Actualitatea temei investigate derivă din faptul că ecoturismul, ca fenomen social ce

contribuie la dezvoltarea durabila, reprezintă, la etapa actuală, domeniul de preocupare

ştiinţifico-practic în majoritatea ţărilor lumii. Dimensiunile geografice modeste ale zonelor
urbane din Republica Moldova nu pot permite desfăşurarea turismului de masă. Ecoturismul
presupune o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea zonelor ţării ce dispun de resurse şi
condiţii necesare valorificării acestuia, o alternativă sigură pentru integrarea peisajelor naturale şi
a biodiversităţii ecologice în atractivitatea turistică internaţională. De asemenea, actualitatea
temei studiate rezidă şi din importanţa perspectivelor de dezvoltare a ecoturismului în Republica
Moldova, analizând experienţa şi practicile internaţionale şi demonstrând importanţa lor în
construirea unei societăţi moderne fără a afecta mediul şi generaţiile următoare.
În acest context, poate fi argumentat faptul că exista numeroase perspective şi şanse reale
pentru promovarea ecoturismului în R. Moldova. Turismul ecologic este intensiv mediatizat, iar
antreprenorii apreciază această formă de turism ca una din oportunităţile de dezvoltare şi
diversificare a afacerilor.
În primul capitol „ECOTURISMUL - FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE
A TURISMULUI DURABIL” s-au abordat noţiunile conceptuale privind ecoturismul. În acest
context cea mai reprezentativă definiţie, din punctul nostru de vedere, dată ecoturismului este cea
oferită de Strategia de dezvoltare a turismului „Turism 2020”, care stipulează că turismul
ecologic - formă motivaţională de turism orientată spre cunoaşterea naturii, protejarea şi
conservarea mediului ambiant. Ecoturismul sau turismul bazat pe natură implică turiştii care
practică drumeţia sau călătoria în scopul observării florei şi faunei, studierii ecologiei zonei şi se
cazează în apropierea ariilor protejate, în locuri nedăunătoare naturii.
Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale
ecoturismului. Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu
condiţia ca acestea să respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul
se interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură.
Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice pot fi incluse:
 tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee
prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.);
 excursii / drumeţii organizate cu ghid;
 tururi pentru observarea naturii (floră, faună);
 excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii;
 excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor
tradiţionale, vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse
alimentare tradiţionale, achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.).
1
Conform OMT, noţiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte importante:
 Calitate - turismul durabil impune o experienţă valoroasă pentru vizitatori, îmbunătăţind
în acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă, identitatea sa culturală, reducerea
sărăciei, şi protejarea mediului;
 Continuitate - turismul durabil asigură exploatarea optimă, continuitatea resurselor
natural pe care se bazează şi păstrarea culturii comunităţii gazdă, cu experienţe
satisfăcătoare pentru vizitatori;
 Echilibru - turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice şi
comunităţii locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor
implicaţi.
Principiile ecoturismului sunt următoarele:
 minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea distruge
destinaţia turistică.
 educarea turistului cu privire la importanţa conservării.
 sublinierea importanţei unor operatori responsabili, care să coopereze cu populaţia și cu
autorităţile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunităţii.
 furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor natural protejate.
 accentuarea necesităţii unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști
pentru regiunile sau ariile naturale ce vor devein destinaţii ecoturistice.
Tot în acest capitol s-a încercat abordarea ecoturismului, conferindu-i acestuia un loc de
bază pe piaţa serviciilor turistice. Prin urmare putem afirma că ecoturismul este o industrie mică,
dar nu se extinde rapid, în cadrul unei nișe guvernate de forțele și de legile pieței. El a fost
promovat inițial că fiind echivalent cu turismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale și de
mediu din unele ţări, firme și destinaţii a condus la o confuzie general în privința sensului
ecoturismului ca segment de piaţă. Astfel s-a simţit nevoia unor linii directoare specific și a unor
sisteme de acreditare bazate pe criteriile dezvoltării durabile, iar discuțiile referitoare la aceste
probleme sunt în plină desfășurare.
Piaţa serviciilor turistice este o categorie economică formată din doua laturi corelative:
cererea și oferta. Ea reprezintă sfera economică, în care nevoile de consum pentru serviciile
turistice apar sub forma cererii, iar producţia de servicii apare sub forma ofertei. Din
confruntarea celor doua laturi corelative se concretizează tranzacţia prin intermediul actelor de
vânzare - cumpărare. Cererea pentru servicii poate fi fară obiect, dacă nu exista oferta pentru
serviciul căutat, tot așa și oferta poate fi fară subiect, daca pentru serviciul turistic ofertat nu se
manifestă cererea. Piața serviciilor turistice poate fi tratată ca locul abstract, unde se întalnesc
agenții economici care doresc să asigure compatibilitatea acţiunilor lor cu nevoile de consum și
2
 nu include totalitatea serviciilor de care are nevoie populaţia. În figura de mai jos se prezintă
locul ecoturismului în cadrul pieţei turismului, acesta apărând ca o subpiaţă a turismului în arii
naturale, având în acelaşi timp legături puternice cu turismul cultural şi rural.

Piața turistică

Turism Turism Turism în Turism de Turism de Turism balnear

cultural rural arii litoral afaceri
naturale

Ecoturism Turism de Turism în Campare

aventură medii
sălbatice

Figura 1.1. Ecoturismul ca segment de piaţă

Sursa: Elaborat de autor după Megan Epler Wood, Ecoturism: Principles, Practices and Polices
for Sustainability (2002);Eagles p.,International Ecotourism Management (1997).

