şantiere sau ateliere
diferite, s,e m ai adcrugă >şi consideraţii de alt ordin in spri j,inul
afirmaţiei de mai sus.
Cum ,de a fost posibil, oine a îndrăznlÎt, în anul 1 5 35, pe
cînd ctitor'ul - marele logofăt Toader Bubuiog - mai era
in viaţă, să intervină a1Jt! de Ibr,u tal în concepţia unitară a
decoraţiei peretdui nordic, strioînd echilibrul compoziţional
al principalei şi vastei 'scene Arborele lui Ieseu, prin distru­
gerea unei bune părţiÎ a bandoului răsăritean cu filozofi an­
tici? Cine a putut îndră:zni la data pictării monumentului ca
un ieromonah, fj'e el acel Paisi,e care ,ş i-a adus obolul la ridi­
carea şi �nfrumuseţaTea biserici�, să figureze printre sfinţii din
8 Buletinul de analiză nr. 1 3 şi 1 4/1972 al laboratorului DMIA.
79
www.patrimoniu.ro
" "
Vechiul şi Noul Testament? Cum de 'un artist ou prestanţa şi
poziţia lui Toma ar fi putut acoepta a'ces,t compromis?
în acest context, ce ne spune anul 1 5 35 de pe portretul
lui Paisie? Anul pictării întregului ansamblu? Nu mai putem
fi pe deplin conv�nşi de a·c eSt lucru.
însuşi Sorin Ulea, în lucrarea relativă i)a datar'ea Probo­
tei, ne 's ugerează o ipo.t:e ză. Nu cumva reprezentar,ea i ,ero­
monahului Paisie este un tab10u funerar executat după moar­
tea sa, după scurgerea unui timp mai mult sau mai pUţin
indelungat, iar data indică anul morţii sate şi nu pictarea
bisericii ?
Fără ,îndoială, din anul terminării construcţiei - 1 5 30 -
şi p�nă la pictarea bisericii s-au scurs un timp. Acesta o
dovedeşte decoraţia p i.ctată sub formă de cărămidă ,ce se
intrevede pe alocuri de sub actualul strat de picuură, însă
nu mai putem f� siguri că actuala pk1:ură murală a fost creat ă
in 1 5 3 5 .
A r fi util poate s ă 's e compare prima pisanie a bisericii
ce se află in pronaos - care nu pomeneşte de Paisie dar nu
diferă prea mult din punct de vedere al conţinutului - cu
cea înca'strată astăzi în zid, unde numele lui Paislie pare
adăugat ad-hoc.
Sperăm că cei în măsu.r ă, cordborînd datele de care dis­
pun cu unele i nformaţii oulese de noi in timpul campaniei
de restaurărj din anul 1972 şi pI'ezentate aici, vor putea să
rezolve problemele pe care le ridică în a,ceastă etapă de cer­
cetare frumoa'sa pi,ctură a biser�cii Ifo'stei mănăstiri Humor.
Din puţinele probleme ri,dicate oareoum disparat aici, cre­
dem !Că a reieşit 'cu destulă convingere necesitatea şi impor­
tanţa cohvborări,i stTinse �ntre toţi faotorii care stud�ază şi
operează asupra operei de artă.
(continuare din pag. 52)
We are directed toward this Oriental mediul11 by the aedicula frolTl
Optatiana : the wOl11 a n [rom the il1[erior range with a pigeon with the
downwards head in her hand was correlated, by some researches, with
Dea Syria.
The profile of the woman on the wal! of the aedicula from G lrbău,
with the forehead bOllnd with a tenaea shows a modality of realisation
typical for the Greek art.
The imagc of a camillus on a wall from Napoca, with almond­
shaped eyes, prominent eye-brows and the hair brushed up over the
Forehead in little weved traces and covering the nape rapproches itseli
by the Heleni tic-Oriental portraits. The same impression is giving oH by
the clothes of the woman (camilla) on the same wal!, consisting of a
long tltnica and a C/.tbiezelmn bound on the bust etc.
In conclusion, some details concerning the hairdress, the clothes, the
atitude of the personages, the characters of the scenes of the funeral
banquet plead [or a South or Oriental influence. It is possible, that
they prove, partly at least, the origin of thollse who bllilt the respective
monuments, sin ce, the same elerrents reflect, on the aedicuIa-walls from
Micia, the origin of the lates. At Şeica Mică and Cristeşti the clothes
and the hair-do of the personages may indicate the presence of the
colonists coming from the Western parts of Europe. At Şeica M:că,
a colonisation [rom Noriwm is also epigrafically certified. So, it possible
m explain the apperance of such motifs from the funeral repertory of
the N orth-PallFlOniam provincies, like the scenes of the funeral banquet,
the horseman striking the opponent, Lupa Capitolina, the image of a
waggon, the cucullati Geniums. An othel prove is from Gherla, where
was the ala TI Pan1Joniomm. The division of the wal!s in three ranges is
due to a Norian influence. And some masters came, probably, from
Raetia and Noricum, the analogy between the aedicula from Augsburg
and those from Potaissa and Zal11 - Sîncrai - with the head of per­
sonages surpassing the upper-edge - being convincing. The carving
techniq lle of some wal l s from Potaissa was explained identically.
On the other hand, the ornamental pieces and the cJothes of the
personages on the walls from Cristeşti show an interference of Norian
and Eravism-pannonian elements. It may be asked if the respective mOllll­
ments are not brought in Dacia simultaneollsly with the more of the
groups of Norian population in the second part of the II century,
seating in the East Pannonia, where they formed little islands between
the Eravists. Eventually, they knew this typ of funeral monument
barrowing it [rom the Eravists.
The pieces from Dacia may prove, with the direct way of spreading
- by the Syrian or Syro-Palmyrean factor - and are from the Pan­
nonian counties to the North of our province, in the same time or in
different stages. The exemples of Micia - whence proceed the majority
of the aediclliae - and of the other centres - which correspond with
the localities where the Oriental troOps stationed or with those a maxi­
mum affluence of the Oriental coloni.sts - gives a great importance
to the Asianic or Afro-asianic elements. They mark a line of relation, on
• SU MAR • SO M MAIRE
Dr. doc. OCTAVIAN FLOGA şi WANDA WOLSKI - Ae­
dicula fune�ară in Dacia romană ( 3 ) .
VAS I LE D RA G U Ţ, ing.
1 . I ST U D O R , 1 . N EA G O E, N .
StAVA, D . DUMITR,ACHE, O . BOLDURA, C. LABIN,
J BAR TOS, V. GRIMALSCHI, ŞT. GRIMALSCHI , M. LĂ­
ZĂRESCU, AL. EFREMOV - Şantierul pilot de restaurare
- piotură - de la biserica fostei mănăst'iri Humor, campa­
nJia 1 972(5 3 ) .
• VASILE DRĂGUŢ, ing. 1. ISTUDOR, 1 . NEAGOE, N.
Dr. dOle. OCTAVIAN FLOOA et WANDA WOLSKI - Ae­
d�cula funeraire en Dacie romaine ( 3 ) .
VtA S ILE DRĂGUŢ, i n g . 1 . ISTUDOR, 1 . NEAGOE, N .
SAVA, D. DUMITRACHE, O. BOLDURA, C. LABIN,
CO LECTIVUL REDACŢIONAL
RODICA B ĂNĂ'ŢiEANU (secr,etar de redacţie), VALENTINA BUŞILĂ, IULIU B U ZD UG A N (redactor şef adj.),
DUMITRESCU, OLGA MĂRCULESCU, VASILE NICOLAU, ANGHEL PAVEL, TEREZA SJNIGALI A.
Redacţia : Calea Victoriei nr. 1 74, Bucureşti, sectorul 1 , telefon 5 0 48 6 8 şi 5 0 4 4 1 0 . Administraţia I.S.I.A.P., str. Maior Giu­
rescu, nr. 1 1 , telefon 1 2 0 8 90. Costul unui abonament anual este de 1 4 0 lei. Abonamentele se fac la redacţie sau l a admi­
nistraţie. Abonamentele pentru cititorii din străinătaţe se fac prin ROMPRESFILATELIA, Calea Victoriei 29, P.O.B. 848,
2001 Bucarest, ROUMANIE.
le i 35 I 40880
www.patrimoniu.ro
the one hand between Dacia and Aquileia and on the other hand witll
Krll[t and Jmerci.sa, where the groups coming from Orient, especially
from Syria, had the same role in the direct transmission of some typs of
funeral monuments or of the ornamental motifs in North Italy, Raetia,
NoriC/.tm and PannolJia.
The futLIre descoveries wiU bring supplementery explanations 111 this
problem, only aoutlined on the basis of the present data.
The spreading of the flmeral aedicula in Dacia.
The area of the spreading of the funeral aedicula is limited, 50 far,
ta the territory of Dacia Superior (fig. 1 29). It is possible that this
situation may be due and to the sporadic number of the discoveries in
Dacia Superior. Becallse the aecliculae were destined ta the well situated
people, we would expect m find them concentrated in the great towns
situated on the great cOl11mercial ways, where throbed an intense com­
merci al and handicraft life. Apltl/�m, Potaissa, Napoca, Porol' ssul11 had
this situation in Dacia. The aecliculae are very frequent and in the pagus,
like Micia, Cristeşti, Germisara or in the residence places of the troops,
with castra like Tibiscum, Optatiana, Gherla, Ilişua, Tihău, Sărăţeni.
A little group of aedicuIaa were found near the villae rusticae in the
zone of Germisara, Mici.a, Potaissa.
Therefore, it is possible to infer about the sections of the population
using the funeral aediwla in Dacia. A number of the monuments belongs
of the military or to the ex-servicemen from the troops staying in the
enumerated localities. But, it is not of question that some civillian
elements, dealing with the c0111mercial activity in the centres like Mici.a,
can afford the luxury to build monU111ents as the funeral aedicula is.
In the tawns like Apulum, Potaissa, Napoca, [or the same rich sections of
the population formed by ex-servicemen, m agistrates, merchants, were
built the aediwlae. Sometimes, the landowners used the aedicula as a
specific mark for their family tombs. That is accountable or by their
origin, or by the proximity of the centres where this typ of monument
was made in the local workshops, like Micia or Potaissa.
In accordance with the style of the work it is possible to establisn
the workshops that produced the walls of the aediculae in Dacia. USllally,
these workshops worked near the big towns. Often, the castra and the
smaller localities had their own workshops as the homogen technique of
those localities prove.
Ftinerai monuments re/ated with the aedicula
Some monuments, - although they do not belong ta the category of
the proper aediculae - have com1110n features Or analogies with the
analysed pieces, being simplified patterns or re!ated variations with the
aedicula. In Dacia, these pseudo-aediculae have joint shapes, cumulating
elements - sizes, proportions - found and by other funeral monuments;
the modality of achievement of the fa�ade is proper to aedicl�la. In
accordance with this aspect, they divided in 3 111ain groups: altars with
the form of an aedicula; stelae with the form of an aedicula and piliars
ended with a pyramid frustum. The typ of the monument, the decoration,
the c10thes and the hairdress of the personages show that the pseudo­
.tediculae were penetrated in Dacia with the same coloniste who contri­
buted by the spreading of the proper aedicuIa.
• CO N T E N TS •
J BARTOS, V. GRIMALSCHI, ŞT. GRIMALSCHI , M. L
ZĂRESCU, AL EFREMOV Le Ichaniier pilo,te de reb·
-
tauration - peinture - de l'eg1ise de l'ancien monastere·
Humor, l a campagne de 1972 ( 5 3 ) .
•
Dr . .dOIC. OCTAVIIA N FLOCA and WANDA WOLSKI
The Funeral A edicula in Roman Dacia (3) .
StAVA, D. DUMITRACHE, o. BOLDURA, C. LABIN
J BARTOS, V. GRIMALSCHI, ŞT. GRIMALSCHI , M. LĂ
ZĂRESCU, AL. EFREMOV - 1ihe Pilot S:ite for nhe Pai n­
ting Restoranion from the Church of the Former Humor
Monastery, 1 9 7 2 Campaign ( 5 3 ) .
MIR CEA
b u l e t i n u l m o n u m e n t e lo r i s t o r i c e n r. 3 1 9 7 3

www.patrimoniu.ro
 BULETI NUL
MONUMENTElOR ISIDRJ[C
l a n u l XLII n r. 4 1 9 7 3 J

www.patrimoniu.ro
CO N S I LIU L CULT U R II ŞI E D U C AT I E I SOCI A L IS TE

BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE

-- Nr. 4. 1973 --

-- ANUL XLII -_

www.patrimoniu.ro
Coperta : JEAN EUGEN
Prezentare grafică : MATEI GHEORGHE
Coperta 1 : BISERICA SF. IOAN ŞI TURNUL LUI ŞTEFAN CEL MARE DIN PIATRA NEAMŢ
Coperta IV : CULA DE LA BUJORENI, JUD. VILCEA

Colegiul de redacţie :

ŞTEFAN BALŞ, CONSTANTIN BALAN, VIRGIL BILCIURESCU, RICHARD BORDENACHE, MIŞU DAVIDESCU,
VASILE DRAGUŢ, CONSTANTIN FLOREA, GRIGORE IONESCU, CORNEL IRIMIE, EMIL LAZARESCU, MARCEL
LOCAR, PAUL PETRESCU, DIONISIE PIPPIDI, ADRIAN RADULESCU, LUCIAN ROŞU (redactor şef), AURELIAN
SACERDOŢEANU, HORIA TEODORU, VIRGIL VATAŞIANU

www.patrimoniu.ro
 STUDII - -
TREI CONACE BOI EREŞTI DIN PRIMA JUMĂTATE A VEACULUI AL XVIII - lea
AFLATE ÎN JUDEŢUL I L FOV
Arh. ION DUMITRESCU
In producţia agricolă d i n Ţara Românească, sfîrşitul
veacului al XVII-lea şi mai ales prima j umătate a vea­
c u l u i al XVIII-lea marchează o cotitură. De aici înainte,
nu mai poate fi vorba, pe domeniile mănăstireşti şi
boiereşti, de o producţie limitată la nevoile proprii în
cadrul unei economii autarhice. Exigenţelor sporite ale
pieţii interne şi obişnuitelor obligaţi i faţă de Poarta Oto­
mană l i se adaugă acum livrări suplimentare de grîne şi
de vi te, determinate de repetatele războaie turco-aus­
triece, precum şi, cu tot monopolul turcesc, apariţia unui
oarecare export liber de grîne, în special spre Austria,
export al cărui volum este imposibil de stabilit, dar care
constituia desigur un stimulent pentru producătorii de
mărfuri agricole 1 . Ştiut f i i nd, pe de altă parte, că grînele
disponibile atît pentru p iaţa externă cît şi pentru cea in­
ternă proveneau aproape exclusiv din dijmele realizate
pe domeniile relativ bine populate ale stăpînilor de pă­
mînt2, este uşor de înţeles că situaţia schiţată mai sus
" ale satului din apropiere.
, . a adus venituri apreciabile boierilor , care " caută prin
cTeşierea numărului ţăranilor dependenţi şi mai ales a
obligaţiilor lor de muncă să poată :folosi pentru agricul­
"
tură o parte cît mai mare din suprafaţa domeniilor 3. N u
trebuie omis, de asemenea, faptul c ă în veacul al XVIII­
lea cea mai mare parte din şeptelul Principatelor ro­
mâne se afla pe domeniile feudale, înzestrate cu herghelii
şi cu importante turme de vite mari şi m ici4 . Erau astfel
create în prima j umătate a veacului al XVIII-lea premi­
sele unui spor de interes al boierimii pentru moşiile lor,
la care va fi contribuit poate - atît în Oltenia de sub
stăpînirea austriacă cît şi în Munteni a supusă domniilor
fanariote - şi un factor psihologic : amărăciunea boie­
rimii române faţă de concurenţa tot mai intensă a străinilor
şi a oamenilor noi în calea d regătoriilor şi a afacerilor
bănoase, din care pricină mulţi boieri tind să se retragă
pe moşiile lor şi să se dedice mai cu sîrguinţă exploatări i
acestora. Astfel, din cele trei ipostaze - stăpîni de pă­
mînt, dregători şi privilegiaţi - în care se înfăţişează
boi eri mea veacului al XVIII-Iea5 , prima se afirmă, mai
mult ca oricînd, ca cea precumpănitoare. Acelaşi lucru î l
relevă un călător străin d i n veacul al XVIII-lea6 .
Printre consecinţele stării de lucruri înfăţişate se
poate menţiona şi crearea unor conace boiereşti dezvol­
tate, corespunzînd unui trai relativ îmbelşugat şi, n u
arareori, unui gust mai pretenţios, ce constituiau desigur
un progres faţă de conac ele îndeobşte mai modeste ale
perioadei anterioare7. Cercetarea acestor ansambluri re-
1 Vezi În această privinţă Şerban Papacosca, COlltl'l.iJltţ!i la problema
relolţiilo)' agrare in Ţara Româllească În prima jltmătcue il veacului al
Xl/II I-lea, in "Studii şi materiale de istorie medi e " , I I I , 1 95 9 , p. 234
şi urm.
2 V. Mih ordea, Maitrcs du sol et 1Jaysans dallS les Principalttes Rou­
lIlaillrS au XV !!!" siecle, Bucu reşti, 1 9 7 1 , p . 23.
l Istoria României, voI . I I I, Bucureşti, 1 964, p. 389-390.
4 V. Mihordea. op. cit.. , p . 25. I n formaţia este bazată m a i mult pc
l11 ateriale privind Mol dova, dar este sigur v a l ab i l ă în 111 are măsură şi
, �
pen t rll Ţara RO·l1aneasca.
5 Defi n i ţ i a este a lui Şerban Papacostea, Oltenia sul? stăpînirea altS­
triacă, Bucureşti, 1 971 , p. 1 4 7. Concluzii le patrunzătoarei analize privind
caracterele şi tendinţele boierimii ol tene - efectuată pe baza u n u i mate­
rial arhivistic şi În l u m i n a revebtoare, pe măsură ce se agravează pre­
..iunea riscalitătii austriece, a unei sl11'prinzatoare şi dÎrze conştiinţe de
ela ă - sînt valabile, credem, În l i niile mari, şi pentru boierimea m u n­
teana a vre m i i , În privinţa c?ireia asemenea mărturii -li psesc aproape cu
de,ăvÎrşire.
6 " . . . en Valachie, c'est alt domaine sertl qu'O/'l recomlait U/'l noblr"
(J L. Carra, F-listoire de la Moldavie et de la Valachie, Jass)', 1 777,
p. 1 37) .
7 Vezi În această privinţă S. Columbeanu, Gmndes exploitcttio1lS do­
IfII, lillial/!lS en Valachie au XV IIle siecle, llucureşti, Ed. Academiei R .S.R .
www.patrimoniu.ro
şi. RADU CREŢEANU
prezintă în primul rînd o contribuţie la o mai bună cu­
noaştere a arhitecturii şi a artelor plastice din Muntenia
în prima j u mătate a veacului al XVIII-lea, încercînd to­
todată să aducă lumină şi asupra modului de viaţă, gustu­
rilor şi mentalităţii făuritorilor lor, despre care se ştie în
fond foarte puţin.
Aşezarea acestor conace se făcea în locuri pitoreşti,
pe terase dominante, în apropierea cărora nu lipsea un
curs de apă, un lac sau un heleşteu (de unde zicala "ici
lacul, ici conacul " ) ; din heleşteu, curtea se aproviziona cu
peşte, baza hranei numerosului personal, cu stuf şi cu
gheaţă, el servind totodată nevoilor de irigaţie şi ca loc de
agrement. C lădirile care constituiau ansamblul con ac ului
- curtea - se refereau, pe lîngă casa rezidenţi ală, la
diferitele necesităţi economice ale exploatării, ca graj duri,
remize, magazii de cereale, pătule, crame, locuinţe pentru
slujitori ş.a. Un element important al ansamblului îl
constituia biserica de curte, ce asigura şi nevoile de cult
Prefacel'ile sociale survenite în cea de-a doua j umătate
a veacului şi în veacurile următoare, desfi inţînd treptat
modul de viaţă feudal, au d us şi la dispariţia acestor
aşezămi nte gospodăreşti aj unse fără rost. De la unele a
mai rămas parte din clădirile componente, altele au căzut
pradă dezinteresului proprietarilor deveniţi citadini -
profesionişti sau sluj başi ai statului. Clădirile ce mai su­
pravieţuiesc au suferit mai întotdeauna transformări im­
puse de noua folosinţă căpătată, care le-au denaturat
forma originală. Cel mai fidel ş i-au păstrat aspectul iniţial
lăcaşurile de cult, devenite biserici parohiale, încît astăzi
aceste subiecte arhitectonice dau impresia cea mai deplină
a concepţiei şi nivelului artistic al vremi i . Cercetînd, ală­
turi de ele, vestigii le construcţii lor civile ce mai subzistă
şi reconstituind formele lor autentice în cadrul vieţii de
odinioară, am încercat să înfăţişăm o pagină de istorie
socială, din care să reiasă mai clar mesaj ul oamen ilor
care şi-au creat aceste aşezăminte, cît şi acela al meşte­
rilor care le-au executat.
Unitare sub raportul ariei geografice (pitorescul ţinut
bogat în ape şi păduri al I lfovului8), al epocii de înte­
meiere (prima j umătate a veacului al XVIII-lea), precum
şi al categoriei sociale a ctitorilor (marea boierime mun­
teană, reprezentată de familiile Drugănescu, Dudescu şi
Grecianu-Asan Micşunescu), cele trei conace înfăţişate în
paginile ce urmează sînt unitare şi prin concepţia lor de
ansamblu, variind numai în anumite limite formele arhi­
tectonice, în special ale bisericilor, a căror evoluţie este
i n teresant de urmărit9 .
(sub tipar), care descrie, printre a l tele, "o reşedi/'lţă boierească de ţar,!
( '�t un aspect
l O(! �t � rustic Ctt Încăperi ÎlI parte făcltte din lemn, c(.(, dife­
!
rI i e constrttcţlt ŞI tI1stalaţti de la curte sar. din apropierea ei făcute tOL
dlll lemn " , deşi aparţinea unui boier din p ri m a treaptă (conacul l u i
Udrea Zatreanu din Şirineasa, j u d . Vîlcea). Date d i n 1 73 3 .
8 Pentru acest .motiv, da.r În spe cial datorită apropierii n o i i capitale
� .
a larll, Bucureşti, Judeţul I i l ov cupnndea cel mai mare număr de aşe­
zari boiereşti, după C U 'll reiese din ştirile documentare răzleţe, din vesti­
giile conservate, precum şi din constatările călăto r i l o r stră i n i ; vezi În
special Monsieur de B(aur, Frederic G u i l l a u me), Memoires historiques et
l
geographiques S tr la Valachie, Frandort et Leipzig, 1 778, care semnalează
existenţa unei biserici şi a unei curţi boiereşti Î n mai toate local itaţ ile j u ­
deţu l u ; , p r i n t re care şi c e l e trei aşezări ce r'lC obiectul prezentu l u i studi u :
Miksillcshti (Micşuneşti , p . 1 4 7 ) . Trwillcscht ( F runzăneşti, p . 1 50), Dre­
'l,wleschti ( Druganeşti, p. 1 53).
9 Exceptînd u n e l e m e n ţ i u n i răzleţe şi datele mai c o n si tente - d a r
nu întotdeauna 'exacte şi de al tfel rupte din contextul istoric şi mon umen­
tal, p rivind biserica din Druganeşti �i pictura bisericii din Micşune�tii
Mari - mate r i a l u l este inedit.
 1. DRUGANEŞTI
Prima, în ordine cronologică, din cele trei aşezaI'! cer­
cetate, este aceea din Drugăneşti (com. Floreşti -Stoieneşti,
j ud . Ilfov), localitate aflată la vest de Bucureşti, pe malul
Răstoacei, la j umătatea drumului dintre Bolintin şi Pot­
logi. Aşezarea a fost întemeiată, în cel de al treilea de­
ceniu al veacului al XVIII-lea, de marele vorn ic de Tîr­
govişte Gavril Drugănescu 1 0, pe locul unei curţi ante­
rioare în a cărei biserică fuseseră înmormîntaţi tatăl, fra­
tele şi prima soţie a ctitorului , ulterior reînhumaţi în
noul Iăcaş 1 1 . Numai bunicul lui Gavril Drugănescu, Vlad
căpitanul, îşi doarme, din 1 6 52, somnul de veci în biserica
Adormi rea Maicii Domnului din Tîrgovişte, ctitoria nea­
mului 1 2. Acest fapt sugerează ideea că prima curte a fost
probabil întemeiată după 1 652, poate în j urul anului 1 6 70,
dată pe care o tradiţie d e familie, confundînd cu timpul
cele două curţi, o atribuie astăzi, greşit, construirii ac­
tualei case 1 3. Dacă i poteza noastră este exactă, autorul
presupusei curţi anterioare ar fi d upă toate probabilită­
ţile reprezentantul cel mai i lustru al neamului, marele
vornic Gheorghe din Drugăneşti, unchiul lui Gavril, unul
din fruntaşi i partidei Cantacuzinilor în perioada luptelor
acestora pentru cucerirea puterii de stat şi ruda lor prin
alianţă, ajuns la apogeul carierei sale în j urul anului
1 6 70 ş i chiar candidat la domnie în anul 1 6 72, ambiţie pe
care o va plăti cu capul după numirea ca domn a lui
Grigore Ghica (a doua domnie, 1 672-1 673)'4.
10 Pentru mai buna Înţelegere a legăturilor de fam i l ie dintie perso­
najele mcntion:lte În lext sau Î n fă\i�ate pe tabloul votiv din biser'că,
publidm urm ătoarea s pi ţă gencalogieă a familiei Drugânescu (după te­
fan D. G rccianu, Viata lui Costandill Vodă Brillcovetl/l1t de Radu vei
logofăt G recia llu , Bucureşti, 1 906, p. 203 ; 1. C. Filini, Arhiva Gh. Gr.
Calltawâllo , Bucureşti, 1 9 1 9, tabloul ):,cnealogic Drugănescu; N. Stoicescu,
Dicţiollar al marilor dregători dill T(lra R om â llea scă şi Moldova, Bucu­
reşti, 1 97 1 ; datele au fost completate după izvoarele arăt:lte Î n text , pre­
cum şi din arhiva genealogică E m . Bagi Mosco (căruia îi mulţumim � i pe
această calc pentru sprijinul permanen t pe care ni l-a acordat la Întoc­
mirea Î n t regii l ucrări). Sînt sublin iate n u me:e personajelor figurînd pe
t:lbloul ctitoresc (f i g. 40).
11 După cum rezul tă din insrripţia de pe piatra de mormînt aflată
in pronaosul bisericii : "Supt această piatră odihllesw-se o(a)sele robu(lu':)
lui DltlllIlatm Staico logofăt petrecînd pe această Ir�me treciito(a)re alli
46 şi lesilld viaţa aceasta la iltlli(e) 20 l( ea )l. 1223 P7J 5 1; şi o(a)sele
părint cl/�i dumllcalui T/�dor portar, la Irma lui fe(vruarie) dne 1 5 l(ea)t
7 1 8 1 P67J l; şi o(a)sele roabei lui D/�mllezău j/�pălJeasăi Mariei, soţiia
dlml1le(/ll�i Cavri.lă logofăt Drugăl1esml, la luna lui ap(ril) dlle 1 4 l(ea)t
72 1 4 f 1 706 1; şi ale coco(a)ne(i) dumneaei Caliţei. Dlmmezău să-i pome-
11easc(i" .
1 2 La 1 martie 1 768, Scarlat Drugănescu, fost mare şetrar, Închină
Mănăstirii Dea l u l biserica de piatră Adormirea Maicii Domnului din Tîr­
govişte, construită de moşii şi strămoşii s<'i i (George Potra, Tezauml docu·
mell iar al judeţului Dîmboviţa, Tîrgovişte, 1 972; vezi ş i 1. C. Filitti,
Biserici. şi ctitori, Bucureşti, 1 932, p. 34-35) . .fn această biserică (Bis.
Sf. Maria sau Roşie), . Iorga a aflat o piatră de mormînt cu inscrip­
ţia : "Osele robului [u Dlmma.w jupan Vlad căp(itan) i sili ego Stoica,
şi S-(l/ţ pristăvit îll zileale 10 Matei voevod, m(esi)ţa iu. văleat 7 1 60?
r 1 6 5 2 ]" (N. Iorga, [I/Scripţii dill bisericile R omâ/l iei , voI. I I , Bucureşt i ,
1 908, p. 354).
1 3 "Casa e mult mai veche decit Mogoşo(/ia, se zice că
a fosl clă­
ditii pe la 1670" (comunicat de Gh. Gussi).
11 G heorghe din Drugăneşti a fost mare comis În 1 665 - 1 667, mare
paharnic În 1 669- 1 670, mare vornic În 1 670- 1 672 (N. Stoicescu , Dic­
ţiollar al marilor dregători din T(/ra Româ nească şi Moldova, Bucu­
reşti, 1 97. 1 , p. 1 8 3). ,1 n anul 1 6 72, fiind Antonie Vodă chemat l a Poartă
ca "să sămle mi/la împăratltlui şi să-şi reilllloiască domnia" , la care aspira
printre al"ii fostul domn G rigore G h ica ( 1 660- 1 664), Cantacuzinii Încer­
cară să opună duş'11anului lor de n-oarte pe Gheorghe vornicul, dar In
zadar. Numit domn pentru a doua oară ( 1 672- 1 673), răzbunarea l ui
Grigore Ghica nu a Întîrziat, Gheorghe vorn icoJI fiind băgat În obe7i,
trimis la ocnă şi pînă la urmă, în ziua de 1 1 l1lai 1 673, decapitat (Lrln.
piseţ/�l c<lIllacwzillesc, În Cro/licari mUlltwi, Bucureşti, 1 96 1 , voI. I,
p. 1 96-200; Istoriile domnilor Tării Româlleşti, ibidelll, p. 4 1 1 -42J ;
vezi şi N. Stoieescu, loc. cit.). Interesant e�le paralelismul dintre cariera
lui Gheorghe vornicul din Drugăneşti şi aceca a mai cunoscu tu l u i hoier
Mareş I\ăjescu. Şi unul � i altul �-au nu marat printre fruntaşii partidei
cantacuzi neşti ; şi unul şi al tul au ajuns la apogeul carierei În vremea
dom niei, favorabile Cant:lcuzinilor, a lui An tonie Vodă (Mareş Băjescli
a fost Jll a " e ban În 1 669- 1 672), pen t ru a fi apoi :nchi�i şi schingiuiti
- primul fiind omorît, iar cel d� al doilea abia scăpînd cu viată -- de
G rigore G h ica; şi unul şi altul s-au Încuscrit cu nealll ui cantaCl.;zin esc,
Gheorghe din Drugăneşti prin căsătoria fiicei sale Bălaşa cu Matei agă,
cel de al cincilea fiu a l marel ui postelnic Constantin Cantacuzino, M:lreş
Băjescu prin că,,'i toria fiicei sale Ilinca cu PÎrvu, fiul l u i Drăghici, pri­
mul născut d;n copiii m arelui posrelnic. Aşa cum ctiroriile lui Mare�
Băjescu se situează În anii săi de vornicat (1 666), s-ar purea ca şi Gheor­
ghe din Drugăneşti să-şi fi ridicat curte nouă �n vremea cînd a ocu­
pat aceeaşi dregătorie (privitor l a Mareş Băjescu, vczi Şt. Andreescu ,
www.patrimoniu.ro
Din întreg ansamblul de construcţii ce alcătuiau la În­
ceput dotaţiile conacului boieresc de la Drugăneşti, se
mai păstrează doar casa rezidenţială (azi sediul Muzeulu i
etnografic al Cîmpiei Dunării) ş i biserica de curte din
apropiere. Nici aceste două edificii însă nu se mai află
în starea lor originală : casa a fost mărită şi înnobilată de
restaurarea iscusită întreprinsă de arhitectul G. M. Can­
tacuzino în anii 1 939-1 942, pe cînd biserica şi-a pierd ut
în bună parte înfăţişarea i n iţială în urma reparaţiilor stîn­
gace la care a fost supusă pe la j umătatea veacului trecut.
Caracterul unitar al ansamblului nemaifiind evident,
datarea casei - pentru care lipseşte orice informaţie
documentară - a putut fi socotită de unii cercetători o
problemă independentă, de rezolvat numai pe baza înfă­
ţişării ei actuale, ceea ce a d us, după părerea noastră, la
antidatarea ei 15 . Asupra înfăţişării casei, a ceea ce este
şi a ceea ce nu este original la ea, vom reveni pe larg
mai j os. Deocamdată, pornind de la premisa că, principial
şi pînă la dovada contrară, părţile componente ale unui
ansamblu feudal trebuie considerate si ncrone, să exa­
minăm împrej urările bine documentate în care a luat
fi inţă biserica, chibzuind apoi în ce măsură ele confirmă
sau pun sub semnul îndoiel i i ipoteza constru irii casei în
aceeaşi perioadă de timp.
S i tuaţia, pentru biserică, este cît se poate de lămurită :
pisania originală, săpată în p iatră deasupra intrării în
pronaos, arată că lucrările de construcţie au luat sfîrşit
în luna iulie 1 7 23 16 ; pictura, conform inscri pţiei din prid­
vor, a fost executată în anul 1 7 2417 ; în sfîrşit, tîrnosirea
a avut loc la 14 februarie 1 725. I n ceea ce priveşte acest
din urmă even iment, act de rutină care în maj oritatea ca­
zurilor nu mai poate stîrni azi alt interes decît uneori acela
legat de faţa bisericească aleasă în acest scop, există un do­
cument ce i ese d i n comun atît prin conţinutul faptic şi
emoţional pe care îl dezvăluie, cît şi prin perfecţiunea
formei. Este vorba de o însemnare a lui Preda Drugă­
nescu, fiul lui Gavril Drugănescu, pe o biblie de familie :
"An 1 725 .fevruarie 1 4 . Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au
tîrnosit biserica de piatră din Drugăneşti, care s-a Jăcut
cu cheltuiala dumnealui Gavriil Drugănescu vel vornic de
Tîrgovişte în anul şi luna de mai sus scris ( . . . . ) Fost-au
atunci osîrduitor tîrnoselii despre partea ctitorilor dum­
nealui jupan Preda Drugănescu, Jiul cel dintîi al dumnea­
lui vel vornic za Tîrgovişte Gavriil Drugănescu, care de
ani 1 6 au .fost cînd s-au înstrăinat din pămîntul moştenirii
lui şi la anul de la mîntuirea lumii 1 724 noiembrie 22, în
zi de marţi, au venit în casa părintelui său în Bucureşti
şi s-au învrednicit a se osîrdui tîrnoselii şi trudii părin­
t eşti, care nădăjduit era întru pomenirea neamului său " 1 8.
Această adevărată piesă de antologie se întregeşte cu tex­
tul ce însoţeşte portretul de ctitor al " fiului risipitor" Pre­
da, din pronaosul bisericii, care atrage din primul moment
och i ul prin înfăţişarea neobişnuită la noi a figurii sale
împodobită cu o perucă roşcată, buclată, aşa cum numai
în Apus sau în Rusia lui Petru cel Mare se purta. Inscr i p-
T rei veacuri de la llltemeierea mănăstirii Cornet şi a bisericii de la Bă·
jrşl'i. În "Mitropo ' i a Olteniei " , anul X V I I I , 1 966, p. 674 -687) .
1 ; Tn amplul studiu :w :nd ca subiect ° picwră tir'Zie brÎncovenească
la IJiserica din Stoeneşti-Dmgălleşti, �n "Studii şi cercetări de istoria ar­
tei " , seria Artă pl:w ică, tOm 1 7, n r. 1 / 1 970, p. 93- 1 1 1 , În care S�
ocupa tangen,ial şi de casă, Cornelia Pi l l at vorbeşte d! "palatltl Dmgă ­
lIeştilor, eOl1stmit CIt 2.J de ani mai inaime de biserică" (p. 96), invo­
cînd În sprij i n u l acestei datări "o fmmoasă loggia cu coloane de piatrii,
!'It ca pi l ele il/grijit SCI.! ptate" ( p. 97) �i, În general, .fmmoasa lor (a case·
lor, n n.) arhiucwră. inspirată de aceea a palawlui Mogofoaiei" (p. 95).
Planurile arh. G . M. Cantacuzino, publ i cate : n "Simetria" , 1 94 5 - 1 946,
l a care se referă Cornelia Pillat (p. 95, nota 1 2), nu dau, din păcate,
decît si l ua , ia de du pă restau r:ue.
16 ,,
!lItm slava !nălţării Tale, Mi/ltuitomle [-[ristoaJ(, ale Tale dil ltm
ale Talc tie aducîl/d dumnealui Gavrilă Drugănescul vei vomic dă Tăr­
goviştc acmt sfînt lăcaş durmlaCÎ.esc, /II/{le să jJrăznueşte hramul BI(a)­
il,ovcştwiia Preasfintei dă Dltrll.1Ie'l.CIt Născătoare şi pumre Fecioare Marii,
elcn sC/wl dumllealui Drugăneşti, care dell r!vnă dltrllllezeias că o a/�
ÎIIălţat dă piatră, 'Z/�grăvindu(-o) şi îl1frumuscţîndu( -o) CIt toate podo(a)­
belr ri. Si s-au înălţat ÎII 'Zilele prcalumil/{/tIIlrti. domn 10 Nicolae A lixandm
,<.. oelJod .. Care s-au sj:riit in IUl/a lui iulie leat 723 1 " r I 723 ] .
17 "Zugravi: popa Nicolae, Petre, Toader, septe(m)vrie 20 723J"
r l 724 1 -
1 8 Ştefan D . G reeian u, lIiaţa lui Costandin lIodă BrÎncoveml/t de
Radu vei logofăt, G rr ci(//l !t , Bucureşti, 1 906, p. 2C3 (reprodus de Cornel ia
P i l l at, o/'. cit" p. 96, nOta 1 5).
 ;i.

'i
. ',
jo �

'i- t
..: . '
,;.

'. '
, t,:

,;
'.
�

'," 4

", ) P l a n. de sltuC1tie Sc . 1 ' 1 000

.. . . , . . ...

L E G E N O /l

. .. . . ,
1 C/l5I\ €EZ IDENTI/IL/1 . /\ZI /"/uz.EU
2 Ge/l JD D/i;.?1r-1/IT
3 BI5EI2IC/I . , BUN/I VESTlI2E"
4 DEPI2ES/UNEA FOSTUL. UI L A C
5 ALB/A FOSTULUI //I Z

Fig. 1. Conaml din Drugăneşti, pl:\n de situaţie.

ţia sună astfel : "jupan Preda Drugănescul, fiul dumnealui
vel vornic Drugănescul, care s-au înstreinat de la anul
1 7 1 0 pentru învăţătură, călătorind mai toată partea Iev­
ropei şi toată . . . adică a Răsăritului . . . la cinstita dregă­
torie la anul 1 725 . . . " 1 9.
Să recapitulăm faptele, completîndu-le cu ce alte ştiri
am mai aflat despre cei doi protagonişti ai dramei. Astăzi
se ştie că Preda Drugănescu s-a îndreptat pentru studiile
sale spre acelaşi centru de înaltă învăţătură unde, cu
patru decenii în urmă, petrecuse stolnicul Constantin Can­
tacuzino doi ani : Universitatea din Padova 20. Recent,
numele său a fost găsit în matricola nI'. 6 9 1 din an ul
1 7 1 1 2 1 , ceea ce spulberă definitiv legenda, neîntemeiată
pe nimic, după care Preda ar fi participat, alături de tatăl
său, la acţiunea lui Toma Cantacuzino, din acelaşi an
1 7 1 1 , pe care o vom relata mai jos 22. De la Padova, urma
lui Preda se pierde, meleagurile pe care l-au purtat pere­
grinările sale prin "mai toată partea Ievropei şi eL Răsări­
tului" rămînînd deocamdată necunoscute.
Un an după pornirea tînărului Preda pe urmele învă­
ţatului stolnic Cantacuzino, tatăl său Gavril Drugănescu,
boier de ţară fără d regătorie, dar om de casă notoriu al
marelui spătar Toma Cantacuzino 23, fiul lui Matei agă şi
deci nepot de vară al lui Gavril, va întreprinde alături de
acesta o acţiune îndrăzneaţă, dar tot atît de neizbutită ca
şi cea săvîrşită în 1 67 2 de unchiul său Gheorghe vornicul,
ca port-drapel al partidei cantacuzineşti de atunci : cronica
îl menţionează într-adevăr printre puţinii însoţitori ai
marelui spătar cînd, în plin conflict ruso-turc, acesta a
părăsit oastea lui Constantin Brîncoveanu, al cărei coman­
dant era, pentru a trece în tabăra lui Petru cel Mare,

1 9 I n scripţia, azi destul de ştearsă, a fost completată după V. Dră­
ghiceanu, Comunic,1ri, În " B u l e L i n u l Comisi u n i i Monumentelor J stori� e " ,
anul X V I I , 1 924, p. 90 �i după V. Brătulescu, Bise ri ci de cîmp, " LlCM I " .
a n u l X X X T l I, 1 9.> 9 , p. 1 02- 1 03 .
20 Virgil Cândea,
SLOlniClf.I Îl u re contemporani, Bucureşti, 1 97 1 ,
"
p. 26- 27.
2 1 , ,,1/ sig l lor Pietro Draganiseoto, valaeo, filius di s igll or Davaseo"
(Domn u l Preda D rugănescu, român, fiul domn u l u i Gavril aşco), b Georgcs
S. Ploumidi-. Les r/'latriertles des Ct rtdial ts (scolari) grecs a l ' Unive rs t e de
l i
Padolle ( 1 < 1'" /,arl'ie - A rtisti, 1634- 1 782), În " An n u aire de l'Associa­
tion d'Erudes Byzan t i nes", ALhcnes, 37 ( 1 969-1 970), p . 2 83. Mulţumim
istor:cului Pa'.d Cernovodeanu, care a avut amabilitatea să ne semnaleze
aceasta i n formatie de mare interes.
<2 Ştef:\n D. Grecianu, Viaţa . . . , loc. cit.; argumentul În sprij i nul
.lcestei legende pe care :1 încerc:1t să-I aduca Cornelia Pillat, anume
ll1en�ionarea de către N. Iorga (Istoria literaturii române ;n secolul al
.Y VII!-lea, Bucureşti, 1 969, voI. I, p. 263) În anturajul lui Dimitrie
Cantemir, în a n u l 1. 71 1 , a unui personaj pe c:1re-1 numeşte "Cltmint ele fiII
al prttemiwlui vomic Gavriliţă" c:\de de la sine, deoarece n u este vorba
de fiul viitoru l u i vornic de Tirgoviştc Gavriil Drugănescu, ci de . . .
boierul moldovean Lupti Costachi.
23 O carte de j u decată a lui Constantin BrÎncoveanu din 1 8 man:ie
1. 7 1 1 ÎI cal i fică pe Gavril Drugănescu drept " sluga cinstitulrti şi eredill­
ciosului boiamllti domniei mele Toma Cantacuzino vei spătar" (Copii lega­
li7.ate ele dOC/tmentele moşiei StaeI/eşti din j rt{[eţrtl Tlfov ale doamnei Elisa
A lex((l/([m Plagillo, Bucureşti, 1 877, p. 2).

www.patrimoniu.ro
F i g. 2. Casa d i n Drugăneşti, vedere dinspre nord-est.
parti c i pînd apoi la atac u l împotriva Brăilei 24. Se ştie că,
p r i n această acţ i u ne, Toma Cantacuz i n o spera să-I deter­
m i n e pe prea prudentul Constant i n Brî ncoveanu să se
a lăture pe faţă Rusiei, către care sfetn i c i i Caniacuz i n i a i
d o m n u l u i p r iveau d i n c e î n c e m a i mult, m a i c u seamă
d upă cotropi rea Trans i lvaniei d e către Habsburgi, ca la
sin gurul sprij i n de n ăd j d e a l ţăr i i împotriva Porţ i i 25 . Î n
urma î n frî nger i i d e l a Stăni leşti, Toma Cantacuzino s-a
refugiat î n Rusia, de unde nu va m a i reven i . Gheorghe
Drugănescu însă a izbutit să se î n toarcă î n ţară după un
an, cu î n c u v i i n ţarea, dacă nu cu iertarea, lui Consta n t i n
B rÎ n covea n u . Totuşi s i t uaţia l u i n u p u tea fi decît pre­
cară 26
Cu prăb u ş i rea l u i B r î ncovea n u se deschid perspec t i v e
mai l i n iştitoare pentru Gavril D r ugănescu, i a r moartea
fratel u i său Staico, î n tî mp lată în 1 7 1 5, îl lasă s i ng u r stă­
p î n i tor al Drugăneşti lor ( i nclusiv partea de moşie a lui
Toma Cantacu zino, moşten i rea lui Gheorgh vorn i c u l , ce
scăpase de confjscare27). In 1 72 1 , la vîrsta d e cel puţin
50 de a n i , î l aflăm pentru prima oară d regător de oarecare
i m portanţă : mare căpitan d e Slatina (docum entele anteri­
oare îl menţionează numai ca " logofăt " ) . I n 1 7 23, p i sa n i a
b i serici i - după c u m am văzut - îl atestă c a m a r e vo rn i c
d e Tîrgovişte. Cea d e a doua soţie, fi ica bogatul u i negus­
tor M i h u cupeţu1 28 îi dăd use doi băieţi , Gheorghe (1or­
d ,lche) şi Matei . In tre Tîrgovişte, Drugăneşti şi B ucureşti ,
2 4 Relatarea a m ă n l 1 n \ ită a acest o r eve n i mente În Cronica lui Nad"
Greciall//., În rOllicari Il7Imtelli Bucureşti, 1 96 1 , voI . [ 1 , p. 1 79, şi u r m .
2 5 1 . lonaşcu, DOItă ştiri /I1ănmle l}rivilld legă tIt riie rării Româ/leşli
c //. R.I6Sia Îl1 epoca lui COl1stal1l'il1 BrÎl'lcoveann, În " tud i i şi cercetări de
i�torie m edie" , II ( l 95 \ ), n r . 1 , p . 73-76.
26 O poruncă domneaKă de Î n făţişare l a D i van În tr-o pricină cu
,,- oşncn i i , e m i să l a 1 noiembrie 1 7 1 2, este redactată pe u n ton d,� o
a�p rime rar Întîl n i t ă faţă de un mare boier (Copii legali7.ale de eloCtt177en­
tele . " , p. 3).
27 o /,ii legalizatc . . . , p. 4; G e orge Potra, op. Cii . , p. 593-594.
26 A doua mezal ianţă! P r i n cartea din 6 i u l i e 1 71 3 . C on ,u n t i n Brîn­
coveanu Întilreşte lui Gavril D r ugănescu, p r i n t re a l te p ă q i de moşie, "în
toeneşti stîlljeni 10, carc-i iaste de zestre de la socm-său pO/,iI ( l oc r u p t )
www.patrimoniu.ro
unde-şi avea casele, n i-l p utem î n c h i p u i d ucînd o v i a ţă
l i ps i tă de grij ile materiale ale ex istenţei, dacă n u c h i a r
îmbelşugată. N u m a i î nd e l u ngata absenţă a p r i m u l u i s ă u
născut, Preda, î i măcin a s u n tul ş i - d upă tradi ţ i a d e
fam i l i e - l-a făcut s ă amîne a n d e a n constr u i rea n o i i
b i ser i c i . I nsem narea d e p e b ib l i a d e familie, m a i s u s reda­
tă, a l u i Drugănescu , lasă să se î ntrevadă cli matul psiho­
log ic î n care s-a desfăşurat î n temeierea ş i apoi tîrnosire a
b i sericii d i n D r ugăneşti, căi n ţa p e care o mărturiseşte
Preda pentru v i novata " î nstrăinare" d e 1 4 ani împletin­
d u-se, î n accente de v i brantă emoţie, c u bucuria pări nte­
lui său la " pomen i rea" f i u l u i rătăc i t . S e relevă existenţa
unei înd elu ngate ş i dramatice crize în raporturile d i n tr e
cele d o u ă personaje, al cărei deznodăm î n t a p u t u t a v e a ş i
a l t e r perc us i u n i d e c î t preluarea, m a i m u l t si mbolică, d e
către Preda Drugănescu a sarc i n i i tîrnos i r i i b iseri c i i .
Aşadar, pentru a reveni la datarea casei d i n Drugă­
neşti, socot i m că euforia produsă asupra lui Gavr i l D r u­
gănescu de rezolvarea problemelor sale famil iale prin
even imentul de la 22 noiembrie 1 7 24 a putut consti t u i u n
climat favora b i l, u n i mbold pentru înlocui rea vec h i u l u i
căm i n p r i n u n u l n o u, mai conform gustu r i lor vrem i i , c u
atît m a i m u l t c u c î t reîn toarcerea l u i Preda ş i perspectiva
căsătoriei sale (el împlinise 30 d e a n i ) rid icau probleme
d e conloc u i re c u noua fam i l i pe care o fundase păr i n tele
său. Dacă totuşi casa a fost construită î n a inte de b iserică,
socotim că aceasta s-a î n tîm plat mai curînd după a n u l
1 7 1 5, cînd Gavr i l Drugănescu a rămas singur stăpîn p e
moş Lenr rca p ă r i n tească. Dar n u tre b u i e exclusă n i c i o
da tare mai t î l'zi , în vremea stăp î n i r i i lui Preda, ad-ică
prin anii 1 7 3 1 - 1 735.
lall� . . . " , iar m a i jos, ,,'Il Fllndul Lltp ul/ti st.Îlljelli 5 0 carC-1 laste de
wm p ărat ele la CltII'I 1Ială-Srllt Tltdor ROIII' ( . . . ) şi să ţie şi de la Cltll/­
/latlt-Sein Bogdan, în SW piIlă, st;/ljeni 70 . . . " ( G . Potra, o/,. cit.. , p. 5 9 4 ) .
r u p t În Il u m e roase l o c u r i şi c ă , p e
Avînd În vedere că d c u m e n t u l este
de a l t il parte, n u me l e d e " ROII( ar p u t e a f i porec : a person J I ă a susmen­
\ i o n � tu l u i Tudor, n u am t re cu t are�[ nume În tabe l u l genealogic. Dar nu
Încape Îndoial ă că jupÎneasa Ma ri a , prima sOl ie a lui G a v r i l Drugăne ,cu
'
era fiid de p reot, probabil a preot1ll ui din Stoeneşti.
 Să parcurgem even i m entele petrecute în urma î n toar­
cer i i lui Preda, a tîrnos i r i i b isericii şi a pres u p usei z i d i r i
a casei. C u m i n ţ i t ş i surprinzător de b i n e i ntegrat med i u l u i
şi trad i ţi i lor clasei sale, Preda face o rapidă, dacă n u
chiar strălucită carieră a d m i n istrativă (posteln i c î n 1 7 28,
m a r căpitan de sluj i tori l a 1 7 30, vornic de Cîmpulung
în 1 734- 1 736) şi se căsătoreşte de două ori, cu neveste
alese d i n marea boierime m u nteană. La moartea părinte­
lui său, întîmplată î n ai n te d e 28 mai 1 73 1 29 , Preda plă­
teşte s i ngur datori i le succesi u n i i , reuş i n d p r i n aceasta,
după repetate j udecăţi cu fratel său v i treg Iordache,
să răm înă s i ngur moşte n i tor al aver i i pări nteşti 30. In a n u l
1 736 î n să, îl încearcă d i n n o u demon u l f i r i i sale şi al nea­
mului, el p r i m i n d să meargă în m is i u n e la Petersburg,
trimis de partida rusofilă d i n ţară "spTe a insista pe lîngă
Cantacuzinii şi CantemiTeştii Tefugiaţi la CU7·tea ţaTinei
Ana Ivanovna, pentru apăTarea drepturilor ţăriloT române
şi desprinderea lor din imperiul otoman în cazul unei
victorii militare obţinute de ruşi asupra tU7·cilor" . In Rusia
însă Pred a Drugănescu se î m bolnăveşte ş i moare î n vara
anului· 1 7 37 :1 1 .
L u i Preda î i urmează c a stăpîn a l Drugăneşti lor u n i c u l
s ă u f i u Scarlat, care va t r ă i 60 de a n i după moartea tată­
l u i său. Astfel, c u rtea din Drugăneşti a fost trei generaţii
d e-a rî n d u l şi t i m p de aproape u n s col î n posesia succe­
s ivă a cîte u n u i s i n g u r stăp î n , situaţie b i neîn ţeles favo­
rabilă menţi neri i u nei aşezări . In sch i m b , î n generaţia
cop i ilor lui Scarlat, î n n u m ăr d e cel puţin zece, î ncepe
decăderea, grăbită î n ceea ce priveşte înfăţişarea ansam­
blului prin p ierderea treptată a trad i ţ i i lor artistice ş i dez-
29 Copii legalizate . . . , p. 5 .
30 Act din 2 6 Februarie 1734, Academ i a R .S.R., CDXXX/5 .
3 1 Date şi citatul din lucrarea în m a n uscris ronografele romancşti,
de Paul Cernovodeanu, căruia îi mulţumim pentru comu nicarea ace�tui
inrere ant m aterial inedit. Cronop;raful p e care se află însemn � rea d� n�l O a
lui Preda Drugănesct1, d i n care s-au extras aceste date, mal prez l O ta ŞI
i n t ere�ul de a releva preocupările intelectuale ale fost u l u i student ce 1.01
. caracteristic, concepţia de ansamblu a resta u rării vădeşte
Padova, care a comandat luc rarea unui ll10nah de la �ch l t u l nerevoeşu­
M u scel în :I n u l 1 736.
www.patrimoniu.ro
voltarea prostului gust ce caracterizează perioada resp c­
tivă. Atunci a avut loc probab i l adăugi rea a r i p e i de vest a
case i , iar în a n u l 1 84 1 refacerea b i ser i c i i - cu o totală
l i psă d e d iscernămînt estetic - d e către D u m i trache Dru­
gănescu, u n u l d i n f i i i lui Scarlat, strănepot al ctitorul u i .
D u p ă c e a m a i trecut ş i p r i n alte m î i n i , conacul d i n
Drugăneşti a fost cu mpărat î n a n u l 1 939 de Marina Ş t i r­
bei-Brî n covea n u . Casa se afla atunci în foarte proastă
stare şi desfigurată d e o serie de i nestetic anexe adosate
Iaţadelor. Secase şi iazul care, evadat d i n apa Răstoace i ,
şerp u i a od i n i oară p r i n parc, d e asemenea ş i heleşteul î n
care se ogl i n d ea faţada posterioară a clăd i r i i . Noul pro­
pri etar a i n i ţ i a t atunci ample lucrări de restaurare ş i d
reco n d i ţ ion are generală, a căror conducere a încred i n ţat-o
cunoscutul u i arhitect G. M. Cantacuzino. Inainte î n să de
term inarea lucrărilor, casa a fost părăsită, căzînd pradă
degradări i ş i j afului, p î n ă cînd a d m i n istraţia fostei reg i u n i
Bucur ş t i , apreci i nd u-i valoarea artistică, a i n terve n i t
efectuînd în perioada a n i lor 1 96 5-1 967 o amplă opera ţ i e
de renovare. I n urma acestor două etape d e lucrări, casa
el i n Drugăneş t i a căpătat î nfăţişarea u n u i impunător edi­
ficiu, cu chip de palat, ce d i n păcate străj u i eşte s i n g u ratec
î n tr-o i mensă curte : fostul parc, l i psit acum nu n u m a i ele
i az şi d e heleşteu, dar şi d e podoaba copac i lor sec ulari.
Fazei i n i ţi ale de construcţie î i corespunde corpul cen­
tral a l actu alului ed i f i c i u , prel u n g i t î n faţă ele am p I u I
foişor ce alcătuieşte accentul major a l faţad e i . Acestui
n ucleu i n iţial i se adăugase la o dată necunoscută - poate
către mij locul veac u l u i trec u t - o aripă n o uă către apus.
Apoi, arhi tectul Cantacuzino a completat vol u m u l con­
strucţiei c u o anexă s i m i lară către răsărit, r alizînd astfel
o perfectă simetrie. Tot î n cadrul primei etape de restau­
rare a fost creată falsa loggie - mai m u l t o galerie des­
c h i să - d e pe latura o pusă i n trăr i i , î n d reptată spre p r i ve­
liştea heleşteu lui şi a parcul u i . Indeoseb i p r i n acest element
t e n d i n ţa de a accentua asemănarea casei cu pal a t e l e
 " "
" "

. : :'��:l��: t��::'� 1IlI--

:: ) ii : '
\_

Ui1
o 10m
' �
L � ,-"
-'- '-'-
_ �-" O
,
� __�__�____ ��M
fig. 4 . Ca�a din Drugăne�li, p l a n u l ubso l u : u i . Fig. 5 . Ca�:t din D rug:lnc�l i , p l a n u l pa r t e r u l u i .

bl'încoveneşti :12, similitudinea cu palatul de la Mogoşoaia
find subli n i ată şi de refacerea în cărămidă aparentă a
pal'amentului, i ni ţ ia l i ncuit33 .
Structura mon umentului este dezvoltată pe două n ive­
le : un subsol mult ridicat deasupra n ivelului curţi i şi un
parter la care se aj u nge urcînd scara de 1 2 trepte cuprinsă
32 Tendin�a care corespunde unor preferin\e
lUI G. M. Canlacuzino nu le tăinuia. Revelaloare
l ucra rea sa inedită, Palat� şi case brincoveneşti:
p"latlil Mogoşoaiei şi casa de pe Sabar ( sic) dirz
Jiiat rti Ci, piatră, îllcăpere CI/. Îllcăpere . . .
"
ani lice pe care a r h i l ec­
este �i :tceasta frază din
»Am restaurat personal
Dmgăl1eşti, cercedlldn-/e
bi�e ricii,
în spaţi u l închis al foişorul u i . Acoperirea subsolului, pe
porţiunea veche a construcţiei, este realizată prin bolţi
d cărămidă de formă c i l i ndrică aplatisată ce se î n ­
tretai e ; parterul este acoperit c u planşee de lemn
tencuite. Nu ne vom ocupa de distribuţia spaţi ului i n te­
rior, care nu mai corespunde cu cea originală . Loggia se
pare că ocupă locul unei foste verande, avind acces de la
par·tel' şi, printr-o scară de lemn, d i n subsol 34.
Arhi ctectura exteriorului este simp lă, singurele ele­
mente decorative fiind coloanele de piatră î n stil brînco-;
venesc ce susţin arcadele foişorului ş i al loggiei ; numai'

33 POlrivil spuselor preO l u l u i N. Năsl:tse, :t

p ro h ul c:tre a
primele î nsă - sau mai precis o parte d i n pri meI - sint
cu no�eut situa\i:t con:tclI l u i .
origi nale. Atît cele nouă arcade ale foişorului cît şi cele
şapte ale logg iei sînt executate î n semicerc, o ferind des­
Fi ' . 6. Cas:t din Drugăneşli, del:t l i u din foişor.
ch ideri mari ce dau monumentali tate arhitecturii, deş i d i n
punct d e vedere stilistic proporţ i i le l o r sint neobişnuit
pentru epoca respectivă şi disproporţionat faţă de golu­
rile ferestrelor . Coloanele sînt sculptate cu măiestri e după
schema compoz iţională a celor brîn coven şti : capi tel, aici
cu abaca evazată, cu motive florale, Însă i ntr-un relief
plat şi dezvoltat Î n tr-o formă geometrizată ; fus c i li ndric
fără caneluri, cu manşeta florală la partea de jos ; bază
ornată cu obişnuitele frunze de acanl. Golurile uşi lor şi
ferestrelor, de proporţii alungi te, sîn t Înch ise la partea
superioară cu un arc plat în formă de " toartă de coş " ,
după modelul arcelor brîncoveneşti. O cornişă profilată
d i n cărăm idă rotunj i tă ajută la atenuarea sobrietăţii faţa­
delol'.
Ca plastică spaţială, clădirea, în forma de azi, d i feră
de tipul obişnuit al palatelor de epocă, stmcturate de
regulă ca volum exterior în formă simplificată de parale­
lipiped cu adaosul tradi ţionalului fo işor. Aici el este com­
pus d i n corpuri d iferite, d ispuse si metric, care cr ază un
j oc de volume ce se retrag şi se dezvoltă de la intrare
către spate, realizînd frontul larg al faţadei posterioare
pe care se desfăşoară monumentala su ită de arcade a
loggi ei, încadrată î n tre două plinuri străpunse d cîte
două ferestre Înguste. Elementul prin ci pal ce formează
i motivul central al compoziţiei faţadei i ntră(' j i este foişo­
rul, loc d observaţie şi de od i h nă, a cărui siluetă domină
pri n amploare. Proporţia lui î nsă, acuzată pe lăţime, nu
are zvelteţea foişoarelor cunoscute ale palatelor brîncove­
neşti . î n făţişarea generală a monumentul ui, caracterizată
printr-o amplă desfăşurare a faţadelor în orizontal, fac
ca im presia ce se degaj ă să fie dominată de acest element
structural.
în rep rtoriul monumen telor istorice, casa d i n Drugă­
neşti cu toate transformări le suferite, reprezintă un exem­
plar preţios de arhitectură civilă a fondului destul d
r d us al genului, mult văduvit prin d ispariţia vi novată a
34 D u pă e u m n e- :t :tf i rl11a[ G h . G lI�si.

www.patrimoniu.ro
multora, despre care mai mărturisesc doar jalr.icel lor
ruine.
A l doilea obiectiv din ansam b l u l fostu l u i conac este
bis r ica, concepută d upă model ul trad iţional al bisericilor
de curte boiereşti din veacuri l e XIV-XVI, adică cu plan
dreptungh i ular şi fără turlă. Aceas t ă persistenţă în epoca
pustbrîncovenească a unei trad i ţ i i , care începuse să se
altereze încă din vremea lui Matei Basarab, meri tă să
fie relevată :J;i.
D i n nefericire, reparaţ i i le f ctuate în 1 84 1 de pahar­
n icul Dumitrache Drugănescu, ca u rmare a marel ui cutre­
mur din 1 838, au adus monumentului i m portante trans for­
mări, ce i-au denaturat şi i -au bana l i zat î nfăţişar a. Ast­
fel, bolţile d i n calote sferice ale p I"Onaosulu i şi naosu­
lui 36, surpate, au fost înlocu ite cu tavan de scîndur i ; pere­
tel e di ntre naos şi pronaos a fost făcut greş i t, folosi ndu­
se pentru cele trei arcade care se desc h id în el două coloa­
ne de lemn tencuite, iar capitelele de p iatră ale celo r
vechi au fost folosi te ca baze ale acestora ; partea superi­
oară a pereţilor exteri ori, d as menea surpată, a f st
refăcută punîndu-i-se o cornişă de profila ţie clasică, stră­
i nă stilului ; s-a modificat decoraţia de arcaturi din ciu­
buc rotunde, cum apare în tabloul votiv, înlocu i ndu-se
cu panouri dreptungh iul are d i n profile plat e ; arcadel
pridvorului au fost închi se cu zidărie. Acoperişul de ase-
111 nea a suferit o modi f i care necorespunzătoare, căci aşa
cum arată acum, cu î n velitoar de tablă d formă aplati­
sată şi cu o turlă de formă hi bridă, n u corespunde formei
originale care, după cum arată tot tabloul votiv, nu avea
turlă, iar învelitoarea era d i n ş i ţă. I n sfîrşi t , un fronton
clasic triungh iular a fost construit pe faţada de apus.
Aspectul exterior, aşa cum se prezi ntă în urma acestor
mod i f i cări i nestetice, este banal. Corpul biser ic i i are însă o
bună proporţie, ce-i dă o s i l u tă ma iestoasă. Fig. 7. C:1�a d in Drugăne�t i , det a l i u din �u b',ol .
Faţadele tencuite sînt decorat , după stilul epoc i i ,
cu panouri d i n ci ubuce d pro fil rotund d ispuse p e dOU�1
registre aproape egale, d spărţ i te printr-un brîu simplu
d e acelaşi profil. La bază, pereţi i se reazemă pe un puter­
nic soclu profi lat, iar la partea superioară cornişa clasică
ţ i n e loc d - s treaşină. Chenare d i n piatră profila te si mplu
măresc bogăţia decoraţi ei faţadelor, ca ş i portalul din
piatră cu frumoase sculpturi în motiv floral ce îmbracă
go l u l uşii, deasupra căreia se a flă pisania origi nală.
Ţinînd seama de lemen tele constructiv originale şi d
urmeI părţilor d ispărut c se mai păstrează în corp u l
edi fici ului, a m încercat o reconstituire a lui în forma ini­
p ală, Întocmind un proi ct de restaurare care să corespundă
clH L elor rezultate din cerc tar a acestora, prin care să se
redea biser i c i i aspectul unui l ăcaş autentic, cu caracteris­
t i c i l e arhi tecturii epoc i i, pe car le-a avut i n iţi al. Proi ec­
tul prevede refacerea bolţilor, a acoperişului, a registrului
superior al faţadelor, redeschiderea pridvorului şi desfiin­
ţarea adăugirilor neadecvate (frontonul, turla etc . ) .
Pictura biserici i d i n Drugăneşti a fost x cutaiă î n
1 7 24, prin urmare la u n an după săvîrşirea lucrări lor de con­
Fig. 8. Bi�eric:1 din Drugăneşti .
strucţi e, de mai mulţi pictori avînd în fruntea lor pe un
oarecare popa Nicolae. Aceasta reiese din două i nscripţi i,
aflate una în nişa proscomidi i, cealaltă p p retele vestic foig. 9. Bi,cric:1 din Drugăneşti, pisania.
al pridvorului :37. P ictura este de bună cal itate, deşi inegală
p r i n faptul că a fost executată în colectiv, de mai multe

35 Vezi în a cea s t ă problemă, Ştefan Andreescu, O biserică dill seco lul

,il X V-lea; Dragomireşti, în " G l a III Bisericii " , anul XXVI I J , n r. 1 -
2/ .1 969, p. 1 5 0- 1 59; Corne l i a P il l at , Biserici d e plan dreptunghi/ţlar ÎI'
{"ra Româneasc<i in secob,l al X V I-lea, în "SClA", seria Artă plastică,
tom 1 8, n r. 1 / 1 97 1 , p. 22 l -23 4 ; R a z va n Theodorescu, Artă şi societate
ill Tara R o m ânească CI veawlui al X I V- lea , în " S IA" , seria Artă p : a,­
t ică, to111 1 9, nr. 1 / 1 972, p. 3-24 ; Stefan Andreescu, Din nou despre
bisericile de mrte dill veClwrile XIV -XV 1, În " CIA" , serie A rtă Plastică
tom 20, nr. 1/1 973 p. 1 64- 1 6 8 .
3 6 Greşit a ra ta V. Brawlescu (op. cit., p. 1 0 1 ) c ă bolţile erau "ÎII
formă cilinclrică" . Urme:e vizibile indică forma propusă.
37 I n �cripţia din pro comidie are u rmatorul cuprins: ,,[Pomeni, Cos­
podi. zlI,gravi ierrei NilcoICl(, Toma, [Bra]t1tI, Petre, fSltroe� (Inscr'Plia
fiind azi foarte ştearsă, a fost complet:ttă după V. Bratulescu, op. ci!.,
p. 106). Pentru inscripţia din pridvor, v. nota 1 7 . Zugravii mentionaţi
n \ 1 au putut fi identificaţi prin alte lucrari ale lor. Pe temeiuri destul de
şubrede, V. Brăwlescu identifică pe acest popa Nicolae cu un preot Nico­
l ae de la biserica Udricani din Bucureşti, iar pe zugravul Toma C\ 1 un
" Toma Zltgrav ot mahalaua Sîrbi", ate�tat documentar în 1 773, ad:că cu
o j umătare de veac mai tÎf7.)u! (ibidem).

www.patrimoniu.ro
 n
IFig . .I I . B i serica di n Drugancşti. pr i c cl l I l de restaurare - p l a n .
'------', .

