II.1.

Mastoidă – situație, structură, raporturi, implicații clinice

Temporalul = os pereche al neurocraniului, format din:

 partea scuamoasă
 partea pietroasă
 partea mastoidiană
 partea timpanică

Mastoida = proeminență osoasă voluminoasă, având formă de con cu vârful inferior

Situație
- situată postero-inferior față de partea scuamoasă și posterior de partea pietroasă

Prezintă:

Fața laterală - convexă

- prezintă orificiul mastoidian (10)
- în partea superioară, se inseră m. occipitofrontal (pântece post.) și m. auricular post.
- în partea inferioară, se inseră SCM, m. splenius al capului și lung al capului
Fața medială - prezintă 2 șanțuri:
 incizura mastoidă (pe care se inseră pântecele posterior al m. digastric)
 șanțul a. occipitale
Fața internă - participă la formarea foselor cerebeloase
- prezintă șanțul sinusului sigmoid (11), la nivelul căruia se află orificiul mastoidian

Marginea anterioară - se art. cu marginea post. a părții timpanice => sutura timpanomastoidiană
- raporturi cu porul și canalul acustic extern
Margine posterioară - se art. cu marginea mastoidiană a osului occ. => sutura occipitomastoidiană
Margine superioară - se art. cu marginea post. a părții scuamoase => sutura scuamomastoidiană
- se art. cu marginea inferioară a osului parietal => sutura parietomastoidiană

Structură
- abia schițată în perioada fetală
- evoluează în primul an de viață
- după vârsta de un an, este un os pneumatic, ce conține în interior un sistem complex de cavități
căptușite cu mucoasă și care conțin aer (celule mastoidiene sau sistem celular mastoidian)
- sistemul celular mastoidian conține o celulă mai voluminoasă: antrul mastoidian care se deschide în
partea superioară a peretelui posterior al urechii medii prin aditus ad antrum
- toate celelalte celule mastoidiene sunt situate inferior de antru și se deschid în antru
 Prin aditus ad antrum, mucoasa urechii medii se continuă cu mucoasa antrului și a celulelor
mastoidiene.
 Secreția mucoasei sistemului celular mastoidian se evacuează, în mod normal, în urechea medie și de
aici, prin tuba lui Eustachio, în rinofaringe.
  Datorită poziției superioare a deschiderii antrului în peretele posterior al urechii medii, drenarea
secrețiilor este favorizată de clinostatism (poziție culcată).
 Pereții și conținutul urechii medii sunt acoperiți de o mucoasă, al cărei epiteliu este de tip cilindric
ciliat. Acest epiteliu devine cilindric neciliat la nivelul antrului și celulelor mastoidiene.
 Sistemul pneumatic antromastoidian diferă la fiecare individ.
 Mastoidă cu structură eburnată (patologic) = sistemul celular pneumatic este înlocuit de os compact

Raporturi
- fața laterală: subcutanată, delimitată anterior de șanțul retroauricular
- fața medială: raport cu partea timpanică, procesul stiloid, canalul facialului (se deschide pe exobază
prin gaura stilomastoidiană) și fosa jugulară (10)
- fața internă: împărțită de creasta pietroasă (limita superioară a originii șanțului sinusului sigmoid) (11)
în două părți:  partea superioară (supratentorială) – raport cu fața laterală a lobului temporal
 partea inferioară (subtentorială) – raport cu sinusul transvers, sinusul sigmoid și cerebel

Corelații clinice
1.
= inflamarea mucoasei celulelor mastoidiene
- apare mai frecvent la copii, la care imunitatea nu este complet dezvoltată, și la persoanele cu imunitate
scăzută
- mastoida devine sensibilă la palpare
- deoarece sistemul celulelor mastoidei este separat de cavitatea craniană printr-un perete osos foarte
subțire, procesele inflamatorii se propagă ușor spre cavitatea craniană => complicații grave
- puroiul acumulat duce la necroza și liza lamelelor osoase, iar prin eroziunea pereților, pot fi afectate
zone învecinate
- dacă ajunge în polul inferior => durerea SCM, m. splenius al capului și lung al capului
- dacă ajunge în urechea internă => tulburări de echilibru și auz

2.
= tehnică chirurgicală, privind orificiul dintr-un os (ex. mastoidă) în scopul evacuării puroiului
- mastoidectomia = trepanația și „evidarea” mastoidei prin exereza/deschiderea grupelor de celule
mastoidiene
- riscuri: deschiderea fosei cranine medii, lezarea canalului semicircular lateral, lezarea porțiunii
mastoidiene a canalului facialului