Studiile de specialitate realizate de OMT au identificat principalele megatendinţe ce se

înregistrează în domeniul turismului şi care se vor amplifica în perspectiva anilor 2020. Printre
cele mai semnificative aspecte, sunt menţionate:
 creşterea numărului turiştilor preocupaţi de probleme de mediu;
 creşterea cererii pentru destinaţii noi;
 tendinţa de sporire a numărului de vacanţe de durată mai scurtă;
 creşterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active şi dornice de
călătorii;
 turiştii devin mai experimentaţi şi sofisticaţi, aşteaptă atracţii de bună calitate, utilităţi şi
servicii pe măsură şi tarife adecvate calităţii în călătoriile lor.
În anii care vor urma, calitatea mediului, lipsa poluării, curăţenia şi atitudinea populaţiei
locale vor fi mult mai importante pentru turiştii potenţiali decât varietatea posibilităţilor pentru
divertisment şi cumpărături. Deşi vor fi interesaţi de experienţe inedite, cei mai mulţi dintre
turiştii potenţiali vor dori să îşi poată continua stilul sănătos de viaţă atunci când vor călătorii.

3
 Capitolul II „EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL ORGANIZĂRII
ECOTURISMULUI” prezintă experienţa internaţională de valorificare a resurselor ecoturistice.
În acest context, la nivel internaţional există anumite aspecte care reflectă faptul că
ecoturismul constituie o formă de turism tot mai cerută de piaţa de profil. Sectoarele publice şi
private din industria turismului, din orice ţară de pe glob, încercă să diversifice activităţile de
recreare şi odihnă activă prin valorificarea economică a biodiversităţii.
Există anumite organizaţii internaţionale care stabilesc principalele coordonate de
exploatare în timp şi spaţiu a acestor resurse naturale de excepţie. Interesul organizaţiilor
implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai multe din următoarele
direcţii:
 Cercetare şi consultanţă;
 Reglementare şi standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate,
elaborarea de ghiduri);
 Dezvoltarea economică a domeniului (prin obţinerea unor rezultate pozitive de către
firmele de profil) prin atragerea de fonduri pentru comunităţile locale şi conservarea
biodiversităţii;
 Consultanţă;
 Educarea consumatorilor şi a prestatorilor;
 Formularea şi implementarea unor politici sectoriale;
 Dezvoltarea unor instrumente şi strategii de management şi marketing.
Toate aceste organizaţii reflectă în mod clar orientarea către dezvoltarea unui turism
durabil şi acordarea unei atenţii deosebite pentru susţinerea ecoturismului. În cadrul unor
organizaţii internaţionale se remarcă şi prezenţa ţării noastre prin unele iniţiative şi prin
recunoaşterea oficială a unor resurse naturale şi culturale valoroase pentru patrimoniul naţional şi
pentru cel mondial.
De exemplu, în Franţa - Ecotourisme France - este o asociaţie neguvernamentală
dedicată promovării practicilor ecoturismului în Franţa. Misiunea acesteia constă în acordarea de
asistenţă operatorilor care se străduiesc să facă din ecoturism un instrument viabil de creştere
economică durabilă, de conservare a patrimoniului natural şi socio-cultural al comunităţilor
locale.
În Italia - Asociaţia Ecoturismo Italia - a fost înfiinţată ca rezultat al creşterii interesului
şi cunoştinţelor în domeniul ecoturismului, facilitând dezvoltarea durabilă prin promovarea
turismului durabil şi ecoturismului. Scopul acestei asociaţii este de a evidenţia şi îmbunătăţi
beneficiile culturale, economice şi de mediu ale comunităţilor locale care practică ecoturismul.

4
 În Suedia - Societatea Suedeză de Ecoturism, constituită în 1996, are un număr de peste
400 de membri, în majoritatea lor întreprinderi mici şi mijlocii. Este promotor al procesului de
certificare în ecoturism „Nature’s Best”, a oportunităţilor oferite turiştilor de a rezerva ecotururi
de calitate într-un mediu sigur şi a brandului ecoturistic suedez.
În Letonia - Uniunea de Ecoturism din Letonia - este o organizaţie neguvernamentală
care a elaborat strategia naţională de ecoturism a ţării, fiind interesată în organizarea activităţilor
educaţionale, asigurarea consultanţei, participarea în elaborarea şi implementarea proiectelor de
ecoturism, cooperarea cu autorităţile locale, instituţiile guvernamentale naţionale şi
internaţionale, organizaţiile neguvernamentale, tur operatori etc.
În Armenia - Asociaţia de Ecoturism din Armenia - este o organizaţie
neguvernamentală înfiinţată în anul 1997 pentru a revitaliza moştenirea naturală şi cultural-
istorică a ţării şi pentru a contribui la bunăstarea comunităţilor locale prin promovarea
ecoturismului.
În Australia - Ecotourism Australia - este un organism neguvernamental, înfiinţat în
1991, ce are ca misiune promovarea şi dezvoltarea ecoturismului prin: elaborarea standardelor
pentru practice durabile; creşterea profesionalismului stakeholderilor din industria turismului;
asistarea operatorilor ecoturistici în îmbunătăţirea calităţii interpretării particularităţilor
patrimoniului natural şi cultural al comunităţilor locale; asigurarea viabilităţii financiare
operatorilor care adoptă practici durabile; elaborarea de proiecte şi implementarea soluţiilor
privind conservarea naturii şi asigurarea de beneficii populaţiei locale; promovarea principiilor
ecoturismului în scopul conştientizării acestuia în sectorul turistic.
World Tourism Organization consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul
internaţional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în ţările
învecinate (regionale) şi 0.4 mld vor fi călătorii pe distanţe lungi (inter-regionale).
În tabelul 2.1. se poate observa creşterea susţinută a zonei Asia-Pacific care, în perioada
2010-2020 îşi va dubla numărul de sosiri internaţionale şi va devansa în ceea ce priveşte cota de
piaţă continentul american. Cea mai mare rată de creştere anuală o are zona Orientului Apropiat,
aceasta dublându-şi numărul de sosiri internaţionale în acelaşi interval.
Repartizarea sosirilor internaţionale pe regiuni geografice confirmă poziţia de lider a
Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi de continentul
american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat şi sudul Asiei.