Fig. 10. ni�erica din Drug a n eş ti, p roiectlIl de res t a u r a re seqie longi- m U n ! . E a a fost a n a l i zată tem e i n i c, d i n p u n c t d e ved ere
tudinala.
atît i conogra f i e cît ş i s t i l istic, d e V. Bră t ulescu ş i în spe­
c i a l , c u com petenţă �:i sens i b i l i tate arti sti că, d Corn e l i a
Pi l lat38. N e asoci m c u totul concluzi i lor a utoarei p r i v i n d
caracteru l acestei p i ctu r i , "unul din ultimele exemp�aTe de
pictUTă tîn:ie bTîncovenească" care "păstTea.ză din calită­
file aTtei meşt eTiloT epocii ant eTioaTe, daT conţine şi
simptomele unei de cadenţe ce se va accentua de-a lungul
seco l ului al XVIII-lea" , încît ar fi d e pri sos să mai stă­
r u i m asupra e i . N e vom mărg i n i la u n e l e completări mă­
r u n t e, p r i v i nd î n d eose b l �t" i d v o r u l - încăpere în care se
a f l ă u n e l e d i n cele mai i z b u t i te p i c t u r i a le î n treg u l u i an­
sam b l u , d eş i V. B rătulescu l e a t r i b u i e unuia din ucen i c i ;I!�
- ş i tablou l ctitoricesc d i n pronaos.
Se remarcă astfel ca l i tatea superioară a p i c tu r i i celor
d o uă calote, în făţişînd pe I i sus Ema n o i l (ca lota nordi că)
� i pe Sf. Ioan Botezăto r u l (calota sud i că) î ncon.i uraţi de
med a l ioane c u prooroc i ş i , respectiv, cu s f i n ţ i . In cad ru l

___
_ ___---.
,.:1 .
Judecăţii d in uTmă d e pe peretele est i c este i n teresantă
reprezent area l u i Isus H r istos tronînd, către care se Î n ­
F i g. 1 2. Biserica din Drugăncşl i, p roiectul de res ta u r a re - Cara&i.
d reaptă M a i ca Dom n u l u i , p i ctată î n t i m pa n u l d i nspre
m i azazl, ş i PTodTomul, î n făţişat în t i m p a n u l d i nspr
Fig. 1 3 . Biserica d i n D ru ga nc ş t i , Jctaliu di n pronaos - cUloni Gavril
Druganescu, j upÎnea�a Maria şi Preda Drugănescu, cu copii i Caliţa ş i
m iazănoapte, amîndoi escortaţi d e î n geri , f i i nd vorba
Gheorghe. p r i n urma:-e d e o vers i u n e dezvo l t ată ş i descompusă î n
două tab l o u r i a Deisis-u l u i , ex c u tată cu m u l t ra f i namen L.
S relevă de asemenea, prin naturaleţea a t i t u d i n i lor şi
expres i v i tatea f i g u r i l or, ceata de "Ovrei păcc1t oşi" con­
d uşi d e Moise, precum şi î m păraţi i , "C7wsar· - Jt ugust, DaTie,
Por, Alixandru" . Corn e l i a P i l lat face o a n a l i ză xactă şi
s u b t i l ă a scenei Căde7·ea îngerilor d e p t i m pa n u l sud al
peretel u i v stic 1, 0, dar i n terpretează în mod i n ex p l i ca b i l
s c n a d e p e t i m pa n u l n ord al ace l u i aş i pe rete c a Sfîrşitul
omului ipocrit şi al celui drept " 1, p e cînd în rea l i ta te st
vorba d e Pilda celui ce a căzut în tîlhuri 42.
Pe bună d reptat� arată Co m e l i a P i l la t că ,poTtre tele
ctito7'ilor sînt admira bile " 1, ;1 . Deoarec în d es c r i e r i l e an te­
r i oare -au strecurat unele erori î n p n v i n ţa calităţii şi
c h i a r a n u m lor u n ora d i n per ona.ie, redăm cu un m i n i ­
m u m d e comen tari i alcăt u i rea exactă a tablo u l u i :
Pe peretele vestic :
- d easupra u ş i i , macheta b iseric i i , î n făţi şată cu a1'ca­
deIe pri dvoru l u i d eschi se, cu f i r i d e arc u i te la regi. stru l
superior al faţadelor, fără t u rlă ;
- pe acelaşi per te, către m i azăzi : ctitor u l p r i n c i pa l ,
"jupan Gavriil Drugănescul, v( e)l v07'nic dă Tîrgovişte",

3 8 V. B ra tu l e sc u , o p . cit., p. 1 06- 1 09 ; Cornelia PiUat, op. cit.,

98- 1 1 1 .
39 V. Brătulescu, op. cit., p . 1 07.
40 Cornelia Pillat, op. cit., p. 1 00 şi fig. 5 .
4 1 Ibidem, p . 1 0 1 ş i fig. 6. Tema aceasta n u este obişnuită În icono­
grafia ortodoxă şi nu este menţionata fn l ucrarea l ui Vasile Grecu, Cărţi
de pictură bismcească bizantină, 1 936, p. 397, la locul indicat de autoare.
Inscripţia clar vizibilă în partea su p e r i o a r ă a t i m p an u l UI n u permite n i ci
o Îndoiala fn privinp i denti ficăr i i scenei în en su l aratat de noi.
42 Pilda cel/ti ce a căzut /n tilhari (Luca, 10, 30-37) este destul de
des reprezentată în pridvoarele bisericilor din veacul al XVIII-lea, uneori
şi cu un moment s u p l i mentar , acela în care, după primele Îngrijiri date
omului d u p ă agresiune, Iisus îl aduce acasa pe spi nare: în acest sens, una
din cel e mai frumoase reprezentări este aceea din pr id vo r u l bisericii Sf.
Nicolae-Vătăşeşti, din Bărbateşti, j u deţ u l Vîlcea ( 1 774).
43 Cornel i a Pillat, op. cit. p. 104.

10

www.patrimoniu.ro
 Fig. L 4. l3i�erica din Drugăneşt i , detaliu din pr i d vo r, Pilda ceilli ce a CriZ1I1 ÎI! ';1I7(/,.i.

I :ig. 1 5 . I � i �e ri c a din Drugăneşti, Marele spătar Toma C a n tac u z i no ( p ron� o�). Fig. 1 6. Bi serica din DrugăneşLi, Sj. osmfl (naos).

www.patrimoniu.ro
Fig. 1 7. asa din Fru nzăne�ti.
sub el cop i l u l "Ghe07'ghe" 44 ; apoi "jupăneasa lui cea dintăi
Mariia" , cu .. Calita, fiica dumnealui vei v07'(nic) d ă Tăr­
g(ovişte)" ; în sfîrşit, "jupan Preda D1'ugănescul, Jiul dum­
nealui vel v07'nic Drugănescul, ca1'e s-au înstreinat" etc. 1,\
- pe acelaşi per te, către m iazănoapte : "jupăneasa
dumnealui Vişica" (soţia a doua a ctitorului principal,
fiic a lui Mihul cupeţul), avînd lîngă ea pe copilul . . Matei u'· :
apoi ,,.jupăneasa Marim, fiica dumnealui vel v07'?�ic, v(e)l
şufareasă" cu copiii " Bălaşa, Toma, Gavriil, Costandin,
Anghelache ( ?)" 1,0.
Pe peretele sudic sîn t înfăţişaţi , jupan TeodoT DnLgă­
nescul vt(ori) comis" cu "jupăneasa dumnealui 1 oana" ,
părin ţii cti tol"ul ui ; mai departe, peste pictura veche car
se dislinge p alocuri, se deosebeşte din prima privire
por l r tul ex cu lat în 1 84 1 a l lui ,,.jupan Dumitrache Dru­
gănescul" , un strănepot al cititorului, cu o foarte lu ngă
I l1scripţie enumerînd reparaţiile făcut€! de acesta în urma
d i strugerilor pricin uite de marele cutremur din 1 838 1, 7 ;
alături d e boierul corpol n t şi roşu l a faţă sub un imens
iş1ic, î ntoarsă spre el şi ţ i n î nd u-l de mînă "ca la foto­
graf" I, � - Î ntr-un izbi tor contrast cu atitud i n ea hi eratică
44 Gheorghe ( I o rd ac he [n acte) este fiul ctitoru�ui p ri n c i p a l din a
doua căsătorie, �i nu din prima căsătorie, cum se crede de obicei, căci
În acest caz el ar fi t re b u i t să aibă cel pUţin 1 8 ani ( ju pî nea sa Maria
a m urit În ;In u l 1 706), pe cînd portretul este al u n u i băie{andru de 1 0-
1 2 ani. De a l t fel documenllli d i n 26 februarie 1 734 (vezi nota 30) s pe ­
cifică faptul că Iordache este frate vitreg cu Preda.
45 Vezi t·� xtul i n scripţiei mai su , p. 5 şi no ta 1 9.
46 Nu se ştie cine a fost ş u fa r u l , soţ al j upÎnesei Marica. opiii sÎ11\
to\i cinci ai ei, şi nu ai jupînesei Vişica, că ci nici u n u l nu apare
în dOCll:l1entele Drugăneştilor; această atribuire rez u l tă şi din fel u l c um
sînt aşezaţi În tablou, În fala j upÎ ne sc i Marica şi sub braţul ei drept
Întins către m acheta bisericii.
4 7 Inscripţia eqe redară in extenso de V. Brătulescu, op. cit., p. 1 05.
Acelaşi autor, {I/Scripţii ş i tnsemnări din biserici, În "Glasul Bisericii" ,
anul X XV, 1 966, p. 66 1 -662, face o confuzie Între această inscripţie
�i aceea a portretului lui Preda Drugănescu, arătînd ero n at că "tII 184 1 ,
Jtlwl din moştenitorii Drugăneşti ş i alllmu Dumitrache DrugZinescu, care
călătorise În E u ropa (�lIbl. n.), şi-a zug răvit chip",l săli şi al soţiei . . . " .
46 V. Brătulescll, Biserici de cimp . . . , p. 1 04 .
12
www.patrimoniu.ro
a celorlalte personaje - apare î n rochie de modă apusea­
nă " Bălăceanca, iubită soţie" a celui d mai sus49 .
Pe pere lele nordic : "jupan Staico" , frat le lui Gav r i l
Drugăn scu, ş i "jupan Vladu v e l cap(itan) d ă d01'oba n ţ i ,
moşul dumnealui v e l vornic" ; mai departe : " jupan Mih u l
socrul dumnealui v e l vornic" (este vorba de tatăl c lei de
a doua soţii a ctitorului, Mihu cupeţul), şi ,jupan Toma
Cantac'uzino vel spăta7', nepotul dumnealui vel vornic·' .
In grosimea uşii de la intrar sînt înfăţişaţi : "Isprav­
nicii care s-au aflat la zidirea sfintei biserici, ( nume
Radul, logoJătu Nica" .
Din zestrea i niţială a bisericii fac part frumoasele uşi
împărăteşti, a căror pictură este d i n nefericire complet
afumată (tîmpla se datorează restau răr i i d i n 1 84 1 ), poate
cele două icoane laterale ale tîmpleisO, î nfăţişînd pe SI.
Nicolae şi Bunavestire, precum şi, probabil, un frumos
chivot de arg i n t aflat pe masa altarul ui.
I n concluzie, cu toate degradările, modificăr i l şi r s­
taurările suferite de-a l u ngul unui sfert de mileniu d e
existenţă, conacul de l a Drugăn ş t i rămîne un exempla r
tipic al rîvnei d e a construi a boieri m i i de ţară de l a
inceputul veacului al XVIII-lea, precum ş i , mai ales, a l
si mţului artistic î n că n ealterat al meşterilor d i n epoca
postbrîncovenească.
I I . FRUNZANEŞTI
La Frunzăneşti (în vechime " Fruj ineşti"), sat şi od i­
n ioară loc de popas la j umătatea drumului d i n tre Bucu­
reşti şi Olten iţa 5t, s mai păstrează resturile curţi i de
49 C a r a,: t e ru l realist al acestor două portrcte ne-a fost confi rmat de
arh. P. E. Mic l e �c u , a cărui bunică i-a pove st it că l a b ă t rî neţ e Smaranda
J3ăIăccanll-DrugănescLi - pe care a cunoscut-o b in e , ea fiindu-i mătuşă -
semăna încă izbitOr Cli chipul ei din tinereţe d·� pe p o r t r et u l din 1 84 1 .
"Era Ilrîtă foc şi foarte hazlie".
5 0 Icoanele Î m părăteşti, menlionate pentru calitatea lor foar t c bună
de V. Brătul escu, OjJ. cit., p. 1 09, au fost ridicate p ri n anii 1 93 8- 1 940
pent ru a fi depuse la Muzeu şi nu au mai fost restituite (informaţie de
l a pr. p a roh . Nă st ase).
 f
•• I
J

' ;, 1

.
.
. :

.,
. : .

. '

%::.�.J�' �V.:.:,:.:�.r :':.: ';.' ;:

.

) .

. "
•

, .
. . .
' . '
. ' '
' ... . '

,
.
' . , ,
'
. '

' " '

. . ' . '

, " .1
r..,. . • o '
_
..

. < ,i' ·,' ·

. , - , . .

Fig. 1 8. Conacul din frunzăneşti, plan de situaţie.

dimensiuni neobişnuit de mari, întemeiată în prima j umă­ Această periodizare se deduce din două documente,
tate a secolului al XVIII-lea pe malul drept al rîulu i Primul, privind biserica, este chiar pisania originală,
Pasărea, de bogaţii boieri Dudeşti. Reprezentanţi ai noii aflată în pridvor, deasupra uşii de la intrare în pronaos,
boierimi ridicate în secolul precedent - în special prin care spune : "Această sfîntă biserică a sfîntului apostol
marele vistier al lui Matei Basarab, Dumitru Dudescu - And7'ei din temeliia iei de răposatul şi pururea pomenitul
ei au j ucat un rol politic important în secolul al XVIII-lea, dumnealui Radul Dudescul biv vel logofet înălţată iaste (?),
cînd îi aflăm în posesia unei foarte mari averi şi înrudiţi iară uşa, ferestrele, pardoseala şi altele care într-însa să văd
cu cele mai d e seamă familii boiereşti din ţară 52, Astfel, de durnm'ealui Costandin Dudescul biv vel spătar, fiul dumi­
Radu III Dudescu, strănepotul marelui vistier Dumitru, sale, făcut, să fie întru slava mm'elui Dumnezău şi întru
mare logofăt şi apoi mare spătar în anii 1 7 1 4-1 7 1 5 53, bine pomenirea părinţilor şi al moşilor dumnealui, leat
conte al Sfîntului Imperiu Roman, era căsătorit cu Maria, 1 732 (cifre chirilice), 1 732 (cifre arabe)" 1)5,
fiica stolnicului Constantin Cantacuzino, care i-a adus în Date complementare privind cea de a doua etapă de
zestre tocmai moşia Frunzăneşti ,,1,. construire, şi în special casa, ne sînt aduse de o relatare a
Curtea din Frunzăneşti este rezultatul a două etape de mi tropolitului Neofit I al Ungrovlahiei, care a poposit la
construire : în prima, care se situează probabil în anii Frunzăneşti în noaptea de 2 spre 3 i ulie 1 746 : "Este casa
1 7 1 4- 1 7 1 5, Radu III Dudescu începe edificarea bisericii, aceasta zidită de numitul Dudescu (Constantin Dudescu -
dar, odată realizată zidirea propriu-zisă, lucrările se opresc n . n , ) şi foarte spaţioasă, cu curte îng7'ădită cu zid de cără­
pentru motive pe care le vom arăta ; 1 7- 1 8 ani mai tîrziu, midă. Are şi biserică de piat7'ă, făcută tot de acesta pre
în 1 732, Constantin Dudescu, fiul întîi născut al celui de numele sfîntului Andrei cel întîi chemat şi care biserică
mai sus, termină biserica, o decorează ş i o înzestrează, este afară de curtea caselor, De asemenea are şi biserica
clădi ndu-şi totodată casă nouă, cu o frumoasă grăd ină ş i curte mai spaţioasă decît a caselor, tot împre.jmuită cu zid
incintă proprie î n interioru l curţi i . de că1'ămidă. Aici se află şi o grădină foarte frumoasă, cu
pomi atît locali cît şi străini - naramzi, lămîi, chiparoşi
5 1 Ast fel , la ) septembrie l 796 A l exandru Mo ru l , I n drum spre
. z
şi alţii ( " ,), Am auzit de la vornicul Dudescu că s-au
Olteniţa după mazilire, a rămas de prî n z în Frunzăneşti; în ace:aşi an, cheltuit pentnL acestea aproape cincizeci pungi de bani" 5(;.
la 26 octombrie, n o u l dom n A 'exandru Ipsi lanti (a doua do mn i e ) a
poposit o noapte la FnInzăn.� şti Înainte de a intra cu alai în Bucureşti; Datarea primei etape de construire a bisericii în 1 7 1 4
de asemenea, Constantin Hangerli, d up ă ce a trecut D un ă re a "CIt foarte -1 7 1 5 se bazează n u numai p e considerentul situaţiei
/JIltlt calabalîc" l a 2 ianuarie 1 798, a rămas prim a noapte în Frunzăneşti strălucite a lui Radu Dudescu în vremea domniei cumna­
(lmemnările A m{rol1�ştilor, ed. Ilie Corfus, Bucureşti, 1947, p. 3 1 , 32, 40). tului său, Ştefan Cantacuzino, ci şi pe faptul că se explică
52 N. S to i cesc ll , Dicţionar al m.arilor dregăwri din Ţara Românească
şi Mol dova , Bucureşti, 1 97 1 , p. 1 73 .
astfel întreruperea lucrărilor arătată de pisanie. Se ştie
53 Th eo d r, ra Rădulescu, Sfat/li domnesc ş i alţi mari dregători a i rării
R omftneşti din secolul al XV{lJ-'ea, 1, în "Revista Arhivelor", anul XLIX,
voI. XXXIV, n r. 1 /1 972, p. 1 27.
55 Cf. transcrierea, cu m i ci deosebiri de c
i ti re , d1l1 V. Brătulescu ,
1 . R e m u s . Mănăstiri ş i biserici din Tlfov, Bucureşti, 1935, p. 46.
54 La 22 mai 1 699, Co n s ta n t i n BrÎncoveanu Întăreşte l u i Con stan t in 5 6 Mi tropo l itul Ungro v a l a h i ei Neofit 1, Noule căLătoriei ce am făC1tt
Cantacuzino fost mare stol n i c ocină În satul Frlljineşti (jud. Ilfo v ) cu , prin eparhia noastră În "Lilele prea înă/ţ'a lTt'ui şi de Dumnezeu iubitorul
case şi p ivn iţă , cumpărată de la ll10şnenii de acol o şi hOl:l rn icită de domn {oan Comtantin Nicolae Voevod (1 746), în ., B i se ric a Ortodoxa
1 2 boieri (Arh. St. Buc., Ms. 705, f. 207 v.-209). Română" , anul IT ( 1 875- 1 876), p. 3 1 8.

13

www.patrimoniu.ro
 În tr-adevăr că puţin timp după mazilir a lui şt fan Can ta­
cuzino, Ia 28 aprilie 1 7 1 6 , Radu Dudescu a fost r i d i cat şi
trimis "cu lanţuri la picioare" , împreună cu Mihai spătaru l
Cantacuzino, la Adrianopol, u n d e c e i d o i boieri a u împăr­
tăş i t soarta fostului domn şi a sto l n i c u l u i , f i ind sugrumaţi
d i n ord i nul marelui vizir în ziua de 9 i unie 1 7 1 6 . Averile
Cantacuz i n ilor şi ale D udeştilor au fosL vîndute la m ezat
sau trecute în seama domniei, iar familia D ud escu a trecut
în Ard alfi7. Curînd d upă pacea d e la Passarowitz ( 1 7 1 8),
D ud eştii se întorc din pribegie, recăpătîndu-şi averile şi
bunăvoi nţa lui N icolae Mavrocordat, care îl ş i cunună în
1 72 2 pe Constant i n D ud escu c u M aria, fiica lui Antioh
Vodă Cantem irGH. Cariera onoruri lor îi ste acum desch isă
acestuia - d i n 1 7 30 pînă în 1 763 îl aflăm aproape perma­
nent în d ivanul ţăr i i , succesiv ca mare stoln ic, mare spătar,
mare logofăt, mare vornic, mare ban59-şi odată cu ea posi­
bilitatea d e a relua şi d e a în cheia în mod strălucit lu­
crările începute de părintele său .
Constant i n Dudescu m are î n anul 1 7 66. N i c i f i u l său
Ni colae (+ 1 787), ctitorul bis ricii Adormirea Maicii Dom­
n ului d i n D ud eşti(jo, n i c i f i u l acestuia Constantin II <+ 1 828)
n u sîn t atestaţi în legătură cu conacul d i n Frun zăneşti. ."

Declinul bogatei curţi întemeiate de Dud ştii din prima •

j umătate a veacului a l XVIII-lea a î nceput d esigur odată

cu stăpîn irea acestui d i n urmă boier care, după ce şi-a
risipit imensa avere pri ntr-o viaţă de cheltuieli dezordo­
nat în ţară şi peste hotare, a fost pus sub pitropi de
ătr Vodă Caragea î n anul 1 8 1 3, iar moş i i l e i s-au vîn­
dut la mezat în 1 8 1 4 . C u Constantin Dud scu, d altfel.
ia sfîrşit nu numai averea, dar şi n eamu l D ud ştilor, d -
oar ce el n u a avut decît două f iice<i l . Cătr sfîrş i t u l vea­
cului trecut, conacul d i n. D udeşti a devenit pr prietat a
lui Nicolae Amira, car a locuit e fectiv acolo şi a reparaL
b i serica în anul 1 8 8962 .
In forma ei de azi , mult transformată de actualu l be­
neficiar, I . A . S . Fru nzăneşti, curtea Dudeşti lor mai păstrea­
ză prea puţin d i n a pectul origi nal. Zidul împrej muito r 20
foarte înalt, ce se mai poate vedea, închide o vastă incin­
tă de 350 m pe 1 7 5 m, î n care s desfăşura v iaţa specifică
unei gospod ării agricole de mari proporţii ş i unde dife­
ri tele construcţii necesitate de treburile acestei vieţi, cu
ritmul şi rutina caracteristice epoci i de relaLiv arhaism,
îşi aveau rostul lor bine definit. Construcţi i l gospodă­
reşti au suferit efectele di feritelor reparaţii şi transformări
înnoitoare efectuate de actualul beneficiar, potrivit n voi­
lor condiţii lor prezente d exploatare.
Doar prima clădire din faţă, pe aleea intrări i , ş i-a păs­
trat Într-o măsură mai mare forma originală, î nsă şi ea
vizi b i l remodelată. După aparenţă, era casa de reşed inţă a
proprietarilor : o construcţi part r, compusă d i ntr-o sală
centrală şi cinci camere dispuse în j urul ei . Elementul
arhi tectural mai d eoseb i t care dă oarecare preţi ozitat
clădi r i i î n starea actuală îl constituie corpul î n rezalit al
intrăr i i, compus d i n doi pilaştri pro minenţi pu rtători a
două n işe, ce încadrează in trarea domi nată de u n fronton
rotund, toată compoziţia rid icîndu-se mult deasupra strea­
sinei.
, sau şiţă mat riale tra d i t i o nale c e s fol oseau î n acesL
Peronul d i n faţa i n trării, pe care se aj ung urcînd trei "C op la daLa resp cti vă
tr pte de piatră cu obişnuitul pod est rotund pentru cobo­ I n teri orul, decorat cu pi cturi pe pereţi ş i tavane, a le
rîre a d i n trăsură, este protej at de o apărătoare de sticlă căror urme se mai pu teau vedea pînă acum cîtiva ani,
mult ieşită în faţă. azi nu mai p ăstreaz ă n i m i c d i n v c hea podoabă, care est"
In rest, exteriorul este foarte simplu, neavînd ele­ acoperi tă de o zugră veală recenLă .
mente decorat i ve . O î nvelitoare mohorîtă d e tablă înlo­ Fată de alte conace boier şti, aceasLă casă se prezintă
c u i eşte pe c a originală c tr bui să fi f st d i n olane în tl'-O notă de văd ită mod esti , ce nu corespund ni j cu
57 G i u resc u, MCllerial pentru iHoriCl Olteniei SltfJl altsl riClci, voI. J, apreci r i Ie mai s us redate a le m i tropolitului Neofit, nici
Bucureşti, 1 929, p . 1 6.
•

cu posi. b i l i tăţi le şi p r Len t i i l e boierilor Dudeşti . Nu tI' -

5b A lex. A . V"-silescu, op. p. 25, nom 402; Istoriile d o m.llilor Tiirii
CII.,
RwnÎlleşl"i, de R"-du Popescu, Î n ronica,.i 17umteni, Bucureşti, 1 96 1 , vol. 1 ,
p. 5 3 4 .
5 9 Theodom R ă d u l e s cu , SICI 1.it i dOl1tllesc . . . I , În " I\eviq"- A rh ivelor'
a n u l X L I X, voI. XXXIV, n r. 1 /1 972, p . 1 1 6, 1 1 9- 1 20, 1 27- 1 28 ş i I T ,
nr. 2/ 1 972, p . 294, 3 1 6.
60 N icolae Stoicescu, Repert o riul bibliografic al 117011IIInenleIOl' fm­
claie din BIICitreşti, B uc u reşli, ·1 96 1 , p. 206-207.
6 1 E lena, mo"-rc:l nec ăsă t o r ită În 1 8 1 4 , şi A nica, căsătorită în 1 8 1 6 cu
G rigore Caribol ( i n form"-\i.i d e b E m . Ha gi Mose ) .
6 2 D u pă c u m "- r"-tă in c r i pţi"- săpală în pi"-tră, "-flată de"-supra por­
l"- l u l u i i n t rării ş i � p i saniei o r i gi n "- I e : " Reslultrală ÎIl gloria Domlluiili la
allltl /889 de noi soţii Nicolae şi Cleopalra A mira, proprietarii moşiei
Fmllzillcscir. .
buie uitat Însă că aprecieri le sîn L î ntotdeauna relative şi
subi cLive 63, p re c u m şi faptu l că Frunzăneştii erau o1'i-
6 3 Un bun e xem p l u al "-ce�tl1i adevăr ni-l oferă, cîteva decenii d u p ă
vizila la F r u nzăne�ti a m i l ropo l iw l u i Neofit, tot o cu rte a Dudeşt i l or .
condusă, în a n u l 1 7 8 6 , la casa l u i N i colae Dudescu d i n B u c u reşti "-n u me
pen t r u a-i ad m i ra .,fmmoasa grădină cnglezească, Lady Craven o com­
pară pe aceasta Cll "orice grădină ele ;t.arzavatllri <l llIuti preol de ţară
din A nglia" ( " a cou n t r y c u r a te ' s ki lchen-garden in England"), vezi El i­
:.abeth l: ady raven , A JOtlme.JI t hrOllgh the Crimea to C01lStal1tillo/Jl�
/11 a senes of lel /.ers, London, 1 789, p. 309). e a l t re l , exi�tă O C n t ra­
d i Cţ i e chiar În rela\i:t m i t r op l i l u l u i N eofit, căci e �le de mi r"- r : C u m
o ca�?i descri�ii ca .,foarte spaţioasa·· "- p U I U L "-ve:t o c u rt e m ai mică decît

14

www.patrimoniu.ro
 22
23
25
şicît reşedinţă secundară, reşedi nţele princi pale ale nea­
m ului fiind marea casă cantacuzinească de lîngă b iserica
SE-ţii Apostoli Ş i impunăt area curte de la Dudeşti-Cio­
plea. Nici oame n i i mai bătrîn i d i n local i tate nu-şi amin­
tesc de exi s te n �a unei alte cas mai i m portante 64
Cît pr iveşle celelaHe c lăd iri d i n c urte, doar u nele piv­
niţe boltit mai amintesc de proveni enţa lor origi nală.
In m i j locul curţi i lipite de latura de miazăzi a
inci ntei principale şi împrej m u i tă de as menea cu zid
în � H de cărămizi, c u i n trarea prin c i pală în fată şi a Ha,
aZI astupată de zidărie, făcînd legătura cu curtea boi -
rească, se înalţă o impunătoare biserică, avînd 27 m lun­
gime pe 8 m lăţi me, i ar cornişa la 9 m î nălţim .
aceea a biserici i , care �-a păstrat în forma originală şi e te de dimen�iuni
destul de reduse.
6 4 Men \ ionăm, sub toată rezerva, observa\iile unor cercetatori din tre­
CUl. "Din C/trtea proprietăţii şi /lină la biserică e o pivniţă veche lrmgă
dt; ]0 In şi lată de 1� m " , a f i rma Marele dic ţio na r geografic al Roma­
ilie!,. voI. III, Bucureşti, 1 900, p . 4 3 0 . Pe de alta parte, V. Bratulescu
şi 1. Rernus, op. cit, p. 46, a m i nte c de "hanuri le" ce se mai pă�trează.
Nu au rOst Întreprinse cercerari arheologice.
15
www.patrimoniu.ro
100 0 m
5.0
!
Fig. J 9. Co nacul din Frunzaneşti, zidul dintre cu rtea bis�ricii şi curtea
boierească, cu [osta poartă de comunicare. Fig. 20. Biserica din Frunză­
neşti. Fig. 2 1 . flio;erica din r runzăneşti, pisan i a şi stema Dudeşti l o r.
Fig. 22. Biserica din Frunzăne ti, plan. 23 Biserica din Frunzăneşti, sec­
\ia longitudinala. Fig. 2 4 . Biserica din Fr unzăneşti, coLimvitra de l a
1 75 4 . Fig. 25. Biserica d i n Frunzaneşti, portalul.
Edificiul, zidit d i n cărămidă în concepţia de trăi­
nicie a vrem ii, c u ziduri groase de 1 m şi bolţi la fel din
cărămidă, a rezistat cu b i ne cutremurelor ş i forţelor d is­
trugătoare ale naturii , în timpul celor două secole şi ju­
mătate de cînd a luat f i i nţă. Un le transformări suferi te
de monument în decursul an i lor, afectînd îndeosebi par­
tea su perioară a construcţiei , nu i-au modificat esenţial
arh i t dura, în rest păstrîndu-se caracterele originale.
Stilul este sp cific epocii respectiv - prima j umă­
tate a secolului al XVIII-lea - în care arhi tectura b iseri­
cească din Ţara Românească aj u nge la concretizarea unor
schem plastice sup rioare, bine închegate atît în com­
poziţia decorativă cît şi în concepţia structuri i spaţiale.
El este exemplificat prin următoarele caracteristi c i : plan
trilobat, pr�dvor deschis, turn-clopotn i ţă peste pronaos,
d corarea faţadelor cu arcaturi de ci ubuce dispuse p
două registre.
U nele i n tervenţi i ulterioare au fost de natură să mo­
dific în rău aspectul plastic al arhi tecturii : astfel, înzidi­
rea golurilor arcadelor pridvorului, i ntrod ucerea celor
două turle de lemn, precum şi fronton ul d i n faţada i n-
t ră rii , f c Lu a te cu ocaz i a " restaurări i " d i n 1 8 8 9 d căLre
soţi i Amira, sîn L toL atitea denaLurări ale formei origi nale
a monumentului .
Ca structură planimeLri că, sch ma se trad uce pr i n :
pridvor deschis, c u şapte arcade î n p l i n ci n tru i n fa�ada
i ntrării , p Loată Iăţi m a c onstruc ţie i ; pronaos de formă
pătrată ; naos cu c l două abside laLerale semicirculare
în int er i o r şi cu cinci laturi în exterior , p r elungi t atît
spl'e pronaos cit şi spre aILar ; abs i d a alta ru l ui dec roşată,
semicirculară in i n te ri o r, cu n işele proscomidiei şi diaco­
n iconului, iar in exterior poli g o na lă cu şapte laturi . I ntre
naos şi pron a os un perete st răpu n s de trei arcade susţi­
nute de coloane de z i d face s para rea celor două compar­
t i mente , iar altarul este închis de o impun ăto a re tîmplă
d lemn .
Acop rirea spaţi ului este reali zată d i n bolţi î n form ă
de calo t ă sferică susţ i nute de arcuri şi pa ndant i v i î n prid­
vor, pronaos şi naos, bolta ac stei din urmă încăperi
fiind străpunsă d tamburul octogonal al turlei Panto­
cratorului. Absidele sînt acoperi te cu semi calote sf ri ce ,
i ar prelu ng i r i I naosului cu bolţ i c i l i n d rice. In forma ori­
g i nală, t u rn u l-c l opotniţă era ridicaL p ste pronaos, n u
peste pridvor c a în p r zen L, iar peste naos n u exista p r o ­
babil turlă, j u d cînd d upă i mag i n ea tabloul u i voti v . Ac­
tualele t urle, executate d i n scîndură şi căptuşite la exte­
r i or cu tablă, reproduc î nd profi l a t uri le unei arhitecturi
de zid, au o compozi ţie st ră i n ă ti l u l ui monumen t ului .
Decoraţia exterioară c onstă din îm brăcăm intea de pro­
f i laturi a arc atur i lor şi panouri lor, ce dau vibraţie plan u­
rilor mari ale faţadei . Impărţită în două pr i ntr-un brîu
vi g uros de profilaţie simplă, sem i c i rculară, faţada pri­
meşte în r g istru l supe r ' i or o sui tă d arcaturi din ci u­
b uce rotunde d senate după o tramă ri gu r s ordo n ată,
Fig. 26. Bise rica din Frunzăneşti, uşile împărăteşti.
16
www.patrimoniu.ro
cărora le corespund în registrul i n ferior panouri d rept­
unghi ulare de aceeaşi profila ţie, în care îŞ i găsesc 1 c f -
restrele. i n partea i n ferio a ră, o profilatură scoaLe m u l t
în a fa ra planu l u i faţa dei u n soclu p u t ern i c , iar l a partea
su peri oară, sub streaşi nă, compoziţia se term ină de ase­
m ne a cu o cornişă bogat profi l ată .
Golurile ferestrelor sînt Î ncadrate d c h e n a re ele p i a­
tră sculptate î n tr-o profilatură de i nsp i raţi e gotică, su­
prapusă de o corn işă decorată cu elemente floral in stil
b rî ncovenesc. La partea i nferioară î ncaelrar a est com­
pletată cu un 'olbanc ele forma unei corn işe sculptate cu
frunze de acant, ceea ce consti t u i e o inaelv rtenţă arhi­
Lecturală, rezu ILat al une i i n t rven ţ i i n eadecvate de res­
tau rare, după cum indică şi găuri le d fixare a g r i lelor
orig i na le, rămase nefolosite de actuala fi erărie.
U n element decorativ d eose b i t ele pret ios î l constituie
porln lu l sculpta t i n p i atră al intrăr i i , compus d i n doi pi­
l aştri c susţi n o stemă cu figuri b e ra ld i ce 65, peste car­
este aşezată pisa n i a. toată compoziţia fiind încununată.
d o bogată corn i şă scu lptată În motive vegetale îmbi nat
cu mă i estri e . Decoraţ ia arhi tecturală a portal ului poartă
amprenta sti lului brî ncovenesc.
O a l t ă p i esă sculptată în piatră. ce prezi n tă un i n teres
de0se b i t prin rUl" i tatea e i . este vasul desti nat vărsări i
apei folos i te la botez (col imvitra), aflată în colţul de nord­
vest al pronaosu l u i , lîngă scara de urcat la clopotn iţă, pe
fa \,a căr u i a sînt scul ptate stemel celor două pri ncipat
române , s uprapuse de o coroană ş i În cadrate ele in iţia­
lele :
, , 10 C(onstan lin)
M (av) r(ocordat)
v(oie)v(od)"
Dedesubt se desci freaza data , , 1 754" (u l t i ma ci fră n e­
clară).
Tîmpla, caracteristică stilu l u i brî ncovenesc 66, are o
bog a tă d ec o raţ i e veg etală , dezvol tată din tul p i na c i s
din trupu l l u i Iesei, pict a t în medalion deasupra uşilor
îm părăteşti ; î n colţul drept de j os al m d a li o nulu i se d is­
t i n g e cuvîntul " . . . TheodoT" , proba b i l numele zugravu­
lui . Ac astă frumoasă tîm plă se află d i n păcate în p roastă
stare de conservare, fi i nd i eş i tă d i n verti cală şi cîrpi tă
pe o po rţ i un e de 1 m lungime d asupra uşii later a le nord .
De asemenea, d i n cele trei reg istre de icoane, n umai cel
ci- al doilea, care face parte i n tegran tă din tîmplă, îşi
păs L rează p i ctura origi nală, mult deteri Ol"ată ele altfel, pe
cînel c l elal t două sînt alcătu i te din i coane m bile de
factură moelernă şi di puse fără nici O regu lă . S i m pu­
n p r i n urm.are restaurarea acest ei. frumoase piese de
sculptură postbrîncoven ească.
De mare va loare sînt ş i u ş i l e împărăteş t i , cu variat�
motive fIorale şi zoomorfe (a nimale şi păsări fantastice)
sculptate în treimea su peri oară şi c u. două reg i tre de c ît
patru iconi ţe p i ctat , în treimea centra lă .. i cea inferioară.
Pictura a c estor ico n iţe - mai b i n e conservată pe imagi­
nea Maic i i Dom.nului d i n scena Bu n e i vestiri şi pe repre­
zentar a s f i n ţi lor Nicolae şi Visarion d i n colţul i nferior
drept - este de o d eoseb i tă [ i n ţe şi frum useţe a colori­
tul u i .
Pictu r a originală î n frescă, ai cărei autorj n u sînt cu­
noscuţi, este de foarte bună calitate şi destul el e bine con­
serva Lă î n par tea vestică a naosu l u i . în pronaos şi î n prid-
6 5 Stema reprezintă o cOl11poziţie heraldică în stil baroc. Scuwl­
cartuş este împărţit p ri n t r- u n triunghi Cll l atu ri:e curbe În t re i cîmpuri :
în dreapta, o acvilă bicefală ţinînd în gh e are o spadă şi un buzd u ga n
şi a V i n d d ea s u p r a o coroană (piesa heraldică ad o p tată p ro b a b il penuu
:t m a rc a descendenţa cantacuzinească, prin l 11 a m ă , a c t it o ru lu i Constan­
tin Dudescu); în tînga, un p e rson aj (un nobi l , cL Em. Hagi Mosco,
Steme boiereşti din Romania, Buc ureş ti , Ld., stema familiei Dudescu)
ţinînd în l11îinile ridicate un buzdugan şi o balanţă În echilibru (at r i b u­
tele p ut e rii seniorale); În vîrf, un co co r ţinînd În gheara dreaptă, ridi­
cata o pi at r ă (sil11bolizînd " vigi l e n\ a " ) . Scutul-cartuş, timbrat cu un coif
tratat rudimentar, deasupra căruia st ă o coro a n ă oarecum supradimensio­
nată, este susţinut de doi lei cu c a p et e le În toarse şi cozile trecute p r i ntre
p i c i o a re. Totul este tratat foarte liber din pu nc tu l de vedere heraldic,
dar n u fără artă (preciz.ări heraldice de l a Mih a i l S te p ha n esc u, membru ,II
Comisiei de h e ra l d ică, ge ne al o g ie şi sigilografie de pe lîngă I n stitl� t� 1 de
istorie "Nicol ae Iorga" al Academiei de ştiinţe sociale ş i po l itice :1
R. . R O l11â ni a) .
66 Ve z i în a cea st ă privinţă I 'Iorentina DUl11itrescu, Trăsături specifice
ale sCltlfJlItrii În Lemn brÎncoveneşti, În Pagini de veche artă Tomanească,
I T , B uc ure şt i , 1972, p. 257-306.
 I 'ig. 27. l3i sl'rica d i n I :runz:1ncşti Jl7chinarea către icoana Maicii DomnuLui şi scene (5-8) din Acatist (prol1aos).
vor, pe cînd cea din altar şi d i n absidele laterale a l 0 <:1 -
osului a fos t refăcută către sfîrşitul veacului trecu L ; se
mai observă pe alocuri şi refaceri parţiale, înde sebi pc
peretele estic al pridvorului. rn partea vestică a naosu l u i
se remarcă, pe glafurile ferestrei sudice, frescele ori g i ­
nale a l e Sf-ţilor Cosma ş i Damian, primul ţ i n î n d î n mîna
dreaptă un instrument medical, cel de al doilea prea
şters ca să i se poată descifra atributele ; ei sînt i ncadraţi
de Sf. Iacob Persul şi d chipul deosebit de frumos a l
unui a l t sfî n t m ilitar a l cărui nume n u se m a i poate c i L i .
P e peretele nordic, Sf. Evstatie Plachida ş i ·o f. Teopista
î ncadrează pe copiii lor Agapie şi Teopist, înfăţişaţi î n
grosimea ferestrei. Doi sfinţi stîlpnici (cel d i nspre nord,
SI. Alipie) ocupă colţurile per t lui despărţitor d i ntre
naos şi pronaos. Registrele sup rioare, şterse şi a fumate,
nu se d isting bine.
Pictura d i n pronaos este dedicată î n întreg i me cultu­
lui Maicii Domnului, reprezentată p ca loLă ca Platiteni .
Timpanele î nfăţişează următoarele scene : Naste rea Maicii
Domnului (nord), amplu tablou, în mar parte şters, dar
lăsînd să se vadă bine leagănu l copilei, precum şi scena
scăldatului : Intrarea în biserică (est) ; Maica Domnului ca
Acoperămînt al oamenilo7', ocroLind precum un cort 'om
nirea îngenunchiată, el rici într-o parte, m i reni în partea
cealaltă (sud) ; pe timpanul vest, în sfîrşi t, sc na mai rar
întîlnită a Inchinării către icoana Maicii Domnului. care
se deosebeşte ca idee şi în special p r i n i conografia e i
caracteristică atit d e ultima scenă d i n Acatist, Inchinarea
căt1'e Născătoarea de Dumnezeu 67, cît şi de tema Dumi­
nica Ortoelo.-x: iei 68. Scena este domi nată de icoana Maici i
Domnului, înălţată pe un pied estal ; î ntr-o parte arhan­
ghelul M i hail cu sabia ridicată gon şte o ceată ele n ecre­
dincioşi ; în partea ceal altă, se află ceata CI' d i ncioş i lor
îngenunchiaLă î naintea i coanei. Tema ilustrează un ver­
set din vechea l'ugăciun b i zantină Paraclisul Maicii Dom­
nului : "Mută să fie gura păgînilor, care nu se închină
cinstitei icoanei tale, celei zugrăvite ele s fîntuL aposiol
Luca, ceea ce se chiamă Povăţuitoarea" 69 : pri mele cu­
vi nte ale versetului " Mută să .fie gUTa păgînilor"
- m ult
67 Ve7i O. Tafra : i , !COl1ogra!ia In/llltiui Acatis l , Î n " I:lCM l " , a n u l V I I
( 1 9 1 4 ), p. 1 65- 1 66 şi fig. 42-4 3 .
68 V . Grec u , Cărţi d e picwrii !lisericcască bi'/.(lIIrrnă, 1 93 6 , p . 2 4 4 .
69 IstoriCltl eparhiei RÎm1'liC/{,!ui Non! Severin, Bucureşt i , 1 906, p. 1 9 3
www.patrimoniu.ro
apar p e o reprezenLar foarte asemănătoare d in pronao­
sul biseri c i i d i n V lad i m i r (j ud. Gorj ). Registrul de sub
L impane în sfîrşit, este ocupat - pe per-ţ i i sud , vest ş i nord,
în ordinea arătată - ele p r i meI 1 2 scene d in Acatistul Mai­
'
cii Domnului, ele la pr imul 'ep isoel al Buneivestiri (vari­
anta Bunăvestirea cu :fîntînă ; M a ica Domnului este asis­
tată de două servitoare ; îngeru l coboară în zbor) pînă la
lntîmpinarea Domnului . Atît iconografia cît şi textul
icoas clor 70 sînt redate cu o fideli Late desăvîrşi tă, trăsă­
tură c caractel'iz ază d alt fe l într aga pictură a bi.serici i
d i n Frunzăneşti .
Ceea ce mai atrage aten ţ i a în p l 'o naos este faptul că
toată partea de j os a peretelui de la in trare şi a celor doi
pereţi laterali, r zer v Lă îndeobşte tabloului ctitori ce1:c,
este acoperita cu un strat uniform de vopsea cenuşi cu ,
i ngura excepţie a machetei b iser i cii, care pluteşte i n
mod nefiresc l a locul e i obişnuit, deasupra uşi i de in­
trare. La sondaj ul superficial pe care l -am putut face, nu
s-au aflaL urme d e pictură, fie că aceasta - pentru mo­
tive pe care nu le c unoaş-:;em n u a fost executată de
-
la început, fie că. ea a fost rasă ulterior, poate d e către
noii proprietari d i n veacul al XIX-lea, ş i n u a mai fost
- î n locui t�\ ; prezen �a modelului bis ricii, care nu d i feră ca
fac tură ele frescel origi nale conservate, pl dează mai
curî nel pen tru cea de a d oua i poteză.
De ac eaşi bună calitate ca pictura d i n i n teri orul bi­
serici i ' esLe şi aceea d i n pridvor ; cu excepţia cîtorva fj­
guri de apostoli din scena .Judecăţii de apoi grosolan
refăcute, această pictură s păstrează cel mai b ine. Pe
calotă esLe î n făţişa t I i sus Emanoil, iar în ti mpane Nunta
elin Cana Galileii (sud), A doua venire a lui Hristos, cu
lnvie1'ea morţilor (vest) şi scene foarte şterse din viaţa
Mai c i i Domnului (nord ) . Peretele estic este ocupat în în­
tregime de ampla l ' prezentare a .Judecăţii ele apoi.
D mn de relevat ste ciclul Sfîrşitului apostolilor, ce
ocupă î n în tregime r g istrul d e d easupra arcadelor pere­
ţ ilor d i nspre m i azăz i , apus şi m iazănoapte. Această Lemă
'e î nLilneşLe part i a l . de cele mai m ul te ori în pri dvor, î n
biserici d i n Tara Românească, m a i. d es de altfel
decît în Moldova7 1 . In cazul prezen t însă, realizarea t
7 0 O. O. Tafra l i . O{l. cit_, p. 5(,-84 şi 127- 1 35 .
7 1 T . D. Ştefane�c l 1 . r.CI peil/ture religiellsc e n ValClchie e t e n TransJli­
,·,ulie. P.l1'i'. 1 9 :l 2 , p. 3 3 2 .
17
deosebit de interesantă atît prin înfăţişarea i ntegrală a
ciclului 72 , cît ş i prin exactitatea iconografiei, ce atestă
temeini<:e cunoştinţe hagiografice din partea zugravilor
sau a persoanelor care i-au d irijat. Scenele, i dentificate
pe baza inscri pţi ilor uneori păstrate, a i erarhi ei şi a chi­
pului - foarte corect redat - al apostolilor, precum ş i
a felului marti raj elor suferite, sînt - d e l a stînga la
dreapta, începînd d i n colţul sud-estic al p ridvorului -
următoarele : 1 . Răstignirea cu capul în jos a Sf. Petru;
2. Tăierea capului SI. Pavel; 3. Răstignirea pe crucea de
fonnă caracteristică a SJ. Andrei (patronul bisericii, al
cărui chip este de o frumuseţe rară) ; 4 . Decapitarea SJ. Ia­
cov al lui Zevedei : reprezentare corectă 73, deşi mineile
şi erminiile, prin confuzie cu Sf. Iacov al lui Alfeu, in­
dică uneori omorîrea sfîntului cu un mai 74 ; de remarcat
p rezen ţa în tablou a unui om şezînd, într-un medalion
purtat d doi îngeri ; este desigur Sf. Ioan evanghelistul,
frate cu Iacov, el nu putea lipsi însă din reprezentarea
"celor 1 2" ; 5. Străpungerea cu suliţe a Sf. Toma; 6. Răs­
tign i rea cu capul în jos a Sf. Filip; 7. Arderea pe rug a
Sf. Matei; 8 . Zdrobirea cu maiul a SJ. Iacov al lui Alfeu :
reprezentare conformă cu tradiţia patristică 75, deşi mi­
neile ca şi erminii le i nd ică uneori răstignirea 76 ; 9. Răs­
tigni.rea Sf. Varto lomeu; 1 0 . Tragerea cu frînghii prin
străzile A lexandr'iei a SI. Marcu (sI. Marcu a fost intro­
dus în ciclu pentru completarea n umărului de 1 2, în lo­
cul Sf. Ioan evanghelistul, mort d e moarte naturală) ;
1 1 . Spînzu7"area şi săgetar'ea Sf. Iuda (sau Tadei)77 ; 1 2 . Răs­
tignirea SJ. Simon cananeanul.
Sub registrul ocupat de Sfîr'şitul apostolilor', în spaţii­
le triunghiulare di ntre arcad , cele şase scene din ciclul
72 O reprezentare completă a temei sflrşitul ui apostolilor se află şi
în pridvorul bi eri cii mănăstirii Polovragi, pictată de meşterii bdncove­
neşti în anul 1 703. De valoare artistică ridicată, ea este mai pUţin exactă
decît cea de la Frunzăneşti sub raportul iconografic (concep\ia temei, com­
ponenp grupului celor j 2, ierarhia aposto l ilor).
73 Faptele apostolilor, 1 2, 2; cL F. Cabrol-I . Leclercq, Diaion­
naire d'archeologie chretienne, Paris, voI. VII, 2° partie, col. 2092. Sin­
gura deosebire :l picturii noastre faţă de texte este cu privire la instru­
mentul morţii, care pare a fi o secure, iar nu sabia,
74 Mineilti pe luna octombrie, Bucureşti, 1 929, p. 291 ; V. Grecu, op.
cit., p. 273.
75 E/lSebiu, Jl, 23, apud fo. Cabrol - H. Leclercq, op. cit., V I F, col.
2 1 1 0; tot astfel a pictat şi Mantegna moartea lui Iacob al lui A l feu, în
cunoscutu l tablou din biserica Erelllitanilor din Padova.
76 Mineiul pe luna iunie, Bucureşti, 1 927, p. 321 ; Mineiltl pe llma
octombrie, Bucu reşti, 1 929, p. 1 1 1 ; V. Grecu, op. cit., p . 272, 325.
77 Astfel este relatată moartea apostolului Iuda sau Tad ei şi în Mi­
lIciul lJe llmll iltnie, op. cit., p. 1 9 2 ; menţionăm că, dacă săgeata sfî n ­
t u l u i I u d a a r putea corespunde unei tradiţii autentice (în iconografia ca­
tolică, printre atributele acestui sfînt se numără "crucea, mailll şi săgeţil�,
preslip"sel� illstmme11le ale morţii sale", vezi Xavier Barbier de Mon­
tault, Traite d'iconographie chrfnienlle, Paris, 1 890, p. 276 ) , în schimb
spînzurarea l u i reprezintă fO:lrte probabil o contaminare de la sfîrşitul
mai cunoscutul ui său omonim, Iuda iscariotul .
Fig. 28. Biserica din Frunzăneşti, Sfîrşitltl apostolilor Toma, Filip, Matei, Iacov-Alfeu şi Vartolomei (pridvor, peretele vestic).
www.patrimoniu.ro
Facerii sînt remarcabile p r i n luminile albe, savant aşter­
nute pentru crearea unei atmosfere de mister, pe care se
detaşează planurile suprapuse ale peisaj ului stilizat.
Edificiu d e proporţii armonioase ş i destul de im pună-
1"01' în cadrul incintei origi nale, împodobit cu strălucite
elemente de sculptură în piatră, sculptură în lemn şi pic­
tură, biserica d i n Frunzăneşti se numără pri ntre ctitorii le
de prestigiu ale boieri m i i muntene din prima j umătate
a veacului al XVIII-lea .
I II . MICŞUNEŞTII MARI
Procesul de î n mulţire a conacelor boier şti în cj,.l.rsul
veacului al XVIII-lea este i lustrat cum nu se poate mai
bine de situaţia constatată pe teritoriul fostei moşii Greci,
aflată pe pi toreşti locuri, bogate în ape ş i păd uri, între
lacul Căldăruşani şi tîrgul Fierbinţilor. La sfîrşitul vea­
cului ai XV I-lea, moşia Greci era stăpînită de o j upîniţă
Neaga, soţia marelui vornic Mitrea, "v lastelin şi primuL
sf etnic" al l u i Mihnea Turcitul 78. Rămînînd văduvă în
1 597, Neaga vorniceasa dărui eşte moşi a mănăstir i i Sna­
gov, clar în 1 625 un descendent al n amului, Papa mare
vornic 79, răscumpără a tr ia parte din moşie 80 , inclusiv
curtea boierească d i n veacul al XVI-lea, cu biserica ne­
cropolă c stărui e şi azi în satul Măxineni (corn. Gră­
diştea) şi cu o casă ale cărei ruine mai puteau fi văzute,
la nord de biseri că, pînă în anul 1 856, cînd au şi fost
cercetate şi fotografiate. Casa "avea .j os pimniţe mari bol­
lite şi sus cinci odăi cu sală largă între ele şi spTe mia­
zăzi galeTie Ia.tă cu scară pr'in lăuntru" 8 1 . Nu este lipsit
de interes faptul că aceeaş i structură o vom regăsi a­
proape aidoma la casa din M i cşuneştii Mari , clăd i tă două
sute de ani mai tîrziu pe aceeaşi moşi de o urmaşă a
lui Papa vornicul.
In casa strămoşească au vieţuit şi s-au înmulţit fiii,
nepoţii şi strănepoţii lui Papa Grecianu timp de mai
bine de o sută de ani, exploatînd în devălmăşie cele
7 . 000 hectare de pămînt. Către j umătatea veacului al
XV II-lea însă, ei n-au mai încăput î n vechiul cămin şi
au început să roi ască în diferite sectoare ale moşiei,
"clădindu-şi biser-ici şi case de locuinţă şi adunînd sate
în jurul lOT, chiar- j'ăTă fixar'e de linii despărţitoare îm-
78 DIR, veacul al XVI-lea, voI. V, p. 228 (document din 27 februarie
1 586).
79 Despre Papa Grecianu, vezi N. Stoi escu, Dicţiollllr al marilor dre­
gători . . . , p. 1 92- 1 93 .
80 Aceste evenimente sînt relatate p e larg d e Ştefan D . Grecianu în
lstoricul Ilo/lei vechi moşii boiereşti, Greci, Bucureşti, 1 9 1 0; vezi şi Cor­
nelia Pillat, Quat:re eglises du departement d'Tlfov, sigl1ificatives pOM
l'art dlt Moyen Age en Valachie, în "Revue roumaine d'histoire de l'art" ,
VI, 1 969, p. 8 1 -82 şi note 9-23.
8 1 Ş tefan D. Grecianu, op. cit., p. 23.
 fig . 2 9 . Biserica din Frunzaneşli, Sfîrşitul apostolilor Petm, Pavel, A lldrei
pietrite cu sine te în regulă şi definitive" 82 . Hotărnicia
din 1 7 6 1 n u a făcut decît să consfin ţească o situaţie de
fapt în privinţa aşezărilor şi a îngrăditurilor, despărţind
i.otodată islazurlle, fineţele şi locuri le arabile ce rămăse­
seră indivize. S-au creaL astfel cinci trupuri de moşie,
unul al mănăstirii Balamuci, ctiLoria lui Papa vornicul
d i n anul 1 63 1 , şi alte patru corespunzînd spiţelor celor
patru nepoţi de fiu - fiii lui Drăghici vistierul - ai lui
Papa vornicul : Papa vistierul, Constantin spătarul, Mihai
clucerul şi Vinti lă căpitanul. Ulterior s-au mai produs
diferite subîmpărţiri, schimburi şi vînzări între urmaşi,
iar cele mai multe por ţiun i au intrat pînă la sfîrşit pe
mîini străine, prin zestr .
Situaţia de altădată83 este astăzi concretizată pe teren
(de la apus spre răsărit, adică mergînd de la Baloteşti
spre Fierbinţi) prin următoarea succesiune de aşezări ş i
de monumente : Măxineni, cu vechea biserică menţio­
nată mai sus84 (numele cătun ului vine de la un Costache
Maxim Mihuleţ, zaraf, care a ţinut în căsătorie pe Lu­
xandra, fiica lui M ihai serdarul Grecianu, din ramura
82 Ibidem, p. 5 8 .
8 3 Pentru eviden\ierea situaţiei, am alcatuit urmatoarea schema genea­
logică a nea m u l u i G recen i l or din I l fo v . In lipsa unor indic:l.ţii speciale,
datele istorice şi genealogice atît din text cît şi din prezentul t a bel ş i
d i n tabelul d e l a nOla 97 a u fo t extrase din : Ştefan D. G recianu, 1sto­
,·icul ul1ei vechi moşii . . . (op. cit.); i de m , Genealogii documentate ale
familiilor boiereşti, voI . I. Bucureşti, 1 9 1 3 ; Theodora Radulescu, Sfatul
domllcsc . . . În " Revista Arhivelor", anul XLIX, voI . XXXIV, nr. 1 , 2 ,
.l si 4/1 972; precum şi din arhiva l u i Em. Hagi Moseo ( l ig. 4 1 ).
84 De�pre biserica din Maxine n i , vezi V. Bratulescu şi 1 . Remus, Mă­
năstiri şi biserici, p . 47; Co rn e l i a Pillat, Qllatre eg lise s . . . , p . 8 3-87.
www.patrimoniu.ro
şi 1acov-Zevedei ( pr id vo r, pe r e te l e su d i c )
lui M ihai clucerul) ; Grecii de Sus, cu o casă clădită la
1 76 3 de Ştefan Grecianu, din ramura lui Constantin spă­
tarul85 şi cu o biserică ridicată la 1 845 de Dimitrie Gre­
cianu, fiul celui de mai sus şi tatăl istoricului Ştefan
D. Gn:!cian u ; Grecii de Mij loc (Sitaru, după denumirea
oficială), cu o biserică clădită în anul 1 7 5486 de Şerban
Brezoianu biv veI şătrar cu soţia sa Safta Grecianu, din
ramura lui Papa vistierul (casa n u mai există) ; Grecii de
Jos, cu o biserică - şi aceasta lipsită de curtea respec­
tivă - construită în anul 1 7 7 5 de un Ioan Grecianu veI
medelnicer, a cărui ascendenţă nu este pe deplin lămu­
rită, poate un urmaş d i n ramura lui Vintilă căpitanul ;
mai departe, moşia Greci se întindea şi peste apa Ialo­
miţei cu o " şuviţă" ce se învecina cu moşia Micşuneşti87 ;
prin căsătoria lui Iordache Micşunescu, propri tarul mo­
şiei Micşuneşti, cu Smaranda Grecianu, care prin bunica
e i Ilinca se cobora din ramura lui Papa mare vistier88
şi primise ca zestre partea de peste Ialomiţa a moşiei
Greci, s-a constituit trupul de moşie Micşuneştii Mari,
unde mai dăinuie importanta curte construită de cei doi
soţi în anul 1 743, subiectul prezentului capitol ; în sfîr­
ş it, într-o poziţie centrală, înconjurată de o frumoasă pă-
85 A zi, m u lt remaniata, sediul onsi li u l u i Popula ,· a l com u nei G ră-
d i şt e :t .
86 Vezi N. G hika-Budeşti, Evoluţia arhitecturii îll Mltlltwia şi Olte­
nia, veawl al XVlIJ-lea, ,,13CMI", anul XXIX, 1936, p. 9 5 .
87 Vecinatatea ce! o r două moşii rezulta dintr-o carte de h O l :1. rn icie
din 4 no ie mbr i e 1 728 , vezi Ştefan D. Grec i a nll , Genealogii docltInell{(l/e
ale familiilor boiereşti, voI. I, B ucureş t i , 1 9 1 3 , p. 5 3 .
88 Vezi t abe l u l genealogic de la nota 97, precum Şl nota 99.
 dure, se înalţă sch i L u l Balamuci, c L i Loria neam ului, bine
cunoscut monument istoric89 ; în satu l cu acelaşi nume,
azi contopi t cu Sitarul, se mai a flă o modestă biserică
de lemn, deven i tă capelă de c i m i t i r9o.
Locul unde marele stolnic Iordache lVIi cşunescu şi-a
statornicit conacul este situat la răsărit de comună, pe
malul u n u i heleşteu format d i n apa Ialomiţe i şi l lngă
drumul ce d uce spre F i erb inţi . El cuprinde o înti nsă su­
prafaţă de teren pe care erau răspîndite d i feritele con­
strucţii ce constituiau a nsamblul gospodăresc a l curţi i
boi ereşti, d i n care însă n u s e m a i păstrează decît urmă­
toar'ele : clăd i rea principală, d e reşedi nţă ; corpu l de la
i ntrare, ce cuprinde poarta monumentală cu gangul de
trecere în curte ş i graj d u l cu anexele respective ; î n sfîr­
şit, b iserica de curte, impunător lăcaş ce deservea şi ob­
ştea satului. Judecînd după clăd i ri le ce se mai păstrează
pe teren, conacul trebui e să fi avut la origi ne o mare dez­
voltare şi o înfăţi şare măreaţă.
'
Astfel, chiar de la in trar:ea În incinta conacului, con­
cepţia de măreţi e este afirmată prin tratarea acesteia ca
un gang acoperit, ce i m i tă i n trarea palatelor voievodale,
ca la Tîrgovişte, Potlogi, lVIogoşoaia. Gangul, cuprins în­
tr-o construcţie dezvoltată în înălţime cît să poată cu­
prinde sub acoperiş calota sferi că ce acoperă spaţiul aces­
tuia, este situat la extremitatea ari p i i ce închide incinta
l a m i azăzi pe o lungime d e 30 m ş i care înglobează ca­
mera paznicului, rem i ze pentru trăsuri şi gra .idul cai­
lor, peste care se afla un etaj , azi d ispărut, consti tuind
fînarul. Construcţia, executată d i n zidărie de cărămidă
subţi re, specifică epocii, reprod uce sistemul tradi ţ i onal de
boltire în care calote sferice se rezemau pe arce şi pan­
dantivi.
Golurile i n trării , cu o d eschidere largă de 4,85 m, prac­
t icate î n pereţii exteriori, sînt arcui te În plin cintru prin­
tr-o arhivoltă retrasă faţă d e planul faţadei, după teh­
nica obişnuită a epoc i i .
Starea actuală a construcţie i este precară, pavilionul
nemaiavînd acoperi ş ; de asemenea, z id ăria pereţilor pre­
zintă lipsuri şi uzuri accentuate, fără ca structura de re­
z istenţă să fie însă periclitată, neexistînd crăpături peri­
culoase.
Casa de reşedi n ţă a conacului, azi folosi tă ca local d
şcoală, îşi păstrează structura originală prea puţin mod i ­
ficată. Este o construcţie r i d i cată pe două n i veluri : pri­
mul alcătuit d in tr-un parter c u cinci î ncăperi şi, în par­
tea de nord-est, o pivn i ţă boltită ; al doilea, eta.i ul, com­
pus d i n şase camere şi sală centrală.
Clăd i rea, realizată spaţial ca un volum paralel i p i pedic,
cu u n mic adaos de dată mai recentă pe latura d e m iază­
noapte, străpuns de golurile uşi lor şi ferestrelor de cea
m a i simplă tratare, cu u n acoperiş turtit învelit cu tablă,
oferă în prezen t un aspect exterior banal, l i psit de orice
element decorativ şi de compoziţie arhi tecturală, urmare
a i n t.ervenţiei neadecvate ce i -a denaturat înfăţişarea
origi nală, i mpresie ce este accentuată şi de zugrăveala
î ntr-o tristă culoare cenuşie.
Interiorul, atît parterul cît ş i eta.i u l, d e asemenea nu
are decoraţii sau elemente de construcţi e valoroase. Piv­
n i ţa însă, care ocupă doar o parte din suprafaţa construc­
ţiei - cea d inspre nord-est - şi care se înalţă, prin creş­
terea bolţi1or ce o acoperă, pînă la n i velul etaj ului, oferă
un i nteres deosebit p r i n forma sistemului de boltire. Se
coboară la ea printr-un gîrlici, azi cu acces prin tr-o uşă
89 Bibliografia l a N . Stoicescu, Bibliografia 10caiităţilor şi I7wnumell­
telor fC1tda!e din România. 1 . Ţara Românească' C rai on , 1 970 , voI . 1 ,
p. 5 0- 5 1 .
90 1n anul 1 778, un călător st ră in men\ionează satele Gretschi (G re­
cii . d � Jos) ? �ui pi to. (Scuipici, vechea denumire a satului G recii de Mijloc),
Mt ksmeshtl ŞI Grw.i de Sus, fiecare cu cîte o bi se rică şi o casă boierească,
u n e o r i cu precizarea că acestea sînt de "piatră" ad i c ă de zid vezi Mon­
sieur de B ( aur Frederic G u i llaum : ) , .Memoires hZstoriques et g�ographiques
sur la Vala cht.e , Francfort et LeipZig, 1 778, p. 1 47. Pentru ani i 1 83 1 - -
1 83 3 , sî n t m enţionaţi printre proprietarii ce-şi dădeau moşiile În aren da :
la �.i c ş u n eşti şi G recii de Jos, căminarul Polizache (vezi mai jos) ' I a
� recll d e Sus, paharnicul Matache ( D i m i trie ) G reci anu; l a G rădiştea. �or­
mcul Scarlat G rădişteanu , care c u m pa rase o parte din moşia G recii de
Sus, d e ,unde şi numel e catunului; l a Maxineni, Luxandra G recianu (Ioan
. .
C . �tllttl
?
.
Are!l�a ;:Z0ş/llor în M,m tenia la 1831 şi 1833, în A na l el e ero­
nonllce ŞI sta t i stice , sept.-dec. 1 9 3 1 şi e x t r as din 1 93 2 , p . 1 6 ) .
,.
20
www.patrimoniu.ro
l a terală d i n camera situată în colţu l de nord-vest al par­
terului, î ntrucît uşa originală aflată lîngă i ntrarea la eta .i
d i n faţa da d e apus a fos t i nzi dită. Pivniţa are forma pa­
tl'ată (9,20m X 9 , 20m) şi este acoperi tă printr-un si stem de
patru calote sferice s usţi nute de pa tru arce puternice -
de 2 m lăţime - ce pornesc, pe cei patru pereţi lateral i,
u ni n d u-se pe u n masiv s t ilp cen tral pătrat, d e 1 , 80 m la­
tura, şi de arce ce dublează pereţ i i ; racordarea d i ntre
arce şi calote se face prin tl'iunghiuri s[erice. Bolti rea, se
poate SPUl1f, sav a n t concepută, este caracteristică siste­
rnului constructiv al arh i tectur i i brîncoveneşti şi este
î ntîl n i tă în mai multe subsoluri ale palatelor d i n epocă,
precum l a palatul d e la lVIogoşoaia, cel d e la Potlogi , la
anexele curţi i domneşti din Tîrgovişte. Execuţi a este de
asemenea d e o perfecţiune şi o precizie d esăvîrşită ş i nici
un semn de i nstab ilitate n u se poate observa în structura
zidăriei. Prin .i ocul su prafeţelor curbe, ansamblul oferă
o îmbinare foarte variată de forme, cu contururi ele­
gante ce dau privi torului o viziune plastică d i n cele mai
plăcute.
Si tuată pe laLura el e miazăzi a ansamblului, biserica
r i d i cată de Iordache Micşunescu, cu soţi a sa Smaranda,
i n a n u l 1 74391 este un ed ificiu care, atît prin proporţ i i l e
l ui - 25 m lungime pe 8 m lărgime î n exterior ş i 7 m
î nălţimea corn işei - cît ş i prin valoarea artistică a ele­
mentelor d ecorative, se i mpune ca un monument pres­
tigios de arhitectură al epoc i i .
Structura ed i f ici ului urmează ti pologia cristalizaLă pe
la j umătatea veacului a l XVIII-lea pentru bisericile din
lVI unLenia92. In urma p i erd eri i celor două turle - Panto­
c rHtorul şi turnul-clopotniţă - aspectul exterior su feră
prin ştirbi rea si luetei originale şi prin prezenţa unei clo­
potniie de 'l emn i mprovizate î n locul celei d i spărute de
pesLe pronaos. O plăcută i mpresie produce, î n schimb, du­
�la i ntrare Î n pridvor, corespunzînd celor două funcţiuni
pentru care lăcaşul fusese creat : d e b iseri că a satului şi
de paraclis a l curţ i i boiereşti . Prim a i ntrare este cea obiş­
n ui tă de pe axa clăd i r i i , pe cînd cea de a doua, rezervată
o d i nioară fam iliei, se află pe latura nord, sub forma unei
desch i deri boltite în peretele plin ce înlocuieşte pe aceas­
tă latură succesi unea de arcade şi de coloane a pridvoru­
lui. Pentru a nu stîn .i e n i accesul la i n trarea "boierească" ,
turnuleţul ce cuprinde scara clopotni ţe i a fost m utat pe
l atura sud ică a clădiri i . Departe de a şoca, această deroga­
re la sol uţiile arhi tecton ice statorn ic ite produce un efect
p lăcut prin evocarea vie a funcţi i lor i n iţiale ale edificiu­
lui, iar Întunecarea pridvorului ce rezultă d i n închiderea
l atur i i nord i ce este compensată de su prafaţa suplimentară
o feri Lă decoraţiei p ictate.
Se l'emarcă, de asemenea, elementele decorative de
sculptură în p iatră, a căror introducere pe faţadele tra­
tate prin simplă tencuire atenuează nota de austeritate
a exteriorului şi î nn ob ilează î ntreaga arhi tectură : astfel,
ferestrele au fost decorate cu chenare ornamentale firi­
deIe de ventilaţie cu traforuri, iar uşa princi pală � u un
portal monumental, Loate lucrări d e artă cioplite de o
mînă versată. Ele reproduc schema obişnu i tă a acestor
elemente din sculptura brîncovenească, ce promovează în
d ecoraţie i nspi raţia d i n domeni u l vegetal, cu i nterpretările
concepute de m eşterul ciopl itor.
Sculptura chenarului din j urul golul u i uşii , realizată
în relief redus, specific acestui gen în arta brîncovenească,
� 91 După pis,:nia or�gina ! ă, :uprinsa În p or tal u l intrării în pronaos, ale
carei ca rac tere sa pat e 111 piatra cu o are c are stîngăcie - spre deosebire
de excelenta factură a ornament::tţiei sculptate - dau urmatorul text:
"llldell1nc: tu m-am dentru ajutoriul ziditomllâ meu de am făcut ac�st
dnl7l1le2wIsC/t lo�aş fJentm c/.l1stea şi lauda cei dentm o fi(i)nţă Troiţă,
Itl ;de să 1) �ăzl1l{./aş! e hramlil .prea CT�ratii Născăto(a)rei de Dumnezeu şi
1!1 II :'I ! /tI. . NI.c�lae ŞI al mare/lu mltcemc Gheorghie, lntm vecinica pomellire
n pcrrmţ!lor ŞI. a 1.0: neamul 17 stnt şi robilor lui Dumnezeu Jo rdache Micşi­
�
lICS :'UZ v(:)1 .sto (l)m c ŞI. a �?ţtt. .me,le Zm,aralldii, cari cu ale no(a)stre oste­
,
�7eiJ :"11 zldtt-o den temelua el. ŞI am mfrumusetat-o după cum se vede,
/ it 'lt.lelc prea 11lI'Y/.mat domnului nost'T/I 10 Mihail Racoviţă vvd lnzes­
tr11/ 1-0_ ('It c:.ele ce mi au dat '1. lndemlnă, '! fi p�ntru chiverniseal(�) S/111-
�
�{f,ht/. JClrt(/)ct(I)11CC/f, Şt preoţtlo.
r . posluşne�\ a,rătmd şi to(a)tă or!n1uialCl
t ll hrt so vul care It. s-au dat. ŞI s-al. saVlrşlt de tot lltcrltl de Zidirea
ci tII zilele m(e)s(iţa) sept(emvrie) 1 d(ni) leat 7252 [1743}" .
. 29 Ve�.i �escrierea a 1l1ănunţită a bise ricii la N. G h ib.-I3udeşti, Evoluţia
arhltec/li.1'II.. 1I7 Muntenta . şi Oltenia, partea T V , veaCltI al XV" J-le.1,
.. I l C M l " , 1 9 6, p. 9 7-98 şi fig. 775 - 7 8 5 .
 ... :.' �:
' ,'