5
 Tabelul 2.1.
Previziunea sosirilor de turiști internaționali pe regiuni
Anul de Creșterea
bază anuală Cote de
Țări 1995 Previziuni (%) piață
1995-
2010 2020 2020 1995 2020
Lumea 565,4 1006,4 1561,1 4,1 100 100
Africa 20,2 47 77,3 5,5 3,6 5
America 108,9 190,4 282,3 3,9 19,3 18,1
Asia de est și
Pacificul 81,4 195,2 397,2 6,5 15,4 25,4
Europa 338,4 527,3 717 3 59,8 45,9
Orientul
Mijlociu 12,4 35,9 68,5 7,1 2,2 4,4
Asia de Sud 4,2 10,6 18,8 6,2 0,7 1,2
Intraregional
(a) 464,1 790,9 1183,3 3,8 82,1 75,8
Long- Haul (b) 101,3 215,5 377,9 5,4 19,9 24,2
Sursa: World Tourism Organization

Tot în capitolul II. s-au analizat tendinţele de dezvoltare a pieţei ecoturismului la nivel
internaţional. S-a stabilit că, evoluţia, atât a turismului, cât și a turismului internațional se
caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendinţă de creștere datorită influenţei factorilor
economici, demografici, politici, sociali. Turismul internațional are, în aceasta situație, cea mai
importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a vizita alte țări, de a cunoaște alte civilizații,
obiceiuri dar și datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care
permite călătorii mai rapide și mai confortabile pe distanțe din ce în ce mai lungi.
Piaţa turistică internaţională reprezintă locul de întâlnire dintre oferta turistică
materializată în produse turistice şi cererea turistică materializată în dorinţe, nevoi, aspiraţii ale
potenţialilor consumatori de turism. Studierea şi cunoaşterea definiţiilor, caracteristicilor şi
componentelor pieţei turistice internaţionale; cererea turistică internaţională; oferta turistică la
nivel internaţional.
Principalele tendințe care se manifestă în turismul mondial sunt:
 creşterea numărului turiştilor;
 creşterea numărului de zone geografice şi țări intrate în circuitul turistic;
 creşterea numărului vacanțelor (a timpului liber), dar şi a scăderii duratei medii a
sejurului datorită fraţționării în mai multe etape a concediului de odihnă (a timpului
destinat vacanţelor);

6
  creşterea puternică a cererii turistice dar şi a ofertei în unele zone cum ar fi: Asia de
SudEst, Australia şi Nouă Zeelandă şi Europa de Est.
Conform estimărilor specialiştilor în anul 2020 se va înregistra o cifră de 1602 milioane
de sosiri de turişti internaţionali, corespunzătoare unei rate medii anuale de creştere de 4,3 %
(având ca bază anul 1995). Încasările valutare aferente se vor ridica la cca. 2000 miliarde usd.,
ceea ce reprezintă o creştere medie anuală de 6,7%.

Tabelul 2.2. Estimarea sosirilor de turişti internaţionali şi a încasărilor valutare pe plan

mondial în perioada 1995-20203

Indicatori U.M 1995 2000 2010 2020 1995/2020

Nr. Sosiri Mil.persoane 564 692 1047 1602 1032
Încasări mld./ usd 399 552 1055 2000 1601
Sursa: Revista Management – Marketing, nr.3/2001

Prognozele realizate vizând perioada 1995-2020 cu privire la populația dispusă să

călătorească arată că turismul internațional încă dispune de potențial de creştere neexploatat.
Astfel ponderea turiştilor internaționali în totalul populației dispuse să călătorească este de 7% pe
total mondial din care în Europa 14% iar în Asia de Est / Pacific 10%.

Tabelul 2.3. Ponderea turiştilor internaţionali în totalul populației dispusă să

călătorească
Regiunea Ponderea (%)
Total mondial din care: 7
Europa 14
Asia de Est/Pacific 10
America 8
Africa 5
Orientul Mijlociu 6
Asia de Sud 1
Sursa: Revista Management – Marketing, nr.3/2001

Pe lânga aceste previziuni de natură pur economică sunt necesare și anumite previziuni de
natură social-psihologică pentru a putea întelege nevoile / dorințele noilor turiști și a veni în
întâmpinarea lor cu produse și servicii care sa satisfacă întocmai așteptările acestora. OMT
identifică tendințele care se vor manifesta, în acest sens, pe piața europeană:
 turismul este promovat de catre guverne mai mult pentru profiturile economice obținute
decât pentru beneficiile sociale și îmbunataţirea calităţii vieţii.

7
  creșterea concurenței între destinațiile de vacanță și alte forme de petrecere a timpului
liber.
 industria europeană a turismului va face faţă unei concurenţe în creştere atât din
interiorul cât şi din afara regiunii. O serie întreagă de factori concură la această situaţie
(concurenţa economică şi financiară, factorii politici, schimbările sociale şi demografice,
inovaţiile tehnologice etc.) inclusiv activităţile promoţionale ale regiunilor concurente.
Analizând datele referitoare la experienţa de organizare a ecoturismului la nivel
internaţional, s-a constatat că Spania a fost prima ţară care a susţinut ecoturismul în anii ´90.
Ţara are o bogată diversitate florală, faună și o diversitate genetic largă. Totodată, Spania a fost
printre primele ţări europene desemnată ca Arie Protejată.
Guvernul spaniol a ales să se concentreze asupra zonelor publice. Accentul pe terenurile
publice a influențat puternic politicile viitoare ale AP. În 1927, a fost adoptat un nou decret regal
pentru a crea „situri (parcuri) naturale”, mai puţin restrictive și mai mult flexibile decât cea a
parcurilor naţionale. Decretul revizuit a introdus, de asemenea, o clauză obligatorie de
cumpărare. În consecință, statul ar putea achiziționa terenuri private, plătindu-i proprietarului o
anumită sumă de bani ca despăgubire. Cu toate acestea, lipsa de finanțare pentru achiziționarea
de terenuri private a limitat achiziționarea de noi teritorii de la proprietarii privați. În anii
următori, au fost înfiinţate doar câteva AP noi, parţial din cauza lipsei de finanțare, dar și din
cauza instabilității politice și a conflictului care a dus la războiul civil. Consecințele acestui
război și cel de-al doilea război mondial au determinat o scădere a ratei de protecție a mediului;
Cu toate acestea, până în 1970 au fost stabilite 23 AP.
În 2007, a fost adoptată o nouă lege (Ley 42/2007, de 13 de diciembre, del Patrimonio
Natural y la Biodiversidad). Potrivit lui Mulero, această nouă lege era importantă pentru
managementul AP. Aspectul social al conservării a câștigat o importanță considerabilă,
implicând si pe cei afectați de PA în procesul de luare a deciziilor și subliniind cunoștințele
tradiționale. Dezvoltarea economică și utilizarea durabilă a resurselor au fost, de asemenea, luate
în considerare în politică, Legea a îmbunătăţit, de asemenea, definiția și conținutul planurilor de
gestionare, cu scopul de a spori eficiența gestionării parcurilor. Sistemul de clasificare, care a
fost problematic în anii anteriori, a fost mult îmbunătățit, iar conceptele relevante au fost mai clar
menționate. În același timp, acordurile internaționale, cum ar fi rețeaua Natura 2000 (înființată în
temeiul Directivei privind habitatele din 1992), au fost incluse în lege pentru promovarea unei
abordări largi a conservării.
Hărţile EUROPARC - Spania au inclus 109 AP mai mari de 10 km2, cu mai mult de 50%
din suprafața lor în sudul Alpilor și / sau în zonele montane mediteranene. Dintre aceste AP,
21% nu au fost asociate cu o categorie IUCN (Figura 2.3.).
8
 Figura 2.3. Proporţia Ariilor Protejate din Spania, conform criteriilor studiate.

În prezent problema privind conştientizarea importanţei ecoturismului este deosebit de

actuală, deoarece turismul adeseori este perceput ca o activitate neesenţială pentru dezvoltarea
economică. La etapa iniţială se impune tot mai imperios necesitatea conştientizării acestei
probleme la nivel instituţional, ceea ce ar asigura o mai bună înţelegere şi percepere a
necesităţilor dezvoltării ecoturismului la nivelul instituţiilor guvernamentale (ministere,
departamente). Este necesar, de asemenea, conştientizarea importanţei ecoturismului la nivelul
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi al populaţiei.
Capitolul III. „DIRECŢII STATEGICE DE DEZVOLTARE ŞI DE
VALORIFICARE A ECOTURISMULUI ÎN R. MOLDOVA” prezintă cadrul normativ şi
politicile naţionale în domeniul dezvoltării turismului şi ecoturismului. În R. Moldova cadrul de
reglementare a turismului o reprezintă strategia de dezvoltare „Turism 2020”, care prevede
perfecţionarea cadrului normativ în domeniul turismului în conformitate cu cerinţele pieţei
turistice, racordate la standardele europene; valorificarea potenţialului turistic naţional şi
promovarea imaginii Republicii Moldova ca destinaţie turistică; dezvoltarea regională a
turismului; sporirea nivelului de pregătire a cadrelor de specialitate şi a calităţii serviciilor
turistice; precum și modernizarea tehnologică a industriei turistice prin utilizarea tehnologiei
informaţiei şi a comunicaţiilor.
Ecoturismul în R. Moldova nu este reglementat până în prezent de nici o lege. Totuşi, în
anul 2016 s-a emis un Proiect de hotărâre a Guvernului „Privind aprobarea Programului de
dezvoltare a ecoturismului în Republica. Moldova în anii 2017-2020”. În conformitate cu art. 9
din Legea nr. 239 – XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional,