,
.

' 1 .' ; '': · '

'
'
.
, : ,

;" . : • � . :
.�• • •
, 1• "

1, " �" .

Fig. 30. Co nac u l d i n M i q u n eştii Mari, pl:tn de �iLUaţie.

(' 1 - C:l,a, 2 - pUţ vec h i , 3 - grajduri , 4 - biserica).

I
- -

la
u

;- . c

II
...
-

Fig. 31. Casa din Micşuneşti'i Mari, planul parterului şi pivniţei . Fig. 32. Ca a din Micşuneştii Mari, p l anul etaj u l u i .

are ca motiv al compoziţiei vrej ul ondulat cu ramuri
întoarse, în vîrful cărora cresc exclusiv flori de dovleac,
motiv des întîln i t în acest gen ornamen tal. Banda chena­
ru lui porneşte de pe o rozetă tratată ca piedestal, sculp­
tată tot în motiv vegetal, dar compusă după o schemă
simetrică, şi se înalţă pînă deasupra uşii, încadrînd şi pa­
noul pisaniei suprapus acesteia, peste care o cornişă, alcă­
tuită d i n frunze de acant între care se împletesc vrej uri
cu m uguri bulbucaţi , încoronează întreaga compoziţi e.
Chenarele ce încadrează golurile ferestrelor, terminate la
partea sup rioară î n acoladă, linie mult îndrăgită de con-
structori pe la j umătatea secolului al XVIII-lea, reproduc
acelaşi sistem de decoraţie florală, însă cu mai multă va­
r iaţie în folosirea alfabetului ornamental, pe lîngă moti­
vele chenarului uşii apărînd şi laleaua. Pietrele traforate,
de formă pătrată, aşezate deasupra ferestrelor peste brîul
ce împarte faţada î n două registre, au o elegantă compo­
ziţie, alcătuită dintr-un vrej ce se încolăceşte şi din ale
cărui ramuri înfloresc aceleaşi flori de dovleac.
Pictura biserici i din Mi cşuneşti, califi cată de V. Drăghi­
ceanu "foarte frumoasă, în stilul mij locul secolului al XVIII-

21

www.patrimoniu.ro
lea" 93, este opera zugravului Dima erei, al cărui nume se
mai distinge pe inscripţia zugravilor din n işa prosco­
m idiei. El a mai pictat, în 1 7 53, în imediata apropiere a
M icşuneştilor, biserica schitului Balamuci, iar în 1 7 56,
după cum am mai arătat cu alt prilej 94, biserica d i n satul
Tunari de lîngă Bucureşti. Amintim că în afară de cali­
tăţile sale de zugrav, Dima erei mai prezintă interesul
istoric de a fi strămoşul lui Nicolae Bălcescu, prin căsă­
toria fiicei sale Maria cu Petre căpitanul, bunicul marelui
patriot95 . I n ampla analiză a picturii bisericii d i n Mic­
şuneşti, făcută în comparaţie cu aceea a schitului Bala­
muci, Cornelia Pillat subliniază j ust tendinţa, la amîn­
două monumentele, spre reînnoirea temelor, precum şi pre­
dominarea elementelor narative faţă de cele teologice,
trăsături caracteristice picturii din veacul al XVIII-lea .
Mai puţin exactă ni se pare, în schimb, afirmaţia au­
toarei că pictura de la Micşuneşti nu vădeşte în ale­
gerea temelor atîta libertate ca aceea de la Balamuci şi,
în special, că "popa Dima, la Micşuneşti, TepToduce com­
ponenţa unui p1"ogmm monastic (s. n . ) confoTm pTescTip­
ţii lOT eTminiiloT"96. Derogările la normele iconografice pe
care autoarea le relevă în programul celor două edificii,
în funcţie de predilecţiile zugravi lor - care, n u trebuie
ui tat, lucrau în colecti v, deşi la Micşuneşti nu se mai
poate citi pe inscripţia foarte ştearsă din proscomidie
decît n umele lui Dima erei - ş i uneori poate ale bene­
ficiarilor, nu ni se par de loc convingătoare în acest sens.
Pe de altă parte, dacă componenţa programului icono-
93 V. Draghiceanu, Biserica din MiCşltneştii Mari (Ilfov), în "Anua­
rul Comisillnii Monumentelor Istorice" , 1 9 1 4 , p. 87-92.
94 Arh. Ion Dumitrescll şi Radu Creţeanu, Un conac brincoven,sc
neclmosertt şi o biserică inedită de la jumătatea veacuilti al XVIII-lea la
marginea Bztwreştilor, comunicare facuta la Sesiunea jubiliara a Direc­
ţiei Monumentelor Istorice din l una ianuarie 1 973 (sub tipar).
95 Cornelia Bodea şi Paul Cernovodeanu, Materiale noi pentru bio­
grafia lui Nicolae Bălcescu, în "Studii" , 1963, nr. 2, p. 373-401 ; Cor­
nelia Pillat, Popa Dima zlIgravltl, în "Studia et acta Musei Nicolae Bal­
cescu", n r. 1 , 1 969, p . 3 53-363.
9 6 Coroelia Pillat, Popa Dima zltgravlIl, p. 357.
Fig. 3 3 . Conacul din Micşuneştii M:ui, intrarea î n curtea boiereasca.
22
www.patrimoniu.ro
grafic prezintă o notă specifică, este aceea a unei biserici
de mir, impresie accentuată şi de amplul tablou votiv
care ocupă cea mai mare parte a suprafeţei pictate din
pronaos.
Personajele înfăţişate pe acest tablou constituie două
grupuri simetrice, de o parte şi de alta a uşi i de intrare
şi apoi în continuare pe pereţii laterali respectivi97. Grupul
d i n j umătatea sudică a pronaosului reprezintă pe ctitor,
"IoTdache Micşunescu maTe stolnic" , cu fratele său "Cos­
tandin Micşunescu" şi părinţii săi "pan Hasan veI că­
mămş" şi "paniţa ego MaTia" ; apoi pe bunicii lui d i nspre
iată, "pan VîIcu" şi ,jupîneasa ScuIina" şi pe sora lui
J
v07'niceasa Zamfim" 98. In continuare pe peretele sudic
J
97 Pentru mai buna înţe:egere a rudeniilor, s-a a:căwit un tabel ge­
nealogic al 'elor doi ([itori ai bisericii din Micşuneştii M ari (fig. 4 2 ) . -au
sublini:lt n umele personajelor ce figurează pe tabloul votiv, precum şi
ale persoanelor atestate prin alte men� i u n i d i n cuprinsul m nUl1lentu l u i .
9 8 Asan sau Hasan, tatăl lui Iordache M:qunescu, este un boierna�
român care a j ucat u n rol de tul de în emnat în anturaju l intim al lui
Constantin J3rîncoveanu, în calitate de mare cămaraş; datorita acestei situa­
ţii, l a m azilirea dom n u l u i a fost şi el luat de turci, fiind ocotit ca tăinui­
tonll averii acestuia; el a Împărţit cu Marica doamna şi ginerii ei sur­
ghiul1 u l de la Kutahia, apoi s-a reîntors î n Iara o data cu Marica doamna,
în 1 7 1 7 , cînd este atestat ca mare sluger (Stefan D. Grecianu, Viaţa lui
onst-alltin Vodă BrÎncoveal1/t de Radll vei logofă t GreciaJ/lt, J3ucu reşti,
J 906, p. 252, nota 1 ; Theodora Rădulescu, Sfatlll dom ll esc . . . , l I I , în
" Revista Arhivelor" , anul X LI X , voI. XXXIV, nr. 3/1 972, p. 44 1 ). Pe
baza n umelui Asan sau Ha an s-a crezut ca fami l i a Asan ar fi fost de
obîrşie sud-dunareană, sau chiar turca, deşi 1. C. Filitti arată că " n ll mele
Illi Asan (sub!. n.), Call1acuzillo, Paleolagll, Lasca ri , Comne17, R.ali, t-Iriso­
verghi etc., cele mai illtstre nume bizantine, Illt fost Î nt reb uin ţat e /'IUli ales
elin secolul al XVI-lea Încoace ca nllme de bOlez" (1. . I'ilitti, A rhiva
Gh. Gr. CantaC1tzino, J3ucureşti, 1 9 19, p. 247.). Oricum ar fi, neamul de
care ne ocupăm era de multă vreme În Ţara Românească, căci sînt ates­
taţi, cu n ume pur românesc tatăL şi bunicul lui Asan camăraşul : "Vîlcnl
sin VtlClt căpitan ot D răgăneşti" vinde la 30 mai 1 701 lui Bunea Gr:1-
dişteanu partea sa de moşie din Costieni, judeţul Vlaşca ( ib ide m , p. 1 73).
Identificarea parintelui l ui Asan cămăraşul (pictat în biserică sub denu­
mirea de "pan Vîlcu " ) cu "VUertl Sill Vîlw căpita n 0/, Drăgăl1eşti" am
făcut-o pe baza pOlrivirii datelor, precum şi a faptu l u i că n umele moşiei
vîndute, ostieni, este vechiul nume al satului Asan Aga (azi J3ujoreni,
lîngă Dragăneşti-Vlaşca). O seamă de fapte şi de alestări arată că Asan
camăraşul a fost un om avut. Iordache Micşunescu era bogat însă şi de
la mama sa Maria, fiica negmtorului Iorga staro,te, care În 1 703, cînd

Fig. 34. Casa din MicşlIneşlii M a r i , bolţile pivni\ei.
Fig. 35 . Biserica din MicşlIneştii Mari.
este pictat Mihai Racoviţă voievod, domnul ţării în mo­
mentul realizării ctitoriei (a doua domnie, 1 74 1 -- 1 744).
Grupul înfăţişat pe j umătatea nordică a peretelui dinspre
apus şi, în continuare, pe peretele dinspre miazănoapte
cuprinde pe ctitora " cocoana Smaranda Micşunescu" cu
copiii "Scarlat", " Nicolae" , " Constandin" , " Iordache" ,
" Maria" " Catrina", " Bălaşa" şi " IZinca" şi cu părinţii ei,
"pan Şerban Greceanu vel spătar" şi " doamna lZinca" ;
pe peretele nord ic, unchiul, mătuşa şi vara primară din
partea tatei ai ctitorei, " pan Grigo7'aşcO Greceanu vel
ban" , " Bwnleasa lZinca" ş i " Alexieva", apoi bunicii ei din
partea mamei, " Constandin Brîncoveanu voevod" cu " Ma­
rica doamna"99. Reprezentările sînt destul de plate, iar
figurile mai mult sau mai puţin stereotipe.
Constantin Voda a fost chemat la "Odriiz/' (Adrianopole) ca "să sărute
fJoala împărătească", a facut pafle din suita domnească alcatuita din
treizeci de boieri - mari şi mici - care au fost îmbracaţi cu caftan la
divanul îm paratesc în ziua de 25 iunie 1 703 (Cronica lui Radu Greceanu,
1n Cronicari munteni, Bucureşti, 1961, voI. II, p. 1 27). ° confirmare a
bogaţiei familiei Asan o constituie şi faptul ca nu numai Iordache Asan­
Micşunescu, dar şi fratele sau Constantin, sora sa Safta şi foarte probabil
(j udec1nd dupa titlul ei de vorniceasa) şi sora sa Zamfira s-au casatorit
toţi 1n rindurile marii boierimi m untene.
99 Sotia lui Iordache Micşunescu, Smaranda, era nascuta Grecianll, dar
printr-o simpla coincidenţa de nume, caci neamul din care se tragea pe
linie barbăteasca, acela al Grecenilor de Dîmboviţa, n u avea, pe cît este
�tiut, nici o contingenţa cu acela al Grecenilor de Ilfov despre care s-a
vorbit pînă acum. Partea din Greci primita de zestre îi venea Smaran­
dei de la bunica sa IJinca, fiica lui Papa Grecianu vistierul şi stranepoata
lui Papa vornicul din Greci, maritata cu Şerban Grecianu-Dîmboviţa, cu­
noscut carturar (el a fost unul din traducătorii Bibliei din 1 688) şi sfetnic
al l ui Constantin Brîncoveanu, frate cu Radu Grecianu cronicarul (Vezi
1. C. Filitti, Cine erau fraţii cărtz�rari Radz� şi Şerban Grecianzt, în "Re­
vista Istorică Romană", IV, 1934, p. 65-70). Şerban Grecianu 1 �i
Ilinca Grecianu-I1fov au avut un fiu, pe Şerban Grecianu II, din căsa­
toria căruia cu domniţa Ilinca, cea de a treia fiică a lui Constantin Brîn­
coveanu, măritata dintîi cu Scarlataki Mavrocordat, s-a născut Smaranda
Grecianu-Micşunescu. Astfel se explică prezenţa fostului domn şi a Maricăi
doamna - înfăţişaţi tineri, cum erau la naşterea Ilincăi - pe tabloul
votiv, în calitate de membri ai Familiei (bunicii ctitoriei), iar nu de domni
ai ţarii. Aceasta legătura de sînge între neamul Grecenilor şi al Brînco-
23
www.patrimoniu.ro
'f r '
Fig. 36. Biserica din Micşuneştii Mari, detaliu din pridvor.
Tendinţa laicizantă şi nicidecum monastică a picturii
bisericii din Micşuneştii Mari este confirmată şi de pro­
gramul iconografic al pridvorului, încăpere în care zu­
gravii puteau cel mai bine să-şi manifeste fantezia artis­
tică şi preferinţele. Or, tocmai la pridvorul bisericii din
M icşuneşti se constată - lăsînd la o parte registrele su­
perioare, decorate conform tipic ului vremii - o inovare
de proporţii mari : renunţarea, cu totul excepţională, a în­
făţişării ladului şi Raiului pe peretele estic, de o parte
şi de alta a intrării în pronaos, tema Judecăţii din urmă
reducînd u-se la reprezentarea Hetimasiei propriu-zise
deasupra portalului. Dar să vedem cum a folosit zugravul
panourile suplimentare astfel obţinute, precum şi cel de
al treilea panou suplimentar obţinut prin închiderea cu
zid a laturii nordice a încăperii. I n ipoteza unui program
monastic, zugravul ar fi reprezentat fără îndoială cuvioşi
şi cuvioase, cum am relevat de p ildă pe peretele estic
al pridvorului bisericii mănăstirii Surpatele 1 00, sau scene
din viaţa marilor pustnici, sau alte subiecte legate d e
viaţa şi de idealurile vieţii monacale. El a optat însă, p e
două panouri, pentru ciclurile unor sfinţi de mare popu­
laritate - patronii bisericii de altfel - care şi-au îm­
plinit vocaţia nu î n meditaţii, ci printr-o intensă activi­
tate terestră, printr-o permanentă sluj ire în folosul seme­
n i lor lor : este vorba de sfîntul Gheorghe, cu 6 scene din
martiraj ul său, pe peretele nordic, şi de sfîntul Nicolae,
cu 4 din minunile sale, pe partea dinspre nord a pere­
telui estic. Pe partea cealaltă a aceluiaşi perete se vede
scena, destul de rar întîlnită şi niciodată în acest loc, a
vieţii sfîntului Eustatie Plachida. Ciclul cuprinde trei mo-
venilor nu estc prima: cu trei generaţii 1n urmă, Păuna, fiica lui Papa
întemeietorul, fusese căsătorită cu Preda Brîncoveanu, bunicul lui Con­
stantin Br1ncoveanu. O altă Păuna, soră cu Şerban Grecianu, tatăl Sma.
randei, a fost doamna ţării ca SOţia lui Ştefan Cantacuzino.
100 R. Creţeanu, Mănăstirea Sz�rpatele, în "BMI«, anul XLI, nr. ",/
1972, p. 19.
 . - - ,
,.. .,.,.. � " .

... :rJIll�"!I,-s.�iir,�,",'�� ,�:i-'�

•• � ��� . j"".,• • , "

••!t�AlLa " ••'

Fig. 37. Biserica d i n Mi şuncştii Mari, scene din viaţa Sf. Eltstatie Fig. 39. B ise ri ca d i n Micşuneşt i i Mari, ferea,tră �I ră5u l lătoare (latura
Plachid" (pridvor). su d i c ă a pronaosu l u i )
fig. 38. Biserica din Micşuncştii Ma r i, portalul.

mente : în partea inferioară stîngă a tabloului, un grup
cl călăreţi goneşte un cerb ; în stînga sus, călăreţii stau
p loc, iar şeful lor, Plach ida, a descălecat şi ;:l înge­
n unchiat - atît d repede încît i-a zburat coi ful de p
cap - în faţa viziunii ce i s arată d i ncolo de a:>ă : un
cerb purtînd o cruce între coarne ; mai la dr apt a este
înfăţişat cunoscutul episod din viaţa sfîntului în care
acesta, l'ătăeind cu cei doi fii ai săi, ajunge la o apă
foarte repede, pe care nu o poate trece decît ducîndu-şi
cop i i i pe rînd ; cleei, lăsînd un copil p mal, l-a luat pe
celălalt şi l-a t recu t din 010 ' clar cînd se Î n toarce s p r
primul, fiind la mij locul rîu l u i , vede cu groază cum acesta
este luat în gură de un l up, car fuge cu el în păd ure ;
în acelaşi timp, şi copilul celălalt, rămas singur, est
răpit de un leu ; în partea sup rioară a tabloului, apare
chipul lui Hristos, care după leg nda hagiografică ar fi
rostit cuvintele : "Plachida, Plachida, de ce mă goneşti ?" 10 1 .
10 1
Vezi Al. Lascaruv-Mold veanu, Vieţile sfinţilor, ed. a I I-a, Bucu­
reşti,f. dată, vnl . V, p . 295 şi urm. O reprezentare foarte asemanătoare
cu cea deKri a, dar ma i amplu rra tata. ,e a rJă la biserica Frumoasa din
laşi (ve7i Pa , el F l area, Miin" ,H;"ciI. (1'IIlIIot/sa, B u c u re şti , ed. Meridiane,

24

www.patrimoniu.ro
 Y L � O DIN DRUGĂN EŞTI
fTI. c�p. de dorobJlnti

Stoica
I I
'f . .1
G h eo r q h e d i n Drug .n.şti Tudor d i n Druq â n e�ti
­
m.com .1665- 67, m.pah.l&69 -70 v t . com . , m, podar
m.,or. 1 6 7 � - n + " - Y' 1 6 1 3 . 1 5 · 11-1673

Bâla�a
~
= M a t e i Aga C a ntacu... ;no
+ 1685
Ha1el Drugânescu
Gdvriil O r u g a n e 5c�
c i p. d e SI.l i n a 1 1 2 1
pah.1696
m I/or. de Tîr g o v i şte 1723
Staico D r u g a n escu
l o g . + 28 'VI- 1115
m
~
era + 28 mai 1731
etil. bi'.d,n Druqan ••t ' 1123

r
,____ = 1. l1.i.r.i.L . . + 1706

t-I , î
I I
-
________ ______2_
- --·- - - -
t I I U i M i hul C U POI U I -
=
_
_ Vi_s-a_11 i - ' __
__ -"-
__

-:-Iş;;r"
, '

.
.

m. • I u g . 1701 -04
Toma Canta c u z i n o Gheor he Matei
in. d, 1734
P r e d a Drug a n e s c u Mari� C a l i ta
po.t. 1728 " t i n a ra Iordache)
m. po.t. 1704-06
+

m . • păt. 1706 - 1 1
m . că p. 1730 1734

r
vor. d. Cimpulunq 1134·36
I . M a ria S o c ol e a n u \. Smaranda IHoranu (f.c)
= 2 . Sarta A.an
= =

2. . . .
În + la petm
=

I I I 1 1
+ Ru�ia r g 1737

S c a r i at Drugiino"u B ă I .. $' To ma Gavriil Con 5tantin Angh e l a c h .

m . •101. 1 1 8 3 - 84

i . p r. d e MU5Ce1 1192
clit. Retevo.�ti ( A r g .) 1195
+ 1796
= 1. Bi!aşlI G r e c i a n u

:li 2.. s u ltana . . .

�----�----��I---.I--I
:Zoita E l ena Grigore
I I
Sultana
stol �jc
Gh.orqhe D u m i t ru
Necule.cu
Maria l o n ită
M . O�dul..cu
Con st'lflfin

. . . fiica lui
c i m i n a r 1820 ser da r 1 8 1 6
. 2...
= 1 . AI. c.lucer
Elona Borind.; face c u i e d i n
::: ş.�. A l exlanu
. Topliceanu
n = Gh . L e h l i u

r e st. bl • . din D ru g . 1841

• p . h a r n i c 1819 =

H e stor tluc.
Mari� Bellu . 1 . Tursita Lăcusteanu
Rtt,voqli 1822
•

a 2. Ruxandro f\alăceanu

PAP .... DI� G R ( C'

".., VOI"",(, III23 1628
I : ig. 40. T a be l u l genealugie a l familiei IJrugănescLI.
rhe mo,",,,Grn.lfl'lS
t i \ ! �ck. lhl� mut; 'bll
f '�3'2
deşte poate pasiunea pentru vînătoare a ctitoru l u i , al

1
P,sI,lIHI
_ Prtda &riocl)yei\n:1
I
"nea
_ 1 611
0""'1'"''''
IItnca
- Radu BUlI\!>cu
Dragn1c'
VI�!
[
\&5/,
[
roIa
5pill lEiJ7
cărui amestec în detal i ile de realizare a ctitoriei s-ar
face astfel simţită şi în alegerea temelor i conografice 102.
Tîmpla este nouă, cu uşile împărăteşti originale. Un

' 1''
+ 1 6I,O f c.,

j ilţ cu inscripţie d i n 1 7 56 103 a fost luat pare-se, pentru o

expoziţie ş i nu s-a mai adus înapoi 104. Din zestrea i n i ­

J" I ţ i ală s e m a i păstrează i coana împărătească a l u i Hristos

[
po�1 Ib5C tronînd între Maica Domnului şi Si. Ioan Botezătorul,
Co"'�I,nl'" M , ha . V , , ! I o ! a cao

f
pr�cum şi i coana laterală înfăţişînd pe Sf. N i colae, amîn­
m llllo , t r 1013.'1:>5'3 ,llIl:Ir I6&7
IIj14. . 170U
lli64 6 5 , '6&�.7' ,

�
,
, două foarte frumoase dar în proastă stare. Icoana împă­
,
,
,
,
rătească a Maic i i Domnului, dar al unuia d i n f i i i cti to­
1 1 1 '11:.1 PolViI Co,,�I.1r,lln
rului d i n a doua căsătorie, se remarcă prin bogata fere­
ScrboJ'l
III ·,tel 1117 ,. 5,�bOln Grt't'Jnll • VQr..,.,t7n ..
m vu " , "111
cătură datată d i n 1 80 5 105. Mai este de menţionat, în prO­
t lrl't
(�)
DimbovITa

,
naos, p iatra de mormînt în marmoră a paharn icului D i ­
,
I
mitrie Poli zu - grec d i n Arg h irocastl'on ven i t î n tară în
,
, anul 1 7 7 9 , soţul Mariei, f iica lui Constantin Micşunescu
,
Sart" C"n�1 , 1I 1 \ , n
pllh l1?<J
Şl'rbd'l
m f d , ' n , c t r 1760
rnt IIOr'lII'
. Md! l "
şi nepoata ctitorului, decedat în 1 82 1 - şi al f i u l u i său
d intr-o primă căsătorie, căm i narul Pol i zu, mort în 1 8 37 '06 .
• SerlH
. ll1 Br�lo'�'''1 ( 1I IOr " t: 1I � r r I C "
ellro ..,i bls ' \137
r Il d,nlI IQCt?SI.
VI ecu.E-t Jo!> I7S5
In curtea biserici i , aproape de zidul sud i c al b i ser i c ii ,
fiul celui d e mai sus, Ioan Polizu, " pitar ş i cavaler" ( 1 8 1 7-
1 845), od ih neşte sub o p iatră tot d i n marmoră cu o lungă
'.I'r d� ' l�OIl
M,lId'
r'l i nscripţie ş i stema fam i li e i . Să semnalăm, în sfîrş i t, in­
scri pţia " Pop(a) 107'ga, 1 75 8 iul(ie)27" , săpată cu grijă în

I
grosi mea i ntrăr i i în pronaos, poate în aminti rea pri mului
s luj i tor al biser i ci i .
*

r
Olm!!"" Lu �a"d"�
.
dtJlu lal 183l .l5
Izvorîte d i ntr-o conj unctură îndeobşte favorab i lă stăpî­
• '1� . ", ,"" rIul,! [.,lr,,1
,hlorl,ll bl�H,t!l "!:'!p'�r.lvr(nub'�O..!!!.
Gr��\, Ol SU � · M"�'"f"' 18:i'l
n i tori lor de pămînt, cărora s-au suprapus pentru cti tori i
Grtcllo.Su)t8t.5

Fig. 4 t . Tabel u l genea lo gi e a l fam i l iei G e c i :tllu .

t
respecti v i împrej urări prielnice sub raportul pol i t ic sau
Alegerea acestei teme - alătur i de reprezentarea s fîn­
1 0 2 SI'. Eusta i e Pl achid:t este patronul vînatorilor şi se serbead în

z
tului în naos, purtînd obişnuitul d i sc cu chipu l unui cerb ziua de 20 septembrie. Acest din urmă rapt sugereaza ideea că tîrnosirea
- pentru decorarea unui loc atît de i mportant ogl i n- bi�ericii a avut poate loc În aceasta zi. a d m i ţ Î n d că I a p i c i d u l a greşit

rn st
ci fra i l e i de pe pisanie, formînd un a c h i r i l i c ( 1 ) în loc de k (20) .

t
1 970, p. 29 şi fig. 30). Identificarea scenei cu lIll episod d i n vi:t(:1. l u i 103 "R obul lui Dumnezeu Tatll/. 7264" (V . Odghicean u , op. cit.).
Al e x a n d r u cel Mare ( Co el i a Pillat, Qua re eglises . . . , p. 1 00) n u 1 04 I n formaţie de la o a me ni batrini din localitate.
se p o a e susţine. Tn A lexandria nu se Î n t îl n e c scene de vînătO:1.rc, i a r pre­ 105 I n scri p ţ ia pe m a rf\inea de jo, a ferecă w ri i : " Această sfintă icoallii

ru r r
zen ţ :t lui Hristos în p:trtea superioară a t a b l ou l u i ar eonstimi un anacr - s-alt făwt ele rolm lui DItII1IlI"/,('//' St.e!,(1/ MicşurresCit bi(v) vei serc!ar,
nism fără p reced en t În icono;2, rafia ortodox:!; de a l t fel, prezenţa În centrul 180 5 I,ma lui avgustu 28 " .
tablou l u i a cerbu l u i c c i �e , Împr�ună cu celela l te amănunte din l egenda 106 " Dimit-rir Polizo paharnic, răposat·. Ia 182 1 fevruarie, şi fiul săli
srî n w l u i F.lI�talie, Înlătură o i ce îndoia l ă . (',(l IIi,w1'/(, 1'0Ii7.0 . răpos(/t la 1837 dc('hcll1�Tic 2" .

25

www.patrimoniu.ro
 l o r g. ,Ia ro,t. '" ?

I
.C o n � tCln tin V i i c U câp.
. (Dimboyits)
� ILiNeA G R E C I A N U " S e r b a n G r e c l a n u d M a ri c a =

o ot Dr� q ă n e � ti 1703
m. vi,l. 1694·1703
vezi tabel A
o
'v o i eoll o d 1695'98,1701
m . l og.1704'10

"
1 6 8 8 '",17 1 4
o

"'
"

"1
,------,,-�---.--
Pâuna &,dg. G r ec.ia n u Serban Gre c i a n u = lIi nca A5an .

I
.. . ".'� " " . " "" "

r
.... =5tef. C a ntacuz. n o " "0';"'0" ""'' ' "'. cj
"m

. 'I o i evod i 1 7 3 6 ' t739 m.,pal.1717 m" l u , r I717

1714-16 ,i 1 71,4-1748 t 1718
= 1. 5ta n c a pau s,esc.u

tir-
'2

r
',,nu
n 1
----'

I Ie I I I
li
__
,
1 ca
_0
t __ __
-+
.
lonlţa � Io
�n i c
G a n !. a n A u . le v a d ac h A§an Con�t Asan Safta lamfira
�
In =

I
= C o n s t. C r aio\lucu Mic.sun escy Micsunescu 1. Barbu Bălaceanu
m. comis 1742·43 �ZolţaCretulescu 2. Preda Drâ gâ n escu
m, '101.1743-46,1754
m. c l u c ' r t748

,tit. bis. din Micsu n e st ii Mari 1743

1
= --.J 1 Iz 2 . . . .

r
r-- --

I .1
H l co l a e
I
Gonstantln
I
I or d a c h e
I
C a t i na �
I �
I I
C.,lach.
�u
Scarlal
Micsunescu
m.d.1808

. ". " '1" """

+ 1814

I
Ecaterina Luxa n d r a
I
M a r i a = 2 D i m i t ri e Polizu 1 · · . ( din )

A
= Grecia
născ.Ar g h'lrocas1ron
pitar 1788, .erd. 1811
,c, pa h . 1816 +' 1821

PoHzache Oimitriu
nasc. Arghirocastron cca1170

l
caminar 1819
+ 1837
= E l e n a St.ri o p o l

I
Di m i t r i e
I
S m a ra n doll
- 1 . Hanolach. Lahovari
• 2.AL. Ghlca 8orbă·R. �i.

Fig. 42, Tabelul genea.logie al familiei Micşunescu.

familial, cele trei conace ilfovene prezentate în paginile l'apparition de manoirs correspondant a un train de vie
d mai sus oglindesc năzuinţa boierimii muntene din d'une certaine ampleur et parfois a un gout assez raffine,
prima j umătate a veacului al XVIII-lea spre un trai mai qui marquent un progres incontestable par rapport aux
îmbelşugat într-un cadru de dezvoltat rafinament artistic, modestes installations de campagne de la periode ante­
năzuinţă la care meşterii vremii au ştiut să răspundă rieure. Eleves dans des sites pittoresques, aupres d ' un
prin creaţii valoroase şi uneori profund originale. cours d ' eau ou d'un etang aux multiples fonctions eco­
Cît priveşte formele arhitectonice, numărul redus de nomiques, ces nouveaux ensembles etaient formes de trois
obiective nu îngăduie, de bună seamă, formularea unor elements indispensables : le manoir, les dependances et la
concluzii generale. Totuşi se conturează cîteva tendinţe chapelle. Si, dans les trois ensembles qui font l ' objet de l'e­
caracteristice, confirmate de altfel de datele din litera­ tude, les dependances ont disparu en partie ou totalement,
tura de specialitate, cunoscute pînă în prezent. Astfel, les manoirs ont conserve sans grandes modifications leur
dacă la casa de reşedinţă se menţine tipul de clădire cu structure initiale, aux belles caves voutees et a un seul ni­
plan pătrat sau aproape pătrat, cu pivniţă mare boltită şi veau d'habitation compose de cinq ou six pieces. Quant aux
etaj de locuinţă compus din cinci sau şase camere dispuse în chapelles, devenues entre-temps eglises paroissiales, elles
j urul unei săli centrale, tip atestat încă din veacul al XVI­ constituent, malgre les refections du XIXe siecle affectant
lea, în sch i mb tipul tradiţional al bisericii de curte cu plan surtout leur superstructure, des monuments representatifs
dreptunghiular şi fără turlă dispare, generalizîndu-se de aici pour l ' architecture et les arts decoratifs du temps. En
înainte biserica de plan trilobat, cu turlă peste naos şi outre, leurs inscriptions originales permettent de dater de
turn-clopotniţă peste pronaos, devenită tip universal. Plas­ fa!;!on precise la construction, qui coincide approximati­
tica faţadelor este dominată de elemente din ce în ce mai vement avec celle des ensembles respectifs, a savoir :
bogate de sculptură în piatră, pe cînd pictura se împros­ - Drugăneşti, 1 7 23- 1 725 : beau manoir, bien mis en
pătează prin introducerea unor teme noi, preferinţele zu­ valeur par deux restaurations successives de date recente '
gravilor mergînd spre reprezentări ample, cu numeroase i nteressants portraits des fondateurs, dont certai ns on t
personaje în mişcare şi efecte dramatice, unde pot da mă­ j oue un râIe historique ;
sura talentului lor. - Frunzăneşti, 1 7 1 5 ( ?)-1 7 3 2 : splendide iconostase
en bois, fresques d ' un double interet, artistique et icon 0-
Resume graphique, et recipient en pierre pour l'eau des fonts
baptismaux aux armes de Constantin Mavrocordato ;
Un certain essor du commerce des grains, d ' une part,
et la concurrence de plus en plus âpre des "hommes - Micşuneştii Mari, 1 743 : manoir conservant l ' entree
nouveaux" dans la course aux fonctions publiques, de monumentale dans la cour et une aile des anciennes de­
l'autre, ont, au cours de la premiere moitie d u XVIIIc pendances ; eglise aux riches encadrements de pierre, ou
s iecle, determine nombre de boyards a s'occuper davan­ l'on remarque parmi les portraits des fondateurs ceux de
tage de leurs terres et souvent El en faire leul' residence Constantin et de Marica Brâncoveanu, grands-parents de
'principale. Une des consequences de cet etat de choses a ete la fondatrice.

26

www.patrimoniu.ro
PUNEREA ÎN VALOARE A BISERICILOR DE LEMN DIN NORDUL MOLDOVEI
PRIN RESTAURAREA ŞI ÎNCADRAREA LOR IN CIRCUITUL TURISTIC
------
Arh. TITU ELIAN
Bisericile de lemn din Moldova nu atrag atenţia
de la început, în mod deosebit, ca obiective care te-ar
impresiona prin volum şi siluetă. Ele nu au fleşa turnu­
rilor din j udeţele Maramureş, Bihor, Sălaj şi nici mări­
mea unor lăcaşuri de cult care să cuprindă în i nteriorul
lor o masă mare de credincioşi, veniţi la rugăciune şi
reculegere. Ele sînt modeste, ascunse privirii, aşezate de
multe ori în locuri puţin accesibile, în luminişuri de pă­
duri, văi ascunse sau mai rar pe cîte un platou, confun­
dîndu-se cu relieful înconjurător.
I n decursul timpului, bisericile de lemn au suferit
transformări, pentru a corespunde mai bine unor nevoi
de cult, spaţiul interior fiind mărit prin adăugarea de
încăperi. Iar pentru a înfrunta vitregia climatului nostru,
bîrnele pereţilor au fost căptuşite cu scînduri sau tencu­
ială, învelitoarea tradiţională din draniţă înlocuindu-s
cu un material mai ieftin, mai uşor de procurat şi poate
mai durabil - tabla.
Desigur că trecînd pe lîngă aceste biserici transformate,
este greu de recunoscut înfăţişarea monumentelor originale .
Cercetate însă, prin restaurare, aceste clădiri modeste
ca volum, cu acoperişuri înalte, de multe ori cu frîngeri
de pante şi streşini care ajung la dimensiuni impresio­
nante, îşi pot recăpăta toată frumuseţea arhitecturală.
Varietatea bolţilor, ciopliturile în lemn din exterior şi in­
terior, pereţii despărţitori dintre pronaos şi naos, pridvo­
r urile atît de diferite prin forma arcelor şi stîlpii sculp­
taţi, ancadramentele uşilor şi ferestrelor, totul atrage şi
farmecă pe privitor.
Prin proporţiile volumetrice perfecte, prin raporturile
echilibrate între suprafeţele pline şi goluri, prin di men­
sionarea unor elemente de arhitectură bogat decorate, bi­
sericile de lemn devin o chintesenţă a artei populare. In
ele se relevă geniul de artist creator al ţăranului român.
Din cercetările întreprinse pe teren cu istoricul Ioana
Cristache Panait, am constatat că lista monumentelor de
cultură din RSR (aprobată în 1 9 55 cu H.C.M. 6 6 1 / 1 955) nu
cuprinde un număr important de biserici de lemn şi nici
pe cele mai reprezentative.
Ulterior, prin comunicări şi articole publicate în re­
v i sta "Arhiepiscopia Iaşilor" , nI'. 7-9 d in iulie - septem­
brie 1 96 9 şi " Buletinul monumentelor istorice" , nr. 2 din
1 972 (autorii comunicărilor şi articolelor Ioana Cristache
Panait şi Titu Elian), au fost arătate valorile unor biserici
de lemn, în parte necunoscute, care au fost incluse în
noua listă a monumentelor istorice.
Din cercetări, întocmirea unor relevee şi analizarea
documentaţiilor de reparaţii şi restaurări la aceste monu­
mente, am considerat că este util a desprinde unele con­
cluzii privind "principiile de restaurare" pentru bisericile
de lemn din nordul Moldovei.
Totodată voi încerca să scot în evidenţă modul cum
au fost realizate cîteva resta urări şi să propun restaura­
rea altor lăcaşuri de cult, care se pot înscrie ca obiective
interesante pe traseele cu afluenţă mare de turişti (fig. 1 ) .
Astfel acest studiu ar putea completa materialele pu­
blicate sau expuse în comunicări, formînd în totalitatea
lor o documentaţie, care să poată fi folosită în vederea res­
taurării unor biserici de lemn, şi punerea lor în valoare,
pentru a fi redate patrimoniului nostru istoric şi artistic.
PRINCIPII DE RESTAURARE
I n decursul anilor, multe biserici de lemn cu valoare
istorică şi de arhitectură, prin reparaţiile întreprinse de
beneficiari (parohii) cu scopul bine intenţionat de a le
conserva şi proteja, şi-au modificat aspectul original. '
Aceste reparaţii nu s-au limitat numai la schimbarea unor
materiale degradate prin înlocuirea lor cu alte materiale
trăine de cele originale - tablă zincată în locul şiţei,
betonul care înlocuieşte piatra soclului, căptuşelile de
scînduri suprapuse peste pereţii de bîrne, tencuieli noi
27
www.patrimoniu.ro
------
interioare şi exterioare, pardoseli de lemn în loc de les­
pezi de piatră etc., schimbări care afectează aspectul
arhitectural al faţadelor şi interioarelor. Nevoile cultului
cerînd pentru desfăşurarea slujbelor un spaţiu mai mare,
aceste biserici au fost modificate şi ca plan prin adăuga­
rea unor încăperi noi (pridvor închis sau deschis), des­
facerea unor ziduri despărţitoare între pronaos şi naos,
lărgiri de pronaos, adăugiri de cafase, de turle, supra­
înălţări de şarpante etc. Desigur că în aceste cazuri, mo­
numentele istorice îşi pierd valoarea lor arhitecturală,
nemaipăstrînd volumele şi formele structurale iniţiale.
I n consecinţă, lucrările de restaurare se pot împărţi
în două categorii, în funcţie de reparaţiile şi modificările
care au intervenit la aceste biserici.
1. Lucrări de restaurări care se reduc numai la înlo­
cuiri de materiale (finisaje) pentru a se reda monumen­
telor aspectul iniţial, precum şi înlocuirea unor piese de­
gradate cu piese noi pentru consolidarea construcţiilor.
II. Lucrări de restaurări la care intervin modificări
de volume şi forme, deci se intervine asupra structurii
şi modenaturii construcţiei, pentru aducerea ei la aspec­
tul iniţial. Şi într-un caz sau altul, formele originale
structurale se menţin.
Dintr-o cercetare şi analiză pe teren la diferite mo­
numente care necesită lucrări de reparaţii , conservare şi
restaurare, se desprind următoarele :
FUNDAŢII ŞI SOCLU. In general sînt din piatră de
carieră. La executarea fundaţiilor nu se urmărea adînci­
rea lor pînă la nivelul de îngheţare a apei, ele limitîn­
du-se ca adîncime la cota de 40-50 cm, avînd astfel
numai un rol de repartizare a sarcinilor verticale (pe­
reţi şi şarpantă), fiind expuse însă la tasări de pămînt
şi degradări. Sînt cazuri cînd fundaţiile şi soclul se reduc
la nişte piloni de piatră amplasaţi în dreptul colţurilor
pereţilor, care formează suprastructura. Rar se găsesc bi­
serici la care soclul dispare, construcţia de lemn fiind
aşezată d irect pe pămînt, la partea inferioară a pereţilor
de bîrne aşezîndu-se tălpi puternice din lemn ecarisat de
stejar, aşezate cîteodată pe lespezi de piatră.
Liant al bolovanilor era argila, mai rar varul hidrau­
lic, însă de cele mai multe ori pietrele erau aşezate fără
liant pentru a permite o ventilaţie permanentă sub d uşu­
melele pardoselii. Este soluţia optimă, verificată de con­
structorii de altădată, pentru a împiedica igrasia (deci
putrezirea lemnului), prin dezvoltarea ciupercii " merulius
lacrimans" .
Avînd în vedere experienţa trecutului, este de reco­
mandat ca soclul restaurat să se execute fără mortar, cu
rosturi de ventilaţie sub nivelul pardoselii de lemn, lă­
sîndu-se spaţii pentru circulaţia aerului.
Este o tendinţă de a se ten cui soclurile din piatră cu
mortar de praf de piatră sau ciment, cu desene imitînd
asizele de piatră, sau să se realizeze o tencuială tratată
în cîmp continuu din similipiatră, buciardată, pieptănată
sau şpiţuită, pentru obţinerea unui efect plastic care însă
este străin de modul cum se tratau ca finisaj e aceste
biserici de lemn .
Se poate admite tencuiala, numai dacă paramentul so­
clului era tencuit iniţial. I n acest caz, mortarul se va
executa din var, fără ciment (o parte var şi trei părţi
ni sip curat). Tehnica execuţiei va fi :
a. se va da un prim strat prin stropire cu mătura
(pentru aderenţa cu piatra) ;
b. se va suprapune un tinci dat cu mistria (eventual
armat cu pleavă sau cîlţi de cînepă tocată). Eventual se
poate include în mortar praf de cărămidă, ceramică pi­
sată sau cenuşi vulcanice, care au o acţiune de hidraulici­
zare. Aceste adausuri se pot admite sub rezerva de a nu
a fecta din punct de vedere plastic paramentul.
Desigur că un mortar de var bine executat implică fo­
losirea unui var stins de minimum un an, dat prin sită
cu ochiuri de 1 mm, iar nisipul trebuie perfect spălat
pentru a fi curat, fără urme d e argilă.
M ult discutate sînt trotuarele. Ele nu existau sau erau
numai suprafeţe î nguste înconj urînd peri metru l biserici i ,
d i n bolovani aşezaţi p e u n strat d e n isip, asigurind u-se
panta n ecesară de scurgere a apelor meteorice. Deci este
de recomandat - în cazul realizări i u nor trotuare -
de a se folosi bolovani sau lespezi de piatră pe u n pat
de nisip, panta de scurgere f i i nd de 3% , sau, ţinînd u-se
seama că d i n p unct de vedere estetic este frumos ca
stratul de i arbă să formeze u n cîmp continuu - covor -
pînă la soclul sau pereţi i clădirii, se poate renunţa la
trotuar. In acest caz cîmpul în ierbat se va extinde pînă
la faţadele bisericii, asigurindu-se pante d e scurgere pen­
tru apele meteorice.
Se execută cîteodată un ecran d i n argilă bine com­
pactat în j urul bisericii, sub n i velul terenului, pe care se
aşterne stratul vegetal (cca. 1 5-20 cm), peste care va
creşte iarba.
Ecranul d e argilă are pantă d e scurgere spre exterior
ş i este continuat cu u n strat vertical subteran care îm­
bracă temelia spre exterior pe toată înălţimea. Această
soh,lţie nu este de recomandat, d eoarece principiul să­
nătos este de a perm i te zidăriei de pi atră sau de cără­
midă "să respire " .
I n concl uzie, zidăria soclului este bine a s e păstra sau
real iza fără liant, trotuarul f i i n d de asemenea realizat d i n
bolovani sau lespezi aşezate p e n i s i p fără pat d e beton
şi rosturi cimentate, iar în cazul folosirii mortarelor, ele
se vor executa numai cu var.
Aceste măsuri - precum şi real i zarea unor streşini m]..l l t
ieşite - sînt luate pentru îndepărtarea apelor meteorice.
In cazul cînd apele freatice ating un n i vel superior
care a fectează construcţia, se prevăd l ucrări speci ale, dre­
naj e, ecrane verticale, puţuri absorbante etc. - lucrări
în general costisitoare. De m ulte ori se observă o tend inţă
d e ridicare a nivelului apei freatice, fenomen declanşat
din cauza unor alunecări d e teren sau executarea lucră­
r ilor hidrotehnice (baraje, irigaţii etc . ) .
Desigur că, în cazul c î n d zona este amen inţată d e
i nundaţ i i , alunecări de teren sau d e creşterea apelor frea­
tice, soluţia rad i cală este de a se căuta un nou amplasa­
ment pentru construcţie, ferit de calamităţ i . Avem exem­
ple de strămutări de biserici de lemn (zona lacu l u i Bicaz,
satul Chiriţ ni, comuna Hangu), u nele d i n ele f i i nd deter­
m inate numai de nevoi ale cultului, cetăţeni i d i ntr-un
j udeţ cumpărînd o b i serică de lemn d i n alt j udeţ pe care
o m ută în parohia lor. (Ca exemplu, biserica din satul
Cumpărătura, comuna Bosanci, j u d . Suceava, cum părată
el i n j udeţul Bacău etc.).
I n d ecursul vremii nu s-a mai păstrat n i vel u l de
călcare i n iţial, depunînd u-se straturi d e pămînt care în
unele cazuri depăşesc n i velul pardoselii i nterioare. Se vor
face în consecinţă d ecapări de pămînt (pînă la n i velul
de călcare), eventual subzid ir i cu beton ciclopeian şi supra­
î nălţarea soclu lui pentru a protej a şi conserva mai bine
biserica de lemn, la intemperi i . Pentru această ultimă
operaţi une, î ntreaga construcţie ele lemn se poate rid ica
- cu vinciuri. Desigur că se va asigura ş i n ivelarea
terenului, cu realizarea pantelor de scurgere pentru apele
meteorice (completate eventual cu rigole şi drenaj e) .
PEREŢII sînt din bîrne (brad, stejar, foarte rar d i n
u l m , frasin sau fag). Bîrnele s e mon tează î n forma lor
rotundă, cu două feţe teşite pentru aşezare, asigul'Îndu -se
etanşei tatea. Se poate folosi pen tru pereţi şi l emnul eca­
risat de d imensi uni vari abi le. Nu se folosesc îmbinările
în cîmp, ele realizî ndu-se n umai la colţuri (fig. 2).
In restaurarea mon umentului se vor păstra d i m en­
siunile i niţiale şi modul de aşezare a bîrnelor, cu îm­
binări l e de colţ care pot fi î n coadă d e rîndunică sau la
j umătate lem n . Este i nteresant de observat că i niţial se
lăsau mici rosturi - în cîmp - î ntre bîrne, î mbinările
el e colţ făcîndu-se " fest" (bine încheiate). Presi unea pe
colţur i f i i nd mai mare, se produce o comprimare, ceea
ce d eterm ină c apropiere a bîrnelor " î n cîmp " , deci se
obţine etan şeitatea (fără a recurge la nut şi feder sau
alte îmbinări). La partea i n feri oară a pereţilor se aşază
28
www.patrimoniu.ro
o talpă care se va ancora în fundaţi i cu platbande. Intre
această talpă şi soclu se va pune un strat izolator (d i n
carton asfaltat).
In lucrări le de restaurare a pereţilor, dacă există ros­
turi între bîrne, pen tru protecţie, ele se pot astupa cu
chit (rumeguş cu ulei sau mai primitiv cu lut sau
muşchi), iar în i nteriorul biseric i i , dacă sînt piduri, se
va monta de-a lungul acestor rosturi pînză de in sau
cinepă fixată cu clei.
Se foloseşte şi împănal'ea cu pene d e lemn pentru ob­
struarea goluri lor mai mari d i ntre bîrne.
In construcţia veche, lemnul se lasă aparent fără a
i se ela d i ferite emulsiuni. Pentru men ţ i nerea patinei na­
turale, lemnul se va lăsa aparent fără a i nterveni cu
ulei natural sau mineral, în nici un caz cu catran, car­
bolineu sau alte compoz i ţ i i pe bază de gudron. Cel mult
se pot d a răşini si n tetice (lacuri), care n u afectează
lemnul (se resorb şi n u-i alterează culoarea naturală). U le­
i ul de i n se foloseşte mai mult pentru brad care absoa rbe.
Pentru obţ i nerea unei culori se poate d a pe lemn -
ca u n colorant - baiţ d i l uat în apă (foarte slab şi trans­
parent).
Se vor utili za cuiele de lemn, nefolosindu-se fi erul
decît în cazu l unor consolidări (tiranţi şi elemente m e­
talice de prindere sau legătură Î ntre piese).
Mare parte din b isericile de lemn (bîrne), pentru a fi
p ro cej ate contra i ntemperi i lor, sînt tencuite î n i nterior
ş i exterior (cu şipci, trestie şi mortar d e var spoit), m en­
. ţ i nîndu-se de m ulte ori n umai tavanul sau bolţile de l emn
aparent.
I n mod curent însă, pereţii din lemn erau căptuşi ţi
cu scînduri aşezate în sens verti cal , petrecute (sistemul
aşezări i pe orizontală - caplama sau cu falţ - nefi i nd
utilizat) (fig. 3).
Această căptuşeală se extindea şi asupra soclul ui,
streşin i i ş i pridvorului deschis - care devenea astfel o
încăpere în chisă, utilă cultul u i . Streş i nile care prezin trl
mult i nteres prin construcţia lor cu console şi căpriori
aparenţ i , d ispar sub acest î n veliş d e scînduri ca şi ele­
mentele pridvoru lui deschis (stîlpi, arcaturi, balustraele),
care se acopăr.
Desigur că toată această îmbrăcăminte (căptuşeală)
va trebu i d esfăcută ş i p i esele degradate de lemn origi­
nale se vor înlocui ş i consolida. In ceea ce priveşte ten­
cu iala, dacă nu este d e dată recentă, ea se poate păstra sau
reface, î nsă cu condi ţia de a n u fi utilizat în compoziţia
modarului cimentul (mortar din var - o parte var şi
trei părţi n isip curat).
ACOPERIŞUL (şarpanta ş i învelitoarea)
Ca volum şi s i luetă, acoperişul prezintă d if erite as­
pecte în funcţie de climă şi regiune. Astfel panta este
mai d ulce sau mai pronunţată, streş i nile aparente sînt
de di ferite d imensi un i (0,80-2 , 0 0 m lăţime), simple (nu­
mai cu căpriori) sau bogate (prin n umărul de console . i
dispoziţia lor), avînd ciopli turi cu motive geometrice,
volute şi alte desene (fig. 4-1 0).
Pe latura de vest, streaşina d e multe ori este foarte
proem i nentă şi rotunj i tă, avînd forma unui cozoroc pe
care il regăsim şi la b iserici din zi dărie cu acoperiş de
şiţă (Arbore, Părhăuţi etc).
Şiţa (drani ţa - în l imbaj popu lar) este confecţionată
d i n brad de o esenţă superioară - lemn de rezonanţă
- sau mai rar din stejar, cu desene variabile de l a
reg i une la regiune, d e d imen s i u n i m a i scurte sau mai
lungi. drepte sau cu colţuri rotunjite şi tăiate î n formă
de solz i . Sînt aşezate m i ni mum î n 4 straturi pe ş i pci
(fig. 1 1 ). Şi}a se poate m ula pe forme rotunde: aşa cum
o regăsi m şi la casele ţărăneşti, unde coamele î nclinate
sînt rotunjite.
Pentru conservarea şiţei s-a căutat a se trata lemnul
cu calaican (sulfat feros) sau cu gudroane - prin pen­
sulare (carbolineu din distilarea cărb unelu i , an tracenu­
l u 1 , sau catran ul d i n dist i larea huilei). De asemenea se
foloseşte u leiul de i n fier t sau uleiul m i n eral. Toate aceste
s,u bstanţe î nsă schimbă aspectul lemnului, alterează pa­
f ma naturală şi, pri n depunerea prafului, îl murdăresc.
Actualmente s-a experimentat i mpregnarea materia-
 lului lemnos cu o soluţie de sulfat de cupru :;; i bicromaL
de sod iu. AcesLe săruri se fi xează in fi brele 1 mnului de­
ven i nd nelavabile. Dacă se adaugă acid carbon i c, ş i ta
,capătă ş i proprietăţi ign i fuge.
.
O î nlocuire a s i ţei cu azbocJ lTIenL (taiat 111 forma d
_ . , . _

.şi ţă), cu t ablă de � inc sau a �amă -:- chiar dacă es �e aşe­
zată în fîşii orizontale, sugennd d ispunerea straLunlor de
:şiţă- nu poate să redea frumuseţea materialului lemnos,
strălucirea si patina lui .
Azboc in;entul are o culoare temă, uniformă, care el i n
punct de vedere plastic nu este î n avantaj ul monument u �
.
lui. O i ncludere în compoziţia azboci mentulUl a unor O X I Z I
coloranţi slăbeşte rezistenţa cimentu l u i .
Trebuie d e asemenea menţionat c ă acest material n u
.se poaLe monta p e supra feţe curbe, f i i n d un material ri-
.g id, casant. . .
BOLTILE. I n Moldova se întîlnesc cele mal varIate
bolţi (s �micilind rice, tronconice, cu fîşi i curbe pe plan
poligonal. trunch i uri de piramidă. îmbi nări de c i l i n d r i cu
.
fî s i i curbe, supraînălţate p r i n suprapunen de bolţi p e
p ian poligonal, etc). Ele sînt constru i te d i n piese masi ve
.
:sau d i n scînduri fi xate pe nervuri aparente sau d isI mula­
te formînd scheletul de susţ inere. Aceste nervuri sîni
si �1ple sau decorate cu elemente geometri ce şi nor� le, E TA "" U pR.Opuse
o
M O N U M € {'J " �

.avînd la intersecţia lor chei de bolţi, pe care apar moLlve CA o e /E.crIV� rUlf:/sr;ce

geometrice. Aceste bo lţi sînt cîteodată micşoraLe ca des­ �TI\PI\ m

A
;"'�O N IJ ""' E. N 1 (! PIli::.O"'U�C
·chidere faţă de lăţimea i nterioară a biseri c i i , prin i n te � ­ CA O dJEc rl VI!: Tl.Ilf:JsriCl:

mediul unor grinzi de margine, aşezate în trepte Şi. SUSţi­

nute cu console care la rîndul lor pot fi decorate. Restau­
rarea acestor elemente i mplică o re facere constructivă şi
plastică care să nu mo::li fice formele şi decoraţia orig;nală:
Probleme simi lare de restaurare se pun pentru pereţ l i
despărţitori, care sînt î n general i ngenios realizaţi ca sis­
teme constructive ş i decoraţie. Cafasele d e dată mai re­
,centă se pot desface.
PARDOSELILE. In mod obişnuit sînt d i n d uşumele
cu grinzi sau lespezi de piatră aşezate pe nisip. Mai rar
sînt şi d i n cărămidă. De cele mai mu lte ori trebuie cercetaL
nivelul pardoselii originale care nu corespunde cu n i ve­
lul actual.
Lucrări le menţionate sînt reparaţi i curente în gene­
l aI, care nu sch imbă volumele clădirii origi nale, ele refe­
rind u-se numai la înlocuiri de piese degradate, desfacerea
-căptuşelilor de scînd uri peste pereţi şi streşini, meţine­
rea sau desfacerea unor tencu ieli, consoli dări la socl u.
pereţi , bolţi şi şarpantă, reparaţii de î nvelitori, subz i d i r i
ş i lucrări d e paramente l a socluri etc .
O categorie mare de monumente au î nsă plan urile
schimbate prin adăugi ri de încăperi (pri dvor închis, prid­
vor d eschis pe latura vest sau sud), supralărgirea şi ex­
ti nderea în l ungime a unor comparti mentări, mod i ficări
de acoperişuri pri n schi mbări de pante, care antrenează
înlocui rea învelitorii şi a streşinilor origi nale, modi ficări
de bolţi cu i ntenţia supraînălţării i nterioru lui . De aseme­
nea apar supralărgiri de goluri la ferestre şi uşi, cu o
tîmplărie nouă j ust i ficată funcţi onal pentru a lăsa pă­
trund erea unei cantităţi mai mari de lumină în interior.
Astfel a d i spărut o tîmplărie origi nală, cu ancadram en te,
avîn d cioplituri şi sculpturi de valoare i n contestabi lă.
Dacă la toate aceste modi ficări se adaugă înlocui rea
şHei cu tablă, piatra aparentă a soclului cu tencuieli în
similipiatră, şpiţu ite sau desene d e apareiaj e sau bosaje,
vopsirea stridentă (in roşu, verde, albastru) a tîmplări ei
etc., nimic n u mai poate reaminti monumentul istoric de
la care se ma i păstrează numai urme slabe sau descrie­
rile unor texte d i n care rezultă formele originale. Din
cercetări asupra formelor, structurii materi alelor, îmbi­
nărilor, urmelor d e decoraţie, n i velului d e călcare eLc . ,
golurilol' originale, s e poate aj unge l a elaborarea proi ec­
telor de restaurare. Aceste proi ecte pot aduce mod ificări
rad icale de parti u şi volume, prin reveni rea la planul
original. In a cest caz, tot ceea ce este adăugat se va su­
prima, revenind u-se la suprafeţele, î nălţi m i le şi formele
iniţiale.
Desigur că odată cu modi f icarea plan ului se va reveni
la goluri le vechi de ferestre şi uşi, restabilind u-se secţ i u­
nile d e tîmplărie, p recum şi completarea d ecoraţi ei d is-
l 'i g . 1 . H� rl:;l c u rep�rtiza re,\ bisericilor Jc lemn propuse pen t r u restaurare.
truse. Se poate constata însă că schimbarea partiului n u
este de dată recentă, î ncăperile adăugate avînd o valoare
de trecut, legată de necesitatea unei bune funcţion�ri a
planului. Analizîndu-se de la caz la caz �e 'pot past�'a
aceste incăperi, diferenţiindu-se î n plan Ş i faţade pnn
alte materiale sau aceleaşi materiale, tratate diferit ca
d i mensiuni ş i îmbinări, prin f in isaj e d iferite (lemn apa­
rent alături de pereţi tencuiţi etc.).
Astfel s-a restaurat biserica Sf. Dumitru d i n satul
Adîncata, com. Adincata, j ud . Suceava, unde s-au păstrat
pridvorul inchis de lemn de pe latura vest şi pridvorul
deschis de zidărie tencuită de pe latura sud - care for­
mează în ansamblu un tot unitar. Desigur că în asambla­
rea unor volume d iferite, d iferenţieri le pot apare şi la
streş i n i , console şi unele elemente de d ecoraţie.
INSTALAŢII ELECTRICE. După terminarea repara­
ţiilor sau a lucrări lor de restaurare, bisericile de lemn
îşi reiau folosinţa d e lăcaş pentru cult sau in foarte rare
cazuri sînt d ezafectate cultului, devenind m uzee, în care
se pot expune pi ese de valoare ( icoane, cărţi , obiecte de
cult, mobilier etc. ) ; şi într-un caz sa� altul, beneficiari i
solicită realizarea i nstala ţiei electrice. In gen ra] se apro­
bă execuLarea instalaţi ei electrice strict limitată la ne­
voile cultului, luîndu-se măsurile de securitate cerute de
PCI şi elim inarea pieselor d e i lum inat (aplice, cande­
labre etc.), care ar afecta aspectul i nterior al biserici i .
Principiul adoptat este d e a s e aşeza prize î n carcase
de ebonit cu capace, fixate pe azbest cu cond uctori î n
manta de plumb sau î n t u b Bergman, montaţi aparent
pe fîş i i de azbest. La aceste prize se pot lega lampadare
mobile realizate d i n tije metalice (cca. 1 , 50 m î nălţime
cu reflectoare), sau lămpi, care se vor folosi la stranele
cîntăreţilor şi în altar.
Cînd pardoseala bisericilor este d i n piatră sau cără­
m idă, este obligatoriu a se face legătura prizelor la pă­
mînt (prizele de pămint nu vor depăşi rezistenţa de 4
ohmi). Dacă bisericile au policandre d e valoare, ele se pot
menţi n e, prevăzîndu-se becuri-lumînări de 1 5-25 waţi .
La catapetezmele care sînt d i n lemn şi î n rare cazuri
d i n zidărie, nu se vor aplica corpuri de lum i nă care dau
senzaţia de orbire şi ar prezenta pericol de i ncendiu. Cata­
peteazma se va pune in valoare prin lumina reflectorului
mobil.
în exterior, la faţade n u se va monta n ic i un corp de
lum i nă, acest lucru afectînd aspectul originar al monu­
mentelor d e lemn. Se pot utiliza tot reflectoare, b ine
camuflate.

29

www.patrimoniu.ro

L--_. ___________ __ ______ --J
"-'--..>..-!
� 1 , 00 . 0, 1.0
Un interes deosebit pot să prezinte clopotniţele de
lemn şi împrej muirile. I n general clopotniţele sînt rea­
lizate dintr-un eşafodaj îmbrăcat în scînduri sau şiţă,
sau lăsat liber fără pereţi. Dezvoltate pe 2 nivele pe pla­
nuri pătrate sau poligon ale, clopotniţele sînt acoperite cu
şiţă la fel ca bisericile (acelaşi sistem de învelitoare, păs­
trîndu-se în general aceiaşi pantă cu acelaşi model de
şiţă). Sînt şi clopotniţe cu parterul îmbrăcat cu scînduri
şi la etaj avînd menţinut numai eşafodajul aparent cu
balustradă.
I mprejmuirile vechi sînt din bîrne (aşezate în plan în
linie dreaptă sau zig-zag), îmbinate la j umătate lemn sau
îmbinate cu bulumaci. Pentru a fi protejate, se acopăr cu
un mic acoperiş în 2 pante şi învelitoare de şiţă. Un exem­
plu caracteristic este la biserica din satul Vama de Sus ­
j ud . Suceava. I mprejmuirea la acest monument este rea­
lizată din bîrne dispuse orizontal, formînd în plan un
traseu în zig-zag. Gardul este protejat cu acoperiş de şiţă.
Se găsesc şi vestigii ale unor împrej muiri de piatră cu
sau fără copertine (biserica de lemn din Adîncata, j ud
S uceava).
I n restaurările care se fac la bisericile de lemn, împrej ­
muirile de lemn se vor reface după sistemele de con­
strucţie originale, sau, dacă sînt din piatră, vestigiile se
vor plomba, completa şi consolida cu refacerea copertinei
şi a paramentului care poate fi tratat aparent rostuit
sau tencuit. Zidurile în ruină se pot lăsa sub forma unor
vestigii consolidate, sau reface în totalitatea lor, mar­
cîndu-se etapa veche de cea nouă prin rosturi de ten­
cuială colorată cu oxizi .
I n cazul construirii unor turnuri-clopotniţă noi, pentru
a nu se concura ca volume cu bisericile - care în general
sînt foarte modeste ca dimensiuni - se vor realiza con­
strucţii care să nu contrasteze ca înălţime şi proporţii
volumetrice cu lăcaşul de cult. De asemenea, pentru a n u
f i masive c a aspect s e recomandă c a structura lor s ă fie
www.patrimoniu.ro
v
cv FA Lr iN Co4PLAMA
L...._--'
2
3
4
5
.sCA.RA 1,00 . 0,10
fără pereţi plini (numai un eşafodaj cu acoperiş, cu clo­
potele vizibile - gen zvoniţă).
ANALIZAREA LUCRARILOR DE RESTAURARE
REALIZATE LA URMATOARELE MONUMENTE :
Biserica Sf. Dumitru (sec. XVIII), sat Adâncata, comuna
Adâncata - j ud. Suceava (fig. 1 2- 1 4 ) .
Mergînd d i n municipiul Suceava pe şoseaua asfaltata
spre Dorohoi, după traversarea pădurii Adîncata, se des­
făşoară o largă panoramă a satului Adîncata. Pierduta
printre casele răzleţe, ochiul poate distinge pe un tăpşan
silueta bisericii de lemn, care actualmente este restaurată.
Datarea monumentului se consideră din sec. XVII.
Această dată nu este confirmată de pisanie (nu există pi­
sanie veche), însă după caracteristicile planului, sistemu­
lui constructiv, se deduce datarea. Acest lucru este con­
firmat de o cruce de piatră din anul 1 7 00, situată la intrare.
Biserica nu figura în lista monumentelor de cultură
din R. S. România aprobată prin HCM în 1 9 55. După
sesizările preotului paroh Dimitrie Popovici şi a arhi­
. tectului Anatolie Petruc, actualmente arhitect 'ş ef al j u­
deţului Suceava, monumentul a fost cercetat şi inclus în
noua listă a monumentelor istorice.
După parcurgerea unui drum de circa 400 m din şo­
seaua Suceava-Dorohoi, se aj unge pe un platou. Se intră
în incintă pe sub o clopotniţă de lemn, incinta fiind de­
limitată de o împrej muire de piatră ruinată. Biserica în
1 968 se prezenta ca o construcţie pe plan dreptunghiular,
cu absida altarului decroşată de formă poligonală cu trei
laturi (caz unic în Moldova la arhitectura de lemn). Nava
dreptunghiulară era compartimentată în pronaos, naos şi
pridvor închis, adăugat pe latura vest. Pe latura sud s-a
construit la o dată mai recentă un pridvor deschis de
zidărie.
Ca structură, pereţii erau din bîrne tencu i te, sprijiniţi
prin contraforţi de piatră, cu tavane şi grinzi aparente
30

S C/\ ,.:t/\ 1,00 . OP5
DETALIU Oi!
S7"R�ŞIIVA -
s e 1\ R. .....
1 r. E/
peste cele două pridvoruri, pronaos şi altar şi cu boltă
.semicilindrică peste naos. Această boltă este retrasă din
planul vertical al pereţilor de nord şi sud, prin inter­
mediul unor grinzi cioplite cu console.
Şarpanta avea învelitoare din draniţă în patru ape,
fără turle.
Din cercetări rezultă că iniţial biserica era limitată
1a suprafaţa pronaosului şi naosului cu altar. I n sec.
XVII se adaugă pridvorul închis pe latura vest şi contra­
forţii de piatră. Ulterior ( 1 860), a fost adăugat pridvorul
de piatră şi se tencuiesc pereţii în interior şi exterior.
Construcţia de lemn a fost ridicată pe o fundaţie de
piatră brută, care cu timpul s-a tasat. S-au găsit urme de
pictură în pridvorul deschis, cioplituri în lemn la anca­
dramente, console, grinzi şi strane din sec. XVIII.
Monumentul fiind în stare de avansată degradare,
'pentru a fi salvat, trebuia restaurat aproape în întregime.
S-a urmărit executarea lucrărilor de conservare şi
l'estaurare, menţinîndu-se construcţiile realizate î n dife­
Tite etape, cu elementele lor arhitecturale şi decorative
<caracteristice :
- subzidiri şi soclu de piatră - care pentru o con­
;servare mai bună a bisericii s-a supraînălţat (operaţie
·care a impus ridicarea întregii construcţii prin folosirea
vinciurilor) ;
- izolarea orizontală a soclului ;
- desfacerea contraforţilor de piatră şi a tencuielilor
de dată recentă ;
- înlocuirea pieselor putrede d e lemn (bîrne, grinzi,
<console, tavane, bolţi etc.) ;
- refacerea şarpantei şi a învelitorii de draniţă cu
modificarea acoperişului pridvorului de pe latura sud în
trei etape, desfiinţîndu-se frontonul de scînduri, care era
străin de arhitectura mold ovenească a bisericii ;
www.patrimoniu.ro
.5G -:1.,a:J . o,O!' .:c � . o,ot
6 7
�-----
-- -
--- -------------�
8 9
1./50
revizuirea tîmplăriei cu refacerea ancadramentelor
cu cioplituri (la uşi şi ferestre) şi a feroneriei ;
- pardoseli şi trotuar din lespezi de piatră aşezate
pe un strat de nisi p ;
- retencuirea pridvorului de zidărie de pe latura sud
cu menţinerea şi punerea în valoare a fragmentelor de
picturi originale în masa tencuielii.
I n starea actuală se desprind clar în aspectul exterior
al monumentului cele 3 etape distincte ale construcţiei :
naos şi altar cu pereţii din bîrne de stejar, pridvor închis
din bîrne de brad (cu diferenţieri de console la streaşină)
şi pridvorul din zidărie, tencuit (cu şarpanta modificată).
Pentru punerea în valoare a întregului ansamblu ar­
hitectural, s-a restaurat şi clopotniţa de lemn, respectîn­
du-se formele iniţiale cu folosirea aceloraşi materiale
structurale şi parţial, zidul de incintă construit din
piatră.
Biserica Adormirea Maicii Domnului-Vîrcolici, oraş
Dorohoi (fig. 1 5).
Amplasată î n centrul oraşului Dorohoi, biserica da­
tează din 1 77 9 şi poartă numele parohiei "Vîrcolici" (du­
pă numele donatorului).
Prin valoarea arhitecturală, este un obiectiv intere­
sant, amplasat pe unul din traseele cele mai frecventate
de turişti.
In anii 1 89 5 şi 1 89 9- 1 9 04 s-au făcut reparaţii care
au schimbat şi alterat aspectul monumentului, pierzîn­
du-şi din valoarea originală. Astfel învelitoarea de dra­
niţă, veche şi degradată, a fost acoperită cu tablă, la
care s-au montat burlane. Soclul de piatră a fost acoperit
cu o zidărie tencuită şi vopsită. S-a adăugat pe latura
sud un pridvor de scînduri montate pe un schelet de
lemn şi s-a executat în pronaos un cafas. Pereţii în inte-
31
rior au fost vopsi ţi Într-o culoare uniformă de u lei. Go­
lurile de asemenea au fost alterate prin mărirea supra­
feţelor.
Toate modificările trebuiau elimi nate ş i remed iate,
pentru a se reda monumentului aspectul i ni ţial.
Planul acestei biserici prezintă caracteristici care îl
d eosebesc d e maj oritatea bisericilor d e lemn din Moldova :
naos pătrat supralărgit, altar ş i pronaos poligon al (pen­
tagonal) şi pridvor adăugat pe latura sud . Bolţile sînt de
formă p iramidală în altar şi pronaos şi trunchi de p i ra­
midă supraînălţat cu o piramidă - în naos.
Proiectul privind lucrările de conservare şi restaurare
(documentaţie întocmită de Mitropolia Moldov�i cu f i nan­
ţare şi execuţie pe plan local) cuprinde :
- subz i d i r i generale ;
- desfacerea zidăr i ei suprap use peste soclu şi t rata-
rea lui prin rostu i rea pietrei , pentru a-l readuce la forma
originală ;
- consolidarea pereţilor d e bîrne pri n înlocuirea pie-
selor de lemn degradate ;
consolidarea şarpantei, înlocui rea tablei prin ş i ţă :
refacerea streaşini i ;
desfacerea pridvorului şi cafasului ;
curăţi rea vopsitori e i de pe pereţi i i nteriori ş i lă­
sarea bîrnelor aparente ;
pardoseală nouă d i n stej ar ;
- revizuirea tîmplăriei la ferestre la care s-au pre­
văzut grat i i .
Avînd în vedere folos i rea biser i c i i c a lăcaş de cult, s-a
i nstalat în i nterior lumină electri că, respectînd u-se prin­
c i p i i le expuse şi normele în vigoare.
Clopotni ţa, care nu prezenta i nteres arh itectural (con­
strucţi e de dată mai recentă) ş i care prin amplasamentul
ei lua din perspectiva biser i c i i , a fost demolată. Actual­
mente se amenaj ează spaţiul liber d i n j urul monumen t u­
l u i cu plantaţ i i ş i ale i .
Biserica Adormirii Maicii Domnului, sat Brăieşti, com .
B răieşti - j u d . Botoşan i .
Datată d i n 1 7 90 (după o inscripţie făcută d e boierul
M iron Gorovei, proprietarul moş i e i ) , biserica este ampla­
sată pe traseul asfaltat Botoşani - Dorohoi .
B i serica are u n pridvor c u turlă p e latura sud, pro­
naos, naos cu absi d e poligonale şi altar decroşat de formă
pentagonală. Construcţia este d i n bîrne tencuite u lte r i or
l a exterior şi interior ; p r idvorul, care i n i ţial era desco­
perit, a fost căptuşi t cu scînduri împreună cu turla. Pro­
naosul este acoperit cu o boltă în formă de calotă d i n
fîşi i curbe p e u n plan poligon a l , c u nervuri aparente.
Naosul şi altarul au bol ţi semi c i l i nd r i ce. învelitoarea a
fost reparată în sec. XIX şi acoperită cu tablă.
B iserica fi i n d în stare de d egradare avansată, avea
nevoi e pentru a fi consolidată de reparaţii capi tale.
Cu ocazia acestor lucrăr i , executate şi finanţate de M i tro­
polia Moldovei şi d e paroh i e, m onumentul a fost restau­
rat cu asistenţa tehnică a DMIA, readucîndu-se la aspectul
original. Lucrările realizate în an i i 1 9 69-1 9 7 1 :
- subzi d i r i (beton ci clopeian) şi soclu d i n piatră apa­
rentă ;
- desfacerea tencu ielilor ;
- desfacerea căptuşelilor de scî nduri de ]a pri dvor
şi turlă ;
- înlocui rea p i eselor d e lemn degradate (bîrne la
pereţi , stîlpi pridvor, stîlpi turlă, stîl p i pronaos, balus­
trade) ;
- consolidări la planşee şi bolţi (înlocu i rea scînduri­
lor şi nervurilor) ;
revizuirea ş i consol i d area şarpantei :
înlocui rea învelitori i de tablă cu înveli toare d e
ş i ţă ;
pardoseli noi ; revi z u i re tîmplărie ; vopsitor i i s t rane :
împrej m u i re d e lemn .
B iserica este i nteresantă atît ca plan, cît ş i prin ele­
mentele de sculptură (stîlpi pridvor, stîlpi la peretel e
d espărţ itor între pronaos şi naos. ancadramente la u, a
de i ntrare în pronaos).
32
www.patrimoniu.ro
Biserica Sf. Dumitru, sat Vorniceni, com . Vorn i cen i ,.
j u d . Botoşani.
După tradi ţ i e această biserică are o vechi m e d e 500'
an i . f i i nd constru ită d i n bîrne d e stej ar pe marginea unui
pod i ş care domină satul. Documente l e vorbesc d espre o ·
" Dumbravă Înaltă" , păd ure seculară, d i n care s-ar f i fă­
cut mon umentul istoric. Probabil prin sec. XVII, b iserica
a fust coborîtă de pe d eal în m i j locul sat u l u i , pe locul
unel e este amplasată astăzi .
Ca plan, biserica cuprinde u n p ronaos de formă pen­
tagunală, un naos în prelungi rea pronaosu lui - cu d ouă
abside de formă d reptunghiulară şi un altar decroşat poli­
gonal (5 laturi ) . La această construcţie s-a adăuga� pe
latura d e sud un pri dvor închis din scînduri .
Cele 3 comparti mente (pronaos, naos ş i altar) sînt aco­
perite cu bolţi d i n fîş i i curbe pe p lan poligonal. Pereţi i
erau d i n bîrne puternice d e stej ar ecarisate ş i căptuşite
pentru protecţi e contra in temper i i lor cu scînd uri d i spuse
vert i cal. Acoperiş ul, care are pante accentuate şi o strea­
şină monumentală rezemată pe console (3-4 piese su­
prapuse), a fost acoperi t la o dată mai recentă cu tablă.
Construcţia f i i nd degradată, i ar aspectul arhi tectural
fi i n d alterat prin folosi rea altor mater i ale pentru repa­
raţii , s-au î ntreprins în an i i 1 9 6 8 - 1 9 7 0 :ucl'ări de
conservare şi restaurare :
- subzidiri ; soclu d e p i atră rostui tă ; trotuar d i n les­
pezi pe pat de n i s i p ; desfacerea căptuşel ilol" d i n scînduri
ale pereţilor ; desfiinţarea prid vorulu i d i n scînduri (adău­
gat pe latura sud - de dată recentă) ; î nloc u i rea p i eselor
de lemn degradate (pereţ i , bol ţ i , şarpantă etc .), cu conso­
l i dări ; î n veli toare de draniţă ; revizui rea tîmplăr i e i de la
Jerestre şi uşa i ntrări i , astuparea rosturi lor d i ntre bîrne
(cu pene, cîlţi ş i un mast ic).
Actualmente s-a amenaj at i n c i n ta biserici i , refăcîndu­
se î m prej m u i rea ş i turnul clopotniţă de pe latura sud.
Restaurarea mon umentului s-a făcut î n urma stăru in­
t e lor proL u n i v . Octav Ionescu d i n Iaş i , cu asi tenţa teh­
n i că a DMIA.
Biserica Sf. Nicolae, sat Broşten i, com una B roşten i ,
j u d . Suceava ( f ig. 1 6-2 1 ) .
Amplasată p e u n u l d i n trase e l e cele mai frumoase :
Vatra Dornei-Broşten i-Poiana T e i ului (capătul lacului
B i caz), bisericuţa de lemn î n care a î nvăţat Ion Creangfl
datează d i n anul 1 7 7 9 . Are pronaos poligon al , naos cu
absi d e ş i altar î n formă poligonală, precum şi u n pri dvor
d esch i s cu turlă. Interiorul este bolti t . Pronaosul şi naosul
au bolţi pe plan poligonal d i n fîşi i curte, iar altarul
boltă sem i c i l i nd r i că racordată cu fîş i i curbe. Toate bol­
ţ i le au nervuri aparente şi sînt bogat ornamentate cu
chei, console şi c iopli turi .
F i i n d u n obiectiv tu r i st i c care prezenta degradări , în
anul 1 9 6 e monumentul a fost cercetat şi pe baza unei
documentaţi i întocmite de M itropolie şi avi zată de DMIA,
fi-au executat următoarele lucrări care au red at construc­
ţ i e i aspectul origi nal :
- fundaţ i i conti n u i d e beton c i clopeian, cu un soclu
din z i d ări e de pi atră brută rostui tă ;
- înlocui rea tălpi lor ş i a grinzilor degradate l a pereţi ,
cu d i mens i u n i le lor i niţiale ;
- d sfacerea streşinilor, înfund ate ulterior c u scîn­
duri şi reven i rea la streş i n ile origi nale cu căpriori apa­
ren ţ i :
refacerea învelitori i d e d raniţă ;
refacerea balustradelor la pridvor şi turlă ;
protejarea fundaţ i i lor cu u n trotuar d i n lespezi de
p iat ră ;
- etanşeizarea rosturilor între bîrne, cu cîlţi şi fîşi i
de pînze de in de 7 cm lăţi me, lipite cu dextrină la i n ­
teri or ;
- refacerea pardoseJ i i d i n d uşumele î n prid vo r şi
n a os.
Ulterior 8-a executat ş i o î mprej mu i re d i n piatră a
inc i ntei .
Aşezată în tr-un loc p i toresc, lîngă un drum cu mare
a fluenţă de turişti , biseri cuţa este vizitată cu mult i n l e­
res pen tru valoarea ei arhi tecturală. care ne reaminteşte
 ---:::::----=
t.u �r: I TlKI ,ri n lJT 1 1l§f17jf] L 71
r-n "J:J in I.LI I I/I 1 lf ID r1.Ef fU/I-1 li.
lI.L.lTlCET�

10
-i,CQ 0, 1..0 r-- - ---,
-- ---

se
0. 07
�

15 se, -1..= �

11

14 , __
_ ___________

12

1 ; >; . 1 C. Motive d eeu r a l i v e pe stre:1şi n ă a p a ren tă. Fig. 1 J . Sisl e m u l de :1J":1 n j :1 rc :1�qcl . .l ;ig. 1 2, "1 3 , 1 4. Biserica din AdÎncal:l, j u d . , ucCava.
Fig. J S. Bi se r i c a "VÎ rcol i c i " din Dorohoi.

www.patrimoniu.ro
 )
16
1 4 � 6
-4- �

�------�
17 I I

' I M\MI, \�
�
�§l
1 '\ I{�
�
�
- -
c: � �� -
- - s:-�:= -,�.

1� I
��
�
� �

��-.� �

II
o o ""'"
-

� �
I
.�'-�l.l." .'-lI; � IIm i\ll
. .
.-- . .�

I�
1�II��I �� · �fI),
•
�
-' - -"

1
"

� �
w �
�

I �
��
�
I ,
l.a.. ,�
h, [ III. o..o.L

�
,:'\ S C I\ "" " "',00 · 0, 0"

�.
19

Fig. 1 6-2 1 . J ber ic a Sf. Nicolae din Broşteni, j ud. Suceava.

Fig. 2 2 , 23. Biserica Sf. Nicolae din Vam a , jud. Suceava.

II Fig. 24-27. Biserica Cuvioasa

l'C:1va.

Fig. 28, 29.

Paraschiva

Biserica Sr. Spiridon din Drăguşeni, jud. Suceava.

din Cump;'irămra, jud. Su­

Fig. 30, 3 1 . Bi se ri ca Sf. Troiţă din CozI a-Draga, Piatra-Neamţ.

!I Fig. 32, 33. Biserica Buna Vestire din Piatra Neamţ.

� �� �
,�

;::.- F;g. 34, 35. Biserica Schimbarea la [aţă - Văleni din Piatra Neamţ.
LI �

18 21

20

-=--=-
�
--=-=-=
-- ��=-- ��.
-=- <=::".-
/

� C.I\ A " '1,00 .. 0,0$

www.patrimoniu.ro
 o

22

25

�-------�

O iJOM
23
'2 4- S b 7 (3 9
, , , ,

se : '1. 00 ' o 07
26

I
12 4

27

. --- ' -1 '

,

.:::-=:...- . -�_.-
--
�__
i
-��--��

--'

. ---
- ....:==

www.patrimoniu.ro
 se '1,00 "" 0,01 V E O E n.. f.> IJJN PRONA05 se 1.,00 ::: O,Ol.

28

31 ��______________________________________________�

pe cea de la Răpciuni, cît şi pentru amin tirea copilăriei

lui Creangă.
BISERICI PROPUSE CA OBIECTIVE TURISTICE
.�-
Criteriile de selecţie a monumentelor propuse pentru
- restaurare au fost valoarea lor istorică, arhitecton ică şi
- artistică. Eşalonarea operaţiilor în etape şi i ntegrarea
"'-
obiectivelor în circuitul turistic sînt în funcţie de starea
lor de conservare, ca şi de cea a drumurilor de acces (în
prezen t carosabile sau necesitînd a fi amenaj ate).
ETAPA 1
Monumente deja restaurate (ve2.i mai sus).
- Biserica Sf. D u mitru (sec. XVII), satul Adîncata, comuna A dîn­
cata - j u d . Suceava ( fig. 1 2, 1 3 , 14).
- Biserica Adormirea Maicii Don,nului ( 1 779) - Vlrcolici, m u ni­
c ipi u l Dorohoi - jud. Botoşa n i (fig. 1 5 ) .
- B i serica Ador n i rea Ma i c i i Dom n u lui ( 1 790), satul l3răieşti, COI11 U n "
Brăieşti - j u d . Botoşani
- Biserica Sf. Dumitru (sec. X V I I), sar u l Vorniceni, comuna Vor­
n icen i - jud. Botoşani.
- Biseric� S I'. Nico�ac (' 1 779), satul J3r oş t eni, comuna Broşte n i -
jud. Suceava (fig. 1 6).
ETAPA II
Bisericile de lemn propuse a f i puse cît mai c urînd în
valoare ca monumente de arhitectură şi obiective turis­
tice, prin lucrări de restaurări, reparaţii curente şi ame­
najări de drumuri.
- Biserica Sf. Nicolae (sec. XVI I I), satul Vama de S u s . com u n a
Vama, j ud. Suc·� ava (fig. 22, 2 3 ) .
- Biserica Cuvioasa Paraschiva ( l 79 1 ), satu l ' ul11părătlI r:l, cOl11 una
lIosanci, jud. Suceava (fig. 24-27).
- Biserica Sf. Spiridon ( 1 780), satul Drăguşeni, comuna Drăguşe n i ,
j u d . Suceava ( fi g . 2S, 29).
- Biserica Intrarea în Biserică (sec. X I V) - Dragoş Vod5, satu l
P u m a, comuna P u rn a , j ud. Suceava.
- B i serica Sf. Tr oi ţă ( 1 764) - o z i a - D r a ga , Piatra-Neamţ, cartim
Dă r m ă neşti , j ud. Neamţ (fig. 30, 3 1 ).
o 1,00 M - Biserica Buna Vestire ( 1780), Piatra-Neamţ, Cartier Anexa Sărata
,
z 3 4 5 6 7 8 9

29
I !
(str. Sătencii 1 5), j u d . Neamţ (fig. 32, 3 3).
- Biserica Schimbarea la ra\5 ( 1 574), Piatra-Neamţ, Văleni (str.
Decebal ) , j ud. Neamţ (fig. 34, 35).
30 - Biserica SI'. D u m i t r u ( 1 829), a ru l Valea Brad u l u : , comuna l3il':lzlI
A rdel e an , jud. Neamţ (fig. 36, 37).
- Biseric� Se. Gheorghe ( 1 8 1 8), satul Gaiu, comu n a Poiana Teiu l u l ,
j ud. Neamţ (fig. 3 8 , 39).
- Biserica Cuvioasa Paraschiva ( 1 774), satul Fărcaşa, comuna Făr­
caşa, j ud. Nea'llţ (fig. 40, 4 1 ).
- T\iserica Naşterea Ma:cii Domn u l ui ( 1 830) - Schitişorul, sat
,cahIău, comuna Ceahlău, jud. Neamţ (fig. 42-44).

ETAPA III
Biserici de lemn propuse pentru restaurare şi inte­
grare î n circuitul turistic.
- Biserica Cuvioasa Paraschiva ( 1 794), sat Mitocaş, COmuna Mitocul
Dragomirnei, j ud. Suceava ( f ig. 45, 46).
- Biserica Sf. Dumitru ( 1 8 1 0), sat BOtoşan,r, comuna Botoşa na, jud.
Suceava (fig. 47, 48)
- Biserica S f . A rhanghel i ( 1 779), sat PÎ rt e ş ti i de Sm, COt1l U I 1 �
acica, jud. S u ceava.
- B i serica Sf. A rhanghe l i ( 1 838), sat HUt1loreni, COt1l u n a Boto�al1a,
jud. Suceava.
0 1 2 � 4 " 7 - Biserica Sf. Nicolae ( 1 78 '\ ), sat Soloneţ, COt1l una Todireşl i , jud.
. Suceava (fig. 49, 50, 51) .
- Biserica Sf. Arhangheli ( sec. X V I I I), sat Todireşti, COt1lu na ' T 'lldi­
T.E
reşti, jud. S u c e a v a ( fi)?;. 52, 5 ., ).

36

www.patrimoniu.ro
 - llisericl Sf. Dumitru ( 1752), sat Sărala, cOlll u n a Dobrcni, jud.
Nealllr ( fig. 54, 55, 56).
- Biserica Adormirea Maicii DOlllnului ( 1 787), sat Cerviceşti, c o ­
l11una M. Eminescu (Cocoră n i ) , jud. 13otoşani (fig. 57, 58, 59).
- Biserica SI'. Voievozi ( J 740), sat Billl.lşeni, comuna Băluşeni, jud.
Botoşani (fig. 60, 6 1 , 62).
- Bi serica Tăierea capului SI". Ioan (l853)-T'restiana, sat P oia na ,
COllluna Schitul Doamnei, jud. Iaşi.
- Biserica Sf. G he o rgh e ( 1 643), sat Păuşeşti, comuna UUll1cşti, jud. Iaşi.
- 13iserica Cuvioasa Par asch i va ( 1 535 şi 1 755), sat Miroslăveşli,
COl11una Miro�Iăveşti, jud. Iaşi (fig. 63).

PROPUNERI DE RESTAURARI
Biserica Si. Nicolae, satul Vama, com. Vama, j ud . Su­
ceava (sec. XVIII) (fig. 22, 23).
Descriere : plan trilobat cu absida altarului şi absidele
laterale poligonale ; pronaosul pe latura vest - poligonal ;
fără turle ; bolţ i î n pronaos, naos şi altar d i n fîş i i curbe
pe plan octogonal ; bolta din pronaos are nervuri apa­ 32
. . .. " 6
! , ! ,

rente ; bolta din altar este d i n fîşii curbe racordate cu o T. I!!

boltă ci lindrică ; pereţi d i n bîrne căptuşite cu scînduri ;

şarpantă cu învelitoare de draniţă ş i streaşină d i n căpri­
ori aparenţi şi console ; soclu d i n p iatră.
Lucrări de restaurare : desfacerea căptuşelii d i n scîn­
duri la pereţ i ; î nlocu irea învelitorii. de d raniţă degradată
cu draniţă nouă ; consolidări de şarpantă şi pereţi ; soclu
de piatră aparentă cu rostu i r i ; pardoseală din d uşumele ;
completări de elemente sculptate (nervuri etc.) ; revizui­
rea tîmplărie i .
De asemenea este necesar a s e repara turnul clopot­
niţă (detaşat de c lădi rea bisericii).
Incinta are o împrej muire interesan tă din bîrne cu aco­
periş de draniţă (în plan î mprejmu irea se desfăşoară în
zig - zag).
Monumentul se află amplasat pe traseul (şosea moder­
nizată) GurH Humoru l u i - Vatra Dornei şi poate deven i
un obiectiv turistic, f i i nd uşor vizitabil.
Biserica Cuvioasa Paraschiva, satul Cumpărătura, co­ 4

:13
!
muna Bosanci, j ud . Suceava (datată 1 7 9 1 ) (fig. 24-27).
T."
Fiind amplasată pe traseu l - şoseaua asfaltată Suceava­
F'ălticeni, biserica care necesi tă puţine lucrări de res­
Laurare, poate fi pusă în valoare, deveni nd un obiectiv
interesant pentru turişt i .
Descriere : plan dreptunghiular cu pronaosul ş i abs ida
altarului (decroşată) de formă poligonală ; pridvor deschi s
p e latura sud (ulterior închis c u scînduri) ; boltă cili n dr ică ;
pereţi din bîrne căptuşi ţi cu scînd uri ; şarpantă fără turle
II
L
r'
cu învelitoare de draniţă.
Lucrări de restaurare :
- desfacerea căptuşeli lor de scînduri (la pridvor şi -

corpul bisericii) ;
- pridvorul se va păstra î n forma iniţială cu refacerea
pieselor de lemn degradate (stîlpi, balustrade etc. ) ;
U - :1 r
- consolidări la pereţi, şarpantă şi soclu care se va
lăsa din piatră aparentă - rostui tă ;
- d esfacerea scîn durilor care maschează si reaşina. Ea
se va menţine în forma origi nală cu căpriori aparenţi şi
S
console ; !

- revizui rea tîmplăriei ; 34

T.E
- revizuirea pardoselii .
Biserica Cuvioasa Paraschiva, satul Mitocaş, corn. Mi­
tocul Dragomirnei, jud. Suceava (datată 1 7 94) (fig. 45, 46).
Traseu Suceava - M-tirea Dragomirna (la o distanţă
de 2 1/2 km faţă de şoseaua asfaltată).
Descriere : planul este compartimentat în pronaos ş i
naos supralărgit, c u absida altarului poligonală ; boltă semi­
cili nd rică î n naos şi piramidală î n altar ; pridvor in iţial
d eschis, ulterior i nchis cu scînduri ; pereţi din bîrne, şar­
pantă cu înveli toare de tablă ; fundaţi i de piatră.
Propuneri d e restaurare :
- cercetări asupra pridvorului (se poate propune d es­
fiinţarea lui dacă este de dată recentă sau menţinerea lui,
după ce s-au desfăcut căptuşelile de scînduri). In varianta
a 2-a, el se va reface în forma unui pridvor deschis ;
- consolidări d e şarpantă ş i pereţi ;
-- 'inlocuirea învelitorii de tablă cu şiţă ;
- readucerea golur i lor la dimensiunile originale.
Biserica Si. Dumitru, satul Botoşana, corn. Botoşana,
j ud . Suceava (datată 1 8 1 0) (fig. 47, 48). T. "
'--
- ------------ ---- _ _ - -------"

37

www.patrimoniu.ro
 Descriere : planul de formă trilobată ; pronaos de formă
pen tagonală ; naos cu absida altarul ui şi absidele laterale,
poligonale ; pridvor deschis pe latura sud ; bolţi cu fîşii
curbe în naos şi turlă, plafon cu retrageri de grinzi pe
conturul pereţilor în pronaos şi altar ; pereţi d i n bîrne
căptuşiţi cu scînduri.
Lucrări de restaurare :
- refacerea draniţei cu consolidări de şarpantă ;
- se va cerceta ş i se va studi a menţi nerea sau supri-
marea turlei (pe naos) ;
- consolidarea pereţi lor prin înlocui rea pieselor degra­
date ;
- refacerea soclului prin plombări şi trat area para­
mentului d i n piatră rostu i tă ;
- restudierea accesului exterior la pridvor şi la turla
clopotniţă de pe pridvo r ;
- revizui rea tîmplări e i şi a pardoseli i ;
- reparaţii capitale la pridvor ş i la turla clopotni ţă.
36 Biserica este mon umentală ca proporţii, avînd deta l i i
�T�.E======:: de construcţie şi modenatură interesantă (la pridvor).
Este amplasată în satul Botoşana, în apropiere de bise­
rica Arbore.
Biserica din satul Pîrteştii de S us, corn. Cacica, j ud .
S uceava (datată 1 7 79). Este amplasată p e traseul Cacica­
Solca, frecventat de turişti .
Descriere : plan trilobat ; pronaos poligonal ; naos cu
curbe pe plan octogonal î n pronaos ş i altar ; turlă pe naos ;
pereţi d i n bîrn e ; şarpantă cu învelitoare d i n tablă ; soclu
din piatră ;elemente de sculptură (console exterioare).
Propuneri de restaurare :
- desfacerea turlei de dată mai recentă îmbrăcată cu
scînduri şi învelită cu tablă ş i refacerea şarpantei în forma
orig i nală cu înveli toare de şiţă ;
- consolidări la pereţi , bolţi, şarpantă ;
- reparaţii la soclu (plombări şi rostuiri ) ;
- readucerea golurilor la dimensiunile in iţial e ;
- trotuar din lespezi sau bolovani pe p a t de nisi p ;
Te 37 - amenaj ări exterioare (spaţii verzi, alei).
�========================================� In teresantă prin proporţiile arhitecturale ş i elementele
sculptate (console exterioare), monumentul poate deveni
un obiectiv turistic uşor accesibil, pe un traseu cu o
afluenţă mare de vizitatori.
Biserica Sf. Spiridon, satul Drăguşeni, corn. Drăguşeni ,
j ud . Suceava (datată 1 7 80) (fig. 28, 29).
Descriere : plan dreptunghiular cu p ronaos poligonal şi
abs ida altarului decroşată (pentagonaIă) ; pridvor pe latura
sud cu turn clopotniţă ; boltă cili ndrică în pronaos, în naos
ş i altar ; bolţi din fîş i i curbe pe plan octogonal ; streaşi n ă
monumentală cu căprior i şi console aparente ; pereţi d i n
bîrn e ; acoperiş fără turle ; cafas peste pronaos ; elemente
de lemn cu cioplituri (stîlpi pronaos etc.).
Propuneri de restaurare :
consol idăr i la pereţi, bolţi, şarpante ;
- refacere învelitoare (şiţă) ;
- desfacerea pridvorului cu turlă clopotniţă de pe la-
tura sud ;
T . I!; - reparaţii la soclu cu rostuitul paramentului d i n
p i atră ;
- revizuiri de tîmplărie, pardoseli , vopsitorii etc. ;
- amenajarea drumului de acces la b i serică de la şo-
seaua naţională.
Monumentul istoric este amplasat pe traseul Roman­
Fălticeni (şosea modernizată, de unde se accede l a bise­
rică pe un drum lateral).
B iserica prezintă i nteres prin proporţiile sale arhitec­
turale şi monumentalitatea unor elemente (streaşină cu
căpriori şi console suprapuse, bolţi etc.).

o
Biserica Sf. Nicolae, satul Forăşti, corn. Forăşti, jud.
Suceava (datată 1 764)
Descriere : plan trilobat cu abside laterale şi absida
altarului - poligonale ; fără turle ; pridvor de scînduri
adăugat pe latura sud ; pereţi din bîrne (căptuşiţi cu sCÎn­
d uri) ; şarpantă în patru ape, cu învelitoare de draniţă ;
cafas deasupra pronaosului.
.. ,
I
Lucrări de restaurare : desfacerea căptuşelii la pereţii
T.�
d i n bîrne; desfacerea pridvorului ; consolidări la pereţi

38

www.patrimoniu.ro
 :şi şarpantă ; înveli toare din draniţă ; desfacerea streaş i n i i
infundate şi readucerea e i la forma iniţială (streaşină
'cu căpriori aparenţi ş i console) ; revizui rea tîmplăriei şi
pardosel i i etc.
Amenajarea zonei de protecţie cu acces la biserică ş i
plantaţii.
Monumentul este amplasat în apropierea traseului (şo­
sea moderni zată) Roman-Fălticen i .
Biserica Intrarea î n Biserică Dragoş Vodă, satul Putna,
com. Putna, j ud . Suceava (sec. XIV).
Descriere : plan dreptunghi u lar cu abside laterale şi
.absida altarului - poligon ale ; pridvor închis adăugat pe
latura vest ; boltă ci lindrică racordată în fîşii curbe la
altar şi pronaos ; pereţi din bîrne ; şarpantă cu învelitoare
d i n şiţă fără turlă.
Lucrări de resta urare :
- desfacerea pridvorului şi readucerea pronaosului la
. .. 6
forma l u i iniţială (pentagonală) ;
- revizui rea şarpantei şi învelitor i i pentru readuce­ -10
! I
T.E

rea la forma originală (fără pridvor, cu pronaos poligonal) ;

- se va cerceta dacă absidele laterale sînt de dată
mai recentă şi în acest caz se vor suprima ;
revizuirea pardosel i i şi a tîmplăriei ;
- propunere de mutare a cavoului din faţa i ntrări i ;
- amenaj area spaţi ului liber în j urul bisericii ş i ac-
'cesului la monument de la şoseaua j udeţeană.
Biserica Sfinţii Arhangheli, satul Humoreni , com. Bo­
toşana, j ud . Suceava (datată 1 838).
Descriere : plan dreptunghi ular cu pronaos poligonal
'ş i absida altarului decroşată - pentagonală ; boltă cilin­

D
drică (în naos) cu nervuri aparente - racordarea cu pe­
reţ i i longitudinali făcîndu-se prin grinzi d ispuse în trepte
,c u console ; boltă cilindrică în altar racordată cu fîşi i
,curbe ; nervurile bolţ i i sînt aparente şi cioplite (în frîn­
ghie) ; planşeu cu grinzi aparente peste pronaos ; ca fas ;
pereţi din bî rn e ; acoperiş cu învel itoare în patru ape fără
turle.
41
Lucrări de restau rare : T,F-

revizui rea învelitorii de dran iţă şi a streaşin i i ;

- des facerea căptuşelilol' de scînd uri 1a pereţ i ;
- consolidarea pereţilor d i n bîrne (înlocuiri de p iese
'd egradate şi verifi carea îmbinări lor) ;
- r paraţi i la paramentul soclului (prin plombări şi
Tostui rea pietrei ) ;
- trotuar din lespezi pe pat de nisi p ;
- revizuirea tîmplăriei cu înlocuiri d e ferestre (de
formă rotundă), pri n aducerea lor la forma i n i ţi ală.
Biserica Sf. Nicolae, satul Soloneţ, com. Todi reşti, j ud .
Suceava (datată 1 7 8 1 ) (fig. 49, 5 0 , 5 1 ) .
Descriere : plan dreptunghi ular cu absida altarulu i de­
croşată de formă pentagonală şi pronaos poligonal cu
3 laturi ; pronaos cu tavan drept ; naosul cu o boltă semlCl­
lindrică retrasă pe laturile nord ş i sud pe bîrne aşezate
în trepte, sprij inite pe console ; altarul cu boltă semici­
l indrică, racordată cu fîş i i curbe ; pridvor adăugat ; aco­
periş cu învelitoare de tablă în patru ape ; streaşină o ,
,
semi înfundată cu console d i n bîrne cu cioplituri ; pereţi
42 , T"
din bîrne tencuite în exterior ; cioplituri la ancadramentul
uşii şi la consolele exterioare. ,1 3
Propuneri de restaurare :
- desfacerea pridvorului construit l a o dată mai re­
centă ;
- d esfacerea tencuielilor exterioare ş i consolidarea
pereţilor (prin înlocuiri de piese degradate şi revizuiri de
îmbinări) ;
- consolidarea şarpantei şi în10cuirea învelitori i de
i ablă prin ş iţă ;
- tratarea soclului cu paramentul din p iatră rostuită ;
...-- revizuirea tîmplăriei ş i pardoselii ;
fig, 311, 37. Biserica Sr. Dumitru din Valea Bradului, jud. Neamţ.
Fig . .>8,39. Biserica Sf. Gheorghe din Gaiu, jud, Neamţ.
rig, 40, 4 1 . Biserica Cuvioasa Paraschiva din Fărcaşa, jud. Neamţ.
l�ig. 42-44. Biserica Naşterea Maicii Domnului din Ceahlău, jud. Neamţ.
Fig. 45, 46. Biserica Cuvioasa Paraschiva din Mitocaş, jud. Suceava.
fig. 47, 4 8 . Biserica Sf. Dumitru din Botoşana, jud. Suceava.
Fig. 4 9-5 1 . Biserica Sf. Nicolae din Soloneţ, jud. Suceava. • • 4 • 7
l 'ig. 52, 5.>. Biserica Sf. Arhangheli din Todireşti, jud. Suceava.
I 'i�. 54 -5(,. Biserica Sf. Dumitru din Sărat:l, jud. Neamţ. 1'. ...