9
Agenţia Turismului a prezentat spre consultare publică proiectul hotărîrii Guvernului privind
aprobarea Programului de dezvoltare a ecoturismului în R. Moldova în anii 2017-2020.
Scopul Programului este promovarea conceptului de ecoturism și a dezvoltării
ecoturismului în vederea sprijinirii conservării naturii, a dezvoltării durabile a comunităților
locale din zonele cu valori naturale și pentru creșterea calității serviciilor legate de ecoturism, cât
și promovarea naturii ca element esențial al imaginii turistice a Republicii Moldova.
Obiectivul general al Programului este crearea condițiilor de dezvoltare a ecoturismului
în vecinătatea obiectivelor naturale de interes ecoturistic ce va avea ca rezultat realizarea de
produse și programe de turism și recreere cu valoare educativă pe plan național precum și
realizarea de produse cu profil ecoturistic competitive pe plan internaţional.
În vederea realizării obiectivului general, prezentul Program stabileşte 5 obiective
specifice:
 obiectivul specific 1. Perfecţionarea cadrului normativ;
 obiectivul specific 2. Creșterea atractivității destinațiilor de ecoturism la nivel național și
integrarea lor în imaginea de destinație de turism a Republicii Moldova pentru piața
internaţională;
 obiectivul specific 3. Dezvoltarea infrastructurii turistice în cadrul şi în vecinătatea ariilor
naturale protejate și la nivel de destinație ecoturistică;
 obiectivul specific 4. Îmbunătăţirea nivelului de pregătire profesională pentru personalul
implicat în managementul vizitatorilor, serviciilor turistice și planificarea dezvoltării
ecoturistice;
 obiectivul 5. Realizarea unui cadru naţional adecvat pentru dezvoltarea politicilor de
dezvoltare a ecoturismului.
Cadrul politic, legislativ și instituţional cu privire la securitatea biologică a Republicii
Moldova se află într-o perioadă de consolidare. Veriga principală legislativ-instituţională în acest
domeniu este constituită din Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în
Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 14-17, art. 40), Legea
privind ratificarea Protocolului de la Cartagena (HP RM din 11.10.2002 nr. 1381-XV), Legea cu
privire la securitatea biologică (HP RM din 21.12.2001), Comisia Naţională pentru Securitatea
Biologică ( HG RM din 20.05.2003 nr.603), Regulamentul privind autorizarea activităților legate
de obţinerea, testarea, utilizarea și comercializarea organismelor modificate genetic (HG RM nr.
1153 din 25.09.2003), Centrul pentru Securitatea Biologică (Ordinul Ministerului Ecolologiei,
Construcţiilor și Dezvoltării Teritoriului nr.28/61 din 18.02.2004).
Prin HG Republicii Moldova din 25.02.2002 nr.197. Ministerul Ecologiei și Resurselor
Naturale (MERN) este responsabil de realizarea cerinţelor Protocolului de la Cartagena. Agenţia
10
Turismului este responsabilă de implementarea Strategiei de dezvoltare a turismului „Turism
2020”. Cu toate acestea, legislaţia cu privire la securitatea biologică nu se implementează
adecvat în R. Moldova, dată fiind lipsa unui control riguros în domeniul respectiv.
Priorităţile naţionale în realizarea obiectivelor CDB
I. Senzibilizarea publicului
Analizând situaţia existentă în acest domeniu, prioritățile naționale la capitolul
sensibilizarea publicului cu privire la protecţia diversităţii biologice pot fi formulate astfel:
 lansarea unor opinii și idei cu privire la complexitatea problemelor de mediu și
consecințele acestora asupra sănătății și calităţii vieţii;
 crearea centrelor informaţionale de mediu regionale raionale și a bazelor de date privind
calitatea mediului și starea resurselor naturale;
 conștinentizarea populaţiei cu privire la necesitatea de a restabili și de a proteja
ecosistemele, de a conserva diversitatea biologică la nivel local și naţional;
 dezvoltarea sistemului informaţional public și a resurselor independente de informare
despre starea mediului, diversitatea biologică, calitatea vieții și integrarea acestui sistem
în rețeaua informațională mondială și regională;
 perficţionarea programelor de studiu privind conservarea diversității biologice și
utilizarea rațională a resurselor biologice;
accesul publicului la justiţie în problemele de mediu, sănătate și securitate biologică.
II. Participarea publicului
Transpunerea în practică a cerinţelor Convenţiei privind accesul la informaţie, justiţie și
participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul (Aarhus 1998) se derulează extrem de
anevoios în Republica Moldova din cauza capacităţilor de asigurare a accesului populaţei la
informaţia respectivă.
III. Politici naţionale
În conformitate cu Strategia Naţională și Planul de acţiune în domeniul CDB, politica
naţională a Republicii Moldova cu privire la conservarea diversităţii biologice la etapa actuală își
propune următoarele obiective:
 consolidarea cadrului legislativ, institușional și managerial cu privire la CDB adecvat
economiei de piaţă;
 integrarea cerinţelor CDB în programele de dezvoltare a sectoarelor economiei naţionale;
 crearea cadrului legislativ și instituţional privind securitatea biologică a populaţiei;
 restabilirea și menţinerea potenţialului ecosistemelor naturale și introducerea abordării
ecosistemice în managementul de mediu;

11
  perfecţionarea mecanismelor economice cu privire la conservarea și utilzarea raţională a
resurselor biologice;
 efectuarea monitoringului resurselor biologice și extinderea fondului de arii naturale
protejate;
 intensificarea colaborării internaţionale și atragerea de investiții pentru CDB;
 educarea și instruirea ecologică a populaţiei, crearea premiselor pentru participarea
publicului la luarea deciziilor.
IV. Cadrul legislativ-normativ
Cadrul legislativ-normativ al Republicii Moldova cu privire la CDB asigură doar parțial
realizarea Strategiei Naţionale de Acţiune în domeniul CDB și necisită o perfecţionare în vederea
ajustării la standartele internaţionale, precum și în ceea ce privește elaborarea mecanismelor de
aplicare a acestuia.
V. Cadrul instituţional
În R. Moldova implementarea CDB se efectuează de către un număr mare de instituții și
organizații de stat și neguvernamentale.
VI. Management informațional și baze de date
Prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 155 din 06.03.1995 „Cu privire la dezvoltarea
Sistemului Managerial Informațional din Republica Moldova” au fost puse bazele legislative în
domeniul respectiv.
VII. Mecanisme economice și sisteme de stimulare
Instrumentele economice, utilizate în R. Moldova în scopul CDB sunt depășite și nu se
încadrează în tendințele de dezvoltare caracteristice economiei de piață. Ele servesc drept
instrumente de generare a veniturilor și mai puțin ca pârghii de modelare și stimulare a unui
comportament adecvat al utilizatorilor de resurse biologice.
Tot în acest capitol au fost analizate resursele ecoturistice a R. Moldova. Obiectele şi
complexele din fondul ariilor protejate sunt de importanţă internaţională, naţională şi locală.
Modul de atribuire a acestor grade de importanţă este stabilit de Legea privind fondul ariilor
naturale protejate de stat, HP nr.1538-XII, 25.02.1998., de alte acte normative privind fondul
ariilor protejate, precum şi de convenţiile internaţionale din domeniu.
În R. Moldova ariile protejate de stat sunt următoarele:
1. REZERVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ. Rezervaţia ştiinţifică are ca obiectiv prioritar
protecţia mediului, efectuarea de cercetări ştiinţifice, educarea şi instruirea ecologică a
populaţiei, are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează autorităţii centrale
pentru mediu.
Rezervaţiile ştiinţifice existente în Republica Moldova sunt prezentate mai jos.
12
 REZERVAŢIILE ŞTIINŢIFICE

Nr. Denumirea Suprafaţa Amplasamentul Deţinătorii de terenuri

crt. (ha)