3D

www.patrimoniu.ro
 , . . ,
,
T."t! '1 8 �___ .__�!lLliLLlJWL..J.!..C!.11.!J..L..!2 .J.!...hlLli ='.... _ ______ ____,

ij�
�

.'r

r= =i r=

11
�---
o 1 2 J 4 5 6

�45 49 L-__________________
,

___
.
j
,
�

50

. ,
, , ,
2 l 4 �

. __ _ ___��____.
_____________ ..... 46

47

o 1 'l j ... , y S
! ! ' ! I

40

www.patrimoniu.ro
 I

-----

11

�
- --

-Ii
��
- -,

r===r
- -

51 1111 1 6
J
O > 4 >
[
,

52 . , I I . , ,

[Ei rn

53
0 1 ::. J � !i t 7
L_J_---=-__,__' _�

54 "r , E

55 57

"I.
I
l,
s • • 7.

__ __

----��� 56
r-

6C. 1../2.O

se 1... CD - 0,07

www.patrimoniu.ro
 - trotuar din lespezi aşezate pe pat de nisip ;
- amenajarea spaţiului .liber înconj urător cu accesul
la biserică.
Biserica Sf. Troiţă - Cozla-Draga, municipiul Piatra
Neamţ, cartierul Dărmăneşti, pe dealul Cozla, j ud . Neamţ,
(datată 1 7 64 prin inscripţie deasupra uşii) (fig. 30, 3 1 ) .
Descriere : plan trilobat c u absidele laterale ş i cea a
altarului (decroşată) - poligonale ; pridvor descoperit pe
latura vest - cu turlă ; pridvorul are planşeu de lemn
cu o cameră depozit la etaj , avînd accesul d i n pronaos ;
bolţi cu fîşii curbe pe plan poligonal î n pronaos şi naos ;
boltă semicilindrică racordată cu fîşii la altar ; elemente
de sculptură (brîie exterioare, stîlpi şi arcade în pridvor
şi pronaos, console cu motive de rozete, nervuri aparente,
ancadramente la uşi şi ferestre ; pereţi din bîrne ecari­
sate aşezate pe un soclu de piatră ; acoperiş din şiţă).
Propuneri de restaurare :
- refacerea turlei iniţiale (după documentaţii - este
similară cu cea a bisericii d i n comuna Dobreni, satul
Sărata) ;
- consolidări de pereţi şi şarpantă ;
- refacerea brîului din faţadă ;
- trotuar ş i nivelări d e teren ;
- asigurarea accesului la biserică (drum de pietoni
d i n şosea la monument) ;
- reparaţii la casa paznicului şi la turnul clopotniţă ;
- împrej muire.
Monumentul este amplasat în cadrul peisaj ului de pă­
dure pe u n platou de unde se poate vedea desfăşurarea
în serpentine a şoselei P. Neamţ spre Dobreni - Tg.
Neamţ.
Biserica Sfinţii Arhangheli, satul Todireşti, corn. To­
direşti, j u d . Suceava (sec. XVIII, înainte de 1 7 95)
(fig. 52, 53).
Descriere : plan dreptunghiular c u absida altarului de­
croşată cu cinci laturi ; pridvor de zidărie pe latura sud ;
pronaos cu tavan drep t ; naos cu boltă semici1indrică avînd
nervuri aparente, retrasă la nord şi sud pe bîrne în trepte
sprij ini te pe console ; altarul cu boltă semicilindrică, ra­
cordată cu fîşii curbe ; pereţii din bîrne tencuite la ex­
terior (la o dată recentă) ; acoperiş cu şiţă, fără turle.
Propuneri de restaurare :
- decaparea tencuielii din faţade ;
- consolidarea pereţilor cu înlocuirea pieselor d e-
gradate ;
- consolidarea şarpantei cu refacerea streaşinii şi
înlocuirea şiţei ;
- înlăturarea pridvorului de zidărie (construit la o
dată mai recentă). Eventual se va d iscuta şi varianta cu
menţinerea lui, în forma actuală, cu pereţii tencuiţi ;
- revizuirea pardoseli i ş i tîmplăriei ;
- trotuar din lespezi sau bolovani aşezaţi pe un pat
de nisip ;
- amenajarea accesului la biserică cu lespezi din pia­
tră sau plăci de beton (fără ciment sclivisit) cu înierbări .
Biserica Buna Vestire, P. Neamţ, Anexa Sărata (str.
Sătencii nr . 1 5) (datată 1 780) ( fig. 32, 33).
Descri ere : plan trilobat cu absidele laterale poligo­
nale (trei laturi) şi absida altarului pentagonală ; pridvor
pe latura sud cu turlă clopotniţă, bolţi sub formă de ca­
lote din fîşii curbe pe plan poligonal (în pronaos şi altar) ;
bolta din naos supraînălţată (peste bolta din fîşii curbe pe
plan poligon al este suprapusă o altă boltă cu fîşii curbe) ;
pereţii din bîrne căptuşi ţi cu scînduri ; soclu de piatră
tencuit cu ciment ; trepte tencuite cu ciment.
Propuneri de restaurare :
- desfacerea căptuşelilor de scînduri din faţad e ;
- refacerea pridvorului în forma originală (împreună
('u turla) ca pridvor deschis cu stîlpi şi balustradă ;
- decaparea tencuielilor recente c u ciment l a soclu
şi trepte şi tratarea paramentului din piatră rostuită;
trotuar din lespezi sau bolovani pe u n pat de
nisi p ;
- refacerea streaşinii (se vor scoate scîndurile ş i se
va lăsa streaşina originală cu căpdori şi console apa­
Tente) ;
42
www.patrimoniu.ro
amenajarea aleii de acces la biserică şi a spaţiului
liber din j urul monumentului.
Biserica Schimbarea la faţă - Văleni, Piatra Neamţ,
(str. Decebal), j ud . Neamţ (datată 1 574) (fig. 34, 35).
Descriere : plan dreptunghiular cu pronaosul de formă
poligonală şi absida altarului decroşată pe plan penta­
gonal ; pridvor închis pe latura vest (de dată recentă -
1 924) ; bolţi semicilindrice (în naos, altar şi pronaos) ; pe­
reţi din bîrne de stejar pe un soclu de piatră tencuit ;
acoperiş fără turle, cu învelitori de şiţă ; cioplituri la an­
cadramentele ferestrelor şi uşilor.
Propuneri de restaurare :
- desfacerea pridvorului adăugat ( 1 924) ;
- refacerea soclului (decapare tencuială şi rostuirea
paramentului de piatră) ;
- revizuirea pardoselii şi a tîmplărie i ;
- decapări de tencuieli şi rostuirea paramentului de
piatră la turnul clopotniţă. Eventual se poate propune
mutarea clopotniţei pentru degajarea spaţiului.
Biserica Sf. Dumitru, comuna Bicazu Ardelean-Valea
Bradului, j ud . Neamţ (datată 1 8 29) (fig. 36, 37 ) .
Descriere : plan trilobat ; pronaos poligonal ; naos cu
absidele laterale şi absida altarului (decroşată) poligonale ;
pridvor deschis pe latura sud ; turlă de pronaos ; planşeu
cu grinzi aparente în pronaos ; boltă în fîşii curbe pe plan
octogonal în naos ; în altar boltă semicilindrică, racordată
cu fîşii curbe - cu nervuri aparente ; pereţi din bîrne
aparente ; acoperiş c u şiţă ; soclu tencuit ; urme de picturi
(interior) ; sculptură la ancadramente şi stîlpi i pridvorulu i .
Propuneri de restaurare :
- cercetări asupra pridvorului şi refacerea lui în
forma originală ;
- decaparea tencuielii de pe soclu şi tratarea lui cu
paramentul de piatră rostuit ;
- trotuar din lespezi pe pat de nisip ;
- cercetări asupra turlei şi în funcţie de concluzii se
va reface în forma iniţială sau se va suprima ;
- revi zuirea tîmplăriei şi revenirea la golurile ori­
ginale ;
- amenajarea spaţiului înconj urător (zona de protec­
ţie) cu executarea unei alei de acces la biserică.
Monumentul se află pe un mic platou, pe un drum
lateral (cca 2 km) din drumul princi pal : Bicaz-Cheile Bi­
cazului-Lacul Roşu-Gheorghien i .
Biserica Sf. Gheorghe, satul GaIu, corn . Poiana T iu­
lui, j ud . Neamţ (datată 1 8 1 8) (fig. 38, 39).
Descriere : plan dreptunghiular cu pronaos poligonal ;
absidele laterale şi absida (decroşată) a altarului - poli­
gonale ; pridvor deschis cu turlă clopotniţă pe latura sud ;
pereţi din bîrn e ; boltă cu fîşi i curbe pe plan octogonal
în naos ; acoperiş cu învelitoare de şiţă ; soclu de piatră cu
cioplituri şi elemente de sculptură (ancadramentul uşii
de la i ntrare).
În general se află în stare bună. Construcţia necesită
unele reparaţii curente.
F i i nd amplasată pe un traseu turistic Poiana Teiului­
Vatra Dornei cu multă afluenţă de vizitatori, biserica
poate deveni un obiectiv turistic.
Biserica Cuvioasa Paraschiva, satul Fărcaşa, corn. Făr­
caşa, j ud . Neamţ (datată 1 7 74) (fig. 40, 4 1 ) .
Traseu : Poiana Teiului-Vatra Dornei .
Descriere : plan trilobat cu pronaos, naos cu abside la­
terale poligon ale şi absida altarului cu trei laturi ; pridvor
deschis pe latura sud cu turlă clopot!1iţă ; bolţi din fîşii
curbe pe plan octogonal în :-taos şi pronaos ; pereţi din
bîrne ; şarpantă cu învelitoare din şiţă ; soclu de piatră :
elemente de decoraţie ; ancadramente la uşi şi ferestre.
Este în stare bună, necesitînd numai reparaţii de În­
treţinere şi este de recomandat a fi un obiectiv turistic.
Biserica Sf. Dumitru, satul Sărata, corn. Dobren i , j ud .
Neamţ (datată 1 752).
Descriere : plan trilobat ; pronaos ; naos cu absidele
laterale poligonale ; absida altarului decroşată-poligo­
nală, pridvor adăugat; bolţi pe plan octogonal, cu fîşij
curbe, în naos şi altar : tw'lă pe pronaos ; pridvor închis
pc latura vest adăugat ; pereţi din bî rne ; acoperiş cu şiţă;
 r

I I
;'1/11111111 111-1
.

I
Ilmlll ll 1 [lll�!II' I WlIiMITI'I 11111[1'
58

------
o 1 , 4 5 b 7 B ? 1.0 , ...
! , I "
-::�O:J "" 0,03
!

60 -----.1
se
'----- ________________

'� �

t
-, =-�

I!� ---
�
_. c � =
_ _
_ o . o.
_ _
__
______
____
���� I� _5C
_ �
_ . �_ O. W__
� _ _______ _
�CO O .O_
-_ 2
__
__
_

Fig. 57-59. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Cerviceşti jud. Botoşani. Fig. 60-62. Biserica Sf. Voievozi din Băluşeni, jud. Botoşani.
Fig. 63. Biserica Cuvioasa Paraschiva din Miroslăveşti, jud. Iaşi.

www.patrimoniu.ro
 soclu de piatră ; cioplituri şi sculpturi în lemn (brîu în
torsadă, stîlpi în i nterior etc.).
Propuneri de restaurare :
- desfacerea pridvorului adăugat pe latura vest ;
- refacerea vechiului pridvor (actualmente îngropat
în pereţii pronaosului) ;
- reparaţii la turlă peste pronaos ;
- curăţirea vopsitoriei de ulei interioare (la pereţi,
tavane, bolţi) ;
revizuirea tîm plăriei ;
- reparaţii de pardoseală, trotuar etc ;
- amenajarea accesului la biserică cu indicatoare.
Biserica este amplasată în centrul satului, avînd acces
pe un drum lateral din şoseaua naţională P. Neamţ-Tg.
Neamţ.
Biserica Naşterea Maicii Domnului-Schitişorul, satul
Ceahlău, corn. Ceahlău, j ud . Neamţ (datată 1 830) (fig. 42,
43, 44).
Traseu : pe drumul asfaltat Poiana Teiului - schitul
Durău, în comuna Ceahlău - j ud . Neamţ.
Descriere : pronaos ; naos cu abside laterale dreptun­
ghiulare cu dublu decroş (caz unic în Moldova de nord) ;
absida altarului semicirculară (caz unic în această regiune)
şi pridvor pe latura vest - adăugat ; fără clopotniţă ;
pronaosul are o boltă pe plan octogonal - trecerea de la
planul dreptunghiular la cel pătrat fiind realizată prin
bîrne suprapuse (pe laturile nord şi sud), iar trecerea de
la pătrat la plan octogonal făcîndu-se prin trompe de
colţ ; naosul este acoperit cu o boltă din fîşii curbe pe
plan dreptunghiular, supraînălţată cu o boltă din fîşii
curbe, racordarea între cele două sisteme de boltă reali­
zîndu-se prin intermed iul unor trompe de colţ ; altarul
este acoperit cu o boltă din fîşii curbe pe plan hexago­
nal ; soclul tencuit şi văruit ; pereţi din bîrne ; acoperiş
cu frîntură de pantă şi învelitoare de şiţă.
Propuneri de restaurări :
- desfacerea pridvorului de pe latura vest ;
- refacerea soclului din piatră rostuită sau eventual
menţinerea tencuielii (dacă este originală) ;
- revizuirea învelitorii şi pardoselii ;
- refacerea golurilor în formele iniţiale ;
- amenajarea zonei de protecţie cu alei de acces.
Biserica Adormirea Maicii Domnului, satul Cerviceşti,
corn. M. Eminescu (Cocorăni), j ud. Botoşani (datată 1 787)
(fig. 57, 58, 59).
Este amplasată pe traseul (şosea modernizată) Boto­
şani-Dorohoi .
Descriere : plan trilobat c u pronaos poligonal ; naos cu
abside pe plan poligonal şi absida altarului decroşată,
pentagonală ; pridvor deschis pe latura sud cu turlă ; peste
pronaos, naos şi altar - bolţi în formă de cupolă cu ner­
vuri aparente şi chei de bolţi sculptate ; pereţi din bîrne
căptuşiţi cu scînduri ; pardoseală d,e lemn ; învelitoare d in
tablă.
Propuneri de restaurare :
- desfacerea căptuşelilor de scînduri la pereţi ;
- curăţirea pereţilor la interior, vopsiţi în ulei ;
- consolidări la bolţi ş i şarpantă ;
- refacerea pridvorulu i ;
refacerea soclului (din p iatră rostuită) ;
subzidiri ;
- revizuire la pardoseli şi tîmplărie ;
- învelitoare din şiţă în locul celei de tablă;
- nivelări şi decapări de teren ;
- trotuar d i n bolovani sau lespezi (pe pat de nisip) ;
- împrejmuire.
Biserica Sfinţii Voievozi, satul Băluşeni, corn. Bălu­
şeni, j ud. Botoşani (datată 1 740) (fig. 60, 6 1 , 62).
Traseu : şoseaua Botoşani-Hîrlău.
Descriere : plan trilobat cu pronaosul poligonal ; naos
cu abside poligonale şi absida altarului decroşată de for­
mă pentagonală ; bolţi (peste pronaos, naos şi altar) din
fîşii curbe şi nervuri aparente cu chei de bolţi sculptate ;
pereţi de bîrne tencui t e ; şarpantă cu învelitoare de şiţă.
Propuneri de restaurare :
- desfacerea tencuielii de la pereţi ;
44
www.patrimoniu.ro
- consolidări (pereţi , bolţi şi şarpantă) ;
- înlocuirea pieselor de lemn degradate şi a elemen-
telor de sculptură ;
revizuirea pardoselii şi tîmplăriei ;
- înlocuirea învelitori i degradate de şiţă cu draniţă
nouă ;
- trotuar, alei de acces, amenajări spaţii verzi etc.
Biserica Tăierea capului Sf. Ioan Trestian, satul Po­
iana, corn. Schitu Doamna, j ud. Iaşi (datată 1 853).
Traseu : Iaşi - Vaslui (şosea modernizată).
Descriere : plan dreptunghiular cu pronaos în formă
poligonală şi absida altarului pentagonală ; bolţi din fîş i i
curbe pe plan octogonal cu nervuri aparente, chei de bolţi
şi console (în pronaos, naos şi altar) ; pereţi din bîrne (îm­
brăcaţi în scînd uri ) ; soclu de piatră, şarpantă fără turle
cu învelitoare de şiţă ; elemente de cioplituri în lemn (la
bolţ i , console şi grinzi exterioare etc.).
Propuneri de restaurare :
- învelitoare de şiţă (în loc de tablă) ;
desfacerea căptuşelilor de scînd uri ;
revizuirea pardoselii, tîmplăriei ;
reparaţii soclu (taseIări , rostuiri) ;
trotuar din lespezi ;
consolidări de ziduri ş i şarpantă prin înlocuirea
pieselor degradate.
Biserica Sf. Gheorghe, satul Păuşeşti, corn. Dumeşti ,
j ud . Iaşi (datată 1 643).
Traseu : drum lateral din şoseaua naţională Iaşi-Hîr­
Iău.
Descriere : plan dreptunghiular cu pronaos poligonal şi
absida altarului (decroşată) - poligonală ; tavan drept
în pronaos ; boltă semicilindrică în naos cu nervuri apa­
rente şi console ; boltă semicilindrică cu nervuri aparent ,
racordată cu fîşii curbe în absida altarului ; soclu de pia­
tră ; şarpantă (fără turle) cu învelitoare din tablă ; strea­
şină cu console şi că priori aparenţi ; cioplituri şi sculp­
tură în lemn la ancadramentul uşii, brîu, console, den­
ticule la streaşină etc.
Propuneri de restaurare :
- să se cerceteze şi eventual reface bolta d i n pro­
naos în forma i ni ţială ;
- învelitoare nouă de şiţă ;
- eliminarea pridvorului adăugat ; subzid i ri ; reface-
rea soclului (din piatră rostuită) ;
consolidări (pereţi, şarpantă, streaşină, bolţi) ;
- revizuirea tîmplăriei ş i pardoselii ;
- decapări teren cu n ivelări pentru executarea unor
pante de scurger e ;
- trotuar din lespezi sau bolovani p e u n p a t de nis i p ;
- amenajarea spaţiului înconjurător ş i accesului de
la şoseaua naţională la monument.
Biserica Cuvioasa Paraschiva, sat Miroslăveşti, corn.
M i roslăveşti, jud. Iaşi (datată 1 535, cu refaceri în 1 755 )
(fig. 63).
Traseu : Fălticeni-Roman, lîngă şoseaua naţională.
Descriere : plan 'trilobat ; pronaos, naos cu abside poli­
gonale ş i absida altarului decroşată pen'tagonaIă ; prid­
vor deschis îmbrăcat cu scînduri ; bolţi cu fîşii curbe pe
planuri poligonale în pronaos, naos şi abside, cu chei de
bolţi sculptate ; pereţi din bîrn e ; şarpantă cu învelitoare
de şiţă fără turle ; elemente de sculptură (brîuri, strea­
şină, stîlpi-pridvor, chei de bolţi, stîlpi i n terior i ,
b î rn e etc.).
Propuneri de restaurare :
- scoaterea căptuşelilor şi punerea în valoare a prid­
vorului ;
- înlocuirea şiţe i ;
- subzidiri ş i executarea unui soclu de piatră cu pa-
ramentul rostui t ;
- consolidări la pridvor, pereţi, şarpantă ş i bolţi ;
- revizuiri de pardoseli şi tîmplărie ;
refacerea elementelor de sculptură (brîuri, stîlpi ) ;
- decapări de pămînt, nivelări cu pante d e scurger e ;
- amenajarea zonei de protecţie cu alei ; îni erbări şi
plantaţii ;
- amenajarea drumului de acces din şoseaua naţio­
nală la monument.
 REST AURAREA PICTURILOR MURALE DE LA OHELINŢ A
---- VASILE
Î n continuarea unor mai vechi preocupări, rîndurile
ce urmează îşi propun să prezinte ansamblul de picturi
murale ce decorează biserica roman o-catolică din Ghe­
linţa 1 , monument căruia recentele lucrări de restaurare
i-au restituit în mare măsură frumuseţea de odinioară2 .
Situat într-o largă vale, la poalele muntelui Condratu,
satul Ghelinţa este una dintre cele mai puternice aşezări
rurale din j udeţul Covasna şi, dacă se ia în considerare
valoarea artistică a bisericii-monument istoric, este de
presupus că încă din evul mediu a beneficiat de o parti­
culară înflorire 3 . Deseori menţionată în studiile de istoria
artei, în special pentru picturile sale murale, biserica ro­
mano-catolică d i n Ghelinţa nu a beneficiat niciodată de
o cercetare monografică exhaustivă, cercetare care în pre­
zent este înlesnită de degajarea şi restaurarea unor în­
tinse suprafeţe de p ictură, lungă vreme ignorate� .
La prima vedere, arhitectura monumentului pare a fi
foarte simplă şi fără probleme, totuşi, la o analiză mai
atentă, pot fi descifrate mai multe faze de evoluţie.
Corpul principal al bisericii este alcăt u i t d intr-o navă de
dimensiuni potriv i te ( 1 2 X 8 m), construită din piatră
brută. Lărgi m 'CI relativ mare a navei este un indiciu
că, încă de la început, ea a fost tăvănită, soluţi e de aco­
perire existentă şi. în prezent. I n raport cu arhitectura
foarte simplă a navei, absida prezintă forme mai bogate.
Bolti rile pe ogive susţinute de console - unele decorate
cu măşti umane - ca şi ferestrele bipartite5, de aseme­
nea contraforturile dispuse în toate punctele de descăr­
care sînt O clară dovadă că această parte a bisericii apar­
ţ i ne perioadei gotice. Cercetările arheologice efectuate în
i nteriorul corului au dat la iveală resturi le unei abside
semicirculare alungite, ale cărei fundaţii se ţes cu cele
ale navei6 .
Aşadar, în prima sa formă, biserica din Ghelinţa apar­
ţine epocii romanice, absida alungită indicînd o fază tîr­
zie, în ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Tipul acesta
de biserică-sală cu absida semicirculară alungită - ce
satisface parţial şi funcţiunile corului gotic care îşi fă­
cuse între timp apariţia în arhitectura religioasă din
Transi lvania - este ilustrat de mai multe monumente,
toate aparţinînd aceleiaşi perioad e : biserica reformată din
1 Satul G h elinţa, comuna Ghelinţa, jud. Covasna.
2 Destul de i negale, l ucrările de restaurare întreprinse Î n ulti m i i
a n i reclamă o revedere atentă pentru că n u întotdeauna bunele intenţii au
fost corespunzător servite. A m î n p r i m u l rînd în vedere tencuielile exte­
rioare, tencuieli care au mult ciment În compoziţie, ceea ce are drept
consecinţă o urîtă culoare cenuşie şi o gravă creştere a gradul u i de u m i­
ditate În ziduri. Cooperativa locală care a executat reparaţiile de faţadă
nu a respectat indicaţiile date de a folosi numai tencuieli de var, c u
tocătură de cîlţi, potrivit tehnologiei tradiţionale pe care, î n prezent,
Direcţia monumentelor i storice şi de artă a reactualizat-o, a p licînd-o pe
şantierele proprii. Nu trebuie pierdută nici O ocazie pentru a combate
tencuielile cu adaos de ciment care constituie o permanentă sursă de
umiditate, agent deosebit de nociv care acţionează Cll agresivitate Împo­
triva picturilor J11l1rale. în cazul bisericii romano-catolice din Ghelinţa,
care posedă lin atît de valoros ansamblu de picturi IDurale, refacerea
tencuielilor exterioare se i m pune Cll necesitate .
3 Este, totuşi, ciudat faptul că p rima menţiune a satulu i datea7ă
abia din 1 567 (cf. Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţi/or dill
Tral1Silvania, I, Bucureşti, 1 967, p. 257).
4 D:n bibl iografia bisericii romano-catolice din Ghelinţa. re\inem C I I
pre<;ădere următoarele titlu r i : Radocsay Denes, A kăze/Jkori magyarorszag
falkepei, Budapesta, 1 954, p. 36-3 8, 1 40- 1 4 1 , p l . XLIII-XLV; Virgil
VăIăşianu, Istoria arui feudale în ţările române, I, Bucureşti, 1 959, p. 8 1 ,
421 -425, 557, 771 . A lte l ucrari vor fi citate în legătură cu probleme e
speci alI:.
5 Menou rile centrale au di parut. De remarcat, slaba l u m inare a co­
rul u i şi absidei, doar cu două ferestre situate pe l aturile sud şi sud-est.
6 V. Vătăşianu, op. cit-. , p. 8 1 , de asemenea Keo peczi Sebestyen
JOzsef, A kaze/lkori I ly uga ti milveltseg legkdelibb hatarai, "Erdely tudo­
l11<in)'o, fiizete k " , 1 9, C u j , 1 929; J. Sebestyen v. Keopecz, Mit telaltcrliche
Bauku11St im Suklerlande, "Siebenbiirgische Viertel j ah rsschrift. Korespon­
denzblatt des Vereins fiir ,iebenbiirgische Landeskunde", Sibiu, n r. 57,
1 93 4 ; Entz Geza, A kazepkori szek ely miiveszet kfm!esei, "Erdely tudo­
manyos fiizetek " , Cluj, n r. 1 1i2, 1 94 3 .
www.patrimoniu.ro
DRĂGUŢ ----
Reci . (jud. Covasna), biserica roman o-catolică d i n Cristeş­
tii Ciceului (jud. Bistriţa-Năsăud), b iserica ruinată d i n
Suseni (jud. Mureş)1 .
Demantelarea absidei romanice ş i construirea corul ui
gotic, c u absidă poligonală, se pot atribui sfîrşitului seco­
lului al XV -lea, epocă în care "modernizarea" gotică a
vechi lor biserici de sat transilvănene ia proporţiile unui
fenomen de masă. Ca argumente suplimentare pentru da­
tarea propusă, pot fi considerate profilele ogivelor ş i ale
ferestrelor - de tip flamboyant -, de asemenea taberna­
colul datat 1 503, care oferă un preţios termen "ante
quen1" 8 .
I n anul 1 6 2,8, vechiul plafon al navei a fost înlocuit
cu un tavan casetat, decorat c u motive florale şi heral­
d ice, într-un stil devenit familiar Renaşterii transilvă­
nene9. Ultimul moment important pentru arhitectura bi­
sericii din Ghelinţa a avut loc în secolul al XVIII-lea şi
poartă pecetea momentului artistic al barocului . I n anul
1 766, au fost construite două mici pridvoraşe în faţa in­
trărilor de sud şi, respectiv, de vest şi tot atunci au fost
executate balconul orgii ş i u n balcon de-a lungul zidului
nordic al navei, lucrări care au provocat grave stricăciuni
picturilor despTe care v a f i vorba. Atît balconul orgii cît
şi balconul nordic au fost prevăzute cu balustrade de scîn­
dură pe faţa cărora au fost pictate mai multe figuri de
s finţi 1 0. I n 1 7 8 5 a fost construită sacristia, o m i că anexă
pe latura de nord a corului .
Biserica d i n Ghelinţa este înconj urată d e o incintă
de plan elipsoida] 1 1 alcătuită din ziduri n u prea înalte şi
lipsite de elemente de fortificaţi e. I n colţul de sud-est se
află un scund turn-clopotniţă care străjuieşte şi poarta
principală.
D i n toate cele arătate pînă aici ar rezulta că biserica
din Ghelinţa este u n modest monument de ţară, ca atîtea
altele, cu o înfăţişare simplă, lipsită de particulare cali­
tăţi de ord i n istoric şi artistic. I n realitate, prin ansam­
blul de p i cturi murale care decorează în întregime pe­
reţii navei, ea se impune atenţiei ca un monument de
excepţi.e, demn de a fi considerat în rîndul celor mai
i mportante mărturii ale artei med ievale din ţara noastră.
I n fapt, pi cturile mumIe ale biseric i i d in Ghelinţa sînt
vechi cunoştinţe pentru istoricii de artă, bibliografia lor
fiind destul de bogată 1 2 . Repunerea lor în discuţie se mo­
tivează atît prin recentele lucrări de restaurare 1 3 - care
au fost în măsură să pună în evidenţă numeroase ele-
7 La b i serica din Suseni, prelungirea absidei fusese acopemă cu o
boltă în semicilindru cu penetra ţii.
8 Aceeaşi opinie l a V. Vătăşianu, op. cit., p. 557.
9 Un studiu detaliat asupra tavanului casetat de l a Ghelin \ a a pu­
bhcat K. Sebestycn Jozsef, A Ge.'encei mel7111,ezet es karzat,festrr.ellyek,
•
în Kel� m en Lajos emlekka IYv, Bucureşti-Chij, 1 957, p. 542-554. In
�
conclUZie, autorul arata _ ca este vorba despre opera u n uI meşter sas '
probabil din Braşov.
10 De aceste picturi, destul de modeste ca valoare artistică, s-a ocup:lt
K. Sebestyen ]6zsef În articolul citat la nota precedentă (p. 550-553).
1 1 E ste demn de re:llarcat că în zona de colonizare secuiască tipul
predo:ninan � de incintă este cel circu l a r sau eli psoidal, cu ziduri scunde,
uneOfl p revazute cu ferestre de tragere, ca l a Mihăi !eni-Ciuc ' Nico:eşti-
Ciuc, Ciuc-Sîngeorgiu ş a.
12 Pentru bib�iografia picturilor m u rale ale bisericii din Ghelinţa
cea mai bogata seleCţie este oferită de Radocsay Denes, op. cit,. p. 1 4 0- 1 4 1 .
1 3 Efectuate ; n vara anului 1 972, sub supravegherea Direqiei 111 0-
l1ull1entelor istorice şi de arta, l ucrările de restaurare a pictu r i l o r murale
�1I fost c�nd use de reg.reta tul pictor Traian Trestioreanu. Pe n t r u dega­
prea pereţilor de vest ŞI de nord, balcoanele de .lemn, datînd din secol u l
al X V I I I-lea, a u fost coborÎte l a nivelul p:trdoselii fiind consolidate
�
şi lr� ta� e ÎI11P otriva <; ariilor. Au fost Îndepărtate to te intervenţiile cu
.
tenclllala de ciment ŞI s-a procedat la o atentă consolidare a picturilor
mllrale - pe alocuri foarte burduşite - prin i n jectări cu caseinat de
calciu şi tiviri cu mortar de frescă. Au fost Îndepărtate straturile de
nr care � copereau o Însemnata parte din pictura, iar zone l e degradate
aII fost Illvelate CII mortar de frescă şi integrate prin tente neutre de
culoare - cu respectarea vecinătăţilor. Plafonul casetat a fost şi el
t ratat Îll1por riva d:lunatorilor şi consolidat. ,
45
mente necunoscute - cît şi prin faptul că o întreagă se­
rie de probleme de natură stilistică şi cronologică a ră­
mas în suspensie.
Cel ce vizitează astăzi monumentul nu poate scăpa
impresiei de fastuos pe care o degajă decoraţia interioară.
I ntr-adevăr, pereţii navei sînt în întregime acoperiţi cu
picturi murale de o sesizantă valoare artistică, ampla
compoziţie decorativă fiind îmbogăţită de tavanul casetat
şi de balustradele fostelor balcoane. D incolo de unitatea
intenţiei decorative, este lesne de observat că nu t oate
pi cturile au fost executate de acelaşi meşter, flagrantele
d iferenţe de factură favorizînd convingerea că amplul de­
cor a fost realizat în mai multe etape.
Peretele vesti c a beneficiat cel mai mult de recentele
lucrări de restaurare, dînd la i veală o i conografie neaş­
teptat de bogată, uşor de reconstituit, în pofida stadiului
de gravă degradare a unor scene. Registrul superior cu­
prinde fragmentele a trei scene d i n viaţa apostolului
Iacob cel bătrîn 14. Deşi starea de conservare a scenelor
este precară, identificarea iconografică este facili.tată de
inscripţia p ictată IACOBUS şi de binecunoscutele atri­
bute ale sfîntului : pălăria şi cîrj a de pelerin 1 5.
I ncă şi mai degradat - datorită fixării în zid a bal­
con ului orgii - registrul inferior cuprindea scene din
ciclul cristologic. Mai pot fi identificate Fuga în Egipt,
cu Iosif care, sprijinit în toiag, conduce asinul, Uciderea
p7'uncilor - un soldat străpunge cu sabi a un copil ; o a
treia scenă, foarte precar conservată, pare a fi fost Inchi­
narea magilor. Deşi aproape i ntegral d istruse, aceste
scene din ciclul cristologic se dovedesc a fi deosebit de
importante pentru înţelegerea ansamblului iconografie al
bisericii din Ghelinţa, ele venind să completeze sui ta de
scene care formează registrul i n ferior al peretelui nord ic.
Datorită mai bunei sale conservări - deşi n avut şi
el de suferit prin montarea balconului de lemn - deco­
rul mural de pe peretele nord ic este cel mai bine cunos­
cut ; totuşi şi aici restaurarea a dat la iveală zone noi.
Registrul superior este rezervat in întregime legenclei
14 Huszka Jozsef presupunea că aici ar fi scene din viaţa sfîntului
Coloman, acel misionar de o ri g in a irlandeza martirizat la anul 1 002 În
Aus t ri a de Jos şi Î n mo r m în ta t În manastirea di n Melk (Magyar sZe/ltek
a S;cekelyfăldăn a XV. es XV r. s;ca;cadokban, În " A r ch a : olo g i a i Erte .i I U " ,
1 8 86, V I , p . 1 24- 1 30).
1 5 A fe ct a t de d i fer:te distrugeri, În primul rînd de deschiderea a
d ou a ferestre, registrul su p e ri o r al p e re t e l u i ve'lic a re urm ă t o a re a c o m ­
po zi ţ ie :
- prima scena cuprinde tre i fi g u r i ; o [ell1eie şi doi bărba\ i, u n u l
d i n t r e ei p a d n d a fi Iacob cel batrÎn ; În z o n a sllJ:erioH:1 s e a f l � in­
scripţia p i c tata IACOBUS;
- a doua sc e n a În faţişeaza martiriul u n u i sfînt spînzurat, a,istat de
U ll person:1j Încoronat şi c u aureola, Î n gen unchi, şi de I ac ob (?);
- a treia scenă, pastrata p a rţi al , c u p ri n de o figura d e prinţesă ca re
oferă o coroniţa de flori u n u i person :1. j ( tăiat de fe reastră) care :1. r e o
cîrjă de pelerin.
l 'ig. 1 . Tli,eric:1. romano-catolic� din Ghelinp, vedere de :1. nsamblu.
46
www.patrimoniu.ro
lui Ladislau cel Sfînt. C iclul legendar, care formează
obiectul atîtor reprezentări mUl'ale din Transilvania ş i
S lovacia în secolele XIV-XV 16, este tratat în friză con­
tinuă, scenele se înlănţuie între ele, nefiind separate de
chenare verticale, ceea ce sporeşte efectul dinami c al re­
prezentării, în deplin consens cu mişcarea naraţiunii . Epi­
soadele i lustrate sînt următoarele : Binecuvîntarea dată de
episcopul din Oradea17, Plecarea la luptă, Bătălia de la
Kerles, Urmărirea cumanului, Lupta cu cumanul, Decapi­
tarea cumanului.
Un larg brîu decorativ separă registrul superior de
registrul inferior pe întinsul căruia se desfăşoară scene
din ciclul cristologic. I n general bine conserva te, aceste
scene prezintă următoarea iconografie : Intrarea în Ieru­
salim, Cina cea de taină, Spălarea picioarelor, Prinderea
lui Isus 1 8, Biciuirea la stîlp, Răstignirea.
Peretele de răsărit, în j urul arcului triumfal, nu mai
păstrează nici o urmă de pictură, fapt explicabil dacă se
are în vedere reconstruirea absidei .
Reluînd regimul compoziţional general, peretele sudic
este şi el compartimentat în două registre. Registrul su­
perior cuprinde fragmente dintr-o vastă reprezenLare a
Judecăţii de apoi, care odinioară acoperea toată supra­
faţa. I n centru se află Isus j udecător într-o mandorlă de
lumină încadrată de patru îngeri. Potrivit viziunii apoca­
liptice a lui Ioan din Patmos, Isus este înfăţişat cu săbii
în gură. De o parte şi de alta se află Maria - reprezen­
tată ca Maică ocrotitoare - şi sf. Ion Botezătorul, deci
în ansamblu se obţine compoziţ i a iconografică a Rugă­
ciunii - Deisis. I n partea răsăriteană a peretelui, recen­
tele restaurări au dat la iveală un grup de apostoli pe
tron şi reprezentarea cetăţii parad isului către a cărei
poartă se îndreaptă sfîntul Petru conducînd ceata celor
credincioşi. De remarcat că paradisul are o arhitectură
bogată şi complicată, cu multe clăd iri care îşi e talează
acoperişurile roş i i într-o compoziţie unică pen tru pictura
murală d in Transilvania. Zona opusă - obişnuit rezer­
vată reprezentării infernului - este foarte grav degra­
dată şi nu mai pot fi identificate decît resturi modeste.
La rîndul lui afectat de stricăciuni, registrul infe­
rior al peretelui sudic a fost în bună măsură recuperat
prin îndepărtarea tencuielilor şi a varului cu care fusese
acoperit. I n extremitatea de răsărit, se află un mic panou
care cuprinde o reprezentare a Invierii. Surprinzător ca
amplasare - în zona de mijloc, trecînd dintr-un registru
în celălalt - acest panou uimeşte şi prin concizia re­
dactări i acestei atît de i m portante teme din ci clul cristo­
logic.
I n continuare, registrul inferior conţine mai multe epi­
soade din legenda unei sfi n te, în general id ntificată cu
Margareta din Antiohia 19. Prin curăţirea picturilor, citirea
imaginilor se complică şi pare mai probabil că ne aflăm
în faţa legendei sfintei Ecaterina din Alexandria. I n pri­
ma imagine, sfînta, cu coroană, este îngenunchiată în faţa
Mariei cu pruncul care tronează sub arcadele unui bal­
dachi n gotic. Cel de al doilea episod - care a şi
complicat problema interpretării iconografice - înfă ţ i ­
şează u n tînăr c u panaş l a pălărie, u n rege care pare a
o interoga pe sfîntă, aceasta aflînd u-se în mi.i locul unor
personaje care ţin în mîini cărţi deschis . Această scenă,
1 6 Problema le ge n de i re gelu i Ladislau �i :1. reprezentării sale În
pictu r:1. m urala medievală a preocupat pe numeroşi cercetători, cumulînd
o b i b l i og r a fi e impresionanta. De curînd, di'ClI\i:1. a fost re d e 3C h i sa p rin
am piuI articol pub l i c at sub semnătu r:1. D r. Vlasta Dvo!-�kov::i (La legende
de saint Ladis!lls ctecouverte dans l'eglise de Velka Lom/Jica, , 'Buletinul
mon umentelor i storice" , nr. 4, 1 972, p. 25-42). Ne pro?unem să reve­
n i m asupr:1. :1.�estei legende :nlI'-un :1.rticol special .
1 7 Huszka ] o z se f detal i:1.7ă c iti rea episoade'or astfe l : povestirea iscoa­
clei, bineC/.wintarea, jurărnilltltl, marşul, lupta, urmărirea cumanului, trinta,
decapitarea cltmanltltti (Huszka Jo z se f, A Sunt Uszl6-legenda szekelyfăldi
falkepekben, În " i\ rc haeologiai Ertesito", V, 1 8 85, p. 2 1 3). In fapt,
binecuvîntarea şi jurămîntul fo nno! a ză un singur 'grup cO!1lpoziţion:1.l, de
:1.semene:1. marşul şi lupta, iar prim u l e pi so d citat de Huszka nu ex i st a În
p ictur a de l a Ghelinţa.
18 V. Vataşi:1.nu considera ca aici a r fi vorba d e sp re scena Isus la
Pi'at (op. cit., p. 422-423).
19 Aceeaşi opinie am Împartaşit-o şi noi În Iconografia picturilor mu­
rale gotice din Transilvania (Consideraţii generale şi repertoriu pe teme),
"Pagini de veche artă românească", II. Bucureşti, 1 972, p. 4 5 . Prin excep­
ţie, Huszka (op. cit.) vedea aici pe Margareta, fiica lui Bela IV.
identificată cu refuzul Margaretei de a se mărita20 , pare
să fie mai degrabă d isputa Ecaterinei cu filozofii d i n
Alexandria. i n continuare, este reprezentată i ntemniţarea
sfintei, apoi fragmente din scene de 1.ortură - din neÎe­
ricire lipsite de elementele necesare unei clare identi fi­
cări - şi, în zona terminală, fragmente d i n plîngerea
s fintei .
Aşa cum s-a menţionat deja, p icturile b isericii wma­
no-catolice din Ghelinţa nu sînt unitare d i n punct de ve­
dere stilistic şi tocmai datorită acestui motiv datarea lor
a fost foarte controversată. Huszka, cel mai vechi cerce­
tător al lor, datează aceste p icturi în secolele XIV-XV2 1 ,
I. D. Ştefănescu22, Karl Kiinstl 23 , Gerevich Tibor24 ş i
Balogh Jolan25 le situează î n secolele XIII-XIV, B iro J . 26
le datează în secolul al XIV-lea, secel în care le situează
şi Radocsay Denes27, care optează pentru deceniul 1 320-
1 330, arătînd că stilul lor prezintă reminiscenţe bizan­
t ine, lăsînd în acelaşi timp să se manifeste imaginaţia
populară. Folosind o interpretare similară, dar făcînd
apel şi la spiritul p icturii italiene d i n "dugento" , Der­
csenyi Dezso le datează, totuşi, la sfîrşi tul secolului al
XIII-Iea28 . Prof. Virgil Vătăşianu consideră că picturile de
pe peretele apusean, de pe cel nordic şi parţial de pe sud
datează de la sfîrşitul secolului al XIV-lea, în timp ce le­
genda sfintei Margareta (Ecaterina ?) ar fi fost p ictată
pe la mij locul secolului al XV-lea29.
' XIII-Iea3 1 Această asemănare nu este concludentă pînă
Ca rezultat al recentei restaurări se pot reţine ca deo­
sebi t de importante următoarele observaţii :
a . Ciclul cristologic se desfăşoară ca o bandă continuă
(chiar dacă cu unele i nversări de episoade) pe pereţi i de
vest, nord ş i - cu întreruperea explicată a peretelui
estic - pe peretele sudic, ceea ce demonstrează exis-
20 De �('eastă parere este V. Vătăşianu , ofi. cit., p. 771 .
21
H uszb Jozsef, ofJ. ciI .
2 2 1 . D . Ştefanescu, Cart; by'Zalltin e t I'art lombard eli Tra nsylva nie
Paris, 1 9 3 8 , p. 4 8-49.
23 Karl Kun tie, Tkollogrctphie der chriItlichen KUl1St, I T , rreiburg i lll
Breisgau, 1 926, p. 3 9 4 .
2 4 Gerevich Tibor, L'arte /tllgerese delia Tramilvania, Budapesta, 1 940,
p. 1 5 3 .
2 5 lhlogh Jo�an, Az erdely renaisSClnce, Clu j , 1 94 3 , p. 1 6- 1 7,
292-293.
2 6 Bira .lozsef, bdel.11 miiveszete, Budapesta, 1 94 1 , p. 6 5 .
2 7 Radocsay Dcnes, ofi. cit., p. 99.
2 8 Dercsenyi Dezso, A magyarorszagi miiveszet I.ortfmete, I , Buda­
pesta, 1 956, p. 1 37.
29 V. Vătăşianu, op. cit . , p. 424 şi, respectiv, 771 .
www.patrimoniu.ro
tenţa unui program gîndi t unitar pentru întreaga supra­
faţă interioară a navei.
b. i ntre d iferitele zone de pictură există o perfectă
continuitate a strat ului suport, dovadă că - indiferent
de varietatea facturilor - întregul ansamblu a fost exe­
cutat într-o singură etapă.
Pentru valid ar a acestor observaţii care au fost făcute
în cursul lucrărilor d restaurare, pot fi aduse în d iscuţi e
� i argumente d e ord i n stilistic. i n general, cercetător i i
care ne-au precedat au fost de acord în a considera pic­
turile de pe peretele nordic - legenda lui Ladislau ş i
zona centrală a ci clului cristologic - c a cele mai vechi ,
cei mai mulţi înclinînd pentru o datare în prima j umă­
tate a secolului al XIV-lea.
D impotrivă, legenda sfintei Margareta (Ecaterina ?) a
fost consid erată ca mai recentă, f i ind uneori datată chiar
în secolul al XVI-Iea3o .
D in punct de vedere stilistic, picturile peretelui nord i c
trădează u n meşter cu o formaţie foarte complexă, tri­
butar trad iţiilor bizanti ne filtrate de scriptoriile occiden­
tale, hrăni t de spiritul narativ al p icturii nordice. i n
!lcest sens, ste semnificativă asemănarea d intre i maginea
RăstigniTii de la Ghelinţa şi o m iniatură reprezentînd
aceeaşi temă d i n caTtea de psalmi a landgrafului Her­
mann de Thuringia, databilă la începutul secolului al
la capăt, pentru că acelaşi meşter se dovedeşte a fi la
curent cu descoperirile mai noi ale p i cturii nord-italiene
în ceea ce priveşte modelajul formelor. El ştie să uti lizeze
modelajul prin d iferenţă de saturaţie a culori i ceea ce
împreună cu preferinţa pentru ochii migdalaţ i , consti �
tuie un indiciu al unei faze mai evoluate, care în Tran­
silvani a nu s-ar putea explica decît în al doilea sfert al
s�colului al XIV-lea. Afirmarea influenţei i talieneşti în
plCtura murală din Transilvania aparţine un u i fenomen
,
artistic mai amplu care priveşte întregul regat maghiar
al epoc i i , cînd pe tronul de la Buda se aflau reg i i din
dinastia angev ină. Carol Robert a încurajat nu numai cir­
culaţia arti ş tilor, dar si colonizările de i talieni în Slovacia
� , ,
-----
30 Gerevich Tibor, Magyarorszag miiveszeti miiem./ekei, Budapesta,
1 94 2 , p. 228.
3 1 Dararea cărţii de psalmi a lui Hermann de Thuringia trebuie să
ţină seama de faptul că acesta a m urit În anul 1 21 7. Asemanarea l a care
ne referim este izbito � re privin d deopotriva compoziţia, tipologia şi dese­
n u l figUrIlor (vezI JUllllS Baum, Die Malerei Imd Plastik des Mittelalters,
ill Detttschiancl, Frrml"rcich I/.nd Britanicn, Wildpark-Postdam, 1 930,
p. 3 3 3 , pl. 3 70).
47
 Fig. 3 . Peretele vestic al navei, scene di n registrul sl'periol·.

J U D E C A T A D E A P O I convi ţuir a formelor artistice aj ungînd la o extremă com­

p lexitate odată cu veni rea unor colonişti flamanzi32 .

' . Picturi le de pe peretele nord ic de la Gh linţa îşi găsesc

un apropiat echivalen t în modestele fragmente (cîteva
figuri) car au fost descoperite pe per tele sudic al bise­
ricii reformate d i n Cricău (j ud. Alba), cu siguranţă con­
temporane33.
Trebu i e r marcat că autorul picturi lor d pe peretel
nord ic se comportă d i ferit în cele două regi stre. In timp

32 De acest complicat proces a r t i s t i c s-a ocupat VI:\WI Dvorc{kov<{ în

fig. 4. Icon grai i a pe retc:ui de u d : J . Isu5 în mandorlă , t'ntrc Maic,l
crotito :lrc şi Ioan 13 Lezăto ru l ; 2. Parad i s u l , PCLru conducînd ceata
credincioşilor; 3. restu r i de pictură; 4. I nv i e re a ; 5 . Maria cu p ru n cu l
ada rată de r. Ec:nerina din Alexandria; 6. COllf runLarea Ecaterinei CII
rcgele; 7. D i sp ut a c u fi i o ze fi i ; 8 . înLemn iţarea Ecatcrinet; 9. Scc n ă de
to rtura; 1 0. Piîngerea s fi nt e i ( resLUri vagi) .
a m pl u l sau studiu ftaliellisiaende StrOll1lf.ngen ill der ElllWicklul1g deT
M ol7ltmclltalmalerei .les slowakischen Mittelalters, " H istorica Siovaca", I l I ,
1 965, p. 58- l J 1.
33 1 escoperire cu ocazia u l timei restaurări. deasupra bol�ii gotice
care le-a retezat, pict uri le de 1:\ ricău, pastrează fragmen tar imagini din
cicl u l cri�tologic. N-au rO�t Încă publ icaLe.

Pig. 5. PereLele nordic, ved�re generală.

4S

www.patrimoniu.ro
 Fig. 6. Peretele nordic, detaliu din Legenda regellti L adisla/ţ cel Sfînt:
ce scenele d i n c iclul cristologic sînt mai aproape de for­
mele tradiţionale, reprezentarea lui Ladislau pare mai li­
beră, mai degaj ată ca expresie. Este evident că această
diferenţă de factură rezultă d i n noutatea probl melol' cu
care pictorul era confruntat. Dacă pentru scenele d i n
ciclul cristologic el rămîne îndatorat unor canoane, î n
cazul legendei l u i Ladislau inventivitatea artistică este
mai mare, de unde şi expresia mai convingătoare a com­
poziţiilor.
Este locul să remarcăm aici gama cromatică foarte
bogată a picturilor de pe peretele nordic ; fondurile sînt
gri, galben sau ultramarin, desenul este executat cu negru,
brun roşcat, ocru, gri, verzui, figurile sînt roşcate cu mo­
delaj formă-culoare, uneori cu accente de alb, veşmintele
sînt tratate cu roşu, ocru, sienna arsă, gri, verde.
Spre deosebire de meşterul peretelui nord ic, autorul
Fig. 7. Peretele nordic, registrul superiar:
49
www.patrimoniu.ro
Lupta corp la corp şi InfrÎngerea Cllmanului ..
l
picturi lor de p per tele vestic este profund îndatorat
unei viziuni grafice. Folosind o gamă cromatică restrînsă,
cu fond uri albe, cu desen negru şi mult gri-bJ LI pentru
veşminte, meşterul scenelor din viaţa apostolului Iacob
şi al primelor scene d i n ciclul cristologi c pare a fi format
in exclusivitate în ambianţa picturilor nordice, în care
grafismul a fost întotdeauna predominant.
O poziţie stilistică asemănătoare, dar mai clar expri­
mată, se regăseşte la autorul legendei sfintei Ecatel'ina d i n
Alexandria. Insistînd asupra faptulu i c ă stratul de pictură
al acestei legende este identic ca suport cu cel al scenei
Invierii -care aparţine neîndoielnic meşterului pere­
telui nordic - vom observa că, prin toate detali ile de exe­
cuţie, diferenţa dintre cele două picturi este flagrantă.
Stilul grafic s asociază unor elemente de decor - de
exemplu baldachinul sub care se află Mari.a cu pruncul
detaliu din Legenda regehti LtuLislalt cel Sfint : Urmărirea cumanului.
Fig, 8, Pe r c t c:c nordic, reg: s t r u l i n ferior: Illt rarl1a În Ierusalim,

- tipice pen tru goticul nord ic, cel mai concludent echi­
valent fi ind pictura din Johann iskirche din Brixen-Tirol,
datată în al doilea s fert al secolului al XIV-lea34, I n
Jo,ef WeingarLner, Die friihgolische Milierei DelitSchtirols,
34
huch de, I(un,thist rischen I n stit ute," , V i e n a , X, 1 9 1 6, p, 3 - 1 4 ,
Transilvania, atît stilul acesta de tip liniar-nara tiv, cît
şi legenda Ecat rin ei se regăsesc în biserica evanghelică
din Drăuş n j 35, monument la care l ucrările de restaurare
35 Vasile Drăguţ, ]nsemnări despre pictltra mltrală Il bisericii foni­
.. JaIH­ jicrlle din Drău.şelli, ..Studii şi cercetări de istoria artei " , 1 962, nr, 2,
p, 1 80- 1 88 ,

fig, 9, Peretele nordic, regist rul i n ferior : fntrarea În lemsa!im, det a l i u ,

50

www.patrimoniu.ro
 Fig. l O. Peretele nordic, registrul i n ferio r : S INi /arca pic ioare l or.

în curs p romil să dea la iveală un mare n umăr de p icturi M ugen i 36 sau în nava cen lrală a bisericii evanghelice d i n
ascunse sub var. Alături de picturile de la Drăuşeni, mai
36 Vasi le Drăguţ, Pi cwrilc I/wra le a le bisericii re f orlllclic .Jin MngCll i ,
pot fi citate şi alte picturi de stil l i n i ar-narativ d i n
"Stu d i i şi cercetări d e i5toria artei, �eria a r t ă p l a �tic:1 " . 1 96 4 , n r. 2,
Transilvania, de exemplu la biserica reformată d i n p. 3 l 0-3 l 9.

Fig. J l . Peretele nordic, registrul i n ferior: CiI/il CCcI ele l,ti l/ă.

51

www.patrimoniu.ro
Fig. 1 2. Peretele sudic, registrul superior: Judecata de apoi, cîmpul central: Isus în mandorlă, Maica Ocrotitoare şi Ioan Botezătorul.

Fig. 1 3. Peretele sudic. rCRi stful inferi r: Legenda Sf. Ecaterina din Alexandria. . detaliu.

www.patrimoniu.ro
 Fig. 1 4 . Peretele nordic, registrul inferior: Bicillirea.

Fig. 15. Peretele <udic, registrul infe r ior: Legenda SI. EcaterÎna din A lexandria.

www.patrimoniu.ro
 U n al patrulea meşter, în a cărui operă pal' să se
întîlnească experien�ele meşterului p icturilor de pe pere­
tele nordic cu cele ale autorului legendei sfi nte i Ecat -
r i na, a realizat ampla compoziţie a Judecăţii de apoi. Mai
li ber î n m işcarea desenului decît autorul legendei Eca­
t rinei, el este în acelaşi timp sensib i l la efectele de mo­
delaj fără să aj ungă la rotunj imile d i n p ictura peretelui
nord i c . De o mare origi nalitate, reprezentarea Paradisului
ocupă un loc de excepţie în p i ctura medi evală din Tran­
s ilvan i a, ami n t i n d compli catele construcţ i i d i n fundal uri l e
compoz i ţ i i lor d i n ciclul Apocalipsului c e decorează bise­
rica S I . Maria a castelului Karl S tej n 3B •

Concluzia rîndur i lor de mai sus n u are ambiţia să f i e

def i n i tivă. Acţi unea de restaurare a p ictur i lor murale el i n
Transilvania este abia l a început ş i î ncă d e acum - la
B i borţeni , la Drăuşeni, la Rugăneşti - se poate vorbi
despre mari surprize de natură să restructureze modul
tradi ţional de i nterpretare39. Credem a n u greşi totuşi
propunînd pentru întregul ansamblu o datare în cel de
al doilea sfert al secolului a l XIV-lea - în j u rul anului
1 330 - ş i consi derînd că este vorba despre opera co lec­
tivă a patru meşteri . Contrad icţ ii le dar şi confluenţele
stilist i ce care pot fi observate în picturiI b i seri ci i eli n
Gheli n ţa sînt î n trutotul reprezentative pentru acel ec­
lectic med i u artistic d i n Transilvania secol ului al XIV-l a40

Hcsu J 1le

Fig. 1 6 . Peretele nordic, registrul i n ferior : Răslignirea, detal i u . Au cours de l 'annce 1 97 2 . J ' i lltcrieur de l'cglise catholique de Ghel in,a
(dep. de Covasn:l) a fait I'objet d'opcrations complexes de restauration,
dont le p rin cipal but a etc de consolider et de nettoyer l a peinture mu­
Mălincrav37. Toate aceste p icturi datînd din decen i.ile de rale. Ces t ravaux ont mis au j o u r pl usieurs zones de peinture -- fragm en ts
mijloc constituie repere deosebi t de utile pentru înca­ ou scenes enticres -- qui permenenL la reconstitu t1on p l us ou moins
drarea cronologică a picturi lor d la Ghel i n ţa. t h co ri que du programme iconographique original et de preciser quelqucs
point. d'ordre stylisLique et chronologiqu·e. Construite au X H lc sic l e ,
I'egl ise de Ghelin\a eSL un peLiL 6di fice du rype a ne!' uniquc, qui avait
37 Vasile D răg u " Picwrile mura/Ci din biserica evclllghelică din Măl1l1- etc pourvu it l'origine d ' u ne ab i de demi-ci rculaire, rem p l acee il la fin
crav, »Studii şi cercetări de istoria artei, seria artă plastică", t. 1 4 , 1 967, du X Ve i ce l e par un ch e u r got hi que :\ abside polygonale. La n e f e t
nr. 1 , p. 79--93 . recouverre d'un beau p l a fond it cassettes, d'inspiration R enaissance mais
it caraCLere pop ulaire marquc, datant de 1 628.
Les pein l ll res murales, qui sont le sujet de l'articJe, p rescn tent l'ico­
Fig. 1 7. Peretele sudic, registrul inferior, Legenda SI. Ecaterilla din nographic suivante: sccnes du cycle ch risrologique, scenes de l a vie de
Alexandria, detaliu. I 'aporre ,1:tcques le Majeur, la l egende du roi La d i sl as le Saint, la l egende
de sainte Catherine d'Alexandrie, le J ugement dernier.
Le cyele christologique se dcro u l e sur le registre i n ferieur des parois
ouest ee nord; il com prend dix sccnes. Si le cyc'e de saint Jacob e st
t I' p degrade pour permettre une identificatiol1 aULre qu'h YPOLherique, la
legende de saint Ladislas, qui occupe l e registre superieur de l a paroi
no rd, e,t assez bicn conservee et constitue l'elemcnt le plus inte rc ,sant
sous Ic double rapp rt iconographique et artistiquc de I 'e n sem b l e . e
thcmc sc rencontrc, a i n i q u ' i l est con n u , dans plusleur cglise<; de
Tranwl var.ie et d� Slovaquie, isolement aussi en Hongrie et en Siovenie,
con'iL i tuant une i n terpretaLion origin:lle de la lege n de du heros de fron­
l itre.
Bicn quc l'cnscmble de pci n t u re de Ghelinţa ne presenre pa<; une
unite de cOl1ception artistiquc -- bicn au contraire, quatre posltions sty­
l istiques differenrcs, dc la [:l m i l l c du goth ique l i neairc septen trional et
de cell e du gothique italien, s'y melent -- les recherches occasionnees par
les t ravaux de resLauration OnL demon tf(! la p:u[aite U111re chronologique
d'execution. En se fondant sur l es elements de style, l'auteur croit pou­
voi l' dater I 'ensemble dans le second quart du XIVe tcele et il soulign�
q u ' i l represente une des pein w res murales gothiques les plus remarq u able\
de Transylvanie.
] ,'auteur se propose de revenir dans u n ,rrochain artic le sur le<; p ro­
bleme<; souleves par la p nf<;ence de la representation de 1 :1 legende du
roi Ladislas le Saint.

3 8 Vl asta Dvoi':îkov'l, Dob ras l a va Menclova, Karl'Steil1, Praga, 1 965,

p. 1 2 1 .
39 Deşi n umai În treacăL, vom aminti aici existenp, pe [:lţ:1da sudică
a navei a unor resturi de pictură m u rală care vor putea fi puse, proba­
bil, În valoare după Îndepărtarea tencuieli lor c u ciment. In timpanul
portal ului sudic se mai descifrează silueta Mariei pe tron încadrată de
doi îngeri cu l umînari, iar În zona superioară a pereţilor se mai percep
fragmente colorate, care sînt asemănăroare ca ton cu p i ct u ra de pe
pere te l e nordic al navei. In absidă se păstrează resturi dintr-un decor
pic t a t a secco, cu siguranţă l a î nce p u tul secolului al XVI-lea, după 1 503,
data limita a z i di rii corului gotic. Se mai descifrează silueta unui înger
şi cîteva vre j u ri ornamentale. D esenu l îngerului -- de bună factură -­

vădeşte faza tîrzie a goticulul, fiind c om p arab i l cu pictura bisericii din

dealul cetăţii Sighişoara executată în 1 4 8 3-- 1 4 84 (vezi şi V. Vat ăş ian u .
0/1. cit., p. 7 7 1 -- 772). V rej u rile ornamentale indică pătrunderea influenţei
R enaşterii, fenomen atît de caracteristic pentru arta Transilvaniei la
începutul secolu lui al XVI-lea.
40 Fot ografiile care ilustrează prezentul articol au fost realizate de
M ar in Gheorghe; fototeca D.M.I.A.

54

www.patrimoniu.ro
------
CETATEA GETO - DACI CĂ DE LA CETĂŢENI, JUDEŢUL ARGEŞ
D INU V. ROSETTI , LUCIAN CHIŢESCU
La marginea de vest a comunei Cetăţenii din Vale,
j udeţul Argeş, în partea stîngă a rîului Dîmboviţa, pe
v irful monticolului pietros, cu pante extrem de abrupte,
unde se află schitul rupestru " Cetăţuia" (fig. 2, 3), săpă­
l. uri le arheologice d i n vara anului 1 969 au prilej uit iden­
tificarea şi cercetarea parţială a unei fortificaţi i geto­
dacice din piatră (fig. 1 ) . Aceste săpături îşi propuneau
să continue de fapt sondaj ele făcute aici în 1 958 şi care
:emnalaseră unele compl xe 1 a căror cercetare atentă se
i.mpunea. De comun acord , semnatari i prezentului mate­
r i al, ţinînd seama de locul extrem de stîncos şi limitat
c a supra faţă datorită în parte şi numărului mare de chi­
l i i actuale, am convenit să reluăm sondaj ele anterioare
prin i n t.erceptarea parţială a acestora cu o secţiune de
1 0 X 2 m (S.1.), trasată aproximativ pe direcţia nord-sud,
la 0,50 m est de ultima chilie din spatele schitului . Sec­
ţi unea avea în principal scopul de a i ntercepta zidul de
pe latura de nord a micului platou şi construcţia rectan­
gulară de piatră din i nterior, încercînd a se surprinde
astfel o situaţie stratigrafică mai clară şi, prin aceasta,
de a avea posi bilitatea unei datări cît mai exacte a celor
două complexe d i n piatră2 . Cu aj utorul a patru supra­
feţe adiacente (s. 1, s . l a, 1 b şi s.2) laturii de vest a
.secţiunii 1, făcute la sudul şi parţial în interiorul chiliei
.actuale, s-a cercetat întreaga construcţie rectangulară de
p i atră din interiorul platoului, cercetarea ei prilej uind
unele constatări pe cît de puţin aşteptate pe atît de reve'­
Jatoare.
Dacă în şi sub solul vegetal actual, într-o depunere
d e 0,20-0,50 m de pămînt extrem de frămîntat dato­
J'ită deselor i ntervenţii recente, s-au găsit şi unele mate­
riale feudale databile în secolul al XIV-lea3, iar în păr­
.ţile unde stratul feudal a rămas nederanjat s-au aflat în
·exclusi vi tate materiale feudale similare, în schimb, pe
ruina construcţiei din piatră, şi mai cu seamă în inte­
riorul ei, a apărut un nivel de arsură gros pe alocuri de
,0 , 5 0 m în cupri nsul căruia s-au găsit în exclusivitate
fragmente ceramice geto-dacice. Prin curăţirea şi cerce­
tarea atentă a complexului de zidărie s-a constatat că
'est.e vorba de o construcţi e de formă pătrat-rectangu­
lară4, cu zidul gros de 2 metri şi cu latura păstrată
de 9 m la exterior şi de 5 m la i nterior. Partea încă
păstrată a construcţiei este făcută în întregime din pia­
t.ră de rîu de diferite forme şi mărimi şi d i n bucăţi de
gresie nisi poasă locală, neprelucrată şi fără vreun indi­
·c iu de folosire a mortarului. I mprejurarea că la zidărie
s-a folosi t în bună măsură gresia nisipoasă, ce se macină
la i ntemperii, poate crea însă impresia, falsă desigur, că
.a r fi vorba de mortar, tocmai datorită nisip ului mărunt
·c e a pătruns printre pietrele zidăriei .
I n timpul cercetărilor s-a constatat, de asemenea, că
pe stînca înclinată pe care urma să se realizeze construc­
ţia exista pe alocuri un nivel de locuire cu resturi de
·cultură materială întrucît, în vreme ce zidăria de pe latu­
rile de est, ş i probabil de nord, este aşezată direct pe
stînca naturală, celelalte două laturi ale construcţiei sînt
clădi te pe un nivel de locuire ce conţine materiale geto­
dacice. Constatarea aceasta a fost făcută atît în 1 9 5 85, cît
şi in timpul cercetărilor noastre, în capătul de sud al sec­
t i unii 1 sau pe latura vestică a suprafeţelor la şi 1 b6 .
1 "Materiale şi cercetări a rh eo lu g il e" , VllI, 1962, pag. 73-86.
2 Ibid'� nl .
3 Este vorba de fragmente cerall1ice, bolţi de arbaletă şi f ra gmente de
pin tel1 i .
4 Partea de nord a co n st r UC ţ ie i n u s - a m a i păs t rat astfel c ă forma
şi d im en s iun i l e ei exacte nu mai pOt fi cu noscute.
,
5 "Materiale", VIII, 1 962, pag. 77.
6 M e to d a aşezării zidului d ac ic În cazul unor stînci Î n c l i n a te, pe un
s t r a t de l ut este asemănătoare cu cea Întîlnita la BÎtca Doamnei (N. Gos­
,
tar, Cetăţi dacice din Moldova, Bu c u re ş t i , 1 969, pag. 1 3), cu precizar�a că
i:l Cetăţ.eni nu este vorba de o dep u n e re de pămînt făcută special pentru
construirea zidului ci, dim potrivă, de o depunere a r h e o l og ică cu urme de
,
c u l t u ră materială, peste care a fost f ă c u t z i d u l .
www.patrimoniu.ro
NOTE -------­
Absenţa mor-tarului în zidărie şi mai cu seamă exist.enţa
a două nivele de locuire cu materiale geto-dacice, unul
la baza construcţiei şi altul peste ruina acesteia, nu mai
lasă nici o urmă de îndoi ală că ne găsim î n faţa unei
amenaj ări geto-dacice, probabil o locuinţă-turn, databilă,
pe baza materialului ceramic, în cursul secolului II L e . n .
şi l a începutul celui următor. I ntr-adevăr, materialul ce­
ramic descoperit · atît în nivelul de la baza construcţiei,
cît mai cu seamă în n ivelul d e dărîmături şi arsur a de
deasupra acesteia - arsura provine de la incendierea
suprastructurii de lemn a construcţiei - este extrem de
unitar din punct de vedere cronologic. I n cadrul acestuia
predomină ceramica cenuşie şi roşie lucrată cu mîna d i n
pastă poroasă, fără decor (fig. 5/ 1-9), s a u c u decor alveo­
Iar (fig. 5/ 1 0-1 1 ) . Nu lipsesc Însă nici unele fragmente
lucrate la roată d i n pastă fină fără decor, sau cu decorul
reprezentat de linia în val încadrată de reţele de linii
orizontale incizate (fig. 5 / 1 4 ) .
Lucrurile nu se opresc însă numai la această în ca­
drare cronologică deoarece în n ivelul de arsură, direct
pe stînca arsă din i nteriorul construcţiei, a fost găsită
in situ o monedă romană republicană d i n argint, puternic
arsă şi ea, emisă în anul 8 8 Le.n. ? Descoperirea monedei
în condiţii stratigrafice extrem de limpezi aduce dovada
fermă a distp-ugerii prin incendiu a acestei construcţii
geto-dace în primele deceni i ale secolului 1 î . e . n . Consta­
tarea aceasta va contribui în mod substanţial la încerca­
rea de stabilire a cauzelor şi a momentului distrugerii
prin i ncendill a fortificaţiei. Fiindcă, descoperirea locuin­
ţei-turn a constituit în chip necesar punctul de plecare
a unor m i nuţioase investigaţii pentru i dentificarea zidu­
lui de incintă al cetăţii . Pornind de la constatarea că
zidul de piatră din capătul de nord al secţiunii 1 este fă­
ră nici o îndoială o amenajare feudală, ce foloseşte mor­
tarul, bucăţile de cărămidă şi cărbune, realizată probabil
în secolul al XIV-lea pentru a astupa golul spre Valea
lui Coman rămas la partea superioară a stîncilor " M asa
lui Negru Vodă" şi spre stînca i n care a fost dăltuit schi­
tul rupestru, atenţia ne-a fost concentrată spre limita su­
dică a platoului unde distanţa mai. mare d intre ultimele
stînCi lăsa să se întrevadă oarecare posibilităţi de depis­
tare a resturilor vechiului zid .
I ntr-adevăr, cu ajutorul a trei secţiuni (S .II-S.-IV),
pe latura de sud a platoului, la marginea abruptă a aces­
tuia, chiar lîngă şi sub ultima porţiune a cărării de acces
spre schit, au fost interceptate şi cercetate restu rile unui
zid de piatră, gros de 2 m în unele porţiuni şi de 2,50 m
în altele, cu parament exterior şi interior făcut din gresie
nisi poasă făţuită şi ordonat aşezată, cu emplecton d i n
pietre diferite d a r fără indicii de folosire a mortarului .
Chiar dacă resturile zidului n u s e mai păstrează decît
pe o înălţime de 0 , 30-0,40 m, structura şi modul de rea­
lizare a paramentelor şi emplectonului sînt evidente.
Şi mai important de reţi nut este faptul că lîngă pa­
rament.ul interior al zidului, direct pe stînca naturală cu
panta înclinată la peste 45°, au fost găsite fragmente
ceramice geto-dacice similare cu cele descoperi te pe rui­
na turnului din interior, ceea ce demonstrează, împreună
cu teh nica de construcţie, că ne aflăm în Iaţa zid1.l1ui
de i ncintă al cetăţi i geto-dacice. Zidul acesta, avînd lun­
gimea de cca 56 m, uneşte pe direcţia est-vest stîncile
ce străjuiesc platoul spre Valea Chilii lor şi Valea lui Co­
man (fig. 4).
t ntrucît pe latura de nord al platoului n u vom putea
şti niciodată dacă pe locul actualului zid feudal a existat
mai î nainte unul dacic, rămînem la constatarea că sin­
gurul zid păstrat al i ncintei dacice este cel ce înch idea
ultimul spaţiu, liber spre sud, la partea superioară ·a
7 Den a r roman republican emi s de mag i st r atul monetar Q. Titius în
a n ul 88 ; . e . n . (Sydenham, Roma, 691 ) , 3,85 g r . , 19 mm. Identi ficare Fă­
elită de Maria Chiţe Cll.
55
 PLAN SCHEMATIC
AL CETĂŢII DACICE DE LA C E Tr.ŢENI '",'

}�
'"

, '_
�:", r.-.� '_
' '_ '
' U�
'_
i3 :� "i ' :" "
: ' '': �i��i :''''��
. . .. .. .. .. :,:, ..,lp
C () r� "'oJ

. . . .)
,
.

(\.. /
.'
. .
..•..•.

:':�
• ,
,,,, , , , , ,
, -,. , , "OII ""
�.'

,,:;.1" " " '"

"

. ,
,. .
••" " .,\1'
" " '
"
' '

. , ..
" , .
"",,,,.., ,
" ....,." (II
.
l''''I1A JfI,.,('r�nR NArUIIAIt'
P€f.lCr1 1l1tR1JI>!'
--- mA�'Ul PffauPtJJ Al. ll(}(j(lJI
prlJi)AL

() J(tJN)

Fig. 1 . Pl:ln schematic al cetăţii d.\cice de la Cetă\ eni.

unor stînci naturale cu pereţii drepţi pînă la verticală. Este, aşadar, vorba de o cetate naturală, întărită doar
Stăruim a sublinia că zidul menţionat închidea spre sud parţial cu zid, ce se înscri e perfect în categoria fortifi­
numai partea superioară a stîncilor f i indcă, la numai cîţi­ caţiilor geto-dace prezentate d e către Dio Cassius drept
va metri în afara lui, şi pe această latură peretele stîn­ adevăraţi " munţi întăriţi"6.
I n afara locuinţei-turn, în interiorul cetăţii, pe spa­
cilor devine la fel de abrupt ca şi în rest.
ţiul extrem de mic rămas neocupat de chi l i i au ma i fost
Fig. 2. Plan de situaţie al cetăţii şi aşezării dacice de la · Cetăţeni. i dentificate trei bazine de forme şi d imensiuni d i ferite,
dăltuite în stîncă, toate constituind în mod evident rezer­

t
voare pentru strîns apa. Astfel, la 3,50 m sud-est de
locuinţa-turn se găseşte o cisternă de formă rotundă, cu
diametrul de 3,50 m, cu peretele vertical cioplit în stîndi
pînă la adîncimea de 3 , 50 m . Tot aşa, la cca. 1 1 m est

'
de turn se află un alt bazin, de asemenea cioplit în
stîncă, cu d i mensiunile de 1 , 80X 0,80X O, 70 m. I n fine,

P/�g�� %
1"i / deasupra schitului se găseşte un alt rezervor de formă

�
pătrată, dăltuit în stîncă pînă la adîncimea de 2;50 m
(fig. 1 ) . I n timpul cercetărilor n u s-au găsit în interiorul
lor decît pămînt răvăşit şi materiale amestecate. I n aceste
.-Or
1
condiţii, chiar dacă nu se pot face în mod obiectiv pre­
" ' 1 ;1
ne
cizări ferme, bănuim că primele două rezervoare, s ituate
I,
�j la pici orul celei mai înalte părţi a acestui vîrf stîncos
şi avînd rolul evident de captare a apei de ploaie, pot
fi atribuite cu probabilitate epocii geto-dace9. Presupu-
PL A N lJ� SITVA TIE A CErA�rtf
fI IME1AR/I IJ.4clef .Dt" l A .
. CE T";ŢFIVI
.Jrt//'(J f: IQOOQ
8 Dio Cassius, În Izvoare privind istoria României, I, Bucure�ti, 1 964,
pag. 689.
9 Rezervorul situat deasupra schitului rupestru, prin poziţie şi prin
sistemul de d:iltuire oarecum asemăn:itor cu cel folosit la "cioplirea"
schitului, pare a fi mai degrabă de atribuit perioadei de funCţionare a

.
schitului rupestru ale cărui Începuturi par a data din veacul al XVI-lea.
Vezi în această chestiune, Pavel Chihaia, Cetatea şi schitul lui uNegru
Vodă« de la Cetăţeni - Muscel, în G l asul Bisericii" , XVIII, 1969, 1-2,
pag. 1 1 8 , 1 30.

56

www.patrimoniu.ro
n rea se bazează ş i p faptul ca In vreme ce fortificaţ i a
geto-dacică a avut o perioadă de funcţionare mai înde­
lungaLă Iorti f i caţia feudală, probată n umai de zidul d e
piatră d i nspr Vale;;t lui Coman şi unele material arheo­
logic medievale din care nu l i psesc fragmentel ceramice
şi unele piese de ornament, pare a .fi avut, în sch imb, o
existenţă mai fem ră. La aceasta duce în chip logic
constatarea că dacă pe latura de nord a platoulu i, feu­
dali i au realizat un zid, car poate că înlocuia unul mai
vechi, dacic, pe latura sudică s pare că e i au folosit zi­
dul încă păstrat pe oarecare înălţime al cetăţii geto-dace.
ALmi nteri, nu put m explica faptul că în vrem ce res­
turile zidului dacic se mai păstrează încă pe latura sud ică
a platoului , ce le feudale, oricum mai rezistente, lipsesc
cu desăvîrş i r .
Existenţa cetăţii şi a vi ţuirii g to-dace pe acest mon­
ticol sînt în mod complementar at state de o reprez n­
tar a căIăr ţului în mers spr dreapta, imagine asemă­
nătoare cu cea de pe monedele geto-dace, săpată şi păs­
trată pe peretele exterior, nord ic, al stîncii în care a
Io:t amenajat schi tul rupestru . Reprezentarea aceasta de
pe peretele natural al cetăţi i geto-dace este si ngura care
poat fi atri buită perioadei car ne preocupă, dintr-o
suită d alte semne şi gravuri I'upestre d i feri te, unele
cu paralele în scri erea glagoli tică 10 , ce se găse c pe stîn­
c i le de la pi ciorul monticolului.
Cetatea de pe platoul " Cetăţuia" îşi are aşezar a co­
respunzătoare pe terasa îngustă ce se întînde la piciorul
înălţimii de-a lungul rîului Dîmboviţa, între Valea Chi­
l iilor şi Valea lui Coman. Cum Însă problema aş zăr i i
geto-dace n u i ntră a i c i în preocupăril noastre, să încer­
căm să stabilim, în lum ina datelor mai sus prezentate,
care au fost menirea, momentul şi cauzele distrugerii
cetăţii geto-dace de la Cetăţeni .
Din capul locului trebuie reţinut faptul că din punct
de v der al tehni c i i de construcţie a zidurilor, cetat a
d la Cetăţeni prezintă deos biri notabile faţă d c tă­
ţile dacice socotit clasic din M unţi i Orăşti e i . Aici nu
întîlnim blocuri din piatră fasonată în paramente şi nici
"bab le" pentru fixarea bîrnelor din lemn. Folosirea pie­
trelor mici şi cioplite sumar la paramentele zidului de
incintă sau lipsa totală a paramentelor şi a pietrelor pre­
lucrate la zidul locuinţ i-turn din interior sugerează că
la C tăţeni ne găsim într-o fază mai timpuri a realiză­
rii f orti fi caţiilor geto-dacice. Această fază mai timpurie
pare a fi dovedită, pe lîngă cetatea de la Cetăţen i , d alt
fOl't if icaţii similare din rîndul cărora nu pot lipsi cele
de la Cîmpuri-Surd u c 1 1 şi Polovragi 1 2 , cu care cetatea d
10 " Materiale" . V I I I , 1 962, pag. 73-74, fig. 1 -2.
1 1 M . Valea şi L. Mărghilan, Aşezarea dacică de la Cimpuri-Surd/ee,
În "Sargeti:t u , I V , 1 966, pag. 65 şi urm.
Fig. 3 . Vedere generală a monticolului cu cetatea daci că de l a
www.patrimoniu.ro
la Cetăţeni are paralel comune nu numa i în privinţa
tehnicii constructive ci, aşa cum vom vedea indată, şi în
ceea ce pri veşte data şi momentul existenţ i .
I n acest context, avînd în v dere semni ficapa g ne­
rală a IOl' L i ficaţiilor geto-dacice, îndeosebi a celor din
piatră, a căror realizare presupune şi reclamă existenţa
unei for�e politico- conomice, dar şi intensa şi durabila
aşezare de la piciorul pantci, socotim că c tatea de la
Cetăţeni l' prezenta centrul politic al u n u i puternic trib
geto-dacic. Pornind de la materialul ceramic descoperit,
dai' mai cu seamă d la niv lu I d di trugere a locuin­
tei-turn din interior nivel datat cu mon dă romană emisă
în anul 8 8 î.e.n., găsită in situ în arsură, precum şi de
e figia căIăr ţului asemănătoare cu cea de pe moneda
geto-dacă ce încetează la începutul secolului 1 Le.n., soco­
tim că d istrugerea cetăţi i s-a produs în urma unui brusc
şi violent atac petrecut în primele decenii ale secolului
1 Le.n. Incendi r a şi d istrugerea aproap totală a locuin­
ţei-turn din interior pare a sugera faptul că atacul ur­
mărea în principal lichidarea forţei politice de aiCi şi a
sediului acesteia, Cu acelaşi scop şi în acelaşi timp se pare
că sîn t atacate şi d istruse şi alte fortificaţii geto-dacice
în rîndul cărora nu putem să nu includem şi c tăţile de
la Cîmpuri-Surduc şi Polovragi , în toat cazurile nefiind
sesizat nici un indiciu că atacul s-ar f i produs din afara
lumi i geto-dace, ci că, d impotri vă, toat datele pledează
pentru un atac venit din interior, din partea altor comu­
nităţi geto-dace.
I n acest cond i ţ i i , pornind de la datele mai sus con­
semnate şi ţinînd seama de argumentarea recentă că în
j urul anilor 70 î.e.n. se petrece unificarea, adeseori prin
f rţă, a triburil r geti ce de la sud de Carpaţi de către
B urebista şi pătrunderea acestu i a cu ac leaşi scopuri la
dacii de dincolo de Carpaţii Meridionali 1 3, a atribui aces­
tui i m portant moment politic şi acestei acţiuni distruge­
rea cetăţii de la Cetăţeni desigur şi a celor de la
-
Cîmp uri-Surduc 1 4 sau Polovragi 15, precum şi altora ase
-
12 FI. Marinescu, Cercetările de la polovragi ( 1969-1971), În " Grisia"
radea, 2, 1 972 , pag. 79 şi urm,
1 3 Maria Chiţe cu, lncep/ewrile formaţiunii politice conduu de Bure-
•
bista În lumina datelor 1lItmismatice. Comunicare prezentată la sesiunea
Muzeului de arheologie din Constanţa din octombrie 1972 (vezi "Pon­
tica" , VI).
14 D�şi complexele de l a CÎmpuri-Surduc sînt datate clar pe baza
l11aterialului arheologic şi numismatic (drahme de tip Dyrrhachium şi
Apollonia) l a Începutul secolului 1 te.n., autorii cercetărilor pun sfîrşitul
brusc a l fortificaţii lor şi aşezări lor de aici nu În legătură cu Începutul
aCţiunii de u n i ficare a triburilor geto-dacice de către I3urebista, cum era
normal şi firesc, ci, În mod cu totul i nexplicabil, pe seama mişcărilor
provocate de I11O:lrtea acestuia. Vezi M. Valea şi L. Mărghitan, op. cit.,
pag. 70-72.
15 Cu toate că nu ni se pune la îndemînă nici lin fel de material
arheologic şi deşi materialul numismatic n-a fost găsit în condiţii strati­
grafice foarte limpezi, Întrucît cele trei monedc de la Polovragi au fost
descoperite "în ultimul nivel" de existenţă a fortificaţiilor de acolo, mo-
etăţeni. Fig. 4. Restllrile zidului de piatră.
57
mănătoare - n i se pare a fi în stadi ul actual al cerce-
nede ce datează "din decerziul al IX-lea al secoluli,i 1 î.e.lI." (FI. M:uinescu,
ojJ. cit. , pag. 86-87), socotim că i fonificaţiiJe de la PoJovragi au fost
.distruse tot În timpu l :1qi unii de u n i ficare a triburilor gCl.o-dacice Înr rc-
58
www.patrimoniu.ro
iăril or, concluzia cea mai apropiată de adevărul istoric.
prinse de către getu l Burebista în j u ru l anilor 70 î.e.n. şi că În nici u n
caz distrugerea lor n u po:1te fi pusă pc seama "l/tpuloT ce au /tTmat, l,ci­
derii ",i BI/.rebista şi destrămării statii/ni cond/ts de el" , cum presupune
F1. Marinescll (op. it., pag. 87).
 PRECIZĂRI CRONOLOGICE ÎN LEGĂTURĂ CU EDIFICIUL ROMAN
CU MOZAIC DE LA CONSTANTA
M. SÂMPETRU
Socotim că este necesar să aducem unele preclzan
privind atribuirea cronologică a depozitului de amfore
din încăperea boltită nr 3 de la Edificiul cu mozaic des­
. 6 . Sînt cunoscute din anale o serie de cutremure mari 3
coperit la Constanţa, de care ne-am ocupat cu cîtva timp
în urmă într-un studi u mai larg 1 .
I n mai 1 9 7 1 , cu prilej ul unei noi călătorii de docu­
mentare, am putut vedea la Muzeul de Arheologie din
Constanţa, ceramica descoperită la Edificiul cu mozaic.
Datorită acestui fapt, lucrurile ne-au apărut într-o altă
lumină. Faptul că articolul nostru se afla deja sub tipar
într-un stad i u înaintat, nu ne-a mai îngăduit să intro­
ducem atunci modificările necesare. De aceea, am consi­
derat că este bine să facem acest lucru acum.
Cantitatea imensă de amfore întregi şi fragmentare,
precum şi de fragmente ceramice, luate împreună cu ca­
racteristicile lor tipologice şi comparate cu alte materiale
de acelaşi gen, în special amfore, descoperite în săpătu­
riIe practicate în alte puncte ale oraşului Constan ţa, ne-au
îngăduit să presupunem cu deplin temei existenţa la
Edificiul cu mozaic a două nivelurF de depuneri din
epoca romano-bizantină tîrzie, în afară de cel iniţial, al
construirii edificiului . I n afară de documentarea la faţa
locului, la Edificiul cu mozaic, în expoziţie şi depozite şi
de datele publicate, am folosit şi o serie de informaţii
orale căpătate de la Mihai Bucovală, care a participat la
săpăturile de la încăperea boltită nr. 3.
Ca urmare, am aj uns la următoarele concluzi i :
1 . I ncăperile mici din faţa bolţilor nr. 1 -4 ar putea
fi dintr-o altă fază d e construcţie decît cea iniţiala a
Edificiului cu mozaic, însă nu pot fi legate decît de o
perioadă funcţională mai tîrzie a acestui edificiu (poate
sfîrşitul secolului al IV-lea sau începutul celui de al
V-lea), deoarece d ispoziţia lor în plan arată că intrările,
care au pragurile păstrate în două cazuri din patru, au
acelaşi ax cu cele ale încăperilor boltite.
2. Grosimea depunerilor de la pardoseala de mozaic
parţial prăbuşită pînă la podelele încăperilor boltite era
de 6 , 7 0 m. Succesiunea stratigrafică nu este asigurată ci
poate fi doar schiţată, de aceea vor fi necesare noi săpă­
turi în malurile înalte rămase lîngă edificiu. I n depune­
rile de jos, de la nivelul podelei din încăperile boltite
(bolta nr 3) s-au găsit monede din secolul IV e.n., care
. a pansei ceva mai j os de mijloc şi butonul terminal de
ar putea fi un indiciu de folosire a acestora ca depozite
î n perioada timpurie.
3 . Amforele găsite in situ în încăperile bolti te, sur­
prinse în depozit sub dărîmăturile bolţilor în urma unui
seism puternic reprezintă un tot unitar ş i impun o da­
tare strînsă, care este în acelaşi timp şi aceea a sfîrşi tului
edificiului, indicînd punctul final al utilizării încăperilor
boltite ca depozite de mărfuri. Deci, nivelul cu amfore
depozitate poate fi socotit drept al doi lea nivel de depu­
neri şi ultimul în sens funcţional, din vremea cînd E.difi­
ciul era încă in tact.
4. Astuparea prin zidire a intrării la cea de a treia
încăpere boltită de pe terasa nI'. 3 a avut loc înainte de
prăbuşirea bolţi i încăperii, într-un moment critic din is­
toria oraşului, a cărui semnificaţie nu o cunoaştem.
5. Este posibil ca edificiul să fi fost distrus de un
cutremur submarin care a provocat mişcări ale scoarţei
1 M. Sâmpetru, Situaţia imperiului romano-bizantin la Dunărea dl
jos la. sfîrşiwl secolului al V/-ieri şi încelJ/twl celui de al V/l-lea, în
"SCI V " , 22, 1 97 1 , 2, p . 224.
2 Precizările cronologice privind cele două niveluri de l a Edificiul
cu mozaic făcute aici au fost comunicate de noi lui Arnulf Kollamz la
Freiburg prin am abilitatea lui Egon Dorner în octombrie 1 972. Menţionăm
că ele nu afectează consideraţiile noastre cronologice d·� ansamblu expuse
În articol care rămîn aşa cum au fost enunţate, ci implică doar scoaterea
din argumentare pentru momentul 6 1 4 , a ar forelor găsite sub bolţile
prăbuşi te.
59
www.patrimoniu.ro
fundului Mării Negre către sfîrşi tul veacului al V-lea şi
începutul celui de al VI-lea.
în spaţiul geografic în care se afla ş i capitala i mperiului,
oraşul Constantinopol, în anii 477, 480 şi 543 e.n. La
Edificiul cu mozaic linia de ruptură este longitudinală,
axială pe edificiu, ceea ce presupune un efect di nspre
mare, în lungul ţărmului .
7. Ceramica (amforele şi fragmentele de amfoI'e) pre­
zintă caracteristici care ne fac să presupunem că sinis­
trul a avut loc mai degrabă spre sfîrşitul secolului V şi
nu în veacul al VI-lea4 . Decorul este executat în tehnica
liniilor drepte orizontale incizate pe partea de sus a pan­
sei amforelor din depozitul aflat in situ în încăperea bol­
tită nr. 3 .
I n săpăturile făcute de n o i l a Histria în punctul D am
descoperit în 1 96 5 în edificiul D2 ce se datează din seco­
'
lul VI e.n., într-un sondaj făcut într-o zonă de ruptură
a podelei unei încăperi, sub nivelul acesteia pînă la
1 , 80 m adîncime, cioburi cu decor incizat "pieptănat" .
I n sondajele făcute în străzi în acelaşi sector în 1 96 1
(sondajul H din strada y '), astfel d e cioburi c u decor de
incizii ondulate erau prinse în întocmirea pavaj ului ini­
ţial, de la începutul secolului al VI-lea5 . Deoarece şiru­
rile de clădiri aflate de-a lungul străzilor f1. şi W de la
Histria reprezintă construcţii făcute în vremea lui Anas­
tasius, la începutul secolului VI, cînd s-a modificat planul
oraşului, efectuîndu-se o realiniere a clădirilor şi străzi­
lor, rezultă că acest decor incizat "pieptănat" apare pen­
tru prima oară la începutul secolului VI în Dobrogea.
Deoarece la Edificiul cu mozaic în depoz i tul cu amfore
de sub bolţile prăbuşite nu îl întîlnim, conchidem că acest
decor specific de incizii orizontale în linii drepte se pla­
sează cronologic ceva mai înai.nte de veacul al VI-lea
deci către sfîrşitul secolului V. e.n.
Menţionăm că amforele găsite în depozitul din încă­
perea boltită nr. 3, sînt de tipul celor pîntecoase, cu gUl'a
în formă de pîlnie şi gît tronconic, cu torţi mici şi decor
cu incizii orizontale drepte executate în j umătatea de sus
a corpului amforei.
O altă trăsătură caracteristică a acestor amIore. în
afară de inciziile drepte, o formează o anumită retra g ere
pe fund.
La Constanţa, într-un punct situat pe Bulevardul Re­
publicii, s-a descoperit în 1 970 o amforă întreagă6 din
pastă fină roşie-cărămizie, de acelaşi tip cu cele desco­
perite in situ în încăperea boltită nr . 3. Această amforă
se datează pe la sfîrşitul secolului al VI-lea şi începu LuI
celui de al VII-lea şi prezintă toate caracteristicile de
formă şi profil ale celor din depozitul amintit care se
datează către sfîrşitul secolului V e.n. Deoseb irile sînt
mici şi arată doar' evoluţia acestui tip de amrore timp de
mai bine de un secol, concretizată în următoarele ele­
mente : pansa nu mai este retrasă, ci plină, cu aspect de
bombaj la mijloc şi mai j os, incizi i le executate în partea
superioară a corpului amrorei sînt ondulate şi nu drepte,
iar fundul amforei este mai rotunjit şi fără buton.
3 Pentru seismele din anii 477 şi 480 e.n., vezi Theophanes, Chrono­
gra ohia. I, ed. Bonn, 1 839, p . 1 94 - 1 9 5 , respectiv Marcel linus Comes, În
Chronica Minora, II, ed. Mommsen, 1 8 9 4 , p . 932; pentru cutremurul din
:lnul 5 4 3 e.n .. vezi Ioannes Malalas, Chronograph ia, ed. Bonn, 1 8 3 1 ,
p . 4 8 2.
4 V. Canarache reproduce o amforă din cele aflate În acest depozit
datînd-o în secolul al IV-lea e.n. (vezi "Contemporanul", nr. 3 8 , din
23 septe"brie 1 966, p. 7).
5 "Materiale", IX, 1 970, fig. 8 , p . t 8 8 şi plan general, fig. 7,
p. 1 81i - 1 8 7 .
6 N r . d e i n v . 349 1 / 1 970. Amfora s e află Î n depozitul Muzeului de
Arheologie din Constanţa. Socotim că această amforă se încadrează În
tipul 4 de la Histria. Pentru edificare, vezi "Histria «, I, 1 954, p. 455 şi
4 5 8 , unde sînt descrise şi variantele re ;pective.
 Fragmente de acest tip s-au găsit şi la Edificiul cu
mozaic în nivelul de sus al depunerilor, deasupra bol­
ţ,ilor prăbuşite, împreună cu o mulţime de fragmente de
amfore de diferite tipuri, databile la sfîrşitul secolului V I
şi începutul celui de al VII-lea întru totul asemănătoare
cu cele descoperite la cetatea Histria în ultimul niveP
8. Prin prăbuşirea părţii superioare a bolţilor şi a par­
doselii cu mozaic s-a format un strat de dărîmături care
a căpăcuit vestigiile arheologice (amfore, ancore etc.). I n
încăperea boltită nr. 3, de pildă, s-a găsit un bloc imens
de zidărie din pardoseala cu mozaic, căzut la cca 4 m
adîncime (calculată de la timpanul bolţii), în timp ce în
încăperea boltită nr. 2, stratul prăbuşit atinge cca. 2 m
grosime începînd de la 3 m adîncime.
9. Ar fi fost importan t de ştiut cum a continuat l ocui­
rea pe ruinele edificiului î n veacul V I ş i la începutul
celui următor. Faptul că s-au găsit cantităţi mari de frag­
mente de amfore8 şi unele monede9 (între care una de la
Focas, rebătută de Heraclius în 6 1 2-6 1 3 e.n.) în spaţiul
edificiului cu mozaic, coroborat cu descoperirea la edifi­
ciul numit Lentiarion a unor opaiţe 1 0 ce pot fi precis da­
tate la sfîrşitul secolului VI şi începutul celui de al
VII-lea, fără amestec cu alte materiale din epocile mai
noi, duce la concluzia că, sub forme modificate, locuirea
a continuat, după o nivelare prealabilă a dărîmăturilor
probabil pînă la nivelul mozaicului sau mai j os, d upă
seismul amintit. I n pămîntul de pe mozai c, în partea păs­
trată, s-au găsit o mulţime de ciob uri de amfore tipice
pentru sfîrşitul secolului VI şi începutul secolul ui VII,
cu incizii orizontale adînci ondulate ; aceste materiale se
găsesc şi în partea surpată a edificiului la un loc cu
monede bizantine din secolul VI e.n., la 4 sau 5 m adîn­
cime, ca urmare a unei n ivelări treptate făcută în anii
sau deceniile ce au urmat după prăbuşire. Subliniem că
amfore întregi şi fragmentare şi multe cioburi de amfore
din secolul VI - începutul secolului VII, s-au găsit la
terasa nr. 3 şi în încăperile mici din faţa bolţilor şi în
cele de pe terasa nI'. 1 unde trebuie să admitem de ase­
menea că au existat ambele niveluri de locui re, discutate
mai sus.
1 0 . Stratul de umplutură de la bolta nr. 3, de 4 m
grosime de deasupra zidăriilor prăbuşite (depunere mă­
surată începînd de la pardoseala cu mozaic sau de la
timpanul bolţii) care la încăperea boltită nr . 2 aj unge
7 Vezi " H i st ria " , 1, 1 954, fig. 383, p. 459.
6 M � t : rialele cer � I� i � e la care ne refe rim a·. ci se află în depozitul
, .
de ceramlca de la Edificiul roman cu IrozalC de la Constan,a şi sînt încă
in edi t e . Pentru situaţiile cronol ogice vezi Adrian Rădulescu, Date tehnice
despre Edi)iciul w m o zaic din Constanţa, "BMI«, 3 " 1 970 fig. 2
9 Ve z i M. Sâmpetru, op. cit., p. 225.
1 0 C. IconOl11 u, Opai ţe greco-romane ( o n st a n ţ a) , 1 967, p.
n r. 764, 765 şi 766, respectiv fig. 1 79, 1 80 şi 1 8 1 la p. 1 50.
. ...
/ .
,/ \
www.patrimoniu.ro
pînă la 3 metri , ar fi putut da elemente preţioase tocmai
pentru perioada de sfîrşit a oraşului antic, documentată
într-o anumită măsură prin materialul ceramic şi nu­
mismatic rezultat din săpăturile de la Gara Veche, Poşta
Veche şi din alte puncte.
1 1 . Perioada de după 6 1 4 e.n., dată la care a avut loc
şi distrugerea oraşului Tomis, este deocamdată obscură în
privinţa prezenţei stăpînirii romano-bizantine şi a locuiri i
ce a urmat părăsirii oraşului cît şi a caracterului ei, după
instalarea slavilor la sud de Dunăre. Dacă avem în vedere
relatările lui Constantin Porfirogenetul 1 1 din De admini­
stmndo impeTio, privind colonizarea sîrbilor în imperiu,
operaţiune iniţiată de împăratul Heraclius şi dirij ată de
comandantul militar al garnizoanei de la Singidunum (în
text Belegradon), rezultă că după 1 5 ani de absenţă stă­
pînirea romano-bizantină se reinstalase pe coasta mării
şi la Dunărea de Jos, cel puţin sub aspect militar, folo­
sind anumite cetăţi abandonate în 6 1 4 ce reprezentau
puncte cheie din punct de vedere strategic, bine apărate
datorită condiţiilor naturale de relief, care asigurau tot­
odată legătura de comunicaţii pe apă cu capi tala impe­
riului. Fără unele puncte ele sprij in intermediare pînă la
Singidunum pe Dunăre şi mare, Heraclius nu putea să
menţină controlul 1 2 şi aprovizionarea posturilor avansate,
ca Singidunum în cazul de faţă.
Probabil că peninsula Constanţei ele azi, în care se afla
oraşul Tomis, părăsit în 6 1 4, să fi fost unul d i n aceste
puncte cheie ele reinstalare a stăpînirii romano-bizantin ,
folosi t acum doar ca cetate. Această acţiune a avut loc
probabil pe la 629, odată cu înfrîngerea imperiului sasa­
nid şi în condiţiile slăbirii accentuate a kaganatului avar,
în urma răscoalei l u i Samo. Din păcate nu avem desco­
periri monetare de după 6 1 4 .n. din Tomis din vremea
lui Heraclius rezultate din săpături sistematice care să
demonstreze o asemenea pr zenţă, ce s-ar impune el i n
punct de vedere logic.
Pe de altă parte nu trebuie pierd ută din vedere şi
eventualitatea ca reinstaurarea stăpînirii efective roman 0 -
b izantine să fi avut loc progresiv şi să fi cuprins litora­
lul vestic al Mării Negre pînă la Dunăre abia în vremea
lui Constans II, în cadrul ofensivei generale împotriva
sclavinilor, în cazul în care informaţiile istorice privind
iniţiativa împăratului Heraclius la Dunăre, ami ntită mai
sus, nu s-ar aeleveri 13 .
11 o nst ant i. n Porphyrogenitus, De adm.inistral/do imperio, ed . Je nk in s
Moravcsik, Washington, 1 967, p. 1 52 (32, 1 8-20).
12 M . Sâmpetru, Regi./tnea dintre Drmăre şi. Haemlts în secolele
VII-X e.17. (Comunicare ţinută la cea de a VI l I- a sesiune de l ucru a
In t i. t u tu l u i de Arheologie, la 30 noiembrie 1 97 1 ) .
1 3 I n istoriografia contemporană există ş i p ă re re a după care colo­
1 47, nizarea tribu ri l o r sÎrbe şi eroate n u ar fi avut loe sub Heraclius, ci m:li
t îrziu.
1 ·
60
 DOSAR DE RESTAURARE
-------� A PANOULUI FECIOAREI DIN BISERICA NEAGRA DIN BRAŞOV
Raport asupra misiunii organizate de Institu tul Cen­
tral de Restaurare din Roma la cererea M inisterului Afa­
cerilor Externe italian şi a Direcţiei Monumentelor Isto­
rice şi de Artă din Republica Socialistă România.
( 1 7 iulie 1 3 septembrie 1 97 1 )
- Pentru o mai precisă formulare a i n tervenţiei de res­
Grupul de lucru
Director al lucrărilor : Laura Mora
Aj utor al directorului : Carmen Del Valle
Restauratori : Jacqueline Burckhardt
Claudia Cornaggia
M aria Pia Gazzo]a
Din partea Direcţiei Monumentelor Istorice şi de Artă
au colaborat :
Tatiana Pogonat (chimist)
Ion Istudor (inginer)
indice
1. Diagnostic
1 . 1 . Starea actuală a picturii
1 . 2. Cercetări
1 . 3 . Date tehnice şi istorice
1 .4. Cauze ale alterării
1 . 5. Proiect de lucru
2. Operaţiuni de restaurare
2 . 1 . Curăţire
2.2. I ntregire
2 . 3 . F i xare
1 . Diagnostic
1 . 1 . Starea actuală a picturii (luneta trilobată, 4X 3 m)
La un prim examen macroscopic, pictura apare acope-
ri tă de straturi compacte de praf şi pînze de păianjen,
prezentînd d iferite căderi de culoare ş i zone înnegrite
de i ncendi u .
Descriere pe zon e :
a ) Madona prezintă numeroase căderi ale peliculei de
culoare î n zona părului şi mai ales pe tot veşmîntul de
damasc verde şi pe marginile răsfrÎnte ale mantiei (d e
asemenea verde).
Părţile de carnaţie ale Fecioarei şi ale Pruncului pre­
z i ntă porţiuni de distrugere limitate, dar adînci.
I n bună stare de conservare, mantia albastră prezintă,
d in cauza neregularităţilor suprafeţei tencuielii, depozite
dense de praf, care creează un efect optic albicios, de
tipul abraziunilor.
Tronul are multe lacune şi culoarea damascului roşu
care acoperă spătarul e în întregime căzută.
b) Ingerii, bine păstraţi în zonele de carnaţi e, au o că­
dere de culoare notabilă pe mantiile roşii şi în unele
zone ale aripilor, de asemenea roşii.
c) CeTul şi peisajul apar în stare relativ bună, cu ex­
cepţia părţii verticale, de-a lungul benzii decorative, unde
o largă stucatură acoperă o bună parte a marginilor ori­
ginale, de-a lungul unei crăpături.
d) Sfînta Ecaterina, poate figura cea mai b ine păs­
trată, prezintă căderi de culoare pe umărul acoperit de
păr, pe reverul roşu al mantiei şi pe carte ; lacune limi­
tate pe zonele de carnaţie.
e) Sfînta Barbara are, d impotrivă, părţile de carnaţie
păstrate în condiţii perfecte, părul complet dispărut şi
mantia roşie mult vătămată pe umăr, î n partea centrală
şi în dreapta jos.
f) Blazoanele şi teremil apar degradate î n chip d iferit :
în dreapta j os cu numeroase şi mici căderi, în centru şi
la stînga complet înnegrite şi în extremităţile colţului
sUnt; cu foarte numeroase l acune.
I n consecinţă, se poate deduce că deteriorarea cea mai
mare s-ar fi produs în relaţie cu anumiţi pigmenţi . I n­
tr-adevăr, cele mai atinse au fost zonele de roşu şi de
galben ; d impotrivă, cele de verde au suferit numai alte­
rări de culoare. Cele mai bine conservate sînt porţi­
u n i le de alb şi albastru şi cele de carnaţie.
N-au fost constatate desprinderi de tencuială, n i ci
exfolierea peliculei de culoare. I ntreaga pictură păstrează
61
www.patrimoniu.ro
o bună adeziune l a suportul d e zidărie, exceptînd partea
de-a lungul marginii de contact cu banda decorativă ante­
rior menţionată.
1 .2. Ce7'cetări
taurare, pentru cunoaşterea structurii, a tehnicii de exe­
cuţie şi a compoziţiei materialelor folosite la această
operă de artă, s-a procedat la o serie de cercetări. Aces­
tea s-au concretizat într-o documentaţie fotografică com­
pletă, într-o minuţioasă analiză vizuală, în unele sondaje
în structura suportului de zidărie, în prelevarea mostre­
lor necesare pentru id entificarea pigmenţilor şi a liantu­
lui şi pentru obţinerea secţiunilor stratigrafice. Analizele
chimice şi secţiunile stratigrafice au fost executate de
către laboratoarele ştiinţifice ale Institutului.
Lista documentaţiei
Documentaţia fotografică : 1 0 fotografii în alb-negru.
Fişa de analiză (nr. 4 4 1 )
NI'. 1 Identificarea pigmenţilor
Nr. 2 Identificarea liantului
Stratigrafia : 7 secţiuni
Executanţi ai analizelor de laborator : Marisa Tabasso
şi Maurizio Marabelli (chimişti) ; executant al secţiunilor :
Paolo Gusso (restaurator).
1 .3 . Date tehnice şi istorice
Tehnica de execuţi e a picturii prezintă caracteristicile
unei tempera (probabil cu ou) pe tencuială uscată.
Tencuiala, întinsă neregulat, are o suprafaţă neomo­
genă ; unele zone sînt mult lustruite, altele sînt mai cu­
rînd zgrunţuroase şi granuloase. E aplicată direct pe pia­
tra care const i tuie structura zidurilor şi apare compusă
d intr-un mortar tradiţional, realizat cu materiale de pro­
venienţă locală, avînd o culoare care tinde spre gri des­
chis. La suprafaţa tencuielii apare pe alocuri un strat alb
(probabil alb de plumb), care avea probabil funcţia de a
crea, pentru unele culori, o suprafaţă în mod u n iform
luminoasă şi de a regulariza porozitatea suprafeţei pre­
parate, spre a evita o absorbţie prea puternică a liantu­
lui, de natură să d iminueze luciul superficial al peliculei
de p ictură.
Pigmentul şi liantul proteinic utilizaţi pentru această
p ictură murală sînt mijloacele tradiţionale folosite şi pen­
tru picturile de şevalet.
Analiza pigmenţilor verzi folosiţi în zona paj iştei nu
a relevat prezenţa fierului (excluzînd aşadar pămînturile),
nici a cuprului, ci numai prezenţa unui pigment carbo­
nizat, ceea ce duce la presupunerea folosirii unui colo­
rant organic. Tunica verde a Fecioarei are decorurile
în relief, realizate prin decupări separate, lipite pe pic­
tură, argintate şi voalate cu verde, ceea ce constituie o
tehnică curentă în Germani a începînd din secolul al
XV-lea.
Tehnica folosită influenţează aspectul operei care,
chiar dacă are un suport mural şi chiar dacă aparţine unei
decoraţii arhi tectonice, se prezintă ca o pictură mobilă
şi, ca atare, cu un strat de verni aplicat ca protecţie finală.
Zona decorativă în bandă, pictată p un strat subţire
de preparaţi e întins direct pe piatră, în mod evident
a nteri oară picturii de care ne ocupăm.
Din punct de vedere istoric, pictura e probabil de
şcoal ă germană.
Datarea poate fi făcută pe baza identificării celor două
steme. I n dreapta j os e aceea a regelui Matei al Ungariei,
i a r î n stînga stema reginei Beatrice, fiica lui Ferdinand 1
ele Aragon, regele N eapolelui. Beatrice, a doua soţie a lui
Matei, s-a căsătorit cu acesta în 1 47 7 ; cum Matei a murit
î n 1 490, se presupune deci că pictura a fost realizată în
perioada dintre 1 4 77 şi 1 490.
Pictura o reprezintă pe Fecioară pe tron c u Pruncul
şi două sfi nte : la stînga sfînta Ecaterina, i ar la dreapta
sfînta Barbara. Oraşul care apare în fundalul peisajului
ar putea fi vechiul Braşov.
Fig. J . B i serica Neagră d i n Braşov ( l u neta t r i l bad) ans :lJ11 blu înainte de
I n 1 6 89, pictura a suferi t grave stricăciuni d i n cauza
un u i i ncendiu care a cuprins întregul oraş ; în biserică
focul a distrus toată lemnăria.
Din examenul mostrelor nu rezultă o intervenţie de
restaurare care să intereseze partea figurativă.
1 .4 . Cauze ale alterării
Cauzele alterării picturii sînt datorate în mod prepon­
derent expunerii ei pentru o anumită perioadă la agenţii
62
www.patrimoniu.ro
atmosferici şi la căldura degajată de incendiu. Pictura,
protejată actualmente de un portic închis, a fost realizată
la origine pe partea exterioară a clădirii ; tocmai în această
perioadă a suferit primele alterări, rezultate din expu­
nerea ei la regimul vînturilor, la ploaie şi la puternicele
variaţii termic .
In orice caz, nu aceste elemente au avut rolul prin­
cipal în acţiunea de dezagregare, în măsura în care expu­
nerea picturii nu era cu totul nefavorabilă ; în consecinţă,
 F i g . 2 . Ansam b l u l după restau rare.

se poaie afi rma că pentru a lt e rarea pictu r i i cauza majoră nu se constată semn cal' să poală i n d i ca prezen�a unui
a consii t u i t-o căld u ra emanată d e i ncend i u . Cum s-a spus, atac d natură biologică.
b iserica a suferit un grav incen d i u car i-a d istru acope­ 1 . 5 . P7'oiectul de luc1"U
rişul, arzÎndu-i şarpanta. Poaie că una d i n grinzi, căzînd
în flăcări, a favorizai d irij area căld u r i i ieşiie pe uşă Odată exami nată starea de cons rvare a picturi i, struc­
către capelă şi orientarea ei asu pra p i cturi i ; căld u ra a t u ra şi d egradările sale, a Iosi proiectată i n tervenţia de
prod us coacerea liantului, provocînd în uneI locuri că­ restaurare.
derea culori lor, iar în altele înnegri rea peliculei de p ic­ Pro i ectul a inclus in primul rînd construi rea unei sche­
t u ră pri ntr-un d epozit carbonic. I ntre aUerări l e v i zibile lăr i i de acces 1 snicios, aptă să Iaci l i t z orice d plasare

63

www.patrimoniu.ro
fig. 3. Fecioara cu Pruncul, detaliu, inainte de restaurare.
a lucrătorilor ş i să acopere întreaga suprafaţă a picturii,
să aibă posibilitatea să suporte aparatura necesară şi in­
stalaţia de iluminare ş i care să fie suficient de spaţioasă
ca să permită o desfăşurare rapidă a lucrărilor.
Operaţiunile prevăzute într-o anumită succesiune vizau :
prelevările pentru analize, îndepărtarea prafului, con­
solidarea tencuielii de-a lungul marginilor benzii deco­
rative, curăţirea, tencuirea găurilor şi întregirea lacu­
nelor şi, în sfîrşit, o uşoară fixare.
A fost prevăzută prezenţa unui fotograf înainte şi
în cursul diferitelor faze de lucru, în vederea realizării
documentaţiei necesare.
2. Operaţiuni de restaurare
2 . 1 . Curăţirea
î nainte de a proceda la curăţire, au fost îndepărtate
pînzele de păianjen şi stratul cel mai superficial de praf
cu pensule cu păr de jder, după ce s-a avut siguranţa că
nici o porţiune de pictură nu risca să fie desprinsă. î n
timpul acestei operaţii s-a putut constata că pelicula de
pictură originală păstra o aderenţă puternică la stratul
de preparaţie.
După curăţirea preliminară, pictura a apărut acope­
rită în mod uniform de un strat cenuşiu şi compact. După
examenul acestor straturi suprapuse, care nu aparţineau
strucb}rii originale şi erau, deci, de îndepărtat, s-a pro­
cedat la primele probe de solubilitate.
Pe temeiul cunoştinţelor dobîndite în privinţa celor
mai adecvate mij loace de care se dispune pentru cură­
ţarea unei picturi, s-a făcut apel la amestecuri solvente ;
dat fiind faptul că substanţele care formau straturile
amintite nu s-au arătat solubile, încercările nu au avut
un rezultat pozitiv.
Au fost continuate încercările prin folosirea ameste­
curilor bazice (a1caline), dar şi acestea au dat rezultat
negativ, nefiind vorba de straturi realizate pe baza unor
ulei uri sicative.
Stratul de îndepărtat, asemănător unei cruste foarte
dure, d eci imposibil de îndepărtat prin dizolvare (atunci
64
www.patrimoniu.ro
cînd flacăra provocată de arderea unor substanţe organice
bate asupra unei suprafeţe netede, se formează, în j urul
temperaturii de 6 5 0°, un tip particular de depozit, num i t
"funingine lucioasă" ; aceasta e stabilă la 'temperatura
normală şi nu se dizolvă în solvenţi normali), a fost scos
cu mij loace mecanice, folosind un amestec abraziv foarte
fin, care a îngăduit păstrarea perfectă a stratului de
vern i original.
1 n consecinţă, s-a obţinut o schimbare de ton a în­
tregii p icturi, care de la cenuşiul închis a revenit la tona­
litatea sa originală, caldă şi luminoasă.
Curăţirea a fost începută din părţile cele mai bine
păstrate şi de la culorile deschise, anume banda decora­
tivă, stemele şi terenul, progresînd treptat către manti.i,
către părţ i le de carnaţie şi către cer.
î n timpul i ntervenţiei, culorile au rămas perfect sta­
bile, niciuna nedovedindu-se sensibilă la m ijloacele d e
curăţire. î n zona acoperită de depozitul carbonic, grosi­
mea stratului a făcut necesară repetarea tratamentului.
î n timpul curăţirii s-a constatat că aureolele erau
aurite pe foiţă (vezi analizele) şi tot aşa damascul tunicii
Fecioarei, la care peste metal s-a trecut cu culoare verde.
Curăţirea nu a reuşit să restabilească tonul original
al nuanţelor de verde, alteraLe de căldură, care rămîn,
aşadar, ca o alterare permanentă a picturii .
Dimpotrivă, a fost recîştigată o claritate de desen pen­
tru liniile care subliniau modelarea drapajelor şi o lim­
pezime pentru toată pictura.
2.2. Intregiri
După curăţire s-a pus problema întregirii. Pictura nu
prezenta lacune de prea mare întindere şi care, după pre­
vederile te<;>retice, să nu poată fi reîn'tregite, ci numai
-lipsuri de dimensiuni limitate şi de trei tipuri diferite :
a) lipsuri parţiale ale verni ului original, care apare ca
un văI uşor întunecat, produs de o alterare normală a
unei componente originale, care influenţează asupra ope­
; . rei fără a o desfigura ;

b) căderi numeroase numai ale peliculei de pictură,
provocate de acţiunea căldurii asupra liantulu i ;
c) lacune l imitate dar profunde, în care lipsea ş i stra­
tul de preparaţie originală.
Problema era deci de a elimina tulburarea produsă în
imagine de toate micile porţiuni albe de tencuială, desco­
perite în urma căderii culo r i i şi răspîndite pe aproape în­
treaga suprafaţă a p ictur i i . Acestea şi-au asumat locul
unui factor disturbant, întrerupînd continuitatea formală
a originalului şi privînd opera de claritate. Era vorba deci
de a reuşi să se redea o unitate întregului prin elimina­
rea acestei tulburări, fără a i nterveni însă cu o culoare
cu o materi e compactă.
Tehnica folosită a fost aceea a acuarelei, procedeu
simplu, reversibil, cu culori transparente, care n u sînt
dăunătoare pentru original chiar dacă din greşeală î i
sînt suprapuse.
Folosirea sa prin voalare a dat picturii u n aspect na­
tural, fără a-şi impune material prezenţa.
Pigmenţii folosiţi au fost cu grij ă selecţionaţi pe baza
compoziţiei lor chimice şi a rezistenţei lor la îmbătrînire
şi la agenţii atmosferi c i .
Natura d istinctă a acuarelei faţă de original va facilita
.întotdeauna atît identificarea cît ş i eventuala eliminare.
Operaţiile practice s-au desfăşurat asupra celor trei
tipur i de lacune indicate mai sus.
a) Intregirea lipsurilor în verniul original a fost reali­
zată cu o uşcară voalare într-un ton asemănător origina­
lului .
b ) Tnt7'egirea peliculei d e pictură a fost ş i e a execu­
tată cu voalări care tindeau să întunece tonalitatea, fără
a ajunge însă la cea originală. Albul fiind cel care dis­
tona cel mai mult, era vorba de a da tencuielii o tonali­
tate mai scăzută care să i ndice numai aproximativ gama
originală, pentru a da impresia unei culori care, căzînd,
ar fi lăsat o amprentă tonală uşoară, ulterior prăfuită cu
trecerea vremii .
65
www.patrimoniu.ro
Fig. 4. Fecioara cu P runcul (în timpul restaurării).
Această operaţiune în " acqua macchiata" a îngăduit o
restabi lire a echilibrului maselor.
c) Golurile adînci, după ce au fost umplute cu ten­
cuială, au fost rezolvate folosind formula haşurăr i i .
Acest procedeu a fost adoptat pentru a permite între­
g irea lacunei pînă în cel mai mici detalii , lăsînd-o în
acelaşi timp identificabilă cu uşurinţă.
Execuţia modelării şi a desenului realizate cu acest sis­
tem r iguros de lin i i verticale, cu o d iviziune de tonuri,
va îngădu i întotdeauna să poată fi d istins - numai la
privire de aproape ş i pentru cine îl caută anume - rc­
tuşul de original ; de asemenea, prin caraet rul său m ca­
nic, a împiedicat orice i nterpretare personală a execu­
tantului.
Haşurarea nu a fost n iciodată executată pe tencuiala
originală pentru a nu suprapune pe structura originală
acest element de diferenţiere, care desemnează numai la­
cunele care au fost umplute cu tencuială recentă.
2 . 3 . Fixare
La capătul operaţiunilor de restaurare a deveni t nece­
sară protejarea p ictur i i şi a întregirilor şi apărarea supra­
feţei picturii de viitoare atacuri externe prin i ntermediul
unei uşoare fixări. Substanţa a fost aleasă în funcţie d e
proprietăţile cerute î n această s ituaţie :
1 . consolidare a adezi u n i i stratului picturii la suport ;
2. reconstituirea unei suprafeţe netede în scopul evi-
tări i fenomenelor de d ispersiune a lumin i i ;
3. o bună transparenţă ;
4. caracter reversibil ;
5. rezistenţă la agenţi atmosferici şi la atacuri bio­
logice.
A fost prin urmare luat în considerare domeniul răşi­
nilor sintetice, în special cele acrilice. Intre acestea a fost
ales preparatul Paraloid B 72, ca fiind cel mai conform
cu proprietăţile cerute.
Acest fixativ, d i zolvat în xilen, în proporţie de 3%,
a fost aplicat prin pulverizare.
 5 . Se. Barbara, Înainte de re�taurare.
f -ig.
Fig. 7. Sf. IEc alcnina, după resr'1U:· a rc. Fig. 6. Sr. Barbam, după re taur:u e.