1 2 3 4 5

1 Codru 5177 Raionul Străşeni, satul Lozova Autoritatea centrală pentru

mediu

2 Iagorlîc 836 Raionul Dubăsari, satul Goian Autoritatea centrală pentru

mediu

3 Prutul de Jos 1691 Raionul Vulcăneşti, satul Slobozia Autoritatea centrală pentru
Mare mediu

4 Plaiul Fagului 5642 Raionul Ungheni, satul Rădenii Autoritatea centrală pentru
Vechi mediu

5 Pădurea 6032 Raioanele Glodeni şi Făleşti Autoritatea centrală pentru

Domnească mediu

TOTAL 19378

Sursa:Legea privind fondul ariilor protejate de stat nr.1538 din 25.02.1998 www.gov.md

2. PARCUL NAȚIONAL. Parcul naţional are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale

de o deosebită importanţă ecologică, estetică şi cultural-istorică în vederea armonizării peisajelor
geografice şi folosirii lor durabile în scopuri ştiinţifice, culturale, turistice, instructive şi
educaţionale, are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice. Parcurile naţionale din R. Moldova
sunt prezentate în cele ce urmează.

13
 Parcurile Naționale
Nr. Denumirea Suprafaţa Amplasamentul Deţinătorii de terenuri
crt. (ha)

1 Orhei 33792,09 Întreprinderea pentru Autoritățile administrației

publice centrale și locale;
silvicultură Orhei: ocolul persoane fizice și
silvic Ivancea, ocolul silvic juridice”

Selişte, ocolul silvic Vatici,

ocolul silvic Teleşeu

Comunele (satele) Morozeni,

Ghetlova, Puţintei,

Neculăieuca, Vatici, Donici,

Teleşeu, Selişte, Peresecina,

Ivancea, Pohorniceni,

Trebujeni din raionul Orhei

Călărași Întreprinderea pentru

silvicultură Călăraşi: ocolul

silvic Bravicea

Comuna Săseni şi satul Bravicea

din raionul Călăraşi

Strășeni
Comuna Codreanca și satele
Ţigăneşti, Romăneşti din raionul
Strășeni

Criuleni
Comuna Maşcăuţi din raionul
Criuleni

Sursa: Legea privind fondul ariilor protejate de stat nr.1538 din 25.02.1998 www.gov.md

14
 3. MONUMENTE ALE NATURII
Monumentele naturii se clasifică în:
a) geologice şi paleontologice: peşteri, grote, denudaţii, stînci, rîpe, recife, falii, cariere, pîlnii
carstice, alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri
paleontologice;
b) hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, rîuri, albii vechi şi alte obiecte unice sau
reprezentative din punct de vedere hidrologic;
c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale
speciilor de animale rare, precum şi a unor specii de animale rare sau periclitate;
d) botanice: teritorii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale
speciilor de plante endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a unor specii de plante rare
sau periclitate, a arborilor seculari;
e) mixte: spaţii în care se întîlnesc elementele enumerate la lit.a)-d);
f) specii de plante şi animale rare.
Sunt protejate 13 sectoare de pădure - monumente ale naturii, cu o suprafaţă de 125,2 ha.
Cele mai reprezentative sînt: pădurile Lipnic, Hîrjauca - Sipoteni, Cuhureşti, Caracuşeni, Rudi
ş.a.
4. REZERVAŢIA NATURALĂ. Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea
condiţiilor optime de protejare şi restabilire a speciilor, a comunităţilor vegetale şi animale
semnificative din punct de vedere naţional. Rezervaţiile naturale se află în subordinea
autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. În cadrul rezervaţiei naturale se efectuează
cercetări ştiinţifice. Pe lista ariilor naturale protejate figurează 63 de rezervaţii naturale, dintre
care rezervaţiile silvice: Sadova, Condriţa, Vadul lui Isac ş.a.; rezervaţiile de plante medicinale:
Rosoşeni, Cernoleuca, Logăneşti, Sărata Galbenă, Selişte ş.a.
5. REZERVAŢIA PEISAJERĂ (de peisaj geografic). Rezervaţia peisajeră (de
peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de importanţă naţională,
utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi recreative.
Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice) se află în subordinea autorităţilor administraţiei
publice centrale sau locale. Rezervaţiile peisagistice au o valoare deosebită pentru turism: Rudi -
Arioneşti, Călărăşeuca, Valea Adîncă, Saharna, La Castel, Feteşti, Suta de Movile şi Trebujeni.
6. REZERVAŢIA DE RESURSE. Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea
resurselor naturale pentru menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare. Se
află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, iar teritoriile acestora
rămîn deţinătorilor.

15
 ARIA CU MANAGEMENT MULTIFUNCŢIONAL. Aria cu management
multifuncţional are ca obiectiv conservarea naturii şi gospodărirea reglementată a resurselor
naturale. Ariile cu management multifuncţional se află în subordinea autorităţilor administraţiei
publice centrale sau locale. În aria cu management multifuncţional se delimitează zone naturale
cu regim special de protecţie
REZERVAŢIA BIOSFEREI. Rezervaţia biosferei se fondează în conformitate cu
Programul UNESCO “Omul şi biosfera” şi are ca obiectiv conservarea elementelor şi
formaţiunilor fizico-geografice, speciilor de plante şi de animale de importanţă naţională şi
internaţională, efectuarea de cercetări în sistemul monitoringului global și are statut de instituţie
de cercetări ştiinţifice şi se află în subordinea autorităţii centrale pentru mediu.
GRĂDINA DENDROLOGICĂ. Grădina dendrologică are ca obiectiv conservarea unui
anumit genofond de specii de arbori, arbuşti şi de alte plante cu flori ce prezintă interes ştiinţific
aplicativ și are statut de instituţie ştiinţifică aplicativă şi se află în subordinea autorităţii
administraţiei publice locale.