Buletin de analiză
( n e momei: 44 1 - J 8 . 1 2. 1 97 1 )

Scopul analizei: Identificarea piglllen�ilor, a lianwlui, a materialelor folo­

site, în scopul definirii teh nicii p'ctumle origin ale
Descriere şi rezultate ale Clnalizelor:
Pigmenţii au fost analizaţi la microscopul m i n e ralogic şi cu ajutorul
metodelor microchimice. Pentru a stabi l i p rezell �a ullui l iant proteinic
a fost executată asupra a două mostre (nr. 2 - din mantia Fecioarei
şi nr. 8 din m all tia Sf. Barbara) reaqia cu p-dimetilaminobenzo l deida
(cf. F. Fe:.gl, Spot tests in organic anCllysis J::Isevier, 1 966, p . 372).
Pentru căutarea răşinilor, folosite ca mordant, a rOst operată asupra
mostrei prelevale din aureola Fecioarei (nr. 30) reaCţia cu anhidrida
acctică şi acid sulfuric.

mostra n I'. culoare zona de preleva re materiale prezente

1 albastru cer azurit

Il a l bastru mantia T 'eciouei azurit, proteine
3 a l bastru damasc Sf. Barbara azurit
4 verde damasc Fecioara pigment galben organic
( lac?), urme de azurit
şi de pigmenţi roşii şi
bruni
5a verde frunze din pajişte vcrde pe bază de cupru
(probabil malahit),
materie organică gal­
ben-brună
5b verde pajişte negru cu bază de car­
buoe, carbonat de calciu.
6 a verde porţiuni Sf. EC:llcri na verde pe baza de cu­
pru ( p robabil malah't),
alb de plumb, matene
organică galben-brună.
8 roşu mMtie Sf. Barbara cinabru, sînt prezente
proteine
10 roşu banda decorativa cinabru
anterioara picturii
11 alb mantia Sf. Ecaterina alb de plumb
30 aureola Fecioarei metalul e staniu, în 1110r­
dant e prezenta o răşină

66

www.patrimoniu.ro
 VILA MATILDA
------ PETRE OPREA
î ncepută încă din primele zile ale lunii martie 1 8 9 7 ,
construcţia vilei Matilda Luchian, de lîngă biserica Oţe­
lari, era gata către sfîrşi tul veri i . Imediat au î nceput lu­
crările de finisare şi de decorare CI, încăperilor, la care a
colaborat, alături de A. Clavel, arhitectul clădirii, ş i pic­
lorul Ştefan Luchian, vărul proprietarei. " Monstrul b izan­
tin", cum îl numeau tinerii high-lifeului bucureştean, n-a
fost doar un consultant, ci şi un executant : a p ictat opt
panouri pe pereţii sufrageriei şi, credem că tot el, şi două
plafoane cu scene alegorice. Pînă toamna tîrziu, cu excep­
ţia perioadelor ploioase, Luchian a parcurs pe velociped 1
drumu l d us ş i întors zilnic, dimineaţa şi seara, din şo­
seaua Ki seleff, unde locuia în spaţioasa vilă Dănescu,
adj ud cată cu un an înainte la o licitaţie publică2 , şi pînă
aici.
Fosla sufragerie mare mai păstrează vechea decoraţie
în stil rococo : pe plafon o rozetă, iar la i ntersecţia aces­
tuia cu pereţi i o friză, în parte deteriorată d i n cauza
1 Marca moda a vrem i i - cic:ismul - er:l entuziast îmbra\işata de
inlelectualitate. De altfe l , C U :ll ne i n formeaza " Adevarul" din 17 septem­
brie 1 8 96, cu ocazia inaugurarii velodromului român, la cu rsa 1 naţio­
nala (2000 m - 6 turu r i ) au fost două serii, ultima alcatuita d i n
1\. . Pucher, 1. B radeanu ş i Ş t . Luchian, care n - a m a i alergat. Un an mai
t;f7.. i u în 1 8 97, B. D. Zisman din Calea Victoriei nr. 44, proprietarul
magazinului de " Velocipede, arme, muniţiuni", cerea prin judecator:a
ocolului 1 Buc. sa-i fie poprita lui Şt. Luchian o rice suma pentru a fi
despagubit de 5 00 lei c u procente. Procesul se continua în anii urmatori,
cerîndu-se Ministerului Cultelor şi Instruqiunii Publice sa nu-i achite
artistului " l ucrarile de pictura la biserica din Alexandria şi Constanţa ce
i-au fost încredinţate" (Arhivele Statul u i Buc., Fond Ministerul Instruc­
ţiunii, dosar 366/1 900).
2 Dînd u n împrumut cu ipoteca de rangul II asupra vilei Danescu
pÎna la urma Luchian se vede nevoit s-o cumpere (Ionel Jianu, Luchian,
Bucureşti, 1 947).
I n 1 89 8 , l a sfatul avocatului, care Îl îndemnase s-o cumpere a încer­
cat s-o vîndă "dar cui? C/ţmpărătorii nu se găseau pe toate drumurile.
Cu dibăcia lui, n-a reuşit decît să i-o dee pe o pivniţă CIt vinuri straşnice;
grozavă idee, dar cînd să le valorifice, butoaiele erau SChimbate Cu oţet,
Gltstase Itn vin şi pivniţa avea altul" (Laura Cocea: Amintiri, In "Steaua",
iunie 1 966).
Fig.
www.patrimoniu.ro
infiltraţi i 10r pătrunse recent pri n acoperiş, rea l i za Lă În­
tr-o stucatură bogaL ornamentată :;; 1 polei Lă în d i verse
nuanţe d e aur.
La fiecare colţ al în căperii s a tlă un 2arluş sim elric
pe un a x verlical, cu profile sinuoase, pline de graţi . I n
centrul cartuşelor legat într-o eşarfă prinsă de o agrafă,
figurează la două d i ntre ele un arc, o tolbă cu săgeţ i ,
două paiele pentru jeu d e pomme, crengi d e acant şi
alte elemente simbolice, iar la alte două o ghi tară, o par­
titură muzicală, un flaut, frunz de aca n t ele. Fiecare
perete are la centru un cartuş exlrem de ornamentat,
avînd sus un masch ron, j os o mare perE i , la mij loc un
amoraş ţ inînd în mîini flori, iar de o parte şi de alta a
acestuia cîte un panou pi ctat cu motive vegetale. Au fo"t
in iţial opt panouri pictate d e Luch ian din care s� mai
păstrează doar şapte, după cum alestă iscăl ituri:l aş �er­
nută de el împreună cu dala 1 8 9 7 - în-colţul din
dreapta jos al panoului plasat deasupra in trări i în sufra­
gerie. Prezenţa semnături i consemnează desigur salisfac­
ţia artistului de a fi relizat o lucrare care îl mulţumea,
căci aşa cum se destăi nuia confidenţial într-o scrisoare
din 1 8 9 9 , a executat cu dăruire tot c e-şi asuma�e să
realizeze întrucît, scria el, "eu fac pictură nu numai ca
meserie, dar sînt amorezat de ea, este sprijinul sufletUlui
meu de care despărţindu-mă ar trebui să mor" 3.
Fi ecare panou are pictat în ulei crengi, mlădiţe înflo­
rite şi flori , în sp cial trandafiri, într-un mănunch i , d is­
pus în diagonala panoului şi resfirat ca să cuprindă mai
toată suprafaţa spaţiului. Luchian a folosit pentru loate
o gamă caldă : pe un fond albastru azur o multitud ine de
nuanţe verzi şi brunuri roşcate (al frunzelor), de roşu
şi roz (al florilor). Coloritul pastelat, arabescul mlădios
al mlăd iţelor, crengilor şi luj erelor emană o almosferă
de voioşie, graţie şi optimism.
3 Lllchian, 50 de ani de la moarte, în "Steaua" , I unie 1 966, p . 4 7.
1. Panou decorativ din su rrageria mare, semnat Luch ian, io� în dreapta.
67
fig. 2, 3 . Detal i i din pictu ra de pe pl afon u l sufrageriei mici.

Pig. 4, 5. Panouri decorative din �ufrageria Illare

fi g. 6. Panou decorativ din sufr:lgeria m a re

Fig. 7. Plafo n u l ŞI friza din suf rageria mică

www.patrimoniu.ro

Surrageria mică păstrează intactă decoraţia plaronu­
lui. î ncadrată într-o bordură de stu.catură (la margine o
friză d i n frunze de acant, apoi un rînd de casetoane
cu mari rozete, cu excepţia celor de la colţuri unde acestea
sînt înlocui te de picturi) se află pictată o alegorie. Pe
un cer albastru azur se zbenguie cîţiva amoraşi, unii pur­
tînd coroniţe de flori pe cap, fie ducînd coşuleţe de flori,
f i e împrăştiind flori. Zeci de fluturi de d i verse culori
roiesc în j urul lor. Dispunerea amoraşilor este asimetrică
şi la întîmplare, pe cerul acoperit cu nori de un alb
d iafan şi plasaţi spre intrarea în salon, parcă în i ntenţia
artistului de a da privitorului care i n tră din holul casei
impresia unei sărbătoreşti întîmpinări . Deşi executată î n
c ulori de ulei, pictura are transparenţe de acuarelă. Cu
toate că este n esemnată, credem că alegoria i se poate
atribui lui Şt. Luchi an, întrucît viziunea şi tehnica exe­
cuţiei, ca şi tratarea elementelor florale sînt aidoma cu
acelea de pe panourile sufrageriei mari. O notă aparte o
constituie pictura de pe cele patru casetoan e execu tată
cu o pastă truculentă, cu pensulaţie sigură în maniera
flamandă a secolului al XVI-lea, pe care n-am întî1nit-o
în opera artistului din acei ani, deşi nu ne îndoim că ea
a fost realizată tot de Luchian, dată fiind deosebita ei
calitate. Din păcate, actualmente este puţin vizibilă din
cauza stratului de murdărie .
Cel de a l doilea plafon p i ctat s e află în fostul dormi­
tor. Ca şi în cazul precedent, alegoria este încadrată de
o bordură în stuc, numai că de data aceasta porţiunea
de pe tavan este foarte îngustă, ea coborînd mult pe
pereţi , remarcîndu-se prin mici panouri (pe d o i pereţi
cîte şapte, iar pe ceilalţi cîte nouă), pictate cu buchete de
flori, actualmente aproape invibizile, nu atît din cauza
strattilui de murdărie ce le acoperă, cît a uscării ulei ului,
care şi-a pierdut culoarea. De data aceasta alegoria este
mai populată, căci întîlnim alături de mai mulţi amor-aşi
(un i i di ntre ei ţi.n în mîini arcul şi săgeata), un nud
feminin ce stă pe o ghirlandă de flori şi o tînără cu o
rochie de voal purtînd în braţe un amoraş. Cîteva trofee
s imbolizînd plăcerile cîmpeneşti şi păsărele zburînd în
j u rul p rsonajelor imprimă m işcare întregii compoziţii.
69
www.patrimoniu.ro
Fig. 8. Detaliu din pictura de p e pla fo n ul dormitor ului.
Acelaşi colorit transparent şi delicat de acuarelă, acelaşi
cer diafan, asemănarea feţelor amoraşilor, toate ne deter­
mină să afirmăm că autorul acestei alegorii este acelaşi
cu al celeilalte.
Prin descoperirea recentă a iscăliturii se confirmă tra­
d iţ i a orală păstrată de cîteva rude îndepărtate ale artis­
tului că pictura decorativă a acelor trei camere este cert
opera lui Ştefan Luchian, presupunere pe care nici un
istoriograf al operei marelui pictor nu a consemnat-o în
vreo monografie sau articol. Stabilirea paternităţii acestui
ansamblu decorativ vine să întregească opera cunoscută
a lui Ştefan Luchian cu încă o mare lucrare şi totodată
scoate în evidenţă faptul că pe artist l-a i nteresat con­
stant arta decorativă - laică şi religioasă -, dorind per­
manent să se realizeze în acest gen şi că nu a fost nici­
decum o preocupare întîmplătoare4 sau ivită numai din
constrîngeri materiale.
Datarea picturii vine la rîndul ei să contureze labori­
oasa activitate a artistului din anul 1 897, cînd, aproape
concomitent, pe lîngă executarea de lucrări de şevalet ş i
a acestei decoraţii, găsea timp să execute cromolitografii
cu scene istorice pentru şcolari la comanda M i nisterului
Instrucţi unii PubliceS, să realizeze schiţe pentru pictura
catedralei din Tulcea6, contractată în colaborare cu C. Ar­
tachino, să militeze şi să sprij ine ca membru fondator
înfi inţarea " Societăţii pentru răspîndirea gustului artistic
din România - Ileana" 7 şi totodată să aibă şi răgazul
destinderilor, fie făcînd plimbări cu velocipedul sau con­
ducînd u-şi trăsura, fie petrecîndu-şi serile la cafenea î n
discuţii apri ns d spre artă împreună cu alţi pictori, scri i­
tori �i gazetari.
.4 Ofert:t p e � t ru pic t a re� bisericii din A lexandri:t (13 n o i e m b ri e 1 896)
.
(A rh ive l e or:tşlt l u i A l exandna, pachet 39/dosar nr. 3 din 1 898).
5 'p e t re Opre:t Sc rie ri despre arta romanească (secolele XIX-XX),
.
Ed. Litera, Bucureşti, 1 97 1 , p. 39.
6 Co nt r:tc t închei:tt l:t 3 se p te m b r i e 1 897. O parte din pictu ra trebuia
l e rmin:tla p1na la 1 5 decembrie 1 897 ( Petre Oprea , Scrieri d�spre arta
t"OmiÎneascii (seco'ele XIX-XX), Ed. Lire r:t. Bucureşti, 1 97 1 , p . 1 7).
7 Petre Opre:t, Ileana - societa.tea /ICI/tril răspîndirea gttstltllli artis­
tic din RomiÎnia ( 1 897- 1899), 1n "Stu d i i şi cercetari de istori:t :trteift,
n r. 2 din 1 960.
 INFORMARE ASUPRA SĂPĂTURILOR DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ
EFECTUATE LA MĂNĂSTIREA PUTNA ÎN ANI I 1 969 - 1 970*
NICOLAE N. PUŞCAŞU
S ăipă turile de cercetare arheol ogică a jjisericii mănăsniri i
Putna au fost începute în luna februarie 1 96 9 , desfăşurîn­
du-se cu unele întreruperi pînă la finele lunii octombrie
1 9 7 0 . Ele au fost iniţiate de Direcţia Monumentelor Isto­
rice şi de Artă, făcînd parte din programul unor cercetări
complexe asupra monumentului, destinate să fundamen­
teze ştiinţific restaurarea acestuia. La fi.nele unora d intre
etapele mai importante ale procesului cercetării - la soli­
citarea arheologului şi a arhitectului restaurator - Direc­
ţia Mcnumentelor Istorice şi de Artă a convocat la faţa
locului un cerc larg de specialişti întruniţi în comisii, spre
a lua notă şi spre a referi asupra stadiului lucrărilor de
cercetare, asupra j usteţei concluziilor şi asupra unora
dintre soluţiile ce se propuneau în legătură cu restaurarea
monlimentului.
Gra du l ap r ofu n dării ş i e xtensiune a sapătur i l or de cerce­
tare efectuate ,in anii menţionaţi ,şi -.a u a Vl ut j U's tî,f ilc area în
constatar.ea 'u nanim a.c ceptată .a I f a p v u l ui că alcatuirea .ş i înJă­
ţ�şarea actuaIă a h i s er Î'cii mănălstiri� ·se da't 'Or a u unor consi­
derabi l e modi'ficări pe care monumentul le su'feri's e �n decursul
t i mp ul u i , .apoi ,în 'certitudinea - depl i n confirmată d i n mo­
m e n t ul pr�'m el or ,d e mer �uri c o nc r·e te al e pr oces ul ui de cerce­
tare - .că o in vesti ga ţie arheologică extinsă pe <Întreaga su­
p ra fa ţă Ja interiorul bi� er i'ci i ,şi Iî.n t erenull i mediat învecinat
a:cesteia putea contr ibui, in 'ohi'pul c e l mai ciicient c u p u ti nţă,
l a c un o a!ş t er ea e v'O l u ţie i edificiului �n t i mp şi la elucidar,ea
unor p r oble me de i n teres ,ş ti i nţi fi c m a j o r , ţi'l1�nd de cunoaşte­
rea dezvoO ltarii 'fenomenulu� arhitecturii medievale moldo've­
n eşti, oferind astfel temeiuri de conţinl!-t ferme şi per­
spective tematice mai largi şi mai documentate efortului
ne restaurare şi valorifi.care muzeistică a mcn umentulu i .
Cer'c etarea elev,aJţiei m011 umentu'lu� d e către resta,u rator
( arh. Ioana Gr i goresc u) , efectuata în toamna anului 1 968
p rin indepar tare ::! tencuie:ilor pe mari porţiun i , evidenţiase
fa p tul ca zi'dari 'i le biseri'cii conţin.e a'u 1n m asa loOr, înca de Ia
cota pardose:ii actuale, elemente de p iat r a de talie cu profil:a­
tură, recupe'r ate din zidariile unui edi{ic.iu monumental mai
vechi . Un p,ri'm s'o nda j arheologic efectuat în naosul biseri c i i ,
în feb ru arie- m art i e 1969, a ad u s dovada caJteg o rică c a b i seri'ca
aotuala a m am as tirii Putna se aHa zi'di-ră prill s U' p ra p unere ne
m i j loci ta pe ste v e sti 'gi'i'l e unei b is e rici m a.Î veohi, care fusese
dem o l at a în p realabil p îna la coO ta de ni vel a pardosel,ii sale
i n , i ţia'l e .
In fU'n q;�e de aceasta constatar'e s-au imp us m mătoareJ.e
obiective djrecte ,al e 'sa p at ur i l o r de cercerare :
- Delimi tarea în t,eren a tuturor Testurilor de zi dării ,
a el e m ente! o.r con.s tr u'ctive şi a ame u a j a r i lN care ţinusera
de fosta al'c ătuire a b iser�cii mai 'vedh i şi de funqion area
acestei a ; recuperar.ea tuturor elementelo r ma t,erj a'le şi o b ser ­
varea tuturor sta.â lor de fapt care p utea:u sa conduca la ob­
ţinerea unei i magini dt m ai reale asupra ti p ol ogie i b isericii
mai vechi sub aspecte': e lc!aracterlÎ's ticilor pl anul ui , stT uc t,u rij ,
tra't ării pl a s tice şi :s' ub as pe ct u l caracteristi'o il'o r tehn i ce ale
părţi lor con strueţiei ,s al e .
- PTecizarea momentului fundarli i bisericii mai vedhlÎ ;
pr e c i zarea fiaptu lui daca a'ceasta fusese sau nu p rima hise­
rica a an sa mb l ul ui manastiresc; OlUloaşterea 'cauzelor care au
i m pus 'demo'larea b isericii lş i precizarea datci dem o l a'rii .
- Cun o aşter e a masurilÎ Jn care biserica m a, i vedhe f usese
f'O lo s'i tă lea necr opo l ă şi cunoaşter ea ca r ac te ris t i ci l o r nec r o ­
po lei .
- Gunoaşterea modului In caTe fu'sese soluţiona,ta supra­
punerea oonstrucţi,ei biser.ioii actuale peste vescigiile biseri,c ii
d emo l a're ; p r e ci zar e a m omen t u'l 'u i , f u nd a ri i bi'se ri ci i an u a l e .
- S tab i1 ir,e a a'm en ajar.i'l o r li ntervenite ,în t i mp la j,nterio­
rul şi exteriorul bisericii ,act'uale ; cuno�terea cara1cteristi,ci­
ior tehnice şi :s'C ar i i de con'servare a , fu:n 'cla ţi i l or a'ce st eia.
• Prezentul material - redactat, de autorul săpăturilor arheologice
efectuate În anii 1 969- 1 970 la biseri.ca mănăstirii Putna, ca notă in­
ternă pentru , ,Jurnalul restaurării monumentului" - se publică din ini­
ţiativa Direct'.ei Monumentelor Istorice şi de Artă. Raportul asupra
aceloraşi săpături va fi prezentat spre publicare În anul 1 974.
www.patrimoniu.ro
- Delimitarea stratificarilor corespondente funda,r,i i , cons­
truirii şi funcţionării bisericii mali vechi cît şi a celor core s ­
pon d ente ,fun'darii , consvruir.ii ,ş i funcţionării b�,sericili ac tu ale ,
in s cop ul obţ-Înerii unor repere de incadrare srrati'grafjcă şi
cr o n o logica a celodalte construcţii sau vestigii de c o n s t ruJcţ�i
dÎll cadr'ul a:şeză'rnJÎn tultlli mănas,tif'e sc ce urma a fi cercet ::! t
�n teg r al pe :ca' le arheologică.
Se viza astfel obţinerea unui .fond de 'd a't e certe care sa
q,n l esneas'că atît j u decarea ,c elor doua b is,erici din cadrul ma­
nas,tîrij, 6n contex tul ev o l uţiei af'hivecruri i medievale mol do­
veneşti , cit şi al egerea j u'di ai o a s a a modalităţii de punere ,în
valoare a ve s,ti glÎ il o r bisericii m a,i vedhi, �n cadrul programu­
l ui de r esta ura r e a � n tre gu l u i ansamblu de vieţuire şi arrut,ec­
tură medievală de la Putna.
Potâ v,i t acesto'r obiecti ve sec ţ ,i unile a'u If,o st d i s p use a st fe] :
A . La interiorul bisericii.
- ° secţi une lata de 1 ,75 m, or.ientata pe 'd irecţia est­
vest şi desfăşurată p e toată l un gimea bisericii, de l a extremi­
tatea absi dei altaru'1 u i pt Iil1 a la extremitatea ves,tica a p r i dvo­
rului. Malul nordic al Is,ecţÎ'u n i i a fost dispus în aşa If e i [uoh
sa fie 'coinaident ou axul lung al bisericii, aria secţiunjj ,fio.nd
de s, f a ş urat a în j umăn: a tea sudica a s uprafeţe i edi ficiului (în
p l a n S. 0 1 . ) .
- ° secţi un e l a tă d e 2,05 111 , di sp usă tran sversal pe axul
b i seridi i , în naosul ,acesteia. Malul vesti c al s('C ţi un i i a f o s t
dispus ân a,şa ,fel înoît sa fie c o i n ci dent cu ax u'l median
nord-sud al absidelor l a terale ale naosul u i (în plan S. 02.) .
Pe traseu'! aoestor doua Isecţiuni, acolo unde nu au fo s t
înt'îl nite ,c omplexe care !1'U pu t'e a u fi secţio!1' alt e sa'u mor mi nte'
('C azu: secţiunii S. 0 1 .), să p a tura a fo st adînoÎltă pînă în mas::!
s tratu1.ui de a'rgjla geologi:că Vlirgi n ă ; în zonele în care au
fost înt�lnite morminte {cazul 's eqi ul1tii S.L), s-a procedat .J a
o dega j a re a acest,ora de pamtnt arit aît sa fie posibilă del.i­
mi,tarea construoţiilor lor !şi precizarea r a:po r tur i lor strati­
gralfi'c e .întc'e mormintde respective şi depu neri'le a:rheol ogJi ce.
Nu s-a i n ter veni t cu s ap ătu ra la i n teriorul construoţi.i lor
mormintelor. Ori de cîte ori în cuprinsul celor două secţiuni
au fo s t în t î lni te z�d uri , săjpătur a a fost adînci tă p ina la o
c o ta care sa îngă d u i e pătrunderi sub t alp a zidurilo r pentru a
­ se putea studia modul lor de fund:a re şi raportul f�ecărui zid
c u d ep u n e ri le stra.tificate în teren. Pătrunderile s-au executat
sub forma unor galerii şi au fost 1n aşa fel di men si o n a te ÎnlCÎt
sa nu submineze s tabi litate a zi(d u ruJ o r .
In a far a de 'cde doua s ecţiuni de j a menţionate, l a int e r i o ­
rul b i serici i aJCtuale, s-au mai săpat 1 9 casete ort o go nal e , in
scop u l deZJvelir.ij în sup ralfaţa a resturilor de zidarii şi ame­
n a j ă r i care ţineau de fo'sta akauuire ,ş i fu ncţi on a r,e a bis,ericii
mai vechi , ca ,şi tIn sCoOp u'l ob ţ i n eri i unor prof.ile 't r an s' ver s'a l e
pri n strat�f.i:cările exi ste n te ,in ,Î,n'lieriorul ,celor doua edi flicii.
Dis>punerea ca'Setelor s-a facut a! s t fe l :
în naos, casetele A şi A l , B şi B 1 , săpate, respectiv,
de o parte şi de alta a secţi u nii S. a l . ;
- î n absida a l tar ului , casetel'e C ş i D să p ate l a nord d e
secţj unea S. Ol ;
- în camera mormintelor, casetele E şi F, d ispuse la
nord de s eo ţiu nea S. 0 1 ;
- în pronaos, ca setel e 1, G, H, ], s ă p at e la no r d d e
secţ i u n e a S. Ol şi ca s e te le 0, P, sapate la sud de ace a s ta ;
-- în p ridvor , casetele K, L sap a te la sud de s e cţi un ea
S. 01 lşi cas e�el e M , N sapate la nord de aceasta.
In ca s e t e le de ce rcetar e din naos şi altar s a p at u ra a fost
adîncită numai pînă la faţa unui strat de mortar ce s-a
dovedit a fi fost amenajat special ca su,port al p a rdose lii
�niţiale a biserilon mai vechi; nu s-a continuat s alpă tura
mai jos de cota acestui strat, deoarece observaţiile obţ'inute
în aria şi în p ro fi lC'l'e s ecţlunil'o r S. 01 şi S. 02 fuseseră sufi­
ciente pentru r,ezolvarea problemelor ridicate de cercetarea
suprafeţei celor doua încăperi .
In casetel'e din camera mormintelor şi din pronaos săpa­
tura a fost adîncită pînă la nivelul surprinderii construcţii­
lor mormintelor existente în ariile acestor încăperi, în aşa fel
70
încît să se poată observa prezenţa şi pozIţIa în teren a tutu­
ror mormintelor, tehnica lor de construcţie, d imensiunile,
starea lor de conservare, raportul lor cu stratificările arheo­
l ogice cor,esponden t e fiecăreia dintre cele două biserici . Au
exceptat de la această proced ură : casetele P şi 1 , în ariile
căro ra s-au practicat, atît cît a fost posibil, adînci ri pînă
la n i velul solului viu, în scopul obţinerii unui profil trans­
versal cît mai complet şi concludent prin stratificări le din
zona pronaosului ; apoi, casetJa O în cadrul căreia săpăJwra a
fost aJdîncită doar pînă l a suprafaţa stratUilui de mortar ame­
najat ca suport al pardoseli,i i l1li ţiale din pronaosul iPI1Î rn ei
biserilci (strat sUIlprins aic�, n�deTanj,at de i ntervenţii mai oîrzJii).
In pridvorul bisericii actuale, casetele K şi M au fost
;:tdÎncite pînă la cota de nivel corespondentă tălpii fundaţii­
lor bi serici i . în cadrul casetelor K şi N săpătura a fost în
aşa fel cond usă şi adînoită încît, la malurile de către vest ale
ambelor casete, s-a obţinut un profil transversal prin depu­
nerile şi complexele de interes arheologic stratificate în aria
pridvorul ui.
Pentru efectuarea m ăsurători lor În profunzime, com para­
rea şi analiza nivel mentul ui stratifi cări lor şi vesti gii lor des­
coperite, a fost hotărît, convenţional, un plan orizontal de
referi n ţă (0,0:)0 C111 Wageriss), trasat cu ajrutorul fuftunului
de ni vel şi marcat cu un reper de plecare pe montanţii anca­
dramen tui ui antrării în pronaos 'cu 1 50 cm mai jos ca baza
l i l1ltoul ui cadrul ui respectivei i n trări.
După definitivarea săpătur i lor d e cerceta;"e, în i arna din­
tre anii 1 970-- 1 9 7 1 , s-a ,efectuat umplerea tuturor spaţiilor
cxcavate la ir�[eriorul bisericii, cu nisip şi pietriş mărunt,
uscat, con form unei soluţii recomandat e restaurato rului În
cadrul unei comisii de avizare, întru n iri În c u rsul l u n i i
octom brie 1 970. î n trucît m or m i n tele surprinse în săpăturile
din zona estică a ariei pronaosului aveau fie bolţile i n i ţiale,
fie copertinel e iniţiale din l espezi d e p iatră deteriorate sau
chiar îndepărtate încă din timpul unor i ntervenţii mai v,echi
l a necropolă (petrecute în a doua j umătate a sec. al XVI I­
lea şi mai apoi în noiembrie 1 8 56), s-a procedat la o aco­
peri re a acestor morminte cu gpinzişoare de beton a11mat,
confecţ!Îonate special, şi cu stratllll'ii sUdcesive de carton asfal­
tat, m ai înain"e ca seoţiunile ,şi casetele de ceIice't are să fie
u mplute cu nisip şi p ietriş.
B. Săpături/e de la exteriorul bisericii.
In anii 1 969 şi 1 9 70, în terenul i mediat învecinat bi serici i ,
s-au săpat 1 3 secţiuni arheologice ş i au fost redeschise parţial,
la extremităţile lor d�n�pre bisertÎlcă, încă patru secţiuni de
{'ercetare ,d in seria c e l o r executate în anii 1 9 5 5 -- 1 95 6 , în
cadrul l ucrărilor şantierului arheologic al I n stitutului de Arhe­
o l ogie al Academiei.
Le v o m i n şirui aici, nu 1n ordinea execuţiei şi n um ero­
tării l or ca atare, ci în funcţie de di spozi ţia lor În raport de
zidurile faţadelor bisericii aotuale.
Fundaţia zidului faţadei sudice a bisericii actuale precum
şi depunerile şi compl exele arheol ogice d i n terenul imediat
învecinat au fost cercetate în cadrul seCţiunilor S. 1 5 , S. 14 A,
(redeschiderea parţia.1ă a sectiunii I I I A din campania anilor
1 9 5 5 - 1 956), S . 1 0, S. 1 3, S. 1 3 A - în pLan S. X I I A
( redesch iderea seCţiun i i x n A din campania anilo r 1 955-
1 9 56), S . 1 8 şi S. 1 6. Cu excepţia secţiunilor S. 14 şi S. 1 6,
toate seCţiunile mai sus i ndicate au fost săpate pînă l a talpa
fundaţiei zidului sudic al bliserici,i . In anul 1 9 7 1 , în caJdrul
campan.iei de cercetare ,a rheologică a zone� suid�ce a inointei
mănăstinii, secţiuni1e S. 1 6 şi S. 1 4 au fost adînci te şi de
pînă l a masa stratului de sol viu şi p relungite totodată pînă
b faţada corpului de chilii aflat la sud de biserică (cruţîn­
du-se de fiecare dată cîte o zonă de pămînt nesăpat, în
desfăşurarea secţi unilor pe l un g�me, Între metrii 5 şi 1 2) .
Pătrunderi î nguste, sub fundaţia zidului s udic a l biserici i ,
s-au efectuat î n cadrul seoţiunilor S . 1 2, S. 1 3 , S. 1 3 A
şi S . 1 0 .
Fundaţia zidului faţadei vestice a bisericii actuale, depu­
nerile şi complexele arheologice din terenul i mediat învecinat,
au fost cercetate în cUJ' rinsul secţiunilor S . 1 1 , S. 12 şi S. 1 7 .
În cadrul acestora, sapătura a fost adÎncită pînă l a masa
stratului de sol viu (strat de argil ă sedimen tară) , aooi s-a
pătruns, pe porţi u n i Î nguste, sub t alpa fundaţiei zidul u i ves­
t ic al p rid vorului b iseric i i actual e ş i s-a con statat că lîngă
această fundatie se m ai păstrau resturi din fun daţia zidului
vestic al pridvorului bisericii precedente. Fundaţia zidului
71
www.patrimoniu.ro
faţadei I,lordice a .biser!cii ac�uale, dep unerile ş i complexele
arheologice aflate ImedIat mal la nord de acest zid, a u fost
cercetate în cadrul secţi unilor S. 1 8 , S. 19 şi S. 20 - în
plan S 1 V (redeschiderea seCţiunii IV A d i n campania anilor
1 9 5 5 - 1 95 6 ) şi în cadrul casetei N, p relungită de la imerio­
rul p ri dvorului bisericii către exterriorlw acesteia (metri 5-9,
din întreaga desfăşurare a casetei) . În cuprinsul tuturor aces­
tor secţi uni săpătura a fost adîncită pînă la masa stratului
de sol viu (stratul de argilă sedimentară) . Î n cuprinsul sec­
ţiunii S. 20, a fost efectuată o pătrundere îngustă de control
sub talpa fundaţiei zidului nordic al bisericii actuale, iar în
cuprinsul secţiunii S . 1 8 s-a pătruns sub talpa unei mase de
zidărie ce fusese adosată l a f undaţia zidului nordic al bis,e­
ricii actuale - în prima j umătate a secolului al X IX-lea -,
în vederea consolidării zidului biser,icii.
Pornind de la baza casetei N (tronsonul disp us la exte­
riorul pridvorului) s-a săpat o galerie îngustă de pătrundere
sub talpa zidului nordic al :pridvorul ui, condusă transver­
sal pe direCţia zidului şi apoi, imedi a t în l egătură cu aceasta,
o altă galerie care urmărea direcţional fundaţia zidului men­
ţ ionat pînă la joncţiunea ei cu fundaţia zidului despărţitor
Între pronaos şi pridvor. Cu acest prilej a fost delimi tată o
bună porţiune din fundaţia zidului nordic apartenent prid­
v0rului bisericii mai vechi . Ungă contrafortul estic al absidei
altarului bisericii actuale a fost redeschisă, în toamna anului
1 969, o porţiune l ungă de 1 ,90 111 . din secţiunea executată
acolo cu prilej ul cercetărilor arheologice executate l a ' Putna
În anii 1 9 5 5 - 1 9 5 6 . Porţi unea Dedeschisă a fost adîncită pînă
la talpa fundaţiei contra[ortului menţionat, apoi s-a pătruns
pe o porţiul1.e ,de dimensiuni reduse sub talpa fundaţieli abs�dei
al tarul ui.
D upă efectuarea observaţiilor, consemnarea vestigi ilor
arheologice şi stărilor de fapt surprinse în săpături, semnifi­
cative pentru evoluţia 1110numentului, d upă obturarea cu beton
a pătrunderi l or executate sub fundaţia lui, s-a procedat l a
umplerea secţiunilor c u Ip ămÎnt care rezultase î n timpul săpării
acestora. Operaţia umplerii s-a executat în straturi succesive,
comprima te prin baterea puternică cu maiul, p�mîntul folosit
la umpl ere avînd gradul de umiditate corespunzător şi reco-
mandat ,în. cazul. 17�1ei atare 0J'�� aţi i . .
.
Potn vlt ves,tJglllor de zldarn - SUl1ptill1se, urmanne ŞI! re,le­
U ' .
vate în Întregime în terenul i ntegral 'c ercetat - potrivit res­
turilor de amenajăl1i şi conţJi n uwlui dsr uner,ilor arheologice
datorate exi stenţei ,şi funCţionării aşezamîntu l u'i mănăstiresc
(notăm în special cîteva monete de epocă feudală surprinse in
sittuaţii strauigrafiJce Ideosebit de concludente pentru datarea
cOlTIjplexe!or de interes arheol oguc), la finele 'cercetării, s-au
impus următoarele concluzii :
- Vestigmle surprinse sub construCţia biserilCi'i actu ale
aparţin constfL1loţiei prrmei biserici a mănăstirii Putna : cea
emtoI1Îtă de Ştefan cel Mare �n anii 1 4 6 6 - 1 4 6 9 . Destil1la.tă să
f,ie necropola voievodului ct'Îltor, a fami liei acestuia şi a VlÎrfu­
rilor ierarhiei bisedceşti , ea a funcţJi onat oa auare pînă tn
anul 1 5 29 primi n d însă şi alte îIlImormtn tări, l a interi or, pînă
la data demolării sale (decada la VI-a a secolului al XVI I-lea) .
Ea era un ed�fcilc i u de tip triconc ICL�prinztnd l a' interior urmă­
toarele încăperi Idispuse în anfil aJdă şi maI1cate de 7Jiduri pline :
un naos cu două ,ab side l aterale semi,circulare, final izat prin
o a treia absidă (Icea a altarul ui) ; o cameră a mormintelor,
un pronaos d reptunghiular ; un pridvor d reptunghiular adosat
Întregului edificiu, !Cel drziu Ipînă la anul 1 4 8 4 .
Săpăturile au furnizat dovezi certe asupra faptului că
prima b iserkă a pri mit la i n terior două straturi de t;encuială:
primul - real izat înainte Ide anul 1 4 8 4 - era omamentat
cu o reţea sumară de motive geometrice ; cel' de al doilea,
purtător al unei fastuoase picturi de cu:1t, a fost realizat, cu
mare probabilitate, pînă la fli nele se/colului al XV-l ea. Faţa­
dele monumentului, anfrumuseţate iniţial' ICU o bogată d ecora­
ţie de d iscur'i circulare smălţui te, au fost a'c operite ulterior
(!pînă la jumătatea secolului al XVI I-lea), cel puţin pe anu­
mite zone, cu un strat de tencuial ă purtător al une,i p icturi
pol icrome.
- Pînă la demolarea sa, impusă datorită unor deteriorări
survenite la fundaţi i, prima bi serică a primit Înmormîntări
în camera t11orm j n telor, în pronaos şi în pridvor, spaţiul
funerar fiind complet ee uizat în camera mormintelor, în pro­
naos şi în partea nordica a pri dvorul u i (construcţiile mormin­
tel or se ali peau în camera mormintelor, în pron aos şi în
 . . .. 1 1
./.' !I I !1
_ .. - _ - .. - .. - . . - - " -" - - " -" -' - "

.
:i
.I I
:1
/' :1
I, j
.1
I I
C N.

Zl ' "- i I
..
I
I
!
I
I
I
: I
. il [
II ! ! .! I
Ii
;

: S. fO ! ![ 1 li !j l
1_ . . _
. _ . .
_1 1_ _1 L � L .
.. . . . _ .. j l_ . . _ . . j 1_ . . _
.. -' L . . . _ .. j l- .. --.. J
SCARA 1:200

L2J raport de cele 'ale elaafieiacesfeia .

� lidărl1' ilie construcţiei primei o/seriei conserYrlte Zone ale fundaliei biseriCIi' actuale decro3ste
. I'n
� pina 18 nivelul prime/pardose/i a acesteia.

1= �n � ZIdirIi' de cOllsolidBre eJeţufafe dupa aflU/ 1J8f!.

Pesturi din fUlJ(jafia pridyorlJluiprJmei !J1sNiet'
== :;; � suprapuse de ddurtle pndrorului biserIcIi aclurlle .

- PJfrullderi sub talpa funda.fiel bisericIi'.

Pes/url din !uflde.fia pridv()rului primei biserici
rJmBse III Nter!orul ariti pridvoruluI 0i3. acfu:Jle.

� anterioara" zldinlp"dl'orului acesteia. .

ZidlJrile eleJla{iei biserirli' actuale. Zidirie ulferioimj lundeirl/primei biserici s/
(ConsfrlJC!ia din 6et.'. XYI!)

El În iulie-august 1972.
Tr.l$eul si parvrilor de cercelilrt arheologica Limita săpiturllor de degajllre erecufafe
diIJ aIJIi' /g6$- /Il70.

j umătatea nordică a pridvorului la zidăria fundaţiei monu­
mentului).
- După demolarea primei biserici, efectuată pînă 10.
nivelul pardoselii sale iniţiale, s-a fundat actual a biserică,
care a fost dispusă în teren în aşa fel încît să cuprindă, la
interiorul ei, în întregime, aria interioară a primei biserici şi
o felie din Iăţ�mea fundaţiei zidurilor sale laterale, care să
protejeze morminteLe existeî1te, pe timpul fundării construc­
ţiei şi funcţionării bisericii noi .
- Operaţiunea demolăr i i primei biserici şi operaţiunea
fundării şi zidirii hisericii actuale au intervenit în succesiune
imediată :şi s-au efectuat într-un moment pînă la care, tere­
nut din aria învecinată primei biserici, primise la faţa hli
vestigii de vieţuire, databile în secol u l al XVII-lea.
Zidurile de l a nord şi sud ale bisericii actuale se spri j i nă
pe o fundaţie diferită de cea a zidurilor corespondente primei
biserici şi înscrisă în adîncimea terenului pînă la faţada str a­
tului de pietriş aluvionar. I n zonele în care acest strat pre­
zintă infiltraţii de argilă şi nisip, talpa şanţului fundaţiei a
fost consolidată cu piloţi de lemn de stejar groş l de
1 2-20 em. şi bătuţi vertical pe adîncimi variabile între
0,40 şi 1 , 30 m, atît cît au putut pătrunde în funcţie de
rezistenţa terenulu i . I n porţiunile în care s-au executat
pătrunderi sub talpa fundaţiei s-a observat că densitatea
acestor piloţi variază de la 3-4 bucăţi la 7-8 bucăţijmp.
- C u excepţia zidului vestic al' pridvorului actual, zidu·
riie transversale ale bisericii actuale au fost spri jinite direct
pe fundaţiile rămase de l a ziduril� transversale ale primei
b iserici. Pe anumite porţiuni, acolo unde acestea prezentau
degradări, ele au fost plombate sau p arţial r�făcute.
- Pardoseal a iniţială a primei biserici, amenajată pe un
strat de mortar, fusese o pardoseală din dale de piatră de
car i e ră făţ uite. Baza acestora se înscrie l a cota de nivel de
- 1 6 5 Icm faţă de wageriss-ul adoptat de noi ca nivel de
referinţă a cotelor de profunzime, în altar, naos, camera mor­
mintelor şi pronaos. In pridvor stratul de mortar s uport al
pardoselii se afla l a o cotă de nivel' de - 1 5 3 om faţă de
acelaşi nivel de referinţă.
- Pardoseala iniţială a bisericii actuale a avut faţa ei
la cota de -130 cm faţă de wageriss în altar, camera mor­
mintelor şi p ronaos şi l a cota de - 1 25 'CI11 în pridvor.
R esturi ale acestuia, păstrate pC' m ici porţi uni în pronaos,
fac dovada că ea fusese o p ardose.tlă din cărămizi dispuse pe
l at şi din dale subţiri de piatră de rîu.
- Terenul �m ediat învecinat primei biserici a primit, pînă
la momentul demolării acesteia, înmormîn tări î n gropi simple
sau în construcţii din zidărie de cărămidă. Cele cu construcţi i
d i n zidărie d e cărămidă s e află conoentrate î n imediata veci­
nătate a zidului sudic al bisericii şi a zidului absidei altarului.
Tot la sud de biserică a fost i dentif'icat un mormînt cu con­
strucţia din elemente de piatr,ă de carieră făţ1uită. Unele clin­
tre aceste morminte au fost deteriorate parţial în momentul
să,pării şanţului fundaţiei bisericii actuale sau suprapuse de zi­
dăria fundaţiei respective. N ecropola existentă la e:lOteriorul
zidurilor biserioii a [primit înmormîntări începînd de la sfîr­
şitul' sec. al XV-lea pînă u n ,cursul sec. al XIX-lea.
I n vara anului 1 972, la solicitarea şefului proiectului de
restaurar,e a mănăstirii Putna, s-a procedat la o decopenă a
terenului �mediat învecinat bisericii (pe o zonă cu lăţimea de
6,3 m l a sud de monument şi cu lăţimea de 6,7 m . la nord
de acesta), pînă la o cotă de profunzime corespunzătoare celei
pe care terenul a căipătat-o ca urmare a unei alcţiuni Ide nive­
l a.re imediat ulterio·a ră construcţiei biser,joii din secolul al
XVI I -lea.

72

www.patrimoniu.ro

PROIECTE ŞI PERSPECTIVE ÎN ACTIVITATEA DE RESTAURARE
Convorbire cu directorul Direcţiei monumentelor istorice şi de artă, Vasile Drăguţ
Acum, În preajma anului nou, va ru­
gam să prezentaţi pe scurt, principalele
obiective pentru anul 1 ')74, ale inst[tuţiei
pe care o conduceţi.
- Pe scunt, este un fel de a vorbi, pen­
tru că planul DireCţiei monumentelOr Istorice
şi de arta cuprinde pentru anuL 1 974 un nu­
mar important de obiective atît pentru cerce­
tare şi 'proiectare, cît şi pentru restaurarea pro­
priu-zisa. D:ntre cele mai importante lucrări
care se desfăşoară În continuare amintesc res­
taurarea Curţii Domneşti din Tîrgovişte, unde
se vor încheia lucrari;e la Casa Doamnei Bălaşa
şi la biserica Sf. Vineri; vor continua Lucră­
rile de cercetare şi consolidare la cetatea Su­
cevei, de asemenea la cetăţlÎle HistrLa şi Adam­
c1isi, precum şi la cetatea Tîrgu Mureş, unde
l uc rarile se află Într-un stadIU avansat. Pe
un front larg se vor desfăşura lucrările l,a
fosea manastire Comana
Yn p.erspectivă
casa de creaţie a artişti' or p laStiC I , la manăs­
tirea Secu, la Casa Domnească a lui Alexan­
dru Lăpuşneanu de la mănăstirea Slatina, de
asemenea la Palatul l u i Alexandru Ioan Cuza
de la Ruginoasa, unde l ucrăriLe de restaurare
se vor Încheia pracnic l,a shrşltul anului 1 974.
Lucrări importante În continuare sînt cele de
l a fostele mănăstiri Cotmeana, Aninoasa, Brîn­
coveni, Caluiu, monumente menllte unor f unc­
liuni culturale de larg interes.
- Care v:\ fi situaţia şantieru l u i
h Braşov?
- J n acest oraş sînt două obiective im­
portante în curs de restaurare: Biserica Nea­
gră, la care, În sfîr�it, a lost găsita solUţia
optima pentru refacerea acopenşulua, ŞI vechea
biserica Sf. Nicolae din �chei, monument la
care vor fi continuate cercetările arheologice
pentru elucidarea etapelor de construCţie, de
asemenea, vor fi executate lucrări de conser­
vare a picturilor din paracLisuL turnului. Vor­
bind despre Braşov, este locul să menţionez
ca În Transilvania vor fi deschise noi şantiere
deosebit de importante: cevatea Aiud, casa lui
Ion Zidaru din Bistriţa şi vastul ansamblu de
pravalii medievale cunoscute sub numele de
"Sugălete" din acelaşi oraş. O menliune deo­
_ebilă se cuvine şantierului ce va fi deschis
l a biserica din Hălmagiu (J udeţul Arad). în
atenţie fiind aici biserica atribuită voievodului
Mo&a, una dintre cele mai vechi ctitorii ro­
mâneşti din Transilvania, care păstrează un
valoros ans'l.mblu de pictură muraLă din seco­
lul al X V-le.a.
- Pentru că aţi pus problema Tran­
si; vaniei, v-aş ruga să precizaţi care sînt
intenţiile Direqiei monumentelor Istorice şi
de artă cu privire la bisericile de lemn
şi cu privire, În general, la micile monu­
mente din aceasta zonă.
- Pentru anul 1 974, în planul nostru
de restaurare figureaza biserica lui Ştefan cel
Mare de la Vad, pe Someş, de asemenea
un numar important de biserici de lemn din
judeţele Bihor, Cluj şi Maramureş, dll1tre aces­
tea amintim În mod special frumoasa biserică
de lemn din Plopiş, de cur,i' nd afectată de
trăsnet. In perspectiva, şi cu aceasta am în
vedere şi planul de proiectare, se prevede or­
ganizarea unui şantier h unedorean, căruia Îi va
reveni importanta misiune de a restaura ve­
chile ctitorii cneziale din SÎntă Marie Orlea ,
CONFERINŢA DE LA ZORICH PENTRU
"ANUL EUROPEAN AL PATRIMONIULUI ARHITECTURAL "
Oraşul Ziirich a găzduit În zilele
4-7 iulie 1 973 lucrarile Conferinţei pregati­
toare pentru "lansarea" Anului european al pa­
trimoniului arhitectural.
Timp de patru zile, În salile Casei Con­
greselor, trei sute de delegaţi din douăzeci şi
CRO NICĂ, RECENZII
Strei-Sîngeorgiu, Crişcior, Ribiţa, de asemenea
cetăţile din Rîu de Mori, Malăeşti, Salaşul
de Sus. Evident, un asemenea plan de uiduri
nu este l imitativ, În aceeaşi zonă urmînd a fi
resvaurate, Într-un viitor mai i'ndepăr�at, şi alte
monumente.
- Există aşadar un plan de restau­
rare conceput Într-o perspectiva mai Înde­
lungată. Cum a fost corelat acest pLan cu
dispozitivul actual de şant1ere a l Direc­
ţiei monumentelor istorice şi de artă?
- Pentru a raspunde la o asemenea În­
trebare este necesar să luăm În consider.aţie
mai multe elemenve. In primul rînd stabilim
obiectivele noi de restaurare în Zonele În care exista
deja şantiere DMIA bine orgamzate. Pe de alta
parte, însă, i m portanţa şi urgenţa unor lu­
crări de restaurare ne solicită şi În regiuni în
care pînă acum prezenţa noastră a fost des­
tul de modestă. In această categorie sînt toc­
mai lucrarile citate din judeţul Bistriţa-Năsăud
sau cele de curînd Începute la hanul vechi de
poşta din PÎncota din judeţul Arad, care vor
continua şi anul viitor. De f.apt, cu hanul
din Pîncota instituţia noastra îşi af�rmă mai
pregnant prezenţa în Banat, regIUne prea pUţin
cercetata de către specialişti şi care, în rea­
l i tate, prin bogăţia monumente or, constituie
una dintre părţile cele mal 1I1teresante ale
ţării noastre. In Banat, perspectIvele activi­
de
tăţii D M I A se anunţă de altlel destul de con­
sistente, aş menţiona Cazarma grănicerilor din
Camnsebeş şi comp lexul arhitectural de l a
Hodoş-Bodrog, dar iI1ainte d e a discuta despre
perspective e necesar să ne opnm puţin şi
asupra unui a l t criteriu de activitate. Ţinînd
seama de faptul că orice restaurare are şi o
valoare de referinţă pentru cercetarea iswrica
ca şi pentru tehnica de conservare, In planul
de perspectivă sînt incluse şi obiective care POt
contribui în mod substanţial la îmbogăţirea cu­
noştinţel o r noastre cu privire la dezvoltarea
arhitecturii sau cu privire la aplicarea unor
metode di ficile de consolidare.
- Ştiind aceste lucruri, vă n1J ăm să
precizaţi ce mon umente sint prevazute a
fi restaurate în M:lldova.
- Este prea bine cunoscut taptul că În
Moldov.a au fost restaurate mal multe monu­
mente de o mare valoare IstOrică şi artistică,
monumentele În curs de restaurare bind nu­
meroase, alături de cele deja citate amintind
mănăstirea Bistriţa, mănăstirea Putna, manas·
tirea Rîşca, biserica lui �tefan cel Mare de
la Războie!li. In anul 1 974 vor începe lucră­
rile de restaurare la manastirea Probota şi la
monumentala ctitorie a Cantemireştilor de la
Mera (judeţul Vrancea). In planul de proiec­
tare au fost introduse: mănăstirea Dobrovăţ,
ultima ctitorie a l ui Ştefan cel Mare, situată
Într-un cadru de mare frumuseţe în judeţul
Iaşi, mănăstirea BÎrnova, din acelaşi judeţ,
�chitul Tazlau, tot o ctitorie a lui Ştefan cel
Mare, din judeţul Neamţ, de asemenea manas­
tire,a Coşula din judeţul Botoşani. O atenţie
speciala va fi acordata consolidărilor de pic­
tură murala, ştiut fiind că starea de conser­
vare a m u l tor ansambluri murale este mai
mult decît precară. Se va lucra în conti­
nuare la Humor; de asemenea, va fi începută
restaurarea picturilor din paradisul de la Bis­
t riţa şi vor fi efectuate conso ' idări la Arbore
de şapte de ţări, reprezentînd cele mai diferite spe­
cialităţi, au dezbatut o probl�ma de interes
comun : salvgardarea patrimoniului cultural-ar­
t;.stie european. Sociologi, arhiteqi, istorici de
artă, arheologi, economişti, jurişti sau, pur şi
simplu, iubitori de artă au venit la Ziirich pen-
73
www.patrimoniu.ro
şi Vatra Moldoviţei. Urgenţele sînt mult mai
numeroase, dar capacitatea noastră d� inter­
venţie este deocamdată limitată.
- Nu aţi amintit încă nimic despre
Bucureşti. Opinia publică aşteae tă cu mult
interes restaurarea fostei mănastiri Văcă­
reşti.
Practic, În cursul anului 1 974 VOr
incepe lucrările de restaurare La acest uriaş
ansamblu, pentru care în prezent se definiti­
vează proiectele. In mod fi'resc, Începutul va
fi mai timid, în primă etapă fiind atacate
mai ales lucrările cu caracter de urgenţă sau
acelea care pot furniza date noi pentru pre­
cizarea Înfăţişării originale a monumentului. 1n
orice caz eşalonarea restaurărilor la Văcăreşti
este astfel gîndita înc:t terminarea lor sa nu
depăşească anul 1 976. Tot anul 1 974 va marca
începutul lucrarilor la biserica SfÎntu Gheor­
ghe, principala ctitorie a lui Constantin Brîn­
coveanu, situată În chiar centrul Bucu reştiu:ui,
la kilometrul zero. De asemenea, va Începe
restaurarea palatului Ghica-Tei, unde va fi
instalat un muzeu de epigrafie. Meri ta să a ­
mintesc şi term inarea lucrarilor la casa Kre­
lulescu, edificiu care adăposteşte Muzeld lite­
raturii rOlnâne.
- Dincolo de aceste obiective de or­
din practic, ce intenţioneaza DireCţia mo­
numentelor istorice şi de arta cu privire la
aprofundarea princip i i ' o r moderne de con­
servare, cu privire l a aplicarea acesto r
principii În activitatea d e fiecare z i ?
- Deşi activitatea de restaurare, c a a<:­
tivitate ştiinţifică organizată, a re o vechime
ce depaşeşte un secol , trebuie subliniat cu regret
faptul ca pozi ţ.ia restauratorului ca om de
specia�itate continuă sa fie învăluită În con­
fuzii. Charta restaurarilor adoptata la Vene­
�ia nu a reuşit să acopere Intreaga problema­
tică în restaurarea de arhitectura şi, ceea ce
este mai grav, nu a reuşit să impuna o ati­
tudine consecventa de respect faţa de monu­
ment. ,I n foarte multe cazuri nu se urmă­
reşte dec1t efectul estetic al restaurarii, pier­
z.Îndu-se din vedere sănatatea efectivă a mo­
numentului înţeles ca un organism ce trebuie
protejat împotriva dăunatorilor de tot felul,
În primul rînd de umiditate, duşmanul cel
mai periculos al materialelor de con strucţie ca
şi al picturilor murale. Instituţia nOlstra îşi
propune sa susţină o adevărata campanie e en­
tru a combate intervenţiile nocive în lucrarile
la monumentele istorice, Îşi propun� sa elabo­
reze o adevarata charta a conservării, avînd
ca principiu fundamental un vechi şi neclin­
tit principiu de m�dicină: " primum non no­
ccre". Logica În toate articulaţiile sale, această
3eţilLne se anunţa mai grea deCÎt s-ar putea
crede pentru că trebuie sa se Lupte cu inerţia
unor concepţii Învechite şi profund periculoase.
Prin organizarea unor sesiuni ştiinţifice spe­
ciale, prin publicarea unor materiale de spe­
cialitate, dar mai ales prin munca de fiecare
zi de îndrumare a tuturor instituţiilor şi insti­
tutelor care efectueaza lucrări de restaurare,
precum şi a propriilor noastre cadre, sîntem
convinşi ca vom reuşi statornicirea unui ca­
dru de raspundere profesional în fiecare mo­
ment al activi taţii de restaurare.
interviu realizat de
'rereza Sinigalia
tru a analiza documentele puse la dispoziţie de
organizatori şi pentru a contribui la precizarea
principiilor teoretice care trebuie sa stea l a
baza acţiunii.
Iniţiata de Consiliul Europei şi pregatita
de un comitet de organizare prezidat de Dun-
 can Sandys, preşedintc:e asociaţiei Europa Nos­
tra, Conferi nţa de la Zurich şi-a propus ca
prim scop polarizarea atenţiei publice de pre­
tutindeni asupra marelui pericol care ameninţă,
sub o formă sau alta, memoria istor:că a po­
poarelor, mcmorie concretizată În siturile ur­
bane şi rurale, de asemenea În monumentele
izolate.
Scurt exprimat, programul Întregii aCţiuni
se regăseşte În deviza sub care a fost lansat
Anul ell.ropean al patrimoniului arhitectrtral:
"Un viitor pentru trecutul nostru" şi propune
în principal următoarel e :
- s ă trezească interesul popoarelor euro­
pene faţă de patrimoniul arhitectural comun;
- să protejeze şi să pună În valoare mo­
numentele şi ansamblurile arhitecturale care pre­
zintă un interes istoric şi artistic;
- să conserve caracterul şi atmosfera au­
tentică a oraşelor şi satelor vechi;
- să asigure edificiilor vechi o funCţie
vie şi utilă în societatea contemporană.
Este lesne de Înţeles că un asemenea pro­
gram, deşi formulabil În patru puncte, com­
portă o multitudine de aspecte, unele de acută
dificultate, care nu POt fi nici epuizate, nici cla­
rificate într-o dezbatere limitată În timp cum
a fo t, necesarmente, Conferinţa d,� la Zurich.
Totuşi, foarte m ulte dintre implicaţiile dificile
ale aCţiunii au putut fi în mod sugestiv evocate
printr-o amplă expoziţie de fotografii care
ilustrau viaţa şi, uneori, moartea monumente­
lor istorice în diferite ţări europene. Mai as­
pru decît cel mai aspru rechizitoriu, fotografiile
expuse denunţau gravitatea demolărilor carora
le-au căzut pradă nu doar monumente izolate
(case vechi din Strasbourg-Franţa, din Worces­
ter-Anglia, din Oudenaarde-Belgia etc.), ci şi
cartiere întregi cu o remarcabila personalitate
urbanistică (Haga).
Tot atît de nocive ca şi demolarile pripite
se dovedesc şi asocierile forţate de vechi şi nou,
prin introducerea constrUCţiilor moderne În cen­
trele istorice, fără nici o preocupare pentru
realizarea unui echilibru armonic. La Ahaus -
R. F. Germania, o biserică gotică a fost prac­
tic "Îmbrăcată" În masa de beton a unui edi­
ficiu modern, la Aalborg - Danemarca, o co­
losală bară vitrată a Închis perspectiva centru­
lui medieval, la Maastricht - Belgia, un fru­
mos edificu de stil Renaştere a fost strivit de
parcajul etajat lipit pe una din laturi; exem­
plele poposeau şi În alte oraşe: Londra, Atena,
COLOCVIU ICOMOS
T n zilele d e 3 - 1 0 octombrie 1 973, a
avut loc la Salonic un colocviu consacrat rea­
nimării satelor istorice şi problemelor de tipo­
logie a arhitecturii populare.
Organizat de Camera Tehnica a Greciei şi
patronat ştiinţific de ICOMOS - preşedin­
tele Pierro Gazzola şi secretarul general R �­
mond Lemaire au participat efectiv la lucrari
- - colocviul de la Salonic a benefjciat de ade­
ziunea a 26 ţări (Albania, Anglia, Austria,
Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Cipru, Elve­
ţia, Franţa, R . F. Germama, Grecia, Ita­
lia, Iran, ]ugoslavia, Mexic, Polonia, România,
Spania, Turcia, Ungaria şi U.R.S.S.), numărul
total de delegaţi oficiali ridicîndu-se la 45.
Avînd un pronunţat caracter de lucru,
colocviul a pus în discuţie 30 de comunicari,
toate multiplicate În prealabil in sistemul Xe­
rox şi puse la dispoziţia participanţilor. Atit
comunicările prezentate, cît şi diSCUţiile care
le-au Însoţit - diSCUţii continuate În cadrul
vizitelO r organizate l a Kastoria şi în peninsula
Halkidiki - au fost În măsură să demon­
streze gravele pericole la care sint expuse În
epoca noastră centrele istorice rurale, eviden­
ţiind totodată posibilităţile multiple care exista
pentru asanarea şi punerea lor În valoare.
Rezumînd diSCUţiile, rezolUţia finală adop­
tata de colocviu atrage atenţia asupra faptului
că dezvoltarea economica moderna, agricultura
de tip nou ca şi intensificarea . traficului ru­
tier pot constitui factori destructivi ai vechilo r
Berlin-Vest, Liege, Dub:in etc. Deşi au o falsă
bază teoretică - nefericit aplicata teză a con­
trastului expresiv - aceste triste compoziţii
arhitectonice alienează ambianţa aşezărilor ur­
bane şi minimalizează mesajul de omenie al
unor valoroase edificii istorice. Sînt decenii de
cînd marii corifei ai arhitecturii moderne, Le
Corbusier şi Frank Lloyd Wright au demon strat
ca arhitectura bună este organic condiţionată
de legăturile sale cu mediul, at,' t cel natural,
cît şi cel istoriceşte constituit.
In acest sens, expoziţia l a care ne refe­
rim conţinea şi num eroase exemple pozitive,
dovedind că există, Într-adevar, variate posi­
bilităţi de armonizare, de integrare a construc­
ţiilor noi într-un cadru cu pregnante caracte­
ristici stilistice şi isto�ice (Salisbury, Oxford,
Yorkshire, Durham).
j\ce�aşi ex?oziţie - adevarată prefaţă n
conferinţei de la Ziirich - a prezentat anali­
tic şi alte aspecte: recuperarea unor mOnumente
abandonate prin adaptarea lor la funCţiuni de
utilitate contemporană, consecinţele traficului
rutier exagerat şi ale reclamelor comerciale ne­
controlate, desfigurarea peisajului prin reţelele
de electricitate şi de te:efon desfaşurate la în­
tÎm plare etc.
Cum era de aşteptat, dezbaterile au aco­
perit un c:mp problematic foarte larg. Organi­
zatorii Conferinţei au prevăzut acest lucru, fiind
din timp prer�tite numeroase rapoarte şi chiar
studii mai v"ste care au fost distribuite dele­
gaţiilo!. In mod deosebit, doresc să remarc so­
lida l ucrare Să salvăm chipul Europei, realizată
de un colectiv alcătuit din Fr. Sorlin, P. Gaz­
zola şi R. Lemaire. După ce repun În diSCUţie
nOţiunea de patrimoniu cultural, autorii citatei
lucrări supun unei atente analize toate proble­
mele de principiu aferente conservării acestuia,
oferind În final şi o bogată bibliografie. Deo­
sebit de utilă este şi lucrarea lui Massimo Pal­
lotrino, Protecţia p:u rimonililui arheologic, ala­
turi de care s-ar Impune să fie amintite am­
plele rapoarte ( onsacrate problemelor de ordin
economic (Mi.chel Parent), problemelor de re­
animare a centrelor istorice (Gabriel Alomar),
problemelor de circulaţie şi de amenajare a zo­
nelor pietonale (Peter Zlon icky), problemelor
de cercetare arheologica şi artistică (Waiter
Frodl).
Deşi numai parţială, enumerarea de mai sus
este, credem, indestulătoare pentru a convinge că
SALONIC, OCTOMBRIE 1 973
centre rurale, dacă nu eXista o preocupare coe­
renta pentru salvarea fondului valoros de arhi­
tectură populară.
RezolUţia colocviului atrage î n mod spe­
cial atenţia asupra faptului că nu se poate
vorbi despre un antagonism î ntre siturile ru­
rale valo roase şi exigenţele societăţii contem­
porane. Dimpotrivă vechile centre săteşti POt
fi asanate şi adaptate noilor funCţiuni econo­
mice şi sociale, ele constituind totodată mar­
tori de neînlocuit ai istoriei şi culturii popu­
lare, contribuind ca atare la determinarea ex­
presiei specifice a fiecărui popor.
Numeroase şi grave distrugeri au suferit
satele din Iran, Turcia, G recia, în schimb au
fost prezentate realizări remarcabile pentru
salvarea aşezărilor din R. F. Germania,
Bul garia şi Albania. lJelegaţia bulgară
a prezentat un grup d� trei comunicări pri­
vind reanimarea satelor istorice prin folOSirea
mai multor formaţiuni noi : vacanţă, centre
artizanale, rezervaţii de tip muzeistic. In toate
cele trei variante, satele istorice devin i m por­
tante puncte de atraCţie turistică, inserţia lor
în viaţa contemporana dovedindu-se deosebit
de utila. Impresionante sînt şi rezultatele ob­
ţinute de restauratorii din Albania, atît pentru
asanarea şi valorificarea unor mari ansambluri
rurale, cît şi pentru restaurarea monumentelor
izolate.
Aproximativ o treime din lucrările coloc­
viu lui de l a Salonic a fost rezervată proble-
74
www.patrimoniu.ro
lucrările Conferinţei de la Ziirich au beneficiat
tie u n Înalt spirit de profesional itate şi compe­
tenţă ştiinţifică. Şi totuşi, in mod repetat s-a
subliniat că ceea ce Îi preocupă pe organiza­
torii aCţiunii nu este transferul de autoritate
şi de raspundere - există În fiecare ţară in sti­
tuţii de profil dupa cum există organisme in­
ternationale patronate de UNESCO (în pri­
mul rînd ICOMOS sau ICOM) care au "bli­
gaţii precise cu privire la proteCţia patrimo­
niului cultural artistic european.
Prin Conferinţa de la Zurich se urmă­
reşte cu precădere constituirea unui puternic
front de opinie care sa asigure prin toate mij­
loacele punerea În valoare a zestrei istorice
continentale, care să contribuie la mai buna
cunoaştere şi la respectul reciproc al tuturor
popoarelor, mari şi mici.
Aşadar, nu numai instituţiile şi factorii de
răspundere, c i Întreaga co:ectivitate europeană
trebuie să tresară l a apelul lansat aici la Zii­
rich : "salvaţi patrimoniul arhiuctural comun".
Prin acest patrimoniu nu se Înţeleg doar mo­
numentele sau centrele istorice excepţionale, ci
şi acele monumente sau cartiere mai pUţin ce­
lebre, dar autentice şi pline de atmosfera, care
participă la portretul continentului european.
Se includ aici, de asemenea, parcurile şi gddi­
nile istorice, Întregul spaţiu verde Înconjurător
care asigură fiecarei aşezări omeneşti o respi­
raţie firească.
" Un viitor pe1'ltm trec/ltul nostm", sub
această deviza vor ii puse toate acţiunile ce s�
vor desfăşura pînă în 1 975 în cadrul vastului
program de propaganda pentru cauza monu­
mentelor. Anul 1915, care va fi prin excelenţ,ă
anul european al patrimoniului arhitectllral, va
culmina cu un congres la Amsterdam, oraş În
care campania de asanare şi de restaurare a
centrului istoric a fost Încununată de admira­
bile reuşite. Deşi va reprezenta punctul culmi­
nant al programului inaugurat l a Zurich, con­
gresul de la Amsterdam nu va fi la rîndul lui
decît un moment intermediar in vasta aCţiune
de salvgardare a patrimoniului cultural-artis­
tic :.u �opea �l , aCţiune care nu poate fi nici­
odata JI1chelata. v
In cadrul atmosferei de pace care se conso­
lideaza tot mai temeinic În Europa, l ucrările
Conferinţei de l a Ziirich pot fi considerate ca
o contribuţie preţioasă.
VASILE DRAGUŢ
me!or de tipologie a arhitecturii populare'. Re­
marcabilă din punct de vedere ştiinţific a fost
evidenţierea foarte netă a multiplelor relaţii
existente în spaţiul balcano-carpatic: tipuri de
plan, forme specifice (de exemplu casa de tip
culă), e1emen te decorative, terminoLogie2• S-a
putut vorbi, pe baza materialelor p rezentate,
rlp�l1re existenp unui fond comun traco-iliric,
despre rolul vhhilor balcanici în circulaţia
formelor u : h i tectonice, despre valoarea norma­
tivă a terminologiei turceşti omogen răspîndită
în ţările aflate odinioad sub stapÎnire. sau
sub suzeranitate otomană3.
Beneficiind de o excelentă atmosfera de
lucru, coloctivul de la Salonic a adus o im­
portantă con tribuţie ştiinţifică la cauza salv­
�ardarii centrelor rurale, de asemenea la stu­
diul tipologic al arhitectllrii populare, con sti­
tlIi nd deopotrivă lin preţios reper al eforturi­
lor de colaborare paşnică în spaţiul balcanic.
V A S I LE D R AG U Ţ
1 . Delegaţia romana n fost prezentă I il acest c a ·
pitol al colocviu lui cu două comunicări : praf. Grigore
JoneSCll n vorbit despre Tipologia casei PO/ill/'ire ro ­
mâne/ti, iar semnatarul acestor rînduri despre Bi.reri­
cile de lemn la români. Probleme de istorie, de tipo­
logie li de conservare,
2. Remarcabil • fost In .cest sens, raportul ge-
neml prezentnt cle p rof. N. C. Moutsopoulos -
G rec i a ,
3. S-a :lmintit despre : cherestea, bîrn ă , tavan,
ceardac. bagdac1î etc., termeni prezenţi În toate lim­
bile balcnnice.
 CAMPANIA DE RELEVEE A STUDENŢILOR INSTITUTULUI DE
ARHITECTURĂ " ION MINCU " DIN TIMPUL PRACTICII DE VARĂ
Studenţii anului IV ai Institutului de Arhi­
tectură " Ion Mincu" au avut ţ' rogramată prac­
tica anuală În cursul lunii iulie. Cu un carac­
ter deosebit, avînd drept scop un contact ne­
mij locit cu monumentele istorice ale ţarii noas­
tre, cei aproape 200 de studenţi au întocmit cu
acest prilej - sub îndrumarea directă rr crrte­
drei de istoria arhitecturii - releveele rr unui
numar de peste 4 0 de monumente istorice de
cele mai di ferite categorii. Tematica, stabilita
în cadrul catedrei de istoria rrrhiLectllrii, a ur­
marit mai m u l te deziderate. Unul a fost acela
ca peste 5 00/0 din monumentele relevate con­
stituie obiectul unor contracte între Institutul
d e A rhitectură ş i diferite institu ţ ii interes:l Le
in a ::-bţine o documentaţie ştiinţifică necesara
întocmirii unor studii de revitalizare a unor
centre istorice, a unor proiecte de re�tall rare sau
pentru o rganizarea unor muzee de arhitectură
populara. Formula contractelor, care a fost
adoptată în ultimii ani de Institutul de arhitec­
tura, s-a dovedit deosebit de eficientă. Studen­
ţii arhiteqi au relevat de pilda, în anii tre­
CUţi, zone Întregi din centrul istoric al ora­
şului Sibiu. Aceste relevee, împreuna cu ce!e
masurate anul acesta, au fost solicitate de Con­
s�liul Popular al municipiului Sibiu spre a fi
La mijlocul l unii noiembrie, după termi­
n arerr perioadei de intensa campanie multil a­
terală de cercetrrre a monumentelor, DMIA
şi-rr reluat seria de microsesiuni lunare de co­
municari. Programul primei m anifestări de
<l� e s t gen a cupri n s : Ovidiu Andrei, FOlD­
grametria In serviciul monumente/or istorice
şi a cercetărilor arheologice; arh. Cristian Moi­
sescu, Două monumente drgovişlene din secolul
al XVI-lea, necunoscllte; Alexandru Bogdan,
Contribuţii arheologice şi istorice la cunoaş­
terea evoluţiei ansambildui bisericii Sf. Nicolae
din Şcheii Braşovului; arh. Sanda Negoescu,
F.voluţia bisericii din Drăuşeni, p rin prisma
rezultatelor cercetărilor de arhitecwră.
Dintre acestea, de Ull mare interes, mai
ales în ceea ce priveşte aspectul practic al
problemei şi posibilităţile multiple de cerce­
tare a monumentelor şi de punere ;n v aloare
rr rezultatelor lor a prezentat prima comu­
nicare. Comunicarea rezultatelor cercetarii ar-
UNELE PROBLEME PRIVIND
ARH ITECTURA POPULARĂ DE LEMN DIN POLONIA
Avantajul p e care călatoria d e studiu co­
lectiva' îl oferă participanţilor, prin posibili­
tatea unui schimb mai larg de pareri în do­
meniul restaurarii în genere, nu poate suplini
deficienţa ei în ceea ce priveşte specializarea
fiecarui participant, ana sa stricta de activi­
tate, împlinirea temeinică a temelor sale de
documentare. Analizînd programul de studii in
Polonia2, cercetarea arhitecturii populare era
cea mai nedreptaţita în acest sens.
1 Deplasarea documentară în R . P. Poiană a
fost organizată cu participarea următoarelor
R . S. F . Iugos l a v i a . R. P. Bulgară, U . R . S . S . , R. S.
Cehoslovacă. R. D. Germană şi R. S. Rom â nia .
2 Material Întocmit În urma deplasării în R. P.
Polonă, in perioada 1 5-29 august 1972. in cadrul
schimbu rilor documentare intre C. C. E. S. - Direcţia
monumentelor istorice şi de artă şi Prakownie Konser­
vacji Zabytkov ( P.K.Z. - Instituţi. pentru conserva­
rea monumentelor) .
folosite pentru studiile de sistematizare ale cen­
tru!ui. Aceluiaşi scop i-au fost subordonate re­
leveele pentru valorificarea turistica a j ude­
ţului Buzau şi care implica restaurarea unor
monumente istorice din reg ·. une. Studenţii Insti­
tutului de Arhitectura au fost solicitaţi de ase­
menea să întocmeasca releveele unor monumente
ale caror proiecte de restaurare vor fi realizate
de D.M.LA. Ca şi în anii treCUţi, au fost re­
levate şi numeroase exemplare valoroase de ar­
hitectură populară. Parte din acestea urmează
sa fie achiziţionate pentru secţia populară a
muz.eului din oraşul Sf. Gheorghe. Alte con­
strUCţii din judeţul Covasna au fost măsurate
în vederea ob�inerii unor documente privind o
arhitectură cu trasaturi pronunţat specifice.
In afara monumentelor, care au constituit
obiectul unor contracte, - al caror interes este
sporit de posibilitatea îmbinarii necesitaţilor
învaţamîntului cu rezolvarea unor cerinţe con­
crete ale prodUCţiei - au fost incluse în tem a­
tica şi alte construCţii. Au fost alese monu­
mente de interes major, legate de obţinerea unei
documentaţii ştiinţifice în vederea elaborarii
unor studii de specialitate necesare în activitatea
didactică. In cadrul practicii din anul acest::t
DIN ACTIVITATEA D.M.I.A.
heo logice d e l a biserica Sf. Nicolae din $chei
reprezinta o preţioasa contribUţie la elucidarea
etapelor, atît de controversate încă, ::tIe con­
strui rii ace<rni monumel1 t, cit şi la s,abilirc::t
plan u lui celei de a doua biserici de zid (mai
p"ţin terminaţia estica, neatacată în cursul
săpaturilor din 1 972-1973) ridicata între anii
1 5 1 2- 1 5 1 5 cu sprijinul lui Neagoe Basarab.
Sesiunea din luna decembrie a inclus î n
programul s a u trei comunicări: prof. I o n Radu
Mircea, Valoarea docl/,mentară a sgrafitte.lor
din monumentele istorice; Mariana Beldie, Con­
sideJTaţii asupra începuturilor oraşului Mediaş,
oglindite în evoluţia bisericii SI. Ma rgareta ;
arh. Andrei Panoiu, Conservarea bunurilor cul­
turale.
Prima comunicare a pus în evidenţa im­
port::tnţa acestor mărturii, adesea neglijate de
cercetatori sau insuficient folosite, pentru Stu­
diul istoriei monumentelor, pe de o parte, iar
pe de alta importanţa pe care studiul lor l-ar
Cerînd pe parcursul călatoriei completarea
programului, în masura posibilitaţilor, c u obiec­
tive ce raspundeau temei susmenţionate, întÎr­
ziind asupra documentaţiilor istorice şi de ar­
hitectură a unor PKZ-uri3, am reuşit totuşi, la
capatul delegaţiei, să avem fixate unele jaloane
ale evoluţiei în timp a arhitecturii lemnului,
cît şi dovezile grijii pen Lru protecţia şi conser
varea tradiţiilor sale.
Măiestria prelucrarii lemnului, cît şi rădaci­
nile sale, împlîntate adînc În zorii istoriei po­
loneze, le-am aflat în preţioasa rezervaţie ar­
ţări : heologică de la Biskupin (35 km de Gniezno).
Din tre cele patru aşezari descoperite în n ţara
pamÎntului accidentat" - Paluki, satul Bisku­
pin s-a bucurat de explorare p e toata întind·� re a
sa de 2 km.
3 Vezi nota 2.
75
www.patrimoniu.ro
au fost relevate cetaţi sateşti din zOl1rr Media­
şul u i : Axente Sever, Biertan, Slimnic etc. La
sugestia Consi:iului Popular al j udetului Alba,
au fost măsurate - fară să faca obiectul vre­
unui contract - unele monumente i n teresante
din acest judeţ (biserici din Vin ţu I de Jos,
Teiuş şi altele).
Odata Încheiate lucrările de pe teren, re­
leveele au fost redactate în cadrul atelierel�r
Institutului. La sfîrşitul acestei campanii de lu­
cru intens, care a favorizat o cun oaştere te­
meinică de către studenţi a patrimoniului naţio­
n al , s-a constatat ca rezultate'e muncii vuto­
rilor arhitecţi au confirmat aşteptări:e. Intocmite
cu seriozitate şi pricepere, prezentate în con­
diţii grafice deosebite, releveele predate anul
acesta completeaza preţiosul fond documentar
al catedrei de istoria arhitecturii, care ajunge
astfel la c i rca 1 200 de monumente relevate.
Atestarea calitaţii lor o constituie În primul
rînd utilitatea concretă pe care o capata, fie
ca docu " ente de studiu ştiinţific, fie ca mate­
rial de lucru folosit în proiecte de restaurare
sau restructurare a unor zone de interes istoric.
arh. G R TGORE IONESCU
şi prof. arh. ANDA VOICULESCU
putea avea pentru cercetarea istorica generală.
Autorul propunea, după prezentarea unor
sgrafitte recent cercetate la bisericile din Mol­
do\-a, "studierea acestora În forma lor grafică
şi în fond/ei lor istoric", desigur coroborate cu
date oferite de alte surse, copierea lor şi inte­
grarea într-o culegere care să le fie în exclu­
sivitate consacrata.
Cea de a doua comunicare a prezentat
rezultatele cercetarii arheologice coroborate cu
datele oferite de analiza stilistică a elemente­
lor de arhitectura ale bisericii Sf. Margareta
din Mediaş, stabilind numarul şi aspectul
construCţiil o r aflate pe locul actualei biserici.
Pornind de la aceasta ş i în baza documentelor
de epocă, autoarea propune, pentru moment ca
ipoteză ce u rmează a fi verificata prin son­
daje sau cercetari arheologice extinse şi în alte
puncte ale oraşului, cîteva faze în evolUţia aşe­
zarii feudale.
T. S.
rn Biskupin, situat de-alungul lacurilor şi
rîului Gasawka, atestat sub acest nume în 1 1 3 6,
cercetarile arheologice, începute în 1 93 4 şi
continuate sub ochii noştri, au pus în valoare
o aşezare omenească, urmărita în evolUţia sa
de la încep utul , neoliticului pîna în secolul XV.
Biskupin ofera rarul prilej al cunoaşterii
in ansamb�u a unei aşezari fortificate, în con­
strUCţia careia lem n u l este elementul p runor-
dia!.
Satul, înconjurat printr-un sistem de di­
guri, compuse din mai multe rînduri de bîrne
de stejar, avea plasat în partea de N-V un
spargator de ghiaţă (batardou), o întăritura
de 2 m laţime şi 6 m înalţime, construita din
bîrne, formînd chesoane umplute cu pamînt şi
cimentate cu argila. In partea de S- V a digului
a fost descoperita o poartă acoperita, supra-