Tabelul 3.5. GRĂDINILE DENDROLOGICE DIN R. MOLDOVA

Deținătorii de
Nr.crt Denumirea Suprafața Amplasamentul terenuri
1 2 3 4 5
Grădina
Dentrologică din str. Gheorghe Primăria
1 Chișinău 83 Enescu Chișinău
Ministerul
Grădina Municipiul Agriculturii și
Dentrologică din Tiraspol, la hotarul Industriei
2 Tiraspol 21 cu satul Sucleia Alimentare
Total 104
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_de_perdele_forestiere_de_protec%

MONUMENTUL DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ. Monumentul de

arhitectură peisajeră are ca obiectiv păstrarea şi dezvoltarea compoziţiilor arhitectonice peisajere
şi servesc ca depozit al genofondului de plante. Se declară monument de arhitectură peisajeră
parcurile vechi, parcurile silvice, aleile cu valoare istorică, culturală, ştiinţifică, estetică,
economică şi recreativă.

16
 GRĂDINA ZOOLOGICĂ. Grădina zoologică are ca obiectiv conservarea şi studierea
faunei sălbatice în condiţii de captivitate în scopuri cognitive, educaţionale şi de cercetare
ştiinţifică și se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.
Mai jos observăm repartiția pe categorii și suprafețe a ariilor naturale protejate de stat
amplasate în limitele fondului forestier gestionat de autoritățile silvice de stat.

Tabelul 3.8. Arii protejate de stat în Republica Moldova

Denumirea categoriilor de Suprafața ocupată,

Nr.d/o arii protejate Numărul obiectelor ha
1 Rezervații naturale de stat 5 19378
2 Monumente ale naturii 32 785,2
a) geologice și paleontologice 20 660,3
b)botanice 12 124,9
3 Rezervații naturale 60 7791
a)silvice 51 5001
b)plante medicinale 8 2740
c) mixte 1 50
4 Rezervații peisagistice 40 32804,4
5 Rezervații de resurse 4 478
TOTAL 141 31236,6
Sursa: Legea turismului Nr.798-XIV din 11.02.2000 www.gov.md

Reieşind din analiza efectuată putem identifica anumite direcţii de valorificare a

resurselor ecoturistice naţionale și de implementare a practicilor internaționale în domeniu.
În prezent, turismul practicat în zonele naturale precum și în parcurile naționale și
rezervații ale biosferei, în țările europene dezvoltate, nu întrunește atributele unui turism durabil.
Prezentarea principiilor care stau la baza proiectelor de amenajare și valorificare turistică a
zonelor naturale protejate are nu rol important pentru amenajarea turistică a parcurilor naționale
din Moldova, mai ales pentru a se evita laturile negative prezente în alte țări, legate de
exploatarea economică a acestora.
Recomandări generale pentru realizarea turismului durabil. Păstrarea tuturor funcțiunilor
turistice ale parcurilor naționale, ale rezervațiilor biosferei trebuie să aibă la bază elaborarea unor
planuri de dezvoltare turistică, care să nu se limiteze la aceste spații naturale și să se înscrie într-
un context regional mai larg. Acțiunile izolate de amenajări parțiale exclud realizarea unui turism
durabil.
Vor trebui dezvoltate și promovate mijloace de transport cât mai silențioase, prin
utilizarea unor surse de energie alternative, iar dotările și echipamentele turistice se vor realiza

17
într-un stil și la o scară, în deplină armonie, cu mediul local, prin utilizarea de materiale de
construcții locale, tradiționale. Se impun, pentru viitor tipuri de vacanțe, care cer cheltuieli
energetice reduse și care să exploateze la minimum resursele existente și totodată să contribuie la
conservarea și protecția mediului. Pentru turiști, cât și pentru populația locală, este important să
li se explice rolul și modul de punere în practică a turismului durabil și realizarea treptată a unui
mod de viață compatibil cu normele internaționale de protecție a mediului, lucru deosebit de util
pentru cerințele de dezvoltare a generațiilor viitoare.
Analiza avantajelor socio-economice ale dezvoltării turismului în zonele naturale
protejate. Pentru o bună desfășurare a unor activități turistice diversificate, se cere rezolvarea
urmă toarelor probleme:
 analize și propuneri privind dezvoltarea activităților și echipamentelor turistice;
 organizarea marketingului și industriei de turism în forme compatibile cu statutul de zone
naturale protejate;
 planificarea echilibrată potrivită capacitților de încărcare, asigurarea monitoringului;
 realizarea cadrului instituțional și legăturilor cu comunitățile locale.
Realizarea acestor deziderate asigură evidențierea avantajelor ce le poate oferi turismul în
dezvoltarea economică regională și o gestionare exemplară a parcurilor naționale și rezervațiilor
biosferei care fac parte integrant din patrimoniul natural mondial. Aceste avantaje pot fi
exprimate prin prezentarea urm toarelor aspecte:
 turismul determină în plan local o bună valorificare a potențialului natural și cultural și
contribuie la creșterea locurilor de muncă, direct în sectorul turistic și în alte sectoare
auxiliare de servicii și gestionare a resurselor locale;
 stimulează activități naționale rentabile (hotelărie, restaurante, rețea de transport,
activități artizanale, servicii de ghizi etc.);
 diversifică economia locală, îndeosebi a zonelor rurale adiacente, mai ales acolo unde
agricultura nu are posibilitți de dezvoltare;
 stimulează economia rurală printr-o cerere suplimentară de produse agricole și aport de
capital financiar;
 contribuie la ameliorarea infrastructurii locale în materie de transport, comunicații,
tehnicoedilitare cu avantaje pentru populația locală;
 turismul încurajează utilizarea productivă a terenurilor slabe ca randament agricol, ceea
ce permite păstrarea intactă a suprafețelor ocupate cu vegetație naturală;
 realizarea de echipamente și amenajări turistice adecvate pentru zonele naturale protejate
care pot fi utilizate atât de populația locală, cât și de turiștii interni și externi;

18
 ecoturismul practicat favorizează înțelegerea interculturală și comunicarea liber între
locuitori și turiști;
 activitățile turistice diversificate pot conduce la creșterea interesului pentru protecția
mediului, convingând funcționarii locali, regionali și publicul, în general, despre
importanța zonelor naturale protejate.