Fig. J. lliskup i n , poniune din u l i t a circulară
stra d ă transvers:t 1 ă .
înalţata de u n tu rn , obiectiv co m p let recon­
stituit. De a ic i , un pod de 1 20 m ducea la
pam Î nt u l s i gu r. Aşezarea era î nconj u rata de o
strada c i rcu l ara , cu un perimetru de 4 1 7 m ,
care dadea acces l a 1 1 strazi t ran�ve rsa l e . Fa­
cuta din bîrne sp ri j i n i te pe pil o n i , reţeaua
acestor strazi însuma 1 200 m. fntre s t ra zi l e
7 şi 9 era am p l asat a piap adunarilor şi sar­
batorilor. Casele, al căror număr urcă la 1 06,
a u f o st construi te în 1 un gu 1 st r ăzil or transver­
În parţile de N şi S al e celei circulare
sale şi
şi dispuneau de aceeaşi suprafaţă locuibila
(9/8 m).
Locuinţa era c o m p u sa di n t r- o Î n c ăpere
pri nc ipa l a, În ? re a p t a c"ar e i a se afla va t r a d i n
p i at ra bruta, Iar 11l stinga un pat comun şi
al t mobilier, ca şi un pod l a care se ajungea
pe o sca ra cioplita dintr-un trunchi de co­
pac. Una din aceste case a fost reconstituită
cu În tre g m ob i l i e rul.
S pe cial iş t ii au apreciat că pentru înăIVtrea
acestor case, în care au l o c u i t În j u r de 1 200
suflete, au fost utilizaţi 8 COO mc de lellln.
Solul a favorizat n u n u m a i Conservarea vesti­
giilor din construqii l e ami n ti t e , dar � i a n u­
m e roase obiecte din os, fildeş, lemn, ceramica,
metal, care au p e rm i s concluzii despre modul
de viaţa al vechi!or locuitori şi asupra gradu­
lui de dezvoltare al ob şt ii.
Aşezarea fortificata de l a B i s ku p i n , apre-
iata ca un fe nom e n al a rh i tec tu ri i lemnului
în E u ropa de -E, ne-a pril e j u i t unele consi­
deraţii asupra a r te i de a prelucra lemnul din
cele m ai În depa rtate vremi.
Despre o descoperire asemanatoare celei
din zona P a l u k i , cea d i n ost rov ul Op o l e ,
scoasa la lumină de cercetarile a rheol ogi ce din
1 958-1968, am luat cunoştin\a p r i n fotogra­
f i i l e şi machetele expuse Într-una din salile
m uzeului din Opol e . Faptul ne confirma ca
Biskupin nu era un caz izolat pe teritoriul
Poloniei.
R ap i d u l proces de transformare a sate lor
în epoca c on tem p o ra na a im pu� ca ll ta re a unor
Fig. 2. Biskupin, pO:lfti :1coperi t� .
masuri de s�,lvare a tradiţiilor anei popUlare.
Dintre acestea, organizarea muzeelor săteşti în
:ler l ibe r re prezi n ta , se pare, forma cea mai
c ore sp unz ă t o a re .
" Muzeum wsÎ. Op o l sk i e i Szynne" are deja
o i s to r i e de rodnica activitate. El este rez u l t a­
LU I unei t e n ac e m u nci de cercetare î n ce p u ta
înainte de anul 1 96 1 , cînd parcul de 1 0 ha
de la r ă sa rit de oraşul Opole a fost destinat
m u ze ul u i Sat e sc.
G ospod ari i cu Î n t reg u l co m p:ex , bmbare,
mori, pive de u lei, c1rci umi, Însumînd astazi
70 obiective, co n s ti tu ie e xpo n a te l e re p rezen­
tative ale arhi tecturii populare d i n voivodina
Op o l e .
J\. c o pe ri�e cu şiţa sau paie, casele au pla­
n u l d rep tun g h i u : ar , cu d ua camere şi ti n d a ,
şi avînd uneori în c o n t i n uare a camerelor sau În
lJ
Fi g . 4. asa B. Katagzynski. sec. XVIIT, d i n . muzeul
spatele acestora Încăperile p en t r u unelte şi pro­ zonei Lowicz.
v i z i i . Rem arcam sa ră c i a pla t i c i i ornamentale
a case l o r şi lipsa p ri spe lor , cu e x cep ţ i a t i p u­
sau S z c z e c i n , sînt re m a rc ab i l e prin p l a stic a or­
l u i de 10cuin\ă pe doua n ive:e, cu ga l e r ie l a namentala, viu colorata. Pereţii exteriori al
caselor au o frumoasa decora�ie p i c ta tă , În
etaj. Te h n i c a de l ucru p re z i n ta asemănări cu c e a
de la n o i . În ceea ce p ri ve ş te aşezarea bÎrne-
două sau trei culori, cu m o ti ve florale şi a n t r o­
pomorfe. PiclUra originala a bîrnelor tavane­
lor este astazi doar sugerata p r in benzile de
h îrtie pe care sînt i mprima te vechi le motive
folclorice. Nom i n a l i zam g i n gaşe l e case din al
XVI I I-lea veac, a l e l u i l3arrosz Katagzynski
şi a Masiei K usm i de r .
Nu am fost lip iţi de p o si b ilit a te a de a
t rai atmosfera Î n căpe r i i cu bîrne pictate. Casa
din u ' iţa Dz i e rz y n k i e go n r. 34, din oraşul
Torun, aflat nu dep ar te de Lowicz, a re o c a­
meră cu tavanul constituit din 1 4 bîrne, fie­
care dintre ele pi c t ata cu a l t chenar f lor al .
Pe fereastra autocarului am ca utat în
zona Lowicz s a de sc o pe r i m siluete de case ce
ne ÎncÎntasera În Jl arcul Illuzeal din oraş. Nu
l e-a m aflat. Lî n ga c onst ru Cţiil e n oi st raj u i au
Încă bătr:nele şuri acope ri te cu p a i e , cu de­
croş pe fapde l e principale, asemanatOare celor
3.
din i n c i n ta m uz e u l u i .
1 ro t e j are a vechilor construqii de l e m n n u
Fig. Biskupin, uliţa tra nsvers:dă Cli locu i n te recon­
stituite.
se op re şte l a m a rgi n i l e p arcu ri l o r m uzeale. D i n
lor, Îmbinarile în si ste m u l "coada de rîndu­ diSCUţiile purtate cu sp ec i a lişt i i de la PKZ ş i
din docum en t a ţ ii l e cercetate a reieşit faptu l
nică", ancadrame n t u l u ş i l o r c u umeraşi ciop l i ţ i ,
ca re s t aurare a şi c o n s e r va r e a lacaş u l u i de
î n genul ce l or de l a a r cad ele p risp e l o r noastre.
lem n stăruie în atenţ i a acestora.
Un aspect al muncii sp e c i al i ştil o r de aici, D' n pacate, cu excepţia bi se rici i de l e m n
demn de relevat, priveşte sfera de ac t ivi t ate
d e l a Mniechow, ridicata Î n sti l baroc În
a acestora, ce n u se opreşte la dep i stare a e x po ­ 1 765- 1 770, cu clo pot niţ a de ta şa t a , traseul
n a te lor, c i c u p rin de inventarierea şi c e r ce ta­
nostru nu a mai cu pri n s un alt obiectiv de
rea tuturor construCţiilor de arhitectura veche ac e st ge n .
po p u l ar a de pe În t in su l voivod inei. Ei au com­ Fiind informaţ i că pe pl a i u r i l e voivodinei
pletat p Îna în prezent cartotecile pent:u 5 00
obiective Înso�ite de desene ŞI fo togr a fII . DlI1- , Cracovia şi Rzeszow, dain ue strabunul l ăca ş
t re m on ; g r a fi i l e Întocmite pe baza cercetarilor
citam : " onstruqiile sateşti din voivodina
Opole", "Morile de vînt şi de apa din voivo­
dina Opole", "Hambarul din voivodina Opole"
etc.
Pentru voivodina Szczeci n, în sl u ji re a ace­
l ui a şi scop, al c o n se rv a ri i artei populare, a
l uat fiin,a În 1 969 "Prakownia Etn o grafi cz n o­
Konservator ka PKZ W Kosal inie". Progra­
m u l sau de acti vi t a te Înscrie organizarea par­
cului etnografic de la K os al in, î n vederea ca­
ruia s- a Î n t o cmi t d ej a un n um a r ap re cia b i l de
documentaţii.
In drum de l a racovia spre V arşo v i a,
cu pre c a de re în satele dintre Kielce şi Szydlo­
wice am fost su rp ri n ş i de m u lţim ea construc­
\iilor de l em n , ne l ip si nd di l� peisaj �os po d_ari i
cu În tregul lor c o m p l e x , a caror veclllme parea Fig. 5. :lSfl cu cerdac din muzeul sătesc Opole.
să coboare spre finele sec. al XVIII-lea. Peri­
co lul de a f i mistuite sub povara anilor şi de ortodox din lemn, am cercetat în arhiva PKZ
tendin\ele Înnoitoare ale vieţii sateşti a fost din V arşo v ia document:\\iile de re s t a u rare a l e
p reÎntî mpi n a t , din a n u l 1 970, p r! n . activitau: a u n u i numar Însemnat dintre ele. Analizînd
a doi istorici de arta, doi etnograf, ŞI tot atîţia aceste materiale pentru bisericile de lemn din
fotografi, co n sr '. w iţ i În "Prakownia Documen­ Cho t y n iec, ewkov, Prusie, Oleszyce s t are na
tacji Naukowo I-listorycznej PKZ W Kielchach " , Woli, am re'larcat p r i n t re analogi i l � cu laca­
cu menirea de a în fi ri p a muzeul satesc al 7 0n e i şul n o st r u de lem n : forma p ol igo n al ă a a lta­
K i e ' ce . rul ui, consolele masive c i o p l ite în retrageri
Temeinicelor documentaţii Întocmite pen­ succesive, bol\ile pe p l a n po l i g o n a l şi zv o ni ţ e l e
tru unele d i ntre aceste viitoare exponate În aer detaşate pe doua nivele.
liber le-a rost consacrH n r. 23 al revistei D o c u m e n t a ţ ia d e restaurare a unei bise­
" Bi u l ety n I nfor m acy j n i P K Z " . rici de lemn este Î ntoc m ită cu aceeaşi seriozi­
.
Etnografia şi fo!clorul zonei Lo wl cz . �Î n t tate ştiinţi fica ca şi ce a a u n u i ansamblu mo­
Înfa ţ i şa te n u n u m ai. prin costum e, mobd , e : , n um e n tal . Fapt u l rezulta, n u atît din g ros i­
.
unelte, dat i n i , în sal i l e m uzeu l ui d; n Casa ml­ mea vo : u m el o r, ci din bo gaţ i a d a t e l o r cupr i n se .
s io n ar i lor din Lowicz, dar şi pfln con st ruc ­ apitolele docum entaţ iei sî nt u rma toarel e :
ţiile de l cu i t şi cele go s po dareşt i amena j'ue 1 . D c u m en te le de arh i va şi bibl iografia;
În pa rc u l d i n sp a tele c l ad i r i i . 2. St are a de conservare i
Incadrate În t imp În sec. XVIII-X IX, 3. I storicul Ill o n ume n rul u i ;
c o n st ru q i i l e de aici, realizate În ac ee aşi teh­ 4. Opis de inventariere. Descrierea în cele
nica constructiva ca cele din Opole, K ielce mai n�ici detal ii a bisericii şi 7.von i \ e i ;
76
www.patrimoniu.ro
 5. Analiza stilistica;
(, . Valoarea monumen tului;
7. Tehnica constructiva;
8 . Concluzii pentru conservare;
9. O bserva ţ i i ;
1 0. Anexe (un numar Însemnat de stampe,
fotografii cu ridicarea în plan a locului exact
de unde au fost luate imaginile, stampe şi
fotografii ale altor lacaşuri ce prezinta ase­
manari cu monumentul de restaurare).
Dat fiind că documentaţia asupra cărei a
a m staruit s e refera la o bi ser ică de l e m n orto­
doxa, şi anume cea de l a Czertez, v'oivodina
Rzeszowskie (PKZ Cracovia), ne oprim pUţin
şi asup r:1 sim i l i tudinilor pe care le prezintă cu
t r a diţi i l e constructive ale l :lcaşlllui d: lemn
românesc. Biserica din Czertez, din 1 742, în ­
făţişeaza un plan dreptunghiular cu naosul
supralargit. Forma, considerata autohtona pen­
tru Mun teni a, se regaseşte şi În Moldova în
1 2 ca zur i , dintre care amintim biserica schi­
t l t l u i Brădiceşti (jud . Iaşi), înalţată în 1 692.
Acoperirea naosu� u i bisericii din Czertez
este de forma pol igonală, din fîşii curbe, s's­
tem d: boltire la care, sub influenţa arhitec­
tu rii de zidărie, au trecut şi meşterii lăcaşuri l o r
d e l e m n moldovenesc în sec. al XVII I-lea. Re­
marcăm de l a zvoniţa detaşată pe două nivele
ancadramentul sculptat cu rozete şi inscripţia
în caractere chirilice.
In imaginile bisericii de lemn de la D u� o - .
wice ( 1 64 1 ), ce au ajutat la întocmirea proiec­
tu l u i sus menţionat, ne-au surprins e x ecutarea
consolelor, ce coborau pînă la t a l pă, îmbinîn­
du-se perechi, şi care n u puteau să nu n e
reaminteasca consolele de la une�e lăcaşuri din
Tara S al a j ul ui , ca cele de l a Hida şi Tusa.
Sîntem convinşi ca din cercetarea pe teren
a bisericilor de lemn din voivodina Cracovia,
dar mai ales din Rzeszow, ar re z u l ta impor­
t ante consideraţii stil istice şi istorice, atît de
necesa re în studierea pre t iosu : lI i n03tru tezaur
de arhi tectură p o p u lară.
Incheiem observaţiile noastre asupra arhi­
tecturii populare polone z e cu Înalta apreciere a
activitaţii duse pen tru salvarea tradiţiilor aces­
tei creaţii populare şi a in tegrarii lor în c u l­
l L 1 l'a soci al istă .
J OAN A CRISTAC I -I E PANAIT

" THE ARCHITECTURAL REVIEW" DESPRE ROMÂNI A

Revista engleza de arhitectura "The Archi·
tecrural Review" (nr. 900 febe. 1 972) consacra
\ :l r i i noastre doua articole. Prim u l , intitulat
Case Îl/tărite din Tara Românească (Fo r ti/ied
houses of Walachia, p. 1 06 - 1 0 8 ) , este da­
torat a r hitec tu l ui de origine ro m â na Şerban
Cantacuzino.
Auto r u l , bazîndu-se În primul rînd pe
observaţii personale (recent a t ăcut o scurta vi zită
Î n ţara noastra În vara anului 1 971 , ca invitat al
Consiliului C u l tu r i i şi Educaţiei Socialiste),
este călauzi t, dupa cum recunoaşte, În prezen­
tare, şi de l uc rarea CuieLe din România' de Radu
�i Sarmiza Creţeanu (Bucureşti, 1 969). In
prezentare, autorul, pentru a fi În ţeles de p u­
blicul englez, face o analogie între cuIele
noastre şi un anumit tip de ferme Întărite
engleze (Bordel' Castles) apărute în sec. XV I,
se pare Î n condiţii oarecum asemănătoare.
Autorul Începe cu analiza situaţiei istorico-so­
ciale în care au aparu t cuIele l a noi la sfîrşi­
tul secol u l ui al XVII, ca un mijloc de aparare
şi refugiu a boierimii de ţara în perioada de­
căderii imperiului otoman şi intensificării ata­
curilor ratare. Amintirile de calatorie ale siria­
nului Paul de A l ep în Ţara Românească
rite pe cînd în alte regiuni ale ţarii ideea ae regi unile stîncoase, erau astupate c u o stîncă
colectivitate şi poate specificul geografic a dus mobil a .
la construirea cetaţilor ţarăneşti (Transilvan ia) Al doi l e a articol (nesemnat, de acelaşi au­
sau la sistemul refugiLllui în manastiri f o rti· tor) în cadrul rubricii Lumea (World) sub tit­
ficate (Moldova). Analizînd apoi cîteva exemple l u l România - trecere in revis t ă , (Romanian
de case Întarite şi cuie (G l ogo va , Ma l dă reşti , Round-up), aduce aprecieri pozitive asupra sis­
Curtişoara, Broşteni) autorul face diferite apre­ tem ului de organizare a proiectării construc­
cieri arhitectonice şi de constrUCţie. rn ceea ce ţiilor În ţara noastră şi face În general apre­
priveşte aria de răspîndire a culci credem că e.l cieri favorabile asupra unora din realizările im·
nu se l i m iteaza la ţarile de pe malurile Duniέ portante d i n ultimii ani : Aerogara Otopeni,
rii de jos (România, Serbia, Bulgaria) precum Cartierul Titan, Complexul Teatrul u i Naţional
SUSţine autorul, ci cuprinde şi Albania2 , Mace­ cu Hotel Intercontinental şi pasajul subteran,
donia, Grecia3, Turcia Europeana, avînd tra­ Podul peste Dunare de la Giurgeni, Complexul
diţie şi în Asia Mică şi Pe rsi a . Asupra legen­ hotelier Mangalia-Nord (- unde remarca alter­
dei - auzita de autor de la localnici - des­ nanţa marilor hotele cu vilele cu doua nivele
pre existenţa unor subterane ce legau cuiele cu şi satele de vacanţa). Aprecieri foarte favora­
un puţ pentru salvare în caz de pericol ( prac· bile are autorul în problema restaurărilor mo­
tic nu am vazut nici una, poate sondaje siste­ numentelor istorice şi de arhitectura din ţara
matice ar trebui Încercate de D.M.LA.), perso­ noastra, restaurări care nu se limiteaza la arhi­
nal am auzit astfel de tradiţii (la Cetaţea Poe­ tectura veche ci cuprind şi monumente de data
nari-Argeş) şi în Transilvania la diferite castele, mai recenta ca Hanul lui Manuc (sec. X I X )
cetăţi şi curii. Aceste subterane cu ieşirile dte­ cu z o n a aferentă s a u chiar mai noi ca Mu­
odata în puţuri deasupra nivelului apei, alte· zeul Naţional de Istorie (fosta Poştă mare)
ori l a marginea unei rÎpe, în pădure sau în
din Bucureşti şi Cazi noul din Constanţa amîn­
doua din jurul anului 1 900. De asemenea, se

( 1 657- 1 658), scrise cu un profund spirit de
observaţie şi luate de autor ca marturie - pen­
tru că nu pomenesc de existenţa cuIelor - sînt
dovada că ele au apărut spre sfîrşitul secolu·
l ui X V I I . Spiritul de independenţă şi indivi­
dualitate a dus la crearea acestor case Înta-
1 Amintim O recenzie :1 acestei lucrări în rev ista
de spec i a l i tate vest-germ a n ă " S iiJost - Forschungen" I
voi . 2 8 , p. 4 1 0 ( 1 97 0 ) .
2 Ko(o Zhegu comunicarea "La K u J ( a de Krujc", p recizează că »Nu există nimic în Anglia care
l a a l I ·a conferinţă de albanologie ( rezumat î n limba să poată fi co m p a rat CIt publicaţia trimestrială
p. 44) .
BliletinuL Monumentelor 's t orice din BucMeşti".
franceză Î n ..Studia Albanica", a n . I V , nr. 1, 1 968,
3 Dikaios V. Vaya Kakos, Les 'orleresses el les La acest capitol se arata că pe departe cea
10llrl tCI plIU cOl1JiderableJ de Lacome de J'epoqlle de mai buna carte cunoscuta de autor privind re­
la domin(Jlion fral1que ;IIJqu' � nOI jOllrJ, in l . B . I . ,
.,Actes de l a VlII-eme rcunian scientifique", Athcnes, staurarea este l ucrarea Restaurarea Monumen·
1 9 6 8 , Pl'. 107- 1 2 6 : Turnuril e·locuinţă din Grecia pe teLor de Gh. Curinschi, Bucureşti, 1 9 6 8 .
care J e Înrudim cu cele din Haţeg ş i a căror tra d i ţ i e
lr putea fi l a turnurile dacice (vezi şi Radu Popa ,
B.M.I. ) . MIHAIL .5TEPHANESCU

NICOLAE BOŞCAIU ŞI ALEXANDRU FILIPAŞCU " REINTEGRAREA I N PEISAJ

A UNOR MONUMENTE ISTORICE DIN JUDEŢUL SUCEAVA "

Autorii 1 îşi prop u n s a evalueze "actualele
raporturi dintre ambianţa peisagistica" şi va­
loroasele monumente suc e v e ne . Pornind de la
teza lui Lucian Blaga că frescele exterioare fac
legatura dintre natură şi monument, Între ele
fiind o legatura organică, autorii afirma că
" o rice atentat la integritatea p eisajului echiva­
lează de ci cu un atentat la rosturile culmra/e,
la vaLenţele lor ( al e _ monumentelor) istorice şi
a rt is tice partiwlare" . N. Boşcaiu şi Al. FiIi­
arhitectura acestor monumente să se treaca la
refacerea peisajului original Întrucît acesta va
contribui l a "edificarea ambianţei lor specifice " .
Intre propunerile concrete p e care l e fac
cei doi autori, reţine atenţia ideea reîmpadu­
ririi spaţiului Înconjurător al manăstirilor, ast­
fel ca ele sa apara "intr-o Largă poiană, incon­
jlmltă protector de pădurea - codru de molid"
ca în vremea lui Ştefan cel Mare. Ideea, sedu­
cătoare l a prima vedere, este totuşi discutabila,
monumentelor noastre nu eXista o natura vir­
gină Întrucît aceste cladiri au avut un carac­
ter p o larizator al vieţii sociale, i n fluenţînd im­
p l icit şi peisaj ul Înconjurător.
In schimb sînt de l uat În considerare pro­
punerile de a se crea O "zonă tampon" eli­
berata de dotările turistice (parcare, chioşcuri
etc.), care sa fie ampl asate la distanţa apre­
ciabila de monument, vizitarea acestora facîn­

pentru că o asemenea restaurare a peisajului

paşCLl cer ca acum dupa ce a fost restaurata du-se pietonal, ca şi ideea de a se interzice
uită de contribuţia omului după Întemeierea pl :lI1tarea În incinta mănast i rilo r a arborilor
mon umentului. respectiv. Aşa cum s-a aratat cu de esenţa străină acestor meleaguri sau plante
1 "Studii ş i comunicări de ocrotirea naturi i " ,
vo I . I I I . pag. 229-232, Suceava, 1973. volum editat al t prilej (O. Ve1escu, Zonele de pro tecţie CI o rn a mentale de aceeaşi provenienţa.
d e Academia R . S . Rom â n i a . Subcomi s i a Monumcnte­
mo n ume n t elor istorice. RollIl şi fllncţiile lor, În
OLIVER VET .EseU
lor Nlturii Cluj ş i Consiliul judeţean pentru ocroti·
rea n a turii Suceava. " B. M. T. " , XLI, 1 972, nf. 4, p. 43), în jurul

77

www.patrimoniu.ro
 S. Mnaţakanian şi N. Stepanian, ARHITE€TURAL MONUMENTS
IN THE SOVIET REPUBLIC OF ARMENI A
(Monumente de arhitectură di n
Departe de a f i un simplu album dedicat
arhitecturii m ilenare a Armeni�, aşa cum la
prima vedere pare, lucrarea comportă un sub­
stantial studiu bilingv (rus, englez) un număr
de 50 de fişe, bilingve de asemenea, pentru
mon umentele reprezentanive, cel mai adesea
Însoţite şi de planuri, şi o parte cuprinzînd
exclusiv imaginile mon umentelor cărora le-au
fost consacrate fişele . Numai corobodnd datele
oferite de cele trei părţi, lucrarea dobîndeşte
Întreaga studiul arhitecturii
ei semnificaţie:
arme ne de străvechile-i începuturi - mo­
la
numentele megalitice din neolitic - pînă În
secolul al XVII-lea. In mod normal, criteriul
general al structurării lucrării - În care pon­
derea o are creaţia medievală, cea mai ori­
g;inală din Întreaga arhitectură a Armeniei -
este cel cronologic. Pe această osatură, stu d i u l
introductiv aduce În discuţie evoluţia arhitec­
turii În genere: edificiile propnu-zise , c are va­
riază În funCţie de diversitatea programe l o r
(laice s a u religioase) În diferite perio:lde; con­
struCţiile monumenta le cu caracter utilitar de
tipul poduri·l or; monumen tele cu caracter votiv
Înrudite sau legate de arhitectură . Părţi im­
portante sînt consacrat e def�nirii trasătu rilor
specifice fiecărei epoci, stabil irii relaţiilor din­
tre aspectele arhitectu rii la un moment dat, pe
de o parte c u viaţa politică, socială şi cultu­
rală a A r m eni ei strict contemp orane şi, pe de
altă parte, cu Întreaga dezvolta re anterioar ă,
de care se leagă oq p n i c , subliniin d elemen­
tele noi, asimilarea influenţ elor - jus t ific ate
pornire pen tru creşteri
istoric - punctele de
ul terioar�.
Preocup area pentru evidenţie rea vengilor
con t i nuităţii şi marcarea unor permanen ţe ale
artei de a construi de pe teritoriul A nneniei
este vizibilă încă din primele pagini, autorii
descopeI1Î nd că ..arta tăierii pietrei, care îşi
are tradiţia ÎnceputuriLor În statul Urarw, va
deveni ma rCtl secuLară a Armeniei" (p. 22).
Acesteia i se adaugă capacitat ea de a fi ştiut
să i m p r i m e oricărei construC ţii, ca o pecete,
elementu l tipic armenesc . Depăşind erapa în­
ceputuril or şi epoca elenistică , reprezent ată prin
ansall1bltd de la Garni, autorll acordă, pe
dr e p t cuvînt, o mare atenţIe feudalism ului
t i m p u ri u , dezvoltat Între secolele IV- VU, sub­
liniind că .. naşterea conştiinţei naţio nale Încă
din sec o ' ul IV constituie o bază perltrlt Îrz­
fl o rir ea uLterioară a artei şi a rhit ec tu rii " ( p . 27),
i :l r "arhitectur a a r mea nă de acum va avea _ o
ill/Luenţă decisivă În arhitectura şi wltrcra ar-
117eallă /lelltru multe secoLe" (p. 27) . In cadrul
acestei epoci analiza este ax:l tă pe genuri de
monument e: palate (Zvarrnoţ, A ru c i ), basil1ci
(Yereruk), bise ric i cu cupolă. I n ca d rul :lce,­
wi din urmă gen, cupola încun unează fie o
concepţie spaţială de tip central (o structurii
cruciformă Înscrisă sau n u într-o formă geo­
metrică rectangulară sau circulară), fie o con­
cepţie basilicală, cu care intră Într-o perfectă
sinteză. Monumentele sînt anaLizate arÎt din
punctul de vedere al calităţilor concepţiei ar­
spaţiale, structurale, decora­
hitectonice
tive - cît şi din cel al reaIizării tehnice. Au­
torii urmăresc În permanenţă descifrarea me­
sajului estetic care se desprinde din desăvîrşita
armonie dintre interior şi exterior, care, "de­
parte de a crea actlaşi efect artistic, se află
Într-un contrast ascuţit, dar mutual avantajos"
(p. 29), contrast privit ca o trăsătură per­
manentă a arhitecturii medievale armene.
Cel mai Întins spaţiu este afectat discu­
tării variantelor compoziţiei c u cupolă, cea
R . S. S . Armenia), Leningrad,
mai tipică pentru arhitectura armeană medie­
vală - ale cărei origini, din
sint eluci date de autori, care menţionează doar
că "se pierd în negura timpurilor" (p. 30).
Monumentele sînt prezentate
tipul cel mai simplu la structul1ile cele mai
complexe. Originalitatea protundă, dincolo de
asemănarea lor, care nu Înseamnă
odată repet,we identică, ci "apropierea inde­
pendentă a arhitectlilui de operă", marchează
fiecare monument din epocă: bisericile Sf. Rip­
sime şi Sf. Ga1ane de l a Ecimiadzin, biserica
de la Garanovit, biserica Sf. Ioan din Mastara
etc. Indrăzneala structurii centrale trietajate
de la Zvarlnoţ prilejuieşte autorilor atît descrie­
rea detaliată a ruinelor, prezentarea ipoteticei
reconstitmri a bisericii distruse de un cutremur
În secolul X, cît şi amintirea seriei de m OI1lI­
l11ente inspirate, În epocă şi
temerara constrUCţie.
In întreaga arhitectură
de cupolă, peretele joacă un rol la fel de
i m portant În conferirea unei excepţionale mo­
numentalităţi unui edificiu chiar
di mensi u n i .
Concluzia primei părţi a studiului intro­
ductiv reprezintă de fapt o caractenzare ge­
nerală a creaţiei secolelor I V - V I I : �in reza
:lrtelor plasllÎce în comexllI l
gica îmbinării tuturor elementelor, slmp;itat�a
nobilă a formelor, frumuseţea ascetică a de­
corulua concură l a unitatea stilistică a monu­
mentelor epocii.
In spiritul preocupărilor constante în a
urmăvi unitatea culturii armene în dezvoltarea
sa - privind mereu la trecut şi împletind ve­
rigile preluate cu noul inerent unei evoluţii
creatoare - autorii anal1zează epocile urmă�
[Oare ale Înfloririi arhitecturii şi artelor legate
de ea.
Mai pUţin inventive din punct de vedere
:lI structurilor monumentale, aceste etape ino­
vează mai ales sub aspectul decoraţiei, care
fără a deveni preponderentă, cîştigă În impor­
tanţă, un rol major În acest sens revenind
factorului m usulman, cu care cultura armeană
intră În contact În timpul stăpînirii, m ai m � l t
sau mai pUţin efective, arabe.
Legat de aceasta, devine din ce în ce mai
frecvent şi se dezvoltă tot mai mult, din punct
de vedere al decoraţiei În relief p l at - decora­
ţie care va sfîrşi pr.in a-l acoperi ca o dan­
te:ă - hacikaruL monument comemorativ sa.u
funerar, ce Îşi are originea în
din U ra r l u .
Ca o consecinţă a fără m i ţării feudale, ar­
h itectura cunoaşte acum înfloI1Îrea mai multor
şco l i locale. Pe plan constructiv, aceast:l se
manifestă prin Înl ocuirea marilor catedrale cu
constrUCţii m a i modeste ca dimensiuni, dar
care reiau În chip manife t t radiţiile vechi
(Sevan, T atev) şi prin apariţia unui nou tip
de monument - gaviwl - constrUCţie scmi­
l :tica, semircligioasă . inspirată de funCţionali­
tatea casei ţărăneşti a cărei structură o preia
şi o a m p l i fică.
Un paţiu n u p re:t În e m n :tt, deşi l-ar fi
mer�tat c u sigur:lnţă date fiind şi cunoscutele
cercetări arheologice Începute încă acum cî tev:t
decenii, este con sacrat arh'tecturii oraş�lor, În­
tre care AI�i ocupă p rimul loc.
Un nou capitol al studiului este dedicat
arhitecturii armene care Înfloreşte cu începere
de la jumătatea secolului al XI II-lea, arhitec­
tură al cărei program caracteristic este repre­
zentat de ansamblul monastic. Fiecare
78
www.patrimoniu.ro
E d itura Aurora, 1 97 1 , 68 p . + 1 08 il.
aceste mari ansambluri, dincolo de concepţia
nefer�cire, nu generală unitară, este profund original. Aceste.l
cupri n d mai mlllre biserici şi gavituri, biblio­
teai, galerii de legătură boltite, mauso!ee prin.
evolutiv, de la ciare şi, Încastrate În ziduri l a interior sau la
exterior, ori independente, nenumărate hacikare,
adevărată istorie În piatra a epocii. Remarca­
Însă nici­ bile prin arta constrUCţiei, echilibrul volumelor,
pitmicitatea creată de arcaturile adosate zidu­
rilor la exterior (cu rezonanţe atît de precise
În Ţara Românească la Dealu şi la Curtea
de Argeş şi la tot cortegiul de monumente din
epocile următoare), spaţiul interior adunat sub
cupolele parcă plutitoare spr�J1nite pe stîlpi
interiori, liberi în centrul gavitur�lor şi adosat i
pereţilor laterali Î n biserici, impun atenţiei
ansamblurile de la Hagbat, Ghegard, Sanahin.
In ceea ce priveşte decoraţia, alături de pre­
mai tîrziu, de zenţa tOt mai abundentă a ornamentelor geo­
metâce ce sublill!iază anumite părţi ale mo­
armeană, alături numentului, cea figurativă se imptll1e: relieful,
mai plat sau mai înalt, reprezentind tablouri
votive (Sanahin, Hagbat şi Spitakavor) sau
modest ca scene biblice în timpanele portalurilor (Nora­
vank, Spitakavor), toate remarcabile prin deli­
cata tra tare a pietrei, individualizarea trăsă­
turilor, marcata amprentă locală a stilizării
anatomice şi fizionom ice şi, pe alt p!:tn, per­
arhitecturii. Lo­ fecta aZlllion.izare cu a r b i rectura.
De al ·tfe!, din co a.tă lucrar,� a. din l<!X t.
din d esene şi din imagini. se desprinde idee a
că armonia pare a fi legea care guvernează
Întreaga concepţie a arhitecturii annene: armo­
nia monumentului În sine, ca tot, cea a diferi­
telor părţi ale unui ansambiu (chiar cînd este
construit pe intervalul mai multor secole ca la
Hagbat), armonia cu peisaj u l - componentă
vitală a imaginii p l astice construite.
Fişele o feră informaţii istorice suplimen­
lare [aţă de textul general, o succintă anaLiză
stilistică a monumentelor şi ansamblurilor. Par­
tea consacrată fişelor conţine mai m ulte men­
ţiuni de monumente decît studiul introductiv,
fapt bine venit, ce completează cu date În
plus, cu planuri şi imagini, faciesul specific
:tI grupelor de monumente abordate.
Cartea, aşa cum este concepută, îmbină
perfect doua deziderate : cel de informare şi
analiză ştiinţifică, c u cel de popularizare în­
tr-un sens foarte elevat a unuia dintre cele mai
im portante capitole ale cultuI1Îi armene.
de vedere al celui ce urmă­
Din punctul
reşte aspectul ştiinţific, lucrarea ar fi putut
fi Îmbogăţilă cu o h a rta a Armeniei medie­
străvechile stele
vale pe care să fie marcate toate monumen­
tele ce figureaza în studiul introductiv sau în
fişe, de asemenea cu o serie de secţiuni longi­
tudinale sau transversale şi, desigur, cu un
n umăr sporit de imagini, luate din unghiuri
diferite, din i nter i o r şi de detaliu, ale mo­
numentelor. In p l us, numerotarea fişelor, men­
ţiunea exactă În text a referirii la ele şi la
numărul il ustraţii lor, O m a i mare coerenţă î n
ordonarea fişelor, care nu urmează foarte exact
ideile studiului, ar fi fost utile.
Oricum, pentru cercetătorul român, lucra­
rea apare ca foarte bine venită, cunoscute fiind
legăturvle, evidente şi subliniate deja de multă
vreme, Î ntre arhitectura medievală din ţările
române şi arta constructivă a Îndepărtatului
C:lucaz. Cartea poate oferi sugestii preţioase
pentru premisele unui studiu comparativ şi
pentru elucidarea unor probleme mai largi pri­
vind originea unOr elemente constructive şi
decorative din sud-estul european.
dintre TEREZA S I N IGALIA
• SU MAR • C O N TE N TS • SOM MAIRE •

RADU CREŢEANU şi arh . ION D UMITRESC U - Trei
conace boiereşti din prima j umătate a veacului al
XVIII-lea aflate î n j udeţul Ilfov (3)
arh. TITU ELIAN - Punerea î n valoare a bisericilor de
lemn d i n nordul Moldovei prin restaurarea şi înca­
drarea lor în circuitul turistic (27)
VASILE DRAGUŢ - Restaurarea picturi lor murale de
la Gheli nţa (45)
DINU V. ROSETTI şi LUCIAN CHIŢESCU - Cetatea
geto-dacică de la Cetăţeni, j ud . Argeş (55)
MIHAI SAMPETRU - Precizări cronologice î n legătură
cu ed ificiul roman cu mozaic de la Constanţa (59)
• • - Dosar de restaurare a panoului Fecioarei din Bi­
• (75)
serica Neagră din Braşov (6 1 )
PETRE OPREA - Vila Matilda (67)
NICOLAE N. PUŞCAŞU - Informare asupra săpăturilor
de cercetare arheologică efectuate la mănăstirea
Putna în a n i i 1 969- 1 970 (70)
• • - Proiecte şi perspective î n activitatea de restau­
• TEREZA SINIGALIA - S . Mnaţakanian and N. Stepa­
rare (73)
V ASILE DRAGUŢ - Conferinţa de la Ziirich pentru
"Anul european al patrimoniului arhitectural" (73)
VASILE DRAGUŢ - Colocviu ICOMOS, Salonic 1 9 7 3 (74)
prof. arh. GRIGORE IONESCU, arh. S . VOICULESCU
- Campania de relevee a studenţilor Institutului
de arhitectură "I. Mincu" din timpul practicii de
vară (75)
T . S . - D i n activitatea DMIA (75)
IOANA CRISTACHE PANAIT - Unele probleme pri­
vind arhitectura populară de lemn din Polonia ( 75)
VASILE DRAGUŢ - Conference in Ziirich for "The Eu­
ropean Year of the ArchitecLural Patrimony" (73)
VASILE DRAGUŢ - ICOMOS Conference, Salonic 1 9 7 3
(74)
Prof. arch. GRIGORE IONESCU and arch. SANDA VOI­
C ULES CU - The Summer Practice of the
Students from the "Ion Mincu" Institut of Archi ­
tecture (75)
TEREZA S INIGALIA - From the Activity of the Direc­
tion for the Historical and Art Monuments (75)
IOANA CRISTACHE PANAIT - Some Problems Con­
cemi ng the Wooden Folk Architecture in Poland
MIHAIL STEPHANESCU - "The Architectural Review"
about Romania (77)
OLIVER VELESCU - Nicolae Boşcaiu şi Al. Filipaşcu,
" Reintegrarea în peisaj a unor monumente istorice
din j udeţul Suceava" (77)
nian, "Architectural Monuments in thE:. Soviet Re­
public of Armenia", Leningrad, 1 97 3 (nl)
I
•
RADU CREŢEANU et arch. ION DUMITRESCU - Trois
manoirs de boyards, de la premiere moitie du 1 8-e
s., dans le dep. d'llfov (3)
Arch. TITU ELIAN - La mise en valeur des eglises en
bois du Nord d e la Moldavie par leul' restauration
et leul' integration dans le reseau touristique (27) �

MIHAIL STEPHANESCU - "The architectural review"
despre România (77)
OLIVER VELESCU - N icolae Boşcaiu şi Al. Filipaşcu,
" Reintegrarea în peisaj a unor monumente istorice
din j ud. Suceava" (77)
TEREZA SINIGALIA - S. Mnaţakanian şi N. Stepanian,
"Architectural monuments in the Soviet Republic
VASILE DRAGUŢ - La restauration des peintures mu­
rales de Ghelinţa (45)
DINU V. ROSETTI et L UCIAN CHIŢESCU - La ciLa­
delle geto-dace de Cetăţeni, dep. d'Argeş (55)
M IHAI SAMPETRU - Precisions chronologiques concer­
nan t l'edifice romain a mosa'ique de Constanţa (59)
• • - Dossier de restauration du panneau de la Vi erge
•

of Armenia", Leningrad, 1 97 3 (78) de l'Eglise Noire de Braşov ( 6 1 )

PETRE OPREA - La v i l la Mathilde (67)
• NICOLAE N. PUŞCAŞU - Renseignement concernant
les fouilles archeologiques effectuees au monastere
RADU CREŢEANU and arch. ION DUMITRESCU de Putna en 1 969-1 970 (70)
- Three Mano!" Houses irom the First Half of the • • Projets et perspectives dans l' activite de restauration
•

XVlII-th century i n the Ilfov County (3) (73)

Arch. TITU ELIAN - How the Wooden Churches from
the Northem Moldavia can be put forward by their
TIestoration and Integration into the Tourist Cir­
cuit (27)
VASILE DRAGUŢ - The Restoration of the Mural Pain­
tings from Ghelinţa (45)
DINU V. ROSETTI and LUCIAN CHIŢESCU - The Geto­
Dacian Fortress from Cetăţeni, Argeş County (55)
M IHAI SAMPETRU - Chronological Explanations Regar­
ding the Roman Building with Mosaics from Con­
stanţa (59)
• , Restoration Record of the Panel of the V irgin
• _.
from the Black Church in Braşov (6 1 )
PETRE OPREA - Villa Matilda (67)
NICOLAE N. PUŞCAŞU - Report on the Archaeologi­
cal Researches at the Putna Monastery in the
Years 1 9 69- 1 9 7 0 (70)
F lans and Prospects i n the Restoration Activity
• -
(73)
VASILE DRAGUŢ - La Conference de Zurich pour
" L'anne e europeenne du patrimoine archi tectural" (73)
VASILE DRAGUŢ - Le colloq ue ICOMOS, Salonic 1 97 3
(74)
Prof. arch. GRIGORE IONESCU et arch. SANDA VOI­
CULESCU - La campagne de relevements de8 etu­
dianb de l'Institut d' Architecture " I . Mincu " , durant
la pratique d'ete (75)
T. S. - Sur l'activite de la D . M . H.A. (75)
IOANA CRISTACHE PANAIT - Quelques problemes sur
l'architecture populaire en bois de Pologne (75)
M I HAIL ŞTEPHANESCU - "The Architectural Review"
a propos d e la Roumanie (77)
OLIVER VELESCU - Nicolae Boşcaiu ş i Al. Fil ipaşcu,
" Reintegrarea în peisaj a unor monumente istorice
din j udeţul Suceava" (77)
TEREZA SINIGALIA - S . M naţakanian et N. S tepanian,
"Architectural Monuments in the Soviet Republic
of Armenia" , Leni ngrad, 1 97 3 (78)

COLECTIVUL REDACŢIONAL
RODICA BANAŢEANU (secretar de redacţie), VALENTINA BUŞILA, I ULIU BUZDUGAN (redactor şef ad] .), MI RCEA
DUMITRESC U, OLGA MARC ULESCU, VASILE NICOLAU, ANG HEL PAVEL, TEREZA SINIGALIA.

Redacţia : Calea V i ctoriei nr. 1 74, Bucureşti, sectorul 1, telefon 50 4 8 68 şi 50 44 1 0. Administraţia LS.LA.P., str. Maior Giu­
rescu, nr. 1 1 , tel. 1 2 0 8 90. Costul unui abonament este de 60 lei (apare sem estrial). Abonamentele se fac la redacţie sau la
administraţie. Abonamentele pentru c i titorii din străinătate se fac prin ROMPRESFILATELIA, Calea Victoriei 29, P.O.B. 848,
200 1 Bucarest, ROUM ANIE.

I lei 3S I Tiparul executat la Intrepri n derea poligrafică Sibiu I 40880

www.patrimoniu.ro
www.patrimoniu.ro