Tabelul 3.9. Analiza efectelor negative ale turismului asupra mediului înconjurător din
zonele protejate

Impact asupra calității

Factori de acțiune mediului natural
Perturbări asupra mediului,
modificări
Flux turistic crescut
ale comportamentului
animalelor
Perturbări asupra mediului,
Dezvoltare excesivă modificări ale
comportamentului
animalelor
Observații
Iritări, pierdere de calitate a
mediului serviciilor turistice;
este necesară reducerea
accesului vizitatorilor
Iritări, pierdere de calitate a
mediului serviciilor turistice;
este necesar reducerea
accesului vizitatorilor

Activități recreative: Apariția de locuințe rurale,

- la limita zonelor improprii, aglomerări de
protejate populație și infrastructură
urbană
Pescuit
Perturbații asupra faunei
Amenajări masive de tip
urban
Influențe nedorite pentru
perioadele și arealele de
cuibărit, poluare acustică

Pescuit în zone
protejate Concurență nedorită pentru
De nici un fel prădătorii naturali

Poluare:
- sonoră Acoperirea voluntară a
zgomotelor naturale Iritări asupra faunei
Perturbare estetică, riscuri
pentru
Deșeuri Degradarea peisajului sănătatea faunei, a
natural, familiarizarea faunei locuitorilor,
în reziduri vizitatorilor
Distrugeri de instalații,
panouri, Pierderi ale calității
Vandalisme amenajări existente, ale elementelor
elementelor naturale. Distrugeri ale
naturale echipamentelor existente

Vehicule:
exces de viteză Accidente și mortalitate Schimbări ecologice
asupra faunei profunde

19
 Conducere în afara
drumurilor Degradări asupra solului, Perturbări asupra florei,
vegetației faunei
Introducere de Stare de confuzie pentru
plante și animale Concurență pentru floră și public, perturbări în lanțurile
autohtone, exotice faună naturală, sălbatică trofice naturale
Sursa: Bran F., Economia și protecţia mediului, Ed. Economie, București, 1997, p.54.

Republica Moldova ca destinaţie turistică posedă o vastă ofertă pentru vizitatorii săi.
“Produsul turistic” al ţării reprezintă o combinaţie complexă de medii naturale şi medii create de
om, mănăstiri vechi, păduri liniştite, dealuri nesfârşite, cer prielnic şi soare prietenos, ceea ce
oferă un farmec special acestei ţări.
În Republica Moldova o mare parte a regiunilor de la ţară – terenurile agricole, pădurile,
parcurile, rîurile, aflate atât în proprietatea statului, cât şi private, deşi nu au statut de arii
naturale protejate, formează un segment al ofertei ecoturistice.
Deficienţe:
 lipsa unui act legislativ care ar stabili parametrii juridici ai ecoturismului.
 legislaţia ecologică naţională nu conţine prevederi ce ar corespunde standardelor
internaţionale în domeniul ecoturismului.
 interesul scăzut al autorităţilor locale pentru promovarea activităţilor ecoturistice.
 lipsa totala a managementului zonelor ecoturistice (lipsa cunoştintelor elementare în
domeniul ecoturismului şi administrării zonelor ecoturistice).
 nivelul scăzut sau lipsa totală a infrastructurii rutiere în zonele de interes touristic.
 lipsa unui program naţional şi local de promovare şi educaţie ecoturistică.
Turismul ecologic, în ultimul timp, atestă o dezvoltare spectaculoasă, deoarece tot mai
multe persoane se implică în această formă de turism. În aceste circumstanțe, după părerea
noastră, trebuie luate în considerație următoarele aspecte:
 valorificarea turistică adecvată și prudentă va asigura o gestionare eficace la păstrarea
integrității ecologice a parcurilor naționale, rezervațiilor științifice și rezervațiilor
biosferei;
 dezvoltarea turismului pe baze ecologice, în corelare cu mediul, pentru refacerea,
protecția șiconservarea potențialului turistic și, respectiv, combaterea poluării din orice
sursă, trebuie să fie element definitoriu în practicarea acestei forme de turism;
 activitatea ecoturistică în ariile protejate trebuie să se desfăşoare în concordanţă cu
capacitatea de absorbţie a acestora;
 turismul de masă este contraindicat în ariile protejate;
20
  activităţile recreative şi de agrement trebuie combinate cu cele educative și de protecţie a
mediului ambiant;
 populaţia și administrația publică locală trebuie atrasă în activitățile ecoturistice, pentru
ca aceștia să devină principalii beneficiari ai turismului ecologic.
Analiza experienţei internaţionale a avut drept scop să reliefeze câteva aspecte majore
care definesc turismul durabil şi ecoturismul. Pentru a avea o percepţie în timp şi spaţiu asupra
mecanismului de evoluţie a ecoturismului s-au selectat ţări cu experienţă în gestionarea
ecosistemelor naturale şi ţări care sunt în vecinătatea Moldovei şi cu care ţara noastră poate intra
în competiţie în dezvoltarea acestei forme de turism. Aspectele au vizat cadrul instituţional,
legislativ, structural şi organizatoric. Din experienţa internaţională acumulată, rezultă că în
statele cu o puternică reţea de arii protejate, politica elaborată la nivel guvernamental s-a orientat
către anumite direcţii:
 perfecţionarea sistemului de conservare a resurselor naturale din ariile protejate şi a
metodelor de activare comportamentală a populaţiei locale, aplicarea sistemului de
cluster şi de ierarhizare aplicată ariilor protejate;
 limitarea impactului asupra ariilor protejate, realizarea de coduri pentru vizitatori şi
touroperatorii din turism, introducerea de programe de evaluare periodică;
 creşterea beneficiilor socio-economice ale comunităţilor locale din apropierea ariilor
protejate, prin proiecte de păstrarea a ocupaţiilor vechi, tradiţionale, de realizare de
proiecte socio-economice noi, şi aplicarea unor mecanisme echitabile pentru distribuirea
veniturilor din economia locală.

21